Ispititorului

 

Ispititorului

Autor: Liliana Paşcanu

 

De ce nu-ţi vezi de treaba ta?

De ce nu pleci pe calea ta?

Ce cauţi? De ce spionezi?

Ce vrei să vezi în viaţa Mea?

Ce cauţi să-nţelegi privind

iscoditor mâinile Mele?

Ai fost de faţă! Nu-i de-ajuns?

Ce urmăreşti să vezi la ele?`

 

De ce te uiţi la picioarele mele?

E sângele Meu diferit?

E rana deschisă, dar nu mai doare,

du-te şi fii liniştit.

Căci ele, Mariile, m-au uns cu mirul

primit de la Magi în trecut.

Ce vrei să afli din tălpile mele?

De ce nu mai las urme-n lut?

 

Pe unde merg şi cum calc?

Şi de ce nu las urme-n zăpadă?

Cu cine Mă-nsoţesc pe drum?

Ce firmituri îmi las să cadă

Pe jos, pe-acolo unde tu,

şarpe viclean, Mă vrei să fiu?

Acum, aici, de ce-ai venit?

Doar să mă ispiteşti, da, ştiu.

 

Să taci în faţa mea, ţi-o spun!

Dispari, ispită! Te previn!

Îţi spun să-ţi vezi de drumul tău,

iar eu îmi văd de-al Meu. Amin!

Ţi-ai terminat jocul murdar.

Deci, pân-aici! Nu îţi permit

să schimbi ce Tatăl a decis

prin Mine, Fiul Lui iubit!

 

Hai, piei, Satano, piei din drum!

Ce scame-mprăştii în văzduh?

În ce pelin amar te scalzi?

Pe cine-ai mai minţit? Ce duh

îţi mai serveşte în pustiu?

Dispari! De astăzi te trimit              

în Focul Gheenei, acel loc

din care-n lume ai ieşit.

09.04.2025