Frunze de zmeur? Pentru ce?

 

Pentru ceai, desigur!

Mi-a venit ideea asta, cu frunzele de zmeur, intrebandu-ma ce sa mai adaug eu in ceaiul de coada calului, ca sa-l fac mai aromat, mai placut la baut.

Asa mi-am amintit ca, pe vremea cand locuiam in Gradina din Ardeal, doamna Maria, o vecina cu care ne mai ajutam noi, nepoata fostilor proprietari de la care cumparasem proprietatea, mi-a spus ca ea facea iarna ceai din betele uscate ale zmeurului, si ca iesea foarte aromat.

Mi-am zis ca n-ar strica sa incerc. Predealul este plin de tufe de zmeur. Sunt peste tot la munte. Oriunde intorci capul, vezi tufe si crengi de zmeur, cu sau fara fructe. 

Asa ca m-am documentat pe internet, am vazut ca ceaiul din frunze de zmeur este chiar mult mai indicat si mai benefic decat cel din tulpine, si m-am hotarat sa-l incerc si eu.

Mai intai am rupt intr-o zi cateva crengute cu frunze. Le-am pus la uscat in bucatarie, pe o farfurie si, dupa ce s-au uscat bine de tot, am facut un ceai dintr-o mana de frunze. 

Si chiar avea o aroma delicata, fructata, usor astringenta, care mi-a placut. 

Asa ca a doua zi am pornit la "recoltat" en-gros de frunze de zmeur din  "gradina" noastra montana. 

Mi-am dezvoltat aceasta noua pasiune, respectiv, aceea de a observa ce plante cresc pe culmile si vaile muntelui, prin padure si peste tot in jurul nostru, pentru a ma orienta spre cele mai indicate a fi culese, uscate si folosite in diverse scopuri. 

Natura ne da, dar nu ne baga si in traista. Asa ca eu m-am apucat sa studiez flora spontana a zonei in care locuim si sa identific ce anume merita mai mult ca sa culegem, sa uscam si sa folosim din toate cate cresc in jur. 

Dupa ce am cules coada calului si cretisoara, dupa ce le-am uscat si le-am depozitat in borcane etichetate, pentru ceaiuri, iata ca a venit si randul culesului industrial de frunze de zmeur, pentru a ne constitui stocul nostru apocaliptic in acest domeniu existential. :)

Am adunat un brat mare de crengi pline de frunze de zmeur si, dupa ce le-am fotografiat frumos pe masa din bucatarie, le-am pus la uscat in balcon. In vreo trei zile au fost gata.

Pana s-au uscat, le-am mai testat de cateva ori, facand ceaiuri simple sau in combinatie cu coada calului si cu cretisoara, pentru a ma convinge ca merita efortul. Si am concluzionat ca, da, merita.

Tocmai de aceea am decis ca este chiar cazul sa dublez stocul de frunze de zmeur. 

Cand am decis asta eram  abia in mijlocul lunii august, iar frunzele verzi, proaspete si fragede erau inca peste tot, deci, mi-am zis ca este bine sa profit de momentul oportun. 

Ma gandeam ca avea sa vina toamna in vreo doua-trei saptamani si ca ma putea prinde pe nesimtite vreo noapte mai friguroasa, asa cum sunt noptile de toamna la munte, si sa-mi afecteze tufele, sa-mi  ingalbenesca frunzele, si sa raman fara materia prima de calitate si pentru ceaiurile iernii.

Deci, am iesit la o noua runda de "recoltat" frunze de zmeur, ocazie cu care am dublat cantitatea de crengi si implicit de frunze puse la uscat.

In alte doua-trei zile au fost si acestea gata uscate in balcon.

Am pastrat si betele (crengutele, adica), pe care le-am rupt in bucati mai mici si pe care le voi folosi alaturi de frunze la ceai. 

Cand toata cantitatea de frunze a fost gata uscata, am umplut cu ea 11 borcane, pe care le-am etichetat si le-am sigilat cu capac cu filet.

Sunt multumita.

Cu ocazia asta mi-am verificat si ultimele borcane pline cu plantele culese si uscate in Gradina, in vara lui 2020, chiar dinainte de a vinde si a ne muta de acolo.

Asa se face ca acum, la doi ani de atunci, inca mai avem 3 borcane cu lamaita (Mellisa), 2 borcane de oregano si 5 borcane cu menta. 

S-au pastrat super bine, parfumul lor este aproape ca si cand abia au fost culese. De aceea am decis sa le pastrez in continuare, si le voi folosi pana se vor termina, chiar daca se spune ca plantele uscate nu pot fi pastrate mai mult de doi ani. Ei, iata ca se poate!

In consecinta, dupa cum vedeti, am facut si anul acesta "conserve" pentru iarna. 

Asa, treptat.  Fara sa-mi planific, fara sa intentionez. 

Mi-au iesit in total 46 de borcane, din care 13 de coada calului, 12 de cretisoara, 11 de frunze de zmeur, 3 de lamaita, 2 de oregano si 5 de menta. 

Doua borcane s-au consumat deja intre timp (de cretisoara si coada calului), deci intram in toamna cu un efectiv de 44 de bucati. 

Bilantul fiind facut, declar contabilitatea pentru ceaiuri incheiata cu succes, cu profit in borcane pline, si fara cheltuieli.

Mai ceva ca declaratiile financiare ale bancilor din aceasta vara, cand s-au laudat ca au avut "o surpriza monumentala" cand au constatat ca, in plina criza economica, ele au inregistrat profituri substantiale, impresionante chiar!

Pam, pam. 

27.08.2022