Oglinzile Sufletului: Floarea de Crin, Buna Lui Vestire

Motto0: „Cele mai frumoase flori nu-s panseluțele, nici trandafirii, cele mai frumoase flori apar pe lume în grădinile iubirii”.

Motto1: Numele meu este Liliana. Lilly. Floare de Crin. Ca sa intelegeti de ce....

Motto2: „S-ar putea întâmpla fel de fel de miracole. Dar trebuie să te înveţe cineva cum să le priveşti, ca să ştii că sunt miracole. Altminteri, nici măcar nu le vezi. Treci pe lângă ele şi nu ştii că sunt miracole. Nu le vezi...” (Mircea Eliade, Noaptea de Sânziene)

Motto3: „Iubirea este un sentiment care, prin definiție vrea să fie împărtășit.

Vrem să ne urlăm iubirea din adâncul plămânilor. Mai ales atunci... când suntem naivi, puerili și nevinovați, când credem că iubirea e una și nu există altceva mai bun pe pământ. Când ne frig obrajii și se transformă în două roșii foarte bine coapte. Când simțim fluturii în stomac și tot ce vrem e să sărim în sus de fericire. Cu toții am trăit sentimentul că trăim ceva care ne umple până la refuz.

Să vezi chipul acelei persoane și să simți că te topești pe interior, Să-i asculți pe ceilalți vorbind despre iubire, despre relația de cuplu, să asiști la glume, la visuri împreună care se întind mai departe decât poți vedea cu ochii, apoi înveți să scoți cuvintele din tine, să le aduci la lumină. Le expui și te expui. Vorbești despre iubire, începi să o descoperi pe cea matură, înveți să o recunoști și afli, în sfârșit, ce înseamnă și cu ce se mănâncă. Și-ți place s-o descrii și s-o diseci.

Iar asta e o victorie. Nu în fața altora, ci în fața ta. Poate nu suficient de zgomotoasă, poate nu suficient de aplaudată, dar profundă, ca o primă mărturisire spusă în șoaptă, care te eliberează mai mult decât o mie de strigăte. Și dacă cineva îți spune că felul în care iubești e greșit, lasă-l în pace, înseamnă că nici el n-a învățat încă ce e iubirea.” (Alex Andronic)

Am initiat aceasta postare cu intentia de a publica doar un poem nou, dedicat sarbatorii de Buna Vestire, pe care l-am compus fix in ziua de Echinoctiu (atunci a venit inspiratia, deloc intamplator).

Insa, pentru ca aceasta sarbatoare are o importanta personala foarte mare, am sa incep cu o pledoarie dedicata Florii de Crin, care include niste marturisiri, apoi urmeaza poemul cel nou, dupa care urmeaza si alte marturisiri, care au legatura cu tema zilei.

Deci, n-o sa va plictisiti, chiar daca este o insemnare lunga! :)

N-am intentionat sa fie atat de lunga, dar Sinele meu Inalt ma tot imbia: "Scrie... scrie... hai, scrie si asta... si asta... scrie! :)))

De la inceput vreau sa fac o precizare care are legatura cu Motto1: “Numele meu este Liliana. Lilly. Floare de Crin. Ca sa intelegeti de ce....”

Intradevar, numele meu este Liliana, care, in engleza, este Lily.

Precizarea are un rost.

Demult, cu multi ani in urma, cred ca prin 2008 sau 2009, cand imi cautam un pseudonim literar, am gasit mai multe variante, printre care si sensurile multiple pe care le are cuvantul din engleza, lily.

Astfel, am gasit ca prin lily se facea referire la cateva flori, diferentiate prin denumirile in engleza adaugate la numitorul lor comun, Lily:

- floarea de Crin (Lily Lilium sau Lily Candidum),

- lacramioare (Lily of the Valley),

- floarea de nufar (Wather Lily),

- magnolia (Lily Magnolia).

Am ales cumva prin eliminare:

Magnolia nu mi s-a parut ca are vreo rezonanta prea potrivita cu numele meu. Plus ca, fiind o floare de copac, de arbust, nu mi-a sugerat o identitate individuala, ci mai degraba una de grup.

Floarea de nufar, desi frumoasa, mi s-a parut mult prea salbatica prin natura mediului in care creste – in namol, in balti, in mal. Parfumul ei nu este unul neaparat identificabil, iar faptul ca floarea creste in mediul acvatic, nu a rezonat deloc cu mine, eu fiind un semn zodiacal de aer. Nu ca ar conta prea mult in general, dar eu l-am simtit important pentru mine la acel moment.

Si, ca sa vedeti ca nimic nu-i intamplator, apa stinge focul, in timp ce aerul il stimuleaza si potenteaza. Eu urma sa intalnesc in viitor (fata de momentul acela) Semnul de Foc, deci Sinele meu Inalt mi-a indus ceea ce era necesar pentru compatibilitatea suprema. Caci nimic nu este lasat la voia intamplarii de Sinele noastre Inalte, care ne ofera si semnele potrivite ca sa intelegem. Noi doar trebuie sa ne folosim cu intelepciune Liberul arbitru.

Nufarul mi s-a parut un simbol care sugera o existenta "cu fundul in sapte luntrii": cu radacinile intr-un mediu, in namol, in apa, iar cu floarea in alt mediu, deasupra apei, ca o edavare iluzorie dintr-un loc in care radacinile o tine blocata in mod existential. Nici colo, nici dincolo. Sau si colo, si dincolo. Cam pervers. Nu era de mine asta. Eu eram transanta. Totul sau nimic.

Si inca ceva: faptul ca nufarul este mai degraba un simbol al credintelor orientale, mi s-a parut la vremea aceea a fi ceva destul de strain mie, rece, distant, impersonal. Da, simbolizeaza principiul feminin, insa eu aveam nevoie de un simbol al echilibrului, nu al unui feminin oriental. Da, imi sugera puritatea si frumusetea naturala, dar... lipsea ceva... o anumita caldura, o anumita stare de intimitate... era o frumusete de gheata, straina, ca o masca zambitoare, dar care nu transmite nici o emotie.

Nufarul este asociat si cu spiritualitatea in orient, dar eu nu doar asta cautam atunci. Pur si simplu, nu ma reprezenta in totalitate. Ca sa nu mai spun ca, in prezent, simbolul acesta a devenit deja desuet prin uzitare exagerata, epatanta, in acest domeniu. Din acest punct de vedere, se proiecteaza asupra nufarului o anumita doza de mister, dar care este de fapt doar o aparenta generata de starea sa de intangibilitate si inaccesibilitate pe care o are, crescand in mijlocul mlastinei.

A devenit un sablon, un substitut de slogan, o fatada, o interfata pentru o imagine despre care nu mai stii daca este falsa sau adevarata. Nu, merci!

Lacramioarele, cu toata frumusetea, delicatetea si parfumul lor special, au fost clasificate de mine intr-un registru mult prea depresiv. Plus ca inaltimea lor mica, firava si vulnerabila imi sugera o personalitate adolescentina fragila si usor de calcat in picioare, exact cum eu consideram ca nu sunt. Eu eram in interiorul meu o rebela, o curajoasa, o luptatoare, in ciuda aspectului meu exterior sensibil, delicat, permisiv. Deci, nope!

Floarea Alba de Crin a fost singura care mi-a intrunit toate asteptarile si de care m-am simtit perfect reprezentata. Inainte de toate, nu era o salbatica, ci era o floare dorita, care crestea intr-o Gradina, protejata, ingrijita si iubita.

Lujerul ei inalt si puternic imi insufla o forta si o determinare specifice mie, dar si o anumita flexibilitate suficienta in bataia vantului, a provocarilor. Si imi sugereaza o silueta subtire, silfidica, verde, ca a unei zane, a unei fairy magica. In plus, lujerul ei era suficient de puternic incat sa sustina nu doar o singura corola de floare, ci o multime de cupe, care infloresc una dupa alta, intr-un spectacol impresionant de frumusete.

Ca sa nu mai vorbesc ca, poate in mod subiectiv, mie mi s-a parut ca exista in maretia si in semetia inaltimii lujerului acestei flori o regalitate intangibila, o aroganta justificata, un anume curaj nobil si o pasiune exacerbata in fata vietii, in fata a orice ar urma sa descopere florile sale albe din varful inaltimii la care erau expuse.

Floarea de Crin se inalta in lumina, infloreste si straluceste in "rochiile" ei albe, princiare, ca pe un podium de prezentare de moda, caci ea are nevoie sa fie vazuta, admirata, apreciata. Are o anumita indrazneala sublima de a se afisa, de a se arata, de a se expune, considerand ca, astfel, ofera si ea ceva din sine insasi pentru tot ceea ce primeste (iubire, grija si protectie).

Inflorind continuu, floare dupa floare, ea este mereu frumoasa, plina de prospetime revigoranta, plina de pasiune, de curiozitate pentru tot ceea ce urmeaza, pentru tot ce-i nou, ea insasi fiind mereu noua si curajoasa.

Ei bine, da, exact asa ma simteam si eu. Etapa dupa etapa a vietii, ma simteam mereu alta, mereu noua, proaspata, luand-o de la capat cu forte noi, cu o noua anvergura si cu o noua perspectiva, mai inalta.

Cupele ei gratioase, albe, atat de elegante, atat de interesante ca forma si constructie, mi-au sugerat imediat echilibrul energiilor feminin/masculin, yin/yang.

Insasi denumirea ei, combinatia dintre femininul „Floare” si masculinul „Crin”, imi sugera echilibrul perfect, care ducea la o armonie inefabila intre imaginea feminitatii - suava, delicata, pura, mangaietoare, protectoare, iubitoare, si temperamentul usor masculin - pasional, puternic, tenace, ambitios, regal, perseverent, curajos, temerar, rebel uneori.

Pentru edificare:

"Intenția și energia feminină... Energia feminină se referă la un set specific de trăsături, considerate a fi opusul celor asociate cu energia masculină. Latura ta masculină se exprimă atunci când muncești pentru a-ți îndeplini un scop, când faci progrese, când rezolvi lucruri și avansezi. Latura ta feminină se exprimă atunci când trăiești în prezent, îți îmbrățișezi energia creativă, dansezi, te joci și îți conștientizezi bagajul emoțional.

Femininul este forța creativă. În istorie, feminitatea a fost asociată cu femeile pentru că acestea pot crea viață. Dar creația poate lua multe forme: expresie artistică, scris, dans, pictură sau crearea de idei noi. Gândește-te la ce vrei să creezi. Orice te duce în această stare creativa e considerat feminin. Energia feminină e curajoasă – e forța transformării, sursa care alimentează totul...."(Mike Travis)

Nu oricine poate fi Floare de Crin. Floare de Crin fie te nasti, fie nu esti. Floare de Crin nu devii. Eu m-am recunoscut imediat ca sunt una. :))

Mai ales ca ultimul argument imi incheia pledoaria: Parfumul de Crin, inconfundabil, elegant si dulce, dar totodata puternic, un parfum care te poate tine departe, daca nu esti printre putinii, foarte putinii, care rezoneaza total si cu adevarat fata de amplitudinea complexa a acestei Flori magnifice, stralucitoare, plina de farmec si forta. Deci, da. J))))

Caci Parfumul Florii de Crin este pentru ea o semnatura energetica extrem de definitorie, care ii evoca si ii exprima foarte clar, ferm si fara echivoc Prezenta, Valorile, Intentiile si Aspiratiile, in urma carora Ea este:

- fie admirata, inspiratoare, dorita si respectata - de cei/cele care ii vad calitatile si ii apreciaza valorile,

- fie invidiata, criticata, respinsa si dispretuita - de cei/cele care isi doresc, dar nu pot sa fie si/sau sa aiba ce este/are Ea, sau de cei/cele care n-o pot supune, controla sau folosi pentru propriile lor nevoi.

Asta e, chiar e absurd sa vrei sa-i multumesti pe toti. :))))))

Oricum, "nimeni nu-ți va invidia rugăciunea, postul, jertfa, suferința. Dar cu siguranță vor fi invidioși pe succesul tău. Toată lumea vrea medaliile tale, dar nimeni nu vrea cicatricile tale!"

Si inca ceva: Floarea de Crin creste, se dezvolta si infloreste dintr-un bulb. Bulbul este, metaforic, "cuibul" feminitatii sale. Floarea creste, este ingrijita si protejata intr-o Gradina - alt "cuib" al unei feminitati protectoare. Dar, mai presus de acestea, Floarea de Crin ajunge la apogeul implinirii sale si isi deschide toate corolele albe, luminoase si parfumate doar dupa ce primeste atentie, grija si sustinere, deci Iubirea oglindita - unde identificam importantul "cuib" al masculinitatii.

Caci Floarea de Crin, da, se ofera total "cuibului", se ofera pe sine total, prin tot ce are si prin tot ce este, dar are nevoie sa si primeasca toata Iubirea, atentia, grija si sustinerea, in oglindire perfecta.

Acum stiti de ce m-am identificat cu aceasta Floare de Crin, de ce am scris milioane de poeme cu sau despre ea, si de ce am aceasta afinitate cu Buna Vestire, al carei simbol ii este aceasta Floare, dar si cu alte simboluri crestine, care, dincolo de esenta lor religioasa, sunt un exemplu si o inspiratie spre Puritate, Inaltare, Adevar, Iubire, Pasiune, Credinta.

Mie mi s-a "activat" nebunia cu crinul alb atunci, prin 2008-2009, sincron cu declansarea unei anumite etape evolutive personale, cand am simtit chiar ca infloresc ca un crin alb – cea mai frumoasa floare.

Toate florile sunt minunate, desigur, dar, atunci cand ai posibilitatea sa alegi, brusc unele devin mai minunate decat altele. Dar numai in floarea de crin am regasit ceea ce cautam cu ardoare: spectaculozitatea frumusetii, dar si puritatea absoluta, parfumul divin, dar si harul tamaduirii acestuia. Floarea de Crin este simbolul Bunei Vestiri prin Puterea Cuvantului, care vine din interiorul divin.

Mi-am cautat pe blog inceputurile Florii de Crin, Cred ca aici mi-am asumat-o prima data. Era cam ofilita, sarmana, dar stia ca mai avea de inflorit o ultima floare. Cea care conteaza, de fapt. http://oglinzilesufletului.blogspot.ro/.../floare-de-crin...

Apoi a urmat asta, cam din acelasi registru teatral, cel dramatic http://oglinzilesufletului.blogspot.ro/.../vise-albe-de...

Apoi registrul s-a schimbat. A iesit soarele, a venit primavara http://oglinzilesufletului.blogspot.ro/.../buna-vestire.html

Iar apoi s-a intamplat ceva magic.... http://oglinzilesufletului.blogspot.ro/.../mireasa...

Imi plac toate florile, in cele din urma, dar "nebunii" si "pasiuni" am doar pentru unele.

Asadar, pentru a onora sarbatoarea de Buna Vestire din acest an, in 20.03.2025, de Echinoctiu, am fost inspirata sa compun un poem nou dedicat Florii de Crin si simbolisticii sale, Buna Vestire, atat de draga noua, dar mai ales mie. ;-)

Il redau mai jos, apoi voi continua cu cateva marturisiri care au legatura cu aceasta minunata sarbatoare a Sperantei, a Inspiratiei Divine, a Manifestarii Miracolelor Dumnezeiesti, a Bucuriei fata de Implinirea Adevarului Hristic.

Floarea de Crin, Buna Lui Vestire

Autor: Liliana Pascanu

Sunt Buna Lui Vestire. Sunt Bine Cuvantarea!

Sunt Gandul Lui,

In taina coborat pe Pamant.

Sunt Floarea Parfumata in Mana de Arhanghel,

Sunt Crinul Alb.

Mesager. Purtator de Cuvant.

Sunt Taina Lui, trimisa din Ceruri omenirii!

Sunt Visul Lui

Dumnezeu Prea Inalt si Prea Sfant.

Petale inocente, Lumina fara seaman.

Prin Floarea mea,

El S-a facut Legamant.

Sunt Adevarul, Calea si Viata tuturora!

Sunt Miezul Lui.

Sunt Totul intrupat din Nimic.

Parfumul Lui mi-e astazi Frecventa de-naltare.

Mi-e Rasarit.

Mi-e Verdele crud de finic.

Bine-i-Vestesc Sosirea, Bine-i-Vestesc Prezenta!

Eu implinesc

Prorocirea coborarii-n noroi.

Cu Chip de Lumina, Dumnezeul, prin Fiul,

A rupt peceti.

Si-a salvat din infern oameni goi.

Sunt Buna Lui Vestire. Sunt Bine Cuvantarea!

Sunt Haina Lui.

In Petale de Crin il imbrac.

Sunt Alba Lui Esenta, Sfintenie-ntrupata.

Primindu-L,

Lumea ta in Poveste-o prefac.

Sunt primul Lui Miracol. Sunt prima Sa Magie!

Nasterea Lui

A marcat Inceputul. Din nou.

Omenirii i S-a dat s-o invete Iertarea,

Oferindu-i

Vesnicia, ca pe un ultim cadou.

(poem compus in 20.03.2025, publicat in 25.03.2025 pe blogul Oglinzile Sufletului, sub copyright de autor)

Buna Vestire, dincolo de simbolistica religioasa, are pentru noi doi o conotatie foarte speciala. Am mai povestit pe undeva despre asta.

Ne-am visat unul pe altul cu mult inainte de a ne cunoaste. Prin aceste vise ne-au fost trimise mesaje sub o forma codata, al caror mister l-am deslusit amandoi muuult mai tarziu, la momentul potrivit.

Lui Adrian, visul sau ii vorbea despre mine sub forma Bunei Vestiri (numele meu este Liliana, Floarea de Crin, Buna Vestire). Pe vremea aceea nu ma cunostea, nici nu stia de existenta mea si nu banuia care era sensul acestui vis pentru el. Nu a visat o floare, generic, nici numele de Lily, ca sa nu fie ambiguitati si interpretari, ci Buna Vestire, adica foarte specific si fara echivoc, cu trimitere la Menirea Sfanta a singurei flori aleasa de Dumnezeu: Floarea de Crin. :)

Visul meu imi vorbea despre Adrian sub forma Gentianei Albastre (pseudonimul lui este Albastru Arcturian, numele blogului sau). Pe vremea aceea, cand am avut acel vis (cu multi-multi ani in urma), nu doar ca nu ne cunoasteam, dar nici macar nu as fi stiut ce este un Arcturian si nici ca este albastru. :))

Deci, nicicum n-as fi putut face o legatura cu Floarea albastra numita Gentiana, care n-a avut in trecut nici o semnificatie profunda pentru mine, alta decat prin legatura cu visul respectiv, vis care a reverberat profund si a lasat o amprenta foarte puternica in sufletul meu (fara sa stiu atunci de ce) foarte multi ani dupa aceea, pana cand l-am intalnit pe Adrian, am aflat de pseudonimul lui si am format un cuplu. Misterul acelui vis, ce ramasese ancorat, deloc intamplator, in memoria mea afectiva, abia atunci mi s-a deslusit.

Gentiana Albastra, apropos, seamana cu o cupa de Floare de Crin, ati observat? Interesant, nu? :)

Floarea alba de Crin, simbolizand Femeia, alaturi de Albastra Gentiana, simbolizandu-l pe el, "Barbatul cu suflet de Zeu", cum l-am numit eu pe Adrian intr-un poem de-al meu, s-au intalnit, asa cum le fusese menit. Compatibilitate profetita.

Caci, da, visele noastre au fost vise profetice, implinite la milimetru.

Oh, si cate astfel de vise profetice am mai avut intre timp! Unele au fost deja implinite, in timp ce altele au fost vise de avertizare, de indicare a directiei, de confirmare sau de incurajare.

Deh, eu am o buna conexiune cu Sinele meu Inalt, si am cu el doua canale de comunicare foarte clare, directe, de mare incredere, verificate si confirmate in timp, prin care imi primesc mesajele si ghidarea - prin vise si prin poezie. :)

Deci, n-o sa va fie de mirare cand va voi spune ca am primit, nu doar un vis, ci si un poem in legatura cu acest subiect. Desigur, este un mesaj in versuri tot de la Sinele meu Inalt - sau poate de la Sinele Inalt al lui Adrian, cine stie? caci ele doua colaboreaza foarte bine unul cu altul, facandu-ne si pe noi doi sa comunicam telepatic unul cu altul frecvent. :)

Acest poem l-am compus cu ani in urma si a fost postat pe blog la vremea respectiva. De dragul povestii il voi reda si aici.

Floare in inima-nflorita

Autor: Liliana Pascanu

Albastră Genţiană sunt azi în calea ta

Şi-ţi spun că vine timpul de lacrimi să te ştergi!

Nu mai privi în urmă.... de toate vei uita!

Pe drumul spre Lumină cu mine ai să mergi!

Adu-ţi aminte noaptea în care m-ai visat.

Fugeai în întuneric, fugeai de neştiut.

Părea că doar hotarul acela te-a salvat,

Hotarul spre Grădina în care-am apărut.

În anii ce trecură în preajma ta am fost,

Iar gândul, câteodată, îţi amintea de mine.

Sunt Genţiana care am de-mplinit un rost

De-aţi arăta limanul, de-a te salva de tine.

Parfumul meu albastru te va-nsoţi etern

Şi-ţi voi deschide ochii când vei fi pregătită

Să îţi primeşti destinul, iar fuga din infern

Să o închei c-o Floare în inimă-nflorită!

(poem publicat pe blogul Oglinzile Sufletului, sub copyright de autor)

Deci, asa cum spuneam mai sus, aceste vise nocturne ne-au revelat mesaje pe care le-am inteles cu foarte multi ani mai tarziu.

Repet, Adrian a inceput sa banuiasca ceva cand mi-a citit prima poezie dedicata Bunei Vestiri, iar eu am fost maxim de uimita cand am aflat ca el isi spunea (pseudonim simbolic) Albastru Arcturian.

Povestesc pe blog despre aceste lucruri (sincronicitati, semne, vise, momente magice, miracole de tot felul, care parca nici nu pot fi crezute dintr-o simpla descriere, in cuvinte) pentru a arata ca ele nu sunt neaparat rare, ci ca se pot intalni la oricare dintre voi daca le dati atentia cuvenita la momentul in care apar primele semne, pentru a le recunoaste si a le deslusi sensul (a se revedea Motto2 de la inceput):

„S-ar putea întâmpla fel de fel de miracole. Dar trebuie să te înveţe cineva cum să le priveşti, ca să ştii că sunt miracole. Altminteri, nici măcar nu le vezi. Treci pe lângă ele şi nu ştii că sunt miracole. Nu le vezi...” (Mircea Eliade, Noaptea de Sânziene)

Si mai am inca doua poeme dedicate Bunei Vestiri, compuse din perspectiva personala, cea a importantei pe care aceasta sarbatoare o are pentru noi doi.

Le redau mai jos, dupa care voi continua cu alte poeme pe care le-am compus tinand cont de simbolistica general acceptata a acestei sarbatori, respectiv, Vestirea Divina a Imaculatei Conceptii a lui Iisus Hristos.

Buna Vestire

Autor: Liliana Pascanu

Sunt Floare de Crin înflorit pe-nserat.

Spre Soare-mi ridic parfumate petale!

Le-nalţ către Ceruri, aripi să-mi desfac,

Din noapte să zbor spre Luminile Sale.

EL ştie ce vreau şi-mi trimite în jur

Iubirea din alte aripi luminoase.

Prin îngerii Săi îmi trezeşte acum

Speranţe în albe petale frumoase.

Prin florile mele de Crin înflorit

Polenul Iubirii din rouă răsare.

Comoară de Bună Vestire-am primit

Şi-o-mprăştii grăbită din floare în floare!

Şi zbor fericită, zâmbind tuturor!

În inima mea a sosit primăvara!

Zăpezile albe de ieri se topesc,

Culori din Iubire se-aprind până seara!

Am soare în suflet! Am dor necuprins!

Şi, iată, Lumina se face aripă!

Vestesc tuturor că bobocii de crin

Nesfârşit înfloresc, Iubirii risipă!

(poem publicat pe blogul Oglinzile Sufletului, sub copyright de autor)

Zborul spre cuib

Autor: Liliana Pascanu

Aripile noastre deschise zâmbesc.

Ce mare miracol cu noi s-a-ntâmplat!

Ce vis minunat s-a-mplinit pentru noi,

Ce taină, iubitule, am descifrat!

Atâtea mesaje din Cer ne-a trimis

şi-n cale-o mulţime de semne ne-a pus!

Noi doar le-am văzut şi-amândoi am ales

Aceeaşi cărare deschisă de Sus.

De Buna Vestire îţi mai amintesti?

Era confirmarea trimisă în vis!

Căci şoapta aceea de mine-ţi vorbea!

Aflai, dragul meu, ce în stele ţi-e scris.

Eu, Floarea de Crin, alb cuvânt, parfumat,

Veneam către tine-n mesaj inocent.

Să-ţi fiu mărturie pe drumul spre El

Prin numele meu, prorocit evident.

Mai ştii porumbeii - perechi de aripi –

Ce-n cuib şi-adunau, an de an, vise noi?

Erau vise albe ce-ntâi se scriau

De EL, sus în Ceruri, şi-apoi în noi doi.

Erau mesagerii ce ne aduceau

Cuvântul pornit din al nouălea Cer,

Oglinda senină în care vedeam

Destinul - deja împlinit în Eter.

Apoi s-au deschis, rând pe rând, colivii

şi-n zbor, împreună, -am pornit fericiţi!

Trecutul s-a stins ca un foc în tăciuni,

Lăsându-ne liberi, frumoşi, liniştiţi.

Aripile noastre ne poartă acum,

Spre inima Lui - cuib etern, minunat,

Din care, demult, spre pământ, amândoi,

Ca albi vestitori porumbei, am zburat.

(poem publicat pe blogul Oglinzile Sufletului, sub copyright de autor)

Desigur, pe parcusul timpului ne-am mai primit o multime de alte semne care ne-au venit ca si confirmari.

Iar faptul de a avea buchet de crini albi in cel mai important moment al uniunii noastre a fost doar o incununare potrivita si fireasca a tot ceea ce simteam si traiam.

Buna Vestire isi implinise prorocirea. Floarea de Crin se unise cu Albastra Gentiana.

Ceremonie sfântă

Autor: Liliana Pascanu

Bat clopotele, Tată, le auzi? Mă cheamă glasul lor spre-a Ta icoană!

Dar templul Tău e-n trupul meu. Din el şoptesc spre Tine psalmii ca din strană,

Din el trimit spre Tine rugăciuni, din el invoc a Cerului iertare,

Din el, smerită, chem Cuvântul Tău să-mi fie foc aprins în lumânare.

Bat clopotele lumii, Tată drag! Din templul Tău mă-nchin şi eu la Tine,

Şi-ţi multumesc că-n el Te-ai coborât şi ai sfinţit altarul alb din mine,

Că ai deschis vitralii violet spre răsăriturile Tale nesfârşite,

C-ai prorocit buchetul alb de crini unind icoane sfinte, aurite.

Bat clopotele, Tată, le auzi? Sunt glasuri fermecate în cântare,

E Buna Ta Vestire pe Pământ, e melodia Ta spre înălţare!

În templul Tău, un zid frumos, curat, vin îngerii şi sfinţii-n albe cete

Să guste pâinea Ta, nerăbdători, şi din potirul Tău să bea cu sete.

Bat clopotele-n mine, Tată, azi! Ce bucurie sună-n larga zare!

Anunţă-a Ta Prezenţă în altar prin Fiul Tău - Lumină-n sărbătoare!

Icoanele-nflorite îţi zâmbesc şi te slăvesc prin vers de Liturghie

Că-n taină, astăzi, Eva şi Adam au fost uniţi de-a Ta ceremonie.

(poem publicat pe blogul Oglinzile Sufletului, sub copyright de autor)

Lebedele pereche – simbolul iubirii eterne

Două suflete ce plutesc împreună pe apele timpului, oglindindu-se unul în celălalt. Fidelitatea lor ne amintește că iubirea adevărată nu se măsoară în zile, ci în bătăile inimii care bat la unison. Într-o lume grăbită, să fim ca lebedele – loiali, grațioși și mereu alături de cel ales.
Dansul lebedelor: https://web.facebook.com/watch?v=583614318032301

Mireasa Cerului

Autor: Liliana Pascanu

Aş vrea să fiu Floarea de Crin care cântă

În zorii de ziuă, spre Soare dansând,

Să-mi fac din petale o rochie sfântă

De albă de mireasă, aievea visând.

Aş vrea să-I fiu albă, plăcută mireasmă,

Altarul să-mi plângă de dor răscolit,

Prin genele-albastre din catapeteasmă

Să-L văd cum m-aşteaptă Acela dorit.

Aş vrea să fiu Floarea de Crin care ştie

Că toată durerea în veci s-a sfârşit,

Că trupul Luminii de-acum o să-mi fie

Alături de sufletul meu înflorit.

Aş vrea să-I fiu pas peste albe covoare,

Gustând din corolă parfumul de mir,

Curată minune să-I fiu la picioare,

Boboci nesfârşiţi de Iubire pe-un fir.

Aş vrea să-I fiu Floare de Crin la icoana

La care mă-nchin dimineaţa, în zori.

Nectarul din mine să-I fie pomana

La nunta-I finală cu albele-mi flori.

Pe frunte aş vrea o cunună de stele,

Şi-n poală de rochie a Lunii sclipiri

În piept numai raze de Soare, fidele,

Să-mi fie eternele mele zidiri.

Aş vrea să fiu Floarea de Crin adorată

De Cel către care, smerită, păşesc,

Să-mi ierte polenul acela de fată

Pierdut printre genele care-L privesc.

Să-mi şteargă trecutul ce încă mă doare,

Nuntirea să-mi fie curatul Hotar,

Senină, deplină şi caldă uitare

Să-mi fie, prin voal de mireasă, un Dar.

(poem publicat pe blogul Oglinzile Sufletului, sub copyright de autor)

Dincolo de toate detaliile personale mentionate mai sus, Buna Vestire este bineinteles o sarbatoare foarte draga noua prin ceea ce ea reprezinta din perspectiva spirituala: Vestea trimiterii de catre Dumnezeu a Adevarului Sau in lume - Iisus Hristos.

Floarea de Crin este atat simbolul puritatii, frumusetii si puterii Aceluia ce urma sa vina, cat si simbolul puritatii, frumusetii si puterii Femeii alese de Dumnezeu pentru aceasta misiune, Fecioara Maria.

Floarea de Crin, fiind Buna Vestire, poate fi numita si Vestitoarea. Sau Ursitoarea. Sau Ursita. ;-)

Arhanghelul Gabriel, cel care, ca Mesager al lui Dumnezeu, i-a oferit Floarea de Crin Preacuratei Fecioare Maria, ca semn al Legamantului, a devenit, astfel, Vestitorul. Ursitorul.

Am, desigur, si un poem dedicat Arhanghelului Vestitor (il gasiti undeva mai jos). :)

Astfel, Floarea de Crin a facut legatura intre Cer si Pamant, intre Dumnezeu si omenire, intrupandu-l din Duhul Sfant pe Fiul in aceea ce avea sa fie numita in veci Prea-fericita, Prea-curata si Prea-nevinovata Fecioara Maria.

In decursul anilor am evocat aceasta simbolistica in cateva poeme pe care le voi reda mai jos.

Taina Bunei Vestiri

Autor: Liliana Pascanu

Când lumea asta strâmbă se zvârcolea mai tare

Din ceruri Sfântul Tată pe El ni L-a trimis.

Urma să ne ridice perdeaua de uitare

Şi să ne-arate drumul, aşa cum ne-a promis.

El a venit pe lume ca Veste Luminată

Prin îngerul din noapte! Fecioarei i s-a dat.

Ea şi-a primit destinul şi Binecuvântată

Va fi o veşnicie prin Pruncul aşteptat.

Ea şi-a ştiut menirea şi-a acceptat Cuvântul

Când Duhul Sfânt într-însa atunci s-a întrupat.

Iubirea ei deplină a îmbrăcat pământul

În dragostea-i de mamă prin care ni L-a dat.

De douăzeci de veacuri primim Buna Vestire,

Prin şoapta lui un înger pe El L-a anunţat.

O lume-ntreagă ştie acum de-a Sa venire

Şi-atât de mulţi s’aceia ce, totuşi, L-au uitat.

(poem publicat pe blogul Oglinzile Sufletului, sub copyright de autor)

Arhanghelul Gabriel

Autor: Liliana Pascanu

Prin El, Sfântul Arhanghel, ne-ai dat Buna Vestire:

Urma să ne răscumperi prin Fiul Tau, Iisus,

Urma să învingi Moartea cu-a Lui nemărginire.

Şi-n pântec de Fecioară ni L-ai trimis de Sus.

Prin El, Sfântul Arhanghel, ai Binecuvântat-o

Şi-n brațele-i virgine un Crin i-ai dăruit.

O Floare albă, pură, ce lumea ne-a salvat-o

Când, după răstignire, în noi a înflorit.

Prin El, Sfântul Arhanghel, Ea Ți-a primit Cuvântul

Ce-n Floarea parfumată şi fără spini L-ai pus.

Ofrandă pe Golgota urma să-Ți fie Gândul

Manifestat în trupul Hristosului Supus.

Prin El, Sfântul Arhanghel, Ea şi-a primit Destinul

De Maică Preacurată a Pruncului Iisus.

De-atunci, din Cer se varsă, prin Ea în noi, Preaplinul

Iubirii despe care prorocii toți ne-au spus.

Prin El, Sfântul Arhanghel, ne amintim Vestirea:

Cu moartea Lui pe Cruce Tu ne-ai răscumparat.

Ne-ai oferit, în schimbul Golgotei, Nemurirea.

Iar Fiul Tău o Cale spre Adevăr ne-a dat.

(poem publicat pe blogul Oglinzile Sufletului, sub copyright de autor)

Parfumul Crinului Regal

Autor: Liliana Pascanu

Ce căutăm în lumea asta oare

Vremelnic răscolindu-ne în trup

Prin frământări, nemulţumiri şi lacrimi,

Uitându-ne pe noi, fiind doar grup?

Noi suntem mai presus de-a noastre trupuri!

Ne-am coborât în Raiul pământesc

Din Slava Lui să ne trăim Iubirea,

Căci sufletele noastre şi-o doresc.

Deşi-n ulcioare simple, de ţărână,

Suntem scântei pornite din Acel.

Ne-am întrupat aici pentru o clipă

Să ne-amintim că suntem precum El.

Iubirea Lui e-n suflete păstrată.

Ne-o regăsim deplin doi câte doi!

Ea e izvor curat de apă vie

Ce curge liber, nesfârşit, din noi.

Ea şlefuieşte pietrele din râuri,

Îşi face loc prin stâncă-n adâncimi,

Se face oază în deşertul lumii

Sau ne deschide-aripi de heruvimi.

Eu gust din ea şi-o simt precum nectarul

Ce curăţă pelinul din pocal

Şi v-o ofer, apoi, din mine vouă

Precum parfumul Crinului Regal.

(poem publicat pe blogul Oglinzile Sufletului, sub copyright de autor)

Floare de Crin

Autor: Liliana Pascanu

Oh, da,

Sunt Floare de Crin!

Albă şi luminoasă,

pură, inocentă şi parfumată,

înflorind nesfârşit în minuni de petale graţioase,

purtând cununi de tandreţe în frunze,

azur necuprins în priviri,

şi cercei din stamine aurite

ce poartă în ele însemnele Iubirii.

Sunt Floare de Crin prin suflet curat,

cald şi mângâietor, sensibil şi timid,

icoană vie pe altarul trupului meu,

strălucind în Grădina lumii,

dăruind miresme de dragoste şi dor,

răscolind adâncurile,

apoi tămăduind, liniştind,

şi iubind.

Sunt Floare de Crin prin numele meu

închinat Cerului şi Pământului,

prin darul îngerilor şi sfinţilor

la coborârea Lui în Om Îndumnezeit,

prin imaculata prezenţă eternă în braţele Mamei,

în paşii Ei, în inima Ei.

Sunt Floare de Crin prin zborul ameţitor al cântecului

purtat pe buze de Zei şi Demiurgi,

înmiresmat refren al inimilor desferecate, înnaripate,

mister desluşit doar prin trăire ardentă,

vis neuitat, salvator, desăvârşit.

Sunt Floare de Crin prin liniştea chipului meu,

prin fericirea inimii mele,

prin pacea gândurilor cuminţi din potir înflorit,

descântec al luminii

dincolo de timp şi vrere,

dincolo de poveste.

Sunt Floare de Crin în tăcere şi în şoaptă,

în unduire de lujer şi în căutare de destin,

în nerăbdare şi în surâs,

în joacă năstruşnică de copil

şi în înţelegerea trecerilor spre infinit.

Pot fi a oricui, dar nu oricine mă poate păstra.

Căci Darul meu este

Buna Vestire,

Neprihănirea.

(poem publicat pe blogul Oglinzile Sufletului, sub copyright de autor)

Am facut si o selectie de link-uri spre cateva insemnari de pe acest blog care au legatura cu Buna Vestire si Floarea de Crin.

Avand in vedere ca aceasta insemnare este a 2600-a postare a blogului (wooow! ce chestie! fix un numar rotund pentru acest moment frumos!), este de inteles cat de greu poate fi sa navigati si sa descoperiti anumite teme de interes.

Floarea Alba de Crin este Buna Vestire (este o insemnare din 25.03.2023, de Buna Vestire)

De Buna Vestire - ninsoarea de primavara! (in 25.03.2022, de Buna Vestire, a nins abundent!)

Piticii noștri de Grădină au împlinit 5 ani (este o insemnare din 25.03.2020, piticii au fost cumparati in 25.03.2015, tot de Buna Vestire, iar acum, in 2025, ei implinesc 10 ani)

Vestea cea Buna (25.03.2019)

De Buna Vestire înapoi în Cuib (25.03.2018)

De Buna Vestire, veşti noi din Grădina lui Dumnezeu (25.03.2017)

Grădina lui Dumnezeu (17) - Travaliul “naşterii” unui nou început. Victoria Bunei Vestiri (insemnare din 19.01.2016)

Zborul spre cuib (07.10.2014, despre Buna Vestire)

Visul de Buna Vestire (26.03.2014, un alt vis profetic pe care l-am avut de Buna Vestire)

Taina Bunei Vestiri (10.03.2010, de Buna Vestire)

„Noi ne dorim să lăsăm urme acolo pe unde trecem, astfel încât cei pe care îi întâlnim, să fie inspirați de ceea ce trăim și manifestăm noi.

Asta se întâmplă când suntem autentici și ca să ajungem în autenticitate, este necesar să renunțăm la măștile pe care ni le-am pus ca să fim iubiți, văzuți, simțiți, auziți, apreciați sau acceptați.