Volumul meu "Oglinzile Sufletului - Poeme de Iubire"
(click pe titlu pentru detalii), lansat in luna iulie 2022, este disponibil in format pdf, contine 453 de
poeme si are 359 de pagini tip A4.
Este organizat în şapte secţiuni, evocand şapte teme distincte:
1. Labirintul Oglinzilor
2. El mi-e Oglinda
3. De ce, Eva?
4. Floarea de Crin, iluzia din Oglindă,
5. Priveşte-Te, Doamne, în Oglindă!
6. Cioburi de Oglinzi
7. Mamele de îngeri,
Oglinzi înlăcrimate
Iubirea este axul central al cartii, in jurul caruia graviteaza totul. Iubirea de sine, Iubirea de Sufletul Oglindă, Iubirea de Dumnezeu, Iubirea ancestrală a Femeii primordiale, Eva, Iubirile trecătoare, Iubirea karmică, Iubirea platonică, iluzorie, Iubirea materna, Iubirea pentru frumuseţile lumii, fără limite.
Şi, mai presus de orice, în acest volum de poeme este vorba despre Femeia redescoperită în Sine însăși şi despre Feminitate.
Testimonial de la cititori:
„Si totusi exista inca poezie!
Asa cum florile de primavara rasar rasfirate pe campul uniform, intr-o lume avida de informatii, poezia hraneste sufletul care doreste sa danseze in ploaie, sa asculte melodia vantului, sa viseze la cel mai frumos rasarit...” Adrian P.
*
„Mărturisesc
că este o încântare pentru suflet și o citesc cu mare plăcere.
Cuvintele
aduc raze de Iubire ce ridică vibrația și te transpun în Universul Iubirii
căruia îi aparținem și de care ne separă doar egoul.
Este
o mare realizare cartea, din punctul meu de vedere, să te poată transpune
într-o stare de deschidere și simțire a Iubirii, atât de puternică.
O citesc cu bucurie și când voi ajunge la final o voi relua pentru încântarea pe care o aduce sufletului.” Liviu D.
*
“IUBIREA NU ESTE ÎNTÂLNIREA A DOUĂ CORPURI,
IUBIREA ESTE O FRECVENȚĂ
Iubirea nu se căută în standardele frumuseții, în idealizarea persoanei
perfecte care nu greșește niciodată sau în cea care are exact aceleași
pretenții.
Iubirea nu poate fi „căutată” pentru că nu se ascunde de nimeni.
Este
o frecvență care în cea mai mică mișcare internă este agitată și emisă în unde
de energie care vibrează în univers.
Nu suntem oameni care caută Iubire, suntem Suflete care respiră în această
energie, care atrag și resping în funcție de nevoile și alegerile lor.
Dragostea este acea frecvență, atât de apropiată și atât de simplă, încât
atunci când ne uităm în afară nu o putem vedea.
Cine
găsește IUBIREA, o găsește nu pentru că a căutat-o, ci pentru că a simțit-o...
iar vibrația ei i-a atras pe ceilalți asemeni lui, către el.
Când înțelegem că cheia experienței iubirii nu constă în cine suntem, în
înfățișarea pe care o avem sau în imaginea pe care o construim, ci în
capacitatea de a ne manifesta, în primul rând în interiorul nostru, abandonăm
iluziile și nevoile ego-ului și ne satisfacem setea de această sursă
inepuizabilă.
Așadar, nu este vorba de a fi cu cineva.
Este despre a fi confortabil cu tine însuți, este despre a nu ne proiecta
nevoile asupra celorlalți, este despre a ne elibera de tiparele sociale, de
traumele trecutului și de a ne accepta într-un mod atât de profund și de
frumos.
Importanța
de a te IUBI și de a vibra pe această frecvență.
Pentru că această stare este LEACUL rănilor noastre, este comoara pe care
am căutat-o atât de mult.
Nu căutați Iubire, trăiți în Iubire... și orice altceva va avea sens.”
Sursa: Arturo Cárdenas
*
„Oglinzile
Sufletului - Poeme de Iubire”, autor
Liliana Pascanu
Cuprins:
Motto:
“Tu când mai trăiești
așa cum vrei?
"Cine ai fost înainte să fii ce ți s-a
spus că trebuie să fii?" - Călin Georgescu
Parafrazând, eu aș mai întreba în plus:
Ce ai făcut înainte să faci ce ți s-a spus că
trebuie să faci?
Ce ai simțit înainte să simți ce ți s-a spus că
trebuie să simți?
Ce ai gândit înainte să gândești cum ți s-a
spus că trebuie să gândești?
Ce ți-ai dorit înainte să-ți dorești ceea ce ți
s-a spus că trebuie să îți dorești?
Care e binele tău, înainte de binele pe care
l-ai adoptat pentru că ți s-a spus că ăla trebuie să fie binele tău?
Ce crezi tu că este "frumos", înainte
de "frumusețea" pe care ai apreciat-o așa, după ce ți s-a spus cum
trebuie să fie "frumusețea"?
Care este Adevărul tău înainte de a crede în
acel adevăr despre care ți s-a spus că este adevărul în care trebuie să crezi?
Dacă îi tot asculți pe aceia care îți spun ei
ce "trebuie" să trăiești, tu când mai trăiești așa cum vrei, așa cum
îți place, așa cum simți, așa cum ești “ Liliana Pașcanu - Cartea „Grădină
pentru Aripi şi Vise – Bucureşteni mutaţi la ţară, în Ardeal,
vol.3”
*
Principiul Oglinzii și al Rezonanței guvernează Universul și Lumea
noastră.
*
*
În colivie
Marea şi noi
În zori
Eu plâng
Vacanţa
Floare de Crin
Reînvăţ iubirea, inima învaţă!
După cum am fost, aşa EU SUNT!
Floare
în inimă-nflorită!
Aroganţă şi smerenie
Lumina Lui va străluci în toate
Pentru aceste clipe de-ndoială
...prin paşii unui copil mare...
Să fiu doar...
De vorbă cu Oglinda
Frumuseţea este în ochii privitorului
Sunt o mângâiere
Fără Mine nimeni, nimeni nu-i!
Hai, îndrăzneşte, fii întreg, deplin!
Azi
mă-ntregesc cu tine-n infinit!
Învăţ să
fiu Dumnezeu întrupat
Crezul meu,
iubirea
O altfel de scrisoare către Moş Crăciun
Să fiu a
Lui
Gata, te-am
scris
Motto:Împreună am trecut prin aceste aventuri şi împreună descoperim, pas după pas, nesfârşirea.
"Nici nu ai idee cât de mult am căutat un cadou pentru tine. Nimic nu a părut potrivit. Ce rost are să aduci aur unei mine de aur sau apă unui ocean? La orişice m-am gândit era ca şi cum aş fi adus mirodenii Orientului. Nu este nevoie să îmi dau inima şi sufletul pentru că tu deja le ai. Aşa că ţi-am adus o Oglindă. Uită-te la tine şi priveşte-mă pe mine!" Eu sunt Oglinda ta.
~Rumi~
Pentru el (dialog cu
Arhanghelul Mihail)
Motto:
“Bărbatul
şi femeia se caută în vălmășagul imens al vieții omenești. Un bărbat
din milioanele de bărbaţi doreşte pe o singură femeie, din milioanele de femei.
Unul singur şi una singură! Adam şi Eva! Căutarea reciprocă, inconștientă și
irezistibilă, e însuși rostul vieții omului. (…) Instinctul iubirii
e reminiscenţa originii divine. Prin iubire numai se poate uni
sufletul bărbatului cu sufletul femeii pentru a redeveni parte din lumea
spirituală. Iubirea aceasta e rodul divin al sufletului omenesc.” Liviu
Rebreanu
4. Floarea
de crin, iluzia din Oglinda
Motto:
„Dumnezeu folosește haosul pentru a ajunge la tine. În loc să
te ferești cât poți de haos, așa cum faci în viața „obișnuită”, dacă intri în
Călătoria spirituală este necesar să accepți haosul și să înveți să-i înțelegi
semnificația/ limbajul, să înveți că Divinitatea vorbește cu tine dându-ți
viața peste cap. Și Divinitatea știe când este timpul ca viața ta să fie dată
peste cap și de ce.
Învățați să intrați fără frică în haos, conștientizați: „Ok, acum Dumnezeu vorbește cu mine. Doamne, te ascult, capitulez, las acest haos să-mi schimbe viața, să scoată din viața mea tot ce este menit să iasă din ea. Dă la o parte tot ce este necesar să fie îndepărtat! Știu că acum sunt scoase din viața mea lucruri despre care nu mi-am dat seama că era timpul să le eliberez”.” (Caroline Myss, Traducerea: Mihaela Dan)
Floare de Crin
Iubeşte-mă,
te rog, în clipa asta
În clipa asta tu îmi eşti Cuvântul!
Dorinţele tale vor fi mângâiate
Te rog, aşteaptă, nu pleca
Mă iubeşti? Sunt floarea ta!
Aş fi ştiut
Îmi voi
trimite gândul
Acum ştiu că vei veni
Doar tăcerea din noi s-o auzim
Hai, intră, iubire, în inima mea
Să nu te temi, iubire
Voi fi parfumul nopţii tale
Tristeţea se-aude din două destine
Fiorul în care lacrimi se topesc
Te-aştept să uiţi că eşti al lumii
Cu sufletul iubirea mi-o trăiesc!
Ai fost
izvor de rouă, ai devenit parfum
Iubirea, cea mai frumoasă Floare
Primeşte-mă ca mărţişor în suflet!
Norocul liliacului îndrăgostit
Da, ştiu că nu-i nimeni de
vină…
Doar optsprezece ani ea n-are
Aş vrea,
dar nu pot
Când inimile noastre
cântă
Sărută-mă, iubeşte-mă
Sufletele noastre
Floarea de Crin fermecată
Dansează cu mine tangoul
Dăruieşte-mi sărutările târzii
Este de ajuns să vreau?
Când în sfârşit mă vei găsi
Primăvara e-a ta, dacă o vrei!
Un râu de-argint îndrăgostit de
Lună
Suntem doi nebuni, dar frumoşi
De dragul tău
Sfâşietorul bun rămas
Sfâşietoare
amintire
Naufragiul în apele iubirii
Iubitule, mi-e-atât de dor!...
Te-aştept, iubitule
Doar tu
Asfinţitul meu de Soare
Ţi-e foame de iubire?
Ţi-e sete de iubire?
Te voi înălţa,
dragul meu, pân’la Cer
Eşti Soare de Lună sedus
Avem atâtea doruri
Pas lângă pas şi suflet lângă suflet
Sunt un izvor cu apă fermecată
Un flutur alb îndrăgostit de-o floare
Ştii că sufletul meu
infinit...
Te-aştept prin petale de alb
corcoduş!
Te-aştept cum nimeni nu te-aşteaptă!
Voi trece, iubind, orice ultim hotar!
Mă iubeşte... nu mă iubeşte...
Sfârşitul poveştii de dragoste
Soarta e de vină…
Te rog, Doamne, salvează-l de mine!
Oricât de departe cu trupul aş fi
Îţi spune
corbul: „Niciodată”?
Ceartă-mă spunându-mi „Te iubesc!”
Motto:
“Avem nevoie de timp pentru a ne pune în ordine gândurile, sentimentele, cuvintele.
Avem nevoie de timp să înţelegem, să pansăm rănile, să vindecăm, să închidem cu blândeţe, uşile trântite de furtună, să iertăm, să redeschidem ochii şi să zâmbim.
Uneori
acest timp este plin de lacrimi. Doare. Simţim nevoia să ne ascundem, să fugim, să ne izolăm
în tăcere. Nimic în jurul nostru nu mai contează. Nimic nu se întâmplă.
Noi nu mai facem parte din lumea care se mişcă în jur. Nu ne mai conectăm la ea. Nu ne mai raportăm la ea. Rămânem
singuri în
furtuna interioară.
Şi avem nevoie de timp să
lăsăm ploile să se liniştească, vântul să
tacă, amintirile să nu mai ardă.” Liliana Paşcanu – blogul personal
Versuri pentru tine, cititorule
N-ai ştiut în clipă să rămâi prezent
Sufletul meu te colindă, iubire
Iubirea noastră, dans de fluturi albi
Sărutul tău prin petale de crin
Dincolo de stele
Să-ţi fiu lacrimile ultimului inorog
Nu am fost
doar un vis
Stelele doar noaptea strălucesc
Ai fost întâi copilul care m-a iubit
Suntem un suflet rupt în jumătăţi
Libere îmi sunt cuvântul, inima si gândul
Când paşii tăi sfârşi-vor căutarea
Paşă, te rog să-l ierţi!
Clipa
Agonie
Marea
Aş vrea
Dezlegare
Pe cărarea viselor
În aşteptarea maturităţii
Insolaţie
Declin
Satul din pădurea de salcâmi
6. Priveşte-Te, Doamne, în oglindă!
Motto:
“Apoi, Dumnezeu a zis: „Să se facă Pământ!” Şi s-a făcut
Pământul, iar Dumnezeu S-a întrupat în el, a devenit sămânţă şi frunze, muguri
şi flori, şi-a crescut aripi şi a zburat, şi-a luat trup de vieţuitoare şi s-a
înmulţit, s-a născut pe Sine însuşi în trup de om, apoi s-a privit în oglindă
şi s-a făcut pereche omului, apoi a înflorit în nenumăraţi oameni-flori, a
zburat prin nenumăraţi oameni-fluturi, şi a lucrat pământul cu nenumăraţi
oameni-albine. Şi a văzut că e bine.
După un Timp, într-o zi de Sărbătoare, Dumnezeu a decis să se
odihnească. A redevenit sămânţă, şi-a refăcut cocon protector de lumină, iar în
Adam si Eva s-a redescoperit ca fiind Idee Pură, amintindu-şi de El-Cuvântul,
A-toate-Creatorul. Şi s-a reînălţat pe sine, Dumnezeul-Pamânt,
Dumnezeul-Floarea, Dumnezeul-Fluture, Dumnezeul-Vieţuitoarea şi Dumnezeul-Om în
Lumina Împărăţiei Sale, a Nesfârşirii de Trup, de Timp, de Cuvânt. Şi a văzut
că e bine.” Liliana Paşcanu - Cartea „În Căutarea Grădinii – Bucureşteni mutaţi
la ţară, în Ardeal, vol.1”
Priveşte-Te, Doamne, în oglindă!
Maria Magdalena (în ziua de Florii)
El va aprinde Lumina-nviind
Eterna Iubire de moarte ne-nvinsă
Te-aştept să vii Lumină din Lumină
Te naşti în
mine
Prin Tine mă întorc din nou în mine
Curcubeu de toamnă
(de Sf. Cuv. Parascheva)
Arhanghelul
Gabriel
Sfântului
Andrei
7. Mamele de
îngeri, oglinzi înlăcrimate
Motto:
“Întotdeauna, când crezi cu putere într-un scop, când ai entuziasm şi eşti tu însăţi motivată să porneşti o acţiune, nu da înapoi. Fii exemplu altora, învinge-ţi propriile îndoieli şi mai ales îndoielile altora, caută sprijin dacă e nevoie şi continuă. Din păcate, uneori, viaţa ne scoate înainte şi ispite diverse sau ne creează conjuncturi ciudate pentru a ne deturna de la drumul început, pentru a ne descuraja, pentru a abandona. Dumnezeu însă ne va spune că suntem acolo unde trebuie să fim, că facem ceea ce trebuie să facem. Nimic nu este la întâmplare, chiar dacă, de cele mai multe ori, noi nu-i înţelegem planul.
Sunt aici împinsă de forţe
lăuntrice care mă uimesc şi pe mine, de sentimente puternice, pe care nici eu
nu le înţeleg. Dar simt că toate aceste demersuri ale noastre sunt de folos.
Este un sentiment mai presus de argumente logice. Cineva s-a vindecat. Cuiva
i-au folosit. Cineva a folosit aceste daruri ca pe un felinar către calea cea
bună. Cineva, citind şi răsfoind aceste pagini, şi-a regăsit în lăuntrul său
forţa de a merge mai departe." Liliana Paşcanu
- Cartea „Zborul – Bucureşteni mutaţi la
ţară, în Ardeal, vol.4”
Eternul Miracol, Maternă Alinare
Epilog Manifest
Motto: "Nu poti salva pe nimeni. Poti fi alaturi de altii, sustinandu-i dintr-o stare de echilibru energetic si pace interioara. Poti sa le impartasesti din Cunoasterea ta, sa le impartasesti perspectiva ta asupra unor situatii, dar nu le poti inlatura tu durerea. Nu poti merge pe Calea lor, in locul lor. Nu le poti da raspunsurile potrivite pentru ei. Este necesar ca ei sa-si puna propriile intrebari, sa isi gaseasca propriile raspunsuri, sa-si traiasca propria nesiguranta, sa isi priveasca propriile incertitudini. Este necesar ca ei sa faca propriile greseli, sa isi simta propriile tristeti, sa-si invete propriile lectii. Daca vor cu adevarat sa fie in pace cu ei insisi, este necesar ca ei sa urmeze cu incredere Calea propriei vindecari, care li se dezvaluie pas cu pas. Li se dezvaluie lor, nu altora." Sursa: Jeff Foster
Manifest
Autor: Liliana Pascanu
Oamenii cei buni şi vrednici, mai ales cei
vechi pe ştate,
Au
ajuns să fie-n schemă tot din ce în ce mai rari.
Auzim
aproape zilnic de ciudate dispariţii
Ce
ne duc cu gândul către dinozaurii cei mari.
Specia li
se restrânge şi mă-ntreb: cine-i de vină?
Arealul–n
transformare? Braconierii traficanţi?
Vânătorii
de imagini, suveniruri şi rapoarte?
Clima
- iarăşi în schimbare? Găurile din talanţi?
O
fi vina celor care biciuie cu–nfrigurare
Tot
caii ce trag căruţa să o scoată din noroi?
Sau
a celor ce oferă, îmbrăcată-n poleială,
Doar
otravă-n loc de premiu - c-aşa-s regulile noi?
Circulă
păreri şi vorbe că extincţia îi paşte,
Că-n
curând, doar prin istorii, despre ei vom mai citi,
Că
îi vom vedea-n muzee, împăiaţi ca vechi trofee,
Şi,
ca despre dinozauri, despre ei vom mai vorbi.
Eu
m-am hotărât. De astăzi voi pleca spre-o altă lume.
Şi-am
să-mi las în urmă haina de haiduc bun şi viteaz.
Prea
mă strânge şi, îmi pare, chiar că este demodată.
Poate-o
ia un altul-n spate, unul care-i mult mai breaz.
Eu
nu am imunitate nici la bici, nici la otrăvuri.
Nici la
clima ce se-anunţă nu vreau să mă adaptez.
Nu
m-atrage nici ideea rolului de dinozaur
Împăiat
de-acei pe care, azi, aici, îi infierez.
Am
să-mbrac o altă haină, poate cea a Dorotheei,
Fata-aceea
din povestea Vrăjitorului din Oz.
Şi-am
să plec către tărâmul fermecat, plin de mistere,
Către lumea-aceea-n care totu-i colorat în roz.
13.10.2023
Pentru alte detalii si comenzi, va rog
sa trimiteti mesaj la adresa de email: liliana.pascanu@gmail.com
23.08.2022
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)