Motto2: „S-ar putea întâmpla fel de fel de miracole. Dar trebuie să te înveţe cineva cum să le priveşti, ca să ştii că sunt miracole. Altminteri, nici măcar nu le vezi. Treci pe lângă ele şi nu ştii că sunt miracole. Nu le vezi...” (Mircea Eliade, Noaptea de Sânziene)
*
Despre catedrala mare si alba, din centrul statiunii, cu o arhitectura un pic atipica pentru o biserica ortodoxa, cred ca toata lumea stie deja, am mai povestit despre ea si am fotografiat-o aproape de fiecare data de cate ori am trecut pe langa ea, prin fata ei sau prin spatele ei (poza de mai sus este facuta in 24.02.2025).
Este o cladire foarte fotogenica si spectaculoasa, deci, pe orice vreme, pozele cu ea sunt interesante.
Intrarea in biserica este orientata spre DN1, in timp ce altarul este orientat inspre straduta care trece prin spatele cladirii.
Este inconjurata de un parc bine ingrijit, in continua amenajare, iar slujbele pot fi ascultate si de afara, stand pe o banca, in parc, caci exista boxe exterioare, de unde se aude discret, dar clar, fara a fi deranjant, glasul preotului si al dascalilor cantareti, din corul bisericesc.
(pozele de mai jos sunt din 15.02.2025)
Noi ne plimbam adeseori prin jurul bisericii, dar mai ales pe straduta care trece prin spatele ei, fiind mai ferita de agitatia si zgomotul specifice DN1.
Ei bine, azi am trait acolo un minunat miracol, despre care vreau sa va povestesc.
Ne indreptam ca de obicei spre straduta din spatele bisericii.
Cand am ajuns exact in spatele cladirii, unde este altarul si unde exista si o usa de iesire in exterior, din boxa agatata pe peretele exterior am auzit glasul preotului, care tocmai terminase predica slujbei de duminica si care rostea ultimele cuvinte, pe care le-am auzit foarte clar:
"Iar acum, pentru sarbatoritii zilei, sa le cantam "la multi ani" - Multi ani traiascaaa, multi ani traiascaaaa, laaaa muuuulti aaaani...!"
Apoi, urarea cantata s-a auzit repetata in ecou, intonata inca de cateva ori de corul religios al bisericii si de toti enoriasii prezenti in incinta.
Am ramas amandoi maxim de uimiti! Nici nu va puteti imagina!
Parca ar fi fost ceva regizat pentru noi! De fapt, pentru Adrian!
De parca cineva ar fi stat sa ne urmareasca de la distanta, ca sa vada cand ajungem noi fix in dreptul altarului, ca sa inceapa toti sa cante ca la un semnal. :)))
Uimirea ne-a fost peste masura, pentru ca sincronizarea a fost impecabila! De ce?
Pentru ca, fix azi, Adrian si-a sarbatorit ziua de nastere!
Si mai ales ca, pana azi, niciodata nu am mai auzit din biserica sa se fi cantat "la multi ani!".
N-am auzit! Niciodata! Poate ca s-a mai intamplat, nu stim, insa niciodata n-am trecut pe langa biserica si noi sa fi auzit altceva decat diversele cantari religioase!
Azi a fost singura data, prima data, cand i-am auzit cantand astfel! Azi au cantat "la multi ani" fix cand am ajuns noi acolo, in dreptul altarului, al boxei! Pentru Adrian!! :)
Am fi putut merge azi pe oricare alt traseu, pe oriunde altundeva, ori am fi putut trece pe acolo mai devreme sau mai tarziu fata de acel moment magic, nu? Si n-am mai fi fost martorii si chiar protagonistii unui astfel de moment.
Insa miracolul a fost implinit perfect prin sincronizarea tuturor variabilelor posibile pentru ca el sa poata fi infaptuit si receptionat ca atare!
Am cautat in arhiva cateva poze pentru a arata locatia exacta si imprejurimile, iar cele mai recente pe care le-am gasit au fost facute in ianuarie si februarie anul acesta, cand ninsese.
Am pus niste sageti pe poze, care arata unde eram noi, iar X-ul cu rosu arata unde este altarul din spatele bisericii, pe peretele caruia era amplasata boxa de unde am auzit foarte clar cum Dumnezeu i-a cantat lui Adrian, de ziua lui, "la multi ani!"
Am fost atat de impresionati si captivati de magicul momentului incat m-am dezmeticit tarziu, prea tarziu, cand mi-am dat seama ca mi-as fi putut scoate scoate telefonul din poseta sa inregistrez miracolul.
Insa..... cine stie.... poate ca s-ar fi disipat o parte din magie daca as fi captat-o intr-un film....
Asa ca nu ne-au ramas decat cuvintele, foarte sarace intr-o asemenea conjunctura, pentru a o evoca. Si, desigur, ne-a ramas intiparita in suflete emotia aceea unica!
Un asemenea miracol nu apare in fiecare zi...
30.03.2025
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)