19.“Nu poți aștepta până când viața nu mai e grea ca să te decizi să fii fericit.”

 

Ultima Actualizare in 29.03.2025: texte si poze noi la final

Motto: "Nu poti salva pe nimeni. Poti fi alaturi de altii, sustinandu-i dintr-o stare de echilibru energetic si pace interioara. Poti sa le impartasesti din Cunoasterea ta, sa le impartasesti perspectiva ta asupra unor situatii, dar nu le poti inlatura tu durerea. Nu poti merge pe Calea lor, in locul lor. Nu le poti da raspunsurile potrivite pentru ei. Este necesar ca ei sa-si puna propriile intrebari, sa isi gaseasca propriile raspunsuri, sa-si traiasca propria nesiguranta, sa isi priveasca propriile incertitudini. Este necesar ca ei sa faca propriile greseli, sa isi simta propriile tristeti, sa-si invete propriile lectii. Daca vor cu adevarat sa fie in pace cu ei insisi, este necesar ca ei sa urmeze cu incredere Calea propriei vindecari, care li se dezvaluie pas cu pas. Li se dezvaluie lor, nu altora." Sursa: Jeff Foster

“Nu poți aștepta până când viața nu mai e grea ca să te decizi să fii fericit.” Jane “Nightbirde” Marczewski

 „Jane “Nightbirde” Marczewski este cântăreața de la ultimul sezon America’s Got Talent care a primit un golden buzz de la Simon Cowell și a câștigat inimile a milioane de oameni, a murit sâmbătă 19 februarie 2022, la 31 de ani, după ce s-a luptat cu cancerul patru ani. Din cauza bolii, nu a putut participa mai departe în competiție. Cântecul ei “It’s Ok” a devenit No. 1 pe iTunes și era în urcare pe poziția No. 2 pe Youtube.

"Jane a avut cancer de trei ori și credea că e încă în viață pentru a fi un dar pentru alții. A fost prima dată diagnosticată în 2017, iar în 2019 i s-a spus că mai are de trăit între 3 și 6 luni. Moment în care soțul ei n-am mai vrut să rămână cu ea. Jane s-a mutat în California după despărțire și și-a schimbat numele crezând că asta o va face să gândească altfel.”

Ai avut 2% șanse să trăiești și ai făcut din ele, până la ultima picătură, magie.

Însă poate cea mai importantă lecție dintre toate câte ai oferit lumii, în acest ultim an din viața ta, rămâne eleganța cu care ți-ai purtat toate vulnerabilitățile, la vedere, și cu care ți-ai dus suferința, până la capăt.

În noiembrie trecut, scriai: ”I don’t know exactly what it sounds like when God talks, but I recently started remembering my name because I heard myself whisper ‘Jane you are so loved”. (n.red: Nu știu exact cum e când Dumnezeu vorbește, dar de curând am început să-mi amintesc numele pentru că m-am auzit pe mine șoptind “Jane, ești atât de iubită”). Autor: Nora Dinca – extras de pe pagina Catchy

https://www.catchy.ro/nu-nu-cred-ca-e-ok-ca-ai-plecat-la-doar-31-de-ani/172526

 

"Fă, Doamne, ca toți oamenii să înveţe să fie fericiţi!

Oamenii vor să fie fericiţi, dar în fiecare dimineaţă se trezesc supăraţi pe viaţă, supăraţi pe lumina care intră pe geam, supăraţi că începe o nouă zi în care trebuie s-o ia din nou de la capăt.

Oamenii vor să fie fericiţi, dar îmbracă haine mohorâte, merg cu capul aplecat, salută trişti şi cu jumătate de gură, numără crăpăturile din asfalt şi găurile din şosea.

Oamenii vor să fie fericiţi, dar intră trişti şi stresaţi la locul de muncă, se grăbesc să-şi judece colegii şi să-şi învinuiască şefii pentru tot ceea ce-i nemulţumeşte.

Oamenii vor să fie fericiţi, dar pleacă spre casă apăsaţi de stresul de la muncă, pe care nu ezită să-l împrăştie şi în casele lor.

Oamenii vor să fie fericiţi, dar creşterea copilului a devenit o povară şi dorinţa lui de joacă un stres în plus.

Oamenii vor să fie fericiţi, dar stau ţintuiţi în faţa televizorului la ştiri, se îngrozesc la filme comerciale şi se înfurie la emisiuni politice…

Oamenii vor să fie fericiţi, dar acoperă cerul nopţii cu jaluzele opace, la culcare frământă anxioşi gândurile de peste zi şi pentru insomnie dau vina pe viaţă…

Oamenii vor să fie fericiţi, dar tăcerea ori reflecţia li se pare timp pierdut, rugăciunea o naivitate, iar liniştea greu de suportat…

Oamenii vor să fie fericiţi, dar n-au timp pentru ei.

Oamenii vor să fie fericiţi, dar n-au timp de fericire.

Oamenii n-au timp să descopere că fericirea e în ei, în cerul dimineţii, în zâmbetul cu care salută oamenii, în ochii colegilor de la muncă, în joaca copilului, în liniştea casei, în stelele de pe cer şi-n rugăciunea de dinainte de culcare…

Fă, Doamne, ca oamenii să înveţe să fie fericiţi! "

Sursa: Hrisostom Filipescu

 

„Vouă nu vi se pare că oamenii au uitat să mai facă totul cu bucurie? Să se bucure, pur și simplu, de lucruri, de momente și de oamenii pe care-i au în preajmă? Suntem prea grăbiți, prea agitați, prea iritați și ratăm extraordinarul fiecărei clipe de viață. Suntem mai tot timpul nemulțumiți și nu mai știm să fim recunoscători pentru ceea ce avem, fie și pentru cele mai banale lucruri, la care unii nici măcar nu îndrăznesc să viseze: o locuință, o mașină, o familie, un loc de muncă, un copil, părinți, o vacanță, șansa de a merge la școală, o jucărie, o prăjitură...

Starea de nervozitate și de nerăbdare se vede peste tot: în trafic, la cumpărături, acasă. Parcă am căuta tot timpul ceva negativ și greșit în toate: în lucruri, în situații, în oamenii de lângă noi.

Și nu ne dăm seama că zilele trec foarte repede, că viața trece fără să apucăm să ne bucurăm... Suntem ca niște roboți programați să facă lucrurile mecanic și fără bucurie, deși avem la tot pasul motive de bucurie, slavă Domnului! Primul motiv de bucurie din fiecare zi de viață este faptul că ne trezim și că avem șansa să trăim încă o zi. Apoi, avem bucurii nenumărate: cafeaua parfumată, o mâncare preferată, un obiect vestimentar care ne dă o stare bună, lumea care ne înconjoară, oamenii dragi, faptul că putem ajuta pe cineva și că suntem o mică piesă, dar importantă, dintr-un imens mecanism care face lumea să funcționeze, faptul că avem șansa să învățăm ceva nou, să cunoaștem oameni noi, să ne plimbăm, că avem un "acasă", un colț de canapea unde ne găsim tihna, niște brațe care ne primesc cu iubire, o carte care ne face să trăim o mică viață, așternuturi curate și confortabile, oameni cărora să le spunem "Noapte bună!", "Bună dimineața!", "Îmi e dor de tine!", "Te iubesc!"...

Să vă fie viața bucurie, prieteni dragi! Vă provoc să faceți totul cu bucurie!" Autor: Irina Binder

"Van Gogh a vândut un singur tablou pe perioada vieţii lui. Şi acesta surorii lui, pe un preţ infim. Asta nu l-a oprit, însă, să picteze peste 800 de tablouri.

In 1954, Jimmy Denny, managerul lui Grand Ole Opry, l-a concediat pe Elvis Presley după un singur concert. I-a spus: "Nu vei ajunge nicăieri, fiule. Mai bine te-ai întoarce la condus camioane".

Beethoven a fost considerat de către profesorii săi fără nicio şansă ca şi compozitor. Nu i-a ascultat însă, şi a compus 5 dintre cele mai bune simfonii ale sale fiind complet surd.

Albert Einstein nu a vorbit până la 4 ani şi nu a citit până la 7. Una din profesoare l-a descris ca fiind "încet la minte, nesociabil şi pierdut pentru totdeauna în vise prosteşti". A fost exmatriculat de la şcoală şi a pierdut admiterea la Politehnica de la Zurich. Totuşi, a învăţat să vorbească, să citească şi chiar să facă puţină mate, nu?

Michael Jordan şi Bob Cousy au fost daţi afară din echipa de baschet a liceului. Jordan spunea: " Am eşuat de nenumărate ori în viaţă. De aceea am reuşit."

Un expert spunea despre Vince Lombardi că: "Posedă cunoştinţe despre fotbal minime şi o totală lipsă de motivaţie."

In 1944, Emmeline Snively, directoarea unei agenţii de moddeling, i-a spus modelei aspirante Norma Jean Baker, "Mai bine ai învăţa să fii secretară sau ţi-ai găsi un soţ". Sunt sigură că ştiţi că Norma Jean a devenit Marilyn Monroe. Acum, cine are habar cine a fost Emmeline Snively?

Winston Churchill a rămas repetent când era pe clasa a 6-a. De fiecare dată când a candidat a fost înfrânt, până când a împlinit 62 de ani şi a devenit Prim Ministru. El a scris mai târziu: "Never give in, never give in, never, never, never, never - in nothing, great or small, large or petty - never give in except to convictions of honor and good sense. Never, Never, Never, Never give up."

Sigmund Freud a fost huiduit pe scenă când şi-a prezentat pentru prima oară ideile comunităţii ştiinţifice din Europa. S-a întors la biroul lui şi a continuat să scrie.

Charles Darwin a renunţat la cariera în medicină şi către tatăl său i-a spus: "Nu-ţi pasă de nimic înafară de prins câini şi şobolani." În biografia lui, Darwin a scris: "Am fost considerat de tatăl meu şi de toţi profesorii ca un băiat foarte obişnuit, de fapt chiar mai jos decât standardul mediu de inteligenţă." Cu siguranţă, a evoluat.

Profesorii lui Thomas Edison spuneau despre el că "e prea prost ca să înveţe ceva". A fost concediat de la primele două joburi ale sale, fiind considerat neproductiv. Ca inventator, a făcut 1000 de invenţii lipsite de succes, înainte de a reuşi să inventeze becul. Întrebat de un reporter cum s-a simţit să eşueze de 1000 de ori, Edison a spus: "Nu am eşuat de 1000 de ori. Becul a fost o invenţie cu 1000 de paşi."

Walt Disney a fost concediat de editorul unui ziar, pe motiv că nu are imaginaţie şi idei bune. A dat faliment de mai multe ori până să construiască Disney Land-ul. Dealtfel, propunerea parcului a fost refuzată pe motiv că nu ar atrage pe nimeni.

La 21 de ani, actriţei franceze Jeanne Maureau i s-a spus de către un director de casting că are capul prea curbat, că nu e destul de frumoasă şi că nu e îndeajuns de fotogenică pentru a face un film. A respirat adânc şi şi-a zis: "În regulă. Atunci cred că trebuie să fac totul în felul meu". După ce a făcut 100 de filme, în 1997 a primit premiul Academiei Europene de Film pentru Realizările de-a lungul Activităţii.

Charlie Chaplin a fost iniţial refuzat de către studiourile din Hollywood, pantomima sa fiind considerată un nonsens.

Profesoara lui Enrico Caruso i-a spus acestuia că n-are voce şi că nu poate să cânte deloc. Părinţii vroiau ca el să devină un inginer.

Când Pablo Casals a împlinit 95 de ani, un reporter l-a întrebat "Domnule Casals, aveţi 95 de ani şi sunteţi unul dintre cei mai mari violoncenlişti din toate timpurile. De ce încă mai exersaţi 6 ore pe zi?" Domnul Casals i-a răspuns: "Pentru că încă mai cred că fac progrese."

 

BRUTALE aceste cuvinte ale actorului Anthony Hopkins:

„Renunță la oamenii care nu sunt pregătiți să te iubească.

Acesta este cel mai greu lucru pe care va trebui să-l faci în viața ta și va fi și cel mai important lucru.

Nu mai purta conversații dificile cu oameni care nu vor să se schimbe.

Încetează să te mai afișezi pentru oameni care nu au niciun interes în prezența ta.

Știu că instinctul tău este să faci tot posibilul pentru a câștiga aprecierea celor din jur, dar este un impuls care îți fură timpul, energia, sănătatea mentală și fizică.

Când începi să lupți pentru o viață plină de bucurie, interes și angajament, nu toată lumea va fi gata să te urmeze în acel loc.

Asta nu înseamnă că trebuie să schimbi cine ești, înseamnă că trebuie să renunți la oamenii care nu sunt pregătiți să te însoțească.

Dacă ești exclus, insultat, uitat sau ignorat de oamenii cărora le acorzi timpul tău, nu îți faci o favoare continuând să le oferi energia ta și viața ta.

Adevărul este că nu ești pentru toată lumea și nu toată lumea este pentru tine.

Iată ce face să fie atât de special când găsești oameni cu care ai prietenia sau dragostea pe măsură.

Vei ști cât de prețios este pentru că ai experimentat ceea ce nu este.

Există miliarde de oameni pe această planetă și mulți dintre ei îi veți găsi la nivelul vostru de interes și angajament.

Poate dacă nu mai apari, nu te vor căuta.

Poate dacă încetezi să încerci, relația se termină.

Poate dacă nu mai trimiți mesaje, telefonul tău va rămâne întunecat săptămâni întregi.

Asta nu înseamnă că ai stricat relația, înseamnă că singurul lucru care o ținea era energia pe care doar tu ai dat-o ca să o păstrezi.

Asta nu e iubire, e atașament.

Este oferirea unei șanse celor care nu merită!

Meriți mult mai mult.

Cel mai valoros lucru pe care îl ai în viața ta este timpul și energia ta, deoarece ambele sunt limitate.

Oamenii și lucrurile cărora le oferi timpul și energia ta, îți vor defini existența.

Când realizezi asta începi să înțelegi de ce ești atât de nerăbdător când petreci timp cu oameni, activități sau spații care nu ți se potrivesc și nu ar trebui să fie în preajma ta.

Vei începe să realizezi că cel mai important lucru pe care îl poți face pentru tine și pentru toți cei din jurul tău, este să îți protejezi energia mai înverșunată decât orice altceva.

Fă din viața ta un paradis sigur, în care doar oamenii "compatibili" cu tine au voie.

Nu ești responsabil pentru salvarea nimănui.

Nu ești responsabil să-i convingi să se îmbunătățească.

Nu e treaba ta să exiști pentru oameni și să le dai viața ta!

Meriți prietenii adevărate, angajamente adevărate, și dragoste deplină cu oameni sănătoși, prosperi.

Decizia de a te distanța de oamenii dăunători îți va oferi dragostea, stima, fericirea și protecția pe care o meriți.”

Fii printre cei puțini care îndrăznesc să-și urmeze visele!

"Noi am fost învăţaţi că este bine/nobil/înălţător să fim umili, ”modeşti”, să ne mulţumim cu puţin, să “ne vedem lungul nasului” – iar asta s-a întâmplat cu un scop anume: că sa ne limităm singuri. În acest fel, ne subestimăm pe noi înşine, nu ne vedem/preţuim la adevărata valoare, ne cedăm puterea, ne înmormântăm visurile. S-a terminat cu acest gen de lucruri! Fiţi conştienţi de propria valoare, nu vă mai mulţumiţi cu mai puţin decât meritaţi, asumaţi-vă puterea personală! Şi pe măsură ce veţi face asta, veţi vedea cât de mult se va schimba viaţa/realitatea voastră. Se vor întâmpla lucruri magice, care vor fi o confirmare şi în acelaşi timp, un îndemn: ”Mergi în continuare pe această cale!”. (Autor: Rick Jewers)

 

Ionut Iordache: "Proiectul “Oameni fără măști” a luat naștere din dorința de a arăta lumii (și, în special, fetiței mele) că frumusețea stă în naturalețe, în autenticitate, și nu în filtre, în machiaj excesiv și photoshop. Așa că am început să fotografiez oameni faini, care nu se sfiesc să apară pe social media așa cum sunt ei într-o zi obișnuită, fără o regie în spate. Și care nu se sfiesc să își dea jos masca de părinți perfecți sau de adulți perfecți."

•••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••

Invitata mea de astăzi este Sandra O’Connor, un om vesel și liber de 42 de ani, părinte a doi băieți (unul de 15 ani, unul de 4 ani). Este psiholog clinician, doctor în medicină comportamentală și psihologia sănătății.

Îi place foarte mult să călătorească și să descopere locuri noi. Îi place să călătorească singură, fără a avea mereu un itinerariu foarte bine stabilit. Spre disperarea tuturor, vorbește cu animalele când interacționează cu ele, cântă când e la volan și scoate limba când e fotografiată

Sandra, ești una dintre persoanele cele mai autentice pe care le-am întâlnit în viața mea. Așa ai fost mereu sau ai lucrat din acest punct de vedere? Cât de mult te-au ajutat părinții tăi la acest capitol?

Îți mulțumesc pentru compliment, Ionuț. Da, așa am fost mereu, doar că această autenticitate observată de tine a trecut prin mai multe forme de manifestare și de acceptare. A ajunge în punctul în care să consider că ceea ce sunt eu poate fi văzut de ceilalți cu riscul de a nu fi plăcut sau acceptat e rezultatul unui proces îndelungat de învățare care a avut la bază acceptare și iubire de sine, un proces care e încă destul de departe de a fi finalizat.

Părinții mei au jucat un rol destul de important în asta pentru că mi-au dat resursele de a putea construi ceea ce sunt. Casa noastră era plină de cărți, o vedeam pe mama mereu cu o carte în mână, am avut oportunitatea de a îmi dezvolta creativitatea și libertatea de a mă manifesta așa cum simt și așa cum sunt l, chiar și atunci când mediul era mai restrictiv.

Glumeam cu tine și îți spuneam că eu numesc această tendință a oamenilor de a se ascunde în spatele măștilor sindromul George. E vorba de celebrul personaj din Seinfeld, care în fiecare relație în care intra își punea o mască diferită, iar rezultatul era mereu același: după un timp, mai scurt sau mai lung, era părăsit. Dar continua să o facă. De ce crezi că e greu să renunțăm la măști, deși vedem că nu funcționează?

Noi toți avem potențialul de fi George și uneori chiar suntem. Măștile creează situații care nu sunt autentice, iar asta va plasa în relații care nu se clădesc organic, drept urmare au spre 100% șanse de eșec. Cred că ai spus un lucru extrem de important. Măștile noastre au multiple roluri, dar dacă e să luăm două din cele mai importante, unul e cel care ne protejează de ceilalți, al doilea e cel care ne protejează de abandonul celorlalți. Ne raportăm foarte mult în viață la relațiile pe care le avem cu cei din jur. Adulții sunt cei care ne fac introducerea în interacțiunea cu ceilalți. De multe ori, părinții și adulții ne spun să nu îi facem și să nu ne facem de rușine. Parametrii la care ne raportăm pentru a nu ne pune în situații în care suntem judecați de ceilalți și a îi mulțumi pe cei din jur sunt vag descriși de către cei care ne ocrotesc. A fi cuminte, de exemplu, este un termen care se ascunde sub o umbrelă mult prea mare. În timp, ajungem să ne condiționăm manifestările sub umbrele care adăpostesc foarte multe aspecte ale personalității și autenticității noastre, iar de sub aceste umbrele lăsăm să iasă doar caracteristicile care considerăm că îi vor mulțumi pe ceilalți sau punem măști care să ne facă să părem ceea ce ceilalți așteaptă de la noi. E greu să renunțăm la aceste măști deoarece le purtăm fie pentru protecție, fie pentru acceptare. Dacă le-am da jos fără a avea un sprijin sau ghidaj, putem crede că vom fi judecați, că ni se va retrage iubirea, că nu vom fi plăcuți sau acceptați, că vom fi abuzați sau părăsiți.

Mi-ai spus că a avea o imagine corporală sănătoasă înseamnă să îți recunoști punctele forte și să îți accepți limitările și părțile mai puțin lăudabile. De ce e așa de greu să facem acest lucru?

Când spun punctele forte nu mă refer la să te pliezi pe modelele standardizate de frumusețe. A îți recunoaște punctele forte înseamnă în primul rând să ai o relație bună cu corpul tău, să îl îngrijești, să îi oferi alimentația necesară, somn, mișcare, ocrotire. Nu cred că există părți corporale mai puțin lăudabile, poate că uneori nu suntem suficient de buni cu noi și ne permitem să alunecăm puțin pe o pantă mai nesănătoasă în procesul de ocrotire de sine, dar corpul nostru merită să fie iubit și îngrijit indiferent de trăsăturile pe care le avem. E dificil să ne iubim atunci când există niște standarde de frumusețe care nu se pliază pe diversitatea oamenilor. Corpurile noastre sunt diferite, trăsăturile noastre sunt diferite, este important să ne putem vedea așa cum suntem și să nu încercăm să ne transformăm complet în altcineva. Asta nu înseamnă că oamenii nu au dreptul să lucreze la imaginea lor. Modificarea imaginii noastre devine nesănătoasă nu atunci când faci ceva ce tu consideri că te îmbunătățește sau te ajută să te accepți, ci atunci când e un proces de alterare care te transformă radical și te îndepărtează de ceea ce ești.

Organizezi împreună cu Petronela Rotar retreat-uri de dezvoltare personală. Cum le ajută aceste programe pe persoanele care participă la ele?

Programele de dezvoltare personală pe care le facilităm ajută oamenii să reconstruiască imaginea pe care o au despre sine, relația cu corpul, cu emoțiile, cu modul în care se percep în relație cu sine și cu ceilalți. Este o incursiune care le permite să se privească așa cum sunt, să învețe cum să se accepte, să se iubească, să își ofere înțelegere și ocrotire pentru ca mai apoi să ducă această nouă stare și percepție și în viața de zi cu zi, în contextele și relațiile pe care le au acum.

Ai scris la un moment dat că este normal să ne simțim pierduți câteodată, că e normal să fim triști, că e normal să ne simțim dezămăgiți. De ce crezi că nu mai privim toate aceste lucruri ca pe ceva normal și pozăm de multe ori într-o falsă stare de fericire?

Toate emoțiile sunt parte din experiența noastră de viață. Ele ne sunt utile și necesare. Când trecem prin situații dificile, emoțiile ne ajută să ne protejăm, să găsim soluții, ne spun când avem nevoie de pauze, de îngrijire, când trebuie să schimbăm strategiile, când trebuie să ieșim din situații neadecvate, ele ne spun când ne e bine și când nu ne este bine, sunt puncte de reper extrem de importante. Avem tendința de a evita emoțiile neplăcute, dar ele au un rol important în viața noastră. La fel cum a avea senzații fizice de durere nu înseamnă că suntem defecți, a avea sentimente mai puțin plăcute ca furia sau tristețea, nu ne face defecți. Așa cum acceptăm durerea fizică după o lovitură, trebuie să acceptăm și durerile emoționale. Exact ca în cazul senzațiilor fizice, emoțiile care ne dau senzații neplăcute nu sunt dezirabile, dar trebuie să învățăm să le acceptăm. Atunci când ne rupem mâna, căutăm soluția reparatorie pentru a trece printr-un proces de vindecare care va minimaliza durerea și impactul pe termen lung, ducând poate spre vindecare completă. La fel este și cu emoția, când o identificăm e nevoie să vedem care e procesul reparatoriu care va putea duce spre ameliorare și poate spre vindecare completă. Fericirea perpetuă poate fi parte din viața noastră dacă o privim ca pe un proces sinusoidal. Uneori linia e sus, uneori suntem jos, dar putem mereu să urcăm pe curbă și cu cât mai mult lucrăm la acceptarea și înțelegerea emoțiilor noastre, cu atât mai mult ne vom domoli suișurile și coborâșurile.

Ești mama a doi băieți și ai scris un text superb de ziua bărbatului despre cum ar trebui să ne creștem băieții. Cum îți crești băieții, Sandra?

În primul rând îi cresc ca pe niște oameni. Îi învăț să manifeste emoție, le acord spațiu pentru a discuta și a se exprima, le permit să plângă și să fie răniți, îi învăț să comunice și le permit să exprime sentimente. Este important pentru ei să nu crească într-un mediu care să îi eticheteze și să îi limiteze, este important pentru ei să înțeleagă lumea în care trăiesc așa cum este ea, pentru a putea să fie empatici, echitabili, autentici și echilibrați. Îi cresc cu dreptul de a fi liberi, cu dreptul de a se exprima, de a simți și de a manifesta emoție, cu dreptul de a iubi și de a fi iubiți autentic, cu dreptul de a nu fi perfecți.

Băiatul tău cel mare este adolescent, o etapă din viața copilului văzută de cei mai mulți părinți ca pe un bau-bau. De ce au nevoie adolescenții în ziua de azi? Ce ar trebui să facă părinții pentru a avea o relație mai bună cu adolescenții lor?

Până în acest moment, cea mai mare dificultate în relația cu adolescentul meu este să învăț să mă distanțez de emoțiile lui, să nu le preiau și să nu reacționez la ele. Cred că cel mai important aspect este să îi permit să fie trist, dezamăgit, furios, dar să rezist impulsului de a repara lumea pentru el și să îi dau spațiu să se adapteze cu resurse proprii chiar și atunci când îi este foarte greu. Pentru a avea o relație bună cu adolescentul tău este nevoie să facilitezi comunicarea, să ai disponibilitate de a fi prezent atunci când au ei nevoie de tine, nu atunci când ai tu timp. E important ca ei să se simtă ascultați și înțeleși, să știe că pot să vină la tine cu orice dilemă fără să fie certați sau judecați. E o vârstă în care parte din procesul lor este explorarea, iar ei vor trece prin multe procese în care nu vor veni înspre noi cu cea mai bună versiune a lor. Ei lucrează activ la modul în care se identifică în procesul lor existențial, în mediul social, își clădesc o identitate în relația cu ei și cu ceilalți, drept urmare din partea noastră au nevoie de răbdare, înțelegere, echilibru și spațiu de comunicare.

Cum putem ca părinți să îi ajutăm pe copiii noștri să își găsească esența în viață, să îi sprijinim în acest drum al lor, limitând tendința noastră de a le controla viața, de a le impune o direcție, de a urma calea pe care noi nu am reușit să o urmăm?

Să ne uităm în primul rând la noi. Unde ne plasăm noi în acest proces? Cum ne raportăm la modul în care ne identificăm cu un sens și un scop? Suntem pe un drum care ne place și ne reprezintă? Ce ne-a adus pe acest drum? Dacă am răspuns cu da la penultima, avem răspunsul la ultima întrebare și le putem da resursele pentru a își identifica singuri răspunsurile la cele anterioare. Dacă nu, probabil nu suntem în măsură să îi ghidăm înainte de a lucra la noi, așa că putem să încercăm să lucrăm împreună cu ei sau să apelăm la specialiști care să îi ajute. Copiii noștri au nevoie de ghidaj și de protecție, nu de direcție. Direcțiile și le vor putea alege singuri dacă noi le oferim suficientă expunere pentru a înțelege lumea, suficiente alternative pentru a își identifica pasiunile, cunoștințe pentru a putea alege informat ceea ce îi reprezintă și libertatea de a se răzgândi și de a încerca din nou până găsesc ceea ce li se potrivește. E important să îi învățăm că este în regulă să schimbi direcții, să te răzgândești fără a simți că a nu duce ceva până la capăt sau a ajunge să nu îți mai placă ceea ce faci lucru e un eșec. Sunt doar încercări nereușite, care ne dau oportunitatea de a încerca din nou, până vom fi acolo unde ne este bine.

Ultima întrebare este legată despre iubirea necondiționată pentru copiii noștri. Când această iubirea devine un abuz sau, așa cum ai spus tu, când acest firicel care leagă iubirea necondiționată și abuzul devine o lesă și când devine un ștreang pentru copiii noștri?

Iubirea necondiționată înseamnă că nici tu ca părinte nu ești condiționat în relație. Am să dau un exemplu cu care se luptă foarte mulți oameni: a renunța la sine pentru copil, a sta în relații nereușite sau toxice, din iubirea necondiționată pe care o avem pentru copil. Iubirea necondiționată înseamnă a putea să îți iubești copilul fără a îi pretinde să fie ceea ce nu este sau ceea ce vrei tu. Înseamnă să îl iubești în libertatea pe care i-o dai ca el să devină propria persoană. Dacă în acest proces tu ajungi să renunți la tine, la dreptul tău de a trăi, de a exista autentic, de a fi iubit și apreciat, acel firicel se transformă într-un fir care va ancora nesănătos iubirea de ambele părți. Copilul nu trebuie să renunțe la sine pentru părinte, iar părintele nu trebuie să renunțe la sine pentru copil. Renunțarea noastră la noi e o greutate pe care o plasăm tot asupra copiilor noștri, care nu sunt perpetuu copiii și care vor crește cu povara unui părinte de sacrificiu. Dacă noi nu ne oferim iubire, ne învățăm copii să nu se iubească și să renunțe la ei în relațiile viitoare. Evident, rolul nostru ca părinte este mai important decât cel al copilului, noi suntem cei care oferă în raportul părinte copil, noi suntem cei care protejează, ghidează și oferă mentorat. Cred că cel mai sănătos și mai limpede punct de reper pentru a vedea când iubirea este echilibrată e să ne punem această întrebare: „Aș fi mulțumit și fericit să îmi văd copilul în situația în care sunt eu acum?”

 (Interviul a fost realizat de Ionut Iordache, fotograf, in cadrul proiectului lui numit „Oameni fara masti” – il puteti regasi aici: https://www.facebook.com/100027955506496/posts/994319818176526/?d=n)

„Umanitatea va fi testată din nou, în curând. Și stiu că unii dintre voi veți spune exasperați: „Iar?! Nu mai pot, sunt epuizat, nu mai rezist unui nou șoc!“.

Vestea bună este că nu vom fi testați cu toții în același mod și nu au toți oamenii același rol de jucat atunci când umanitatea va trece printr-un nou test.

Să ne lămurim însă cu privire la ce înseamnă „un test” pentru umanitate: înseamnă o noapte întunecată a sufletului experimentată nu la nivel individual, ci la nivel global. Este o încercare prin care va trece umanitatea, care va fi pusă în fața unor adevăruri pe care le-a negat/ a refuzat să le vadă mult timp, dar care devin atât de evidente, încât nu mai pot fi ignorate, încât oamenii nu mai pot rămâne în acea stare de disonanță cognitivă.

Umanitatea a apăsat de nenumărate ori butonul când a sunat alarma la ceas, fiindcă a vrut să mai doarmă puțin. O mulțime de oameni au tras de timp cât au putut, au amânat să se trezească, iar unii dintre cei care au deschis puțin ochii au constatat că nu le place ce văd, așa că i-au închis la loc și au adormit din nou. Unii dintre ei au descoperit că lumea/ realitatea nu este așa cum au crezut ei, dar au constatat că e foarte greu să funcționeze pe baza noilor conștientizări, fiindcă toți cei din jurul lor funcționau în continuare pe baza vechii programări, așa că s-au culcat la loc. Unii dintre ei nu s-au îndurat să lase în urmă o carieră pentru care munciseră ani sau decenii la rând, o poziție/ funcție/ promovare după care tânjiseră ani la rând și ca atare au închis ochii la loc, ca să aibă parte de aceste beneficii oferite de lumea materială. Toate acestea sunt distrageri.

Din acest motiv este necesar un nou test: pentru a-i trezi pe unii dintre cei care au refuzat să se trezească până acum.

Un alt motiv este acela că atunci când treci printr-un test/ o încercare/ o perioadă grea, tu evoluezi, pentru că ieși din zona ta de confort, îți forțezi limitele, îți găsești curajul/ puterea/ reziliența necesare pentru a face față acelei încercări și apoi, din tot ce ai experimentat culegi o anumită înțelepciune.

Noi am fost învățați că este de dorit să evităm cu orice preț durerea.

Pe măsură ce evoluezi, înțelegi că durerea nu e ceva de evitat; este o oportunitate de a crește, de a te cizela, de a urca la noi niveluri de Conștiință, la care nu ai fi putut ajunge altfel. Când înțelegi asta, nu mai faci orice ca să eviți adevărurile dureroase pe care în trecut nu aveai curajul să le recunoști, cu care nu aveai curajul să te confrunți. Și vei constata că atunci când ai curaj să te confrunți cu durerea, să treci prin durere, data viitoare nu te vei mai teme să te confrunți cu ea de cum apare, nu o vei mai evita, nu vei mai fugi de ea.

Ai idee cât de puternic devii atunci când nu te mai controlează frica?” (Kerry K.) Traducerea Mihaela Dan

„Cateodata safe place poate incepe din afara ta, vazand camera unde esti, obiectele, aerul liber la respirat, conexiunea ta cu obiectele si cu aerul pe care-l duci inside, apoi inchizi ochii si duci inauntru rostuirea a ceea ce ai in corp si-n minte, dirijand totul din punctul lui „eu sunt”. Autor: psiholog Viki Dumitrache, pagina FB

„Haideți să vorbim despre rolurile pe care le vor juca oamenii, în perioada în care umanitatea va fi testată din nou.

*Cel mai evident rol va fi cel al oamenilor care vor fi testați. Și vor fi testați/ zguduiți într-un asemenea mod, încât nu vor mai avea încotro, vor fi nevoiți să deschidă ochii și să vadă niște adevăruri inconfortabile/ dureroase cu privire la propria persoană și la lumea în care trăim, cu privire la iluzia pe care lumea o numește „realitate”. Acești oameni vor înțelege că realitatea pe care o văd/ experimentează depinde de nivelul de conștiință la care se află ei, că ei își determină propria realitate.

Cei care vor fi testați (din nou) sunt cei care au tot apăsat butonul alarmei și s-au întors pe partea cealaltă, ca să mai doarmă puțin. Pentru ei va fi o nouă noapte întunecată a sufletului, va fi dur.

*Un alt rol va fi jucat de cei care au avut parte de mai multe nopți întunecate ale sufletului, care au deschis ochii din ce în ce mai mult după fiecare dintre ele șicare au ajuns într-o zonă de „platou” unde s-au oprit, considerând că deja au evoluat mult față de nivelul de la care au pornit, că deja au atins un vârf, că deja fac ceea ce își doreau să facă. Ei vor fi provocați de Univers: „Ești dispus să mergi și mai departe, să urci și mai sus?”.

*Un alt rol este cel al oamenilor care vor să ascensioneze în corpul fizic în această viață umană, care fac din propria creștere o prioritate de-a lungul întregii vieți, care sunt conștienți că există mereu loc de mai bine/ mult în propria evoluție și care nu se opresc niciodată din a răspunde provocărilor, din a-și asuma riscuri, din a profita de noi oportunități de creștere.

Voi, cei care vă încadrați în această categorie, sunteți o Lumină pe această planetă. Pentru că sunteți capabili să ancorați aspectul vostru divin în corpul vostru fizic, pentru că sunteți capabili să ancorați o cantitate suficient de mare de Lumină în corpul vostru fizic, voi veți juca rolul unui far care împrăștie Lumina în jur, ajutându-i pe cei care simt că se rătăcesc în întunericul în care se vor afla.

În trecut, de câte ori a trecut prin teste dure, umanitatea a fost susținută energetic de ființe de Lumină din alte Dimensiuni. Acum, pentru prima oară, sunt aici, pe planetă, suficient de mulți oameni care au ancorat Lumina în interiorul lor și care împreună, pot susține energetic umanitatea. Sunt suficient de mulți cei care au ancorat aspectul lor divin în corpul lor uman și care îi pot susține pe cei care vor trece printr-o nouă noapte întunecată a sufletului, menită să-i trezească.

În momente grele, mulți oameni se roagă la Dumnezeu, dar ei se află la un nivel de vibrație atât de redus, încât nu se pot conecta cu adevărat la energia Divinului, nu simt cu adevărat atingerea Divinului. Pentru mulți dintre aceștia este mai ușor să se conecteze cu o altă ființă umană, de la care să obțină susținere.

În astfel de momente dificile noi primim și asistență divină, prin intermediul îngerilor sau al altor entități de Lumină, dar pentru că nu le vedem cu ochii fizici și nu le putem atinge, nu întotdeauna percepem faptul că am primit acest gen de ajutor. Ne este mult mai ușor atunci când interacționăm cu un om pe care îl vedem, care ne ascultă, care ne vorbește, care ne atinge/ îmbrățișează.” (Kerry K.) Traducerea Mihaela Dan

„Ce înseamnă că umanitatea va trece printr-un nou test și că oamenii care au reușit să ancoreze mai multă Lumină în interiorul lor îi vor ajuta pe ceilalți?

Înseamnă că cei din urmă vor ieși în stradă/ locuri publice cu megafoanele și vor vorbi mulțimii, dându-le celor care trec prin test instrucțiuni/ soluții universal valabile? Nu, nu veți primi instrucțiuni de genul „Trebuie să faceți așa: pasul 1, pasul 2, pasul 3… pasul 5”.

Cei care au reușit să ancoreze mai multă Lumină în interiorul lor îi vor asista/ susține energetic pe ceilalți prin propria prezență, prin energia pe care o emană, prin echilibrul și siguranța cu care se manifestă – ei vor oferi tuturor un exemplu viu despre ce înseamnă să trăiești în Lumină. Iar ceilalți se pot inspira, pot învăța de la ei.

În timpul următorului test care va zgudui umanitatea și care va afecta sever o mulțime de persoane, în general, lumea nu va ști cine sunt acești oameni care au ancorat mai multă Lumină și care susțin la nivel energetic colectivul. Vă veți da seama care sunt unii dintre ei, pentru că veți simți că fac asta pentru voi, dar de multe ori nu veți ști cine sunt aceia care vă ajută de acolo de unde sunt. Faptul că ei vor fi capabili să-și mențină echilibrul energetic/ calmul în acea perioadă de haos va face ca energiile bulversante ale celor puternic afectați de test să nu ducă întreaga umanitate în vrie.

Aceasta este prima dată când acest gen de stabilizare energetică se va realiza prin intermediul unor oameni care trăiesc pe Pământ, nu a ființelor de Lumină din alte Dimensiuni. Faptul că cei care vor trece prin noapte a întunecată a sufletului vor avea în jur Lucrători în Lumină care să-i susțină în momentele grele le va da celor dintâi mai mult curaj și mai multă încredere că pot face față încercărilor.” (Kerry K.) Traducerea Mihaela Dan

„În perioada viitorului test prin care va trece umanitatea, oamenii care au ancorat mai multă Lumină în interiorul lor și care vor fi un far pentru cei intrați în derivă, vor constata că viața lor devine din ce în ce mai ușoară, vor constata că viața lor este dincolo de orice ar fi putut visa, că lucrurile curg cu grație, că manifestă din ce în ce mai multă bunătate, compasiune, abundență, Iubire, magie.

Ei vor fi chemați să ancoreze și mai multă Lumină în interiorul lor, să acceseze și mai mult din Divinitatea din interiorul lor, iar viața lor va deveni din ce în ce mai frumoasă. Vor vedea haosul din jurul lor, în care sunt prinși cei care trec prin noaptea întunecată a sufletului, dar nu vor intra în tiparul Salvatorului, ci își vor păstra echilibrul energetic și îi vor susține energetic pe cei din jur prin simpla lor prezență. Tot mai mulți dintre aceștia vor învăța că rolul lor nu este să FACĂ, facă, facă, ci este să FIE Lumină. Nu se vor mai epuiza încercând să-i salveze pe toți, ci vor radia Lumină pentru toți cei care sunt dispuși să se lase călăuziți către Lumină prin puterea exemplului.” (Kerry K) Traducerea Mihaela Dan

„Sunt sigură că o mulțime dintre voi, auzind despre testul prin care va trece umanitatea în curând, veți întreba „Când? Când se va întâmpla asta?”.

Nu pot să vă spun exact când, dar pot să vă spun că este foarte posibil să se întâmple în ultimele 3 luni ale anului 2023.

Este posibil să se schimbe momentul testului? Da, sigur.

Este posibil să se schimbe gradul de dificultate al testului, până la momentul în care acesta va fi prezentat umanității? Da, sigur.

În esență, testul va verifica următoarele aspecte:

*În ce măsură refuzi să vezi/ recunoști niște adevăruri inconfortabile/ dureroase din viața ta?

*În ce măsură eviți să iei niște decizii tranșante, în situații/ relații care știi că nu-și mai găsesc locul în viața ta?

*În ce măsură îți asumi suveranitatea personală?

*în ce măsură ești dispus să deschizi ochii și să vezi că trăiai într-o iluzie, că trăiai în negare?

O mulțime de oameni vor să „scape” ca prin minune dintr-o situație pe care nu sunt dispuși s-o recunoască nici față de ei înșiși. Ei știu adânc în interiorul lor care este adevărul dureros, dar refuză să-l recunoască, pentru că au impresia că nu-i pot face față, dacă acceptă acel adevăr. Și speră că acele lucruri dureroase vor dispărea de la sine, dacă le ignoră suficient de mult timp.

Nu se întâmplă așa. Nu poți vindeca o traumă pe care nu recunoști că o ai. Nu poți rezolva o problemă pe care refuzi să recunoști că o ai.

Dacă nu ești dispus să te uiți cu sinceritate la viața ta și să recunoști toate acele adevăruri dureroase pe care ai refuzat să le vezi ani sau decenii la rând, nu vei putea „scăpa” de acele lucruri.

Iar dacă sunteți printre cei care spun „Nu pot face față unei noi încercări. Sunt epuizat, sunt frânt și nu pot duce mai mult decât atât”, o să vă spun că faptul că sunteți epuizați, că simțiți că nu mai puteți face față unei noi încercări, este un semn bun. De ce? Pentru că cel care este epuizat este egoul vostru, care tot timpul a opus rezistență schimbării, care tot timpul s-a agățat de lucruri/ persoane/ relații cărora nu a vrut să le dea drumul, deși nu-și mai aveau locul în viața voastră, care tot timpul a încercat să țină adânc ascunse în interior traume/ emoții/ credințe cărora le venise timpul să iasă la suprafață, pentru a fi curățate/ vindecate.

Iar viitorul test va fi mai mult decât va putea duce egoul vostru, care va claca, pentru că nu va mai putea ține sub control viața voastră – și atunci voi vă veți trezi.

Nu voi sunteți cei care nu mai puteți face față, ci egoul vostru este cel care nu mai poate face față. E o diferență. Voi nu sunteți egoul vostru. Voi nu aveți doar un aspect uman, ci aveți și un aspect divin. Iar când egoul vostru va claca, Divinitatea din voi va prelua controlul.

Și dacă mă întrebați ce puteți face ca să deveniți acea Versiune a voastră în care aspectul vostru divin a preluat controlul, o să vă spun că nu este nevoie să faceți nimic, este suficient să capitulați și să-i permiteți acesteia să vă ghideze. „Facă-se Voia Ta!”.

Ieșiți din mintea voastră, coborâți în inima voastră și folosiți acea poartă de intrare către ceea ce este Esența voastră.” (Kerry K.) Traducerea Mihaela Dan

„Noi nu putem evita așa-numitele „nopți întunecate ale sufletului”, pentru că acestea sunt programate de sufletul nostru și au un scop foarte clar, însă depinde de noi cât de întunecate sunt și cât de lungi sunt.

Unii oameni încearcă să-și dea seama cum pot evita/ opri noaptea întunecată a sufletului, când, de fapt, în acea noapte întunecată a sufletului este programată „moartea” vechii lor Versiuni, pentru a se naște o nouă Versiune, mai evoluată.

Acei oameni gândesc/ spun ceva de genul: „Vreau să revin la normal, să fiu iar eu, să ies din starea/ situația asta!”. Și Dumnezeu se uită la ei și spune: „Pe bune?! Trimiteți mai mult întuneric aici, la el, fiindcă nu e suficient! Are nevoie să fie zguduit mai puternic!”.

„Vreau să revin la cel care eram, să revină totul la normal!”… Ca și cum vindecarea ar fi despre a rămâne în continuare vechea ta Versiune…

Nu te mai întorci niciodată la vechea ta Versiune, aia este deja terminată, la ce vrei să te mai întorci?!

Atitudinea potrivită este: „Nu mai sunt cel care am fost. Acea Versiune a mea a dispărut, eu merg înainte!”.

Și știu că nu e ușor să te schimbi. Tocmai de aceea unii oameni preferă să moară (la propriu), decât să se schimbe.” (Robert Ohotto) Traducerea Mihaela Dan

„Oamenii sunt învățați la diverse cursuri de dezvoltare personală sau de spiritualitate tot felul de metode care le sunt prezentate ca fiind o „scurtătură”, „o soluție magică/ rapidă” pentru a obține ceea ce-și doresc, dar acestea nu sunt, de fapt, decât niște iluzii.

Nu-mi pasă câte panouri ale dorințelor faci sau câte afirmații repeți zilnic; acestea nu vor fi niciodată mai puternice decât tiparele tale, nu vor avea niciodată vreun efect, dacă nu lucrezi cu tine însuți și nu-ți cureți tiparele limitative.

Oamenilor li se vorbește la astfel de cursuri de „soluții magice/ rapide/ sigure" pentru a obține ceea ce vor.

Există Magie, dar este important să faci diferența între fantezii/ iluzii și adevărata Magie.

Dacă vreți să vă realizați visurile anunțați Universul: „Sunt pregătit să fac tot ce este necesar pentru a-mi împlini visul. Arată-mi ce am de făcut, o să schimb în interiorul meu și în viața mea tot ce e de schimbat, ca să mă aliniez cu acest vis al meu! Să-i dăm drumull!” și apoi urmezi ghidarea, indiferent ce îți cere aceasta să faci.

Unul dintre elementele care determină puterea de care dispui ca Magician (om capabil să facă lucruri magice) ține de rețeaua/ Sursa de Putere la care te conectezi. Și mă refer la faptul că tu te poți conecta la surse mai puternice decât tine și deja ai făcut-o în trecut, conștient sau inconștient.

Atunci când te rogi, tu te conectezi la o Sursă de Putere mult mai înaltă decât tine, indiferent că o numești Dumnezeu, Allah, Buddha, Univers, Creatorul, etc. Tu îi spui acelei Surse: „Nu pot să mă descurc de unul singur în situația asta, simt că mă depășește. Te rog ajută-mă! Am nevoie de Magia pe care mi-o poți oferi!”. Și acesta este un mod sănătos de a aborda problema.

Însă există și posibilitatea să te racordezi la surse iluzorii, la „adevăruri” iluzorii. Și acestea reprezintă o sursă de putere, dar una care nu-ți este benefică, una care în loc să te alimenteze cu putere, îți ia din propria putere.

Și mă refer la niste „adevăruri” predate în zona de dezvoltare personală și chiar de unii dintre cei din comunitatea spirituală.

De exemplu, oamenilor li se spune „Poți fi orice vrei să fii!”. Asta nu este adevărat, nu poți fi orice vrei să fii. Acesta este un „adevăr” care îți hrănește egoul. Tu poți să-ți dorești să fii un sportiv de top care să câștige o medalie de aur la olimpiadă, dar dacă nu este în destinul tău, nu vei fi un sportiv de top și nu vei câștiga nicio medalie.

Mulți oameni care cred chestia asta cu „Poți fi orice vrei să fii!” așteaptă/ vânează o iluzie, un lucru de care nu vor avea parte niciodată.

Unii oameni îți „vând” niște „adevăruri magice” care sună bine pentru urechile egoului tău, dar care sunt de fapt niște iluzii.

Magia este ceva mistic, nu este ceva servit egoului rănit al unor oameni care își pun pe panoul dorințelor case, bani și mașini de lux, doar ca să simtă și ei că sunt destul de buni/ valoroși.

Cei mai mulți oameni își doresc diverse lucruri materiale doar ca să simtă că au valoare, că sunt cineva, ca un gen de validare, nu pentru că asta își dorește sufletul lor.

Adevărata Magie nu are nicio treabă cu egoul oamenilor.” (Robert Ohotto) Traducerea Mihaela Dan

„Renunțați la ideea „Mintea ta este cea mai puternică, mintea ta poate orice!”.

Nu, mintea nu este cea mai puternică și nu, nu poate face orice.

De exemplu, dependenții nu se pot elibera de adicție folosindu-și mintea. Toți încearcă să facă asta, dar nu reușesc.

Este nevoie să apelezi la ceva mai presus de mintea ta umană, la Divin.

Dacă ești dependent, mintea ta este bolnavă, este afectată de traumele tale nevindecate și de tipare limitative; cum să ieși din adicție cu ajutorul minții tale?!” (Robert Ohotto) Traducerea Mihaela Dan

„Ce înseamnă să fii matur din punct de vedere spiritual?

Înseamnă:

*să ne spunem nouă înșine adevărul întotdeauna, indiferent cât de inconfortabil/ dureros este acel adevăr

*să fi lucrat suficient de mult cu Umbra noastră, încât să funcționăm în integritate

*să ne iubim pe noi înșine suficient de mult, orice s-ar întâmpla

*să fim capabili să avem grijă de noi înșine din punct de vedere spiritual, astfel încât copilul nostru interior să se simtă în siguranță cu noi, indiferent ce s-ar întâmpla. Să nu dăm vina pe viață sau pe alți oameni pentru ceea ce ni se întâmplă/ simțim și pentru faptul că ei nu sunt dispuși să fie „mămica”/ „tăticul” care să aibă grijă de noi

*să recunoaștem faptul că sunt lucruri pe care nu le știm și să apreciem Necunoscutul/ Magicul de care avem parte în viață.” (Robert Ohotto) Traducerea Mihaela Dan

“Totul se schimbă, totul în jurul nostru pare a fi haotic, nu-i așa?

Marea majoritate a oamenilor consideră tranziția prin care trece lumea de ceva timp a fi foarte dificilă.

Nenumărate lucruri pe care le-am crezut a fi adevărate sunt dezvăluite acum ca fiind minciuni. Multe din instituțiile pe care am contat să ne protejeze sunt tot mai mult demascate ca fiind uneltitoare, manipulatoare, mincinoase și uneori criminale.

Chiar și în domeniul spiritual, anumite fețe bisericești, personaje "sfinte", "guru" care au strâns în jurul lor pe mulți din cei care credeau a fi ieșit din Sistem, se dovedesc a fi tot niște unelte ale Matrixului create pentru a-i ține sub control pe cei care simt să se trezească.

Vedetismul opulent al celor mai sus menționați ar trebui să fie deja un semn de alarmă pentru cei interesați.

Păianjenul Matrix își țese plasa prinzând în ea orice aspect sau domeniu al umanității.

Aflând acestea, mulți se simt în derivă și nu știu în cine ori în ce să se mai încreadă.

Adevărul și îndrumarea o primim în suflet și nu în minte.

Observăm cum relațiile cu cei din jur devin din ce în ce mai tensionate din cauza simplului fapt că tot mai multe persoane sunt stresate de schimbările complexe din jurul lor, schimbări asupra cărora, aparent, nu au nici un control.

Toate acestea provoacă tipare de reacție distructive în corpul psihic, energetic, fizic și bineînțeles spiritual.

Toți avem rădăcini psihice ce ne leagă de realitatea noastră percepută. Trezirea la adevărata realitate, cea până de curând ascunsă celui "adormit", ne eliberează și ne stimulează creșterea.

Fiecare dintre noi este un "copac al vieții" în sine, chiar dacă am fost ținuți în "sere strâmte" care ne-au limitat creșterea, expansiunea.

Ei bine, a sosit vremea transplantării noastre din "serele" devenite prea neîncăpătoare în solul hrănitor al Mamei Pământ, parte a marelui Univers.

Odată realizată această transplantare, care poate fi uneori dureroasă, avem nevoie de câtva timp ca să realizăm că în sfârșit avem mai mult spațiu în care să ne întindem rădăcinile și crengile.

Este adevărat că există și "copaci" care se prind greșit în Noul Sol, ceea ce poate duce la o dezvoltare distorsionată, egocentrică a acestora. Acești copaci vor fi replantați înapoi în "sere" pentru a o lua de la capăt.

În aceste vremuri ne aflăm în mijlocul unor oportunități mari de evoluție accelerată, datorită faptului că spațiul multidimensional în care ne aflăm se extinde nelimitat.

Paradoxal, în acest proces de extindere v-ați putea simți mai îngrădiți ca oricând.

Nu renunțați!

Îmbrățișați cu încredere schimbarea cu tot ceea ce aceasta ar putea implica. Unindu-ne "crengile" ne putem smulge din "serele" devenite prea strâmte.” Sursa: Emanuela Laura Grigoriu

„Este suferința cu adevărat necesară? Da și nu. Dacă nu ai fi suferit, nu ai fi cunoscut profunzimile ființei tale, nu ai fi înțeles umilința și compasiunea. Nu ai mai citi asta, acum. Suferința sparge din interior coaja ego-ului, și vei ajunge să înțelegi scopul ei. Suferința este necesară până ce realizezi că nu este necesară.” Eckhart Tolle

„Ce am învățat de la viața mea?

Am învățat că o lumânare poate aprinde mii de lumânări. Un singur om poate schimba o generație… Mă strădui să împrăștii lumina.

Am învățat că dacă lași toate căruțele să ți-o ia înainte nu vei mai putea înainta de praf…

Am învățat că scopul primordial al vieții mele nu este să conduc firme, să dețin doctorate, să am vacanțe în insule exotice, ci să fiu un creion ce scrie povești pentru Dumnezeu.

Am învățat că pot să nu ajung erou. Dar acolo unde sunt, trebuie să îmi fac datoria!

Am învățat că trebuie să învăț din greșelile altora. N-am timp să le fac eu pe toate!

Am învățat care este cel mai mare păcat: să nu îți dai seama că trăiești în păcat. Să faci răul crezând că faci bine.

Am învățat că viața este ca marea: nu îi pasă că nu știi să înoți!

Am învățat că nu doar sufletul e prețios. Ci și trupul. E pahar de unică folosință. Dacă nu ai grijă de el la tinerețe, vei regreta amarnic mai târziu.

Am învățat că atunci când orgoliul strălucește prea tare, orice înțelepciune se întunecă. Și unde lipsește înțelepciunea, domină prostia.

Am învățat că inima nu e vie dacă pulsează numai sânge. Ci dacă pulsează și dragoste !

Am învățat că lumea nu se cucerește cu sabia sau cu forța. Ci cu dragostea.

Am învățat că arătatul cu degetul poate ucide. Nu doar pe cel arătat…

Am învățat că dacă vrei să faci ceva, vei găsi o cale. Dacă nu, vei găsi o scuză…

Am învățat că Dumnezeu ne dă copii nu ca să umplem planeta, ci ca să putem simți la microscară ce trăiește El la macrocosmos!

Am învățat că părinții buni dau copiilor și rădăcini, și aripi. Rădăcini ca să nu uite unde au casa, și aripi ca să nu uite unde e Cerul.

Am învățat cum arată fericirea. Privește în ochii unui cerșetor după ce i-ai oferit o bucată de pâine.

Am învățat că viața e de… sticlă. Se sparge atât de ușor. Dar mai știu și că lui Dumnezeu îi place să lipească cioburi.

Am învățat că oamenii din jur pot fi egoiști, irascibili, invidioși și răi. Dar oricum ar fi, eu trebuie să trăiesc frumos mai departe!

Am învățat că cine vrea să trăiască cu evlavie va fi prigonit! Sfinții sunt miei trimiși în turma lupilor!

Am învățat că nu trebuie pus totul la inimă. Inima nu e magazie…

Am învățat că iluziile sunt gratis. Dar dezamăgirile le plătim cu un preț mult prea scump!

Am învățat că, deși ar putea să mă ferească, Dumnezeu îngăduie să fiu rănit.

Am învățat că rănile sunt găuri prin care intră lumina. Oamenii „ciuruiți” de Dumnezeu sunt plini de Cer!

Am învățat că oricâtă durere aș simți, nu trebuie să devin o durere pentru ceilalți.

Am învățat că acolo unde sunt prăpăstii între oameni nu e eficient să ridici garduri, ci să construiești poduri.

Am învățat că orice vârf aș cuceri nu trebuie să mă opresc. Urmează altul și mai înalt.

Am învățat că Dumnezeu nu alege oamenii desăvârșiți, ci îi desăvârșește pe cei aleși.

Știu multe lucruri, multe locuri frumoase. Dar maximum de frumusețe este Dumnezeu. Dincolo de El nu mai este nimic.

Știu unde mă voi duce: ACASĂ!

Ce am învățat eu până acum…că mai am multe de învățat!" Preot Cristian Deheleanu

„VEDEREA SIMBOLICĂ este, de departe, cel mai puternic nivel de analiză interioară pe care îl avem la dispoziţie. Contactul cu tărâmul arhetipal ne permite să vedem dincolo de partea fizică a evenimentelor şi să le privim ca pe nişte ocazii divine de a crește ca nivel de Conştiinţă.

VEDEREA SIMBOLICĂ percepe o Dimensiune pe care misticii au descris-o ca fiind mai reală decât cea fizică, mai puternică decât tangibilul.

Imaginaţi-vă că o persoană vă spune că fiecare dintre noi are în interior un aspect care se simte Victimă. În cazul unora dintre noi Victima iese la suprafaţă de fiecare dată când suntem într-o situație dificilă/ criză.

„Fiecare poartă în interior o Victimă; din această cauză, nimeni n-ar trebui să-şi ia Victima la modul personal. Pur şi simplu ea face parte din structura naturală a psihicului omenesc", vă explică persoana respectivă.

Şi apoi vă întreabă: „Dacă vi s-ar da ocazia să vă confruntaţi cu acea parte din voi care este Victima şi să vă eliberaţi de influenţa ei negativă odată pentru totdeauna, aţi face-o?".

Voi vă gândiți puțin și răspundeţi „Da“. După care acea persoană vă spune că eliberarea de Victima din voi se va face prin experiență directă. Va trebui să vă întâlniţi cu Victima voastră față în față, să vă confruntaţi cu aceasta într-o situaţie în care ea este cea mai puternică, astfel încât să puteţi descoperi acea parte din interiorul vostru care este capabilă să-i facă faţă, Învingătorul din voi.

Sunteţi de acord. După care în corpul vostru apare o boală.

Acum este şansa voastră; şi întrebaţi „Cum să mă întâlnesc cu Victima din mine?".

„Te face această boală să te simţi ca o Victimă?", vă întreabă acea persoană.

„Da, mă face să mă simt neajutorat, înfrânt şi trădat de corpul meu. Mă face să-mi fie frică."

„Atunci să ne concentrăm pe aceste emoții/ stări, nu pe boală. Lasă-te ghidat de acest adevăr: «Nu lua această provocare la modul personal, indiferent dacă este vorba de o boală, de o criză legată de o relaţie sau de o criză la serviciu».

Primul pas este să îți permiți să-ți simțiți emoțiile, să te confrunți cu frica şi senzația că ești o victimă, pe care criza le scoate la suprafață.

Intră în contact mai strâns cu Spiritul dinăuntrul tău. Repetă-ţi iar și iar că nu boala este problema. Ce se întâmplă de fapt este că te confrunţi cu acea parte din tine care te-a făcut întotdeauna să te simţi slab şi înfricoşat, iar boala este doar modul în care te confrunţi cu „sperietoarea” în realitatea fizică. Apoi insistă pe puterea ta. Sărbătorește fiecare pas înainte pe care îl faci în această direcție, în fiecare zi, indiferent dacă îl consideri mic sau mare. Simbolic, fiecare pas înainte este mare.

Caută în interiorul tău tiparele de putere şi de slăbiciune care te-au influenţat întotdeauna. Invită tiparele de slăbiciune să se arate câte unul pe zi, dacă este necesar, ca să poţi alege să ai alt răspuns la acele tipare, să-ți depășești slăbiciunea şi fă alte alegeri decât făceai în trecut.

Cu fiecare zi ce trece, Victima din tine va deveni mai slabă, iar Învingătorul va deveni mai puternic. În fiecare zi vei simţi o legătură mai profundă cu Viaţa - o viaţă pe care simţi că o trăiești așa cum alegi tu, nu o viață care te trăiește pe tine.

Acesta este felul în care era menit să trăiești, asumarea puterii personale te face să simţi că poţi să creezi orice. Iar apoi, într-o bună zi, observi că nu te mai simți o Victimă. Ai puterea să înfruntaţi orice este nevoie să înfrunţi.

Acesta este felul în care ne-a fost menit să ne cunoaştem pe noi înşine".

VEDEREA SIMBOLICĂ vă dă capacitatea să interpretaţi altfel provocările din viaţa voastră şi să înţelegeţi că fiecare dintre ele este un dar.” (Caroline Myss, „De ce nu ne vindecăm și cum putem să o facem?”) Traducerea Mihaela Dan

„În orice situaţie de criză, oricât de dificilă ar fi ea, aveţi opţiunea de a VEDEA dincolo de aparențe, de a folosi VEDEREA SIMBOLICĂ. În unele cazuri, asta poate să însemne să avem încredere deplină că există un rost pentru ceea ce s-a întâmplat şi că acesta ne va fi dezvăluit, când şi dacă va fi necesar.

Și da, e dificil să ai o asemenea atitudine în situaţii de criză, mai ales într-o situație „de viaţă şi de moarte”, cum poate fi, deseori, boala. Dar este atitudinea care vă va aduce cea mai multă putere.

Noi reacţionăm la crize folosind cele trei puteri, în ordinea în care le-am dezvoltat: Tribală, Individuală şi Simbolică. Această reacţie este automată - este felul în care suntem programaţi să ne descurcăm în diferite situaţii.

De exemplu, reacţia noastră iniţială la diagnosticarea unei boli este ceva de genul reacţiei la un cutremur. Lumea noastră este zguduită din temelii - s-a întâmplat ceva puternic şi neaşteptat, ceva ce are potenţialul să schimbe radical cele mai importante părți ale vieţii noastre, inclusiv relaţiile cele mai intime şi siguranţa noastră profesională.

Este aproape imposibil să ai o reacţie pozitivă de la început sau să vezi speranţa ivindu-se numaidecât la orizont. Noi reacţionăm la boală mai întâi de la nivel Tribal, pentru că avem nevoie să ne venim în fire după ce înțelegem implicaţiile fizice ale unei situații cu un potenţial ameninţător. Avem nevoie să înţelegem complexitatea bolii şi opţiunile pentru tratament şi trebuie să ne organizăm vieţile în aşa fel, încât să facem față suferinţei.

După ce criza bolii este analizată în Mintea Tribală, ea este privită prin Mintea Individuală. Aceasta este o schimbare importantă, pentru că atâta vreme cât continuăm să gândim şi să acționăm de la nivelul în minții Tribale, experienţa noastră va fi absorbită şi sprijinită de grup. Dar în momentul în care ea pătrunde în Mintea Individuală, activându-ne reacţiile psihologice şi emoţionale, suntem pe cont propriu. Nimeni nu poate să liniştească frica ce ne vorbeşte când ne gândim la ceea ce ne aşteaptă a doua zi.

Cu toate astea, avem posibilitatea să trecem dincolo de disperare şi să dezvoltăm un dialog interior din care se poate naşte viziunea interioară şi călăuzirea care transcende circumstanţele noastre fizice. Acesta este punctul în care facem tranziţia către mintea Simbolică.

Cele trei etape ale dialogului urmează modelul de mai jos:

*TRIBAL – Șocul este al întregului Trib/ grup. Cei apropiați vă prezintă date care vă arată cum au reacţionat alţi oameni la tratament şi cum s-au descurcat. Poziţia dominantă este aceea că boala voastră este o provocare cu care se confruntă întregul grup, iar întrebarea cea mai importantă este: „De ce ni se întâmplă nouă asta şi cum vom face faţă situaţiei?".

*INDIVIDUAL: Situația cu care vă confruntaţi este văzută drept o provocare individuală - ceea ce şi este, de fapt. Asta nu ni se întâmplă „nouă", ci mi se întâmplă „mie". Următoarea întrebare care iese la suprafaţă este, de obicei: „Ce-am făcut ca să merit aceasta?". Aveţi senzaţia că dacă aţi putea să ştiţi de ce vi se întâmplă acel lucru, aţi putea să faceţi faţă situaţiei. În această etapă autocompătimirea şi depresia se pot infiltra şi pot provoca o criză la fel de mare ca şi boala.

*SIMBOLIC: Mai există o altă variantă, o atitudine care vă poate ajuta mai mult decât orice tratament fizic, şi anume capacitatea de a privi la modul SIMBOLIC la ceea ce se întâmplă, în loc de a vedea strict aspectele ce țin de realitatea fizică. În loc să întrebaţi „De ce mi se întâmplă mie acest lucru?“, întrebările mai profunde şi mai autentice sunt: „Ce am eu de învățat din asta? Care este rostul/ sensul acestei situaţii şi cum aş putea să răspund în modul cel mai potrivit la ceea ce se întâmplă?".

Amintiţi-vă de învăţăturile spirituale care spun că totul se întâmplă cu un rost şi că dacă aveți deplină încredere că totul vă ajută să creșteți, imposibilul poate să devină posibil. Având această atitudine veţi fi receptiv la ghidarea divină şi la cel mai limpede nivel de introspecţie.

Folosind VEDEREA SIMBOLICĂ puteţi să vă vedeţi boala în contextul întregii voastre vieţi. Acesta este mediul în care înfloreşte adevărata ghidare.” (Caroline Myss, „De ce nu ne vindecăm și cum putem să o facem?”) Traducerea Mihaela Dan

„Un trai sănătos, chiar şi după cele mai stricte reguli, nu reprezintă o asigurare că la un moment dat nu veți trece prin experiența unei boli, însă, cu siguranţă, reduce probabilitatea ca acest lucru să se întâmple.

Un mod sănătos de viaţă vă ajută să învăţaţi mai multe despre ceea ce-i trebuie corpului vostru pentru a fi în formă fizică maximă, iar o practică spirituală vă ajută la înţelegerea rolului pe care Divinul îl joacă în viaţa voastră. Ea vă dezvăluie cărarea pe care vă este sortit să mergeţi.

Cu toate că o practică spirituală poate să vă ajute Spiritul să evolueze şi să vă îmbunătăţească starea generală a sănătăţii, orientându-vă spre comportamente sănătoase şi nedistructive, nici aceasta nu poate garanta o sănătate perfectă.

Când o boală face parte din Călătoria voastră spirituală, ea se va manifesta și nici o intervenţie medicală nu vă poate vindeca, până ce nu începeți să faceți schimbările pe care boala era menită să le determine. Intervenţia medicală, modalităţile de vindecare alternative, schimbările în alimentaţie şi în stilul de viaţă, în general, pot fi de ajutor într-o anumită măsură şi sigur că ar trebui folosite. Dar cea mai eficientă opţiune de vindecare, atunci când vă confruntați cu o boală și o priviți ca pe o provocare spirituală, este să vă bazaţi pe ideea că practica voastră spirituală vă aduce introspecţia de care aveţi nevoie. Practica voastră poate fi un mijloc de a trece prin boală și de a o vindeca prin creşterea puterii şi a înţelepciunii Spiritului vostru sau ea vă poate pregăti pentru a pleca de pe Pământ, dacă aceasta este Voinţa divină în cazul vostru.

Este necesar să vă reorientaţi dinspre tărâmul fizic spre cel spiritual.

Cei care au reuşit să facă această tranziţie pot să devină o sursă de inspiraţie pentru cei din jur. Descoperind cum s-au descurcat alții cu propriile crize putem să căpătăm o idee asupra felului în care putem să ne gestionăm propria criză, atunci când aceasta apare. „(Caroline Myss, „De ce nu ne vindecăm și cum putem să o facem?”) Traducerea Mihaela Dan

„Adevărata vindecare poate fi una dintre cele mai înfricoşătoare călătorii pe care le poate întreprinde cineva.

Sunt oameni cărora boala le poate oferi un sentiment de siguranţă fizică ce le permite să încetinească viteza cu care se mişcă prin viață sau viteza cu care li se schimbă viața.

De asemenea, atunci când e vorba de o boală gravă, oamenii pot să primească grijă şi atenţie din partea altora, ceea ce altfel n-ar primi. Toată această minunată grijă şi atenţie poate fi seducătoare şi poate să sădească în acei oameni convingerea că dacă se vor însănătoși vor pierde toate aceste privilegii.

Multora le este frică să rămână singuri cu Sinele lor lăuntric. Pe cât de copleşitoare este o astfel de intimitate cu tine însuți, pe cât de edificatoare şi de înspăimântătoare poate să fie, aceasta experienţă se pare că e esenţială pentru vindecare. Vindecarea necesită o sinceritate totală față de tine însuți.

Nu putem să vindecăm bolile grave şi cele cronice fără să facem schimbări în modul nostru de viaţă, iar frica este, fără îndoială, cea mai mare provocare în vindecare. Desigur, nu toate schimbările sunt grele, înfricoşătoare sau dureroase. De fapt, multe sunt destul de plăcute, cum ar fi să treci la un ritm mai puţin agitat al vieții şi să-ţi acorzi mai mult timp liber. Adoptarea unui program regulat de exerciţii şi o alimentaţie sănătoasă pot fi, de asemenea, plăcute, de vreme ce aceste activităţi devin o parte naturală a vieţii.” (Caroline Myss, „De ce nu ne vindecăm și cum putem să o facem?”) Traducerea Mihaela Dan

„Vindecarea îşi are preţul său. Unii nu sunt dispuși să îl plătească.

Și ca să înțelegeți la ce mă refer, o să vă adresez o întrebare: „La ce sunteţi dispuşi să renunţaţi, ca să-L întâlniţi pe Dumnezeu?".

Cerinţa de a renunţa la ceva simbolizează acordul nostru de a capitula în fața Voinței divine, este testul încrederii noastre în Divinitate. Acest test apare, iar şi iar, de fiecare dată când întâlnim o nouă provocare în viaţa noastră. Și noi nu suntem testaţi doar o singură dată, ci suntem întrebați iar și iar de-a lungul vieții: „Care este lumea în care ai încredere - a ta, sau a Mea?".

Am pus aceste întrebări participanților la un seminar:

*„Dacă vindecarea ar necesita să vă schimbaţi locul de muncă, aţi face-o?"

Cei mai mulţi participanţi au răspuns „Da".

*„Dacă vindecarea ar necesita să vă mutaţi în altă parte a ţării, aţi face-o?"

Din nou, cei mai mulţi au răspuns afirmativ.

*„Dacă vindecarea ar necesita să vă schimbaţi majoritatea atitudinilor faţă de ceilalţi şi faţă de voi înşivă, aţi face acest lucru?"

De această dată oamenii s-au gândit un pic mai mult. Răspunsurile au variat. Unii au spus că nu cred că atitudinile lor trebuie să se schimbe chiar aşa de mult. Alţii au spus că dacă era nevoie de o schimbare de acest gen, ei ar încerca să o facă.”  (Caroline Myss, „De ce nu ne vindecăm și cum putem să o facem?”) Traducerea Mihaela Dan

„Dacă vindecarea ar necesita să fiţi singuri pentru o perioadă lungă de timp - poate să vă retrageţi un timp mai îndelungat, dându-vă posibilitatea să vă confruntaţi cu Umbra voastră, aţi face acest lucru?"

De data aceasta răspunsurile au devenit mai interesante. Unii participanţi au devenit defensivi: „De ce ar trebui să fac aşa ceva?”. Alţii au zis imediat „Nu”, ca şi cum s-ar fi temut că un răspuns pozitiv i-ar fi „programat” automat pentru o retragere de trei luni în singurătate, imediat după seminar.

*„Dacă vindecarea naturii voastre emoţionale şi psihice ar necesita să trăiţi experienţa unei boli fizice - probabil una lungă şi dificilă - ca mijloc de a lua legătura cu aceste părţi din voi, aţi accepta această provocare?"

Majoritatea a răspuns „Nu”. Unii au spus că „poate, dacă n-ar avea de ales”. Doar o singură persoană a răspuns: „Da, absolut".

*„Dacă pentru a vă însănătoși ar fi necesar să pierdeţi tot ceea ce vă este familiar - casă, soţ/ soţie, serviciu, ați fi de acord?"

De data aceasta, grupul a rămas tăcut. Nimeni nu voia să răspundă. Ştiam că erau speriaţi. Când i-am întrebat de ce le era frică, unii au răspuns cu întrebări de genul: „De ce vindecarea unei boli necesită atât de multe pierderi şi atâta muncă? De ce nu poate fi uşoară?".” (Caroline Myss, „De ce nu ne vindecăm și cum putem să o facem?” Traducerea Mihaela Dan

„Prin natura noastră, noi suntem creaturi dependente – ceea ce nu este neapărat „rău”. E o alinare să ştim că putem să ne bazăm pe alţii şi că ei pot să conteze pe noi la nevoie, dar doar persoana care este bolnavă poate să facă lucrarea cea mai grea şi mai profundă, nu o poate face altul în locul său.

Atitudinile pozitive pe care le au oamenii faţă de voi în timpul vindecării voastre nu sunt suficient de puternice ca să vă îmbunătăţească starea fizică a corpului, mai ales dacă sunteţi doborâţi de fricile pe care le poate genera o boală sau dacă o abordaţi la modul pasiv.

O femeie pe care am întâlnit-o la un seminar suferea de lupus şi de o depresie gravă. I-am vorbit despre faptul că dacă vrea să se vindece este necesar să mențină vie speranţa că se poate vindeca. „Las partea de speranţă pe seama prietenilor mei şi a bisericii. Eu am destule de făcut în situația în care mă aflu", mi-a răspuns.

Acesta este un exemplu clasic al unei persoane care se bazează pe voinţa Tribală ca să-i facă Lucrarea ei interioară. Cu toată alinarea pe care o pot aduce prietenii şi familia, acea putere este diminuată, atunci când cel care o primeşte nu încearcă să se ajute singur.” (Caroline Myss, „De ce nu ne vindecăm și cum putem să o facem?”) Traducerea Mihaela Dan

„Viaţa este plină de mister. De fapt, viaţa nu e altceva decât un mister - o călătorie învăluită în ceţuri, pe care nu le-am văzut apropiindu-se, cu ocolişuri către grădini magice, care nu aveam idee că fuseseră pregătite pentru noi.

A ne întreba de ce ni se întâmplă evenimentele dureroase, dar şi cele minunate, atunci când ele se întâmplă, este o pierdere inutilă de energie. Nu putem niciodată să ştim tot ceea ce a fost implicat în crearea acestor momente din viaţa noastră. În limbaj psihologic - şi divin - aceste evenimente sunt „supradeterminate": atât de mulţi factori, forţe şi energii sunt implicate în ele, încât nu se poate niciodată determina o singură cauză.

Boala rămâne unul dintre cele mai mari mistere ale vieţii.

„De ce mi se întâmplă acest lucru? De ce eu? Am făcut ceva ca să merit asta? Voi supravieţui?" Vă întrebaţi dacă această boală are legătură cu mariajul vostru toxic sau cu copilăria traumatizantă ori cu toxinele din mediul înconjurător.

Renunțați să vă mai puneți astfel de întrebări, concentrați-vă asupra vindecării din prezent. Nu mai căutați o explicație rațională/ logică pentru boala sau pentru criza voastră, fiindcă nu veţi găsi niciun răspuns. Concentraţi-vă pe alinarea ce vine din credinţa în ghidarea Divină.

Scopul misterelor din vieţile noastre poate foarte bine să fie acela de a ne elibera de dependenţa noastră de raţionamentul minții umane şi de a ne conduce spre acceptarea faptului că Voința Divină ne controlează vieţile.” (Caroline Myss, „De ce nu ne vindecăm și cum putem să o facem?”) Traducerea Mihaela Dan

„În procesul vindecării Spiritul trebuie hrănit, la fel ca şi mintea şi corpul.

Pe măsură ce sorbiţi adevăruri şi poveşti care vă hrănesc Spiritul, veţi simţi cum în interiorul vostru se eliberează o energie. Această energie poate fi numită doar „Graţie divină". Ea este o forţă atât de puternică, încât poate să vă ridice, pentru un moment, deasupra situației/ stării voastre prezente. Ea vă poate da convingerea că nu există nicio provocare căreia să nu puteţi să-i faceți față şi că totul va fi bine, indiferent de rezultat.

Graţia divină nu este întotdeauna o forţă evidentă. Ea vine în multe forme, unele subtile, altele puternice, care te transfigurează.

Uneori Graţia divină se manifestă ca sincronicitate - energia ei adună oameni sau evenimente într-un mod care alină, ajută sau vă oferă ajutor atunci când aveţi nevoie cel mai mult şi vă aşteptaţi cel mai puţin. Alteori Graţia este energia care ne iluminează subit cu o conștientizare, oferindu-ne posibilitatea să vedem ceea ce nu fuseserăm în stare să vedem înainte. Fiind şi o forţă protectoare, Graţia divină mai poate fi un scut care ne înconjoară în situaţii care ne ameninţă într-un fel oarecare: supravieţuirea în urma unui accident de maşină care ar fi putut să ne aducă moartea; o senzație subită că ar trebui să ne întoarcem imediat acasă, pentru ca odată ajunşi, să descoperim că am lăsat aragazul aprins; întâlnirea cu un străin care ne oferă ajutor exact când avem cea mai mare nevoie de el.

Graţia divină nu lucrează după legile timpului liniar; iată de ce o boală sau o criză de viaţă pe care, în mod normal, ne-ar lua ani de zile ca să o vindecăm sau să o rezolvăm, poate fi vindecată/ rezolvată într-un timp inimaginabil de scurt.

Graţia divină mai poate fi văzută şi ca energia care vă acoperă ca o pătură moale atunci când aveţi nevoie de consolare, făcându-vă să simțiți că indiferent ce bariere vă blochează, ele vor fi înlăturate, când va veni timpul potrivit.

Graţia este o forţă iraţională; pentru ea nu contează argumentele logice legate de ceea ce noi considerăm „dificultăţi”. Ea are puterea de vă ridica dincolo de capacităţile pe care le aveţi şi de a atrage sprijin în viaţa voastră exact atunci când aveţi nevoie de el.

Dacă vi se întâmplă astfel de lucruri, întrebaţi-vă, atunci când mulţumiți pentru ceea ce primiţi, dacă puterea care adună împreună oamenii potriviţi sau forţele potrivite nu este cumva Graţia divină. Cel mai probabil asta este.

Fiţi atenţi la momentele obişnuite, la fel de mult ca şi la cele neobişnuite din viața voastră şi conștientizaţi că în toate acele evenimente este implicată Divinitatea.” (Caroline Myss, „De ce nu ne vindecăm și cum putem să o facem?”) Traducerea Mihaela Dan

„Una este să înţelegeţi la nivel intelectual paşii pe care trebuie să-i faceţi ca să vă vindecaţi și este cu totul altceva să înţelegeţi ce aveţi de făcut la nivel emoţional.

Ca să aprindeţi focul vindecător este necesar să credeţi în vindecare din toată inima voastră. Inima deţine catalizatorul care provoacă o reacţie de vindecare în lanţ în restul circuitului corp-minte.

Pentru a combina puterea minţii, a corpului şi a Spiritului într-o voinţă de vindecare, haideţi să învăţăm cum să folosim cele trei tipuri de percepţii (Tribală, Individuală şi Simbolică), pentru a ne schimba mentalitatea şi implicit, a ne schimba viaţa.

Atunci când suntem capabili să vedem evenimentele la nivel SIMBOLIC - şi nu personal -, putem să sesizăm anumite arhetipuri care lucrează în interiorul nostru, cum ar fi „Copilul rănit", „Salvatorul", „Eroul", „Mama", „Tatăl", „Femeia înţeleaptă" sau „Bărbatul sălbatic". Arhetipurile nu sunt „pozitive” sau „negative”, ele sunt doar modele vechi sau tipuri de comportament în care putem să cădem în orice clipă.

Fiecare tip de putere are să ne ofere ceva care să ne ajute să trăim într-un mod echilibrat şi conştient.

PUTEREA TRIBALĂ, de exemplu, corespunde cel mai mult lumii fizice şi este necesar ca noi să adoptăm dimensiunea fizică pe care o întruchipează la fel de mult ca şi dimensiunea ei spirituală, nu să le separăm.

Puterea Tribală vă dă posibilitatea să măsuraţi schimbările din viaţa voastră în feluri mult mai tangibile decât puterea Individuală şi cea Simbolică.

În acelaşi timp, însă, Puterea Tribală poate să vă limiteze capacitatea de vindecare, dacă vă permiteţi să gândiţi în termeni ce pun condiţii (de exemplu: „Dacă acest medicament îşi face efectul, poate că boala se va vindeca"). Din acest motiv este necesar să gestionaţi cu grijă acest nivel de conştiinţă. Aţi putea să practicaţi gândirea de tipul: „Acest tratament de vindecare îşi va face efectul în cazul meu, pentru că eu ştiu de ce are nevoie corpul meu".

Apelaţi la PUTEREA voastră INDIVIDUALĂ ca să gândiți: „Orice se poate vindeca, iar eu pot să ajung la vindecarea completă".

Convingerea că „Boala conţine un mesaj de schimbare pentru mine și este necesar ca eu să fiu receptiv la orice schimbare care este necesară" e rodul al PUTERII SIMBOLICE, pentru că ea creează o stare mentală potrivită pentru detaşare, pentru a vedea lucrurile în termeni arhetipali, mai degrabă decât la modul personal.

Folosirea Puterii Individuale şi a Puterii Simbolice vă eliberează de prejudecăţile şi limitările temporale ale mediului exterior. PUTEREA SIMBOLICĂ vă permite să vedeţi dincolo de iluziile fizice şi să recunoaşteţi lecţia pe care v-o oferă fiecare provocare pe care o înfruntaţi.

Puteţi să folosiţi VEDEREA SIMBOLICA în toate aspectele vieţii, de la găsirea unui nou loc de muncă, până la eliberarea de trecut şi decizia de a merge mai departe cu viața voastră.

Dacă încercați să ţreceți de la Credinţele Tribale şi Individuale negative despre vindecare, la Credinţe Simbolice, cheia este să vă păstraţi obiectivitatea şi detaşarea. La nivel fizic, învăţarea unui lucru prin boală este - în mod evident - un proces mult mai anevoios decât învăţarea prin citirea unei cărţi. Dar la nivel Simbolic ambele devin simple experienţe din care învăţaţi.

Este necesar să vă obişnuiţi să vă vedeţi propria boală în felul în care v-aţi vedea mergând înapoi la şcoală.” (Caroline Myss, „De ce nu ne vindecăm și cum putem să o facem?”) Traducerea Mihaela Dan

„Examinaţi-vă relaţiile cu ceilalţi.

Scopul acestui demers este să vă ajute să evaluaţi cât de multă energie investiţi în trecut, lăsând-o să se scurgă din viaţa şi din sănătatea voastră prezentă.

Odată ce conştientizaţi care dintre vechile conexiuni vă consumă din energie puteţi să învăţaţi să nu mai face investiţii energetice atât de proaste. Ţineţi minte că vindecarea este o sarcină „costisitoare" din punct de vedere energetic şi va fi nevoie să vă adunaţi cât mai repede toată energia vitală în „contul vostru bancar de graţie" din prezent. Trebuie să trăiţi în prezent ca să vă vindecaţi.

Faceţi o listă a relaţiilor din viaţa voastră despre care simţiţi că sunt „incomplete”/ neterminate într-un fel oarecare, scrieți inclusiv numele persoanei şi motivul pentru care simțiți că e ceva rămas nerezolvat/ neîncheiat în acea relație. Includeţi în listă şi relaţiile din trecut, cu părinţii sau cu fraţii/ surorile, cu prieteni şi colegi de serviciu, aşa cum vă vin în minte. Puteţi să-i includeţi pe listă pe mama sau pe tatăl vostru, de exemplu, dacă încă mai simţiţi că ei nu v-au acceptat niciodată ca persoana care aţi devenit. Poate unul dintre părinţii voştri a murit pe când eraţi copil, lăsându-vă cu sentimentul că ați fost abandonat, sentiment care încă nu s-a vindecat. Sau poate simţiți că l-aţi rănit pe unul dintre părinţi sau pe amândoi într-un anume fel şi încă mai păstraţi un sentiment profund de vinovăţie.

Dacă simţiţi că acea treabă neterminată cu un părinte vă consumă un procent mare din energie, atunci notaţi şi acest fapt.

Aţi putea folosi expresii de genul: „scurgere majoră de energie" sau „scurgere minoră de energie", pentru a le deosebi.” (Caroline Myss, „De ce nu ne vindecăm și cum putem să o facem?”) Traducerea Mihaela Dan

A te confrunta cu provocările şi a le depăși - aceasta pare să fie amprenta călătoriei descrise adesea sub numele de „experienţa deşertului” sau „noaptea întunecată a sufletului”. Această noapte întunecată prin care trecem poate să pară intimidantă şi descurajatoare, iar evoluţia către Puterea Individuală creează inevitabil oarece durere şi disconfort. În acelaşi timp, ea ne oferă şansa să ajungem la un nivel mai înalt de măiestrie şi de satisfacţie.

Ca şi atunci când ne mutăm într-o casă nouă, începem un serviciu nou sau o nouă relaţie, greutăţile cu care ne confruntăm la începutul călătoriei maschează deseori potenţialul superior de bucurie şi împlinire pe care aceasta îl conţine.

Să aruncăm o privire la unele forme pe care le poate lua confruntarea cu vechile noastre modele tribale si să vedem cum putem să le transformăm în noi începuturi:

BOALA, CA VEHICUL TRANSFORMATOR

Boala este unul dintre elementele cele mai frecvente care ne deschid ochii în Călătoria spre conştiinţă şi autodescoperire. Boala cere atenţie imediată şi nu poate fi ignorată. Când chemarea trezirii noastre ia forma unei boli care ne ameninţă viaţa, nu ni se dă opţiunea să o ignorăm.

Boala poate fi mijlocul prin care ne întâlnim cu puterea psihicului şi spiritului nostru.

Aşa cum am mai spus, cauza apariției unei boli nu este întotdeauna negativitatea. Uneori boala este rezultatul unor factori genetici sau de mediu, asupra cărora nu prea avem control.

Oricât poate fi de greu de crezut, boala mai este uneori şi răspunsul la rugăciune - pentru că poate fi mijlocul prin care să ne descoperim capacităţile noastre cele mai preţioase şi să le îmbunătăţim pe celelalte.

O boală poate fi considerată ca un punct de răscruce în care trebuie să vă exercitaţi puterea de a alege, pe care nu ați folosit-o anterior.

Ca să evitaţi dezvoltarea unei atitudini negative faţă de boala voastră, gândiţi-vă la ea ca la o invitaţie de a descoperi un nivel superior de Conştiinţă.

Eu cred că toate bolile pot fi privite ca o experienţă transformatoare, pentru că boala cere să acordăm atenţie procesului de vindecare, care, în sine, conţine posibilitatea schimbării.

Atunci când boala se manifestă din cauza unui tipar negativ de comportament - abuz de substanţe, fumat, niveluri ridicate de stres, un serviciu sau o relaţie care vă „dărâmă” - schimbarea personală devine parte a procesului de vindecare.

În acelaşi timp, dacă voi considerați boala ca fiind o ocazie de a evolua ca nivel de Conştiință, se activează potenţialul pentru vindecare, care este latent atunci când adoptaţi o poziţie pasivă sau când cădeţi în autocompătimire. (Caroline Myss, „De ce nu ne vindecăm și cum putem să o facem?”) Traducerea Mihaela Dan

A presupune că toată lumea vrea să se vindece este greşit.

Spre exemplu, boala poate să devină o modalitate de a obţine atenţia pe care, altfel, nu ai primi-o; dacă este privită ca mecanism de manipulare, boala poate părea aproape atractivă.

Pe de altă parte, boala mai poate conţine mesajul că trebuie să vă schimbaţi viaţa în mod drastic. Din cauză că pentru mulți oameni schimbarea este unul dintre aspectele cele mai înspăimântătoare ale vieţii, este posibil să resimţiţi frica de schimbare mult mai intens decât frica de boală şi să intraţi într-un tipar de amânare a schimbărilor pe care este necesar să le faceţi ca să vă vindecați.

Boala poate fi un catalizator pentru dezvoltarea propriei conştiinţe, dar şi pentru înţelegerea sensului mai profund al vieţii. Oricât de grea ar fi, boala este, în acelaşi timp, o invitaţie de a pătrunde în natura Misterului.

Vieţile noastre sunt făcute dintr-o serie de mistere pe care ne este dat să le explorăm. Ne este dat să trăim cu întrebările pe care le avem despre vieţile noastre, ba chiar să le folosim drept ghizi şi să le lăsăm să ne conducă în locurile cele mai profunde si mai intime ale ființei noastre, acolo unde descoperim Sacrul.

Greutăţile şi bolile sunt o parte necesară a procesului evoluţiei noastre spirituale.

La fel cum privim în urmă în istoria lumii şi găsim sensul unor evenimente care aparent nu aveau nicio legătură unul cu altul, la fel putem găsi un sens şi în provocările din viaţa noastră de zi cu zi.

Intenţia şi speranţa mea este ca informaţiile pe care le ofer să ajute oamenii să facă faţă bolii fără frică şi să abordeze schimbarea cu curaj.

Una dintre condițiile esenţiale pentru a vă vindeca viaţa sau boala este iertarea; aceasta eliberează energiile necesare vindecării. (Caroline Myss, „De ce nu ne vindecăm și cum putem să o facem?”) Traducerea Mihaela Dan

Oamenii confundă valoarea terapeutică a exprimării/ împărtășirii traumelor personale cu permisiunea de a-i manipula pe alţii cu rănile lor. În loc să privească împărtășirea propriilor traume ca pe o etapă timpurie a procesului de vindecare, ei îşi folosesc aceste traume ca pe niște medalii de onoare.

Cum am ajuns la așa ceva?

Cu câteva decenii în urmă societatea noastră era una în care oamenii aveau dificultăţi în a-şi exprima până şi cele mai inocente nevoi psihologice şi emoţionale. Astăzi oamenii îşi poartă cele mai profunde traume pe epoleţi.

Eu am învăţat să ascult printre rânduri ceea ce spuneau participanţii la seminariile mele. Am început să discern când o persoană trecea prin stadiul specific vindecării care necesită un martor (și împărtășirea traumei respective) și când cineva descoperise valoarea „de schimb", de monedă socială, a traumei sale - aceasta fiind conotaţia manipulativă a rănii. Am observat că majoritatea oamenilor de la seminariile mele vorbeau „limbajul rănilor”, împărtăşindu-şi deschis poveştile lor personale cu alţi participanţi. Din când în când, împărtăşirea lor se transforma chiar într-o competiţie, în care o persoană părea să încerce să eclipseze experienţa dureroasă a celeilalte – „În cazul meu a fost și mai rău!”. Împărtăşirea traumelor devenise noua limbă a intimităţii, o scurtătură spre dezvoltarea încrederii şi a înţelegerii.

Spre exemplu, am întâlnit o femeie care, după ce ne-am cunoscut, mi-a spus clar că prima „regulă" pentru a fi prietenă cu ea este aceea de „a-i onora rănile". Când am rugat-o să-mi spună ce însemna acest lucru, ea mi-a zis că își procesa traumele pe care le experimentase în copilărie şi că în procesul vindecării acestor traume avea deseori oscilaţii de dispoziţie şi crize de depresie. „A-i onora rănile" însemna a-i respecta aceste dispoziţii, a-i permite să se manifeste cum avea ea chef în relația cu tine, prietena/ prietenul ei. Ea îşi aroga dreptul de a stabili tonul oricărui eveniment social la care participa. Dacă era „la pământ", se aştepta ca cei care o susţineau să se abțină de la a face glume, de la a se simți bine, să-şi ajusteze dispoziţia şi conversaţiile după starea ei.

Am întrebat-o cât timp credea ea că ar avea nevoie de acest gen de susţinere. „S-ar putea să dureze ani de zile şi dacă o să fie aşa, mă aştept ca cei care mă sprijină să-mi ofere acest timp", a răspuns ea.

Acest tip de autoritate socială poate deveni foarte puternică și poate crea dependență. (Caroline Myss, „De ce nu ne vindecăm și cum putem să o facem?”) Traducerea Mihaela Dan

Să aruncăm o privire la unele forme pe care le poate lua confruntarea cu vechile noastre modele tribale si să vedem cum putem să le transformăm în noi începuturi:

ATUNCI CÂND VIAŢA VOASTRĂ NU VI SE MAI POTRIVEŞTE

Nu întotdeauna este vorba despre o boală, dacă discutăm despre ceea ce-i face pe oameni să-și înceapă Călătoria spirituală. Cei mai mulţi oameni îşi încep călătoria ca rezultat al unor crize majore. Noi începem să nu ne simţim în largul nostru, nu ne mai găsim locul în propria viață. Oamenii şi locurile pe care le cunoaştem cel mai bine nu mai generează energia de care avem nevoie ca să prosperăm. Se declanşează o stare de depresie, dar nu putem să ne dăm seama de ce, mai ales în cazul în care nu s-a schimbat nimic evident în viaţa noastră.

La un nivel mai profund, desigur, ştim exact ce se întâmplă şi de ce ne înspăimântă acest lucru. Noi știm instinctiv că fiecare schimbare interioară pe care o facem, fiecare modificare interioară de perspectivă şi de credinţe, activează automat o schimbare (exterioară) în vieţile noastre. Oricât de mult am încerca, nu putem să oprim această schimbare - ceea ce ar trebui să fie încurajator, dacă încercăm să vindecăm o boală.

Teama noastră iniţială de a ne autoevalua ține de înţelegerea faptului că în interiorul nostru se trezește ceva care, în cele din urmă, va face ca viaţa noastră să se schimbe. Schimbarea ne înspăimântă atât de mult, încât mulţi oameni îşi vor sabota, în mod inconştient, propriul proces de vindecare, mai degrabă decât să facă schimbări în vieţile lor, la nivel emoţional şi psihologic (schimbări care vor genera o schimbare la nivel biologic, adică o vindecare). (Caroline Myss, „De ce nu ne vindecăm și cum putem să o facem?”) Traducerea Mihaela Dan

Oamenii folosesc „limbajul rănilor", printre altele, pentru a stabili legături romantice puternice. Mulţi dintre cei cu care am discutat au recunoscut că vin la seminariile mele mai mult pentru contactele sociale, decât pentru vreo dorință reală de a-și vindeca traumele interioare.

În condiţiile în care singurătatea este atât de răspândită în societatea noastră, când două persoane singure se întâlnesc la un seminar, familiaritatea cu care ele discută despre propriile traume/ suferințe este deseori confundată cu altceva.

Mulţi oameni îşi descriu „sufletul pereche" drept persoana pe care în sfârşit au găsit-o şi care înţelege suferinţa emoţională prin care au trecut ei în copilărie. O astfel de legătură cu siguranţă că poate să pară romantică în stadiile incipiente ale unei relaţii, dar fundamentul ei este reprezentat, de fapt, de traumă, durere şi frică. În aceste condiții, suferința devine condiţia esenţială pentru a rămâne aproape şi a avea nevoie unul de celălalt, iar vindecarea poate fi văzută ca o ameninţare la adresa relației. Parteneriatul este inevitabil ameninţat atunci când unul dintre ei cei doi decide că a sosit timpul să se elibereze de trecut şi să meargă înainte.

Nu ne este dat să rămânem răniţi. Este necesar ca noi să depășim provocările şi tragediile prin care am trecut și să mergem mai departe. Dacă rămânem blocaţi în spațiul traumelor noastre, practic, ne blocăm propria evoluție. Ignorăm cele mai mari daruri pe care ni le aduc traumele noastre, lecţiile pe care acestea ni le predau și faptul că ele ne ajută să devenim mai puternici.

Traumele sunt, de asemenea, modul în care învățăm cum să intrăm în inimile altor oameni. Ele au scopul să ne înveţe să devenim mai înţelepţi și să ne manifestăm cu mai multă compasiune. (Caroline Myss, „De ce nu ne vindecăm și cum putem să o facem?”) Traducerea Mihaela Dan

Orice lucru din viaţa noastră - orice gând pe care îl avem, orice acţiune în care ne implicăm - necesită o „cantitate” de energie. Deşi forţa vitală este disponibilă în egală măsură fiecăruia dintre noi şi curge prin noi, este posibil să maximizăm absorbţia si utilizarea ei.

Și o să vă explic așa: închipuiți-vă că primiți în fiecare zi o „alocație” de 100 de dolari pentru „cheltuielile” energetice din ziua respectivă. Sarcina voastră este să învăţaţi cum să investiţi aceşti bani cât mai înţelept cu putinţă, pentru că investiţiile voastre fie vă vor aduce dobândă, fie vă vor băga în datorii.

Investiţiile pozitive vă vor aduce câştiguri nu doar prin creşterea energiei voastre, ci şi prin crearea unui surplus energetic.

Investiţiile negative, pe de altă parte, vor crea datorii și va trebui să împrumutaţi bani. În termeni energetici, va trebui să „împrumutaţi” energie.

Acest împrumut energetic se poate obţine, în principal, din două surse. O sursă este energia altor oameni, de care vă puteţi agăța ca niște paraziți, pentru a vă alimenta propriul sistem. Dacă folosiţi energia altora în acest fel, în cele din urmă veţi deveni dependenţi de acei oameni şi veți fi tot mai neputincioși pe zi ce trece. Veţi privi înspre alţii pentru a vă ridica stima de sine sau ca să vă dea idei despre cum să trăiţi, să acţionaţi sau să gândiţi, pentru că voi nu veţi mai avea energia ca să vă construiţi propria viaţă.

Această sursă de energie este de obicei de scurtă durată, pentru că oamenii care vă sunt „furnizori" îşi vor da seama în curând că îi sleiți energetic şi vor începe să vă evite.

Altă sursă de energie suplimentară o reprezintă energia din propriul organism. Fiecare celulă din corpul vostru are nevoie să fie zilnic alimentată cu energie proaspătă, ca să se dezvolte. „Alocaţia” voastră zilnică de 100 de dolari energetici vă este dată pentru întreţinerea zilnică a sistemului vostru fizic şi emoţional. Când vă folosiți alocaţia pentru a face investiții proaste și vă înglodați în „datorii” plătite cu energia propriului corp, deveniți vulnerabili la apariţia unei boli.

Noi plătim foarte scump faptul că ne agățăm de traumele din trecutul noastru; acest gen de investiție energetică este echivalent cu investiția necesară pentru „a ţine morţii în viaţă” - necesită o cantitate enormă de energie.

Când trecem printr-o traumă, Natura ne furnizează „fonduri” energetice suplimentare, ca să ne protejeze pe perioada dificilă a crizei, dar acel „împrumut” are o limită de timp. Nici un împrumut nu ţine la nesfârşit, iar semnalul că împrumutul ajunge la scadență este că faptul că începem să simţim că timpul parcă a încremenit în loc şi că vieţile noastre nu mai avansează. Atunci când refuzăm să dăm drumul durerii, când ne agățăm de dramele personale, intrăm în depresie. Energia toxică a depresiei ne alimentează atitudinile negative faţă de alţii şi ne secătuieşte şi mai mult propriile resurse. Curând, vom da vina pe alții pentru propriul nostru eşec şi îi vom învinui de starea noastră jalnică. Această reacţie iresponsabilă la problemele noastre devine ceva obişnuit pentru noi. Ne agăţăm de evenimentele şi de relaţiile traumatizante din trecutul nostru, dar şi din prezent, pentru că ele ne permit să ne vedem pe noi înşine ca fiind victime şi pe ceilalţi ca fiind sursa suferinţei noastre.

Singura cale de a elibera acest tipar distructiv în care ne-am blocat este să ne eliberăm de povara trecutului - să ieşim din datoria energetică pe care nu ne mai permitem să o ducem.

Iertarea este o cale sigură de a ieşi din „datorie”.

Și ca să fie clar, iertarea nu înseamnă că ați considera că nu contează ce vi s-a întâmplat sau că este în regulă modul în care s-au comportat acei oameni cu voi; înseamnă pur şi simplu să vă eliberaţi de emoțiile negative pe care le aveţi în legătură cu acel eveniment şi cu persoana sau persoanele implicate. (Caroline Myss, „De ce nu ne vindecăm și cum putem să o facem?”) Traducerea Mihaela Dan

Iertarea este extraordinar de importantă, dar ea nu este singurul mod de a vă elibera de „datoriile energetice”.

Unele dintre lucrurile din trecut cărora este necesar să le dăm drumul nu sunt unele traumatizante, ci sunt „vremurile bune”. Spre exemplu, s-ar putea să nu reușiți să treceţi peste faptul că nu mai aveţi douăzeci de ani, ci aveţi cincizeci sau optzeci. S-ar putea să nu reușiți să treceţi peste faptul că nu mai aveți înfăţişarea tinerească pe care aţi avut-o odată sau calităţile atletice din tinerețe, să vă agățați cu disperare de acele „vremuri bune” și să refuzați să le dați drumul.

Această incapacitate de a accepta prezentul este un alt mod de a vă irosi energia, investind-o în trecut. Este necesar să acceptaţi stadiul actual al vieţii voastre şi să trăiți în prezent. Dacă vă aflaţi la o vârstă înaintată, nu este cazul să considerați că asta înseamnă o „decădere”, dar nici nu puteţi să trăiţi zi de zi cu regretul că anii voştri de tinereţe au trecut.

Refuzul de a trece peste ceea ce a fost în trecut, fie că e vorba de lucruri „pozitive" sau „negative", înseamnă irosirea unei părţi din „alocația” voastră energetică zilnică. Dacă începeţi să pierdeţi energie şi nu faceţi nimic în legătură cu acest lucru, inevitabil, la un moment dat veţi manifesta probleme la nivelul corpului fizic. Problemele pot să înceapă prin faptul că începeţi să vă simţiţi „scoşi din circuit" sau observaţi că nivelul vostru de energie este scăzut. Dacă nu sunteţi atenţi, asta poate duce la dezvoltarea unei infecţii virale, la apariţia gripei, a durerilor de cap, migrenelor sau greţurilor. Dacă pierdeţi energie în continuare și nu faceţi nimic, aceste supărări minore pot să se transforme în boli majore.

Şi deşi n-o să vă placă ce vă spun, riscați să fiți predispuși la accidente.

O persoană predispusă la accidente este, de fapt, o persoană „îndatorată” energetic. Persoana este dezechilibrată şi este susceptibilă la orice - de la incidente minore, la accidente care îi pun viaţa în pericol.

Oamenii trebuie să înveţe să recunoască zilele sau momentele „cu risc”, din acest punct de vedere, la fel cum pot simţi când „îi paște o răceală" şi în astfel de perioade să se odihnească mai mult sau să ia suplimente. (Caroline Myss, „De ce nu ne vindecăm și cum putem să o facem?”) Traducerea Mihaela Dan

În urmă cu câţiva ani am făcut o citire intuitivă unei femeie cu dureri cronice. Când m-am dus cu unsprezece ani înapoi în trecutul ei am simţit că îşi pierduse fiica într-un accident de maşină. Pierderea unui copil este o traumă foarte mare și o durere la fel de mare; probabil că societatea noastră ar pune-o pe primul loc, ca fiind rana supremă, dintre toate rănile sociale.

Observându-i energia, am înţeles că aveam de a face cu o femeie extrem de manipulatoare, care, pentru prima dată în viaţa ei, trecuse printr-o traumă majoră şi nu avea de gând să-i dea drumul.

Era ea îndurerată de pierderea fiicei sale? Da, desigur.

Dar o altă parte a personalităţii ei transformase într-un atu acea traumă și profita din plin de acel atu de câte ori avea ocazia: îşi folosea trauma pentru a-i manipula pe alții, pentru a obține avantaje sociale și profesionale.

Eu văd adesea oameni care fac acest lucru: folosesc o traumă reală pentru a-i manipula/ controla pe cei din jur sau o consideră o justificare pentru a rămâne furioși sau acri tot restul vieții.

Această femeie despre care vă vorbeam a recunoscut ulterior că era o persoană lipsită de etică în afaceri şi că de fiecare dată când cineva îi reproșa modul în care se comporta, scotea la înaintare trauma legată de pierderea fiicei sale, iar cei din jur sfârşeau prin a se scuza: „O, Doamne, îmi pare atât de rău… Îmi cer scuze pentru ce am spus…".

Cum să vrea ea să renunţe la o asemenea putere, să vindece acea traumă?

Eu i-am spus femeii respective: „Înţeleg că pierderea fiicei dumneavoastră v-a provocat o durere foarte mare, nu mă îndoiesc de acest lucru. Dar dumneavoastră aţi scos ce e mai «mai bun» dintr-o situaţie foarte dureroasă, iar ca să beneficiați în continuare de avantajele respective vă alimentaţi permanent această traumă, ceea ce face aproape imposibilă vindecarea ei”. (Caroline Myss, „De ce nu ne vindecăm și cum putem să o facem?”) Traducerea Mihaela Dan

Procesul de recuperare a energiilor pe care le investim în trecut începe prin a face o schimbare la nivel de conştiinţă şi de vocabular; și chiar este necesar să dați drumul trecutului. Monitorizați-vă pe voi înșivă, fiți conştienţi de ceea ce gândiţi şi unde se află energia voastră. Când simţiţi că alunecaţi în ceaţa unei amintiri, cereți energiei voastre să se întoarcă în momentul prezent, spunându-i: „Nu mai merg în acea direcţie. O eliberez, odată pentru totdeauna".

Eliberarea poate fi făcută la fel de bine şi cu puţin umor, cu o abordare de genul: „Iar ai venit? Renunță! Nu mai sunt dispus să aloc nici timp, nici energie, ca să mă mai gândesc la tine".

Nu mai lăsaţi trecutul să vă sece energetic, încetaţi să-i mai daţi putere, agăţându-vă de convingerea că lucrurile ar fi putut sau ar fi trebuit să fie altfel!

Pe măsură ce obţineţi un control mai mare asupra gândurilor voastre, încercaţi să vă schimbaţi şi vocabularul. Vorbiţi despre viaţa voastră mai mult la timpul prezent. Când cineva vă întreabă cum o duceţi, daţi-i un răspuns pozitiv; faceți ca acest lucru să vă intre în obişnuinţă.

În cazul în care vi s-a întâmplat recent ceva inconfortabil/ dureros, împărtăşiţi cu ceilalţi ce s-a întâmplat și apoi dați-i drumul, nu mai reveniți asupra subiectului.

Dacă descoperiți că sunteţi iarăși scufundaţi în amintirile din trecutul dureros și vă simțiți iar o victimă, ceea ce vă face să gândiţi: „Vezi? Pur şi simplu nu pot să mă eliberez, orice aş face", atunci aţi ratat ceea ce înseamnă „rechemarea energiei din trecut”. (Caroline Myss, „De ce nu ne vindecăm și cum putem să o facem?”) Traducerea Mihaela Dan

Chiar şi cei mai sfinţi oameni pot să se îmbolnăvească - și chiar se îmbolnăvesc. Oameni sfinţi au contractat cele mai obişnuite boli, inclusiv cancere. Unii chiar ştiau dinainte cum vor muri.

În ciuda provocărilor fizice cu care se confruntau, aceşti sfinţi se străduiau să-şi înţeleagă natura, să exprime compasiune faţă de alţii şi să se conecteze cu energia Divină care le dirija viaţa. Cu toate că poate n-au reuşit să-şi vindece boala fizică - sau nici măcar n-au încercat - ei acceptau Voinţa divină şi scopul superior al vieţii lor.

Trebuie să înţelegem că în anumite cazuri poate ține de Voinţa divină faptul că nu ne vindecăm la nivel fizic, ci învăţăm dintr-o boală cronică sau mortală anumite lecţii pe care sufletul nostru are nevoie să le învețe.

Eu am descoperit faptul că în călătoria noastră spre Sine şi spre înţelegerea destinelor noastre unice, unii dintre noi ducem şi povara celor care nu sunt suficient de puternici; şi uneori povara este negativitatea.

Odată, pe când mă aflam în Londra, am făcut o citire intuitivă pentru un bărbat deosebit, pe care de la început l-am perceput ca pe un om care este binecuvântat. A venit la mine după prelegerea pe care am ținut-o şi mi-a zis: „Eu sunt un om bun, dar nu înţeleg de ce am atâtea dificultăţi cu autorităţile și la locul meu de muncă. Îmi puteți spune ceva despre acest lucru, mă puteți ajuta cu niște explicații?".

M-am uitat la el şi n-am văzut nimic altceva decât bunătate radiind în câmpul său energetic. Am închis ochii şi am cerut să fiu ghidată şi atunci am simțit foarte clar că în această viață umană el era în plin proces de instruire pentru a deveni un înger păzitor şi de aceea absorbea foarte multă negativitate. Mare parte din acea negativitate era de natură rasistă, pentru că el era din India. O mulţime de alţi indieni pe care el îi cunoştea sufereau din cauza atitudinilor rasiste ale celor din jur, dar nu erau destul de puternici ca să le facă faţă, aşa că el - fără să fie conștient de asta - absorbea „loviturile” în locul lor. I-am explicat bărbatului acest lucru, adăugând: „Nu ştiu dacă ceea ce v-am spus vă ajută cu ceva, dar asta este ceea ce simt eu în legătură cu dvs".

„O, mă ajută foarte mult! În acest caz, pot să duc în continuare această negativitate", a spus el.

Mai apoi am auzit o poveste şi mai surprinzătoare, despre un guru indian foarte respectat, care făcuse cancer la mai multe organe. El slăbea din ce în ce mai mult, pe măsură ce boala progresa şi corpul lui începea să arate semne exterioare ale ravagiilor din interior.

Într-o zi, un discipol devotat l-a întrebat de ce nu se vindeca: „Nu înţeleg; dacă aveţi atâta Lumină înăuntru, atunci care este cauza întunericului acestei boli?".

„Nu este întunericul meu. Este al tău şi al celorlalţi discipoli. Îl duc pentru voi, până când veţi fi destul de puternici ca să-l duceţi singuri. Cât despre mine, mă descurc, eu nu simt nimic". (Caroline Myss, „De ce nu ne vindecăm și cum putem să o facem?”) Traducerea Mihaela Dan

Există cinci mituri principale despre vindecare ce pot să afecteze puterea psihică şi emoţională a unei persoane şi să facă vindecarea aproape imposibilă. Fiecare dintre ele susţine blocarea în spațiul traumei, ceea ce înseamnă slăbirea corpului, nu vindecarea lui. Aceste mituri/ credinţe sunt atât de puternice, încât uneori ele par a fi mai puternice decât convingerile noastre optimiste despre posibilitatea de a ne vindeca.

PRIMUL MIT: VIAŢA MEA ESTE DEFINITĂ DE RANA MEA

În principiu, este imposibil să nu fii influenţat de o istorie personală ce conţine traume emoţionale şi psihice. Atât fizic, cât şi la nivel simbolic, rănile pun stăpânire pe sângele şi pe corpurile noastre. În mare parte, biografiile noastre sunt istorii ale corpului nostru biologic.

Cu cât avem mai multe traume, cu atât mai mult efort trebuie să depunem pentru a ne rechema energia/ puterea, oprind scurgerile de energie şi îngrijindu-ne de procesul nostru de vindecare. Indiferent de numărul și de profunzimea acelor traume, pentru vindecare este nevoie ca forţa noastră vitală să fie redirecţionată către viaţa noastră prezentă.

Mulți oameni ajung să creadă că vieţile lor sunt doar o colecţie de traume interioare și simt că nu pot să facă prea mult ca să vindece aceste traume. Când le spun că se pot elibera de traumele lor, astfel de oameni răspund: „Tu nu înţelegi. După ce mi s-a întâmplat acel lucru eu n-am mai fost același om. Cum aş putea să schimb lucrurile acum?".

După ce trăiesc o experienţă traumatizantă sau tragică aceşti oameni au tendinţa să se uite la fiecare experienţă nouă prin prisma rănii provocate de acea experienţă inițială devastatoare. Ei îşi proiectează experienţa din trecut asupra oricărui lucru care li s-a întâmplat de atunci în viaţă. Deşi această stare mentală este tristă, autolimitativă şi defetistă, unii oameni capătă o putere uriaşă din menţinerea ei, pentru că ea le permite să ducă o viaţă de aşteptări minime şi responsabilităţi limitate. Asta le permite să depindă de ajutorul altora şi să-i manipuleze pe cei din jur, ca să obțină în continuare acel ajutor.

Ei vorbesc cu regret sau cu amărăciune despre lucruri pe care nu le mai pot realiza din cauza abuzului emoţional sau fizic pe care l-au suferit în trecut. Ei caută un sistem de sprijin care îi plasează într-o zonă de confort social, vor să fie compătimiți toată viața pentru traumele lor și nici nu iau în calcul ideea de a lăsa în urmă trecutul.

Dat fiind că de la un om rănit nu poți avea pretenții la mare lucru, ei nu pot să dea niciodată greş. Pe măsură ce trec anii, aceşti oameni se obişnuiesc cu puterea pe care o au asupra celorlalți și le e din ce în ce mai greu să se schimbe. Cu cât îmbătrânim, cu atât mai greu ne este să ieşim din spațiul traumei şi să păşim spre o nouă viziune a vieţii.

A insista asupra traumelor, a le alimenta energetic an după an, poate dăuna psihicului unui om la fel de mult ca şi trauma propriu-zisă. A insista asupra unei traume este, de fapt, o auto-flagelare, pentru că acești oameni se concentrează mereu pe slăbiciunea lor, nu pe vindecare. (Caroline Myss, „De ce nu ne vindecăm și cum putem să o facem?”) Traducerea Mihaela Dan

AL DOILEA MIT: A FI SĂNĂTOS ÎNSEAMNĂ A FI SINGUR

O frază care se foloseşte uzual pentru a vorbi despre revenirea la starea de sănătate este „a te pune din nou pe picioare" - adică a avea grijă de tine, a-ți asuma responsabilitatea pentru propria viață, a fi independent. Dar pentru unii oameni traumatizați psihic revenirea la sănătate şi la independenţă echivalează cu izolarea şi vulnerabilitatea. Ei se tem că odată ce s-au vindecat, cei care îi ajutau, care aveau grijă de ei, se vor îndepărta.

Pentru mulţi oameni această frică de ideea de a fi independent stă la baza incapacităţii lor de a se vindeca. Mai mult, ei cred că odată vindecaţi, vor fi vindecaţi pentru totdeauna - şi astfel, odată cu refacerea sănătăţii, nevoia de sprijin emoţional şi psihologic se va evapora cumva cu totul. Dar oamenii care se vindecă şi care sunt vindecaţi au nevoie de companie şi de prietenie, ca toţi ceilalţi.

Noi creăm sănătate în fiecare zi, tot timpul - şi e nevoie să facem acest lucru în mod conştient.

În societatea actuală se consideră că o persoană sănătoasă este cea care s-a recuperat complet după o traumă sau o boală din trecut şi care este în stare să-şi continue viaţa, imună la orice probleme de sănătate. Totuşi, adevărul este că fie că suntem vindecaţi, fie că ne aflăm în proces de vindecare, întotdeauna vom avea nevoie de o comunitate afectuoasă de prieteni şi de familie – o comunitate bazată nu doar pe răni sau pe nevoia de a fi ajutați, dar şi pe împărtăşirea unor preocupări comune şi pe conexiune emoţională.

Vindecarea nu înseamnă că inima noastră nu mai are nevoie de nimic și se închide; vindecarea este un pas înainte către deschiderea inimii. (Caroline Myss, „De ce nu ne vindecăm și cum putem să o facem?”) Traducerea Mihaela Dan

AL TREILEA MIT: A SIMŢI DURERE ÎNSEAMNĂ A FI DISTRUS DE DURERE

Deseori se întâmplă ca durerea să fie semnul prezenţei bolii – emoţionale sau/ şi fizice -, astfel încât nu este de mirare că se consideră că orice durere este ceva „negativ”. Dar durerea este şi un învăţător, un mesager care ne transmite să fim atenţi cu corpurile noastre sau să renunţăm la comportamente distructive, la a ne comporta ca un om slab/ neputincios şi să începem să dăm dovadă de integritate şi putere personală.

În acelaşi timp, durerea emoţională şi psihologică poate fi un semnal că trebuie să fim atenţi la ce se întâmplă cu noi. Ea poate fi un învăţător, fie că provine din emoţiile noastre sau din corpurile noastre fizice. Ea ne dirijează atenţia spre sfera fizică sau/și emoţională, care imploră să ne ocupăm de ele și să le „reparăm”. A trata durerea cu medicamente în stadii timpurii ale acesteia sau a o trata cu medicamente în exces poate fi o greşeală, pentru că asta ne face să credem, în mod eronat, că ne vindecăm, atunci când de fapt nu o facem. În loc să folosim imediat medicamente, ar trebui să aflăm de ce avem o anumită durere sau un disconfort.

Deşi folosirea analgezicelor poate fi esenţială într-o anumită etapă a oricărui proces de vindecare, este necesar să ne întrebăm dacă aceste medicamente sunt întotdeauna necesare sau dacă nu cumva ele au devenit o distragere a atenţiei de la ceea ce ne spune durerea despre vieţile noastre.

A experimenta durere este o experienţă oribilă, dar la fel este şi dependenţa de medicamente. De fapt, medicamentele nu fac altceva decât să înrăutăţească lucrurile, pentru că atunci când le luaţi, nu puteţi simţi ce se întâmplă în corpul vostru şi puteţi să ajungeţi să credeţi că lipsa durerii este acelaşi lucru cu vindecarea. Dar nu este.

Nu vă fie frică să pătrundeţi în durere şi să o folosiţi ca pe un aliat care vă ajută să vă refaceţi sănătatea corpului!

Dacă sunteţi dispuși să vă concentraţi atenţia pe a pătrunde adânc în durere, probabil că veţi avea nevoie de ajutor, pentru că e posibil să nu ştiţi de unde şi cum să începeţi.

Un mod de a începe este prin a vă studia pe voi înşivă. Observați câte gânduri şi atitudini negative aveţi zilnic. Notaţi-le, ca să le vedeţi clar şi să vă daţi seama de ravagiile pe care le pot produce acestea în corpul vostru fizic. Dacă vă monitorizați s-ar putea să constatați că zăboviţi deseori asupra unor convingeri dureroase despre voi înșivă sau trăiți în baza unor credinţe negativiste despre viaţă. S-ar putea chiar să vă daţi seama că, în esenţă, sunteţi o persoană pesimistă, care vede întotdeauna numai partea negativă a lucrurilor şi desconsideră aspectele pozitive.

Pe de altă parte, aţi putea ajunge la concluzia că ceea simțiţi nu e durerea voastră, ci durerea altora, pe care vreţi să-i protejaţi.

S-ar putea chiar să înţelegeţi durerea ca pe o provocare spirituală, apărută în viaţa voastră ca un mijloc de a vă întări starea minţii, ajutându-vă mai mult decât v-aţi fi putut imagina vreodată că e posibil. (Caroline Myss, „De ce nu ne vindecăm și cum putem să o facem?”)

Uneori boala este rezultatul unui complex de cauze, iar încercarea de a rezuma totul la o singură cauză este zadarnică. Adevărul este că viaţa nu e atât de simplă. Unele boli se dezvoltă, de exemplu, din cauza mediului înconjurător din ce în ce mai toxic. Altele sunt rezultatul expunerii la apă contaminată sau la paraziţi, altele pot fi o formă de ghidare spirituală, etc.

În drumul nostru de descoperire a puterii noastre fizice şi spirituale am uitat că această Călătorie spirituală pe care o parcurgem este relativ nouă, iar corpurile noastre fizice încă mai sunt supuse influenței puternice a mediului înconjurător şi a tiparelor instabile şi în rapidă schimbare ale societăţii.

Vindecarea bolilor s-ar produce mai uşor dacă ne-am investiga trecutul, căutând atât tiparele negative, cât şi pe cele pozitive. Chiar şi atunci când cercetăm tot ce-ar putea contribui la slăbiciunea noastră, este necesar să scoatem în evidenţă aspectele puternice, pozitive ale personalităţii noastre. Când oamenii îşi concentrează atenţia doar pe aspectele negative, tot ce este bun în ei şi în vieţile lor poate fi eclipsat.

O voinţă puternică, ce este capabilă să se concentreze - și care este esenţială pentru vindecarea organismului nostru - e o calitate rară. Noi tindem să ne folosim puterea voinţei ca să încercăm să-i controlăm pe alţii, mult mai mult decât pentru a învăţa cum să ne controlăm pe noi înşine. Atunci când încercăm să ne dezvoltăm voinţa este mult mai probabil să fim motivaţi de o dorinţă de a ne elibera de o dependenţă sau de a dezvolta o rutină zilnică de exerciţii, decât de dorinţa de a ne controla gândurile.

Descoperirea pozitivului din noi este la fel de eficientă pentru procesul de vindecare precum eliminarea aspectelor negative ale trecutului nostru. (Caroline Myss, „De ce nu ne vindecăm și cum putem să o facem?”) Traducerea Mihaela Dan

AL CINCILEA MIT: O SCHIMBARE REALĂ ESTE IMPOSIBILĂ

Acest din urmă mit este extrem de puternic când este vorba de a împiedica vindecarea, pentru că are o influenţă foarte mare asupra psihicului, indiferent dacă cineva e sau nu bolnav fizic.

Cu toate că schimbarea este permanentă şi inevitabilă, noi preferăm să ne îndreptăm energia - o bună parte din ea - către a împiedica apariția schimbărilor în viaţa noastră.

Să le recomanzi oamenilor să iniţieze schimbarea şi să-şi scoată singuri corabia din portul sigur este ca şi cum le-ai cere să pășească pe cărbuni aprinşi. Totuşi, adevărul este că vindecarea şi schimbarea sunt unul şi acelaşi lucru. Ele sunt compuse din aceeaşi energie şi noi nu putem să încercăm vindecarea unei boli fără să ne uităm care sunt tiparele (comportament şi atitudini) din viaţa noastră care este necesar să fie schimbate. Odată ce am identificat aceste tipare, este necesar să facem schimbarea.

Mulţi oameni se conving pe ei înşişi că renunţarea la o dependenţă sau începerea unui program de exerciţii fizice reprezintă o schimbare suficientă pentru ca vindecarea să aibă loc. Desigur că aceste schimbări sprijină vindecarea, dar, sincer vorbind, ele sunt o parte foarte mică din problemele ce ar putea sta în calea vindecării.

Vindecarea necesită schimbare - atât internă, cât şi externă. Ea impune ca noi să ne punem întrebări de genul: „Sunt eu mulţumit de viaţa pe care o duc? Am acordat destulă atenţie propriilor mele nevoi sau m-am ocupat doar de nevoile altora?". Aceste întrebări nu numai că ne îndreaptă atenţia spre noi înşine, ci ne şi obligă să ne schimbăm direcţia în viaţă şi chiar să schimbăm modul în care funcționăm, ca ființă.

În acest punct, de obicei, începem să ne certăm cu noi înşine, spunându-ne că pur şi simplu nu putem să ne schimbăm. „Aşa am fost dintotdeauna, ăsta e felul meu de a fi!".

Mitul că schimbarea radicală e imposibilă este adânc înrădăcinat în noi.

Pentru a face schimbarea în adâncurile ființei noastre este necesar să înţelegem acele aspecte ale noastre pe care am avut tendinţa să le ignorăm.

Adesea suntem total inconştienţi de anumite părţi ale personalităţii noastre, fie pentru că nu vrem să le recunoaştem, fie pentru că nu am acordat niciodată prea multă atenţie Umbrei noastre. Indiferent de motiv, la un moment dat trebuie să le privim în față, odată pentru totdeauna. Și asta nu e o treabă uşoară. Nu ne place să ne cofruntăm cu partea noastră întunecată şi nu ne place să ne scoatem la lumină fricile şi aspectele noastre „negative”. (Caroline Myss, „De ce nu ne vindecăm și cum putem să o facem?”) Traducerea Mihaela Dan

Nouă ni se oferă alegerea de a intra pe „Calea înţelepciunii".

Toate semnalele ne spun că a venit timpul să lăsăm trecutul şi să mergem mai departe cu vieţile noastre.

Cei care neglijează aceste semne se vor confrunta cu propriile lor provocări, dar cel mai adesea, pentru că le este frică de schimbare, cei mai mulţi dintre ei rămân în locurile vechi şi familiare, agăţându-se de situaţii şi relaţii care, în esenţă, s-au terminat.

S-ar putea, de exemplu, să vă încerce o dorinţă puternică să vă părăsiţi locul de muncă, dar chiar dacă această dorinţă se intensifică, să continuați să o ignoraţi. „Nu e momentul potrivit", vă spuneţi. „Precis că situaţia mea de la serviciu se va îmbunătăţi dacă îi mai dau o şansă."

Dar lunile trec și nu se schimbă nimic, în afară de furia voastră crescândă, nu numai în legătură cu serviciul, ci şi faţă de voi înşivă, pentru că nu aveţi curajul să faceţi ceva.

După care, în faza următoare, Viaţa nu are altă alternativă decât să vă aducă pe „calea suferinţei". Nu e ceva prea diferit de situaţia în care aţi lăsat netratat un dinte cariat, din cauză că vă e frică de durere şi spuneți că nu vă puteţi permite cheltuiala minoră care înseamnă a repara o carie. În final veţi avea nevoie de o procedură mult mai dureroasă şi mai costisitoare, ca să înlocuiţi tot dintele.

În cazul serviciului, consecinţele se vor manifesta, probabil, ca boală (de obicei, o afecţiune cronică, cum ar fi dureri constante de cap sau ulcer) sau ca ceea ce voi percepeţi ca „trădare” - cum ar fi să fiți concediaţi.

Frica de a părăsi un serviciu sau de a accepta faptul că relația/ căsnicia voastră este terminată, reprezintă, de fapt, frica de a lua frâiele vieţii voastre în propriile mâini.

În loc să acceptăm că a venit ziua în care trebuie să ne confruntăm cu propria frică, să ne ducem la birou şi să ne dăm demisia, cei mai mulţi dintre noi evităm să acţionăm până în clipa în care anumite experienţe ne obligă să ne analizăm mai atent pe noi înșine și viața noastră.

Am putea, de exemplu, să refuzăm să punem punct unei căsnicii care nu mai este benefică pentru noi, doar ca să ne trezim că partenerul face ceva - de exemplu, are o aventură - care precipită un divorţ, în ciuda încercărilor noastre de a evita despărțirea.

S-ar putea să dezvoltăm o boală, dacă stresul în relație creşte. Sau am putea să ne împotmolim în ceea ce Thoreau numea „o viaţă de disperare tăcută", lăsând lucrarea cea grea nefăcută şi potenţialul nostru spiritual şi de viaţă neîmplinit. (Caroline Myss, „De ce nu ne vindecăm și cum putem să o facem?”) Traducerea Mihaela Dan

Noi toți am trecut prin experienţele noastre pe care le asimilăm „trădării”. Dar văzute prin prisma unei Conştiinţe superioare, ele se dovedesc a fi momente importante, momente de răscruce în viaţa noastră, care pot să ne aducă la o cu totul altă formă de putere - puterea Sinelui Individual.

Din acest punct de vedere, cuvintele lui Iisus „Iartă-i, că nu ştiu ce fac!", sunt deosebit de semnificative. Gândiţi-vă la posibilitatea ca, în propria voastră grădină Ghetsimani, să fi căzut de acord să mergeţi mai departe cu viața voastră, să depășiți stadiul în care vă aflați la acel moment, dar aţi avut nevoie de un imbold ca să faceți pasul în față.

Oamenii care, de la un anumit nivel, pot părea că realizează un act de trădare, acţionează, în realitate, în baza unui un acord pe care deja l-au făcut cu Dumnezeu. Şi atunci cum puteţi să vă înfuriaţi pe unul dintre mesagerii lui Dumnezeu? Nu există nimic pentru care ar trebui să-i iertaţi, pentru că nu v-au făcut nimic „rău”; v-au ajutat să vă hotărâți să faceți o schimbare pe care o tot evitați/ amânați.

PERCEPŢIILE SIMBOLICE ne permit să vedem că adevăratul sens al unei crize constă în a ne arăta ce avem de învăţat despre noi înşine. A-i învinui pe ceilalţi actori din piesa noastră pentru că ne ajută şi ne învaţă ce avem de învățat este culmea prostiei.

Dacă, de exemplu, eu trebuie să învăţ cum e atunci când mi se fură ceva, atunci orice om care este capabil să fure ceva de la mine îmi va fi învăţător. Dacă eu îmi petrec viaţa supărată pe un anumit „învăţător", aşteptând momentul când voi putea pedepsi „hoţul” sau voi putea să-l fac să se simtă vinovat pentru toţi anii în care mi-am jelit pierderea, în cele din urmă, asta va interfera cu procesul meu de învăţare.

Lucrul cu VEDEREA SIMBOLICĂ este unul dintre cele mai mari talente pe care putem să le dezvoltăm în viață.

Cu toate că multe dintre lecţiile vieţii sunt extrem de dureroase, totuşi, în esenţa lor, ele sunt pozitive. Capacitatea de a VEDEA o criză dincolo de aparențe, făcând abstracţie de detaliile ei fizice, necesită o acceptare a evenimentelor şi disponibilitatea de a face schimbări, de a ieși din zona de confort. Odată ce veţi face acest lucru vă veți începe procesul vindecării şi nu vă veţi mai întoarce niciodată la folosirea percepțiilor obişnuite. (Caroline Myss, „De ce nu ne vindecăm și cum putem să o facem?”) Traducerea Mihaela Dan

În Era Vărsătorului, sub influenţa noilor energii, vom construi un model al sănătății cu totul nou. Îl vom extinde dincolo de definiţia sa din Era Peştilor - „absenţă a bolilor fizice" - şi vom conștientiza că sănătatea include gândurile noastre, ocupaţia, relaţiile, filozofia de viaţă, practicile spirituale şi multe altele.

Modelul Vărsătorului nu măsoară sănătatea numai în funcție de modul în care funcţionează corpurile noastre fizice; un alt criteriu de evaluare a sănătății se referă la modul în care ne administrăm întregul sistem energetic. Din această perspectivă, o persoană poate avea limitări corporale, dar poate să fie foarte sănătoasă - cum este cazul actorului Christopher Reeve, care, prin acceptarea tragediei care i-a afectat corpul fizic, a reuşit să-şi elibereze spiritul şi să devină un model şi o sursă de inspiraţie pentru atât de mulţi oameni.

Odată cu holismul caracteristic Erei Vărsătorului am ajuns să vedem că nu suntem singura formă de viaţă conştientă de pe această planetă; în feluri pe care nu le înţelegem încă pe deplin, noi suntem legaţi energetic de toate celelalte forme de viaţă, fie că e vorba de un animal, de o insectă, de o plantă sau de un microb.

Pe măsură ce studiem mai mult tărâmul energetic vom descoperi că sănătatea noastră personală este influenţată de tiparele energetice ale societăţii şi ale mediului înconjurător.

Noi am început deja să vedem că fascinaţia Erei Peştilor în legătură cu medicina „chimică” se apropie de sfârşit și că apare un model al Vărsătorului care priveşte sănătatea şi vindecarea ca pe un stil de viaţă, în care tratamentul pentru boală include fiecare aspect al vieţii. (Caroline Myss, „De ce nu ne vindecăm și cum putem să o facem?”) Traducerea Mihaela Dan

Noi toţi ne începem viaţa cufundați în credinţele tribale sau de grup, începând cu cele ale familiilor noastre biologice. Credinţele tribale, prin însăşi natura lor, sunt credinţele grupului; unele dintre ele sunt recunoscute ca fiind adevăruri universale, cum ar fi aceea care spune „Să nu ucizi!”, pe când altele sunt doar ale unui anumit grup, cum ar fi credinţa că „religia noastră este singura adevărată".

Încă înainte să atingem vârsta la care începem să gândim raţional (în jur de şapte ani), circuitele noastre energetice se conectează la modelele de credinţă tribală, prin influenţa vârstnicilor Tribului (părinţi, învăţători, lideri religioşi şi politici), începând cu credinţele ce au legătură cu prima chakră şi continuând cu cele aferente celei de-a doua şi a treia chakre. Până să ajungem la vârsta de patru ani toate cele trei chakre sunt complet active. Mai târziu, pe parcursul vieţii, pe măsură ce ne dezvoltăm Puterea Individuală, se activează, Ia rândul lor, cea de a patra, a cincea şi a şasea chakră.

A şaptea chakră intervine atunci când învăţăm să privim evenimentele din viaţa noastră cu VEDEREA SIMBOLICĂ, recunoscând modelele arhetipale ce stau la baza multora dintre acţiunile noastre.

Procesul de trecere de la mentalitatea tribală la Puterea Individuală începe subtil, așa cum se întâmplă când vă pierdeţi interesul pentru un hobby sau pentru un anumit fel de mâncare si deveniţi fascinaţi de alte distracţii si de alte mâncăruri.

Desigur că o schimbare a modului în care vă percepeţi locul în lume este mult mai serioasă decât renunţarea la un hobby. Abandonarea perspectivei obişnuite asupra vieţii şi îndepărtarea de tot ceea ce presupune vechea noastră viaţă poate fi un proces anevoios şi înfricoşător.

V-ar putea fi de folos să înţelegeţi că trecerea de la mentalitatea tribală la Puterea Individuală este inevitabilă. Cei mai mulţi dintre noi vom ajunge la un moment dat în viaţă să constatăm că lumea, așa cum o cunoaşteam, nu mai funcţionează pentru noi. În cazul unor oameni asta se întâmplă de mai multe ori în viață.

Ne este menit să ne autodepăşim şi nu putem să evităm această evoluţie, tot aşa cum nu putem opri procesul de îmbătrânire. Singura întrebare este cât de graţios - şi de sănătos - vom face faţă acestei tranziţii.

Uneori catalizatorul este o criză emoţională sau interioară, iar alteori este o simplă alegere pe care o facem în viaţă şi care, în cele din urmă, ne conduce într-o direcţie pe care nu o anticipasem.

Inevitabil, fiecare dintre noi va ajunge la momentul în care locul în care ne-am simţit cel mai confortabil devine atât de inconfortabil, încât simţim că ne sufocăm în aerul irespirabil al propriului nostru trecut.

Autoexplorarea este o componentă importantă a creşterii spirituale, care ne aduce multe satisfacţii. Totuşi, deseori, ideea de a ne cunoaşte pe noi înşine ne înspăimântă, pentru că noi asociem experienţa autocunoaşterii cu o înfiorătoare singurătate. (Caroline Myss, „De ce nu ne vindecăm și cum putem să o facem?”) Traducerea Mihaela Dan

Noi toţi suntem parte a unui sistem energetic. Învăţăm acest lucru atunci când ajungem să ne cunoaştem în afara circumstanţelor familiare, care ne dau o siguranţă iluzorie, cum ar fi cea dată de credinţa că cineva va fi întotdeauna în preajmă, ca să aibă grijă de noi şi să ia deciziile în locul nostru. Dacă trăim cu astfel de credinţe şi convingeri nu putem să descoperim conţinutul propriei noastre minţi şi al propriei noastre inimi; de aceea, de obicei nu ni se permite să trăim prea mult timp prin mintea altcuiva.

La fel, nu ni se permite să ne amestecăm la nesfârşit în viața altei persoane şi în dreptul acesteia de a-şi face propria Călătorie interioară - fie că e vorba despre soţ sau soţie, despre un copil sau un prieten.

Ne este dat să învăţăm despre puterea gândurilor şi a emoțiilor noastre şi astfel, să descoperim și puterea alegerilor noastre. Putem alege să fim blânzi sau cruzi, iertători sau răzbunători, generoşi sau zgârciţi, miloşi sau neînduplecaţi. Alegeri ca acestea încep să aibă o însemnătate mult mai mare odată ce înţelegem că, de fapt, consecințele lor nu ne afectează doar pe noi şi pe cei apropiaţi nouă și de asemenea, că aceste consecințe se manifestă în structura noastră biologică, adică în starea noastră de sănătate.

Fiecare alegere pe care o facem influenţează energia încăperii și a casei în care ne aflăm. Și nu doar atât; alegerile noastre pot să influenţeze chiar şi tiparele de climă.

Cultura occidentală abia acum a început să ia în serios puterea alegerii. (Caroline Myss, „De ce nu ne vindecăm și cum putem să o facem?”) Traducerea Mihaela Dan

Noi tindem să luăm decizii pur și simplu ca reacţie la ce ni se întâmplă sau din obişnuinţă. Dar pe măsură ce începem să ne autoexplorăm, lărgim treptat felul în care ne definim pe noi înşine şi rolul nostru în viaţă. Atunci când ne asumăm responsabilitatea pentru acţiunile noastre exterioare - dar şi pentru gânduri şi atitudini - începem să vedem legăturile noastre energetice cu ceilalţi şi cu însăşi forţa esenţială a Vieţii.

Este necesar să acceptăm faptul că, deseori, deciziile noastre pot să nu fie cele mai bune. Ce contează cel mai mult nu este alegerea în sine, ci MOTIVUL din spatele alegerii noastre. Dacă alegem ceva din frică, rezultatul acţiunii noastre poate fi nesatisfăcător şi nesigur; dacă alegem din spațiul credinţei depline în Divinitate, rezultatul acţiunii noastre ne va duce, probabil - chiar dacă şovăielnic -, în direcţia în care trebuie să mergem.

Viaţa noastră se schimbă în exterior pe măsură ce noi ne schimbăm în interior. Una o urmează pe cealaltă în mod natural şi oricât am încerca, nu putem opri această dinamică.

Aşa cum se întâmplă adesea, vom căuta cu disperare să-i luăm cu noi pe oamenii la care ţinem cel mai mult sau să ne agăţăm de componentele exterioare ale vieţii noastre. Uneori reuşim; deseori, nu.

Alegerea noastră de a pleca în această Călătorie trebuie făcută din spațiul credinţei depline în Divinitate şi nu poate depinde de cine alege să vină cu noi.

Aşa cum îi place să spună psihologului şi teologului Sam Keen, două dintre cele mai importante întrebări pentru Călătoria voastră către descoperirea de sine sunt: „Încotro mă îndrept eu?" şi „Cine va merge cu mine?".

Este foarte important să vă puneţi cele două întrebări ÎN ACEASTĂ ORDINE. (Caroline Myss, „De ce nu ne vindecăm și cum putem să o facem?”)

Este important să reţineţi faptul că instinctul tribului este de a-şi descuraja membrii să se aventureze prea departe de ceea ce le este familiar. Cel mai adesea, atunci când faceţi Călătoria către descoperirea de sine veţi avea parte de împotrivire din partea celorlalți. Ar fi o greșeală să luaţi această reacţie ca pe ceva personal; ea ar trebui văzută ca un act de „iubire” tribală - sau cel puţin de loialitate tribală - pentru că triburile sunt proiectate să se străduiască să-şi păstreze membrii laolaltă.

Poate că dorinţa voastră ca experienţele să vă fie luate în seamă şi validate nu poate fi satisfăcută de prietenii şi membrii familiei, pentru că ei nu trec prin ceea ce treceţi voi. Ar putea să le fie greu să vă înţeleagă izolarea, când ei încă sunt înconjuraţi de cei pe care îi iubesc; ei nu au nevoie să pătrundă sensul mai profund al vieţii lor, câtă vreme sunt mulțumiţi să trăiască o viață superficială.

Iniţial, cei mai mulţi oameni nu sunt interesați să se descopere pe sine, pentru că ştiu intuitiv că este foarte probabil ca această explorare să ducă la schimbări majore în viața lor.

Eu mă îndoiesc că aceia dintre noi care ne aflăm în această Călătorie am avansa atât de mult, dacă am şti de la început amploarea schimbărilor prin care vom trece. (Caroline Myss, „De ce nu ne vindecăm și cum putem să o facem?”) Traducerea Mihaela Dan

Semnalele că a început procesul descoperirii de sine:

• Un disconfort sporit pe care-l simțiți în mediul vostru familiar, care se poate manifesta prin sentimentul că nu mai sunteți mulţumiţi de ocupaţia voastră sau de relaţia voastră de cuplu.

• Faptul că nu puteți identifica un motiv anume pentru care sunteţi copleşiţi de depresie şi de extenuare, fiindcă nu există în viața voastră nicio situație care să fie motiv de depresie și extenuare.

• O senzaţie pătrunzătoare de singurătate, deseori însoţită de neliniştea că izolarea voastră nu se va sfârși niciodată.

• O conştientizare clară că ceva în voi s-a schimbat şi că, deşi nu sunteţi siguri de ceea ce vă rezervă viitorul, în mod clar nu puteţi să vă întoarceţi la ce a fost și să trăiți cum ați trăit înainte.

• O curiozitate crescândă cu privire la nevoile voastre personale şi o pasiune de a descoperi care sunt acestea şi de a obţine validarea lor din partea cuiva care înţelege prin ce treceţi. Senzația profundă de singurătate care poate însoţi o trezire spirituală necesită un oarecare nivel de validare, mai ales dacă nu sunteţi înconjuraţi de oameni care să înţeleagă prin ce treceţi. Dacă vă aflaţi în această situaţie, căutarea unui grup de sprijin sau frecventarea seminarelor pe teme legate de conştiinţă pot fi extrem de folositoare.

• Apariţia subită a unor abilități pe care n-aţi ştiut niciodată că le aveţi, cum ar fi capacitatea de a-i vindeca sau de a-i consilia pe alţii, precum şi o schimbare a modului în care percepeţi realitatea. Aceasta cuprinde, adesea, şi o sensibilitate crescută la energiile oamenilor şi ale diverselor medii în care vă aflați. Treceţi de la un mod de a percepe lumea exterioară prin cele cinci simţuri, la trezirea capacităţilor voastre multisenzoriale si intuitive. Cu toate că intuiția noastră este activă (la un anumit nivel) tot timpul, această nouă sensibilitate pe care o descoperiți reflectă apariţia unor abilități intuitive mult mai profunde. Ele se pot dezvolta şi pot deveni tipul de sensibilitate de care o persoană are nevoie pentru a vindeca, să zicem, prin atingere terapeutică sau prin acupunctură, ori vă poate ajuta să deveniţi mai introspectivi.

• O schimbare în relaţia voastră cu timpul. În cazul Puterii Tribale, timpul este o forţă liniară exterioară care vă poartă prin etapele vieţii voastre - de la copilărie, până la vârste mai înaintate. Viteza cu care realizați ceea ce realizaţi este calibrată după viteza tribală.

În cazul Puterii Individuale, însă, timpul devine din ce în ce mai relativ, pe măsură ce descoperiţi puterea minţii voastre conştiente. Nu mai este nevoie să rămâneți sub controlul „cronometrului” grupului; în schimb, aveţi opţiunea de a vedea cum asumarea puterii personale şi vindecarea sinelui interior pot influenţa viteza de recuperare a corpului vostru fizic.

Această percepție diferită a timpului se extinde şi la viteza cu care puteţi să creaţi ceva nou pentru voi înşivă. În loc să vă gândiţi: „Sunt prea bătrân ca să o iau de la capăt", puteţi să credeţi că vârsta nu are nimic de-a face cu creativitatea, cu iubirea sau cu plăcerea de a trăi.

• O creştere a sensibilităţii la anumite mâncăruri, țesături, toxine din mediul înconjurător şi medicamente.

• O curiozitate crescândă pentru domenii legate de dezvoltarea de sine.

• Apare senzaţia unei noi identităţi, care poate aduce cu sine descoperirea de noi ambiţii sau dorinţa de a avea un nou stil de viaţă. S-ar putea să alegeţi să renunţaţi la viaţa de oraş pentru cea de la ţară sau să acceptaţi o micşorare de salariu, pentru a avea, în schimb, mai mult timp liber şi şansa de a face alte lucruri care vă pasionează.

• O senzaţie de eliberare care nu seamănă cu nimic din ce aţi cunoscut înainte, ca şi cum aţi fi scăpat din nişte lanţuri invizibile, care vă ţineau legaţi de tipare de comportament ce nu mai corespundeau dimensiunii Spiritului vostru.

• Nevoia de a petrece mai mult timp în natură sau în singurătate.

• O nemulţumire crescândă în legătură cu religiile actuale şi nevoia de a căuta spiritualitatea. Se poate, de asemenea, să începeţi să aveţi experienţe spirituale, cum ar fi stări profunde de meditaţie, o chemare spre o nouă cale în viaţă sau chiar o trezire a energiei Kundalini.

• O plictiseală imensă şi o pierdere a apetitului pentru ceea ce altădată vă aducea satisfacţie şi mulţumire.

• Apariţia unei boli care nu poate fi tratată cu succes de procedurile medicale alopate.

Fiecare dintre cei aflaţi pe calea spre asumarea Puterii Individuale va cunoaşte cel puţin unul dintre aceste simptome sau etape, iar unii pot să experimenteze mai multe dintre ele sau chiar pe toate.

Fiecare reprezintă un fel de provocare: fie un disconfort pe care trebuie să-l rezolvăm, fie o nouă orientare, o nouă aptitudine sau o nouă putere pe care s-ar putea să dorim să o folosim. (Caroline Myss, „De ce nu ne vindecăm și cum putem să o facem?”) Traducerea Mihaela Dan

A te confrunta cu provocările şi a le depăși - aceasta pare să fie amprenta călătoriei descrise adesea sub numele de „experienţa deşertului” sau „noaptea întunecată a sufletului”. Această noapte întunecată prin care trecem poate să pară intimidantă şi descurajatoare, iar evoluţia către Puterea Individuală creează inevitabil oarece durere şi disconfort. În acelaşi timp, ea ne oferă şansa să ajungem la un nivel mai înalt de măiestrie şi de satisfacţie.

Ca şi atunci când ne mutăm într-o casă nouă, începem un serviciu nou sau o nouă relaţie, greutăţile cu care ne confruntăm la începutul călătoriei maschează deseori potenţialul superior de bucurie şi împlinire pe care aceasta îl conţine.

Să aruncăm o privire la unele forme pe care le poate lua confruntarea cu vechile noastre modele tribale si să vedem cum putem să le transformăm în noi începuturi:

BOALA, CA VEHICUL TRANSFORMATOR

Boala este unul dintre elementele cele mai frecvente care ne deschid ochii în Călătoria spre conştiinţă şi autodescoperire. Boala cere atenţie imediată şi nu poate fi ignorată. Când chemarea trezirii noastre ia forma unei boli care ne ameninţă viaţa, nu ni se dă opţiunea să o ignorăm.

Boala poate fi mijlocul prin care ne întâlnim cu puterea psihicului şi spiritului nostru.

Aşa cum am mai spus, cauza apariției unei boli nu este întotdeauna negativitatea. Uneori boala este rezultatul unor factori genetici sau de mediu, asupra cărora nu prea avem control.

Oricât poate fi de greu de crezut, boala mai este uneori şi răspunsul la rugăciune - pentru că poate fi mijlocul prin care să ne descoperim capacităţile noastre cele mai preţioase şi să le îmbunătăţim pe celelalte.

O boală poate fi considerată ca un punct de răscruce în care trebuie să vă exercitaţi puterea de a alege, pe care nu ați folosit-o anterior.

Ca să evitaţi dezvoltarea unei atitudini negative faţă de boala voastră, gândiţi-vă la ea ca la o invitaţie de a descoperi un nivel superior de Conştiinţă.

Eu cred că toate bolile pot fi privite ca o experienţă transformatoare, pentru că boala cere să acordăm atenţie procesului de vindecare, care, în sine, conţine posibilitatea schimbării.

Atunci când boala se manifestă din cauza unui tipar negativ de comportament - abuz de substanţe, fumat, niveluri ridicate de stres, un serviciu sau o relaţie care vă „dărâmă” - schimbarea personală devine parte a procesului de vindecare.

În acelaşi timp, dacă voi considerați boala ca fiind o ocazie de a evolua ca nivel de Conştiință, se activează potenţialul pentru vindecare, care este latent atunci când adoptaţi o poziţie pasivă sau când cădeţi în autocompătimire. (Caroline Myss, „De ce nu ne vindecăm și cum putem să o facem?”) Traducerea Mihaela Dan

A presupune că toată lumea vrea să se vindece este greşit.

Spre exemplu, boala poate să devină o modalitate de a obţine atenţia pe care, altfel, nu ai primi-o; dacă este privită ca mecanism de manipulare, boala poate părea aproape atractivă.

Pe de altă parte, boala mai poate conţine mesajul că trebuie să vă schimbaţi viaţa în mod drastic. Din cauză că pentru mulți oameni schimbarea este unul dintre aspectele cele mai înspăimântătoare ale vieţii, este posibil să resimţiţi frica de schimbare mult mai intens decât frica de boală şi să intraţi într-un tipar de amânare a schimbărilor pe care este necesar să le faceţi ca să vă vindecați.

Boala poate fi un catalizator pentru dezvoltarea propriei conştiinţe, dar şi pentru înţelegerea sensului mai profund al vieţii. Oricât de grea ar fi, boala este, în acelaşi timp, o invitaţie de a pătrunde în natura Misterului.

Vieţile noastre sunt făcute dintr-o serie de mistere pe care ne este dat să le explorăm. Ne este dat să trăim cu întrebările pe care le avem despre vieţile noastre, ba chiar să le folosim drept ghizi şi să le lăsăm să ne conducă în locurile cele mai profunde si mai intime ale ființei noastre, acolo unde descoperim Sacrul.

Greutăţile şi bolile sunt o parte necesară a procesului evoluţiei noastre spirituale.

La fel cum privim în urmă în istoria lumii şi găsim sensul unor evenimente care aparent nu aveau nicio legătură unul cu altul, la fel putem găsi un sens şi în provocările din viaţa noastră de zi cu zi.

Intenţia şi speranţa mea este ca informaţiile pe care le ofer să ajute oamenii să facă faţă bolii fără frică şi să abordeze schimbarea cu curaj.

Una dintre condițiile esenţiale pentru a vă vindeca viaţa sau boala este iertarea; aceasta eliberează energiile necesare vindecării. (Caroline Myss, „De ce nu ne vindecăm și cum putem să o facem?”) Traducerea Mihaela Dan

Oamenii confundă valoarea terapeutică a exprimării/ împărtășirii traumelor personale cu permisiunea de a-i manipula pe alţii cu rănile lor. În loc să privească împărtășirea propriilor traume ca pe o etapă timpurie a procesului de vindecare, ei îşi folosesc aceste traume ca pe niște medalii de onoare.

Cum am ajuns la așa ceva?

Cu câteva decenii în urmă societatea noastră era una în care oamenii aveau dificultăţi în a-şi exprima până şi cele mai inocente nevoi psihologice şi emoţionale. Astăzi oamenii îşi poartă cele mai profunde traume pe epoleţi.

Eu am învăţat să ascult printre rânduri ceea ce spuneau participanţii la seminariile mele. Am început să discern când o persoană trecea prin stadiul specific vindecării care necesită un martor (și împărtășirea traumei respective) și când cineva descoperise valoarea „de schimb", de monedă socială, a traumei sale - aceasta fiind conotaţia manipulativă a rănii. Am observat că majoritatea oamenilor de la seminariile mele vorbeau „limbajul rănilor”, împărtăşindu-şi deschis poveştile lor personale cu alţi participanţi. Din când în când, împărtăşirea lor se transforma chiar într-o competiţie, în care o persoană părea să încerce să eclipseze experienţa dureroasă a celeilalte – „În cazul meu a fost și mai rău!”. Împărtăşirea traumelor devenise noua limbă a intimităţii, o scurtătură spre dezvoltarea încrederii şi a înţelegerii.

Spre exemplu, am întâlnit o femeie care, după ce ne-am cunoscut, mi-a spus clar că prima „regulă" pentru a fi prietenă cu ea este aceea de „a-i onora rănile". Când am rugat-o să-mi spună ce însemna acest lucru, ea mi-a zis că își procesa traumele pe care le experimentase în copilărie şi că în procesul vindecării acestor traume avea deseori oscilaţii de dispoziţie şi crize de depresie. „A-i onora rănile" însemna a-i respecta aceste dispoziţii, a-i permite să se manifeste cum avea ea chef în relația cu tine, prietena/ prietenul ei. Ea îşi aroga dreptul de a stabili tonul oricărui eveniment social la care participa. Dacă era „la pământ", se aştepta ca cei care o susţineau să se abțină de la a face glume, de la a se simți bine, să-şi ajusteze dispoziţia şi conversaţiile după starea ei.

Am întrebat-o cât timp credea ea că ar avea nevoie de acest gen de susţinere. „S-ar putea să dureze ani de zile şi dacă o să fie aşa, mă aştept ca cei care mă sprijină să-mi ofere acest timp", a răspuns ea.

Acest tip de autoritate socială poate deveni foarte puternică și poate crea dependență. (Caroline Myss, „De ce nu ne vindecăm și cum putem să o facem?”) Traducerea Mihaela Dan

Faptul că ne agățăm de traumele noastre interioare ne face să pierdem energie/ putere.

Dacă îi iertăm oamenii pe care îi considerăm „vinovați” pentru ceea ce ni s-a întâmplat, noi reușim să vindecăm acele traume și astfel, eliberăm o mare cantitate de energie/ putere pe care înainte o consumam pentru a ne agăța de traumele respective. Această energie suplimentară care ne este disponibilă face ca viața noastră să evolueze într-un ritm mult mai rapid, iar noi știm, adânc în interiorul nostru, că dacă iertăm, lucrurile se vor schimba mult mai repede.

Tocmai pentru că ne este frică de aceste schimbări rapide ne agățăm de vechile traume și nu iertăm. Ne e teamă că nu vom putea face față schimbărilor rapide, încercăm să evităm eventuale suferințe viitoare prin a ne agăța de suferințele din trecut și îi transmitem Universului ceva de genul: „Stai puțin, că încă lucrez la a vindeca această traumă din trecut, ia-mă ușor, că nu mai fac față altor traume!”.

Oamenii cred că pot controla viteza cu care au loc schimbările în viața lor…

Dar asta nu e adevărat; cu sau fără voia lor, când a venit momentul, acele schimbări se vor întâmpla, acele provocări/ crize o să apară.

Atunci când discut cu oameni despre vindecarea lor și îi întreb de ce, după atâta vreme, încă se mai agață de vechile traume, ei aduc în discuție factorul „timp” și îmi spun că încă nu se simt pregătiți să ierte. De fapt, ei simt adânc în interiorul lor că dacă ar ierta, viața lor s-ar schimba foarte repede și le e frică de acest lucru, preferă să rămână în zona lor de confort. (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

Vindecarea traumelor interioare nu poate avea loc fără iertare.

Și în lumea în care trăim există niște mituri legate de iertare și vindecare, care împiedică iertarea/ vindecarea.

Unul dintre acestea este „Lumea mea este definită de traumele mele”.

La un anumit nivel, e adevărat că unele dintre traumele tale determină modul în care arată viața ta în prezent, mai ales dacă vorbim despre traumele din copilărie. Însă dacă tu ești atașat de viața ta și de modul în care îți folosești traumele ca să-i controlezi/ manipulezi pe cei din jur, o să ajungi să cauți cu lumânarea noi traume care să-ți susțină modul de viață. Spre exemplu, cauți relații care perpetuează acele traume, fiindcă știi cum să le folosești în avantajul tău pentru a obține diverse beneficii la nivel social.

Un alt mit este că toate bolile au drept cauza negativitatea din gândurile/ cuvintele/ faptele voastre. Asta nu este adevărat. Există o mulțime de cauze, când este vorba despre boli.

Și nu este cazul să credeți că dacă v-ați îmbolnăvit, asta înseamnă că aveți o gândire negativă sau că ați făcut ceva „rău”.

Un alt mit este că nu e posibil să te schimbi la modul radical, că stă în puterea ta să faci mici schimbări în ceea ce te privește, dar nu este posibil să te schimbi foarte mult. Și oamenii preferă să creadă asta pentru că adânc în interiorul lor ei știu că dacă vor face acele schimbări necesare pentru a se vindeca, dacă vor ierta, efectul va depăși cu mult partea de ține de vindecarea unor traume interioare sau a unor probleme de sănătate. Ei știu că viața lor se va schimba radical, că vor deveni un alt om și le e frică de așa ceva. (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

Când te hotărăști să-ți vindeci traumele interioare și ești pregătit să ierți, vei constata că în procesul vindecării este absolut necesar să ai integritate, să ai simțul onoarei. Și prin asta mă refer, printre altele, la a-ți respecta cuvântul dat ție însuți, la a respecta deciziile pe care le-ai luat, la a respecta promisiunile pe care ți le-ai făcut ție însuți.

Nu-ți negocia cuvântul dat, pentru că asta îți afectează sistemul imunitar (la propriu, nu la figurat!). (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

O să vă prezint cei 5 pași ai procesului vindecării traumelor interioare, așa cum îi văd eu:

1.IERTAȚI

Conștientizați că faptul că nu iertați acele persoane care „v-au făcut…. “ în trecut vă face mai mult rău vouă, decât acelor persoane. Nu veți ști cât de mult vă ajută iertarea și cât de bine vă face să vă simțiți decât după ce veți reuși să iertați!

2.REDEFINIȚI CONCEPTUL DE „VINDECARE”

În loc să credeți că vindecarea este momentul în care ați ajuns la perfecțiune (starea minții voastre este perfectă, starea corpului vostru fizic este perfectă, imaginea pe care o aveți despre copilăria voastră este perfectă, viața voastră este perfectă, etc), priviți vindecarea ca pe o călătorie pe care o parcurgeți zi de zi. Priviți vindecarea ca fiind capacitatea voastră de a trece zi de zi prin provocările vieții, indiferent care sunt acestea, mergând pe principiul „Indiferent cu ce mă confrunt astăzi, pot să-i fac față, o să mă descurc, sunt în plin proces de vindecare”.

3. ÎNCETAȚI SĂ VĂ MAI ÎNTREBAȚI DE CE VI S-A ÎNTÂMPLAT (TOCMAI) VOUĂ ACEL LUCRU.

Atât de mulți oameni rămân blocați într-o situație/ stare fiindcă nu sunt dispuși să meargă mai departe până nu înțeleg de ce s-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat, până când Dumnezeu/ Universul nu le dă un motiv clar, logic pentru care au trecut prin așa ceva… Și fiindcă nu li se dă răspunsul la această întrebare, iar ei rămân blocați tot restul vieții în acea situație/ stare. Aceasta este o abordare foarte periculoasă.

4.OCUPĂ-TE DE SITUAȚIA/ PROVOCAREA CARE ȚI-A APĂRUT ÎN CALE ȘI MERGI MAI DEPARTE, vezi-ți de viață, nu te mai agăța de trauma respectivă doar pentru că Dumnezeu nu ți-a explicat de ce ți s-a întâmplat tocmai ție așa ceva. Fii flexibil, permite-i lui Dumnezeu să te reorienteze, să-ți schimbe direcția în viață, prin intermediul acelei provocări.

5. Împărtășește trauma prin care ai trecut celor apropiați, VORBEȘTE DESPRE ASTA DE 3 ORI ȘI APOI ÎNCETEAZĂ SĂ MAI ADUCI VORBA DESPRE SITUAȚIA RESPECTIVĂ, nu te folosi de ea pentru a-i controla/ manipula pe ceilalți, pentru a obține beneficii sociale de pe urma faptului că ai suferit. Monitorizează-te și nu-ți permite să cazi în tentația de a-ți afișa periodic trauma pentru a obține mila/ ajutorul celorlalți, fiindcă este foarte comod să fii susținut (emoțional, material, etc) de ceilalți, să beneficiezi de un tratament preferențial din partea lor și asta poate să devină o dependență.

Și să nu crezi că după ce ai vorbit de 3 ori despre trauma respectivă nu vei mai simți durerea, pentru o perioadă; ideea este că nu e benefic pentru tine să te prezinți/ complaci în postura de victimă, în timp ce parcurgi procesul propriei vindecări.

Observați cum vorbiți cu alții, observați dacă atunci când sunteți întrebați „Ce mai faci?” primul impuls este să vorbiți despre problemele/ suferința voastră, să vă plângeți de ceea ce vi s-a întâmplat „rău”, pentru ca ceilalți să vă plângă de milă, sau spuneți ceva de genul „Binișor, mă descurc”, deși treceți printr-o perioadă dificilă. (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

Imaginați-vă următoarea scenă: sunteți acasă, vă gândiți la viața voastră și la un moment dat vă întrebați de ce v-ați născut pe Pământ, care este Menirea voastră în această viață.

Și poate că până la acel moment, de-a lungul timpului, citind sau auzind diverse lucruri, v-ați mai întrebat de câteva ori acest lucru, dar era doar o curiozitate de moment, un gând care vă trecea prin minte și de care uitați după câteva secunde; de data asta, însă, vă întrebați la modul serios.

Îngerul vostru - care e lângă voi și care în trecut dădea ochii peste cap, plictisit, fiindcă știa că nu sunteți cu adevărat interesați să vă aflați/ urmați Menirea și de aceea nu vă lua în serios - știe că de data asta chiar vorbiți serios și spune „Ok, în sfârșit, a venit timpul să ne apucăm de treabă; se pare că acum ești pregătit. O să mă ocup la modul mai serios de tine, o să intervin în viața ta mai mult decât am făcut-o până acum. O să-ți reorganizez viața în așa fel, încât să rezolvăm toate prostioarele pe care le-a făcut egoul tău până acum. O să scot din viața ta toate acele lucruri, persoane, relații, situații care te fac să pierzi energie/ putere, ca să ai suficientă putere interioară pentru noua etapă a vieții tale. Această tranziție s-ar putea să fie puțin mai neplăcută pentru tine, dar asta e…

Primul lucru de care ne ocupăm este slujba ta, care nu ți se mai potrivește. Preferi să îți dai demisia sau vrei să fac în așa fel, încât să fii concediat?”.

Și tu te duci la slujbă, observi că de la o zi la alta lucrurile încep să se schimbe „în rău” și nu-ți dai seama ce se întâmplă, fiindcă din ce știi tu (aspectul tău uman), tot ce ai făcut a fost să te întrebi care este Menirea ta în această viață, nimic mai mult… Dar acesta este modul în care Divinitatea răspunde rugăciunilor tale (iar acea întrebare pe care ai pus-o la modul serios a fost o formă de rugăciune).

Și așa constați în scurt timp că ai fost concediat, iar îngerul tău bifează primul punct și zice „Ok, am rezolvat-o pe asta. Mai departe: relația ta de cuplu nu este una care să servească Binelui tău și tu deja știi asta. Preferi să-i pui tu punct sau mă ocup eu?”.

Și începi să constați că lucrurile devin din ce în ce mai dificile în relația ta de cuplu, că nu vă mai înțelegeți de niciun fel, că nu mai rezonezi deloc cu partenerul, iar îngerul tău îți spune: „Îți mai dau o lună. Ocupă-te tu de chestiunea asta sau mă ocup eu. Dacă nu îi pui punct de bună voie o să fac în așa fel, încât o să vă simțiți mizerabil și n-o să mai rezistați împreună. Nu e o problemă pentru mine, se aranjează” și fiindcă tu nu vrei să îi pui punct, se întâmplă ceva dramatic și relația se rupe.

Îngerul tău bifează și punctul doi și zice: „Ok, am rezolvat-o și pe asta. Vreau să termini cu starea asta de apatie în care zaci toată ziua în pat și să începi să faci mișcare, fiindcă este nevoie să fii în formă pentru următoarea etapă a vieții tale”. Tu ești dărâmat, pentru că ți-ai pierdut slujba și relația de cuplu într-o perioadă foarte scurtă de timp și tendința este să te afunzi în resentimente, să-ți plângi de milă și să întrebi plin de furie „De ce mi se întâmplă tocmai mie toate astea?”, adică să intri în tiparul victimei și să privești totul din perspectiva suferinței tale.

Dar există și o altă variantă: să conștientizezi că tot ce ți se întâmplă are un scop, că totul este orchestrat divin și că totul este parte din procesul evoluției tale. Adică să conștientizezi: „Toate aceste dezastre care s-au întâmplat într-un timp atât de scurt în viața mea nu pot fi întâmplătoare, e o prăbușire mult prea mare ca să fie opera omului din mine. Așa ceva numai Dumnezeu poate aranja… E clar că Dumnezeu are un plan cu mine. Bine, Doamne, mi-ai atras atenția!”. Și poți decide să capitulezi, să accepți tot ce ți se întâmplă știind că are un rost/ sens și să te lași ghidat.

Varianta de a intra în tiparul victimei este cea mai neinspirată posibil, este cea mai distructivă.

Varianta de a privi totul din postura Observatorului neutru, de a înțelege că totul este orchestrat divin și că totul are un rost, că toate provocările ne învață niște lecții și decizia de a te confrunta cu acele provocări și de a învăța lecțiile aferente este cea mai benefică, fiindcă acele lecții sunt necesare pentru ca tu să treci în următoarea etapă a vieții tale. Și chiar dacă acele provocări sunt dureroase, ele te fac mai puternic.

De fiecare dată când reușim să privim în acest mod provocările din viața noastră, noi reușim să pătrundem mai adânc în interiorul nostru, să descoperim mai mult din puterea noastră interioară, să facem față din ce în ce mai bine provocărilor următoare și să iertăm mai ușor. Ajungem la nivelul la care nu ne mai lăsăm copleșiți atât de ușor de diverse probleme/ provocări/ emoții, ne este mai ușor să ne menținem echilibrul emoțional/ energetic în situații care în trecut ne dărâmau, suntem capabili să ne spunem: „Am făcut față atâtor provocări, am depășit atâtea obstacole; o să fac față și acestei situații. Mă descurc, e în regulă”. Nu mai alunecăm în tiparul victimei, indiferent ce ni se întâmplă. (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

Oamenii au trecut prin momente grele în viață, au diverse traume, au suferit, au pierdut oameni dragi, au fost înșelați, etc. Când li se spune că este necesar să depășească acele lucruri și să-și vadă mai departe de viață ei se gândesc: „E ușor de spus, dar cum pot să fac asta? Cum să depășesc o astfel de suferință?”.

Lucrurile stau așa: noi toți trecem prin momente dificile în viață, noi toți avem traume. Când se întâmplă așa ceva ne acordăm o perioadă de timp pentru a jeli acea pierdere, pentru a ne reveni după acea traumă, însă nu este cazul să prelungim la nesfârșit perioada respectivă, pentru că de la un punct încolo, a te agăța de trauma/ suferința ta devine un lucru toxic.

La un moment dat este necesar să accepți ceea ce s-a întâmplat, să faci pace cu ce s-a întâmplat și să mergi mai departe: „A fost dureros ce s-a întâmplat, nu-mi place deloc că s-a întâmplat, aș fi vrut să nu se fi întâmplat, dar s-a întâmplat și o să accept acest lucru. O să încetez să mă mai întreb de ce mi s-a întâmplat (tocmai mie) așa ceva”.

Este necesar să încetezi să îți spui ție însuți că nu poți accepta ce s-a întâmplat decât dacă găsești o explicație logică/ rațională pentru acel lucru, fiindcă sunt șanse mari să nu găsești acea explicație și asta înseamnă să rămâi blocat tot restul vieții în spațiul traumei tale. Și n-o să-ți fie bine acolo.

În cele mai multe cazuri, ceea ce îi ține blocați pe oameni în spațiul unei traume nu este neapărat acel lucru care s-a întâmplat, ci nevoia lor de a înțelege de ce li s-a întâmplat așa ceva – altfel spus, cine este de vină pentru ce li s-a întâmplat. Ei cred că nu meritau așa ceva, că nu e drept și această nevoie de a găsi o explicație rațională/ logică, de a da vina pe cineva, împiedică vindecarea.

Viața nu funcționează așa, Viața nu ne dă astfel de răspunsuri la comandă. Tot ce putem face este să alegem să mergem mai departe, să ne vindecăm, iar dacă facem asta, este posibil ca Viața să ne ofere un răspuns la un moment dat; dar nu avem nicio garanție în acest sens. (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

În general, oamenii știu ce nu mai funcționează pentru ei cu mult înainte de a ști ce funcționează, știu ce nu mai vor cu mult înainte de a ști ce vor.

De aceea primul pas în procesul schimbării este să decizi: „Am terminat cu asta! Gata!”, indiferent ce este „asta”. Și când iei această decizie faci un pas înainte în sensul creșterii stimei de sine, pentru că acea Versiune a ta care spune clar „Am terminat cu asta! Gata!” este diferită de Versiunea ta care spunea: „Să știi că dacă mai faci așa ceva o să ……”.

Când ai terminat cu avertismentele (vorbele) și treci la acțiune (fapte) ai intrat pe calea schimbării.

Și schimbarea poate fi ceva major, de genul renunțării la o slujbă, a unui divorț, de genul „Nu voi mai aștepta până cresc copiii mei ca să încep asta” sau poate fi o schimbare mică.

Cel mai mare obstacol în calea schimbării este acela că oamenii cred că trebuie să înceapă prin a face schimbări radicale, ca să se numească „schimbare”. De fapt, orice schimbare, cât de mică, pe care îți permiți să o faci, este suficientă pentru început, pentru că este vorba de faptul că ai avut curajul să schimbi ceva în viața ta și astfel îți mai crește puțin și stima de sine.

Și uneori iei decizia de a face o schimbare radicală într-o secundă; ai tolerat ani sau decenii la rând un anumit lucru și într-o zi, când cineva face din nou acel lucru, pur și simplu simți clar în interiorul tău: „Gata! A fost pentru ultima oară când se mai întâmplă așa ceva. S-a terminat. Acest om iese din viața mea. Acum”. (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

Mi-a luat mulți ani de activitate în medicina intuitivă ca să înțeleg cât de importantă este integritatea în a-ți menține o stare bună de sănătate și respectiv, în a te vindeca. Altfel spus, faptul că trăiești/ acționezi într-un mod lipsit de integritate îți va afecta, în timp, starea de sănătate și de asemenea, va întârzia procesul de vindecare.

Și dacă se îmbolnăvesc, oamenii se uită în general la ultimele câteva săptămâni sau luni și își spun „Nu am fost furios/ agresiv/ negativist în ultima perioadă, nu am trăit într-un mod lipsit de integritate în ultimele luni. De ce m-am îmbolnăvit? De ce mi s-a întâmplat asta tocmai mie? Nu e drept…”.

Un astfel de mod de a privi lucrurile nu este deloc constructiv.

În plus, nu este realist să avem impresia ca dacă suntem, în general, oameni buni și dacă îi ajutăm pe alții, o să trăim o viață lungă și fără provocări, boli, crize; nu se va întâmpla asta.

Boala nu reprezintă întotdeauna rezultatul negativității sau al lipsei de integritate; uneori ea reprezintă un mod prin care Dumnezeu ne redirecționează viața, ne ajută să evoluăm rapid. Uneori boala reprezintă pur și simplu un profesor care ne învață o lecție foarte importantă. (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

La un moment dat în Călătoria noastră spirituală vom fi supuși unui test care înseamnă să iertăm ceva ce ne-a afectat foarte, foarte, foarte mult. Acest test face parte din Călătoria spirituală a fiecăruia dintre noi. Acela este momentul în care, metaforic vorbind, trecem (sau nu) prin urechile acului. Și dacă trecem prin urechile acului facem un salt major și intrăm într-o nouă etapă a Călătoriei noastre. O etapă în care suntem capabili să ne gestionăm mult mai eficient energia, să nu mai investim atenție/ energie în lucruri care nu contează cu adevărat. Începem să funcționăm într-un alt mod și de fiecare dată când avem de-a face cu problemele vieții de zi cu zi, cu lucruri care nu contează cu adevărat, dar care ne epuizau/ copleșeau/ dărâmau în trecut, le privim din postura Observatorului neutru și decidem „Nu o să-mi consum energia cu astfel de lucruri. Nu o să permit ca ceva atât de nesemnificativ să mă dezechilibreze”.

Capacitatea de a ierta te face să devii mai puternic (mă refer la putere interioară) și te deschide către a-ți auzi mai clar ghidarea intuitivă, fiindcă atunci când trăiești într-o continuă stare de agitație, când ești bulversat/ copleșit de nenumăratele probleme care te afectează, mereu în competiție cu alții pentru a fi cel mai bun, simțindu-te mereu atacat/ provocat/ rănit de ceilalți, nu ești capabil să auzi șoaptele intuiției.

Capacitatea de ierta este legată de credința ta deplină că tot ce se întâmplă are un rost, că totul este orchestrat divin și de capacitatea ta de a privi lucrurile la modul: „Nu mi-a plăcut deloc ce s-a întâmplat, m-a rănit foarte tare, dar știu că totul are un rost, că totul mă ajută să evoluez, deci și ceea ce s-a întâmplat în acest caz are un rost. Chiar dacă nu înțeleg acum în ce fel mă ajută să evoluez, o să accept că mă ajută și o să eliberez aceste resentimente, o să iert”.

Și după ce ierți este posibil să afli, la un moment dat, în ce fel te-a ajutat să evoluezi ceea ce s-a întâmplat.

Când ierți tu îți schimbi biologia, schimbi modul în care funcționează corpul tău fizic - acesta se vindecă mai repede, se regenerează mai repede, sistemul tău imunitar devine mai puternic.

Dacă nu ierți din alte motive, măcar gândește-te la aceste lucruri și vei înțelege că este spre binele tău să ierți. (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

Cei mai mulți oameni își trăiesc viața concentrându-se asupra modului în care pot obține mai multă putere din exterior. Mintea lor, inima lor, voința lor sunt conduse de dorința de a obține mai multă putere din exterior.

Ei iubesc (așa cum înțeleg acești oameni „iubirea” de la nivelul de Conștiință la care se află), dar iubesc acele persoane care le dau sentimentul de putere. Ei vor face alegeri care le dau sentimentul că devin mai puternici și își vor face compromite integritatea pentru a câștiga mai multă putere exterioară.

Ei își calibrează alegerile/ viața după ceea ce înseamnă „puterea” în lumea fizică/ materială.

Dar când acești oamenii încep să aibă probleme, când trec prin situații care îi dărâmă și au nevoie să se vindece, acest gen de putere, acest gen voință, acest gen de minte, nu pot să îi ajute în sensul vindecării. Abia atunci oamenii încep să înțeleagă că este necesar să se schimbe, că este necesar să funcționeze la modul conștient, să-și dezvolte puterea interioară, să acționeze cu integritate, că au nevoie de Grație divină ca să se vindece.

Și ca să treci de la prima etapă la a doua este necesar să parcurgi perioada numită „noaptea întunecată a sufletului”. (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

Oamenii se roagă la început pentru lucruri materiale: „Doamne, dă-mi lucrul ăsta!”/ „Doamne, dă-mi mai multe lucruri din astea!”/ „Doamne, ajută-mă să nu pierd bunurile mele/ slujba mea/ căsnicia mea/ soțul meu!”/ „Doamne, fă-l pe bărbatul meu să nu se mai culce cu altele!”, etc.

Când începi să evoluezi înveți să te rogi altfel: „Doamne, dacă asta vrei să-mi dai la acest moment, atunci ajută-mă să apreciez această provocare exact în forma în care mi-ai trimis-o, fiindcă este clar că există un motiv pentru care mi-ai pus-o în cale! Ajută-mă să nu judec ceea ce mi-ai trimis, ci să fiu recunoscător pentru Darul pe care îl conține această provocare!”. (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

Încetați să mai pomeniți numele altora când este vorba despre deciziile/ alegerile voastre! Încetați să mai spuneți „Nu pot să fac asta, fiindcă el/ ea are nevoie de mine!”, „Nu pot să fac asta până nu cresc copiii”, „Nu pot să fac asta pentru că X nu ar face față”!

Acesta este un exercițiu pe care să-l faceți permanent de acum încolo: atunci când vorbiți cu voi înșivă sau cu oricine altcineva nu mai aveți voie să includeți numele altei persoane când explicați de ce ați făcut sau n-ați făcut ceva. Niciodată! Asumați-vă responsabilitatea pentru ceea ce faceți, pentru alegerile voastre, nu mai pasați vina asupra altuia!

Aici este vorba despre voi și despre alegerile voastre, nu despre altcineva.

Voi vă spuneți singuri niște povești care sunt doar pretexte.

Nu veniți la mine cu astfel de pretexte, pentru că nu le accept! O să vă spun în față: ”De ce nu încetezi să te mai minți pe tine însuți/ însăți și nu spui clar că nu vrei/ ai curajul să faci acest lucru? De ce nu recunoști că ți-e frică? De ce încerci să-ți acoperi lașitatea aruncând vina pe alții, care chipurile te împiedică să faci ce ai vrei să faci?

Termină cu minciunile astea! Dacă vrei să te ajut spune adevărul și discutăm mai departe pornind de la acest adevăr”.

Dacă vrei să te vindeci este necesar să-ți asumi puterea personală și să îți asumi deplina responsabilitate pentru alegerile tale; termină cu aceste comportamente infantile, cu a te considera o victimă, cu a poza într-un om neputincios, cu a-ți ascunde lașitatea în spatele altora!

Dacă nu vrei să faci nicio schimbare, dacă n-ai curaj să faci schimbări, nu mai spune că tu ai vrea, dar nu poți să le faci din cauza altora!

Dacă vrei să evoluezi, dacă vrei să-ți vindeci traumele interioare, începe prin a accepta să vezi acele adevăruri inconfortabile/ dureroase din viața ta, fiindcă altfel nici evoluția, nici vindecarea nu este posibilă. De aceea, dacă vii la mine, o să-ți spun în față aceste adevăruri, fiindcă asta înseamnă să te ajut, asta înseamnă consiliere spirituală.

Dacă nu acepți aceste adevăruri dureroase, dacă preferi să continui să te minți, orice discuție despre vindecare/ evoluție este doar pierdere de timp. Eu nu sunt dispusă să-mi pierd timpul. (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

Am ajuns într-o perioadă din procesul evoluției noastre în care este necesar să ne trăim adevărul, nu doar să vorbim despre el. Este necesar să trăim în aliniere cu adevărul nostru, să trăim în integritate.

Unul dintre motivele pentru care oamenii trăiesc o criză în viața lor este acela că ei refuză să vadă/ accepte un adevăr dureros, fie că acesta este legat de slujba lor, de o relație care nu mai funcționează sau de orice altceva. Oamenii respectivi pur și simplu nu vor să vadă acel adevăr care nu le place, pentru că asta ar însemna să facă niște schimbări pe care nu vor să le facă, așa că se prefac că acel adevăr dureros nu există și se pierd în tot felul de distrageri pentru a uita de el. Oamenii respectivi trăiesc în minciună și asta creează dezechilibre energetice în viața lor, ceea ce inevitabil va conduce la o criză. (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

"Cele mai multe femei au fost programate la modul subtil, fiind învățate că trebuie să se pună pe ultimul loc în ordinea priorităților, așa cum a fost ea stabilită de societatea patriarhală... Ele au acceptat tacit că nevoile lor - indiferent dacă era vorba de nevoi fizice, emoționale, mentale sau spirituale - erau cele mai puțin importante în familie și în ierarhia socială.

Cele mai multe dintre noi s-au conformat în tăcere.

Cele mai multe dintre noi au crezut că e “de datoria noastră”, a femeilor, să ne punem pe ultimul loc.

Cele mai multe dintre noi au jucat rolul martirului și s-au sacrificat pentru alții.

Cele mai multe dintre noi nu au pus niciodată la îndoială această stare de fapt.

Nenumărate femei cu inimile rănite au jucat acest rol de martir toată viața lor, de milenii. Noi am încercat să-i facem fericiți pe toți cei din jurul nostru. Am considerat că este responsabilitatea noastră să le facem pe plac altora, renunțând la propriul nostru adevăr, la nevoile și dorințele proprii, din dorința de “a fi bine”, într-o încercare de “a trăi în bună înțelegere”.

De-a lungul timpului, noi, femeile, am încercat să fim fericite făcându-i pe toți ceilalți fericiți. Dacă ceilalți erau fericiți, simțeam că ne-am jucat perfect rolul și că astfel, puteam să ne considerăm și noi fericite.

Pentru o vreme am fost mulțumite că persoanele dragi au nevoie de noi. Am crezut că dacă au nevoie de noi o să ne simțim apreciate, acceptate și iubite. Tot ce ne doream era o validare a valorii noastre, venită din partea celor ale căror nevoi le-am pus mai presus de nevoile noastre.

Dar a fost un preț uriaș de plătit, pentru că simțeam un gol interior, o amorțeală întunecată... O amorțeală pe care nici măcar nu puteam să o identificăm, pentru că ea a fost mereu acolo, distrugându-ne pe tăcute respectul de sine, demolându-ne puțin câte puțin puterea personală, închizându-ne încetul cu încetul inimile.

Noi am încercat cu îndârjire să umplem acest gol interior care apăruse ca urmare a faptului că ne-am neglijat nevoile și dorințele proprii, că ne-am negat/ ignorat propriul adevăr și că am acceptat să trăim zi de zi în acest fel. Am încercat să umplem acest gol interior preocupându-ne și mai mult de binele celorlați, concentrându-ne și mai mult pe nevoile și dorințele lor, în speranța că fărâmele de iubire primite din partea acestora ne vor fi de ajuns și în sfârșit, ne vom simți și noi împlinite, fie și pentru o perioadă scurtă de timp.

Noi n-am înțeles, nu ne-am dat seama că, de fapt, acest gol era provocat de lipsa de IUBIRE. Noi am dat mereu de la noi - am dat atât de mult, încât rezervoarele noastre s-au golit.

Aceasta e durerea ascunsă din istoria Femininului, care a fost gravată în paginile timpului, în societatea patriarhală a Pământului.

Vremurile se schimbă acum. Femeia și-a recuperat și asumat puterea personală. Ea s-a ridicat în toată gloria ei și în cele din urmă, a înțeles că golul pe care îl simte în interiorul ei nu poate fi umplut decât din interior.

Ea nu mai pune nevoile altora deasupra nevoilor proprii. Ea își rostește adevărul cu grație. Își urmeaza calea sigură pe ea, acceptând doar ceea ce rezonează cu ea și ce o onorează.

Și în acest fel, Femeia nu se schimbă doar ea însăși - ea schimbă lumea. Nu-și mai dorește ca ceilalți să aibă nevoie de ea, ca să se simtă validată; a plătit un preț prea mare atunci când își baza fericirea proprie pe fericirea altora, așa că în cele din urmă, a decis să se pună pe ea însăși pe primul loc în ordinea priorităților sale."

Sursa: Karen Star

Dacă cineva spune ceva și îți apasă butoanele, întreabă-te: „De ce mi-au fost apăsate butoanele? Este acesta un adevăr inconfortabil/ dureros pentru egoul meu, e ceva ce nu vreau să văd? Sau este vorba despre faptul că acest om se amestecă în treburile mele, deși nu i-am solicitat părerea, iar acest lucru mă deranjează?”.

Este esențial să fim atenți la semnele pe care le primim.

Dacă cineva/ ceva ți-a apăsat butoanele este un semn că ai de lucrat cu tine însuți, că ai un „buton” activ în interiorul tău și este suficient ca acesta să fie apăsat, ca să fii tulburat/ dezechilibrat.

Dacă te simți mizerabil într-o relație, acesta este un semn că ceva trebuie să se schimbe.

Dacă te simți mizerabil în slujba pe care o ai, acesta este un semn că ceva trebuie să se schimbe.

Încetează să te mai plângi în dreapta și în stânga de relația ta, de partenerul tău, de slujba ta, împrăștiind energii de vibrație joasă de jur împrejurul tău! Încetează să mai fii o sursă de poluare energetică, de toxicitate!

Întreabă-te de ce îi permiți acelui om să te abuzeze/ te umilească/ jignească/ ignore, întreabă-te ce spune asta despre tine.

Și dacă nu ești capabil să deschizi ochii, să-ți asumi puterea personală și să ieși din acea relație/ slujbă, Viața va face în așa fel încât să fii scos din ea într-un fel sau altul. (Phil Good) Traducerea Mihaela Dan

Noi trăim uneori în iluzie/ minciună, credem că avem o putere mai mare decât avem de fapt, credem că putem ține sub control niște lucruri pe care nu le putem ține sub control, de fapt.

Și când intrăm în „sezonul distrugerii” opunem rezistență, ne agățăm de ceea ce credeam că avem, încercând să ne conservăm iluzia în care trăiam.

Dacă vrem să evoluăm, este necesar să acceptăm periodic astfel de „sezoane ale distrugerii”, în care viața noastră este zguduită puternic, ca să se prăbușească ceea ce era șubred, ceea ce nu era construit pe o fundație sănătoasă și să rămână în picioare numai ceea ce este menit să reziste.

Unii dintre voi încercați chiar acum să țineți lucrurile pe linia de plutire, în plin „sezon al distrugerii”, opuneți rezistență destrămării/ prăbușirii unor lucruri din viața voastră și eu vă spun: permiteți acestui sezon să curețe ceea ce era de curățat în viața voastră! Lăsați ca tot ceea ce poate fi zguduit în viața voastră să fie zguduit, ca să vedeți ce nu poate fi clintit!

Dacă nu accepți faptul că „sezonul distrugerii” are un rost și că în final, are efecte benefice, este posibil să nu vezi niciodată care sunt adevărații tăi prieteni și care nu, care sunt activitățile pe care este menit să le faci și care nu, care sunt lucrurile în care este benefic să te implici și care nu.

Dacă nu permiteți „sezonului distrugerii” să lucreze în viața voastră este posibil să rămâneți toată viața într-o relație care nu vă este benefică, este posibil să nu ajungeți niciodată să vă deschideți propria afacere, este posibil să nu ajungeți să vă împliniți Menirea – este posibil să trăiți în minciună/ iluzie până la sfârșitul zilelor voastre.

Dacă ceva s-a prăbușit în viața voastră, asta s-a întâmplat pentru că acel ceva nu era pentru voi. Nu mai jeliți ce s-a prăbușit/ ați pierdut, fiindcă nu ați pierdut decât ceea ce nu vă mai era de folos; concentrați-vă pe ce a rămas și faceți ce puteți mai bine cu acele lucruri care au rămas în viața voastră după „sezonul distrugerii”. Dumnezeu vă face o favoare scoțând din viața voastră acele lucruri/ persoane/ relații/ slujbe/ credințe/ tipare.

Primiți cu brațele deschise „sezonul distrugerii”, fiindcă face curățenie în viața voastră!

Noi ne rugăm „Doamne, ajută-mă să clădesc asta!”, dar uneori, înainte de a te ajuta să construiești, Dumnezeu te ajută să eliberezi/ cureți terenul, demolând ceea nu-și mai are locul în viața ta.

Nu vă mai opuneți demolării! Dacă sunteți chiar acum în plin proces de „demolare” într-un domeniu al vieții voastre, înțelegeți că nu vi se întâmplă „o nenorocire”; tot ce se întâmplă este că are loc o demolare a „construcțiilor” nefolositoare, ca să se elibereze terenul pentru o nouă construcție. (Sarah Jakes Roberts) Traducerea Mihaela Dan

În viață sunt „bune” și „rele” și linia de demarcație dintre perioadele „bune” și cele „rele” nu este întotdeauna foarte clară; uneori bunele și relele coexistă în aceeași perioadă.

Dar noi, oamenii, avem tendința să ne concentrăm atenția asupra lucrurilor „rele” și să ignorăm acele multe lucruri „bune” care există în viața noastră.

Chiar dacă într-o anumită zonă al vieții tale se întâmplă ceva „rău”, ai parte de atâtea binecuvântări de la Dumnezeu în alte zone ale vieții tale; poți să le vezi, să le apreciezi, să fii recunoscător pentru ele?

Părțile „rele” își au rostul lor în viața noastră; ele nu pot distruge părțile „bune”, chiar dacă uneori aceste părți „rele” pot fi zguduitoare/ copleșitoare. Căutați părțile „bune”, onorați-le și fiți recunoscători pentru ele chiar și în perioadele în care simțiți durere; înțelegeți că aceste perioade sunt o pregătire în procesul evoluției voastre.

Bucuria, tristețea, veselia, durerea, compasiunea, frustrarea, recunoștința, revolta, comuniunea, sentimentul singurătății sunt elemente care coexistă în viața celor care-l slujesc pe Dumnezeu. Aveți încredere că Dumnezeu știe ce face în viața voastră!

Fiți conștienți că fiecare lovitură pe care o primiți, fiecare durere pe care o simțiți își are rostul său, vă învață niște lecții prețioase, vă ajută să creșteți.

Numai cei care au credință deplină în Dumnezeu pot funcționa în acest fel; pentru ceilalți este prea mult, vor începe să se îndoiască și își vor pierde credința atunci când se vor confrunta cu încercări dificile.

Cei care au credință deplină în Dumnezeu știu că totul e spre Binele lor atunci când li se întâmplă lucruri „bune” și știu că totul e spre Binele lor și atunci când li se întâmplă lucruri „rele”.

Dumnezeu nu vine în viața voastră ca să vă facă și mai confortabilă zona voastră de confort. Dumnezeu vine ca să vă scoată din zona de confort, ca să facă să se prăbușească ceea ce a fost construit pe o fundație șubredă, ca să măture „gunoaiele”, ca să rupă legăturile care nu vă sunt benefice. Și după ce îi permiteți lui Dumnezeu să preia controlul vieții voastre, prima impresie va fi „Doamne, ce faci cu viața mea, vrei să mă omori?!”.

Nu, tot ce face El este să scoată din viața voastră ceea ce nu-și mai găsește locul acolo și să vă pregătească pentru a deveni ceea ce este menit să deveniți. Iar această pregătire nu va fi o plimbare prin parc…

Și este posibil să treacă ani până când întrebările voastre să primească un răspuns, până când o să înțelegeți de ce s-au întâmplat niște lucruri așa cum s-au întâmplat și o să vedeți, privind în urmă, cum se leagă lucrurile care v-au adus acolo unde sunteți la acel moment. Între timp, ceea ce vă va ține pe Cale va fi credința nezdruncinată în Dumnezeu și în faptul că El știe ce face. (TD Jakes) Traducerea Mihaela Dan

Înainte de marile victorii din viața mea au fost perioade de stres major. Cei din jur vedeau momentul în care urcam pe scenă, pentru „trofeu”/ „aplauze”, dar nu știau cu ce mă confruntasem până să ajung la acea victorie – nu știau prin ce încercări am trecut, cu ce greutăți m-am confruntat, ce oameni m-au trădat, etc.

Nicio mare victorie nu se câștigă fără efort, fără provocări, fără greutăți care trebuie depășite.

Nu faceți confuzie: faptul că vă confruntați cu încercări dificile nu este un semn că ați făcut ceva rău, că vă pedepsește Dumnezeu, că n-aveți noroc în viață, etc; problemele, obstacolele, încercările sunt elementele caracteristice procesului evoluției. Cu cât sunt mai mari obstacolele, cu cât sunt mai dificile încercările, cu atât este mai mare saltul înainte.

Nu puteți ajunge la adevăratul succes fără să vă confruntați cu probleme/ obstacole/ încercări.

Păstrați convingerea că Dumnezeu este alături de voi și mergeți înainte, indiferent prin ce treceți. Și știu că uneori ați vrea să-L simțiți cum vă ține de mână, dar chiar dacă nu simțiți mâna Sa ținând mâna voastră, El este acolo. (TD Jakes) Traducerea Mihaela Dan

Adevărul este că cei care-L slujesc pe Dumnezeu trec prin mari încercări în viață. Știu că nu sună încurajator și că nu sunt mulți cei care vă spun acest lucru, dar este adevărul. Și chiar dacă ești unul dintre cei care-l slujesc pe Dumnezeu, nu alegi ce ți se întâmplă, când ți se întâmplă și cum ți se întâmplă.

Îmi amintesc de o perioadă prin care am trecut în urmă cu circa 20 de ani, când, pastor fiind, eram în plină ascensiune, aveam o influență din ce în ce mai mare la nivel național, eram invitat la evenimente de top, congregația mea creștea, totul mergea bine; pe neașteptate, totul s-a schimbat. Întâi a murit soacra mea, apoi mama mea a fost diagnosticată cu Alzheimer, apoi mama a murit. În tot acest timp eu țineam predici, acordam consiliere și făceam chiar și vindecări, dar n-am putut să fac nimic pentru mama mea.

Și când credeam că sunt la capătul puterilor, fiica mea de 13 ani a venit și ne-a spus că este însărcinată. Când a auzit asta, soția mea a căzut la podea, iar eu am simțit că ceea ce mai rămăsese întreg din inima mea e sfărâmat în mii de bucăți.

Dar indiferent cât de dureros a fost, am conștientizat că nu este vorba de faptul că aș fi făcut ceva greșit, am înțeles că ceea ce mi se întâmpla nu era o pedeapsă de la Dumnezeu, ci era modul în care Dumnezeu lucra asupra mea, ca să pot urca la un nou nivel.

Noi credem că învățăm niște lucruri și devenim înțelepți dacă citim niște cărți sau participăm la niște cursuri, dar aceea este doar teorie; învățăm cu adevărat atunci când experimentăm acele lucruri pe propria piele, când ne confruntăm personal cu niște situații dificile și reușim să găsim soluții, reușim să ieșim la liman.

Adevăratele „predici” (și nu mă refer doar la cele religioase), cele care ating inima celorlalți, nu vin din ce ai citit sau din ce ți-au spus alții, ci vin din ceea ce ai trăit tu însuți, din înțelepciunea pe care ai acumulat-o depășindu-ți propriile încercări, rezolvându-ți propriile probleme, învățându-ți propriile lecții din experiențele dureroase pe care le-ai avut.

În acea perioadă am constatat că îmi puneam întrebări pe care nu mi le-am pus niciodată până atunci: „Unde este Dumnezeu? De ce nu face și pentru mine ceea ce a făcut pentru alții? Pentru alții a despărțit marea în două; eu am nevoie de mult mai puțin”.

A trebuit să-l caut pe Dumnezeu în inima mea în cu totul alt mod decât am făcut-o până la acel moment. A trebuit să intru în inima mea și să fac o verificare foarte sinceră a nivelului credinței mele în Dumnezeu.

Până atunci eu aveam impresia că am o credință nezdruncinată în Dumnezeu. Știți cum e, când îți merge bine, ai credință deplină în Dumnezeu; când îți merge rău și vezi că Dumnezeu nu intervine, credința ta începe să se clatine.

În acea perioadă, în care simțeam că sunt pe fundul prăpastiei, m-am uitat bine în inima mea, ca să văd care este adevăratul nivel al credinței mele în Dumnezeu și mi-am pus întrebări pe care în trecut nu aș fi îndrăznit să mi le pun, fiindcă mi s-ar fi părut că ar fi fost o blasfemie.

Dar atunci când ești singur în cel mai negru întuneric îți pui și astfel de întrebări. În astfel de momente îl întrebi pe Dumnezeu „Unde ești? Cui mă lași? Când vii și la mine?”.

Nu am înțeles decât mai târziu că toate acestea erau parte a „antrenamentului" meu, că mă pregăteau pentru următoarea etapă a devenirii mele. Durerea, suferința, sunt parte a procesului prin care Dumnezeu ne pregătește pentru a urca la un nou nivel.

Nu am putut atunci să văd că Dumnezeu era alături de mine în tot acel chin; eram în nisipuri mișcătoare din punct de vedere emoțional și mă întrebam dacă voi mai reuși să ies la suprafață, dar și în starea aceea am continuat să țin predici, am continuat să mă rog, am continuat să-l servesc pe Dumnezeu. Și nu am conștientizat atunci că prin simplul fapt că am continuat să-l servesc pe Dumnezeu chiar și în acele condiții, eu de fapt treceam testul, îmi câștigam „medaliile” pe câmpul de luptă. (TD Jakes) Traducerea Mihaela Dan

Dumnezeu este alături de noi în cursul copilăriei noastre traumatizante, Dumnezeu este alături de noi când primim un diagnostic dur, Dumnezeu este alături de noi când afacerea noastră intră în faliment sau când suntem concediați, Dumnezeu este alături de noi când cineva drag pleacă din această lume.

Faptul că avem parte de astfel de experiențe în viață nu înseamnă că Dumnezeu ne-a abandonat și nu înseamnă nici că am făcut ceva „rău”/ „greșit” și Dumnezeu ne pedepsește.

Poate că uneori simțim că inima noastră este sfărâmată, ne simțim confuzi, ne simțim pierduți, se simțim singuri, poate simțim că Dumnezeu a uitat de noi sau ne-a abandonat – este în regulă, este posibil simți asta, dar în același timp, nu-ți pierde credința în Dumnezeu!

Nu doar că nu e nimic în neregulă în faptul că simți uneori așa ceva, ci este chiar foarte probabil ca în viață să ai parte de momente în care simți asta.

Fiecare promovare pe care ți-o va oferi Dumnezeu va fi precedată de un test. Dacă te-ai luptat cu leul și l-ai doborât, data viitoare îți va ieși în față un urs. Dacă te-ai luptat și cu ursul și l-ai doborât, ești pregătit pentru lupta cu Goliat.

Calea către împlinirea Destinului tău este presărată cu astfel de „lupte”/ teste care se vor lăsa cu răni, cu sânge, cu cicatrici, cu lacrimi, cu durere. Dar pentru că ai trecut prin toate acele încercări, când vei ajunge în vârf vei ști să-ți gestionezi triumful.

O să fie foarte dureros uneori. O să simțiți că inima voastră este zdrobită; nu o dată, de mai multe ori. O să simțiți că nu vă mai puteți ridica de la pământ; dar veți putea să o faceți.

Și în asemenea perioade grele nu e cazul să dați vina pe diavol, care „și-a băgat coada” și „v-a distrus viața”. Nu e vorba de asta; e mâna lui Dumnezeu. Așa modelează Dumnezeu „lutul” din care suntem făcuți. (TD Jakes) Traducerea Mihaela Dan

Sunt momente care pot schimba radical viața unui om. O singură clipă, de atât este nevoie pentru ca lucrurile să se întoarcă la 180 de grade în viața ta. De aceea le spun iar și iar celor care vin la mine să ceară ajutor în momente de neagră disperare, când le trec prin minte tot felul de gânduri: „Nici să nu-ți treacă prin minte să te sinucizi, pentru că e suficient un singur moment pentru ca Dumnezeu să schimbe complet lucrurile în viața ta!”.

Nu contează cât de grea pare situația voastră la acest moment, nu contează că aveți impresia că nu mai există salvare, nu contează cât de adâncă este prăpastia în care vă aflați; e suficientă o clipă pentru ca Dumnezeu să vă trimită soluția. E suficient un singur lucru, un singur telefon, un singur om prin care lucrează Dumnezeu și totul se schimbă.

Uneori tu vei fi acel om prin care lucrează Dumnezeu în viața altuia în acest mod extraordinar. (TD Jakes) Traducerea Mihaela Dan

Uneori poți vedea „pământul promis”, dar nu poți intra acolo. Și este o adevărată tortură să vezi locul în care vrei să ajungi, dar să nu ți se dea voie să mergi acolo - să-ți vezi viziunea cu ochii, dar să nu ai permisiunea să o împlinești.

Este frustrant să vezi cu ochii tăi ce poți deveni, dar să nu reușești încă să fii ceea ce poți deveni.

Uneori Dumnezeu ne permite să vedem ce putem deveni, dar nu reușim să fim acea Versiune a noastră pentru că încă nu am lucrat suficient cu noi înșine. (TD Jakes) Traducerea Mihaela Dan

Calitatea relațiilor noastre determină calitatea vieții noastre. Și este valabil atât în ceea ce privește relațiile noastre personale, cât și în ceea ce privește relațiile de la locul de muncă.

Nicio sumă de bani, nicio cantitate de mâncare pe care o primești gratis la firmă și nici măcar faptul că faci ceea ce-ți place nu pot compensa atmosfera otrăvitoare de la serviciu.

În prezent cei care dețin funcții importante consumă foarte mult timp analizând aspectele legate de profit și pierderi, dar foarte puțin timp și resurse ca să-și dezvolte abilitățile relaționale și inteligența relațională. În societatea digitalizată în care trăim a crescut productivitatea și eficiența activităților, dar acestea vin la pachet cu o eroziune a conexiunilor umane.

Noi venim la serviciu cu un CV oficial care poate arăta foarte bine, dar și cu un CV neoficial - care este un istoric al relațiilor noastre -, care nu este luat în calcul.

În trecut, în mediile corporatiste abilitățile de relaționare erau văzute ca unele „feminine”, nu erau apreciate. Dar în viitor totul va fi despre abilitățile de relaționare, acestea vor constitui un atu în mediile profesionale.

Inteligența relațională cuprinde o mulțime de elemente, iar printre acestea se numără abilitatea de a te conecta cu alți oameni, abilitatea de a le inspira încredere celor cu care interacționezi, modul în care gestionezi trădarea, modul în care te implici în conflicte sau în care eviți conflictele, capacitatea de a colabora cu alții, curiozitatea, modul în care îi asculți pe ceilalți (faptul că ești capabil să-i asculți pe alții, că o faci la modul deschis, având încredere în ei sau ești suspicios, îi privești pe toți cu neîncredere).

Inteligența emoțională este o parte a inteligenței relaționale; aceasta din urmă îți permite să înțelegi multitudinea perspectivelor și îți permite să sesisezi că unele relații reprezintă de fapt repetarea la nesfârșit a unor tipare, sunt ca un cerc vicios în care sunt prinși oamenii și că alte relații sunt interactive, iar cei care participă la acestea sunt conștienți de consecințele cuvintelor și acțiunilor lor. Inteligența relațională referă la a fi capabil să sesizezi nuanțe fine și ambiguități. (Esther Perel) Traducerea Mihaela Dan

Câți dintre voi ați avut vreodată conflicte cu cineva de la serviciu?

Câți dintre voi ați crezut în acele situații că problema e la voi, nu la celălalt?

Foarte puțini oameni cred că e „vina” lor că au probleme cu cineva de la serviciu. Mulți dintre noi suntem maeștri în a găsi vinovați în exterior; când este ceva ce nu funcționează, dăm vina pe oameni, pe situații, pe viață, etc.

Sunt însă și oameni care cred că e vina lor pentru orice. Și să nu credeți că una dintre aceste atitudini este mai bună/ sănătoasă decât cealaltă.

Câți dintre voi ați avut parte de o „despărțire urâtă” când ați plecat de la o anumită firmă și apoi ați mers la următoarea slujbă având resentimente, cărând cu voi o întreagă poveste despre ce „v-au făcut” cei de la firma de unde ați plecat?

Bunicii și poate și părinții voștri s-au căsătorit o dată și au făcut-o pentru toată viața. Bunicii și poate și părinții voștri au avut o slujbă și dacă au putut să aleagă, au ales să o păstreze toată viața, să iasă la pensie de acolo.

Câți dintre voi ați avut mai multe slujbe în ultimii ani? Și câți dintre voi ați avut mai multe slujbe în același timp?

Lucrurile s-au schimbat în viața personală și în viața profesională; este o schimbare ce vizează relațiile, care sunt într-o continuă dinamică la nivel personal și profesional.

În trecut oamenii trăiau în comunități în care aveau legături strânse între ei și în care existau niște structuri și niște reguli clare, care erau respectate și fiecare își stia locul. Aveai sentimentul că aparții unei comunități, aveai sentimentul datoriei și al obligațiilor față de anumiți oameni și față de comunitate și îți făceai datoria, îți onorai obligațiile. Nu aveai prea mare libertate de mișcare, din acest punct de vedere.

Apoi ne-am mutat în orașe mari, în care nu mai avem o comunitate, suntem departe de familie, cunoaștem puțini oameni și avem o libertate mai mare, dar conversațiile importante le avem doar cu noi înșine și eventual cu unul sau doi oameni apropiați.

Fiindcă nu mai exista reguli clare, fiindcă funcționăm pe baza propriilor reguli, totul devine subiect de negociere și de aceea inteligența relațională este foarte importantă. Dar este greu să-ți dezvolți inteligența relațională când ai crescut cu față cu calculatorul sau cu tableta, în loc să crești față în față cu diverși oameni cu care interacționezi și de la care înveți cum să te comporți, cum este să fii rănit și ce poți face ca să nu-i rănești pe alții.

În acest context am ajuns să rediscutăm și ce înseamnă „să-ți iei un angajament”. În trecut, „angajamentul” îți oferea un sentiment al stabilității, sentimentul că aparții de ceva, ca te poți baza pe ceva și faptul că îți asumai un angajament însemna că ai o obligație morală de a respecta acel angajament. Acum oamenii percep angajamentul ca o limitare a libertății lor; ei sunt dispuși să-și ia angajamente, dar pe termen scurt. (Esther Perel) Traducerea Mihaela Dan

În ultimele 3-4 generații am trecut de la economia de producție la economia de servicii și apoi la economia de identitate.

Ce înseamnă „economia de identitate”? Înseamnă că noi ne dorim să simțim că activitatea noastră profesională are un scop mai înalt, că este parte din Misiunea noastră, că este parte din drumul către atingerea celui mai înalt potențial al nostru.

Și problema este cum putem să armonizăm această dorință a noastră de a ne urma Menirea cu activitatea profesională, în condițiile în care la serviciu ni se cere să ne concentrăm pe performanță și profit cu orice preț, să trecem peste cadavre pentru a ne atinge scopurile.

Noi începem să aducem emoțiile în mediul profesional. Acum vorbim și în mediul profesional despre autenticitate, despre transparență, despre încredere, despre conexiune, în același timp în care vorbim despre analizele de performanță. Intrăm într-un gen de „capitalism al emoțiilor”.

Vă întreb: valorile voastre relaționale sunt diferite, comparativ cu cele pe care le aveau părinții și bunicii voștri? Valorile voastre relaționale sunt o prioritate pentru voi, deși nu erau o prioritate pentru părinții voștri și bunicii voștri?

În general, dacă discutăm de relații, sunt unii care este necesar să învețe să-și folosească vocea, să-și spună părerea/ adevărul, să învețe „să vorbească mai mult” în relațiile lor și sunt alții care este necesar să învețe să asculte mai mult în relațiile lor.

Vă întreb: voi sunteți dintre cei care este necesar să învețe să vorbească mai mult sau dintre cei care este necesar să învețe să asculte mai mult? (Esther Perel) Traducerea Mihaela Dan

Pentru mine este foarte clar că promiscuitatea nu are de-a face cu faptul că oamenii respectivi se simt confortabil cu sexualitatea lor.

Unii ar putea crede că oamenii au un comportment promiscuu pentru că se simt liberi să-și folosească sexualitatea așa cum au chef, pentru că sunt lipsiți de inhibiții.

Eu discut cu tinerii cu care lucrez (femei și bărbați) și îi întreb: „Dacă ție îți place să mergi cu motocicleta, nu preferi să fii conștient când mergi cu motocicleta, să fii total prezent în acea experiență, să simți bucuria acelei plimbări, să-ți amintești a doua zi cât de frumoasă a fost călătoria ta? De ce ai vrea să faci sex și a doua zi să nu-ți amintești nimic din ce s-a întâmplat și nici cine e persoana cu care s-a întâmplat?

Poate că nu te simți atât de confortabil cu sexualitatea ta, dacă trebuie să faci sex într-o stare de «amorțeală», după care te trezești a doua zi și te întrebi cine e persoana de lângă tine și te grăbești să-ți găsești o altă persoană cu care să faci același lucru, fiindcă nu te interesează să ții minte cu cine o faci”.

De fapt, cu cât faci sex cu mai multe persoane, cu atât scade respectul pe care-l ai pentru persoanele cu care faci sex, plăcerea pe care o simți, conexiunea pe care o simți. (Esther Perel) Traducerea Mihaela Dan

Sunt câteva lucruri care fac ca relația de cuplu să se deterioreze. Printre cele mai mai importante sunt: indiferența, disprețul, neglijarea și violența (și nu mă refer neapărat la acte de violență majore, ci și la acte repetate de micro-violență).

1.Indiferența: începi să simți că nu mai contezi pentru cealaltă persoană sau pentru tine nu mai contează partenerul tău, nu mai contează ce crede, ce simte, ce dorește, ce face, unde este acesta. Când tu te comporți ca și cum cealaltă persoană îți este indiferentă, o să faci simtă că nu valorează mare lucru, o faci să simtă că nu contează pentru tine.

Relațiile noastre, conexiunile noastre cu ceilalți se bazează tocmai pe faptul că simțim că noi contăm pentru celălalt, că suntem importanți pentru el, că ne vrea binele, că este mândru de noi. Când simți că nu mai contezi pentru celălalt toate semnificația relației se duce de râpă și se instalează o răceală, o înstrăinare între voi.

2.Neglijarea partenerului: odată ce au intrat într-o relație/ căsnicie, oamenii consideră că iubirea/ prezența partenerului lor le este garantată, iau aceste lucruri ca și cum li se cuvin. Ei au mai multă grijă de mașinile lor, de animalele lor de companie, de afacerea lor, decât de partenerul lor.

Oamenii cred că dacă i-au acordat atenție partenerului până l-au cucerit, odată ce au o relație, este cucerit pentru totdeauna, nu mai este nevoie să facă nimic în aceea direcție.

E uimitor că oamenii au impresia că dacă ai intrat într-o relație, aceasta va merge bine de la sine, fără să faci niciun efort în acest sens. Oamenii ar considera aberantă ideea că o afacere poate merge bine fără să-i acorzi atenție/ timp/ energie sau că o mașină poate merge bine la nesfârșit, fără să-i acorzi atenție/ timp/ energie, dar cred că relația lor de cuplu poate merge bine fără să-i acorde atenție/ timp/ energie.

3.Violența: Modul lipsit de respect, jignitor, în care vorbesc unii cu partenerii, replicile acide pe care le aruncă, sunt o mare problemă. Mulți oameni vorbesc mai frumos cu oricine, inclusiv cu străinii, decât vorbesc cu partenerul lor de cuplu.

De ce fac asta? Pentru că știu că nimeni altcineva nu le-ar tolera un asemenea comportament. Dacă ar vorbi așa cu cei de la serviciu ar fi concediați. Dacă ar vorbi așa cu cineva pe stradă ar fi admonestați sau chiar loviți. Dar cu partenerul/ partenera lor ei au sentimentul că el/ea va fi acolo indiferent cum se comportă, că va suporta orice, pentru că sunt într-o relație.

4.Disprețul este cel mai greu de dus. Disprețul față de partener omoară relația. Disprețul îl face pe partner să se simtă complet lipsit de valoare, acesta percepe mesajul „Ești un nimic pentru mine!”. (Esther Perel) Traducerea Mihaela Dan

În opinia mea este necesar ca oamenii să înceteze să mai asocieze divorțul cu ideea de „eșec”.

În trecut oamenii se mergea pe principiul „căsnicia este pentru toată viața/ până când moartea ne va despărți”. În prezent, pentru majoritatea cuplurilor căsnicia este „până când iubirea noastră o să moară”.

Atât timp cât oamenii o să mențină convingerea „căsnicia este pentru toată viața/ până când moartea ne va despărți”, ei vor considera că „au eșuat” dacă divorțează.

Eu cred că o relație care a rezistat 15, 20 sau 25 de ani este un succes, nu un eșec. Poate că acei oameni au făcut unele lucruri mai puțin bine, dar unele lucruri le-au făcut chiar bine.

Și mai cred că multe dintre cuplurile care divorțează nu-și oferă șansa de a aprecia lucrurile bune pe care le-au făcut împreună, nu-și oferă un final decent: „Acestea sunt lucrurile pe care le-am făcut/ învățat cât am fost împreună. Acestea sunt lucrurile pe care le iau cu mine, din ceea ce am realizat/ învățat cât am fost împreună. Asta este ceea ce îți doresc pe mai departe, dat fiind că ne despărțim. Așa mi-aș dori să își amintească de noi, ca și cuplu, copiii noștri. Rămas bun!”.

Acesta este un rămas bun foarte diferit de cel pe care îl experimentează cele mai multe cupluri. Și când ai parte de un astfel de rămas bun, modul în care mergi mai departe cu viața ta și modul în care vei intra într-o nouă relație este cu totul altul, pentru că nu vei lua cu tine în viitoarea relație sentimentul că ai fost o victimă, resentimente, ură/ dușmănie față de fostul partener.

Poate că acum divorțați, dar de-a lungul relației voastre v-ați ajutat unul pe altul ca să realizați diverse lucruri, v-ați susținut unul pe altul în perioade grele, ați crescut niște copii împreună; ați făcut și niște lucruri bune împreună, ați avut și momente bune împreună. Nu ștergeți toate aceste lucruri cu buretele, doar pentru că au fost alte lucruri care v-au adus la divorț.

De ce trebuie să considerați că acea căsnicie a fost un eșec, doar pentru că s-a încheiat mai devreme decât vă așteptați? Trebuia nepărat ca acea căsnicie să se sfârșească la cimitir, ca să considerați că a fost un succes?

În opinia mea, este necesar să renunțăm la ideea că o căsătorie este „până când moartea ne va despărți”, pentru că aceasta are ca și consecință faptul că oamenii percep divorțul ca fiind un eșec personal, iar asta este o perspectivă deformată, care-i marchează ani sau chiar decenii după divorț. (Esther Perel) Traducerea Mihaela Dan

Fără frustrare nu există nevoie, nu există motiv să mobilizezi resurse și să înțelegi că ești liber să faci ceva cu tine însuți.

Iata ca am gasit si un rol pozitiv al frustrarii.

Această afirmație subliniază modul în care frustrarea poate servi drept catalizator pentru dezvoltarea personală și mobilizarea resurselor personale. Frustrarea, experimentată atunci când ne confruntăm cu obstacole sau incapacitatea de a atinge ceea ce dorim, adesea îi determină pe oameni să-și reevalueze obiectivele și să caute noi modalități de a le atinge. Acest lucru poate duce la o mai bună înțelegere a abilităților și libertății de acțiune, stimulând în același timp creșterea și dezvoltarea personală. (Anatoli Basarab)

"Puteți avea defecte, puteți fi neliniștiți și chiar supărați, dar nu uitați că viața voastră este cea mai mare companie din lume.”

"Doar tu poți să o împiedici să eșueze".

"Ești apreciat, admirat și iubit de atât de mulți. Amintește-ți că a fi fericit nu înseamnă să ai un cer fără furtună, un drum fără accidente, o slujbă fără efort, o relație fără dezamăgiri".

"A fi fericit înseamnă să găsești putere în iertare, speranță în bătălii, siguranță în frică, iubire în discordie."

"Nu înseamnă doar să te bucuri de zâmbet, ci și să reflecte tristețea".

"Nu este vorba doar de a sărbători succesul, ci și de a învăța din eșecuri".

"Nu e vorba doar de a te simți fericit cu aplauze, ci de a fi fericit în anonimat".

"Fericirea nu este o soartă a destinului, ci o realizare pentru cei care pot călători în interiorul lor".

"A fi fericit înseamnă să nu te mai simți victimă și să devii autorul propriului destin."

"Este a merge prin deșerturi, dar a fi capabil să găsești o oază în adâncul sufletului tău. Înseamnă să-i mulțumești lui Dumnezeu în fiecare dimineață pentru miracolul vieții".

"A fi fericit înseamnă să nu-ți fie frică de sentimentele tale și să poți vorbi despre tine însuți. Să ai curajul de a auzi un "nu" și să găsești încredere în critici, chiar și atunci când acestea sunt nejustificate".

"Înseamnă să-ți îmbrățișezi copiii, să-ți îmbrățișezi părinții, să petreci clipe poetice cu prietenii, chiar și atunci când aceștia ne rănesc".

"A fi fericit înseamnă să lași să trăiască creatura care trăiește în fiecare dintre noi, liberă, veselă și simplă."

Aveți maturitatea de a putea spune:

"Am făcut greșeli".

Să ai curajul de a spune:

"Îmi pare rău" .

Este să ai sensul de a spune "Am nevoie de tine".

Este să ai capacitatea de a spune "Te iubesc".

Fie ca viața ta să devină o grădină de oportunități fericite... ca primăvara să fie un iubitor de bucurie și iarna un iubitor de înțelepciune.

"Și când faci o greșeală, ia-o de la capăt".

Pentru că numai atunci te vei îndrăgosti de viață.

Vei descoperi că a fi fericit nu înseamnă să ai o viață perfectă.

Dar folosește lacrimile pentru a iriga toleranța.

" Folosește-ți înfrângerile pentru a-ți antrena răbdarea.

"Folosește-ți greșelile cu seninătatea sculptorului. Folosiți durerea pentru a vă conecta la plăcere.

Folosiți obstacolele pentru a deschide ferestrele inteligenței".

"Nu renunțați niciodată... "

Mai presus de toate, nu renunțați niciodată la oamenii care vă iubesc.

Nu încetați niciodată să fiți fericiți, pentru că viața este un spectacol uimitor. ".

( PAPA FRANCISC)

Jalea pe care o experimentăm după o pierdere devastatoare (fie că e vorba despre decesul cuiva drag sau ruperea unei relații care a fost foarte importantă pentru noi) este un uriaș catalizator pentru schimbare.

În funcție de om și de ceea ce a pierdut, jalea poate să dureze luni sau chiar ani.

Este posibil ca un om să fi trecut prin jalea provocată de decesul unei rude în urmă cu câțiva ani și acum să îi fi murit cățelușul, iar acel om să constate cu suprindere că jalea pe care o simte la moartea cățelușului este mult mai mare decât aceea pe care a experimentat-o la decesul rudei sale. Și poate acel om se judecă în sinea lui, fiindcă i se pare că „nu e în regulă” să fie mult mai afectat de moartea unui animal de companie decât de moartea unui om care făcea parte din familie.

Explicația este că ceea ce era între tine și acel cățeluș era o conexiune de la inimă la inimă, pentru că acel animăluț te iubea necondiționat și asta a făcut ca și tu să-ți deschizi inima pentru el. Poate că relația ta cu acea rudă nu era atât de profundă pe cât a fost relația ta cu acel cățeluș.

Nivelul de jale la care ajungi depinde de nivelul conexiunii cu ființa pe care ai pierdut-o.

În plus, atunci când trecem printr-o experiență de acest gen și „se deschide ușa” pentru ca jalea din noi să iasă la suprafață, iese nu doar jalea pentru ceea ce s-a întâmplat în prezent, și ci jalea pe care nu am putut să o manifestăm în trecut, în diverse situații traumatizante și care a rămas undeva în interiorul nostru.

Deseori noi numim „noaptea întunecată a sufletului” perioada de profundă jale prin care trecem atunci când pierdem o persoană dragă sau o relație care a fost foarte importantă pentru noi. Atunci ies la suprafață din interiorul nostru foarte multe emoții de vibrație joasă, este o curățare energetică profundă, iar la finalul perioadei noi nu mai suntem același om. (Lee Harris) Traducerea Mihaela Dan

Eu am discutat de-a lungul timpului cu mulți Vindecători care s-au îmbolnăvit și de aceea se simțeau oribil, aveau sentimentul că boala este o dovadă a faptului că nu sunt suficient de evoluați, că nu sunt cu adevărat Vindecători, se temeau că cei din jur cred că sunt niște ipocriți, fiindcă spun că îi pot vindeca pe alții, dar nu au putut să prevină propria îmbolnăvire/ nu s-au putut vindeca pe ei înșiși. Ei simt că nu sunt suficient de buni, dacă s-au îmbolnăvit.

De ce ai simți așa ceva?! Tu permiți ca opinia celor din jur să determine ceea ce simți despre propria valoare!

Unii dintre voi vă veți îmbolnăvi, chiar dacă sunteți Vindecători. Și nu faptul că nu vă îmbolnăviți dovedește că sunteți adevărați Vindecători, că sunteți cu adevărat evoluați, ci modul în care faceți față bolii.

Nu vă mai evaluați nivelul spiritual după faptul că v-ați îmbolnăvit sau nu, fiindcă acesta nu este un criteriu pe care să-l poți folosi pentru a deosebi oamenii evoluați spiritual de cei care nu sunt evoluați spiritual!

În lumea asta au fost și mai sunt o mulțime de oameni foarte evoluați, învățători spirituali și Vindecători care au fost/ sunt bolnavi și care și-au făcut în continuare munca spirituală, în ciuda bolii.

Nu vă mai căutați singuri defecte și nu mai luați faptul că v-ați îmbolnăvit ca pe o dovadă că nu sunteți evoluați din punct de vedere spiritual!

Nu vă mai întrebați „Eu sunt un Vindecător; cum este posibil să mă îmbolnăvesc? De ce mi s-a întâmplat asta, ce am făcut greșit?”. Nu ați greșit cu nimic, nu despre asta este vorba. Este un test. Acceptați ceea ce este, știind că totul are un rost și ocupați-vă cum puteți mai bine de situația respectivă.

Tu poți fi cel mai mare Vindecător al lumii; dacă te-ai îmbolnăvit și ești pe patul de moarte, singurul lucru pe care îl putem face noi este să-ți mulțumim pentru toată munca pe care ai făcut-o în serviciul Binelui comun, să-ți fim recunoscători pentru ce ai oferit lumii, nu să ne spunem că dacă erai un Vindecător atât de bun pe cât credeam, ai fi fost capabil să te vindeci pe tine însuți și că dacă te-ai îmbolnăvit, e o dovadă că nu ești atât de evoluat pe cât credeam noi.

Și dacă noi nu-ți mulțumim cu recunoștință pentru tot ce ai făcut, ci îți punem la îndoială valoarea, atunci cel care face asta este aspectul nostru uman, egoul nostru, care de atât este capabil.

De ce oamenii pun la îndoială valoarea/ calitățile/ nivelul spiritual al Vindecătorilor care se îmbolnăvesc? Pentru că în acest fel îi trag în jos și nu se mai simt inferiori lor, nu se mai simt rușinați că nu au făcut mare lucru ca să evolueze, că nu au ajuns și ei la nivelul la care se află acei Vindecători. (Michael Mirdad) Traducerea Mihaela Dan

Cineva spunea: „Dacă vrei să fii o Lumină în această lume, fii pregătit să arzi”.

Nu considerați că dacă voi ați evoluat ca nivel spiritual, gata, nu mai faceți parte din această lume, nu veți mai avea de-a face cu tot ce ține de lumea materială, nu o să mai aveți problemele pe care le au oamenii „obișnuiți”! Vă faceți iluzii dacă voi credeți asta. Unii dintre o să vă îmbolnăviți, alții o să divorțați, alții o să fiți concediați, etc. Vă veți confrunta cu aceleași probleme cu care se confruntă și ceilalți oameni, doar că dacă sunteți cu adevărat spirituali, le veți trata altfel decât o fac ceilalți oameni, vă veți ocupa de ele altfel decât o fac ceilalți oameni.

Când tu alegi să mărești Lumina din tine, tot ce nu este Lumină o să iasă în evidență, o să te „ardă”. (Michael Mirdad) Traducerea Mihaela Dan

Foarte mulți oameni care vin la mine la consiliere, pentru că au diverse probleme, mă întreabă ce pot face ca să-și rezolve acele probleme și apoi îmi spun că nu pot face ceea ce le sugerez să facă. Nu au curajul să facă schimbările necesare pentru a-și rezolva problemele, pentru a-și îmbunătăți viața.

Eu nu știu de ce mă mai întreabă, dacă nu vor să facă nicio schimbare, dacă vor să-și rezolve problemele rămânând, în același timp, în zona lor de confort…

Când tu spui că vrei să evoluezi, că vrei să-ți schimbi viața, că nu mai vrei să trăiești așa cum ai făcut-o până acum, Universul o să declanșeze o serie de lucruri care să te împingă către schimbare, o să vină niște teste, iar dacă tu pici testele - adică nu ești dispus să faci nicio schimbare -, lucrurile se vor înrăutăți în viața ta, nu se vor îmbunătăți.

Îți e mai bine dacă spui de la bun început „Nu vreau nicio schimbare în viața mea, nu sunt dispus să fac nimic în acest sens, vreau ca totul să rămână exact așa cum e! Universule, lasă-mă în pace, nu te băga în viața mea!”.

Dacă ai spus că vrei ca viața ta să se schimbe, că nu mai vrei să trăiești așa cum ai trăit până acum, acesta este, practic, un mod în care ceri Universului să declanșeze „procedura de schimbare”. Fii atent ce spui, fii atent ce ceri, fiindcă Universul e cu ochii pe tine și cum ai dat un semn că vrei o schimbare, cum „apasă butonul”!

Și înțelege că atunci când tu spui că vrei să aduci mai multă Lumină în viața ta, nu e ca și cum Universul vine cu găleata de Lumină, o toarnă deasupra ta și totul devine deodată mult mai frumos/ ușor/ magic, fără ca tu să faci ceva deosebit.

Când spui că vrei să aduci mai multă Lumina în viața ta, tot ceea ce nu este Lumină în interiorul tău și în viața ta va fi scos la suprafață, îți va fi arătat în față la modul evident, astfel încât să nu mai poți să te prefaci că nu vezi acele lucruri, să nu te mai poți minți singur. Și tu trebuie să te ocupi de toate acestea, să cureți tot gunoiul energetic din interiorul tău și din viața ta. Nu mai poți doar să le vorbești altora despre spiritualitate, trebuie să începi să o trăiești. Și la început, când iese la suprafață gunoiul energetic și trebuie să faci curățenie, n-o să fie deloc plăcut. (Michael Mirdad) Traducerea Mihaela Dan

Un adevărat învățător spiritual nu îți cere/ te împinge să faci schimbări radicale atunci când tu nu ești pregătit pentru așa ceva. O astfel de atitudine este periculoasă.

Nu e în regulă ca tu, învățătorul spiritual, să-i forțezi/ faci presiuni asupra oamenilor să facă niște alegeri/ schimbări pentru care nu sunt pregătiți.

Este necesar ca fiecare om să-și ia propriile decizii la momentul la care se simte pregătit pentru a face acele lucruri, nu să-l împingă altul să facă un salt în gol pe care cel dintâi nu se simte pregătit să-l facă (și acest „salt” poate să însemne să iasă dintr-o relație, să renunțe la o slujbă, să se mute în alt stat, etc).

Nu este treaba nimănui să-l împingă pe altul să ia niște decizii radicale; nu vă mai asumați o asemenea responsabilitate, nu vă mai amestecați în acest fel în viața altor oameni! Și nu mai permiteți nimănui să vă impună/ împingă spre a lua astfel de decizii pe care încă nu vă simți pregătiți să le luați. Este viața voastră, este alegerea voastră ce, când și cum faceți.

Dacă vreți să vă schimbați viața, verificați dacă sunteți cu adevărat determinați să faceți acest lucru, adică dacă aveți cu adevărat curajul să ieșiți din zona voastră de confort sau nu și hotărâți-vă ce gen de schimbări veți face: înaintați cu pași mici sau vă simțiți pregătiți să faceți salturi mari (schimbări radicale).

Și fiți atenți ce cereți Divinității, pentru că voi cereți tot timpul, prin ceea ce gândiți, chiar dacă nu sunteți conștienți de asta.

Fiți atenți pentru ce vă rugați, findcă voi vă rugați tot timpul, prin ceea ce gândiți, chiar dacă nu sunteți conștienți de asta.

O rugăciune nu arată neapărat la modul la care îți împreunezi mâinile, închizi ochii și spui „Doamne, te rog, ……….”. Dacă voi vă gândiți că vreți o schimbare, că modul în care ați trăit până acum nu vi se mai potrivește, atunci voi v-ați rugat pentru o schimbare, iar Dumnezeu va porni „procedura de schimbare”. (Michael Mirdad) Traducerea Mihaela Dan

Viața ne testează. Și când ni se întâmplă asta, ce facem noi? Cum privim aceste teste? Le trecem sau le picăm? Ne întoarcem către Dumnezeu sau ne considerăm victime, ne plângem de milă, credem că ne-a pedepsit Dumnezeu?

Oamenii trec prin viață și privesc totul dintr-o perspectivă atât de îngustă, văd doar aparențele… Ei văd că li se întâmplă niște lucruri și nu se întâmplă alte lucruri, sunt nemulțumiți/ devastați că li s-au întâmplat niște lucruri și sunt nemulțumiți/ devastați că nu s-au întâmplat alte lucruri.

Ei nu conștientizează că tot ce li se întâmplă are un rost, că din toate au ceva de învățat.

Care sunt testele voastre? O boală, un divorț, decesul cuiva drag, pierderea slujbei, o criză în familie?

Să nu credeți că Dumnezeu și-a propus să vă distrugă viața, ca să verifice dacă sunteți evoluați sau nu; nu despre asta este vorba. Fiecare test prin care trecem este direct proporțional cu nivelul nostru de conștiință; nu ni se dă mai mult decât putem duce. Fiecare test prin care trecem are legătură cu ceea ce avem noi de învățat la momentul respectiv. De aceea trecem prin teste diferite.

Noi uităm deseori că nimic nu se întâmplă fără știrea lui Dumnezeu, că totul este orchestrat divin și are un rost, chiar dacă noi, cu mintea noastră umană, nu înțelegem acel rost pe moment. (Michael Mirdad) Traducerea Mihaela Dan

Fiecare dintre noi suntem testați de nenumărate ori de-a lungul vieții. Nu vă mai uitați la testele altora, nu le mai comparați cu testele voastre, pentru că nu există comparație.

Testele altora sunt „croite” pe măsura lor, așa cum testele voastre sunt „croite” pe măsura voastră. Dacă voi aveți parte de teste care vi se par mult mai grele decât ale altora, este pentru că voi puteți face față acelor teste și ei nu. Voi sunteți la un nivel și ei sunt la un alt nivel. Nu e nimeni „favorizat” din acest punct de vedere.

Dacă ție ți-e frică de ceva, poți să știi că la un moment dat vei fi testat în acea zonă a vieții. Și când se întâmplă asta, poți să știi că este testul potrivit pentru tine, iar acela este momentul potrivit pentru testul respectiv. Și atunci ai două opțiuni: poți să te confrunți cu acea frică, să treci prin ea și să devii mai puternic sau poți să te lași copleșit de frică, să te închizi și mai mult în tine, să-ți închizi și mai mult inima.

Fiți conștienți când treceți printr-un test și faceți tot ce depinde de voi ca să vă depășiți frica, nu vă lăsați copleșiți de ea.

Nu vă ascultați egoul, care vă spune că sunteți terminați, că viața voastră este distrusă, că nu vă veți mai reveni niciodată, că totul s-a sfârșit pentru voi, că e prea mult pentru voi, etc. Amintiți-vă că este doar un test, atâta tot – și este un test conceput special pentru voi, Divinitatea s-a asigurat că este un test pe care îl puteți trece.

Pe de altă parte, nu permiteți egoului să vă spună că sunteți susținuți de Divinitate și deci puteți face orice vreți, fiindcă nu vi se va întâmpla nimic.

Nu te arunca într-o prăpastie, doar pentru că ai convingerea că Dumnezeu este alături de tine și te susține în tot ce faci.

Dumnezeu nu te susține când faci tot felul de tâmpenii; dacă te arunci în prăpastie nu te aștepta ca Dumnezeu să te prindă și să ajungi plutind ca un fulg pe fundul prăpastiei.

Dacă tu ai agățat un individ la un bar, erați amândoi băuți, ați făcut sex și te bazezi că Dumnezeu o să te susțină în a avea o relația visurilor tale cu acel bărbat, Dumnezeu o să-ți spună: „Eu ți-am zis să nu te duci la acel bar. Ce ai făcut tu după ce te-ai dus la bar este strict treaba ta, asumă-ți consecințele!”. (Michael Mirdad) Traducerea Mihaela Dan

Alegerile tale spun ceva despre tine, ne dau indicii despre nivelul stimei tale de sine, respectului tău față de sine, iubirii de sine.

Dacă tu rămâi într-o relație abuzivă/ toxică, ce spune asta despre tine?

Dacă tu te mulțumești cu firimituri în relații, ce spune asta despre tine?

Dacă funcționezi din tiparul codependenței în relații, ce spune asta despre tine?

Acestea sunt teste. Și e un test grilă, iar variantele sunt: „Te respecți pe tine însuți/ însăți” și „Nu te respecți pe tine însuți/ însăți”.

Când tu accepți situații ca cele de mai sus, bifezi „Nu mă respect pe mine însumi/ însămi”.

Și apoi Universul o să spună: „Avem aici pe cineva care nu se respectă pe sine, care consideră că nu valorează mare lucru! Trimiteți-i tot ce rezonează cu această vibrație!”.

În fiecare zi noi avem parte de astfel de teste și cei mai mulți oameni nici măcar nu-și dau seama. În fiecare zi ei bifează răspunsul „Nu mă respect pe mine însumi”, pică testul și nici măcar nu-și dau seama.

Cu cât crești mai mult ca nivel de vibrație, cu atât mai conștient ești când ai parte de astfel de teste, cu atât mai repede procesezi ce ți se întâmplă și dai „răspunsul corect” (cel de vibrație înaltă) la test. Lucrurile se întâmplă mult mai repede pentru tine, înveți mult mai repede lecția din ceea ce ți se întâmplă, urci mai repede la următorul nivel și treci la o nouă lecție.

Dar ai nevoie de răbdare, pentru că cei din jurul tău nu sunt la fel de rapizi ca tine, nu-și dau seama că trec prin niște teste, nu-și dau seama că pică testele, e nevoie să repete lecția de multe ori ca să înțeleagă ce au de înțeles, să învețe acea lecție și să poată merge mai departe. (Michael Mirdad) Traducerea Mihaela Dan

Mulți oameni spun că pentru a-și vindeca o anumită traumă interioară au nevoie ca persoana care i-a rănit să recunoască faptul că le-a făcut rău și să-și ceară iertare.

Pe de altă parte, de multe ori, atunci când cineva le spune „Îmi pare rău că am făcut acel lucru/ te-am rănit”, ei aud cuvintele, însă simt că acestea nu sunt sincere, că persoana respectivă nu le spune din toată inima.

Acele cuvinte nu folosesc la nimic, pentru că cel care a fost rănit nu simte că celălalt chiar regretă ce a făcut.

Cel care a fost rănit simte ceva de genul: „Nu, nu valorează nimic aceste scuze. Tu ai făcut cu bună știință ce ai făcut, ai știut că mă va răni ceea ce vei face, dar ai făcut-o oricum. Ai știut de la bun început că alegerea ta mă vă face să sufăr, dar nu ți-a păsat, ai decis să mergi în continuare cu acea alegere”.

Unii dintre noi știm că atunci când vrei să faci ceva ce va răni un alt om, ești vizitat de un înger care te întreabă „Ești sigur că vrei să faci asta? Mai gândește-te o dată!”.

Așa funcționează lucrurile în Univers – înainte de a face ceva care rănește un altul, un înger te întreabă dacă ești sigur că vrei să-ți folosești forța vitală pentru a face rău altuia. Și tu simți asta, adânc în interiorul tău. Și uneori te oprești, nu mai faci acel lucru. Iar alteori tu răspunzi: „Da, sunt sigur!”. Și dacă mergi înainte pe acea cale, fapta ta este înregistrată în Ceruri și vor exista consecințe.

Când îți folosești cu bună știință forța vitală pentru a face rău unui alt om tu creezi karma.

De aceea scuzele tale nu valorează nimic dacă sunt doar vorbe goale, dacă tu nu conștientizezi și nu recunoști: „Am știut că ceea ce am făcut te va răni, dar asta nu m-a oprit să fac acele lucruri. Ceea ce am făcut a fost cu bună știință, nu a fost o simplă greșeală. Și îmi pare rău că am făcut acea alegere la momentul respectiv”. Așa îți ceri iertare, dacă vrei să o faci cum trebuie.

Uneori nu poți face mare lucru ca să repari răul pe care l-ai făcut în trecut. Și este posibil ca atunci când îți ceri iertare la modul sincer, persoana respectivă să spună „Nu e suficient. Vreau să suferi și tu la fel de mult pe cât am suferit eu. Vreau să fii umilit și tu la fel de mult pe cât am fost eu”.

Dacă tu ești unul dintre cei care răspund în acest fel, este cazul să te întrebi: „În ce m-am transformat? Ce fel de om am ajuns să fiu? Cât de mult m-a deformat acea traumă, de am ajuns să gândesc astfel?”. (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

Învățați să vă folosiți discernământul, astfel încât să conștientizați „Acest om nu are capacitatea să înțeleagă cât de mult m-a rănit” și să nu mai insistați să-l acuzați pentru ceea ce a făcut în trecut, așteptându-vă ca el să-și dea seama de răul produs și să se simtă vinovat. Este ca și cum ai fi nemulțumit că un copil de 4 ani nu înțelege cât de grav este ceea ce a făcut.

Este aberant să alegi să nu te vindeci până acel om nu conștientizează cât de mult te-a rănit.

Te pedepsești pe tine, păstrând vie acea poveste de suferință, rămânând un om rănit, fiindcă acea persoană nu înțelege cât de mult te-a rănit, fiindcă nu este dispusă să recunoască ce a făcut și să-și ceară scuze?

Nu înțelegi că acelui om nu-i pasă că tu ești rănit sau nu, că nu-i pasă dacă te-ai vindecat sau nu?

Tu pierzi putere când te agăți de acea poveste de suferință, păstrând dușmănie/ resentimente/ dorința de răzbunare, acumulând în continuare în interiorul tău acea energie toxică, dorind ca acel om să sufere la fel de mult pe cât ai suferit tu, refuzând să ierți și să mergi mai departe până când el nu recunoaște că te-a rănit și nu își cere scuze. De ce ți-ai face așa ceva?! E ca și ai continua să te tai singur cu lama la nivel psihic…

Tu tânjești să obții validare și scuze din partea unui om care nu-ți va oferi niciodată așa ceva. Vezi-ți de viața ta, vindecă-te și mergi mai departe!

Când crești ca nivel de conștiință, în momentul în care primești ghidarea să închizi un anumit capitol și să mergi mai departe, faci asta, chiar dacă egoul tău bate cu piciorul în podea și spune „Nu! N-o să-l iert, n-o să uit până când nu îmi spui de ce acel om a făcut asta, de ce mi s-a întâmplat asta!”.

Divinitatea nu răspunde la astfel de somații, nu îți dă ție (egoului tău) explicații pentru ceea ce face.

Atitudinea potrivită este următoarea: „Dacă mi s-a întâmplat asta, înseamnă că există un motiv bine întemeiat. Știu că totul se întâmplă cu un rost, că totul este spre Binele meu cel mai Înalt, chiar dacă acum nu înțeleg care este acest rost”.

Observați cât de mult vă identificați cu traumele voastre, în ce măsură simțiți că acestea vă reprezintă ca persoană.

Când vă gândiți la cine sunteți voi, ca persoană, cât de mult din ceea ce vine în minte reprezintă traumele voastre, suferința voastră? (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

Nu vă ajută cu nimic să rămâneți agățați de povestea voastră de suferință.

Nu vă ajută cu nimic să refuzați să iertați niște oameni care v-au rănit în trecut. Refuzul de a ierta, faptul că rulați iar și iar acea poveste de suferință, vă face să pierdeți putere. Nu servește binelui vostru să aveți o perspectivă negativă asupra lucrurilor.

Și este o alegere să aveți o perspectivă negativă asupra lucrurilor. Este alegerea voastră, pe care o puteți schimba oricând.

Când alegeți să refuzați să iertați, voi alegeți, implicit, să experimentați o hemoragie de forță vitală. Când spuneți iar și iar acea poveste de suferință voi sperați că va exista o recompensă pentru cât de mult ați suferit, dar nu există așa ceva. Vă faceți rău singuri, vă alimentați rănile și pierdeți putere.

„E ușor să spui asta, dar numai eu știu cât am suferit! Nu trebuia să mi se întâmple o asemenea nenorocire!”

Sunt o mulțime de lucruri care n-ar fi trebuit să se întâmple, dar s-au întâmplat. Noi nu știm de ce se întâmplă unele lucruri și poate n-o să știm niciodată, fiindcă mintea noastră umană nu este capabilă să înțeleagă Marele Plan. Ți s-a întâmplat, ai suferit, ok, dar asta nu înseamnă să rămâi tot restul vieții blocat în trecut; mergi mai departe! Încetează să te mai vezi/ prezinți ca pe o victimă! (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

„E ceva greșit în faptul că aș vrea să primesc niște explicații de la un om care m-a rănit, că aș vrea să-mi spună de ce a făcut ce a făcut, pentru că simt că dacă înțeleg ce s-a întâmplat, de ce s-a comportat în acel mod, pot merge mai departe, pot să pun punct final acelei experiențe?”

Nu, nu e nimic „greșit” în asta. O mulțime de oameni spun că au nevoie de niște explicații logice, că au nevoie să înțeleagă de ce niște persoane s-au comportat într-un mod care i-a rănit foarte tare, ca să poată să dea drumul acelor persoane/ experiențe/ relații, ca să poată să se elibereze energetic.

Nu e greșit, dar nici nu este necesar să primești aceste explicații, ca să te eliberezi, ca să pui punct final.

Unii oameni au ajuns la un nivel de inteligența emoțională și compasiune la care pot sta de vorbă despre un subiect dureros și îți pot da niște explicații într-un mod care să nu facă mai mult rău decât bine. Îți pot spune niște adevăruri dureroase cu tact, cu respect, cu Iubire, cu compasiune, într-un mod în care să nu te simți jignit, umilit, atacat.

Dar sunt foarte mulți oameni care nu au ajuns la acest nivel de inteligență emoțională și compasiune, care o să-ți arunce cu brutalitate niște adevăruri dureroase sau o să susțină că nu au făcut ceea ce tu știi foarte clar că au făcut, o să susțină în continuare că este numai vina ta sau că e numai închipuirea ta, etc. O astfel de discuție te rănește și mai mult. Poate că vei afla niște lucruri în plus față de ceea ce știai, poate că vei obține niște explicații, dar ele vor fi atât de brutale, încât vei sfârși și mai rănit decât erai.

Eu am avut niște discuții „lămuritoare” cu diverse persoane de-a lungul timpului. Cu unele persoane am putut discuta într-un mod sincer, cu compasiune, cu respect, recunoscându-ne fiecare greșelile, spunând niște adevăruri dureroase într-un mod în care celălalt să nu se simtă atacat, asumându-ne fiecare partea noastră de vină. Am avut însă și discuții cu oameni care nu erau la nivelul de inteligență emoțională ca să fie capabili să comunice cu tact, cu respect, cu compasiune. Și în cazul acestor oameni am încetat să mai încerc să obțin de la ei ceea ce nu-mi pot da; mi-am văzut de viața mea. (Tim Ross) Traducerea Mihaela Dan

"Pe lângă o multitudine de căi inconștiente de autoprogramare nebenefică, astăzi abordez una care doare. Pe VOI, vă doare.

Am observat de-a lungul timpului, la unele poze de profil, acea panglică neagră, îndoită într-un 8 fără fund.

Așezându-mă în papucii voștri, arăt lumii virtuale că sunt în doliu, arăt lumii virtuale cât mă doare..., și e real, chiar vă doare ! Tare !

Ca orice durere, ea este un semn bun, ne arată că ceva din interiorul nostru e defect și necesită reparații urgente. Ca să rezolv durerea, e necesar să-i aflu cauza...și pe asta s-o rezolv.

-DE CE mă doare moartea cuiva drag?

În realitate, sunt doar două motive :

1. Nu înțeleg și nu mă interesează să înțeleg că sufletul acela și-a încheiat misiunea pentru care a venit, suferința nu îi mai era de folos, să învețe "lecții" și că, înainte de a veni la întrupare, și-a ales momentul plecării. Moartea e dureroasă fiindcă cultura religioasă și tradiția populară v-au indus acest program. În realitate, sufletul a venit în tabăra-școală, numită Pământ. Tabăra/școala a fost absolvită de el/ea, și-a luat diploma sau nu, și se întoarce acasă ! Sau a picat examen/e și va reveni, după ”vacanță”, să le ia, împreună cu diploma.

2. Doare din: egoism (știu că, poate, veți da cu pietre, dar ăsta e adevărul) sau din: vinovăție față de cel plecat de lângă voi.

Cercetați-vă ! ”n-am apucat să-i spun...”, ”n-am putut ajunge la înmormântare”, ”nu mi-am luat niciodată timp să-i ascult poveștile/plângerile/sfaturile”etc. VINOVĂȚIE.

-Ce e viața mea fără el/ea? Cine mă mai ajută? M-a lăsat singur/ă !

Copilul nostru a rămas fără mamă/tată (adică sarcinile ei/lui, cad asupra mea) ! Părinții ei/lui sunt distruși, au rămas fără nimeni să le fie aproape (adică, eu trebuie să-i suplinesc locul) etc. EGOISM...pentru că NU sufletul și nici spiritul trimit durerea, ci EGO-ul, acea parte nebenefică care ne-a programat astfel mintea. Purtați doliu, ca lumea să vadă că ați pierdut pe cineva drag...De ce? Fiindcă așteptați să fiți compătimit, să vi se trimită condoleanțe, să mai aveți un motiv în plus să vă plângeți de milă. EGO-ul vă împinge spre așteptările de orice fel, NU sufletul, nici spiritul vostru.

Înmormântarea? Bocitoarele, tradiția populară jelește...De fapt, trimitem Pământului, spre reciclare, hainele numite corp fizic, pe care sufletul nostru drag, le-a purtat, pentru un timp. Pentru că el, sufletul nostru drag, este VIU și ne veghează, comunică cu noi în multe feluri și, cel mai important, este liber de orice suferință.

Când veți schimba programele negative (despre plecare/înmormântare) care v-au fost băgate cu de-a sila, în minte, cu ceea ce v-am detaliat mai sus, veți fi liberi de durere.

Să vă fie de folos și iertare celor care se simt deranjați de ceea ce am scris.

Am îngropat doi părinți și 3 copii ! Nu am plâns și nu am suferit. Doar am mulțumit Sirsei Primare, cu recunoștință, că suferința lor a fost scurtă și s-au întors acasă, acolo unde voi fi și eu când îmi voi termina misiunea. Sursa: Mihaela Barna & Mary Leoca

Fiecare dintre noi trecem prin experiența „ crucificării” și fiecare dintre noi putem trece prin experiența „morții” și a „învierii”, atunci când experimentăm relații, pierderea unei slujbe, o boală grea, pierderea unui om drag, etc.

Noi toți putem „reveni la viață” după o asemenea experiență pe care o percepem ca pe o „moarte”. Cei mai mulți oameni nu revin însă la viață după o astfel de încercare, rămân „morți” și încearcă să-și găsească un partener/ o relație sau o slujbă, așa, „morți”. Încearcă să-și trăiască viața așa, „morți”. Ei sunt „morții vii” pe care-i vedem peste tot în jurul nostru. Și ei se întreabă întruna de ce nu le este/ merge deloc bine…

Destinul nostru este să revenim la viață, să „înviem” după o asemenea „moarte”, noi toți putem face asta, dar nu toți o fac.

Liberul arbitru se referă la faptul că e alegerea noastră când „înviem”. (Michael Mirdad) Traducerea Mihaela Dan

O mulțime de oameni își doresc un miracol care să schimbe totul radical, într-o clipă, în viața lor. Experiența de viață mi-a arătat însă că în general, lucrurile nu se petrec așa, nu se rezolvă printr-un miracol (adică prin intervenție divină), ci se rezolvă prin schimbări repetate pe care le face acel om, prin faptul că el face alt tip de alegeri decât cele care l-au adus în situația de a avea problema respectivă.

Tot experiența de viață mi-a arătat că cei mai mulți oameni preferă să facă același gen de alegeri și să se plângă de problema pe care o au, decât să facă niște schimbări în viața lor.

Sunt foarte mulți cei care așteaptă ca lucrurile să se schimbe de la sine, fără ca ei să facă ceva; foarte puțini sunt cei care sunt dispuși să se schimbe ei/ să facă schimbări în viața lor.

Cei mai mulți oameni nu vor să-și asume responsabilitatea pentru problemele din viața lor, nu vor să-și asume responsabilitatea de a face alegeri tranșante, ci preferă să dea vina pe alții pentru problemele lor și să aștepte eventual ca Dumnezeu să schimbe ca prin minune lucrurile în bine.

Atunci când vin la mine să-mi ceartă sfatul, pentru că au diverse probleme, iar eu le spun niște lucruri care nu le convin și le spun ce au de făcut ca să schimbe lucrurile în viața lor, mulți oamenii dau înapoi și chiar sunt nemulțumiți că le cer să-și asume responsabilitatea pentru problemele în care au intrat, în loc să dea vina pe alții.

Nimic n-o să se schimbe la modul semnificativ în viața ta, dacă tu nu te schimbi. Îmi pare rău, dar ăsta este adevărul: dacă voi nu sunteți dispuși să vă schimbați, dacă nu sunteți dispuși să faceți schimbări în viața voastră, atunci viața voastră nu se va schimba în bine.

În procesul evoluției tale, în fiecare pas înainte pe care-l faci în viața ta, Dumnezeu își are partea lui și tu ai partea ta. Dacă tu nu-ți faci partea ta, acel pas înainte nu se va întâmpla. Dacă tu nu ești dispus să faci niște schimbări în anumite situații, acele situații nu se vor schimba. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Lucruri care îi împiedică pe oameni să facă schimbări:

1.Faptul că au ajuns în starea în care își plâng singuri de milă, speranța lor ascunsă fiind aceea că își vor găsi Salvatorul care să îi scoată din acel necaz/ rezolve acea problemă. Așteaptă ca cineva care este mai puternic/ influent decât ei să îi audă când se plâng și să se ocupe de problemă, să îi salveze.

În caz că n-ați sesizat, în ziua de azi lumea întreagă suferă, o mulțime de oameni trec prin drame/ tragedii, cei din jurul vostru trec prin propriile probleme/ încercări, așa că faptul că voi vă plângeți întruna că vă e greu și aveți nu știu ce problemă nu mai impresionează pe nimeni. Nu mai așteptați Salvatorul care apare pe un cal alb ca prin farmec și vă rezolvă problema, pentru că n-o să se întâmple. Va trebui să fiți propriul Salvator, să vă rezolvați singuri problema. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Lucruri care îi împiedică pe oameni să facă schimbări:

2.Faptul că acei oameni refuză să devină independenți. Își trăiesc viețile fiind mereu dependenți de altcineva. Nu se simt bine dacă își clădesc viața pe cont propriu, independent de alții, simt că ceva nu e în regulă dacă nu au pe cineva de care să depindă.

Nu puteți evolua dacă aveți atașamente față de alții, dacă nu sunteți propriul stăpân și nu investiți în voi înșivă, dacă depindeți mereu de alții, dacă alegerile voastre depind mereu de ce vor alții.

Sunt lucruri/ rezultate pe care nu le vei obține niciodată dacă ești dependent de alții. Este nevoie să crești, să fii pe picioarele tale, să te eliberezi de toți cei care te trag în jos și să iei decizii ca ființă suverană.

Unele dintre voi rămâneți agățate de niște bărbați pentru că ei vă oferă niște avantaje financiare, în loc să evoluați și să ajungeți la nivelul la care sunteți capabile să realizați pe cont propriu banii pe care îi obțineți acum de la acei bărbați. Dacă ați investi în propria educație/ dezvoltare, în loc să investiți doar în chestiuni ce țin de aspectul vostru fizic, de machiaj, îmbrăcămine, încălțăminte, etc, ați ajunge în postura în care puteți câștiga prin propriile abilități/ competențe suficienți bani, nu ați mai avea nevoie să așteptați să vă dea bărbații acei bani.

În această lume sunt nenumărate oportunități pentru o femeie competentă, nu aveți nevoie să stați la mâna unor bărbați, ca să vă plătească ei cheltuielile. Și sunt o mulțime de femei care țin în preajma lor niște bărbați care le plătesc cheltuielile și în același timp, se roagă ca Dumnezeu să le aducă în cale un bărbat cu un nivel înalt de Conștiință, cu care să aibă o relație de nota 10.

Cum vreți să vă aducă Dumnezeu bărbatul ideal, când voi aveți în patul vostru un bărbat nepotrivit, care însă vă plătește cheltuielile?

Vă spun clar: sunt anumite lucruri la care sperați și care nu se vor întâmpla în viața voastră până când nu veți face niște schimbări și nu veți deveni independente/ independenți. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Lucruri care îi împiedică pe oameni să facă schimbări:

3. Oamenilor le e rușine să admită că viața lor nu este așa cum spuneau ei că este.

Spre exemplu, vezi pe rețelele de socializare tot felul de oameni care postează diverse fotografii sau texte și ai zice că viața lor e numai lapte și miere, că relația lor merge de minune, că sunt foarte fericiți.

De fapt, adevărul este că dincolo de formularea „într-o relație”, de textele în care își proclamă iubirea/ fericirea și de eventualele poze, acei oameni nici nu au o relație adevărată, este o legătură cu statut incert, este o relație sexuală fără obligații sau altceva de acest gen. Acei oameni se mint/ înșeală/ ignoră/ neglijează în relație, nu se iubesc și poate nici nu intenționează să rămână împreună pentru mult timp, dar afișează o fericire nemaipomenită pe conturile lor.

Pentru unele femei chestia asta cu „într-o relație” postată pe rețelele de socializare este esențială, este ceea ce le face să simtă că au valoare.

O mulțime de oameni au prezentat public o anumită imagine despre ei și despre relația lor și mai apoi le este rușine să recunoască faptul că aceea este o imagine falsă, că era o mascaradă. Nu vor să admită că viața/ relația lor nu e deloc cea pe care o prezentau pe rețelele de socializare și în public și de aceea trag de acea relație cât pot, se agață de ea, fiindcă nu vor să se facă de râs, având în vedere „iubirea”/ „fericirea” afișate anterior. Sunt prea mândri ca să-și recunoască eșecul, se tem de ce o să spună alții despre ei. Pentru ei este mai important să dea bine ca imagine, decât să fie bine, să se simtă bine în viața/ pielea lor.

În ceea ce mă privește, dacă am făcut o greșeală, dar am eșuat într-un anumit domeniu, nu am nicio problemă să recunosc și să fac schimbările necesare. Nu mă interesează ce cred alții despre mine. Nu mă interesează să dau bine în ochii altora. Prefer să recunosc că am dat greș – chiar dacă alții mă vorbesc de rău -, să fac schimbările necesare și să îmi fie mai bine, decât să sufăr rămânând în aceeași situație/ relație disfuncțională, doar ca să-mi păstrez imaginea bună în fața celorlalți.

Nu am nevoie de validarea altora, nu mă interesează ce părere au alții despre mine, eu fac alegerile care sunt benefice pentru mine și cu asta basta. Cui nu-i place, treaba lui. Dacă ceva în viața mea nu merge bine, o să recunosc acest lucru și o să mă ocup de problema respectivă, o să fac schimbările necesare, indiferent ce crede lumea despre asta. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Lucruri care îi împiedică pe oameni să facă schimbări:

4.O mulțime de oameni știu că este necesar să facă anumite schimbări, dar amână la nesfârșit să le facă. Ei sunt conștienți că acele schimbări sunt necesare, că amânarea lor are niște consecințe negative, dar continuă să amâne să ia deciziile necesare.

Problema cu amânarea este că uneori, faptul că azi amâni să iei o decizie tranșantă, care să schimbe o situație, te va aduce în situația în care mâine să nu mai poți face nimic pentru a schimba acea situație, să fie prea târziu, să nu mai stea în puterea ta să schimbi ceva.

5. Ești prins în mentalitatea de grup. Nu ești dispus să fii singurul din grupul/ comunitatea/ anturajul tău care face acea schimbare. Asta ar însemna ca tu să fii singurul care o ia într-o altă direcție decât merge grupul/ comunitatea și nu vrei să fii în situația asta, să ieși în evidență, să fii altfel decât ceilalți. Nu vrei să fii cel care face opinie separată de grup.

Și uneori grupul vostru este format din oameni cu un nivel redus de conștiință, care fac mereu aceleași greșeli și ajung mereu la aceleași rezultat dezastruos, dar nu înțeleg nimic din ce li se întâmplă.

Unele dintre voi, femeile, aveți un grup de prietene care cred că nu poți fi fericită/ împlinită dacă nu ai un bărbat/ o relație de cuplu, care cred că nu ai valoare dacă nu ai un bărbat și care vă învață tot felul de prostii, care vă dau sfaturi dintre cele mai proaste, ca vă să găsiți și voi un bărbat sau ca să păstrați un bărbat. Și chiar dacă unele dintre voi înțelegeți mai multe decât ele, chiar dacă teoretic știți ce aveți de făcut, nu faceți acele lucruri, fiindcă acele prietene vă conving să faceți ce zic/ fac ele. Dacă ați face alt gen de alegeri decât ele ar însemnă să vă distanțați de ele, să vă găsiți prietene cu un nivel mai înalt de Conștiință și până să găsiți acele noi prietene ar însemna să rămâneți singură pentru o perioadă, iar voi nu vreți să rămâneți fără prietene, nu suportați solitudinea. Voi aveți nevoie să fiți parte a unui grup; ca atare, sunteți dispuse să faceți orice ca să vă păstrați prietenele. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Este uimitor cât de puțini sunt oamenii care gândesc cu mintea lor, care sunt independenți, care fac ceea ce simt că e benefic pentru ei, care își urmează adevărul/ ghidarea interioară, indiferent ce cred/ fac/ spun cei din jur.

Cei mai mulți oameni funcționează în cadrul mentalității de turmă, vor să se integreze, să fie parte a unui grup. Și chiar dacă unii dintre aceștia știu că ar fi benefic pentru ei să facă altfel sau se simt ghidați să facă altfel, nu au curajul să o facă, fiindcă nu vor să riște să fie marginalizați sau chiar excluși din grup.

Eu, unul, nu-mi doresc să mă integrez, nu țin să fiu parte a unui grup. Nu sunt dispus să fac compromisuri ca să rămân într-un grup.

Dacă tu ai o gândire independentă, dacă funcționezi din spațiul Suveranității personale, nu o să accepți să-ți stabilească alții regulile/ standardele în baza cărora funcționezi.

Într-o cursă învingătorul nu este acela care se integrează în grup și care nu iese niciodată din rând, ci acela care iese din grup și trece primul linia de sosire. Atât timp cât pentru tine este o prioritate să te integrezi, să te pierzi în mulțime, să nu ieși din rând, nu vei fi un învingător.

Dacă vrei să fii un învingător este necesar să înveți să te simți bine în solitudine, să-ți placă să fii pe cont propriu, să fii capabil să iei decizii așa cum consideri de cuviință, ca un om independent, chiar dacă asta înseamnă să-i deranjezi/ iriți/ scandalizezi pe alții. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Lucruri care îi împiedică pe oameni să facă schimbări:

6.Ei se complac în situația în care se află. Ar vrea ca lucrurile să se îmbunățească, dar nu sunt dispuși să facă niște alegeri diferite, care ar face ca lucrurile să se îmbunătățească.

Ce fac? Se roagă la Dumnezeu să facă o minune și lucrurile să se schimbe în bine.

Nu vă mai rugați la Dumnezeu, că n-o să se întâmple acea minune la care sperați voi! Dumnezeu v-a cerut să faceți niște schimbări. După ce veți face acele schimbări, situația se va îmbunătăți. Dacă voi nu vreți să faceți schimbările, treaba voastră. Dumnezeu n-o să facă pentru voi ceea ce stă în puterea voastră să faceți. Până nu vă faceți partea, Dumnezeu n-o să-și facă partea.

Degeaba tot spuneți „Dumnezeu e mare! El poate face orice miracol”. Da, Dumnezeu e mare și poate face orice miracol, dar n-o să facă ceea ce stă în puterea voastră să faceți și nu faceți. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Faptul că închei o relație de cuplu sau de orice alt tip nu înseamnă un eșec și nu înseamnă că ai un nivel redus de conștiință, fiindcă „dacă ai fi fost evoluat spiritual, ai fi putut să faci ca acea relație să meargă”.

Nivelul tău de conștiință nu este dovedit de faptul că refuzi să accepți că o relație nu (mai) funcționează, ci de faptul că accepți acest adevăr dureros și de modul în care închei acea relație.

De-a lungul vieții noastre vor fi unele relații care se vor încheia; dacă acele persoane nu se mai potrivesc, dacă nu mai rezonează cu noi, dacă nu mai servesc Binelui nostru, nu are niciun rost să încercăm să resuscităm la nesfârșit o relație care e moartă de ceva timp. Acceptăm că drumurile noastre se despart și încheiem relația.

Important este însă cum închei acea relație. Dacă tu îl acuzi pe celălalt de distrugerea relației, dacă îl urăști pe celălalt, dacă îl vorbești de rău, dacă încerci să-i faci rău, atunci ai un nivel redus de conștiință. Și asta este valabil nu doar pentru relația de cuplu, ci pentru orice tip de relație.

E valabil și pentru un hobby la care renunți. Dacă tu spui că renunți să mai faci acel lucru „pentru că nimănui nu-i place ceea ce fac/ creez eu, nimeni nu vrea să cumpere aceste produse/ creații”, atunci tu nu făceai acea activitate dintr-o stare de Iubire/ grație. Cel mai probabil renunți să mai faci acel lucru pentru că nu era cu adevărat un hobby pentru tine, nu iubeai să-l faci.

„Poate aș fi iubit să-l fac dacă oamenii ar fi apreciat ceea ce făceam eu, dacă ar fi cumpărat produsele/ creațiile mele!”.

Îmi pare rău, dar lucrurile nu funcționează așa. Dacă iubești să faci ceva, faci acel lucru indiferent ce cred alții despre ceea ce realizezi/ creezi tu, nu te interesează să obții validare din partea lor. Faci acel lucru din pură plăcere, pentru că-ți bucură inima. (Michael Mirdad) Traducerea Mihaela Dan

"Această doamnă de 92 de ani, micuță și cochetă, care este îmbrăcată complet în fiecare dimineață până la ora opt, cu părul ei coafat la modă și machiaj perfect aplicat, este oarbă din punct de vedere medical, și s-a mutat la un azil de bătrâni ieri. Soțul ei de 70 de ani a decedat recent, făcând mutarea ei necesară.

După ce a așteptat răbdătoare multe ore în holul azilului de bătrâni, a zâmbit dulce când i s-a spus că este gata camera dânsei. În timp ce mergeam cu dânsa spre lift, i-am oferit o descriere vizuală a camerei ei micuțe, inclusiv cum arată jaluzelele de la fereastra sa. ′′Îmi place la nebunie," a afirmat cu entuziasmul unui copil de opt ani căruia tocmai i s-ar fi oferit un cățeluș.

′′Doamna Jones, dar nu ai văzut camera.... așteaptă."

′′Asta nu are nimic de-a face cu fericirea mea," a răspuns ea. ′′ Fericirea este ceva ce decizi înainte de o întâmplare. Dacă îmi place camera mea sau nu, nu depinde de modul în care este amenajată mobila, ci de modul în care îmi aranjez mintea. Deja am decis să iubesc acest loc. Este o decizie pe care o iau în fiecare dimineață când mă trezesc. Am de ales.

Îmi pot petrece ziua în pat gândindu-mă la dificultatea pe care o am cu părțile corpului meu care nu mai funcționează, sau să mă ridic din pat și să fiu recunoscătoare pentru că încă trăiesc. Fiecare zi este un cadou, și atâta timp cât ochii mei se deschid, mă voi concentra asupra noii zile și a tuturor amintirilor fericite pe care le-am păstrat în inima mea, doar pentru acest moment din viața mea."

Ea a continuat să explice: ′′ Bătrânețea este ca un cont bancar, retragi din ce ai pus acolo în timp. Așadar, sfatul meu pentru tine ar fi să depui multă fericire în contul bancar al amintirilor. Mulțumesc că și tu ai contribuit la una din amintirile mele.”

Și cu un zâmbet, ea a spus: ′′Amintește-ți cele cinci reguli simple pentru a fi fericit:

1. Eliberează-ți inima de ură.

2. Eliberează-ți mintea de griji.

3. Trăiește simplu.

4. Dăruiește mai mult.

5. Ai mai puține așteptări și bucură-te de fiecare moment.”

Sursa: Ligia Palfi

Astăzi vorbim despre modul în care femeile cu un nivel înalt de Conștiință își generează și își întrețin fericirea.

Astfel de femei știu că fericirea lor nu depinde de nimeni altcineva decât de ele însele. Ele știu că propria fericire este responsabilitatea lor și că nimeni nu le poate distruge fericirea, dacă ele nu permit acest lucru.

Dacă o femeie cu un nivel înalt de Conștiință constată că un om din preajma ei îi afectează starea de bine, că îi tulbură pacea sufletească, îl scoate din viața sa imediat.

Unul dintre principalele motive pentru care este de dorit ca o femeie să-și asume sarcina și responsabilitatea de a-și genera propria fericire și de a-și întreține starea de fericire, în loc să aștepte de la altcineva (cel mai des, de la un bărbat) să o facă fericită, este că o femeie care este fericită poate face lucruri minunate cu viața ei și în viața altora. Energia unei femei fericite este irezistibilă pentru această lume și în particular pentru bărbații cu un nivel înalt de Conștiință.

Ceea ce vedem de mulți ani în această lume este faptul că femeia s-a înstrăinat de sine, nu mai are acea energie dulce, tandră, iubitoare, magică, feminină, ci s-a masculinizat, a devenit dură, rece, și-a pus o armură ca să se protejeze și să nu fie rănită.

O mulțime de bărbați nu-și mai asumă adevăratele responsabilități ale bărbatului, nu mai protejează femeia, nu mai onorează femeia, nu mai sunt dispuși să-și asume responsabilitățile unei relații și unei familii, nu-și mai asumă responsabilitățile de tată și de aceea femeile au fost nevoite să preia și aceste responsabilități, ca să poată să-și crească singure (sau ca și singure) copiii.

Femeile au fost obligate să-și asume sarcini suplimentare, pe care Dumnezeu le-a încredințat de fapt bărbatului. De aceea ele au început să funcționeze dintr-o energie masculină.

Vedem uneori femei care au o energie masculină și presupunem că sunt dificile, că sunt sunt furioase și de fapt, ele sunt obligate să ducă atâtea poveri pe umerii lor, au atât de multe responsabilități pe care le-au preluat pentru că unii oameni din viața lor au refuzat să-și asume responsabilitățile, încât au ajuns să aibă această energie masculină, fiindcă altfel nu ar putea face față.

Capacitatea unei femei de a-și păstra starea de bine, fericirea, este extrem de importantă pentru energia ei.

Femeile cu un nivel înalt de Conștiință înțeleg mai repede decât alte femei că fericirea lor nu poate fi „procurată” din altă parte, ci este necesar să fie produsă în interiorul lor. Nu poți merge undeva în exterior ca să-ți procuri/ cumperi fericirea, ci ți-o produci singură, în interiorul tău.

Adevărata fericire nu vine niciodată din afara femeii, ci vine din interiorul ei. Niciun bărbat nu o să te facă fericită, nicio distracție nu o să te facă fericită, niciun fel de haine sau pantofi nu te vor face fericită, nicio relație/ căsnicie n-o să te facă fericită.

Dacă tu ești o femeie nefericită, dacă nu ești capabilă să-ți produci singură propria fericire, te înșeli amarnic dacă ai impresia că faptul că te măriți o să te facă fericită. N-o să se întâmple asta, ci ceea ce o să se întâmple este că acel bărbat n-o să-ți împlinească așteptările nerealiste, ceea ce te va face și mai nefericită. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

O femeie fericită este o femeie care are pace interioară, care se simte în siguranță, simte că are acces la tot ce are nevoie pentru traiul de zi cu zi, simte că are valoare (își cunoaște propria valoare și se onorează pe sine, are standarde adecvate valorii sale). Ea știe că aduce un plus de valoare în viața celor cu care interacționează, că este dorită prezența sa.

Cum reușește o femeie să-și creeze/ genereze propria fericire?

1. Se place pe sine atunci când se uită în oglindă.

Este important ca tu să te placi pe tine, când te uiți în oglindă.

Bărbații pot să se uite în oglindă, să vadă că s-au îngrășat sau arată neglijent și să-și vadă de treaba lor în tot restul zilei fără să-și facă nicio problemă cu privire la ce au văzut dimineața în oglindă și cu ce cred alții despre faptul că s-au îngrășat sau au albit sau au riduri, etc.

Pentru o femeie este foarte important ca atunci când se uită în oglindă să îi placă ce vede. Femeile își mențin starea de bine prin activitate fizică, prin a lucra cu corpul lor în mod constant. Nu pentru bărbați, ci pentru ele.

Dacă o femeie merge la sală și ține diete draconice numai ca să o placă/ iubească/ admire un bărbat, acea femeie are nevoie de terapie.

O femeie care se iubește pe sine nu încearcă să se schimbe doar pentru că un bărbat i-a spus ceva de genul: „Dacă mai slăbești aș putea lua în considerare să fiu cu tine/ te-aș putea iubi”. Nu! Este necesar să lucrezi cu corpul tău pentru că pentru tine este important corpul tău fizic.

Este posibil ca un bărbat să te placă așa cum ești, dar dacă tu ai o imagine negativă despre propriul corp, dacă nu te placi pe tine, atunci nu poți primi iubirea acelui bărbat. Nu-l crezi când îți spune că din punctul lui de vedere ești frumoasă așa cum ești.

Aspectul fizic nu este cel mai important lucru la acel om, există alte lucruri la care să te uiți înainte de a intra într-o relație cu el, dar contează și aspectul fizic. Nu vă neglijați din acest punct de vedere, pentru că pentru voi, femeile, felul în care arătați este important.

Dacă te uiți în oglindă și nu-ți place ce vezi, când vei ieși în lume vei crede că toți oamenii te văd așa cum te vezi tu – urâtă, grasă, bătrână, etc. De aceea spun că este important să lucrezi cu corpul tău fizic pentru tine, pentru că starea ta de bine la nivel psihic este afectată ce ceea ce vezi tu în oglindă.

Nimic nu ajută mai mult stima de sine ca faptul că tu te placi pe tine. Și e valabil pentru bărbați și femei. Faptul că atunci când te uiți în oglindă îți place ce vezi îți să o stare de bine, te face să te simți sigură pe tine.

Femeile cu un nivel înalt de Conștiință știu că este important să fie atente la modul în care arată; nu pentru alții, ci pentru ele însele. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Cum reușește o femeie să-și creeze/ genereze propria fericire?

2.Este independentă din punct de vedere financiar, nu depinde de nimeni ca să-i dea bani pentru a supraviețui.

Banii reprezintă un element important când vorbim despre capacitatea unei femei să se relaxeze, să funcționeze în energia sa feminină. Când ea știe că are asigurate fondurile necesare pentru traiul de zi cu zi, pentru a-și hrăni copiii, că nu riscă să i se taie curentul electric sau să i se pună sechestru pe bunuri, ea poate să stea liniștită din acest punct de vedere și să acceseze vibrația fericirii.

Femeile obișnuite așteaptă ca bărbații să le aducă/ dea banii de care au nevoie pentru traiul de zi cu zi.

Femeile cu un nivel înalt de Conștiință își câștigă singure banii, își asigură ele însele mijloacele necesare traiului, nu depind financiar de un bărbat. Și când intră într-o relație, se asigură că bărbatul respectiv are aceeași perspectivă asupra banilor ca și ele.

Femeile au nevoie să știe că au asigurate resursele financiare pentru traiul de zi cu zi, altfel trăiesc într-un stress continuu.

Un bărbat poate să facă față mai ușor lipsei banilor, el se descurcă într-un fel sau altul, nu-și face atâtea probleme dacă trăiește într-o continuă nesiguranță financiară.

O femeie cu un nivel înalt de Conștiință se va asigura că are banii necesari pentru a trăi, indiferent de prezența sau absența unui bărbat în viața ei. Ea nu se va mulțumi cu un bărbat care nu-și dorește să aibă o stabilitate financiară pentru el și familia sa, care n-are nicio problemă să fie mereu în dificultăți financiare, care nu face niciun efort pentru a-și pune în ordine finanțele.

O femeie cu un nivel înalt de Conștiință nu poate face echipă cu un bărbat care nu vede nicio problemă în a trăi la limita supraviețuirii toată viața, care nu face niciun efort pentru a câștiga bani, care nu-și asumă responsabilitatea de a fi cel care susține financiar familia.

Sunt o mulțime de bărbați care n-au nicio problemă în a trăi de pe o zi pe alta, a sta cu prietenii lor ore în șir pe canapea, a bea bere și a se uita la meciuri, simțindu-se foarte bine. O femeie este construită altfel, ea vrea să se asigure că are un acoperiș deasupra capului, că are ce pune pe masă a doua zi, că nu se va întrerupe curentul electric, apa sau gazele, că are cu ce să le cumpere haine copiilor. Și pentru asta este nevoie de bani.

Sunt destule femei care fac rost de bani de la bărbați folosindu-se de faptul că sunt tinere și frumoase. Asta merge niște ani, dar nu merge la nesfârșit.

O femeie cu un nivel înalt de Conștiință se asigură că are propriile venituri și de aceea se ocupă de propria evoluție intelectuală/ profesională/ spirituală, astfel încât să fie sigură că poate să câștige prin propriile talente/ abilități banii de care are nevoie. Nu stă la mână unui bărbat, nu se bazează pe faptul că se va mărita și bărbatul ei se va ocupa de partea financiară.

O femeie cu un nivel înalt de Conștiință are controlul asupra propriilor bani, nu ajunge să se roage de un bărbat să-i dea acces la bani. Și dacă ea constată că un bărbat nu este potrivit pentru ea, nu are nicio problemă în a se despărți de el, pentru că nu are nevoie de el ca să-i plătească toate cheltuielile.

Eu am discutat cu o mulțime de femei care au venit să-mi ceară sfatul și care îmi spuneau că nu se pot despărți de bărbatul toxic cu care sunt pentru că depind de el din punct de vedere financiar.

Cât de trist poate să fie asta, să stai cu un bărbat doar pentru bani, să accepți tot felul de mizerii din partea lui numai pentru că nu te poți întreține singură, să te rogi de un bărbat să-ți dea bani pentru cheltuielile de zi cu zi, să trebuiască să-i dai explicații pentru fiecare ban pe care ți l-a dat?

Pentru ca o femeie să se relaxeze în energia ei feminină, ea are nevoie să știe că nevoile sale financiare de bază sunt acoperite. Și eu nu spun că nu este posibil ca uneori partenerul ei să aibă o perioadă mai grea din punct de vedere financiar și să fie nevoie ca ea să fie alături de el, însă asta este ceva cu totul diferit de situația în care bărbatul nu-și asumă responsabilitatea de a susține financiar familia și lasă totul pe umerii ei.

O femeie nu poate fi fericită dacă ea este îngrijorată tot timpul cu privire la problemele financiare ale cuplului/ familiei. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Cum reușește o femeie să-și creeze/ genereze propria fericire?

3. Nu este precupată de părerea altora despre ea.

Femeile obișnuite sunt foarte afectate de ce cred alții despre ele. Dacă un bărbat vrea să le rănească și le spune ceva dur, ele pot rămâne cu acea rană ani de zile. Acele cuvinte rulează iar și iar în mintea lor și le afectează major la nivel emoțional, dar și comportamental.

O femeie cu un nivel înalt de Conștiință nu dă atenție la ceea ce spun alții despre ea; știe cine este, știe cât valorează și știe că sunt oameni care nu-s capabili să-i vadă valoarea.

Ea își curăță periodic mintea de ceea ce spun alții despre ea, nu-i pasă de părerile altora despre ea.

Ea s-a eliberat de îndoctrinarea la care au fost supuse femeile de societatea patriarhală toxică, ce creează anxietatea și tristețea în inima unei femei. Ca urmare a acestei îndoctrinări, femeile obișnuite sunt atât de afectate de părerile negative și de judecățile altora, încât permit să fie tratate de alții, în special de bărbați, sub orice critică.

În plus, ele cred că trebuie să ai o anumită vârstă și să arăți într-un anumit fel ca să fii frumoasă și că dacă nu te încadrezi în standardele pe care le stabilește societatea, nu valorezi mare lucru și deci trebuie să te mulțumești cu firimituri.

Femeile cu un nivel înalt de Conștiință nu sunt interesate de standardele (de frumusețe sau de orice alt tip) ale societății, ele își evaluează valoarea după propriile standarde. Ele nu se conformează imaginii pe care o are societatea patriarhală toxică despre cum „trebuie” să fie o femeie. Ele sunt așa cum vor ele să fie, sunt autentice, nu cum cred alții că trebuie să fie. Ele nu permit nimănui să le distrugă stima de sine, să le convingă că nu valorează nimic, că trebuie să se supună bărbaților, că trebuie să tolereze orice tip de comportament din partea bărbaților, doar ca să aibă și ele o relație. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Cum reușește o femeie să-și creeze/ genereze propria fericire?

4. Își ține promisiunile pe care și le face sie însăși.

În jurul vostru sunt o mulțime de oameni care vă mint și știți ce impact are asupra voastră acest lucru. Dar nu vă gândiți niciodată ce impact are asupra voastră faptul că și voi vă mințiți foarte des pe voi însevă.

De exemplu, vă spuneți „Asta am să fac”/ „Asta o să încetez să mai fac”/ „Vreau ca de acum înainte să-mi trăiesc viața în acest mod”, „N-o să mai permit să fiu tratată în acest fel!”, dar de câte ori nu v-ați mințit singure, fiindcă n-ați făcut ce ați spus că veți face? De câte ori nu v-ați promis la începutul unui nou an că veți face niște schimbări semnificative în diverse zone ale vieții voastre, dar n-a durat mult timp și ați renunțat la a mai face acele lucruri?

O femeie care are un nivel înalt de Conștiință își ține promisiunile pe care și le face sieși, îți respectă propriile principii/ valori, nu-și coboară standardele pentru niciun bărbat.

Una e să te mintă alții și cu totul altceva este să te minți singură. Unele dintre voi trăiți zi după zi mințindu-vă pe voi însevă, încălcându-vă propriile principii/ valori, încălcându-vă propriile promisiuni, știind foarte clar că bărbatul cu care sunteți vă face rău și totuși, refuzând să-l scoateți din viața voastră.

Poate că alții vă mint atât de des pentru că văd cum vă mințiți singure.

O femeie care are un nivel înalt de Conștiință își ține promisiunile pe care și le-a făcut sieși, chiar dacă asta îi frânge inima. Dacă ea a decis că nu va accepta în apropierea sa un bărbat care are comportamente abuzive, va scoate din viața sa acel bărbat, chiar dacă va suferi în urma despărțirii.

O femeie care are un nivel înalt de Conștiință este capabilă să-și păstreze fericirea pentru că știe să se protejeze singură, știe să identifice ce/ cine anume îi tulbură pacea, cine/ ce nu-i este benefic și are puterea să scoată acele persoane/ lucruri din viața sa, indiferent cât de mult le-ar iubi.

Singura persoană care are responsabilitatea să te protejeze de-a lungul întregii tale vieți și pe care te poți baza să facă asta ești tu însăți. Ceilalți nu știi cât timp vor fi în viața ta.

Dacă tu îți faci o promisiune ție însăți și nu o respecți, îți rănești propria inimă. Dacă însă tu îți ții promisiunile pe care ți le-ai făcut, fixezi în acest fel un standard și le arăți altora cum vrei să fii tratată. Și le arăți că dacă nu se ridică la înălțimea acelor standarde, nu îi dorești în viața ta.

Tu îi înveți pe alți oameni cum să te trateze, prin modul în care te tratezi tu însăți.

Tu îi înveți pe alți oameni cum să te iubească, prin modul în care te iubești tu însăți.

Dacă tu te minți singură în mod constant, dacă tu nu îți respecți propriile promisiuni/ angajamente/ principii/ valori, dacă nu te protejezi singură, cum crezi că se vor purta ceilalți cu tine? Dacă tu nu te respecți și nu te iubești pe tine însăți, cum crezi că te vor respecta/ iubi alții?

Viața ta este așa cum este acum, tu ești atât de nefericită, pentru că nu te iubești pe tine însăți, pentru că nu-ți respecți propriile promisiuni și nu vrei să vezi/ recunoști niște adevăruri dureroase din viața ta.

Nu poate nimeni să facă aceste lucruri în locul tău, este necesar să le faci tu însăți. Și tu nu le faci.

Faci o grămadă de lucruri pentru alții, îi iubești pe alții, îi protejezi pe alții, dar pe tine nu. Te lupți ca o leoaică pentru alții, dar pentru tine nu. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Cum reușește o femeie să-și creeze/ genereze propria fericire?

5. Practică la modul conștient solitudinea.

În opinia mea, toată această tehnologie de care beneficiem în ziua de azi ne face să o luăm razna. Nu mai avem liniște în propriile case. În cele mai multe case nu mai există un moment de liniște, pentru că merge tot timpul televizorul sau radioul, sună telefonul, bipăie telefonul la mesaje de tot felul. Este un zgomot de fond permanent. Este ca și cum ai încerca să-ți trăiești viața în spațiul în care are loc un concert de hard rock.

Dacă vrei să-ți menții starea de bine, să-ți întreții fericirea, este esențial să îți iei un timp în care să stai în liniște doar cu tine însăți, să practici la modul conștient solitudinea. Avem nevoie să ne luăm timp ca să respirăm în liniște, să ne eliberăm de negativitatea/ toxicitatea pe care această lume o varsă zilnic asupra noastră și să ne echilibrăm energetic/ emoțional.

Nu poți curăța această negativitate/ toxicitate dacă nu-ți iei un timp în care să stai în liniște, în solitudine. Un timp în care să oprești toate zgomotele lumii exterioare și să comunici cu Dumnezeu. Nu-l poți auzi pe Dumnezeu în larma și agitația pe care o produce lumea în care trăiești. Ai nevoie de liniște, ai nevoie de timp doar cu tine însăți.

Și este necesar ca tu să faci o practică din această solitudine.

O femeie cu un nivel înalt de Conștiință știe când să spună „Destul!”, să oprească laptopul, să dea pe silent telefonul, să oprească televizorul și să-și ia ceva timp în liniște deplină.

Solitudinea este o practică ce ține de grija față de sine. În solitudine poți curăța tot gunoiul energetic acumulat în timpul zilei. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Cum să-ți dai seama că ai de-a face cu un om care nu e sigur pe sine?

Mulți dintre voi sunteți în prezent în relații cu o astfel de persoană și găsiți tot felul de scuze pentru a tolera comportamentele deplasate ale acelei persoane și a rămâne alături de aceasta, deși vă simțiți mizerabil în relație.

1.Un om care nu este sigur pe sine e anxios și încearcă să te controleze.

La începutul relației pare ceva inofensiv, pare că este foarte interesat de tine, te flatează faptul că vrea să știe tot ce faci, vrea să știe tot timpul unde ești și cu cine, etc, dar cu timpul constați că acel om vrea să te controleze și la nevoie, încearcă să te manipuleze, ca să poată să aibă controlul total asupra ta.

Un astfel de om nu vrea să respiri, să te miști, să gândești ceva fără ca el să-ți dea voie. El vrea să controleze orice lucru pe care-l faci, orice pas pe care-l faci. Este o relație în care te simți ca la închisoare și de aceea este o relație pe care o înduri, nu una care să-ți provoace bucurie.

De exemplu, de fiecare dată când îți sună telefonul, un astfel de om vrea să știe cine te-a sunat la telefon și ce voia de la tine.

Când ai un astfel de partener trebuie să-i dai explicații pentru tot ce faci.

O asemenea relație nu-ți este benefică; tu ești un adult și nu ești obligat să dai explicații partenerului de parcă ai fi un copil ținut în scurt de părinți.

Desigur, când e vorba de lucruri care necesită explicații/ comunicare, nu am nicio problemă să fac asta, dar nu o să ajung să dau explicații pentru fiecare convorbire telefonică pe care o am, pentru fiecare mișcare pe care o fac, pentru că tu ești nesigur/ă și singurul mod în care te simți în control este să mă ții pe mine sub controlul tău total.

O mulțime de femei sunt încântate când bărbatul cu care intră într-o relație vrea să știe tot timpul unde sunt, cu cine sunt și ce fac, li se pare că „e drăguț" că se interesează atât de mult de ele, dar după un timp constată că nu pot nici să respire fără să-i ceară voie acelui individ.

Un om care nu este sigur pe sine va încerca să-ți strice relațiile cu oameni cei mai apropiați, inclusiv cu cei din familia ta, ca să nu mai existe nicio voce care să te poată influența, în afară de vocea sa. (Samuel Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Cum să-ți dai seama că ai de-a face cu un om care nu e sigur pe sine?

2. Un om care nu este sigur pe sine are nevoie de atenția voastră.

Și remarcați că nu spun că „își dorește să obțină atenția voastră” – ceea ce este firesc, dacă este partenerul vostru -, ci „ARE NEVOIE de atenția voastră”.

Când cineva ARE NEVOIE permanent, minut de minut, oră de oră, zi după zi, an după an, de atenția ta, este un stres continuu, este o presiune prea mare asupra ta.

Ca să înțelegeți: când un om „ARE NEVOIE” de atenția mea înseamnă că starea lui de bine, fericirea lui, sănătatea lui psihică depinde de faptul că eu îi acord atenție. Nu pot să respir liber niciun minut, trebuie să fac din acel om principala mea prioritate 24 de ore din 24.

Știți cum se mai traduce acest „Am nevoie de tine”?

„Nu pot trăi fără tine.”/ „Dacă nu ești cu mine, nu o să fii cu nimeni altcineva.”/ „Dacă eu nu te pot avea, nu o să te aibă nimeni altcineva.”

Uite care-i treaba: eu vreau să-ți dorești să fii cu mine, dar nu vreau să ai nevoie de mine. Nu vreau ca starea ta de bine să depindă de mine, ca fericirea ta să depindă de mine. Nu vreau să faci o criză de nervi dacă s-a întâmplat ca o dată să nu-ți răspund la telefon când m-ai sunat. Nu vreau să faci o tragedie din faptul că nu ți-am răspuns la mesaj nici după 15 minute. Nu s-a prăbușit cerul dacă am fost foarte ocupat și timp de 15 minute nu am apucat să-mi verific telefonul.

Nu intra în relații cu astfel de oameni care te sufocă, fiindcă o să-ți transforme viața într-un calvar! Ei o să te omoare în numele iubirii, o să stoarcă ultima picătură de energie din tine, o să-ți sece forța vitală.

O relație care-ți este benefică te încarcă energetic, te face să te simți mai viu/ vie, nu te seacă energetic. (Samuel Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Cum să-ți dai seama că ai de-a face cu un om care nu e sigur pe sine?

3. El nu este capabil/ dispus să-ți celebreze succesele.

Își petrece tot timpul încercând să te convingă că ești mediocru/ă, că nu ești capabil de cine știe ce realizare. Și de fiecare dată când ai reușit ceva important, va găsi o metodă să-ți strice tot cheful, să te tragă în jos. Nu vrea să te simți bine în pielea ta, pentru că se teme că dacă tu ești sigur/ă pe tine, dacă simți că ai valoare, l-ai putea abandona.

Acel om nu se simte bine în pielea lui și ca atare, se teme că dacă tu te simți bine în pielea ta te vei simți superior/oară lui. De aceea face tot ce poate să te tragă în jos. Se teme că dacă urci prea mult o să-l lași în urmă.

Dacă tu ai succes în carieră, va găsi întotdeauna fel de fel de explicații pentru acest succes, dar nu va recunoaște niciodată că ai succes pentru că ești talentat/ă, inteligent/ă, competent/ă. Va spune că ai succes pentru că ai noroc, pentru că ai pile, etc.

4.El te manipulează, încercând să te facă să te simți vinovat/ă.

Stai într-o relație care știi că este toxică pentru starea ta de bine, pentru că te-ai simți vinovat/ă dacă ai părăsi acel om. Practic, el te ține ostatic/ă în acea relație prin acest gen de manipulare.

În plus, el te face să te simți vinovat/ă și atunci când îți iei puțin timp pentru tine, când faci ceva ce nu-l include și pe el. Îți spune că ești egoist/ă. Nu suportă să te simți bine făcând ceva ce nu-l include pe el. Vrea să controleze fiecare minut al vieții tale.

5.El se simte mereu neglijat. Orice ai face, nu este niciodată destul pentru el.

Vrea să-l incluzi în absolut orice faci/ spui. Îl deranjează până și faptul că ai vorbit 5 minute cu mama ta și nu i-ai spus că este și el acolo, lângă tine.

I se pare că îi acorzi prea multă atenție până și copilului vostru, în detrimentul lui. Vrea să fie centrul existenței tale, vrea să-i acorzi 100% din atenția ta, nu acceptă să împartă atenția ta cu cineva, nici măcar cu copilul vostru.

6. El vede independența ta ca pe o amenințare la adresa sa.

El vrea ca tot ceea ce înseamnă succes/ bucurie în viața ta să fie legat de persoana lui.

Un succes pe care l-ai obținut singur/ă, care nu are de-a face cu el, este o amenințare la adresa sa.

El percepe ca pe o amenințare și faptul că îți exprimi opinia cu privire la un anumit lucru și acea opinie este diferită de a lui. Acesta este un gest de independență pe care nu-l tolerează. (Samuel Blakes) Traducerea Mihaela Dan

În aceste vremuri a avea grijă de noi înșine nu mai este un lux, este o necesitate. Este necesar să ne luăm periodic timp pentru a ne odihni, pentru a ne relaxa, pentru a ne încărca bateriile. Și este responsabilitatea fiecăruia dintre noi să găsim ce anume ne odihnește/ relaxează pe noi, ce anume ne încarcă bateriile, fiindcă nu există răspunsuri/ soluții universal valabile.

Observați dacă sunteți capabili să fiți cu adevărat prezenți în viața voastră, dacă simțiți un sentiment aproape permanent de recunoștință pentru ceea ce aveți, dacă simțiți că vă urmați Menirea. Și dacă nu experimentați acest gen de lucruri, acesta este un semn că este necesar să începeți să vă concentrați pe vindecarea traumelor interioare și de asemenea, să descoperiți ce iubiți să faceți, ce anume vă entuziasmează/ încântă să faceți, fiindcă în acea direcție se află Menirea voastră.

Societatea în care trăim nu ne-a învățat niciodată acest gen de lucruri, nu am avut de la cine să le aflăm și de aceea este necesar ca acum, ca adulți, să ne ocupăm singuri de propria „educație”. (Lee Harris) Traducerea Mihaela Dan

A funcționa centrat în inimă înseamnă a-ți face toate alegerile din spațiul inimii, a te lăsa ghidat de inima ta. Și mulți dintre voi, cei treji spiritual, spuneți că vă lăsați ghidați de inimă, dar nu e așa.

A te lăsa ghidat de inimă înseamnă să nu mai faci alegeri cu mintea, ci cu inima. Prin mintea ta vorbește egoul.

Vă dau un exemplu: să spunem că discuți cu mai multe prietene ale tale care vorbesc de rău o altă prietenă, spun că vor să o scoată din grupul vostru, fiindcă a făcut ceva ce nu le-a plăcut. Și tu constați că acea discuție îți dă o stare neplăcută, simți o stare de disconfort în corp.

În mod obișnuit, chiar dacă tu simți că acea discuție îți dă o stare inconfortabilă, vei continua să participi la ea și nu te vei opune deciziei celorlalte prietene de a marginaliza acea persoană. Mintea ta îți va oferi argumente pentru a accepta decizia lor, îți va spune că într-adevăr, ce a făcut ea (de fapt, ce spun prietenele tale că a făcut) este urât, că și așa nu era o persoană de care să te simți foarte apropiată, că nu are rost să te opui tu, când toate celelate spun că vor să scoată acea persoană din grup, etc.

Nu vei da atenție la ceea ce simți în legătură cu acea discuție, nu vei pune sub semnul întrebării ceea ce spun prietenele tale, le vei crede, deși tu nu știi sigur dacă persoana în cauza a făcut ce zic ele că a făcut, iar în cazul în care a făcut, nu știi de ce a acționat așa. Vei lua de bun de spun ele și vei accepta decizia luată de ele.

Înțelegeți bine un lucru: energia nu minte niciodată.

Ca atare, dacă vorbiți cu niște persoane și constatați că acea discuție vă face să vă simțiți inconfortabil, dacă simțiți că ceva nu e în regulă sau chiar simțiți o stare de rău fizic, conștientizați că ceea ce simțiți este energia de vibrație joasă a discuției cu persoanele respective. Inima voastră vă spune că ceva este în neregulă cu acea discuție/ acele persoane.

Iar dacă voi funcționați cu adevărat din spațiul inimii vă veți îndepărta de persoanele care în mod sistematic vă fac să vă simțiți așa, veți scoate din viața voastră astfel de persoane.

Câți dintre voi faceți asta acum? (EldoRa) Traducerea Mihaela Dan

Corpul vostru are o inteligență cuantică, ce este superioară inteligenței minții voastre. Corpul vostru vă semnalează atunci când sunteți într-un anturaj/ loc, într-o discuție/ situație/ relație care nu vă este benefică. Iar semnalul este că aveți o stare neplăcută/ inconfortabilă, simțiți că ceva nu e în regulă sau chiar simțiți o stare de rău fizic în prezența acelor persoane/ în acel loc, în acea discuție, etc.

De obicei, voi vă ascultați mintea, care vă spune că vi se pare, că n-are nicio legătură una cu alta, că e o coincidență, că este politicios să continuați discuția/ relația cu acea persoană, că obțineți niște beneficii dacă rămâneți în acel grup, că dacă vă retrageți o să-i deranjați/ supărați pe ceilalți, etc.

Mintea umană nu înțelege energiile; ea vede o persoană, observă că arată bine, că vorbește frumos, că pare interesantă și ia de bune aparențele.

Mintea nu are dotarea necesară pentru a percepe energiile și a le procesa.

Inima are această dotare. Dar voi v-ați deconectat de mult de la inima voastră și nu vă mai folosiți decât mintea, pentru că așa ați fost învățați.

Asumați-vă curajul de a fi „necruțători” când alegeți cu cine vă însoțiți/ petreceți timpul – îndepărtați din preajma voastră oamenii care simțiți că vă dau o stare neplăcută de câte ori vă întâlniți/ vă sună/ vă trimit un mesaj/ vorbiți cu ei. Nu lăsați mintea voastră să vă convingă: „Dar nu pot să nu petrec mult timp cu ei, fiindcă sunt părinții mei/ prietenii mei cei mai buni/ oameni influenți, care mă pot ajuta în carieră!”/ „Îi cunosc de 20 de ani, am petrecut momente frumoase împreună, nu pot să mă îndepărtez de ei!”.

Încetați să vă mai ghidați după ce vă spune mintea voastră când alegeți oamenii pe care-i țineți aproape. Dacă o persoană vă dă o stare neplăcută ori de câte ori aveți de-a face cu ea, aceea este o persoană care nu vă e benefică. (EldoRa) Traducerea Mihaela Dan

Astăzi o să vorbim despre necesitatea reconfigurării parametrilor relațiilor noastre. Și nu mă refer doar la relația de cuplu, ci la relațiile cu prietenii, cu rudele, cu colegii, etc.

Mulți oameni nu au stabilit niște standarde în privința relațiilor lor, nu au stabilit limite în relații, nu știu ce își doresc de la relațiile respective.

Eu, unul, nu sunt de acord cu ideea că nu trebuie să ai niciun fel de așteptări de la cei cu care intri în relație (indiferent despre ce tip de relație este vorba). În opinia mea, dacă nu ai alte așteptări, este de dorit să ai măcar așteptarea ca cel cu care intri într-o relație să te trateze cu respect. Fiindcă știi cât valorezi, știi cât valorează ceea ce oferi în acea relație și este firesc să ceri să fii respectat/ă.

Și când mă refer la așteptările pe care le ai de la oamenii cu care intri în relație nu mă refer, de exemplu, la starea lor materială, la situația lor financiară, ci mă refer la faptul că vrei să ai în preajmă oameni cu care rezonezi, care au aceleași principii/ valori ca și tine, oameni integri, care atunci când intră într-o relație o fac cu bună credință, oameni care-ți sunt loiali. Și loialitatea merge dincolo de faptul că petreci mult timp alături de mine; loialitatea ține de faptul că ești cu toată inima alături de mine.

Iuda era prezent mereu alături de Isus, dar asta nu înseamnă că i-a fost loial.

Noi ne uităm deseori la ceea ce face un om apropiat nouă, vedem că e interesat să fie în preajma noastră, dar nu ne întrebăm de ce face acele lucruri, de ce vrea să fie cu noi. Sunt oameni care se află mai tot timpul în preajma ta, dar nu pentru că te iubesc și vor să te susțină cu tot ce pot, nu pentru că s-ar ruga pentru succesul tău, ci pentru că dacă ai un eșec, vor să fie în primele rânduri ca să vadă cât mai bine cum dai greș.

Mulți oameni au în preajma lor nu una, ci mai multe Iude, de care nu sunt conștienți, pentru că nu s-au întrebat niciodată care sunt motivele pentru care acele persoane stau pe lângă ei. Oamenii respectivi țin în preajma lor dușmani pe care-i cred prieteni.

„Omul ăsta este lângă mine de ani de zile! Îl cunosc de foarte multă vreme.”

Nu, nu-l cunoști; dacă l-ai cunoaște ai ști că-ți este dușman, nu prieten. Ai ști că stă alături de tine de atât timp pentru că are anumite interese ascunse, pentru că obține niște beneficii de pe urma relației cu tine, nu pentru că te prețuiește și-ți dorește binele. Ai ști că nu-ți este loial, chiar dacă aveți relații apropiate de ani de zile.

Faptul că un om se află în apropierea ta de mai mult timp nu înseamnă că acel om îți este loial, că poți avea încredere în el.

De multe ori un om stă alături de tine ani la rând pentru că în acea perioadă a vieții lui ești singura sa variantă pentru a obține anumite beneficii, ești singura ușă pe care a găsit-o deschisă, din acest punct de vedere. Nu stă alături de tine pentru că te iubește sau te prețuiește, ci pentru că are nevoie de tine ca să obțină anumite lucruri, obține anumite avantaje de pe urma relației cu tine.

Identificați Iudele din viața voastră! Identificați oamenii care nu vor ezita să vă trădeze/ vândă, dacă se va oferi ocazia! (Samuel Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Eu am ajuns într-un stadiu al vieții mele în care nu mai permit accesul în apropierea mea unor oameni care nu îmi sunt loiali. Nu-mi petrec timpul, nu-mi consum energia cu oameni care nu-mi sunt loiali. Nu invit la „masa mea” oameni care nu-mi sunt loiali.

În ultimii ani am avut parte de niște surprize foarte neplăcute din partea unor oameni care credeam că-mi sunt loiali, dar era doar o mască. Este uimitor ce vezi în privința unor oameni, atunci când ți se deschid ochii…

Diavolul vine uneori în viața ta îmbrăcat în veșminte de înger și dacă tu nu ești atent la detalii, dacă nu-ți pui niște întrebări cu privire la intențiile și motivele care-l fac pe acel om să vrea să stea aproape de tine, dacă nu deschizi bine ochii ca să vezi stegulețele roșii, vei irosi timp, energie, sentimente și tot ce ai într-o relație cu un om care nu îți este loial.

Mulți/ multe dintre voi vă oferiți corpul, casa, banii, timpul, energia, viața unor Iude. Și aceste Iude stau cu voi de mai mult timp pentru că deocamdată n-au unde să se ducă, sunteți cea mai convenabilă variantă la care au acces pentru moment. Nu stau cu voi din loialitate. Ei profită de voi, profită de beneficiile pe care le aduce pentru ei relația cu voi. Ei sunt niște căpușe. Ei obțin tot felul de lucruri de pe urma voastră, dar nu vă oferă mai nimic. Și când voi vă irosiți timpul, energia, banii cu o Iudă, în timp, vă va fi sleit și „contul emoțional”.

Sunteți luați de proști de aceste Iude.

Este necesar să ne schimbăm standardele în relații, să ne schimbăm criteriile în baza cărora selectăm oamenii pe care îi primim în viața noastră. Este necesar să ne schimbăm lista standardelor în relația de cuplu, în prietenii, în parteneriate de afaceri, să scoatem Iudele din viața noastră și să nu mai dăm acces altor Iude la viața noastră. (Samuel Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Încetați să dați tot ce este mai bun din voi unor Iude, unor oameni care nu vă sunt loiali!

Cât de mult ați investiti în trecut în Iude? Cât de mult ați investit ca timp/ energie/ sentimente/ bani în oameni care nu meritau, care nu vă iubeau/ prețuiau, care își vedeau doar interesul lor? De câte ori nu ați făcut sacrificii pentru oameni care v-au trădat/ vândut când au avut ocazia?

Este necesar să stabiliți limite în relațiile voastre. Și este necesar să stabiliți și consecințe pentru situațiile în care vă sunt încălcate limitele.

Aveți niște standarde clare pentru relațiile voastre sau primiți în viața voastră pe oricine este interesat să se apropie de voi?

În ceea ce mă privește, unul dintre criteriile în baza cărora le dau acces la viața mea unor oameni este acela al loialității. Vreau să am în cercul apropiaților mei oameni care să mă iubească/ prețuiască, să îmi vrea cu adevărat Binele, oameni care sunt onești/ integri, pe care să știu că mă pot baza, așa cum și ei se pot baza pe mine.

Vrei să fii în viața mea pentru că mă iubești/ prețuiești, pentru că îmi vezi valoarea și pentru că îmi vrei cu adevărat Binele sau vrei să fii în viața mea pentru că poți obține de pe urma relației cu mine anumite avantaje pe care deocamdată nu le poți obține din altă parte, iar dacă eșuez, vrei să fii în primele rânduri, ca să vezi totul foarte bine și să ai ce povesti altora?

Este necesar ca noi să identificăm Iudele din viața noastră.

Iudele încearcă să se ascundă, să-și ascundă adevăratele intenții, dar este necesar ca noi să facem evaluările adecvate și să le identificăm.

Mulți dintre voi nu aveți nicio idee ce simt cu adevărat oamenii care vă sunt foarte apropiați și care sunt adevăratele motive pentru care ei stau lângă voi.

Uitați-vă mai bine la oamenii din preajma voastră, nu vă lăsați păcăliți de zâmbetul de pe buzele lor, descoperiți ce este în inima lor! (Samuel Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Noi ne aflăm într-o energie a metamorfozei la nivel colectiv/ global, dar de asemenea, și la nivel personal. Și este posibil ca unii dintre voi să simțiți foarte clar că sunteți în plin proces de metamorfoză, iar asta poate să implice o stare tensionată/ tulburată/ agitată, dificilă din punct de vedere emoțional. Este posibil să simțiți că sunteți într-un gen de pasaj în care încercați să mergeți înainte, către Nou, dar încă vă mai lăsați trași înapoi în Vechi de diverse persoane/ relații/ situații/ lucruri.

Mulți dintre noi experimentăm valuri masive de emoții care ies la suprafață, pentru a fi simțite și eliberate, iar asta ne tulbură profund. Și uneori acele emoții n-au niciun sens pentru minea noastră, nu putem găsi o cauză clară pentru ele, nu ni s-a întâmplat nimic în această perioadă ca să justifice apariția emoțiilor respective, și totuși, ele au apărut și sunt foarte puternice. Deseori aceste emoții ne copleșesc. Și se simt a fi chestiuni personale, nu e vorba de emoții legate de situația/ starea altora, nu e vorba de efectul empatiei care ne caracterizează. Nu simțim că e ceva legat de alții, că ne bulversează problemele/ dramele altora, ci e ceva ce vine din interiorul nostru, e legat de noi la modul profund. Și unii dintre noi avem parte de experiențe care se simt de-a dreptul ciudat în corp, simțim cum urcă în noi un val imens de energii zguduitoare, care n-au nicio „logică” pentru mintea noastră, care n-au nicio explicație rațională.

Tot ce se întâmplă este că eliberăm trecutul, eliberăm emoții de vibrație joasă pe care nu ne-am permis să le simțim niciodată până acum, eliberăm vechi traume care ne-au marcat ani la rând.

Și nu eliberăm doar energii din această viață, ci eliberăm și traume ancestrale. (Lee Harris) Traducerea Mihaela Dan

Termenul „traume ancestrale” poate să se refere, de exemplu, la trecutul familiei tale, la linia ta genealogică directă. Și dacă cei din familia ta nu și-au permis niciodată să simtă anumite emoții, ci le-au reprimat generație după generație, nu e de mirare că faptul că tu eliberezi toată acea „cantitate” uriașă de emoții te destabilizează, că te simți dereglat și nu înțelegi ce ți se întâmplă.

Pe de altă parte, termenul „traume ancestrale” se poate referi la traumele familiei noastre umane, care sunt și mai bulversante. Iar în ultimii 4 ani umanitatea trece printr-o curățare energetică masivă, iar energiile care ies la suprafață, pentru a fi curățate/ eliberate, au o vibrație foarte joasă. De aceea câmpul energetic colectiv este puternic încărcat cu energii de vibrație joasă, întunericul este mare și pentru cei care sunt empați se simte foarte intens această curățare, este o energie „grea”.

Ultimii circa 4 ani au fost o perioadă extraordinară pentru antrenamentul empaților în sensul de a învăța să se protejeze energetic, să nu se mai lase prinși în vârtejul colectiv, să nu se mai lase trași în negativitate. Și pe măsură ce înveți să-ți păstrezi echilibrul energetic/ emoțional vei reuși să privești din postura Observatorului neutru curățările energetice prin care treci la nivel personal, dar și cele colective, nu te vor mai destabiliza. (Lee Harris) Traducerea Mihaela Dan

Ca urmare a faptului că unii dintre voi veți elibera mai multe straturi de emoții de vibrație joasă, este posibil să treceți prin stări contradictorii de la o clipă la alta, să aveți crize emoționale din senin. Este posibil, de exemplu, să conduceți mașina și subit, fără nicio legătură cu ce se întâmplă pe drum, să vă vină în minte o amintire care să vă zguduie emoțional, deși a trecut foarte mult timp de când s-a întâmplat acel lucru.

Nu vă mai mirați că treceți prin așa ceva; noi toți trecem prin asta, nu e ceva neobișnuit. Poate că cei din jur fac față mai bine când trec prin astfel de episoade, poate că se prefac a fi stăpâni pe ei sau poate nu au experimentat astfel de episoade când ați fost voi de față, ca să-i vedeți cum se descurcă, însă noi toți trecem prin așa ceva.

Nu vă judecați pentru că vi se pare că nu faceți față prea bine acestor momente emoționale, că alții se descurcă mai bine decât voi. Nu știți cum se descurcă alții, fiiindcă nu i-ați văzut cum fac când trec prin așa ceva. Sau poate ați văzut cum fac o criză de furie din nimic și nu v-ați dat seama că acesta este efectul unor emoții care au ieșit la suprafață din interiorul lor și pe care ei le pot gestiona la modul conștient.

Sunt oameni care nu s-au trezit spiritual, care nu înțeleg ce li se întâmplă, care nu conștientizează când trec printr-o curățare energetică și care atunci când li se întâmplă așa ceva își proiectează emoțiile asupra altora, țipă/ jignesc/ atacă/ lovesc alți oameni.

Atunci când evoluezi spiritual tu vezi lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, ești conștient când astfel de emoții ies la suprafață din interiorul tău și le gestionezi cu maturitate, nu-ți arunci gunoiul energetic asupra altora. (Lee Harris) Traducerea Mihaela Dan

Tu permiți să aibă loc schimbarea sau îi opui rezistență?

Energia schimbării este foarte puternică în această perioadă și ne împinge înainte cu viteză mărită.

Dacă simțiți că aveți nevoie de o pauză, luați-vă acea pauză pentru câteva zile, opriți-vă din ceea ce faceți și încărcați-vă bateriile înainte de a intra iar în iureșul schimbărilor. Dar nu rămâneți dependenți de alții, nu vă sincronizați în mod artificial ritmul cu alții, doar ca să faceți ce vor ei, pentru că simțiți că aveți obligații față de ei.

Dacă voi funcționați în funcție de ritmul altuia, nu în aliniere cu ritmul propriu, atunci nu funcționați la modul sănătos/ benefic pentru voi, atunci sunteți sclavul emoțional/ energetic al altuia.

Înțeleg că aveți copii, că aveți o familie și că este necesar să funcționați împreună, dar nu deveniți sclavul energetic al nimănui. Este esențial să găsiți varianta care să se armonizeze cu ritmul vostru.

Noi avem tendința să intrăm în panică, să fim agitați dacă apare o schimbare față de ceea ce este „obișnuitul” nostru/ zona noastră de confort și avem tendința să opunem rezistență schimbării, să facem ceva pentru ca lucrurile să revină la „normal”. Atunci când capitulăm, când ne deschidem către schimbare, lucrurile curg cu mai multă ușurință, schimbările ne afectează mai puțin din punct de vedere emoțional/ energetic.

Spre exemplu, unii dintre noi opunem instinctiv rezistență unor idei care ne cer să intrăm pe căi noi, să renunțăm la idei/ obiceiuri vechi, care nu mai servesc Binelui nostru. Și dacă suntem dispuși să ne deschidem către Nou, este posibil să constatăm că schimbarea ne aduce bucurie, încântare, Magie și recunoștință.

Atunci când apare schimbarea prima noastră reacție este aceea de a fi dezorientați - mai ales când e vorba de o schimbare majoră -, însă creșterea în ritm rapid implică schimbări majore. Dacă vrem să evoluăm într-un ritm rapid este necesar să fim deschiși către schimbări majore, chiar dacă ele sunt tulburătoare.

Valurile acestea de schimbări majore/ rapide sunt precum activările kundalini, sunt semnul că sufletul nostru lucrează din plin, că acesta încearcă să-și ocupe locul în corpul nostru fizic și să preia controlul vieții noastre.

Cei mai mulți dintre noi am fost programați încă din copilărie să ne deconectăm de la sufletul nostru, ne-am lăsat conduși de egoul nostru. Ei bine, a venit timpul schimbării și din acest punct de vedere.

Observați modul în care funcționați în viața de zi cu zi, când apar astfel de schimbări, observați „Permit schimbarea sau îi opun rezistență?”.

Fiți conștienti că atunci când ceva se schimbă ceva față de „obișnuitul”/ „normalul” vostru sau față de ceea ce ați planificat voi ca și rezultat final, aveți tendința să considerați că „ceva e în neregulă”.

Schimbați „etichetarea”: învățați-vă ca în astfel de situații să considerați că „ceva e diferit”. „Diferit” nu înseamnă „rău”, ci poate să însemne și „bine”. (Lee Harris) Traducerea Mihaela Dan

Valurile de energii de vibrație înaltă care curg pe Pământ vor forța curățarea/ înlăturarea Vechiului și a durerii/ suferinței.

Și asta este valabil la nivel personal și la nivel colectiv. Iar dacă discutăm la nivel colectiv, vedem că avem de-a face cu crize peste crize, în diferite domenii, că vechi sisteme se destramă, că lucruri care funcționau nu mai funcționează.

De asemenea, dacă discutăm despre nivelul colectiv, putem vedea că cei care au deținut până acum puterea, care au controlat mase mari de oameni, nu se lasă înlăturați atât de ușor, ci se luptă din toate puterile ca să păstreze controlul. Ei nu se mai ascund, nu mai acționează din umbră, sub acoperire, ci luptă pe față și metodele lor de manipulare/ control sunt din ce în ce mai evidente pentru cei care în trecut nu erau conștienți că sunt manipulați/ controlați.

Pe de altă parte, la nivel personal, noi putem să observăm cum acționăm în viața noastră: opunem rezistență unor schimbări, refuzăm să evoluăm, ne agățăm de Vechi sau înțelegem de metamorfoza este o parte firească a vieții?

Atât cât trăim pe Pământ noi trecem periodic prin schimbări, așa e viața. Schimbarea care are loc acum la nivelul Conștiinței umanității este însă una fără precent, nu a existat așa ceva de mii de ani. O schimbare de Conștiință de asemenea amploare ar putea fi considerată cea care a avut loc în urmă cu vreo 10.000 de ani pe Pământ. Tocmai de aceea schimbările care au loc în interiorul nostru nu sunt ușor de „dus”, uneori transformările prin care trecem sunt atât de mari, încât „ne zguduie din toate încheieturile”, pentru că sufletul nostru încearcă să ocupe locul care i se cuvine în corpul nostru fizic și pentru asta este necesar să fie spartă o programare extrem de puternică la care am fost supuși. (Lee Harris) Traducerea Mihaela Dan

Unii dintre voi vor experimenta în perioada următoare o expansiune la nivelul inimii și a gâtului.

Din punctul meu de vedere, atunci când discutăm despre gât, este vorba despre comunicare. Iar când e vorba de inimă și gât, este vorba despre o comunicare făcută din spațiul inimii, care are un impact profund asupra celorlalți.

Așadar, va fi despre faptul că energia inimii va deveni mai puternică și asta poate implica și curățări energetice la nivelul inimii, emoții puternice care ies la suprafață.

Este posibil ca în perioada următoare să spuneți niște lucruri pe care nu le-ați mai spus până acum sau să vorbiți într-un mod în care nu ați mai vorbit până acum, iar asta vă va lua prin surprindere și pe voi. Nu o să mai tăceți și n-o să mai înghițiți, așa cum făceați înainte, ci o să vă spuneți adevărul.

Dacă veți avea parte de „erupții” va fi mai dificil, pentru va fi ca erupția unui vulcan, veți simțiți că nu puteți controla ceea ce iese din voi (cuvinte/ emoții, etc).

Pe de altă parte, este posibil să se întâmple ca unii oameni să vă someze să vorbiți/ să spuneți niște lucruri pe care nu vreți să le spuneți, să vă someze să vă spuneți punctul de vedere într-o chestiune în care ați prefera să nu faceți asta, pentru că simțiți că nu sunteți pregătiți să spuneți adevărul și să vă asumați consecințele în cazul în care spuneți adevărul. (Lee Harris) Traducerea Mihaela Dan

Jalea face trecerea către nou.

Jalea/ durerea pentru ceva ce ai pierdut este marele Catalizator al schimbării.

Este firesc ca noi să jelim pierderea unor lucruri/ persoane/ relații, etc. Acest tip de jale o să fie una dintre temele acestui deceniu și deja s-a văzut asta începând din anul 2020. Dar dincolo de faptul că jalea se referă la pierderea unor lucruri/ persoane/ relații/ locuri la care țineam, adică de eliberarea Vechiului, ea face pasul către Nou.

Jalea facilitează intrarea în Nou, ea nu reprezintă doar sfârșitul a ceva vechi, ci și începutul a ceva nou. Și noi toți știm că unele lucruri nu pot merge la infinit, se învechesc, se uzează, sunt depășite din toate punctele de vedere și este necesar ca periodic să facem înnoiri/ modernizări/ upgradări. Putem să simțim regretul/ durerea/ tristețea/ jalea pentru ceea ce nu mai este, dar în același timp putem conștientiza și faptul că suntem la momentul unui nou început. (Lee Harris) Traducerea Mihaela Dan

Nu cumva lupta/ haosul pe care îl vezi este în exteriorul tău este de fapt în interiorul tău? Agitația/ tulburarea pe care o experimentezi acum este ceva ce se întâmplă ca urmare a unei situații din prezent sau e ceva ce vine de fapt din trecut?

Cei mai mulți dintre noi am observat că au existat energii ale separării/ divizării foarte puternice în ultimii 4 ani la nivel colectiv. Și este necesar să ne întrebăm: nu cumva acestea au fost create/ stimulate/ încurajate, nu cumva s-a încercat cu intenție învrăjbirea noastră? Au fost doar efectele energiilor existente în interiorul nostru sau a fost și o manipulare?

Și dacă ne-am lăsat prinși în conflicte, au fost conflicte cu noi înșine, cu diverse persoane din exterior sau cu lumea, în general? Aceste conflicte au fost reale sau au fost artificiale?

În ultimii ani a existat un război energetic pe Pământ și este necesar ca noi să conștientizăm asta.

Este necesar să conștientizăm că nu e vorba numai de acea energie a conflictului care se manifestă la modul clar când ne certăm/ războim cu cineva, ci este tot o energie a conflictului și atunci când dăm vina pe alții pentru diverse lucruri, când îi judecăm pe alții chiar și în gând, nu doar cu voce tare. Și acest gen de energie a conflictului trebuie vindecată.

În cazul în care voi sunteți în conflict cu cineva în prezent, întrebați-vă dacă acel conflict este real, dacă are motive „întemeiate” sau este unul complet nejustificat/ artificial. Și întrebați-vă dacă de fapt conflictul cu acel om este rezultatul a ceva ce s-a întâmplat între voi doi sau este rezultatul unor conflicte/ traume/ emoții din interiorul vostru care nu sunt vindecate/ curățate.

Observați dacă voi creați un conflict din orice, pentru că aveți nevoie să aveți mereu dreptate. Și dacă aveți impulsul să săriți imediat la ceartă, să dați imediat o replică acidă, să scrieți un răspuns usturător la un email, puteți să vă abțineți, să așteptați până vă echilibrați, pentru a răspunde?

Unii dintre voi veți avea de-a face în perioada următoare cu oameni care vor reacționa dezechilibrat/ agresiv, care vor face o criză din orice, care vor căuta cearta cu lumânarea, pentru că se lasă trași/ prinși în acea energie a conflictului și nu sunt conștienți de asta. (Lee Harris) Traducerea Mihaela Dan

Crede în adevărul exprimat de oamenii care simți că funcționează din spațiul inimii!

Acesta este barometrul viitorului, în ceea ce privește detectarea adevărului:

*Simți că acel om funcționează din spațiul inimii?

*Simți că îți vorbește din inimă când îți spune un anumit lucru?

Atunci știi că îți spune adevărul.

Oamenii care nu funcționează din spațiul inimii, care nu-și ascultă inima, cărora nu le pasă de ceea ce spune inima lor, sunt oameni care încearcă să-și impună puterea asupra altora, să-i manipuleze/ controleze pe alții, își urmăresc interesul propriu, nu le pasă de ceea ce cred și de ceea ce simt alții, tot ce-i interesează este să le dicteze altora ce să facă.

Ca atare, de acum înainte fiți atenți când aveți de-a face cu cineva: puteți simți inima acelui om în felul în care vorbește/ acționează? Simțiți că acela este un om care are inima deschisă, care funcționează din spațiul inimii sau este un om care este interesat doar să vă convingă că el are dreptate, să vă convingă să faceți ce vrea el? Este acela un om care acceptă/ respectă și părerile altora sau este unul care consideră că el are dreptate și toți cei care au altă opinie decât el greșesc? Este acela un om care este interesat de ce simt alții, care nu vrea să facă rău altora?

Și celor care ați crescut ca nivel de Conștiință nu vă va fi greu să găsiți răspunsul la aceste întrebări, fiindcă dacă stați de vorbă cu un om, veți descoperi rapid dacă funcționează din spațiul inimii sau nu.

Dacă aveți de-a face cu un om care funcționează din spațiul inimii, puteți avea încredere în ceea ce spune el. Exersați acest mod de a identifica oamenii care spun adevărul, pentru că acesta va fi modul în care vom funcționa în viitor. (Lee Harris) Traducerea Mihaela Dan

Caută și celebrează inovația și evoluția.

Este necesar ca noi să vedem inovația și evoluția acolo unde există și să le sărbătorim/ încurajăm, pentru că în acest fel ele vor crește ca și amploare.

Cred că ați observat că în prezent societatea nu încurajează deloc prezentarea veștilor bune/ a informațiilor de vibrație înaltă, ci se dorește promovarea insistentă a veștilor proaste/ informațiilor de vibrație joasă, care provoacă frică/ îngrijorare/ panică. Societatea actuală nu este interesată în promovarea Noului, a inovației/ evoluției, a creșterii nivelului de Conștiință, ci este interesată să ne țină în Vechi/ vibrații joase, să ne controleze.

De aceea este important să ne ocupăm singuri de propria evoluție, să căutăm singuri Noul, să aflăm prin investigații proprii despre metode/ tehnici/ practici noi, de vibrație înaltă, despre descoperiri revoluționare, să le onorăm și să le promovăm.

Folosește-ți timpul și energia pentru a căuta informații de vibrație înaltă, care te ajută să evoluezi, pentru a afla noutăți care îți susțin creșterea. Uită-te după ce e Frumos și Bun, nu după tot ce e mai rău, adică ceea ce este prezentat opiniei publice zilnic pe toate canalele.

Observați Frumosul, Bunătatea, Generozitatea, Noul acolo unde le vedeți și onorați-le, pentru că așa susțineți evoluția la nivel colectiv! (Lee Harris) Traducerea Mihaela Dan

Creșterea spirituală se vede din faptul că ai o atitudine mai iubitoare față de semenii tăi, o dorință de a-ți ajuta semenii.

Eu știu că am de-a face cu un om care este cu adevărat matur atunci când acel om face o prioritate din a-i ajuta pe cei din jurul lui.

Dacă tu nu ești interesat să-i ajuți pe alții, să faci bine pe unde treci, dacă viața ta este doar despre interesul tău personal, despre binele tău, tu ești imatur din punct de vedere spiritual. În acest caz tu trăiești o viață în vanitate și comportamentul tău este unul jenant, pentru că nu-ți pasă decât de tine, nu te interesează ce se întâmplă cu alții.

Vrei să crești spiritual? Nu te mai ruga pentru bani și bunuri materiale, nu mai face o prioritate din acumularea de lucruri în exterior, ci apropie-te mai mult de Dumnezeu și cere-i ghidare pentru viața ta și pentru împlinirea Menirii tale, permite-i lui Dumnezeu să resusciteze acele lucruri din interiorul tău care mor!

Creșterea spirituală este rezultatul unei conexiuni profunde cu Dumnezeu. (Samuel Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Voi nu știți să prețuiți înțelepciunea unor oameni din preajma voastră, nu căutați suficient de des compania lor, nu știți să profitați de fiecare ocazie pe care o aveți de a fi în preajma lor și de a-i asculta, de a învăța de la ei.

Și apoi, când acei oameni nu mai sunt în preajma voastră și treceți prin încercări dificile, regretați că nu ați știut să profitați de prezența lor în viața voastră, că nu ați petrecut mai mult timp cu ei, regretați că nu ați ascultat mai atent ce vă spuneau/ învățau acei oameni care aveau o experiență/ Cunoaștere/ înțelepciune peste nivelul vostru. Și regretați că atunci când erați cu ei, nu ați petrecut mai mult timp tăcând și ascultându-i, decât vorbind.

Înțelepciunea nu e ceva ce îți cade în poală, nu e ceva peste care dai din greșeală/ întâmplare; e ceva ce cauți cu perseverență. Oamenii înțelepți nu trag de tine ca să petreci timp cu ei, nu trag de tine ca să asculți ce au de spus și nu se amestecă în viața ta, dacă nu le ceri părerea; este responsabilitatea ta să-i cauți, să cauți compania lor și să fii dispus să asculți cu atenție la ceea ce spun ei, să-i observi și să înveți de la ei. Înțelegi?

Este vital pentru calitatea vieții tale să faci o prioritate din propria evoluție și este vital să cauți compania acestor oameni de la care ai ce învăța.

Când ne dorim din toată inima să evoluăm, când facem din asta o prioritate, ne deschidem către noi experiențe, către noi idei, către noi perspective, noi oameni, noi relații, noi oportunități; se deschid în fața noastră noi uși, care altfel nu ne-ar fi fost disponibile.

Dar este responsabilitatea noastră să fim interesați de propria evoluție, să profităm de oportunitățile de creștere. Depinde de noi să ne deschidem către aceste noi informații, către aceste noi oportunități, către aceste persoane care ne pot ajuta/ inspira, care ne oferă accesul către noi orizonturi; depinde de noi să facem pasul în față în afara zonei noastre de confort.

Atât timp cât voi rămâneți în zona voastră de confort nu puteți crește, nu puteți avea acces la noi informații/ perspective și nu puteți intra pe acele noi uși. Ușile acelea apar doar când persoana respectivă este pregătită pentru ele.

Unii dintre voi au rămas blocați decenii la rând în zona de confort și nu fac decât să vopsească periodic în altă culoare ceva ce au realizat cu mult timp în urmă. Arată puțin diferit, dar e același lucru, e o realizare de acum 10, 20, 30 de ani, pentru că acela a fost momentul de vârf al vieții lor, n-au mai făcut nimic important de atunci. Ei se mulțumesc cu un moment de vârf atins în urmă cu niște decenii, sunt mulțumiți cu ce au realizat și nu mai sunt interesați să facă ceva nou, nu mai fac pasul către nivelul următor. (Samuel Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Nu poți găsi fericirea în viață dacă nu-ți identifici și nu-ți urmezi Menirea.

Poți experimenta momente de „fericire”, dar acea stare de grație care pe care ți-o dă adevărata fericire nu o poți obține dacă nu ești pe calea care înseamnă împlinirea Menirii tale.

Dumnezeu ne-a trimis aici, pe Pământ, cu un scop, viața noastră, a tuturor, are o semnificație și depinde numai de noi să ne căutăm Menirea și să ne împlinim Menirea.

Atât de mulți oameni duc o viață nefericită, se simt străini în propria viață, simt un gol în interiorul lor, pentru că nu și-au descoperit Menirea. Și fiindcă nu știu care le este Menirea și nu fac ceea ce este necesar pentru a-și urma Menirea, ei își găsesc „fericirea” în alți oameni, în relația cu aceștia. Astfel de persoane sar din relație în relație, căutând pe cineva care să le umple golul interior.

Spunea cineva că sunt două momente cruciale în viața unui om: ziua în care acel om vine pe lume și ziua în care descoperă de ce a venit pe lume.

Noi suntem trimiși aici, pe Pământ, cu un rost, nașterea noastră nu este o întâmplare și nu este menit să trăim la întâmplare, ocupându-ne timpul cu tot felul de lucruri superficiale. Dumnezeu ne-a dat ceva de făcut și este responsabilitatea noastră să descoperim ce avem de făcut și să facem acele lucruri.

Când știi ce ti-a dat Dumnezeu de făcut, poți să analizezi ce lucruri/ persoane/ relații/ situații te duc în direcția în care vrea Dumnezeu să mergi și ce lucruri/ persoane/ relații/ situații te duc în alte direcții. (Samuel Blakes) Traducerea Mihaela Dan

După tot ce-am experimentat până acum, am înțeles că pentru a fi fericit, mie, unul, nu-mi trebuie lucrurile pe care și le doresc alții „ca să fie fericiți”.

Eu alte criterii după care îmi evaluez viața, sunt alte lucruri de care am nevoie pentru a considera că am o viață frumoasă, pentru ca în fiecare noapte, când pun capul pe pernă, să simt că acea zi pe care am trăit-o a contat, a avut o semnificație. Și aș rezuma aceste lucruri care reprezintă o prioritate pentru mine la modul următor: a crea – mișcare – a învăța – conexiuni la nivel de inimă – a aprecia – a contribui la Binele comun.

Acestea sunt lucrurile de care am eu nevoie pentru a simți că am o viață frumoasă, că fac diferența în această lume. Pentru mine, o viață nefericită ar fi aceea în care multe zile la rând nu aș putea să „bifez” aceste lucruri.

Și aceste lucruri sunt formulate la modul general, dar există nenumărate moduri în care se pot realiza.

De exemplu, eu acum scriu o carte. Scrierea aceastei cărți este unul dintre modurile în care eu îmi manifest creativitatea, iar ea va ajuta oamenii să se înțeleagă mai bine, deci va servi și Binelui comun

Nu are nicio importanță că va fi un bestseller sau nu, că va fi premiată sau nu, că o vor citi mulți oameni sau mai puțini. Toate aceste detalii ce țin de ceva exterior nu mă interesează; eu îmi las Creativitatea să se manifeste, intenția mea este ca scriu această carte cât de bine pot eu, iar restul se va vedea după ce o voi lansa.

Dacă astăzi eu scriu câteva sute de cuvinte la această carte, dacă fac ceva mișcare, dacă am o conversație telefonică ce mă unge pe suflet cu cineva apropiat, dacă ajut în orice mod pe cineva și dacă învăț ceva dintr-o carte sau dintr-un citat pe care l-am găsit undeva, eu consider că am avut o zi frumoasă/ cu semnificație, indiferent de alte aspecte ale vieții mele, care poate că sunt mai puțin plăcute. (Matthew Hussey) Traducerea Mihaela Dan

Unde poate fi găsită sau creată Magia inimii și unde nu poate fi ea găsită?

Ce anume te face să simți că-ți cântă inima de bucurie și ce nu?

Este atât de ușor ca luați de problemele vieții de zi cu zi să uităm că avem nevoie de acele momente în care să ne cânte inima de bucurie, de Magia unor astfel de momente… Dacă noi, ca indivizi și ca societate, renunțăm la aceste momente magice, dacă nu le cultivăm, dacă suntem prea traumatizați ca să experimentăm așa ceva, avem o mare problemă.

Este necesar să creăm/ cultivăm astfel de momente în viața noastră, să cultivăm persoanele/ relațiile/ activitățile care ne fac inima să cânte, care ne ung pe suflet.

Unele dintre cele mai importante lucruri pe care le putem face este să creăm astfel de momente magice/ să atingem inimile altor oameni și de asemenea, să ne oferim nouă înșine astfel de momente, să știm cum să generăm starea de Magie în propria viață.

Având în vedere că va urma o perioadă de mari schimbări, care uneori pot fi tulburătoare și ne pot dezechilibra, este esențial să facem o prioritate din a identifica ce/ cine anume ne creează acea stare de bine, ne atinge inima, ne face să accesăm Magia inimii. Identificați clar ce vă face inima să cânte și faceți cât mai des acele lucruri, petreceți cât mai mult timp cu acele persoane.

Și asta poate să însemne, spre exemplu, ca într-un moment în care aveți o stare mai proastă să ascultați un cântec care vă place foarte mult. Simplul fapt că decideți să faceți asta este o alegere inteligentă, pentru că reprezintă o dovadă că ați conștientizat că sunteți într-o pasă proastă și faceți alegerea conștientă de a schimba lucrurile în bine, prin a asculta o melodie care vă unge pe suflet. Aceasta este o dovadă că sunteți conștienți să stă în puterea voastră să schimbați lucrurile în bine.

Nu e nevoie să petreceți o săptămână într-o stațiune de lux ca să schimbați lucrurile în bine; dacă vă permiteți asta, excelent, dar puteți să să vă schimbați starea în bine în doar cinci minute, făcând ceva ce nu necesită nici măcar să ieșiți din casă.

Asigurați-vă că vă furnizați în mod sistematic porția de Magie în lunile ce vin, este foarte important acest lucru.

Și dacă în viața ta sunt persoane/ relații/ activități care nu-ți pot oferi acest gen de Magie, care nu-ți fac inima să cânte, întrebarea este: merită să ții în viața ta aceste persoane/ relații/ activități? Nu cumva este cazul să iei o pauză de la ele sau să renunți complet la ele?

Uneori, faptul că aveți o discuție de o sinceritate totală cu un om, că vă spuneți pe șleau – la modul respectuos, iubitor, cu compasiune - niște adevăruri inconfortabile/ dureroase pe care n-ați avut curajul să vi le spuneți până acum, poate avea ca rezultat trecerea relației voastre la un alt nivel, o conexiune mult mai profundă între voi.

Merită să mențineți relația la acest nivel în care sunt niște lucruri nespuse între voi care sabotează relația sau este de preferat să fiți sinceri unul cu celălalt, să vă spuneți lucrurile așa cum sunt și să aduceți relația voastră la un alt nivel?

Uneori este necesar să luăm o pauză de la o persoană/ relație/ activitate/ un anturaj, iar alteori este necesar să punem punct definitiv acelei relații/ activități. Este responsabilitatea noastră să stabilim ce este necesar în fiecare caz în parte. Și este responsabilitatea noastră să fim mereu atenți la ceea ce nu ne mai aduce bucurie/ entuziasm/ pasiune, la ceea ce nu ne mai unge pe suflet, la ceea ce nu ne mai face să simțim Magia inimii și să facem schimbările necesare.

Este treaba noastră să ne asigurăm că într-un fel sau altul creăm Magie în viața noastră, că ne facem inima să cânte.

O inimă care cântă face și alte inimi să cânte, împrăștie mai departe Lumina. (Lee Harris) Traducerea Mihaela Dan

“Fericirea.

Unii cred că fericirea înseamnă, bani, alții, poziție socială. Unii cred că fericirea este echivalentă cu faima, alții, cu țoale de firmă. Unii cred că fericirea înseamnă sănătate, alții cred că, carieră.

Fericirea reprezintă altceva pentru fiecare om în parte. Este o stare de spirit provocată de diverși factori.

Personal cred că fericirea înseamnă să fii în armonie cu tine, fizic, moral, spiritual. Să fii apreciat și iubit pentru ceea ce ești, nu pentru bunurile materiale. Să ai un om alături de care să fii tu, fără măști sau alte artificii. Să-ți permiți să râzi alături de el în hohote, dar și să plângi, dacă așa simți. Să taci, fără să te simți stânjenit, o persoană care să te înțeleagă, să te asculte în momentele dificile, fără să te acuze, judece, condamne.

Fericirea înseamnă recunoștință pentru fiecare zi trăită, capacitatea de a te bucura de chestiile mărunte (care la sfârșit se dovedesc a fi cele mai importante), iubirea pe care o simți pentru tine, dar și pentru cei din preajmă, conștientizarea faptului că trecutul nu poate fi schimbat, în schimb, ai un cuvânt de spus în privința viitorului.

Fericirea înseamnă să fii așteptat cu iubire acolo unde îți dorești din tot sufletul să ajungi.”

Sursa: Eugenia Crețu

“Una din cele mai mari răni pe care le manifestăm ca oameni pe Pământ este aceea de a nu ne simți iubiți așa cum am vrea. Și de a crede că e vina altora.

Că persoana iubită nu te iubește cum iubești tu, că prietenul cel mai bun te-a trădat, că nici măcar mama sau tata nu te iubesc așa cum meriți.

Iar uneori toate astea par foarte adevărate. Pentru că nu avem la nivel colectiv energia iubirii întipărită în celule, am învățat să ne deconectăm de la iubire și să refuzăm să o primim, la nivel inconștient.

Există în fiecare dintre noi o parte terorizată să primească Iubirea. Iubirea care te deschide în fața ta astfel încât nu mai ai unde să fugi, care te pune în genunchi din nou și din nou până când rămâne doar ea, măreață și umilă în același timp. Iubirea care arde și transformă toate frecvențele ce nu sunt în acord cu ea.

Acea Iubire pe care ne dorim să o trăim cu toată ființa, dar de care fugim mâncând Pământul atunci când dă cele mai mici semne că se apropie.

Să ne observăm cu atenție și să vedem:

cât de mult putem să susținem această frecvență în corp

cât de mult putem să o găsim peste tot, în viața de zi cu zi, până la cele mai mici interacțiuni

cât de mult putem să primim Iubirea care există deja în viața noastră

cât de mult avem curajul să lăsăm zidurile din jurul inimii să se topească în fiecare zi

cât de mult trăim suspendați într-o așteptare continuă a iubirii care se lasă așteptată tocmai pentru că nu suntem pe recepție, respingând-o la nivel inconștient?

cât de mult suntem atașați de o formă de iubire pe care ne-o dorim cu orice preț și nu primim iubirea disponibilă și prezentă deja în viața noastră?

Când suntem atașați de forma în care ar trebui să primim iubirea, ajungem într-o stare care ne deconectează de la însăși curgerea liberă a iubirii. Iar când ne atașăm de formă, pierdem esența. Și ajungem să respingem cu cea mai mare înverșunare ceea ce ne dorim cel mai mult. Rămânem astfel în afara Iubirii. Prinși în iluzia că nu suntem iubiți.

Însă, pentru fiecare, aceasta deschidere vine cu un cost. Uneori e nevoie să renunțăm, alteori să adăugăm, alteori să tăiem, alteori să extindem. Uneori e nevoie să ne pierdem, alteori să ne regăsim. De cele mai multe ori e nevoie să lăsăm în urmă toate iluziile în care am trăit.

Care este costul pentru a mă deschide să primesc Iubirea? asta e întrebarea pe care o las inimilor voastre astăzi.”

Sursa: Mihaela Martinas,  https://damaideparte.ro/.../cat-de-deschisi-suntem-sa.../...

De ce fugim de greu?

Aș pleca din relația cu omul ăsta care nu mă respectă, dar e greu…

Aș mai face un copil, dar e greu…

Aș crește copiii cu blândețe, dar e așa de greu…

Aș schimba jobul, dar e greu

Aș merge la terapie, dar e așa de greu…

Aș emigra și eu, dar e greu…

Doamne, de câte ori am spus la rândul meu că e greu. Să repar relații, să renunț la relații, să rămân calmă, să plec, să mă întorc, să lucrez de acasă, să mă întorc la serviciu, să învăț limba, să mă despart de mama când plec eu sau pleacă ea, să gătesc de trei ori pe zi. Greu, greu, GREU.

De fiecare dată când postez ceva despre parenting, despre terapie sau despre emigrare, primesc sute, nu exagerez, sute de mesaje în care oamenii îmi răspund că ce fac eu sună bine, dar e așa greu…

Ascultați-mă, vă rog. Sunt specialistă în greu. Toți suntem.

Greu e oricum.

Nu se poate să fii viu și să fie ușor.

Viața e cu pierdere, cu durere, cu dor, cu renunțare, cu efort, cu probleme. Toate viețile, dintotdeauna.

Dacă aveți oameni în viețile voastre care pare că au totul ușor, nu e adevărat. Sigur au și greu.

Greu e nu doar să pleci, e și să rămâi.

De multe ori în viață nu facem ceva pentru că ne e teamă de greul schimbării. Dar culmea, de foarte multe ori, mai greu e să nu faci nimic! Doar că nu ne dăm seama, pentru că nu știm cum e să faci ceva și nici nu aflăm, pentru că ne e frică de greu.

De ce cred eu că e așa? De unde vine frica asta de greu?

Poate pentru că am crescut în negare, cu teama de schimbare și de eșec. Nu am văzut la părinții noștri relaxarea asta: băi, o să fie greu, dar ne descurcăm, avem soluții, hai să încercam, în cel mai rău caz, ne întoarcem de unde am plecat.

Poate pentru că nu știm să stăm cu ce simțim și mereu ne alungăm emoțiile grele undeva departe. Ce ignorăm e că și să trăiești cu părți din tine îngropate e greu.

Pentru că nu avem încredere în noi că ne descurcăm. Părinții nu au știut să ne dea asta, școala nu afăcut mare lucru să ne ajute.

Nu simțim că vom fi sprijiniți, pentru că nu prea știm să cerem ajutorul și nici să-l primim.

Lecția mea de viață spune că greu e oricum, dar că de cele mai multe ori, dacă te miști, dacă încerci, cauți mereu soluții, dacă te aventurezi, greul e și interesant, e mereu altfel, și, în plus, te crește. Dacă alegi greul statului pe loc, doar te amăgești că stai în siguranță. Nu crești, nu te descoperi.

Pentru mine, greul e doar încă o provocare. Una pe care o accept sau nu. Nu mă arunc în orice. Mă gândesc bine. Dar dacă doar frica de greu mă ține, nu o iau în seamă. O ascult și o las să existe, dar îmi fac planul fără ea.

Și încerc să le arăt și copiilor asta.

Mereu le spun: Da, ok, avem problema asta. E nasol, dar stați un pic. Hai să respirăm și să ne gândim. Ce ne-ar ajuta? Ce soluții ar fi? Unde le căutăm? Pe cine întrebăm?

Cred că e important să-i creștem curajoși, rezilienți.

Viața e un drum interesant, diferit în fiecare zi. Urci, cobori, dai peste râuri care trebuie traversate. Îți va fi teamă, frig, dar hei, nu ești singur pe drum. Și ai în spate un rucsac plin cu resurse. Trebuie doar să cauți acolo. vei reuși, apoi va fi iar bine și ușor, până la următoarearăscruce. Și tot așa.

Printesa urbana

Mesaj pentru cei care au sufletul îndurerat...

Cand te doare sufletul, durerea nu este mereu vizibilă pentru cei din jur, dar ea poate fi zdrobitoare. Sufletul este adesea cel mai tăcut suferind, iar adâncimea rănilor sale poate fi greu de mărturisit. De multe ori, purtăm poveri în tăcere, încercând să le rezolvăm singuri, crezând că cererea de ajutor este un semn de slăbiciune. Dar, de fapt, vulnerabilitatea este unul dintre cele mai mari acte de curaj.

A cere ajutor în momentele în care inima e copleșită înseamnă să recunoști că, deși ai forța să mergi înainte, uneori ai nevoie de sprijin. Este un gest de onestitate față de tine însuți, o mărturisire că durerea nu trebuie să fie suportată singură. Omul este, prin natura sa, o ființă socială. În conexiunea cu ceilalți ne regăsim alinarea, sprijinul, înțelegerea. Uneori, doar împărtășirea durerii poate ușura povara, ca și cum simplul act de a o rosti o face mai puțin apăsătoare.

A cere ajutor nu înseamnă că ești slab, ci că îți pasă de tine suficient încât să cauți vindecarea. Oamenii din jurul tău pot fi oglinda în care îți vezi propria suferință, iar acea reflecție te poate ajuta să găsești un nou drum către lumină. Ajutorul poate veni sub multe forme – o vorbă bună, o mână întinsă, un sfat – și fiecare dintre acestea poate fi o piatră de temelie în procesul tău de vindecare.

În cele din urmă, a cere ajutor este o dovadă de înțelepciune. Este recunoașterea faptului că, uneori, avem nevoie de alții pentru a ne regăsi pe noi înșine. Nu ești mai puțin valoros pentru că suferi, iar a cere ajutor este primul pas spre eliberare și renaștere.

În adâncul suferinței, există puterea de a renaște, dar uneori avem nevoie de mâinile celor din jur pentru a ne ridica.

Suada Agachi 

Sandra O'Connor

În seara asta am să vorbesc despre abuz, despre mine, despre voi, despre ele, cele care tac și nu văd ieșirea, cele care ascund vânătăi, lacrimi, haosul din spatele ușilor închise. E un subiect care, din păcate, ne afectează pe toți și anume, mai specific am să mă refer la abuzul împotriva femeilor.

Am fost extrem de multe dintre noi în situații de abuz dar adesea ne e rușine sau teamă să vorbim despre asta. Mie nu îmi mai este nici teamă, nici rușine, eu am să vă vorbesc.

Mulți dintre noi avem tendința să asociem această problemă cu comunități defavorizate, cu situații de criză economică sau cu lipsa de educație. Cu toate acestea, abuzul nu are frontiere sociale, culturale sau economice.

Este o problemă care se infiltrează în toate straturile societății, indiferent de statutul financiar, de educație sau de carieră. Prejudecățile noastre colective ne fac să credem că doar în comunitățile sărace, unde resursele sunt limitate, astfel de lucruri se întâmplă. Dar acest lucru nu este adevărat. Nu este adevărat. Femei din jurul meu, educate, frumoase, puternice, independente au foat abuzate, sechestrate, lovite, condiționate, șantajate, rușinate, blamate pentru că au fost victime ale abuzului.

Când vorbim despre abuz, vorbim de violență psihologică, emoțională, economică, uneori chiar și de manipulare spirituală. Femei din toate clasele sociale, din toate mediile, pot deveni victime, o victimă poate fi femeia care stă lângă tine la birou, poate fi prietena ta din copilărie sau vecina din casa de lângă. Poate acea femeie ești chiar tu.

De ce se întâmplă asta?

Pentru că trăim într-o lume care, încă, normalizează controlul asupra femeilor. În multe locuri, abuzul este ascuns sub masca tradițiilor, a iubirii necondiționate sau a obligațiilor familiale. Începe din fașă, continuă în copilărie și de prea multe ori, femeile se simt rușinate sau vinovate pentru că sunt victime.

Realitatea este că în societate noastră, nici o femeie nu este imună la abuz. Femei cu studii superioare, cu cariere de succes, care par a avea totul sub control, pot pune capul pe pernă adormind cu rușine, confuzie, lacrimi și frică.

Ca femei, putem să ne ascultăm, să nu mai râdem la bancurile pe tema abuzului împotriva femeilor, sau cele în care le denigrăm și trivializăm, să nu ne mai judecăm, să fim SURORI, să ne susținem, să ne ocrotim reciproc.

Ceea ce putem face ca societate, este să ne educăm și să ne deschidem mințile. Să învățăm să recunoaștem semnele abuzului și să susținem femeile care trec prin astfel de situații, să construim comunități în care violența nu este tolerată, indiferent de circumstanțe.

Fiecare femeie merită să fie ascultată, crezută și protejată!

Nu putem să închidem ochii și să credem că este doar problema "celor săraci și needucați", abuzul împotriva femeilor este problema noastră, a tuturor și până când nu vom lua măsuri concrete și universale, multe dintre surorile noastre, prietenele și mamele noastre vor continua să sufere în tăcere.

A trece printr-un abuz nu este o rușine, un defect, suntem întregi, suntem valoroși suntem perfecți în pofida traumelor și a rănilor noastre.

Eu am să pun o singură poză, una care să vă poată oglindi în imagine, tot ceea ce am scris mai sus.

Hai să vorbim cât mai multe despre abuzurile prin care am trecut, să rupem această tăcere și să fim schimbarea de care avem nevoie. Spune dacă ești o supraviețuitoare! Ajută-le pe cele care încă nu au găsit curaj să ni se alăture, să vadă că există o viață după abuz.

Vorbește!

Ajută-ne să facem o lume mai sigură pentru fetele care cresc acum, pentru cele care vor urma. Am să te invit să vobești și i tu, iar când vei avea curajul să o faci, folosește hashtagul de mai jos, pentru a aduna la un loc toate poveștile noastre 

“Când Sursa care Te-a Creat îți spune că ești gata pentru următoarea ta aventură, mesajele vin subtil, dar puternic. Poate simți o neliniște interioară, o dorință de schimbare care începe să te împingă în afara zonei tale de confort. Vei observa cum lucrurile care odată îți aduceau satisfacție nu mai par suficiente, iar visele neexplorate încep să-ți acapareze gândurile. Este ca și cum ai simți un freamăt invizibil, o chemare către ceva mai mare decât ai cunoscut până acum.

Sincronizările devin tot mai frecvente — poate vezi aceleași numere, întâlnești oameni care par să te inspire sau primești oportunități neașteptate. Ușile care odinioară erau închise încep să se deschidă, iar calea din fața ta, deși necunoscută, începe să capete sens. Sursa Primară îți trimite semne prin coincidențe, prin momentele în care intuiția ta se aliniază cu realitatea.

Mai mult, simți o încredere nouă, chiar dacă te afli în fața necunoscutului. Este un fel de pace care îți șoptește că ești pregătită, că ai acumulat destule lecții și experiențe pentru a face acest salt. E ca o invitație de a-ți asculta inima și de a păși curajoasă spre ceva nou, fără să mai fie nevoie să te agăți de vechi. Sursa Primară îți vorbește prin senzația că e timpul să mergi înainte, că noul capitol te așteaptă cu brațele deschise.” Sursa: Simona Clegg

''Oamenii vor să fie fericiţi, dar în fiecare dimineaţă se trezesc supăraţi pe viaţă, supăraţi pe lumina care intră pe geam, supăraţi că începe o nouă zi în care trebuie s-o ia din nou de la capăt...

Oamenii vor să fie fericiţi, dar îmbracă haine mohorâte, merg cu capul aplecat, salută trişti şi cu jumătate de gură, numără crăpăturile din asfalt şi găurile din şosea...

Oamenii vor să fie fericiţi, dar intră trişti şi stresaţi la locul de muncă, se grăbesc să-şi judece colegii şi să-şi învinuiască şefii pentru tot ceea ce-i nemulţumeşte...

Oamenii vor să fie fericiţi, dar pleacă spre casă apăsaţi de stresul de la muncă, pe care nu ezită să-l împrăştie şi în casele lor...

Oamenii vor să fie fericiţi, dar creşterea copilului a devenit o povară şi dorinţa lui de joacă, un stres în plus..

Oamenii vor să fie fericiţi, dar stau ţintuiţi în faţa televizorului la ştiri, se îngrozesc la filme comerciale şi se înfurie la emisiuni politice...

Oamenii vor să fie fericiţi, dar acoperă cerul nopţii cu jaluzele opace, la culcare frământă anxioşi gândurile de peste zi şi pentru insomnie dau vina pe viaţă...

Oamenii vor să fie fericiţi, dar tăcerea ori reflecţia li se pare timp pierdut, rugăciunea o naivitate, iar liniştea greu de suportat...

Oamenii vor să fie fericiţi, dar n-au timp pentru ei..

Oamenii vor să fie fericiţi, dar n-au timp de fericire...

Oamenii n-au timp să descopere că fericirea e în ei, în cerul dimineţii, în zâmbetul cu care salută oamenii, în ochii colegilor de la muncă, în joaca copilului, în liniştea casei, în stelele de pe cer şi-n rugăciunea de dinainte de culcare...

Fă, Doamne, ca oamenii să înveţe să fie fericiţi! " -Hrisostom Filipescu-

Fericirea? E clipa aia neașteptată care te ia prin surprindere. E un sărut pe fugă, furat într-un colț de stradă. E mesajul venit fix când nu te așteptai, de la cineva la care te gândeai fără să îți dai seama. E privirea intensă a unui necunoscut care te face să te întrebi ce-a văzut la tine.

E momentul în care ridici telefonul și auzi o voce dragă, o voce pe care o credeai departe, dar care îți umple sufletul în secunda aia. E prima gură de aer proaspăt după ce ai stat ore întregi într-un loc închis. E parfumul nou pe pielea ta, aroma care te face să te simți altfel, mai viu.

E atunci când radio-ul pare să îți citească gândurile și pune exact melodia aia care te face să zâmbești fără motiv. E o emoție care te lovește brusc, fără avertisment. O îmbrățișare care spune tot ce nu poate fi pus în cuvinte.

Fericirea nu e un plan, nu e ceva ce cauți cu disperare. E în momentele mici, în detaliile pe care de multe ori nici nu le bagi în seamă. Așa că, măcar pentru câteva secunde, lasă gândurile să se oprească. Închide ochii, ascultă-ți inima și simte. Asta e fericirea.

Eco-uri

Dacă ai SĂNĂTATE, poți porni în a-ți construi FERICIREA.

Dacă vrei ca întâi să-ți construiești FERICIREA și apoi să te ocupi de SĂNĂTATE, nu merge.

Sănătatea ține de forța ta vitală, de cât de mult spațiu este în corpul tău, pentru ca energia universală să curgă liber prin tine; atunci când această energie curge liber prin tine, ea te și vindecă. Când tu ai în interior o mulțime de energii de vibrație joasă/blocaje, energia universală nu curge liber prin tine.

Sănătatea are mai multe niveluri, iar nivelul 1 înseamnă că ești viu.

De la acest punct încolo, poți lucra la a-ți îmbunătăți starea de SĂNĂTATE.

Și când începi la a lucra la îmbunătățirea stării tale de SĂNĂTATE, implicit, tu lucrezi și la FERICIREA ta. (Jason Estes) Traducerea Mihaela Dan

Dacă tu faci fapte bune, Binele se va întoarce către tine în mod natural.

Ca să faci fapte bune este necesar să fii un om bun. Și a fi un om bun este un proiect la care poți lucra toată viața, pentru că întotdeauna e loc de mai bine.

Deci lucrezi cu tine însuți pentru a deveni un om din ce în ce mai bun - și uneori este nevoie să lucrezi cu tine însuți pentru a accepta că ești un om bun -, iar apoi împărtășești bunătatea ta cu cei din jur, faci fapte bune.

Și în rest, ai deplină încredere că Binele se va întoarce către tine.

Asta este tot. (Jason Estes) Traducerea Mihaela Dan

Dacă noi așteptăm ca schimbarea/ salvarea noastră individuală (și a lumii, în general) să vină din exterior, ne plasăm în postura victimei care își așteaptă salvatorul.

Unii oameni așteaptă ca diverse grupuri sau persoane să schimbe lumea - și apar în ultima vreme în spațiul public diverse informații legate de anumite acțiuni în acest sens și de asemenea, încep să se facă dezvăluiri zguduitoare.

Eu nu spun că unele dintre aceste lucruri nu sunt adevărate. Eu spun că nu este cazul să ne bazăm pe faptul că ne vor salva alții, pentru că schimbarea vine din interiorul nostru, nu din exterior.

Schimbarea vine din faptul că noi ne întrebăm „Cum vreau să trăiesc de acum încolo?” și din faptul că facem alte alegeri decât în trecut, din faptul că ne asumăm Suveranitatea personală, din faptul că ne urmăm adevărul personal și nu mai înghițim pe nemestecate ce ne spun alții, indiferent cine sunt acești „alții”.

Nu este vorba despre a trăi în continuare ca până acum, așteptând ca întâi să schimbe/salveze alții lumea și apoi să ne schimbăm și noi; este vorba despre a ne schimba noi înșine, indiferent ce fac cei din jur, este vorba despre a fi noi înșine schimbarea pe care vrem să o vedem.

Și încă o precizare: dacă noi ne luptăm cu Sistemul 3D (cu orice parte a sistemului), nu facem decât să folosim aceeași energie care susține acest sistem – o energie de vibrație joasă. Lupta/conflictul are o vibrație joasă și dacă ne luptăm cu sistemul, noi amplificăm acea energie de vibrație joasă care hrănește sistemul. (Franco DeNicola) Traducerea Mihaela Dan

Oamenii au impresia că li se întâmplă tot felul de lucruri „rele”, însă de fapt, motivul pentru care uneori ne confruntăm cu anumite situații dificile este acela că în acest fel suntem determinați să ne descoperim și să ne folosim puterea personală, să devenim tot mai conștienți de puterea noastră. Așa evoluăm.

Și apoi împărtășești cu ceilalți ceea ce ai învățat/ știi; și nu contează că unii sunt de acord cu ce spui tu și alții nu sunt de acord, important este că tu plantezi sămânța chiar și în mințile celor care inițial cred/spun că vorbești prostii.

Uitați-vă la toate informațiile care se dau publicului pe canalele media obișnuite, pe teme de actualitate! La început toată lumea urmărea înfrigurată știrile, ca să fie informată, ca să știe ce are de făcut.

Câți oameni mai cred acum ceea ce se spune la canalele de știri? Tot mai mulți oameni au dubii că li se spune adevărul. Tot mai mulți oameni renunță să se mai uite la știri, tot mai mulți oameni încep să se uite înăuntrul lor, ca să decidă ce au de făcut. (Franco DeNicola) Traducerea Mihaela Dan

Câți oameni așteaptă ziua de mâine sau anul viitor sau să se întâmple un anumit lucru, pentru ca să înceapă să trăiască așa cum își doresc sau sperând ca atunci să le fie mai bine? Și așteaptă așa o viață întreagă.

Înțelegeți: voi nu faceți/ați făcut greșeli. Nu există „greșeli”. Tot ce faceți/ creați în viața voastră sunt lucruri/ experiențe care servesc evoluției voastre. Nu mai judecați în termeni de genul: „Asta am făcut bine”/ „Asta a fost o greșeală”.

Și știu că acest lucru poate fi greu de acceptat pentru unii oameni care spun: „Nu am vrut să creez așa ceva în viața mea”.

Cel care spune asta este egoul.

Priviți acel lucru (fie că e vorba e o relație care v-a făcut să suferiți, de o boală, de o problemă profesională, etc) ca pe o oportunitate de a învăța niște lucruri. Întrebați-vă: „De ce mă aflu eu în această situație? Ce mesaj are pentru mine această situație? Ce am învățat, prin ce m-a ajutat să mă cunosc mai bine pe mine însumi, să evoluez?”.

Apreciați lecția pe care v-a oferit-o acea experiență și astfel, puteți merge mai departe nu ca să fugiți/scăpați de ceva ce nu vă place, ci pentru că ați învățat ce aveați de învățat din acea situație și sunteți pregătiți să mergeți mai departe.

Nu judeci momentul anterior, coniderându-l „rău”/ „oribil”/ „groaznic”/ „o nenorocire”, ci ești recunoscător pentru el, pentru că te-a învățat ceva și te-a ajutat să crești, îi mulțumești pentru Darul pe care ți l-a făcut și apoi eliberezi acel moment și treci la momentul următor.

În acest fel, nu intri în noul moment fugind/încercând să scapi de momentul anterior, ci intri/creezi noul moment dintr-un spațiu al echilibrului, pentru că ai făcut pace cu momentul anterior. (Franco DeNicola) Traducerea Mihaela Dan

Atât de mulți oameni trăiesc la modul inconștient, funcționează pe pilot automat și nu-și dau seama de mesajele/semnalele pe care le primesc de la Univers, de la sufletul lor…

De-a lungul vieții, nouă, tuturor ne-au fost oferite multe șanse de a ne opri, a ne conecta cu noi înșine, a ne conecta mai profund cu ceilalți, de a vedea/ recunoaște niște lucruri pe care până la acel moment nu am fost capabili să le vedem/ nu am vrut să le recunoaștem, numai că noi nu am sesizat acele șanse sau le-am ignorat.

Ei bine, în această perioadă mulți oameni sunt împinși să se uite la ei înșinși și la ce au făcut cu viața lor.

Și dacă tu spui: „Nu-mi place viața mea, așa cum este ea acum”, atunci întreabă-te de ce nu îți place, ce anume nu îți place. Și apoi poate o să-ți dai seama că nu ți-ai concentrat atenția pe ceea ce voiai să creezi cu adevărat în viața ta, poate că prioritățile tale au fost altele. Sau poate îți dai seama că nu ți-ai permis să fii tu însuți, cel adevărat.

Iar apoi poți să te lămurești ce ai de făcut în continuare, ce schimbări poți face, cum poți acționa ca să creezi în viața ta ceea ce îți dorești cu adevărat. (Franco DeNicola) Traducerea Mihaela Dan

Unii oameni spun: „Facem multe greșeli, dar nu-i nimic, din greșeli învățăm”.

Nu, în opinia mea nu e vorba despre „greșeli”. Sunt creațiile noastre care poate că nu au fost exact ceea ce ne-am dorit, dar fiecare dintre ele este o treaptă care ne ajută să ne cunoaștem mai bine pe noi înșine și să evoluăm.

Dacă noi spunem că „facem greșeli”, asta ne face să simțim că am dat greș, că nu suntem capabili să facem un lucru ca lumea, că nu suntem destul de buni/ pricepuți/ talentați/ deștepți/ capabili, etc.

Chiar dacă mintea ta umană nu este conștientă de asta, un aspect mai înalt al tău (Sinele tău Superior) este tot timpul lângă tine și te ghidează, iar dacă este nevoie, „îți dă un șut în fund”, ca să faci un pas înainte.

Orice experiență pe care o ai este o oportunitate de a învăța ceva nou este o oportunitate de creștere, este o treaptă în procesul evoluției tale. (Franco DeNicola) Traducerea Mihaela Dan

Faptul că îl condamnăm pe unul sau pe altul sau anumite organizații pentru că „ne fac….. “, faptul că ne simtim victimele altora și că rămânem blocați în frică, nu ne ajută cu nimic nici pe noi, la nivel individual, nu ajută nici la a schimba lucrurile în bine la nivel colectiv.

Faptul că suntem conștienți că TOT ce se întâmplă susține evoluția noastră și că suntem conștienți că noi am fost de acord la nivel de suflet să exprimentăm încercările prin care trecem ne ajută să facem față mai ușor la ceea ce este în fața noastră acum, pentru că în acest caz, noi ne întrebăm: „În ce fel mă ajută pe mine această situație?”.

Și ne căutăm răspunsurile, înțelegem ce avem de înțeles, facem schimbările necesare, iar astfel evoluăm. (Franco DeNicola) Traducerea Mihaela Dan

În prezent, sunt persoane din comunitatea spirituală care au senzația că trebuie să se agite mai mult, să fie mai vehemente, să „strige”, ca să se facă auzite și să-i trezească pe cei din jur. Aceste persoane cred că este necesar să acționeze „mai hotărât”, fiindcă altfel cei din jur nu înțeleg și nu deschid ochii.

Gândește-te cum ai prefera să fii tratat tu: preferi să vină cineva la tine, să tragă de tine, să-ți strige că ești prost, ești adormit, că nu ești altceva decât o oaie, că nici nu știi pe ce lume trăiești, sau preferi să vină cineva la tine și să-ți spună pe un ton echilibrat: „Uite o informație aici și o altă informație aici. Sunt mai multe puncte de vedere asupra acestui subiect. Ce părere ai, care ți se pare că are mai mult sens?”.

Este necesar să împărtășim informațiile pe care le avem dintr-un spațiu al echilibrului, permițând fiecaruia să aibă propria opinie și respectându-i dreptul de a crede altceva decât credem noi.

Eu văd în comunitatea spirituală unii oameni care se consideră separați de cei care au alte opinii decât ei, se consideră superiori celorlalți și se comportă ca și cum ar fi ei, cei treji spiritual, într-o tabără și restul, „care nu înțeleg nimic”, ar fi în cealaltă tabără.

Până la urmă, dacă ești spiritual și vrei să servești Binele comun, fă-o dintr-un spațiu al echilibrului și al respectului pentru ceilalți și pentru opiniile lor, indiferent care sunt acestea! Împărtășește ce ai de împărtășit cu Iubire și permite fiecăruia să primească sau nu ceea ce tu îi oferi. (Joe Martino) Traducerea Mihaela Dan

Este extrem de important să ne facem munca interioară.

Ce înseamnă „munca interioară”? Înseamnă nu doar să scoatem la iveală Esența noastră, care reprezintă cine suntem noi cu adevărat, dar de asemenea, să ne și eliberăm de toate credințele/ tiparele/ programele pe care le-am preluat de la cei din jur.

Cum știi că ți-ai făcut munca interioară?

Nu mai reacționezi dezechilibrat când ai parte de anumite situații/ provocări, nu mai judeci nimic și pe nimeni, nu mai simți nevoia să-i corectezi pe alții, să te contrazici/ cerți cu alții pentru a-ți apăra adevărul sau pentru a dovedi că ai dreptate.

Când ți-ai făcut munca interioară îți spui adevărul personal și le permiți celorlalți să aibă adevărul lor, indiferent dacă este diferit de al tău.

Când ți-ai făcut munca interioară privești lucrurile din postura Observatorului neutru, nu ții partea nimănui, însă ești deschis să asculți toate părerile. (Franco DeNicola) Traducerea Mihaela Dan

Dacă tu vrei să creezi Noul în viața/ realitatea ta, nu îți concentrezi atenția asupra a ceea ce spune colectivul/ societatea/ lumea/ autoritățile, ci îți concentrezi atenția asupra ghidării tale interioare.

Ceea ce vede mare parte a oamenilor într-un anumit context poate fi „o nenorocire”, „un dezastru” care le dă peste cap viața, care distruge economia, etc.

Ceea ce vede sufletul tău în același context este că ceea ce se întâmplă este o experiență care te ajută (la nivel individual) și ne ajută (la nivel colectiv) să evoluăm, că este o experiență care creează/ accelerează Schimbarea.

De aceea este important să nu te lași influențat de ceea ce cred/ spun ceilalți, ci să-ți asculți ghidarea interioară și să-ți formezi propria părere asupra experiențelor prin care treci. (Franco DeNicola) Traducerea Mihaela Dan

Egoul spune: „Ești obligat să te asculți ce spun ceilalți oameni, să faci și tu ce fac ceilalți oameni, fiindcă orice ar face, te va afecta și pe tine. Nu ai altă variantă decât să trăiești conform ideilor/ credințelor/ regulilor societății”.

Tu poți să observi: „La ora actuală, pe terenul de joacă numit «planeta Pământ» se joacă acest Joc 3D pe care eu nu vreau să îl joc. Hai să vedem ce vreau eu în viața/ realitatea mea”.

Dacă tu simți frică/ anxietate/ îngrijorare, atunci e clar că ai intrat în acel joc, chiar dacă spui că nu vrei să-l joci.

Fiecare dintre noi avem puterea să influențăm modul în care va evolua colectivul în continuare. De aceea este atât de important să nu mai luăm de bun orice ni se spune, să nu mai înghițim pe nemestecate orice ne spun autoritățile/ experții/ statisticile. Verificați tot timpul în interior: „Rezonează cu mine chestia asta? Vreau să particip în acest Joc? Este asta parte a realității mele?”

Și unii spun: „Ce pot să fac eu când este vorba despre lucruri care ne sunt impuse, care îmi afectează viața? Nu sunt de acord, dar ce pot face?”.

Poți face foarte mult.

Dacă tu te îngrijorezi în legătură cu aceste lucruri, dacă îți este frică de efectele pe care le au ele asupra sănătății/ vieții tale, dacă ești revoltat de ideea de a fi obligat să le faci și îi condamni pe cei care vor să impună așa ceva, de fapt, tu te plasezi într-un câmp energetic de vibrație joasă și nu faci decât să alimentezi energia paradigmei respective, să o întărești.

Dacă tu decizi că acestea nu reprezintă adevărul tău, tu poți observa din postura Observatorului neutru că aceste lucruri există în 3D și alegi ca ele să nu facă parte din realitatea ta. (Franco DeNicola) Traducerea Mihaela Dan

În trecut, „autoritățile”, prin diferite instrumente, aveau puterea să ne oblige să facem ce doreau ele, aveau puterea să ne dicteze modul în care să trăim.

De exemplu, în urmă cu câțiva ani autoritățile ne-au spus ceea ce era „adevărul oficial” cu privire la un anumit virus: este foarte periculos și omoară o mulțime de oameni și de aceea trebuie să impunem restricții, interdicții, trebuie să limităm drepturile cetățenilor, ca să-i protejăm, trebuie să facem asta și aia.

Unii oameni au crezut fără rezerve ceea ce spuneau autoritățile.

Dacă făceai însă o minimă cercetare, puteai afla tot felul de informații interesante, care erau foarte diferite de varianta oficială cu privire la acel virus. Și erau chiar medici, oameni de știință și alte persoane care spuneau că, de fapt, ceea ce ni se servește ca „adevăr oficial” nu este ceea ce se întâmplă în realitate. Existau oameni care pun sub semnul întrebării inclusiv modul în care se face testarea pentru acel virus și implicit, corectitudinea diagnosticului de respectiv.

Tot mai puțini oameni acceptă orbește ceea ce le spun autoritățile, iar unele dintre manipulări sunt de-a dreptul ridicole, nici nu-ți trebuie prea mult ca să-ți dai seama că nu ți se spune adevărul.

Oamenii văd mult mai mult, comparativ cu ceea ce vedeau în trecut. (Franco DeNicola) Traducerea Mihaela Dan

Secretul Fericirii.

O poveste plină de morală care ne învață cel mai simplu secret al fericirii: să fim mulțumiți cu ceea ce avem. În loc să râvnim la viața și la fericirea altora, să ne bucurăm de propria viață și fericirea va veni de la sine.

O cioară trăia în pădure și era absolut mulțumită de viața sa.

Însă într-o zi a văzut o lebădă…

„Această lebădă este atât de albă”, s-a gândit cioara. „Și eu sunt atât de neagră. Această lebădă trebuie să fie cea mai fericită pasăre din lume.”

Cioara i-a comunicat lebedei ceea ce gândea.

„De fapt”, i-a răspuns lebădă.

“Simțeam că sunt cea mai fericită pasăre din împrejurimi până când am văzut un papagal care avea trei culori. Acum cred că papagalul este cea mai fericită pasăre care a fost creată”.

Apoi cioara l-a abordat pe papagal. Papagalul i-a explicat: „Am trăit o viață foarte fericită până când am văzut un păun. Eu am doar trei culori, însă păunul are o multitudine de culori.”

Mai târziu, cioara a vizitat un păun de la grădina zoologică și a văzut că sute de oameni s-au adunat ca să îl vadă. După ce oamenii au plecat, cioara s-a apropiat de păun.

„Dragă păun”, a spus cioara. „Ești atât de frumos, în fiecare zi mii de oameni vin să te vadă. Când oamenii mă vad pe mine, imediat mă gonesc. Cred că ești cea mai fericită pasăre de pe planetă.”

Păunul a răspuns: „Am crezut dintotdeauna că sunt cea mai frumoasă și fericită pasăre de pe planetă. Însă din cauza frumuseții mele, sunt închis în această grădină zoologică. Am cercetat cu atenție grădina zoologică și am realizat că cioara este singura pasăre care nu este închisă într-o cușcă. Așa că zilele trecute m-am gândit că dacă aș fi o cioară, aș putea să hoinăresc fericit pretutindeni”.

Morala:

Oamenii deseori se compară în mod zadarnic cu alții și se întristează.

Fericirea e atunci când ești mulțumit de ceea ce ai și te bucuri din plin de asta.

Dar mai presus de atât, adevărata cale spre fericire este acea de a-i face pe ceilalți fericiți.

22.02.2022