Salcioara de Florii - daruita si primita

 

Motto: "Când oferi, Dumnezeu face în așa fel, încât să primești." (Jonathan Evans)

Si anul acesta salcioara sfintita in ziua de Florii ne-a fost daruita (de data asta de o vecina de pe strada), ca si in anii trecuti, cand ne fusese daruita de o vecina din bloc.

Ne-a vazut plimbandu-ne, ne-a strigat, ne-a intrebat daca vrem salcioara sfintita si, cum raspunsul mi-a fost imediat afirmativ, ne-au fost daruite doua crengute sfintite, cate una de fiecare. 

Mi s-a parut un gest de o atat de mare gingasie, cum nu pot evoca in cuvinte!

Ziua a fost, in sfarsit, insorita, calda, frumoasa, ca o adevarata zi de primavara montana. 

Albul zapezii care se mai vede in poze, surprinsa pe la ora pranzului, cand am iesit noi la plimbare, a disparut complet pana seara, sub efectul gradelor pozitive din termometru si sub actiunea razelor soarelui de peste zi. 

A! si inca ceva! Azi, de Florii, nu doar ca am primit saalcioara sfintita, dar, in plus, mi s-a cantat si mie "la multi ani", exact ca si lui Adrian, de ziua lui! Deci, Dumnezeu mi-a recunoscut si mi-a onorat si El numele de Floare de Crin. :)

Am povestit despre asta aici Dumnezeu i-a cantat lui Adrian "La multi ani!" din altar.

Asadar, de maine intram in Saptama Patimilor. :) 

Va dorim tuturor Sarbatori Pascale Binecuvantate!

Cu drag, Liliana si Adrian

*

Floriile

Vasile Alecsandri

 

Iată zile-ncălzitoare

După aspre vijelii!

Vin Floriile cu soare

Şi soarele cu Florii.

 

Primăvară-ncântătoare

Scoate iarba pe câmpii

Vin Floriile cu soare

Şi soarele cu Florii.

 

Lumea-i toată-n sărbătoare,

Ceru-i plin de ciocârlii.

Vin Floriile cu soare

Şi soarele cu Florii.

 

Copiliţă, nu vrei oare,

Nu vrei cu mine să vii,

Când Floriile-s cu soare

Şi soarele cu Florii?

 

Să culegem la răcoare

Viorele albăstrii?

Hai! Floriile-s cu soare

Şi soarele cu Florii.

 

Eu ţi-oi da de orice floare

Mii de sărutări şi mii.

Hai! Floriile-s cu soare

Şi soarele cu Florii.

 

Iar tu dulce, zâmbitoare,

Te-i face că te mânii…

Hai! Floriile-s cu soare

Şi soarele cu Florii.

"Mesajul profund al Duminicii Floriilor este unul pe care mulți oameni ar prefera să-l ignore.

A fost un moment de neînțelegere masivă, iar multot oameni din ziua de azi încă le scapă esențialul.

Atunci, când un rege se întorcea de la război, mulțimile depuneau ramuri de palmier (finic) pentru a-i sărbători victoria.

Deci, atunci când oamenii au făcut asta pentru Iisus, îl tratau ca pe un erou cuceritor.

Ei așteptau un rege militar.

Un salvator politic.

Cineva care să doboare Roma și să restaureze națiunea.

De asta au strigat "Osana!" ”

Înseamnă "Salvează-ne acum. ” ( Psalmul 118:25)

Vine din aceeași rădăcină ca numele Yeshua, Iisus.

Ei citau din Psalmul 118, „Binecuvântat este Cel ce vine în numele Domnului. ”

Aceasta a fost o declarație politică.

Ei au crezut că El era pe cale să preia tronul, să le zdrobească inamicii și să restaureze Israelul.

Ei au primit un rege așa cum ai întâmpina un general victorios.

Și în mințile lor, El se potrivea.

El împlinea pe Zaharia 9:9, „Iată, regele tău vine la tine, drept și având mântuire, smerit și călcat pe un măgar... ”

Ei nu doar Îl lăudau.

Ei au făcut cereri.

"Salvează-ne în condiţiile noastre.

Repară lumea noastră.

Dă-ne regatul pe care îl vrem. "

Dar Isus nu a venit să-și zdrobească dușmanii.

El a venit să se ocupe și să zdrobească cu păcatul lor.

Și când El nu le-a îndeplinit așteptările, aceeași mulțime care L-a lăudat s-a întors împotriva Lui.

Cinci zile mai târziu, strigau: „Răstignește-l.”

Iată ceva ce majoritatea oamenilor le scapă:

Iisus a intrat în oraș în ziua selecției mielului, ziua în care au fost aleși mieii de Paște.

În timp ce toți își alegeau sacrificiul, Iisus se prezenta ca Mielul lui Dumnezeu.

Ştia ce face.

Ştia că va muri.

Şi tot a apărut.

Despre asta este cu adevărat Duminica Floriilor.

Nu doar celebrare, ci confruntare.

Te obligă să întrebi,

Îl venerez pe Iisus așa cum este El cu adevărat, sau doar îl folosesc pentru a obține ceea ce vreau aici și acum?

Pentru că majoritatea oamenilor nu-l resping pe Iisus pentru că este prea aspru.

Îl resping pentru că nu a făcut ceea ce ei se așteptau."

„Gând la începutul Săptămânii celei Mari

Începe săptămâna în care Dumnezeu tace.

Nu pentru că nu ar avea ce spune,

ci pentru că lacrimile sunt mai grele decât vorbele.

Este săptămâna în care Iubirea nu mai răspunde la întrebări,

ci Se lasă dusă, legată, pălmuită.

Este săptămâna în care Mielul merge singur spre cuțit

și nimeni nu înțelege de ce nu fuge…

Începe săptămâna în care simți că tot ce ai iubit

se prăbușește sub cruce.

Speranțele se risipesc, prietenii fug,

cerul se întunecă,

și tu rămâi cu inima sfâșiată între două lumi:

una care moare și alta care încă nu s-a născut.

Dar tocmai acolo, în miezul durerii,

când totul pare pierdut,

când Iisus atârnă între cer și pământ

și nimeni nu mai îndrăznește să spere,

se aude o tainică bătaie de inimă:

nu a unui om, ci a veșniciei care începe.

Nu te teme de întunericul acestei săptămâni.

Nu fugi de tăcere, de singurătate, de rana deschisă a sufletului.

Pentru că exact acolo vine Lumina.

Și când va veni, nu va mai pleca niciodată!”

sursa: Mănăstirea Piatra Tăieturii

13.04.2025