Pe 11 aprilie am avut ultima zapada a iernii, dar nu doar atat, ci si ultimele geruri naprasnice, cu -11 gr.C.
Ei bine, azi, 17 aprilie, in Joia Mare, am avut 19 gr. C. Va dati seama? Este o diferenta de 30 de grade in doar o saptamana!
Nu zic nu, e bine, e chiar foarte bine, chiar nu mai aveam rabdare sa vina si la noi primavara, dar chiar asa? In urma cu o saptamana eram cu caciula de blana, cu manusi si fulare, cu bocanci si geci groase, iar azi lumea a iesit in tricouri cu maneca scurta afara! Incredibil! Azi, aici, la munte, a fost mai cald decat in Bucuresti, unde au fost doar 16 gra.C.
In plimbarea noastra de azi mi-am cules cateva floricele albe, de Floarea Pastelui, dar si cateva galbene, de Potbal si de Untisor, dar si cateva crengute de floarea miresii, pline de muguri de frunze crude, verzi.
Aveam nevoie pentru a crea ambientul si decorul potrivit cu actiunea programata pentru ziua de azi: vopsitul oualor de Paste.
O sa va demonstrez, cu aceasta ocazie, in direct, cum se face o alchimizare, o transmutatie si o purificare de energii, astfel incat, dintr-un aparent DEZASTRU, sa se produca un adevarat MIRACOL. :)))
Sa va povestesc.
Imi cumparase Adrian zilele trecute doua cartoane cu oua bio, deci aveam 20 de oua. De regula, le fierb pe toate si, cum se mai intampla uneori, pe cele sparte le folosesc la maioneza pentru salata boef (fara boef), iar cele care raman intregi la fiert le vopsesc in rosu.
Doar ca anul acesta i-am spus lui Adrian sa nu-mi mai cumpere vopsea de oua rosie, pentru ca stiam ca am in dulap ceva ramas din anii trecuti.
Ceea ce era adevarat: aveam un plic de vopsea lichida rosie, dar si un plic de vopsea lichida mov-violet, alaturi de un plic cu vopsea pudra galbena. Ultimele doua au fost cumparate accidental, in loc de rosu in anii anteriori, dar eu nu le aruncasem. :)
Ok, se punea intrebarea: ce culoare sa vopsesc ouale anul acesta? :)))
Tot rosu, ca de obicei? Nu stiu de ce, dar parca imi facea cu ochiul vopseaua mov-violet. :)))
Ok, zic, anul acesta le voi face mov violet. Urmarisem eu pe internet o multime de tehnici de vosire, care mai de care mai interesanta, ba tehnica servetelului, ba cu orez colorat, ba cu foi de ceapa, ba oua colorate in vin rosu cu zahar... in fine, in filme se vedeau rezultate frumoase, dar parca nu aveam chef sa ma complic.
Asa ca am decis sa le fac mov uni, simple, elegante, asezate pe decor verde de frunze sau iarba, cu o fundita mov cu buline albe, pe care o aveam deja intr-un sertar, deci imi cam facusem planul in mintea mea pentru ce vroiam sa fac.
Doar ca... planul de acasa nu se potriveste mereu cu cel din piata! :)))
Ouale cumparate nu erau albe, ci din cele bejulii. Vopseaua mov-violet, chiar si diluata in apa clocotita cu otet, era foarte inchisa la culoare, aproape neagra. Ce sa fac? Sa renunt la mov? Hmmmm.....
Zic sa incerc. Pun 4 oua la colorat, le verific din cand in cand, sa vad ce iese... si... dezastru! Iesea ceva de nedescris. Un fel de vanat turbat, fara nici o definitie! :))))
Zic ca poate n-au stat destul in culoare si nu au prins destul pigment. Sa le mai las? Da, le mai las. Si le-am mai lasat pana.... s-au innegrit de tot. :))))
Doar ca, in timp ce ele se innegreau de tot, eu le tot verificam cu lingura, le intorceam de pe-o parte pe alta, le ridicam din vopsea, le puneam din nou, astfel ca, pana cand le-am scos, cele 4 oua erau impecabil de bine zgariate cu lingura mea, incat nu mai aveau aspectul acela mat, elegant, simplu, asa cum aratau ele in capul meu, initial, si pe care le si vedeam deja in mintea mea lucind frumos, dupa ce le ungeam si cu ulei, asa cum se face. :))))
Le-am scos din vopsea, le-am lasat sa se usuce, le-am uns cu ulei si am inceput sa le analizez la fereastra, la lumina zilei. Ba, in plus, le-am facut si cateva poze, zic ca poate ochii mei decodifica imaginea diferit din poze, fata de realitate, adica poate nu vad eu bine ce vad. :)))
Parea un magnific DEZASTRU!!! :))))
Nici nu stiam ce sa mai fac. Fie le consideram rebuturi, deci le includeam in categoria oualor "sparte la fiert" si le foloseam ulterior la maioneza, fie..... imi reconsideram verdictul artistic si imi declasificam propriile standarde, limite si credinte in ceea ce priveste modul in care consideram ca trebuie sa arate ouale vopsite din acest an.
Si, cum gandeam eu asa, profund, asupra situatiei, pe masura ce tot analizam si fotografiam opera mea de arta, ceva in mintea mea se modifica. :)))
Nu stiam ce, dar ulterior mi-am dat seama ca tocmai mi se declansase procesul acela fabulos de alchimizare, transmutatie si purificare de energii la care ma refeream mai sus. :)))))
Asa se face ca, la un moment dat, s-au unit niste sinapse neuronale care pana atunci fusesera cam rebele, dupa care brusc perspectiva mea s-a modificat complet! Dar compleeet!!! :)))
Ma uitam la cele 4 oua ce mi se parusera un DEZASTRU creativ, si deodata am inceput sa le vad deosebite, unice, fantastice, incomensurabile!
Mi-am zis ca poate n-ar strica, totusi, sa-mi mai incerc norocul cu inca 4 oua, sa vad ce iese la a doua transa. Deja speram la o alta minune si mai mare - poate la niste hieroglife sau vreun limbaj in codurile luminii, poate niste chipuri de entitati sau niste extraterestri, ceva...? :))))
Mi-au iesit alte 4 OUA COSMICE, TRASCEDENTALE, NEW AGE, evident! :)))
Am folosit aceeasi tehnica unica, pe care intentionez sa mi-o inregistrez la OSIM, ca sa incasez ceva redevente dupa ea, ca prea e de tot miracolul! OK, o sa o repet aici, dar, atentie, este ca si cum ar fi marca inregistrata, da?
Deci, se pun ouale bejulii in vopseaua veche de cativa ani, nu stiu exact cati, iti imaginezi un rezultat impecabil, elegant, verifici de cateva ori cu lingura daca s-a prins pigmentul de oua, pana le zgarii bine de tot, pe unele le scoti mai repede, ca te cuprinde panica uitandu-te la ele, crezand ca se fac negre, apoi, dupa ce le scoti si le ungi cu ulei, le admiri cu stupefactie, le fotografiezi ca pe ce-a de-a 11-a minune a lumii, ca pe cea mai senzationala descoperire si te miri si tu de ce-a iesit, ca asa frumusete nici n-ai vazut, nici nu ti-ai imaginat si nici nu crezi ca vei mai repeta vreodata isprava asta, dar cu certitudine vrei sa-ti intiparesti bine in memorie epocala opera de arta, adevarata COSMOGONIE APLICATA, TRANSCEDENTALISM si ALCHIMIZARE, cum nici in visele cele mai inraznete si nici in meditatiile cele mai profunde nu ti-ai fi putut imagina asa ceva! Pfffiiiiiiuuuuu...... ce fraza lunga! :)))))
Dupa ce am obtinut cele 8 oua incomensurabil de frumoase si de marete, am aruncat repede vopseaua mov-violeta, ca sa nu fiu tentata sa mai pun si alte oua la vopsit, caci deja ma hotarasem sa fac si cateva oua rosii, din cele simple, banale, impecabile, elegante, lucioase, asa cum le face toata lumea si asa cum le-am facut si eu absolut in fiecare an. :)))
Cele rosii chiar asa mi-au iesit, impecabile, arata fix cum erau ele in mintea mea inainte de a ma apuca de ele. Doar cele mov n-au vrut sa iasa ca in mintea mea. :)))
Ele au vrut sa iasa din tiparele de credinta limitative, au vrut sa-mi arate ca imaginatia trebuie lasata libera, fara frau, botnita, limitari legislative privind libera exprimare electorala. Au vrut o libertate de expresie totala, fara oprelisti, astfel incat rezultatul sa fie dincolo de aceasta lume (out of the world!).
Ceea ce am si reusit fara indoiala, caci asa oua cosmice chiar nimeni nu a mai obtinut! Nu vorbesc despre cele cu aspect marmorat. NU! Aici este vorba despre cosmologie, frate! :))))
Asadar, daca eu n-as fi iesit din tipare cu decizia mea de a incerca si altceva decat de obicei, azi as fi avut, probabil, vreo 20 de oua rosii, nici un ou spart, deci pentru maioneza as fi avut nevoie sa mai cumparam o caserola mica, de 6 oua, nu?
Asa, cu decizia mea de rebeliune controlata, am si oua rosii, dar si oua cosmice, transcedentale. Plus povestea asta lunga pe blog! :)))
Desigur, n-am reusit sa schimb linia temporala si in ceea ce priveste ouale sparte la fiert, de care se presupune ca as fi avut nevoie sa le folosesc la maioneza, deci, in cazul acesta ramane valabila necesitatea de a cumpara inca o caserola cu 6 oua. Ce sa facem, nu le putem avea chiar pe toate, mereu! :)))
Dar, e clar. eu la ouale mele artistice, senzationale, ci usoara tenta apocaliptica nu renunt! :)))
Uitati-va la poze si admirati-le si voi! :))))
Urmeaza pozele din timpul procesului de creatie. :)))
Poate o sa va intrebati de ce n-am incercat si vopseaua galbena. Nope! Niciodata nu m-a atras culoarea asta. Mi se pare rece si stridenta. Niciodata nu mi-am cumparat ceva galben. N-am nici o haina galbena.
Ah, uitasem, am o esarfa galben pai, dar o esarfa este altceva. Daca nu eram blonda, iar galbenul acela diafan sa mi se asorteze perfect la gat cu blondul meu auriu, nici esarfa nu aveam din culoarea asta.
Asadar, nici vorba sa-mi vopsesc ouale de Paste in galben! Pai, sunt oua, nu "galbena gutuie, dulce amaruie" si nici lamai acre, de sa ti se strepezeasca dintii de la ele! :))))
PS. Pentru ca azi, in Joia Mare, a avut loc Cina cea de Taina, voi incheia nota umoristica si voi lasa aici un poem frumos, scris de o autoare pe care o cheama tot Liliana, ca si pe mine, si al carei talent poetic il admir mult si ale carei poezii le-ati mai regasit zilele trecute pe pagina mea, (intr-o insemnare care contine mai multe astfel de poeme tematice - "Chiar si cand ei nu te vor")
Luaţi, mâncaţi, acesta
este trupul Meu
Autor: Liliana Trif
Erau cu toți la masă, niciunul nu lipsea,
Lumina lumii Însăși îi chemase,
a flori de primăvară tot cerul mirosea
și-a azimi nedospite, iar în vase
din rodul viei sânge și totul împrejur
părea atins de sfânta Lui Lumină,
eram și eu acolo și-aș fi putut să jur
că din Hristos m-am înfruptat la Cină.
Ce taină e aceasta, Iisuse drag al meu,
că Te-am simțit prin inimă trecându-mi?
În seara asta sfântă primind pe Dumnezeu
voi încerca să dăruiesc la rându-mi,
acelora ce încă nu Te-au descoperit,
o câtuși de puțină mărturie,
c-alăturea de Tine pe cruce m-am suit
ca un tâlhar, apoi ca o Marie
căzut-am la picioarele Tale și am plâns,
dar am păstrat nădejdea Învierii
și am urât păcatul, cel care m-a constrâns
să Te reneg, dar Tu i-ai dat vederii
Lumină din Lumina cea veșnică, încât,
chiar dacă trec prin valea umbrei morții,
de cine mă voi teme când m-ai iubit atât
și știu că nu mă lași în voia sorții?
17.04.2025
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)