3.Relații de cuplu sănătoase, asumate de ambii parteneri, durabile

Ultima actualizare in 07.10.2024 - texte noi, la final 

Motto: "Nu poti salva pe nimeni. Poti fi alaturi de altii, sustinandu-i dintr-o stare de echilibru energetic si pace interioara. Poti sa le impartasesti din Cunoasterea ta, sa le impartasesti perspectiva ta asupra unor situatii, dar nu le poti inlatura tu durerea. Nu poti merge pe Calea lor, in locul lor. Nu le poti da raspunsurile potrivite pentru ei. Este necesar ca ei sa-si puna propriile intrebari, sa isi gaseasca propriile raspunsuri, sa-si traiasca propria nesiguranta, sa isi priveasca propriile incertitudini.Este necesar ca ei sa faca propriile greseli, sa isi simta propriile tristeti, sa-si invete propriile lectii. Daca vor cu adevarat sa fie in pace cu ei insisi, este necesar ca ei sa urmeze cu incredere Calea propriei vindecari, care li se dezvaluie pas cu pas. Li se dezvaluie lor, nu altora." Sursa: Jeff Foster

Relațiile sănătoase, asumate de ambii parteneri, se clădesc pe fundații sănătoase și există cinci pași în stabilirea unuia asemenea tip de relație, în care există o conexiune profundă și durabilă între parteneri.

Unul dintre motivele pentru care există atât de puține relații de acest tip este faptul că o mulțime de oameni folosesc strategii de cucerire care funcționează pe termen scurt, dar care sunt dezastruoase pe termen lung.

Eu cred că dacă cele mai multe femei ar renunța la strategiile pe termen scurt (mă refer la strategiile de cucerire a unui bărbat) și ar folosi strategii pe termen lung, atunci bărbații ar fi puși în situația de a avea de ales între două variante: să ia în serios relația de cuplu sau să rămână singuri.

Strategiile pe termen scurt sunt folosite și de bărbați - de foarte mulți bărbați - și acestea se referă la a avea relații sexuale în care nu există din partea lor nicio implicare emoțională și la a trece din femeie în femeie. Bărbaților le e ușor să facă asta, pentru că femeile au fost convinse că dacă nu cedează sexual, nu au șanse să aibă un bărbat, fiindcă sunt multe alte femei care sunt dispuse să cedeze foarte repede, fiindcă își doresc cu disperare să-și găsească un partener.

Practic, cele mai multe „relații” au legătură doar cu conectarea la nivel fizic.

Strategiile pe termen lung se referă la faptul că o femeie spune „Acestea sunt standardele mele și dacă nu te ridici la nivelul lor, mulțumesc, dar nu sunt interesată”. Când cele mai multe femei vor fi capabile să aibă această atitudine și vor fi hotărâte să-și mențină standardele, indiferent de reacția bărbaților, atunci bărbații vor fi în situația în care fie se maturizează și abordează relațiile cu seriozitate și integritate, fie nu vor avea o relație de cuplu.

Asta e părerea mea și este dreptul vostru să nu fiți de acord cu ea. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan 

Cei cinci pași pentru crearea unei relații sănătoase, asumate de ambii parteneri, durabile.

1.O relație de acest tip începe de la „CHIMIA” pe care o simt cei doi parteneri. Această „chimie” se referă la atracția inițială pe care o simt cele două persoane – și poate fi vorba despre atracția fizică (ceea ce se întâmplă în cele mai multe cazuri), atracția emoțională, atracția intelectuală sau atracția spirituală. Uneori poate fi vorba despre o combinație a acestor tipuri de atracție.

„Chimia” inițială face ca noi să ne simțim plini de viață/ „efervescenți” atunci când ne aflăm în apropierea celeilalte persoane. Dar este important să înțelegeți că doar această „chimie” nu este suficientă pentru a susține o relație sănătoasă, asumată de ambele părți, durabilă.

Chimia te poate face să ajungi în pat cu o persoană, dar nu e neapărat suficientă ca să te facă să ajungi la altar cu acea persoană și nu e suficientă ca să susțină o relație sănătoasă, asumată, durabilă.

Chimia poate face ca două persoane să intre într-o legătură sexuală sau într-o relație disfuncțională sau chiar toxică. Între voi a existat o „chimie” atunci când ai intrat într-o relație cu un narcisist, cu un sociopat, cu un om care te abuzează, cu un om care a profitat de tine; altfel nu ai fi intrat în relație cu el.

Oamenii se lasă conduși de această „chimie”, de atracția sexuală inițială, pentru că societatea noastră ne învață că asta e tot ce contează, că asta este „pasiunea”/ „iubirea”: să simți acea atracție sexuală care te înnebunește. Oamenii nu știu că acesta este doar un aspect și că există și alte aspecte la care este necesar să te uiți, înainte de a intra într-o relație, dacă vrei să-ți fie bine în acea relație.

Atunci când tu îți faci alegerile relaționale doar pe baza atracției fizice (sau chiar a atracției emoționale/ intelectuale inițiale) sunt șanse foarte mari să dai greș și să ai de suferit. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

 

La mine vin la consiliere o mulțime de femei care suferă foarte mult în relația de cuplu și ceea ce aud de foarte multe ori de la cele care sunt într-o relație toxică este: „Dar eu îl iubesc!”/„Nu mă pot despărți de el, nu pot trăi fără el”.

Atracția pe care o simți față de un om are legătură cu nivelul tău de conștiință. Dacă tu ești la un nivel de conștiință la care carnalul reprezintă o prioritate, atunci vei fi atras de o persoană în baza unor elemente superficiale, ce țin de aspectul său fizic. Îți vei face alegerile relaționale pe baza atracției sexuale, fiindcă nu ai nicio idee că mai există și alte aspecte la care ar fi benefic să te uiți. Nu ai idee ce înseamnă o atracție emoțională sau una intelectuală, pentru că la nivelul la care te afli nu ești în stare să experimentezi așa ceva.

O persoană superficială, frivolă, este interesată doar de atracția sexuală, asta este tot ce o interesează. O astfel de persoană este un dezastru pentru starea ta emoțională și este un dezastru și din punct de vedere intelectual; și dacă intrați într-o relație de cuplu, veți fi nevoiți să purtați discuții unul cu altul, nu puteți sta numai în pat.

Oamenii care pun mare preț pe mintea lor vor simți o atracție intelectuală, iar cei care simt foarte intens vor experimenta o atracție emoțională, vor recunoaște frumusețea din inima altuia.

Lucrurile sunt mai profunde decât ceea ce vedem cu ochiul liber și este spre binele nostru să încercăm să vedem dincolo de aparențe, atunci câne e vorba de alegerile noastre relaționale.

Nu este suficientă frumusețea exterioară, este necesar să ne cultivăm și frumusețea interioară și astfel vom accesa niveluri mai înalte ale atracției.

Și apoi, dacă tu îți dorești o relație de cuplu sănătoasă, asumată, durabilă, vei verifica nivelul de atracție la mai multe niveluri, nu te vei mai grăbi să iei decizii doar în baza atracției sexuale. Atunci ești conștient că aspectul fizic se schimbă în timp, deci și intensitatea atracției sexuale se va schimba; ca atare, dacă baza relației tale de cuplu este atracția sexuală, acea relație nu va dura foarte mult.

Atunci când crești ca nivel de conștiință observi existența acelei atracții sexuale, dar ai răbdare și verifici dacă între voi există și o atracție emoțională, o atracție intelectuală și o atracție spirituală, dacă există și alte elemente care sunt importante pentru a construi o relație de cuplu sănătoasă și durabilă. Toate astea iau timp.

Atracția sexuală se simte din prima, nu ai nevoie de maturitate ca să o percepi. Și cei mai mulți oameni se lasă conduși de această atracție și intră în legături sexuale/ relații de cuplu, fiindcă pentru ei atracția sexuală e suficientă ca să facă acest pas și să-și facă iluzii că vor avea parte o poveste de dragoste ca-n filme.

E nevoie de timp ca să verifici dacă există o atracție emoțională, o atracție intelectuală și o atracție spirituală între tine și celalaltă persoană.

Atracția fizică nu are nicio legătură cu atracția emoțională, intelectuală sau spirituală. Poți întâlni o persoană care arată fabulos, care este foarte sexy, care te stârnește la nivel sexual, dar care este incapabilă să poarte o discuție de nivel mediu, care e „bâtă”, ca să spun așa.

Pe de altă parte, poți constata că o persoană care arată bine (nu fabulos), care este atractivă la nivel fizic, este atractivă și la nivel emoțional/ intelectual și spiritual.

Și nu vreau să mă înțelegeți greșit, nu vă îndemn să intrați în relații cu oameni care nu vă atrag deloc la nivel sexual, ci vă îndemn să conștientizați că nu este spre binele vostru să faceți din atracția sexuală singurul criteriu pe baza căruia vă alegeți partenerul.

Atunci când îți iei timp ca să descoperi frumusețea inimii și a minții unui om, vei descoperi că și atracția fizică pe care o simți față de el va crește. De aceea vedeți uneori cupluri în care, de exemplu, femeia este foarte frumoasă, iar bărbatul este la un nivel mediu ca aspect, dar cei doi se iubesc foarte mult: acea femeie a descoperit frumusețea inimii și a minții bărbatului respectiv, iar asta face minuni pentru inima ei. Atracția emoțională și cea intelectuală sunt mai profunde decât atracția fizică și au un efect mai profund în relația de cuplu. Trăsăturile frumoase durează o perioadă limitată de timp, iar după câteva decenii, poți fi cel mult „frumoasă pentru vârsta ta”, însă o inimă frumoasă și o minte frumoasă durează toată viața și în timp, pot deveni și mai frumoase. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

 

2. CONVERSAȚIA.

După ce constați că există o atracție la nivel fizic între tine și o altă persoană, este de dorit să verifici dacă între voi există și o atracție la nivel emoțional, intelectual și spiritual. Cum descoperi asta? Prin conversații.

Prin conversații ne comunicăm unul altuia ideile, credințele, dorințele, temerile. Și aceste conversații nu înseamnă doar să vorbești, înseamnă și să asculți, pentru că numai așa putem înțelege perspectiva celuilalt. În lipsa unei comunicări clare și oneste o să apară neînțelegeri și conflicte în relația voastră.

O mulțime de oameni simt că există o atracție sexuală puternică între ei și o altă persoană, fac sex cu aceasta și după câteva săptămâni constată că nu au ce vorbi cu acel om, că în afară de sex nu au nimic în comun. Descoperă că au făcut tot felul de lucruri în pat, și-au amestecat energiile și nu numai, dar nu pot să stea de vorbă, fiindcă nu au nimic în comun, nu au ce să-și spună unul altuia.

Cum poți ști ce este în mintea și în inima unui om? Ascultând ceea ce spune și observând ceea ce face.

Dacă ai de a face cu un om care nu vorbește, care nu spune nimic despre el, care nu spune niciodată ce simte, ce-i place, ce nu-i place, ce-și dorește, etc, înseamnă că acel om ori este foarte rănit, ori este diabolic. În ambele cazuri nu vrei să ai ca partener de cuplu un astfel de om.

Dacă tu nu ai cu un om conversații care te încântă, dacă nu savurezi timpul petrecut discutând cu el, cel mai probabil nu aveți o conexiune intelectuală. Dacă tot ce simți este atracția sexuală, dacă tot ce te interesează este să faci sex cu acea persoană, atunci n-ați trecut de primul nivel de atracție.

Dacă te plictisesc discuțiile cu un om, dacă ți se pare că are un nivel intelectual foarte scăzut, dacă simți că nu ai ce vorbi cu el, atunci acel om nu este partenerul potrivit pentru tine. Nu ignora nepotrivirea intelectuală, nu te baza pe faptul că atracția sexuală va rezolva totul, fiindcă n-o să se întâmple așa. Îți spun de pe acum că în acest caz relația voastră n-o să funcționeze/ dureze. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

 

De ce este necesar să ai multe conversații cu un om, înainte de a intra într-o relație de cuplu cu el:

*Poate unii dintre voi ați avut o experiență de acest gen: tu vrei să împărtășești cu un om un lucru care este foarte personal, care este foarte important pentru tine și pe care poate nu l-ai împărtășit cu nimeni altcineva. Începi discuția cu acel om folosind anumite cuvinte și un anumit ton, care să-l facă să înțeleagă că ești pe cale să-i împărtășești ceva foarte personal. Și exact când ești pe punctul de a-i împărtăși acea informație, omul respectiv spune ceva atât de imatur, atât de penibil, încât îți taie orice chef de a-i mai împărtăși acel lucru. Îți dai seama – și asta îți lasă un gust amar - că el nu te-a AUZIT, că nu a fost atent la limbajul trupului tău, că nu a fost atent la cuvintele tale, că nu a înțeles că ești pe punctul de a-i împărtăși ceva important pentru tine.

Într-o asemenea situație înțelegi că inteligența emoțională a acestui om este una redusă și ca atare, el nu este omul potrivit pentru o relație de cuplu sănătoasă, pe termen lung.

*În urma conversațiilor îți dai seama care este nivelul intelectual și nivelul spiritual al unui om.

*În urma conversațiilor descoperi lucruri care ar putea fi stegulețe roșii pentru tine, dacă ești interesat să intri într-o relație de cuplu cu omul respectiv.

*În urma conversațiilor descoperi care sunt adevăratele priorități ale acelui om, care sunt adevăratele sale valori și principii.

Și foarte importante în conversații sunt lucrurile care nu sunt spuse; de aceea este necesar să fii capabil să citești printre rânduri, nu să crezi orbește tot ce-ți spune acel om. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

 

3.Stabilirea unei CONEXIUNI la nivel profund.

Această conexiune merge dincolo de atracția sexuală și de conversația plăcută/ interesantă.

Este bazată pe o înțelegere reciprocă la nivel profund și pe o conexiune emoțională profundă. Conexiunea la nivel profund se construiește prin împărtășirea unor experiențe comune, prin faptul că aveți valori comune, că aveți aceleași priorități, că mergeți în aceeași direcție. Toate acestea vă aduc împreună, vă fac să vă simțiți apropiați unul de altul.

Dar stabilirea acestui gen de conexiune durează.

Legăturile sexuale sunt rapide.

Îmi spunea cineva zilele trecute despre o persoană pe care abia o cunoscuse: „Conexiunea dintre noi este foarte puternică!”. Nu, aia nu e conexiune, aia e atracția sexuală; nu ai avut suficient timp ca să vezi dacă există o conexiune reală între voi.

Oamenii care au o relație de cuplu armonioasă nu au ajuns din întâmplare să aibă acel tip de relație, nu a fost vorba de noroc. O astfel de relație se construiește pe o fundație solidă și puteți fi siguri că cei doi parteneri au lucrat la modul serios la acea fundație la începutul relației. O conexiune la nivel profund între doi oameni este rezultatul unui proces care este urmat pas cu pas și care durează, nu e o întâmplare și nici un noroc. Cei doi au muncit pentru a ajunge la acea conexiune, au făcut un efort conștient pentru a obține la acel rezultat.

Brene Brown spune: „Conexiunea profundă este energia care se creează între doi oameni care se simt VĂZUȚI, AUZIȚI și PREȚUIȚI de celălalt”. Pentru a ajunge la așa ceva e nevoie de timp. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

 

Ce înseamnă o conexiune profundă între doi oameni?

1.Comunicare absolut sinceră, deschisă.

Știi că ai o conexiune profundă cu un om atunci când simți că poți vorbi absolut orice cu el, că îi poți spune orice, iar el simte același lucru. Nu îl minți pe acel om și el nu te minte, nu treci sub tăcere anumite lucruri, fiindcă te temi de reacția lui, nu trece sub tăcere anumite lucruri, pentru că se teme de reacția ta - nu vă temeți că celălalt că va judeca sau vă va respinge. Amândoi sunteți capabili să creați un spațiu emoțional în care celălalt se simte în siguranță să împărtășească orice.

2.Aveți încredere deplină unul în celălalt.

3 Există respect reciproc.

Vă tratați cu respect, vă prețuiți opiniile, vă onorați emoțiile și vă respectați unul altuia limitele în relație. Vă tratați unul pe altul cu bunătate și vă vedeți unul altuia valoarea.

4.Aveți puncte/ zone de interes comune.

Asta nu înseamnă că absolut toate subiectele/ domeniile/ activitățile care te interesează/ pasionează pe tine îl pasionează și pe partenerul tău, dar aveți multe puncte/ zone de interes comune.

5.Vă oferiți unul altuia susținere emoțională, reprezentanți unul pentru altul un refugiu/ adăpost emoțional, în momente grele.

Dacă în momentele foarte dificile, când te simți prăbușit din punct de vedere emoțional, nu poți găsi la partenerul tău susținerea emoțională de care ai nevoie, dacă acesta nu este omul în brațele căruia să te refugiezi, știind că va fi alături de tine necondiționat, atunci ceea ce aveți voi nu este cu adevărat o relație de cuplu.

6. Vă oferiți unul altuia iubire/ afecțiune la nivel fizic.

Toate acele manifestări ce țin de exprimarea iubirii la nivel fizic reprezintă elemente importante într-o relație de cuplu sănătoasă/ durabilă. Și asta include, printre altele, faptul că vă țineți de mână, îmbrățisările, sărutările și faptul că faceți dragoste. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

 

4. COMPATIBILITATEA.

Compatibilitatea reprezintă capacitatea unor oameni de a trăi și de a prospera împreună. Este capacitatea de a vă susține unul pe altul în așa fel, încât să vă activați reciproc punctele tari și să vă compensați reciproc punctele slabe, în procesul de atingere a unor obiective comune.

În opinia mea, compatibilitatea nu ține doar de faptul că vă plac/ interesează aceleași lucruri, ci și despre faptul că sunteți capabili să vă acceptați și să vă onorați unul pe altul cu tot cu aspectele care vă fac diferiți unul de celălalt, iar asta vă face să funcționați într-un mod armonios ca și cuplu.

Aici nu este vorba despre a-ți cere/ a avea pretenția ca tu să fii cum vreau eu să fii, ci despre a respecta ființa care ești la modul autentic.

Dacă tu te duci la altar cu un om despre care, atunci când îl privești, gândești „După ce ne căsătorim o să te conving să te schimbi, să nu mai faci….. și să-ți schimb și ideile despre……”, atunci poți să știi că nu ai ales partenerul potrivit, iar căsnicia voastră n-o să fie ceea ce speri tu să fie.

Semne ale compatibilității într-un cuplu:

*Cei doi parteneri au același tip de umor.

Umorul este foarte important într-o relație sănătoasă, durabilă. Eu, unul, nu aș vrea să am alături o persoană care nu apreciază umorul, cu care nu pot împărtăși momente amuzante. Eu fac tot felul de lucruri special pentru a o face pe soția mea să râdă, iar ea face același lucru pentru mine.

*Cei doi parteneri au aceeași filosofie cu privire la bani.

Dacă unul dintre parteneri este concentrat pe a economisi bani, pe a investi pentru a asigura o stabilitate financiară familiei, iar celălalt ar vrea să cheltuiască până la ultimul leu lună de lună, în acel cuplu e o problemă.

*Un interes comun pentru spiritualitate.

*Respect pentru opinia celuilalt.

*O sinergie la nivel emoțional.

Dacă discutăm despre o relație sănătoasă și durabilă, nu este vorba despre a găsi pe cineva care te completează, ci de a găsi pe cineva care te acceptă și te prețuiește așa cum ești la modul autentic. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

 

5.Un ANGAJAMENT FERM pe care cei doi și-l iau unul față de celălalt.

Acest angajament ferm este liantul care face ca relația să funcționeze, iar el simbolizează dorința ambilor parteneri de a face ceea ce este necesar pentru ca relația să funcționeze armonios și să prospere, simbolizează faptul că amândoi sunt deciși să se implice 100%, pentru ca relația să meargă.

Acest gen de angajament ferm la care mă refer eu nu înseamnă doar să rămâneți împreună, ci înseamnă să acționați la modul conștient în sensul de a face ca relația să evolueze, să devină mai profundă, înseamnă să investiți în mod constant timp/ energie/ sentimente, etc în acea relație.

Și acum înțelegeți de ce spun că este nevoie de timp pentru ca doi oameni să ajungă să-și ia un angajament de acest tip, care duce la o relație de cuplu sănătoasă, armonioasă, durabilă.

E ușor să sari în pat cu cineva și să faceți sex la scurt timp după ce v-ați cunoscut, dar e nevoie de mai mult timp până să cunoști acel om și să faci alegerea informată și conștientă de a-ți lua un angajament ferm față de el.

Care sunt elementele care caracterizează o relație bazată pe un angajament ferm al partenerilor de cuplu?

*Ești consecvent în demersurile tale în sensul susținerii, dezvoltării și protejării relației. Prin tot ce faci îi dovedești iar și iar partenerului tău că ești implicat 100% în acea relație, că prețuiești acea relație, iar partenerul tău face același lucru.

*O excelentă comunicare între parteneri.

*Partenerul tău dovedește prin tot ceea ce face că ești o prioritate pentru el și tu faci același lucru. Niciunul dintre voi nu se simte neglijat/ ignorat, niciunul dintre voi nu simte că nu este VĂZUT, AUZIT, ÎNȚELES, niciunul dintre voi nu simte că mama/ tatăl/ prietenii partenerului sunt mai importanți decât voi.

*Amândoi vă tratați partenerul cu cel mai mare respect.

*Vă oferiți susținere reciproc. Niciunul nu se simte luat peste picior, înjosit, umilit, batjocorit în relație, niciunul nu simte că este cantitate neglijabilă pentru partener.

*Vă sunteți loiali unul altuia. Nu vă înșelați unul pe altul, nu vă trădați unul pe altul, indiferent ce se întâmplă și cât de mari sunt tentațiile. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

10 RECOMANDARI PE CARE SĂ LE RESPECȚI ÎN IUBIRE

"1. Nu spune cuiva "te iubesc" dacă nu simți asta. Nu o spune pentru că celălalt o spune, sau pentru că crezi că se așteaptă de la tine să o spui. "Te iubesc" e o declarație sacră a sufletului tău. Respectă-ti sufletul și respectă-i sacralitatea.

2. Nu încurca viețile oamenilor. Dacă simți că un om nu e pentru tine, nu intra în viață lui, nu îi încurca viața, nu îl ține ocupat degeaba. Poate va avea o experiență împlinitoare cu altcineva.

3. Dacă ai greșit, cere iertare. Dacă ai fost iertat, fii recunoscător.

4. Nu te minți. "Mâine" nu va fi mai bine, cel mai probabil va fi mai rău, dacă lași doar timpul să rezolve probleme. Rezolvă "azi".

5. Fii generos. Cu iubirea ta, cu tandrețea ta, cu grija ta, cu complimentele tale, cu atenția ta, cu emoția ta. Dăruiește-i celuilalt totul și nu aștepta nimic, dar acceptă tot ceea ce primești, cu bucurie și recunoștință.

6. Nu răni inutil. Cuvintele nu mai pot fi luate înapoi, odată ce au fost spuse, iar simplul fapt că spui "retrag ce am spus" nu schimbă în mod magic răul sufletesc făcut. Nu reacționa, nu vorbi la mânie, nu căuta să câștigi cearta. Protejează omul iubit și de tine, și de el însuși. Nu îl lăsa să spună lucruri pe care o să le regrete mai târziu.

7. Ai răbdare. Cu tine, cu omul pe care îl iubești. Unele lucruri cresc totuși în timp. Problemele nu scad, dar sentimentele cresc, dacă sunt "udate" cu apa răbdării. Nu te forta și nu îl forța. Nu da ultimatum-uri.

8. Nu te grăbi să pleci de lângă omul iubit, după ce ați făcut dragoste. Preludiul e supraestimat, postludiul e subestimat. Acel om și-a deschis întreaga ființă într-o fuziune cu tine. Dă-i timp și tihnă și tandrețe să o închidă. Nu o face ca și cum sunteți în gară. Orice altceva mai poate să aștepte câteva minute. Nu plonja din paradis în prozaic în secunda doi.

9. Respectă iubirea celuilalt. Loialitatea lui. Fidelitatea lui. Onorează-le și te vei onora pe tine.

10. Luptă până la capăt pentru iubirea ta. Dar dacă s-a terminat, s-a terminat. Închide cu demnitate, mulțumește și mergi mai departe în viața ta. Păstrează în sufletul tău doar ce a fost frumos."

Sursa: RA, spiritualitate cu integritate

Dacă nu o simți, dacă nu ești conectat emoțional cu ea, dacă nu ești empatic, o femeie nu va avea niciodată deplină încredere în tine, ca bărbat, fiindcă nu se simte înțeleasă. Dacă nu ești capabil să permiți unei femei să plângă atunci când simte să plângă și nu o faci să se simtă în siguranță/ înțeleasă/ susținută în astfel de momente, acea femeie nu va avea deplină încredere în tine.

Atunci când un bebeluș plânge, mama lui este capabilă să înțeleagă când plânge pentru că îi e foame, când plânge pentru că trebuie schimbat, când plânge pentru că vrea să fie ținut în brațe, etc. Tu, ca tată, te uiți la el și nu-ți dai seama de unde știe mama ce vrea copilul. Știe pentru că ea este conectată la nivel profund cu acel copil, pentru că îl simte, că pentru că îi simte starea de spirit, simte de ce are el nevoie în acel moment.

Dacă noi, bărbații, ne-am putea conecta la acest nivel cu soțiile noastre, totul ar fi diferit în relațiile noastre. Am simți atunci când plânge dacă ea vrea să să fie ascultată, dacă vrea să fie ajutată sau dacă vrea doar fie ținută în brațe, să simtă că este iubită. Am simți că atunci când este într-o stare proastă se simte neînțeleasă, simte că nu este AUZITĂ, că nu este VĂZUTĂ și în loc să ne certăm cu ea, am lua-o în brațe, ca să o facem să simtă că este în siguranță alături de noi. I-am înțelege nevoile emoționale și am fi capabili să îi satisfacem acele nevoi. Iar relațiile noastre de cuplu ar fi cu totul diferite. (Laterras R. Whitfield) Traducerea Mihaela Dan

„– De curând, am vorbit cu o amică din America, am continuat eu, care mi-a spus că o bucură foarte mult când copiii repetă des cuvintele: „Te iubesc”. Am explicat, că acest lucru se transformă, cu timpul, în mărturie mincinoasă. Dacă tu nu simți iubire și totuși pronunți fraza „Te iubesc”, atunci aceasta este o profanare a sentimentului de iubire. Ceea ce reprezintă cea mai grosolană încălcare a celei de-a treia porunci, care interzice să pomenești numele lui Dumnezeu în deșert. De aceea, față de cuvintele „Te iubesc” trebuie să ai o atitudine foarte prudentă.

Iar acum să ne întoarcem la tânăr. El are sentimente calde pentru fată, are de gând să-și mărturisească iubirea dar, în același timp, nu dorește să pară ca un idiot absolut care încearcă să învie sentimentele prin cuvinte. Ce să facă el atunci?

Există un astfel de proverb rusesc: „Cu vorba nu se face ciorba”. Despre un sentiment nu vorbesc cuvintele, ci faptele. Un tânăr nu trebuie să vorbească despre iubire, ci să o arate prin fapte. Comportamentul lui trebuie să-i descrie sentimentele.

Ce este cel mai aproape de iubire? Căldura sufletească, grija și atenția, disponibilitatea de a ajuta și de a sacrifica, abilitatea de a fi sincer și pașnic. Tânărul își deschide sufletul în întregime înaintea fetei iubite. El renunță la lăcomie, ipocrizie, egoism, nu minte, nu se simte superior iubitei. El îi dăruiește flori și îi face cadouri. El demonstrează că poate sacrifica totul pentru ea, chiar și viața. El manifestă atenție și grijă, demonstrează o disponibilitate permanentă de a o ajuta oricând. Cu toate acestea, nu-și pierde demnitatea și nu se târăște la picioarele ei. Tânărul se gândește în permanență la iubita lui. În sufletul său, există un sentiment permanent de mulțumire pentru că ea există pe lume. El dorește să o facă fericită.

Iubirea are multe aspecte, precum un copac are multe crengi, dar un singur trunchi. Dacă tânărul manifestă răbdare, grijă, compasiune, jertfire, bucurie în orice situație, sentimentul lui nu se stinge și nu se transformă în atașament. Dimpotrivă, sentimentul devine mai fin, mai independent și mai durabil. Acest sentiment îl face fericit atât pe el cât și pe fata de care este îndrăgostit. Deseori, fetele sunt inabordabile pentru ca tinerii să-și dovedească iubirea, să o confirme prin comportamentul lor.

(...) Apropo, oamenii de știință au făcut un experiement interesant. Ei au selectat oameni tineri, băieți și fete, și le-au cerut să se împartă, la întâmplare, pe perechi iar apoi să treacă peste un râu, pe un pod. În unul dintre cazuri, podul era șubred și părea că stă să se prăbușească în întregime. În alt caz, podul părea cu mult mai sigur. Ca rezultat, în urma acestui experiment, s-a dovedit că relațiile romantice apăreau cu mult mai des între acei tineri, care treceau peste râu pe podul periculos. Amenințarea pentru viață, pe de o parte, forțează omul să renunțe, iar pe de altă parte, îndeamnă către iubire. Sentimentul de pericol este cel mai mare stres, la care organismul reacționează printr-o eliberare imensă de energie. Această energie se eliberează nu numai pentru protecția propriei vieți, ci și pentru conectarea oamenilor, pentru consolidarea relațiilor.

Ceea ce noi numin conectare, înțelegere reciprocă, armonie în relații este, de fapt, rezultatul unui schimb de energie înalt între oamenii apropiați. La cei credincioși, nivelul lor este mai înalt. La oamenii lacomi, invidioși, furioși, adică la consumatori, atât energia cât și armonia în relații sunt mai scăzute.

(...) Când voința, aptitudinile, conștientul, viitorul devin scopul principal, atunci sufletul slăbește și din el pleacă iubirea. Și atunci, sacrificiul și grija nu dau bucurie, ci durere.

Familia înseamnă o atenție permanentă și grijă unul față de altul și învingerea în comun a greutăților. Multe familii se destramă atunci când pleacă toate problemele, mai bine zis, când nu trebuie să dai energie, nu trebuie să porți de grijă, nu trebuie să supraviețuiești. Copiii au crescut, au apărut banii, bunăstarea și, dintr-odată, în cea mai înaltă culme a stabilității, familia se distruge. Psihologii sunt nedumeriți. Iar cauza a ceea ce se întâmplă este destul de simplă: greutățile ne obligă să ne unim, să dezvoltăm relații, să avem grijă unul de celălalt, să oferim energie – cu alte cuvinte, greutățile și problemele trezesc iubirea. De aceea, pentru un om credincios care are în suflet un surplus de iubire, o familie, mulți copii, orice greutăți și probleme în viață reprezintă o componentă importantă a fericirii. Cu cât sacrifică și oferă mai mult, cu atât el are mai multă iubire și energie în suflet. Un astfel de om nu se teme de durere, nu se teme de pierdere. Doar celui care nu știe să creeze noul, îi este frică să piardă. (S.N. Lazarev)

„Este recomandat să ai întâlniri și încerci să intri într-o relație de cuplu atunci când ai traume interioare nevindecate?”

Nu, în niciun caz! Nu faceți asta! Nu vă dați întâlniri și nu intrați în relații în perioada în care sunteți răniți, ocupați-vă doar de vindecarea voastră! Dacă voi nu v-ați vindecat traumele, veți „sângera” pe oamenii cu care vă întâlniți.

Dacă ești în plin proces de „reconstrucție”, te rog, nu intra în jocul întâlnirilor romantice și nu intra într-o nouă relație! E ca și cum ai invita pe cineva să se mute în locuința ta, în timp ce aceasta este într-un amplu proces de reconstrucție – acela este un spațiu periculos, în care oricând poate să cadă ceva peste tine.

Calitatea unei construcții este dată în primul rând de calitatea fundației. Dacă „fundația” ta mentală, emoțională și psihică are fisuri, dacă este șubredă, nu ești capabil să creezi o relație sănătoasă cu un alt om, indiferent cine ar fi acela. Ca atare, ia-ți timp ca să te vindeci, rămâi în solitudine cât timp lucrezi cu tine însuți și apoi, când constați că te-ai vindecat, poți să reintri în jocul întâlnirilor romantice, în căutarea unui partener.

Și în perioada de solitudine în care lucrați la propria vindecare nu fiți asemeni jucătorului care are o acccidentare severă și îl tot întreabă pe antrenor: „Când mă bagi și pe mine în joc?”. Concentrați-vă pe a vă vindeca traumele interioare, fiindcă dacă nu faceți asta, chiar dacă intrați într-o relație, veți atrage un partener care este la același nivel de conștiință cu voi, care are și el traume nevindecate și va fi o relație care vă va face să suferiți.

Opriți-vă din căutarea asta disperată a unui partener și rezolvați-vă întâi propriile probleme, fiindcă altfel n-o să reușiți niciodată să aveți o relație de cuplu sănătoasă.

Atunci când intri într-o relație cu un om rănit vei fi și tu rănit. E inevitabil.” (Jay Barnett) Traducerea Mihaela Dan

“Unii oameni cred că dacă un bărbat are mulți bani și are în agenda sa telefonică alte persoane care au bani și putere (administrativă, politică, financiară, etc), atunci acela este în mod automat un „om de mare valoare”.

Aceasta este o perspectivă superficială asupra a ceea ce înseamnă un „om de mare valoare” și în caz că nu ați auzit, sunt o mulțime de astfel de „oameni de mare valoare” care s-au sinucis, care au devenit alcoolici, care au ajuns dependenți de dorguri, care s-au căsătorit și au divorțat de nenumărate ori, care sunt niște afemeiați.

În spatele acestui tip de „bărbați de mare valoare” se ascunde un băiețel rănit, care nu se ocupă de vindecarea copilului interior, ci încearcă să acopere vocea acestuia prin realizările materiale ale adultului. Acești bărbați vor să arate lumii „cine e cel mai tare” (adică ei) și își etalează luxul, realizările, mașinile, femeile, titlurile, funcțiile, puterea.

Când văd pe cineva care face astfel de lucruri mă gândesc la traumele nevindecate din interiorul său. Și nu poți vedea ce traume ascund acești oameni decât atunci când te apropii mult de ei, când intri într-o relație cu ei; abia atunci îți dai seama ce găunos este acel om care se identifică de fapt cu realizările sale, cu statutul său social, cu titlurile sale, cu banii săi.

Un astfel de om este interesat să crească doar din punct de vedere financiar, nu este interesat de dezvoltarea sa personală, ca ființă, nu este interesat de creșterea sa spirituală. Un astfel de om nu are inteligență emoțională și nu este interesat de emoțiile tale, ca partener de cuplu.

Ca terapeut, le spun celor care privesc la astfel de bărbați ca la niște modele, ca la niște mentori și vor să învețe de la ei: „Voi nu aveți nevoie de coaching de la acești oameni, aveți nevoie de terapie!”. (Laterras R. Whitfield & Jay Barnett) Traducerea: Mihaela Dan

„În lumea de azi noțiunea de „bărbat de mare valoare” este înțeleasă ca descriind un bărbat care are succes din punct de vedere financiar. Numai că un bărbat care are succes din punct de vedere financiar nu este neapărat un bărbat care are un nivel ridicat al inteligenței emoționale, ca să fie capabil să-și proceseze emoțiile și să funcționeze la modul sănătos în relațiile sale.

Mulți dintre oamenii care au făcut foarte mulți bani au o mentalitate egoistă, nu le pasă de ceilalți, sunt dispuși să calce pe cadavre ca să câștige mai mult și dezvoltă așa numitul „complex al lui Dumnezeu”. Au atât de mulți bani, încât cred că sunt un gen de Dumnezeu pe pământ, cred că pot face orice, pot cumpăra orice/ pe oricine, că pot controla totul.

Astfel de bărbați tratează femeile ca pe niște bunuri de consum, le cumpără ca pe niște obiecte, iar unele femei cred că simplul fapt că un astfel de bărbat le vrea în preajma lui reprezintă un succes pentru ele, se simt onorate că au fost alese de el. Femeile care se lasă cumpărate de bărbații care au bani sunt nimic mai mult decât niște obiecte pentru ei, iar un astfel de bărbat le tratează la modul: „Eu fac ce vreau, cu cine vreau, iar tu nu ai dreptul să spui nimic. Ia niște bani și cumpără-ți ceva frumos!”. Acesta este un mod toxic/ disfuncțional de a relaționa, dar eu văd o mulțime de bărbați procedând așa.

Valoarea unui om (inclusiv a unui bărbat) nu ține de banii pe care-i are, ci de nivelul standardelor sale morale/ spirituale. Valoarea unui om ține de valoarea principiilor pe baza cărora funcționează, de nivelul său de integritate.

În ceea ce mă privește, eu trăiesc în aliniere cu Dumnezeu și din punctul meu de vedere, valoarea mea nu este dată de nivelul veniturilor mele, ci de modul în care îi tratez pe oamenii cu care interacționez.” (Jay Barnett) Traducerea Mihaela Dan

„Când oferi, Dumnezeu face în așa fel, încât să primești. Și asta este valabil și în relația de cuplu, cu efect asupra nivelului de intimitate a celor doi parteneri. Când într-o căsnicie cei doi sunt oameni care oferă, nu oameni care iau, acea relație este ceva deosebit.

Mulți oameni intră într-o relație cu dorința de a obține ceva de la celalălt. Ei consideră că e de datoria partenerului să facă anumite lucruri pentru ei, dar nu se gândesc la ce oferă ei, dacă oferă ceva. De aceea cei mai mulți oameni ies dintr-o relație având impresia că fostul partener le-a luat ceva, că „le-a furat” ani din viață, tinerețea, energia, etc – pentru că au fost într-o relație cu un om care era interesat doar să ia din acea relație, nu să ofere.

Dacă cei doi parteneri s-ar concentra asupra modurilor în care pot să ofere celuilalt, atunci ar apărea adevărata intimitate.” (Jonathan Evans) Traducerea Mihaela Dan

„În câteva rânduri în viața mea, atunci când m-am apropiat mai mult de o anumită femeie și simțeam că am putea merge cu relația noastră la un alt nivel, eu l-am întrebat pe Dumnezeu: „Este aceasta femeia pe care o ai Tu în vedere pentru mine? Dă-mi un semn! Te rog, dacă nu este ea femeia pe care o ai în vedere pentru mine, fă în așa fel încât să simt că nu am pace în inima mea”.

Dar când pui această întrebare e de dorit să fii pregătit să primești și să accepți răspunsul, indiferent că-ți convine sau nu.

În cazul meu, de fiecare dată, după ce i-am cerut un semn lui Dumnezeu, răspunsul a fost că zile la rând, de câte ori mă gândeam la a trece cu relația aceea la un nou nivel, am simțit o stare de mare tulburare interioară, de neliniște, o energie grea. Așa am știut că aceea nu era femeia potrivită pentru mine.

Atunci când vrei cu adevărat să afli dacă o persoană este partenerul/ partenera pe care are în vedere Dumnezeu pentru tine, întreabă-l pe Dumnezeu. Dar dacă pui întrebarea, fii dispus să accepți răspunsul.” (Christian Keyes) Traducerea Mihaela Dan

„Doamne, te rog să mă ajuți să găsesc femeia care este menită să fie soția mea!” este o rugăciune foarte puternică.

Eu întâlnesc deseori femei extraordinare, care pot fi soția potrivită pentru cineva, dar care simt că nu sunt soția potrivită pentru mine.

O mulțime de femei nu înțeleg că simplul fapt că un bărbat nu te alege pentru a fi soția lui nu înseamnă că nu ești soția potrivită pentru cineva; înseamnă doar că el nu simte că ești soția potrivită pentru el. Tu poți fi o femeie minunată, o femeie care are calitățile necesare pentru a fi o soție, dar nu ești potrivită pentru a fi soția oricui.

Și este de dorit ca bărbații să fie capabili să discearnă, fiindcă ei pot întâlni o mulțime de femei de valoare, dar este necesar să identifice care dintre ele este soția potrivită pentru ei și care sunt femeile nepotrivite.

Un bărbat știe când a găsit femeia potrivită, femeia care este ceea ce-și dorește el.

Nu te poți preface că ești femeia potrivită pentru un bărbat. Nu aceasta este soluția. Soluția este să fii tu însăți, să te manifești la modul autentic și bărbatul potrivit pentru tine o să apară.

Dacă tu ești într-o relație cu un bărbat care nu ți se potrivește, este pentru că i-ai prezentat o mască, te-ai prefăcut a fi o femeie care nu ești de fapt. Poate l-ai păcălit pentru un timp, dar relația voastră n-o să funcționeze, pentru că nu te poți preface la infinit. Într-un final el va descoperi că nu ești femeia potrivită pentru el.

De multe ori femeile se transformă în „panouri publicitare” pentru ceva ce nu sunt cu adevărat, doar ca să atragă un anumit tip de bărbați.” (Laterras R. Whitfield) Traducerea Mihaela Dan

„Când un om intră într-o relație de cuplu cu persoana care este menită pentru el, cu persoana capabilă să-l ajute să-și împlinească Menirea, se întâmplă ceva ceva magic.

În opinia mea, Dumnezeu pune în partenerii meniți să fie împreună lucruri pe care ei nu le pot găsi în niciun alt partener. Dumnezeu știe că peste 10 ani tu vei dori să faci un anumit lucru și spre exemplu, vei avea nevoie de ajutor într-un domeniu în care nu te pricepi și atunci vei descoperi că partenerul/ partenera ta a făcut acel lucru în trecut și te poate ajuta.

Când tu alegi persoana potrivită, vei descoperi că Dumnezeu a pus în ea acele lucruri care te vor ajuta de-a lungul vieții să faci ceea ce ți-ai propus, să înaintezi pe calea care înseamnă împlinirea Menirii tale. Dar asta înseamnă să nu te mulțumești cu mai puțin de atât, să ai răbdare să aștepți persoana potrivită pentru tine, să nu intri în relații cu persoane care sunt nepotrivite pentru tine.” (Laterras R. Whitfield) Traducerea Mihaela Dan

“ALEGE PE CINEVA CARE VREA SA EVOLUEZE ALATURI DE TINE.

Alege pe cineva care decide sa-si elibereze inima.

Cineva care vrea sa-si vindece ranile in loc sa si le mumifice intre ziduri.

Cineva care doreste sa-si expansioneze tot ce poseda in interior, sa invete de la viata si sa-si impartaseasca IUBIREA.

Alege pe cineva dispus sa IUBEASCA: sa iubeasca cu loialitate, cu onoare si respect.

Cineva care sa te poata privi ca pe o extensie a fiintei sale si complement al templului sau interior.

Cineva care in viata cauta armonia si este bun cu fiecare fiinta.

Alege pe cineva care intelege ca IUBIREA e sacra.

Cineva care stie ca atunci cand trupurile se ating, sufletele se conecteaza si isi impartasesc energia intr-un act divin.

Alege pe cineva care iti ofera lumina sa si nu te face sa platesti pentru propriile-i umbre.

Cineva care doreste sa creeze, sa creasca si sa se manifeste alaturi de tine.

Acesta este scopul unei perechi: sa va insotiti reciproc.

Alege pe cineva care vrea sa evolueze alaturi de tine... cineva care sa-si transforme sufletul si fiinta intr-un plan sacru, in IUBIRE si COMPASIUNE.”

"Unii oameni intră într-o relație doar pentru că nu vor să fie singuri, pentru că simt nevoia să fie ținuți în brațe de cineva, să aibă pe cineva în pat alături de ei. Și plătesc din greu această alegere făcută din motive greșite, în momentul nepotrivit. De ce? Pentru că așa ajung să aibă pe cineva în pat alături de ei, nu mai sunt siguri, dar au persoana nepotrivită alături de ei și sunt prinși într-o relație disfuncțională sau chiar toxică, ce îi face să sufere.

Eu, unul, nu înțeleg acest mod de a intra într-o relație doar ca să nu fii singur… Cel mai rău lucru pe care-l poți face este să intri într-o relație cu omul nepotrivit, din motive nepotrivite, înainte ca tu să-ți fi vindecat traumele interioare.

O relație de cuplu nu merge bine de la sine, e nevoie de muncă din partea ambilor parteneri, e nevoie de angajament, de implicare totală din partea ambilor parteneri.

Relația de cuplu este relația care are cel mai mare efect asupra sănătății tale fizice, emoționale, psihice și spirituale. Cei mai mulți oameni nu conștientizează acest lucru și de aceea se grăbesc să intre în relații de cuplu care apoi îi distrug, care îi fac să sufere foarte mult. Oamenii plătesc foarte scump faptul că fac alegeri inconștiente, că intră în relații de cuplu înainte să-și fi vindecat traumele interioare." (Jerry Flowers) Traducerea Mihaela Dan

"Atunci când tu, ca bărbat, nu ai o viziune cu privire la viitorul tău, când nu știi încotro mergi cu viața ta, nu ai de unde să știi cu cine este benefic să te însoțești, pentru a ajunge la acea destinație. Nu ai cum să știi care este soția potrivită pentru tine (adică femeia care este capabilă să te ajute să-ți împlinești viziunea) și care sunt oamenii cei mai potriviți pentru cercul apropiaților tăi.

O mulțime de oameni nu știu care este rostul lor pe Pământ, nu știu care le este Menirea, nu au idee că au o Menire sau nu consideră că este important acest subiect și își aleg partenerul de cuplu și oamenii care fac parte din cercul apropiaților după criterii superficiale. De aceea numărul relațiilor disfuncționale și al divorțurilor este atât de mare.

Îndrăgostirea aceea inițială îi orbește pe oameni, le afectează discernământul și ei nu mai văd – sau dacă văd, preferă să ignore – stegulețele roșii de la începutul relației. În plus, atracția sexuală inițială îi face pe mulți oameni să treacă direct la sex, adică să sară peste etapa în care își iau timp ca să se cunoască mai bine și să vadă dacă sunt compatibili sau nu, dacă au aceleași valori/ principii, dacă pot fi prieteni sau nu.

Eu văd o mulțime de cupluri disfuncționale în care cei doi parteneri s-au îndrăgostit, au trecut direct la sex, s-au căsătorit, dar după ce au apărut provocările căsniciei și a trecut îndrăgosteala inițială au devenit tovarăși de apartament, nimic mai mult. Nu sunt nici măcar prieteni. Asta pentru că nu și-au luat timp că se cunoască unul pe altul la nivel mai profund, nu și-au luat timp ca să devină foarte buni prieteni și ca urmare, după euforia inițială, au ajuns să fie doi oameni care împart apartamentul, patul, cheltuielile casei, concediile, proprietățile, dar nu au nicio treabă unul cu Menirea celuilalt." (Jeremy Flowers) Traducerea Mihaela Dan

„Pentru ca o căsnicie să fie sănătoasă, armonioasă și durabilă, este necesar ca cei doi parteneri să intre în acea căsnicie cu niște intenții clare/ la modul conștient și să-și stabilească niște țeluri clare pentru acea căsnicie.

Dar stabilirea unor țeluri clare pentru o căsnicie nu este primul pas. Cei mai mulți oameni sar primul pas și eu cred că acesta este unul dintre motivele pentru care rata divorțurilor este atât de mare, pentru care atât de mulți oameni intră în relații nesănătoase, pentru care atât de mulți oameni nu reușesc să iasă dintr-o relație disfuncțională/ toxică, nu se pot despărți de niște oameni toxici.

Acest prim pas se referă la stabilirea unor obiective personale, ce țin de tine, ca individ. Este necesar ca înainte de toate, tu, ca individ, să te lămurești ce vrei să faci cu viața ta, încotro te îndrepți, ce țeluri ai în această viață, care sunt principiile/ valorile/ standardele tale și abia apoi poți lua în calcul ideea de a intra într-o relație de cuplu.

Este necesar ca relația ta de cuplu/ căsnicia ta să se bazeze pe un teren sigur, pe niște principii/ valori/ standarde personale. Altfel îți construiești căsnicia pe nisip și nu va fi una sănătoasă, armonioasă și durabilă.

Nu poți intra într-o căsnicie fără să ai idee ce vrei să faci cu viața ta, fără să ai o viziune pentru viața ta, fără să ai stabilite niște standarde/ limite și să te bazezi pe faptul că acea relație va funcționa foarte bine de la sine.

Nu poți intra într-o căsnicie cu un om care nu știe ce vrea de la viața lui, nu are niște principii/ valori/ standarde, nu are o viziune și să speri că relația va funcționa foarte bine.

Nu-l poți lăsa pe altul să stabilească direcția pentru viața ta, să-ți stabilească țelurile, principiile, valorile, să îl urmezi orbește, fiindcă „îl iubești”. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

„Înainte de a intra într-o relație cu un altul, este necesar să te ocupi de relația ta cu Dumnezeu. Aceasta este cea mai importantă relație din viața ta, aceasta este ordinea firească a lucrurilor. Faptul că ai o relație apropiată cu Dumnezeu te deschide către ghidarea divină și îți dă mai multă claritate, te ajută să-ți faci alegerile într-un mod care este benefic pentru tine.

Câți dintre noi sărim peste relația cu Dumnezeu și ne grăbin să intrăm într-o relație de cuplu și descoperim mai apoi că am ales omul nepotrivit, că avem o relație disfuncțională sau chiar toxică, ce ne distruge emoțional, psihic și chiar fizic? Câți dintre noi, după ce constatăm ce greșeală am făcut alegând să intrăm în relație cu acel om, ne întoarcem fața către Dumnezeu și-l rugăm să ne ajute să rezolvăm într-un fel problema, după ce inițial nu am dat doi bani pe părerea lui Dumnezeu cu privire la alegerile noastre relaționale?

Primul lucru pe care-l ai de făcut este să ai o relație personală cu Dumnezeu. Dacă Dumnezeu nu-și are locul cuvenit în viața ta, cel mai probabil tu vei încerca să intri într-o relație de cuplu cu o altă persoană în speranța că acea persoană va umple golul tău interior, te va face fericit, te va face să te simți împlinit.

Ceea ce obții atunci când ai o conexiune profundă cu Dumnezeu nu poți obține de la nicio altă relație. Niciun om de pe acest pământ nu-ți poate oferi ceea ce îți oferă Dumnezeu. Numai relația cu Dumnezeu îți va da claritate cu privire la Menirea ta, numai relația cu Dumnezeu te va face să înțelegi cine ești tu cu adevărat, numai relația cu Dumnezeu te va face să te simți fericit/ împlinit. Aceste lucruri nu ți le poate un om, indiferent cine ar fi acela.” (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

„Când nu ai o relație personală cu Dumnezeu și intri într-o relație de cuplu, tu ai niște goluri în interiorul tău pe care niciun om nu ți le poate umple. Tu aștepți de la partenerul tău să-ți dea o identitate, să te împlinească, să te facă fericit, să te facă să simți că viața ta are sens.

De aceea atât de multe căsnicii ajung la divorț, de aceea sunteți atât de disperați în a „salva” niște căsnicii disfuncționale/ toxice – pentru că dacă ați pierdut acel partener/ acea relație nu mai știți cine sunteți, simțiți că nu mai aveți rost în viață, că nu mai valorați nimic. Voi aveți nevoie să fiți soțul/ soția cuiva așa cum aveți nevoie de un drog, sunteți dependenți de acea relație, chiar dacă ea vă distruge. Voi aveți nevoie de acel om/ acea căsnicie și vă agățați de el/ ea pentru că aveți senzația că umple niște goluri din interiorul vostru.

De fapt, ce vă trebuie vouă nu este să „salvați” acea căsnicie disfuncțională/ toxică, ci să ieșiți din ea și să vă întoarceți către Dumnezeu, să discutați cu El și să-L rugați să vă ajute să vă puneți viața în ordine.

Când ai o conexiune profundă cu Dumnezeu ai liniște interioară. Nu ești agitat, nu ești disperat să ai o relație, nu te agați de nimeni sperând că te va face să te simți fericit/ împlinit. Când ai o conexiune profundă cu Dumnezeu poți spune că ÎȚI DOREȘTI o relație de cuplu, dacă găsești omul potrivit pentru o relație sănătoasă, dar nu AI NEVOIE de o relație de cuplu ca să fii fericit/ împlinit.

Cei mai mulți oameni nu înțeleg ce înseamnă să nu AI NEVOIE de o relație de cuplu, nu cred că e posibil să te simți fericit/ împlinit fără o relație de cuplu, pentru că nu au o relație cu Dumnezeu sau dacă au, e una foarte firavă.

Când ai încredere deplină în Dumnezeu nu te agiți căutându-ți un partener, nu vânezi bărbați/ femei, nu ești disperat să ai o relație de cuplu, ci te concentrezi pe propria vindecare, pe propria evoluție și Dumnezeu va aduce în viața ta omul potrivit pentru tine, la momentul la care tu ești pregătit pentru el.

Te-ai gândit la faptul că este posibil ca tu să nu ai încă o relație de cuplu pentru că încă nu ești pregătit pentru omul pe care-l are în vedere Dumnezeu pentru tine?” (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

„În viziunea mea, PRIMUL OBIECTIV de îndeplinit înainte de a intra într-o relație de cuplu, dacă vrei să ai o relație de cuplu sănătoasă, armonioasă și durabilă, este să îți dezvolți relația cu Dumnezeu.

AL DOILEA OBIECTIV de îndeplinit înainte de a intra într-o relație de cuplu este să-ți faci munca interioară necesară pentru a ierta oamenii care te-au rănit în trecut.

Dacă tu nu ai iertat, dacă încă mai ai resentimente față de niște oameni, dacă încă mai ești furios pentru niște lucruri pe care ți le-au făcut în trecut niște oameni, dacă încă mai crezi că ai tot dreptul să urăști niște oameni și să le vrei răul, atunci nu ești pregătit pentru o relație de cuplu. Tu ai duce acea toxicitate în viața altui om, ți-ai duce traumele nevindecate în noua relație și ai transforma într-o dramă viața acelui om și relația voastră.

Nu poți fi plin de resentimente/ ranchiună/ ură/ dușmănie/ furie/ dorință de răzbunare și fericit, în același timp. Și este uman să ai resentimente, să simți ură, dușmănie, furie și alte emoții de acest gen, dar este necesar să le eliberezi înainte de a intra într-o relație de cuplu, dacă vrei ca acea relație să fie una sănătoasă. Dacă încă nu ai reușit să-ți vindeci traumele, ar fi de dorit să fii suficient de responsabil pentru a nu intra într-o relație cu un om care nu are nicio vină pentru traumele tale și de a-i da peste cap viața, a-l traumatiza și pe el.

Dacă ai de gând să rămâi plin de furie și de dușmănie toată viața, pentru că ești ferm convins că „X nu merită să-l iert, după tot ce mi-a făcut”, dacă mergi pe ideea „N-o să-l iert toată viața!”, atunci îți spun de acum că n-o să ai în viața ta o relație de cuplu sănătoasă. Tu vei fi toxic pentru orice om pe care-l vei aduce în viața ta.

Ia-ți timp în solitudine pentru a procesa ceea ce ai de procesat, pentru a-ți vindeca traumele, pentru a-i ierta pe cei pe care încă nu i-ai iertat și abia apoi ia în calcul ideea de a intra într-o relație.

Dacă tu ești plin de furie, de ură, de resentimente, de neiertare, de acreală, asta vei împărtăși cu partenerul tău de cuplu.

Nu intra într-o relație de cuplu dacă nu ai de împărtășit bucurie, iubire, fericire, împlinire!” (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

„Înainte de a vă gândi la posibilitatea de a intra într-o relație de cuplu, uitați-vă bine în inima voastră și verificați dacă mai există oameni pe care nu i-ați iertat.

Și vreau să fie clar: faptul că ați iertat un om nu înseamnă neapărat ca el să revină în viața voastră și să-și reia locul pe care-l ocupa atunci când v-a rănit. Poți să ierți un om și să nu-l mai primești niciodată în viața ta.

Unii dintre oamenii care v-au rănit ar fi de dorit să nu mai aibă niciodată acces în casa voastră, în viața voastră, să nu le mai răspundeți niciodată la telefon.

Faptul că te iert nu are legătură cu tine, are legătură cu mine și cu liniștea mea interioară. Faptul că te iert nu înseamnă că te primesc din nou în viața mea, pentru ca tu să faci în continuare ceea ce ai făcut atunci când m-ai rănit/ trădat/ înșelat/ agresat. Faptul că te iert înseamnă că eu spun „Doamne, dau drumul la toată furia/ dușmănia/ ranchiuna/ dorința de răzbunare legată de acest om și te rog să mă ajuți să merg mai departe cu viața mea eliberat de această toxicitate!”. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

„AL TREILEA OBIECTIV de îndeplinit înainte de a intra într-o relație de cuplu este să-ți vindeci durerea.

Și atât timp cât nu ai iertat oamenii care te-au rănit în trecut și (atunci când e cazul) nu i-ai scos complet din viața ta, nu vei putea să-ți vindeci durerea.

Tu ai intrat într-o nouă relație de cuplu crezând că vei avea o relație minunată, că va fi o poveste frumoasă de iubire și fericirea pe care ți-o va aduce noul tău partener te va face să uiți de durerea acumulată în inima ta în copilărie și/sau în vechile relații. Crezi că fericirea pe care o vei obține din noua relație va șterge cu buretele toată durerea din trecut. E ca și cum ai vopsi gardul, dar înăuntru este în continuare leopardul…

Va trebui să te ocupi singur de acea durere, să o vindeci, pentru că ea nu o să dispară. Și în noua ta relație nu vei obține fericirea la care speri, pentru că toată durerea din interiorul tău va afecta această relație, o va distruge.

Există o teorie care spune că sunt 5 răni de bază pe care le experimentăm noi, oamenii: rana de trădare, cea de respingere, cea de abandon, cea de umilire și cea de nedreptate. Și potrivit acelei teorii, vindecarea acestor răni ține de modul în care te tratezi tu pe tine.

Spre exemplu, rana de trădare se vindecă prin a învăța să-ți fii tu loial ție însuți, prin a nu te mai trăda tu pe tine, prin a-ți ține promisiunile făcute ție însuți, prin a te onora pe tine însuți, prin a învăța să te bazezi pe tine însuți. Nu-ți vindeci rana de trădare prin a-ți alege alt partener (de cuplu, de afaceri, etc) și a spera că acesta nu te vă trăda.

Îți vindeci rana de respingere prin a învăța să te accepți pe tine însuți așa cum ești. Dacă cei din jur te resping, tu ești foarte liniștit, pentru că te accepți așa cum ești, îți vezi propria valoare, chiar dacă ceilalți nu ți-o văd.

Rana de abandon se vindecă prin a învăța să te iubești pe tine însuți, să faci în așa fel, încât să creezi în propria viață un spațiu în care să te simți în siguranță.

Rana de umilire se vindecă prin a învăța să te respecți pe tine însuți.

Rana de nedreptate se vindecă prin iertare.” (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

„AL PATRULEA OBIECTIV de îndeplinit înainte de a intra într-o relație de cuplu este să ai o conexiune profundă cu tine însuți.

Acesta este un lucru pe care cel mai mulți oameni îl sar. Ei încearcă să-l cunoască pe un altul înainte de a se cunoaște bine pe ei înșiși. Nu știu cine sunt cu adevărat, nu știu ce-și doresc cu adevărat, nu știu încotro vor să se îndrepte cu viața lor, nu știu care sunt lucrurile cu adevărat importante pentru ei, nu și-au stabilit niște standarde, nu știu care este sensul vieții lor, nu-și cunosc Menirea, dar vor să intre într-o relație serioasă/ durabilă cu un altul…

O mulțime de oameni încep să facă sex foarte repede în viață, înainte de a se fi dezvoltat la nivel psihologic și emoțional, înainte să-și descopere Darurile/ talentele/ abilitățile, înainte să-și fi descoperit Menirea. Și fac asta pentru că oamenii au fost programați să creadă că trebuie să-și găsească un partener, să aibă o relație, „ca să intre în rândul lumii”, că așa o să se simtă împliniți, având o căsnicie. Nu, nu e așa; înainte de a intra într-o relație de cuplu ai nevoie să știi cine ești, să știi ce vrei să faci cu viața ta, să știi care este rostul tău în această viață. Pentru că atunci când ai claritate cu privire la aceste lucruri nu mai renunți la tine însuți pentru a fi într-o relație cu cineva, nu te mai negi/ anulezi pe tine însuți pentru a fi cu un anumit om, nu mai pui pe pauză propria evoluție pentru a păstra o relație de cuplu.

Sunt prea mulți oameni care nu se simt întregi/ compleți ca ființă, care intră într-o relație de cuplu cu speranța că acel om „îi va completa”.

Nicio relație de cuplu nu te va putea face să te simți „complet”. Și eu am tot folosit o analogie ca să explic acest lucru: o pereche de pantofi nu este „întreagă” dacă ai o jumătate din pantoful drept și o jumătate din pantoful stâng sau dacă ai o jumătate din pantoful stâng și un pantof drept întreg. Nu poți folosi o asemenea pereche de pantofi. O pereche de pantofi întregă este formată dintr-un pantof stâng care este întreg și un pantof drept care este întreg.

Dacă tu nu îți vindeci traumele interioare, indiferent ce partener ți-ai găsi, indiferent că acesta și-a vindecat traumele interioare sau nu, nu veți avea o relație de cuplu sănătoasă. E nevoie de doi oameni „sănătoși” din acest punct de vedere pentru o relație sănătoasă – doi oameni care au o conexiune profundă cu Dumnezeu, o conexiune profundă cu ei înșiși și care și-au vindecat traumele.

Nu mai intrați în relații de cuplu atât timp cât nu v-ați vindecat traumele interioare!” (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

„Cum știi că ai o conexiune profundă cu tine însuți?

Printre altele, știi din faptul că ai opinii proprii, că nu urmezi mulțimea, că nu faci tot timpul ce ți se spune că „trebuie”/ „e bine” să faci, ci îți urmezi propriul adevăr.

De asemenea, știi din faptul că nu ai nicio problemă în a-ți exprima opinia, indiferent ce cred/ spun/ fac cei din jur.

Dacă tu nu îți ești loial ție însuți, dacă nu îți rostești propriul adevăr și nu îți onorezi propriul adevăr, cum poți să știi că vei fi fi loial altei persoane?

Dacă tu te trădezi în mod constant pe tine însuți, cum poți să știi că nu îi vei trăda pe alții?

Dacă tu nu te cunoști pe tine însuți, cum poți să știi că vei fi un partener de încredere pentru o femeie care se căsătorește cu tine și care așteaptă de la tine să fii capul familiei, să ai grijă de ea și de copiii voștri?” (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

„AL CINCILEA OBIECTIV de îndeplinit înainte de a intra într-o relație de cuplu/ căsnicie este acela de a te disciplina din punct de vedere sexual.

Și știu că multora dintre voi nu vă convine acest punct, dar n-am ce să vă fac.

Unii bărbați intră într-o căsnicie sperând că urmare a faptului că s-au căsătorit nu vor mai simți tentația de a face sex cu alte femei, că nu vor mai avea poftele sexuale care-i determinau să ducă o viață sexuală dezordonată. Ei cred că acele tentații sexuale vor dispărea de la sine când ești într-o căsnicie.

Nu se întâmplă așa. Poftele cărnii nu dispar doar pentru că te-ai căsătorit. Când te căsătorești vei simți dorința de a face sex cu alte femei, vor fi perioade în care vei simți dorința de a experimenta ceva nou. Și dacă tu nu te-ai antrenat în a avea o disciplină sexuală înainte de a intra într-o căsnicie, va fi greu să te disciplinezi când ești într-o căsnicie.

Noi, bărbații, suntem în general prinși în sexualitatea noastră, ne lăsăm conduși de impulsul de moment, de poftele cărnii.

Femeile cred că sexul înseamnă dragoste. Bărbații cred că sexul înseamnă masculinitate, înseamnă dovada că sunt un bărbat adevărat. Și unii, și alții se înșeală.” (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

„AL ȘASELEA OBIECTIV de îndeplinit înainte de a intra într-o relație de cuplu este acela de a te lămuri foarte clar încotro te îndrepți cu viața ta, care este viziunea ta despre propria viață.

Cei mai mulți oameni intră într-o relație/ căsnicie fără să se fi gândit vreodată la direcția în care se îndreaptă viața lor, fără să aibă vreo viziune cu privire la viitorul lor. Dacă tu nu știi încotro te îndrepți, dacă nu știi ce vrei să faci cu viața ta, cum poți să știi care sunt oamenii potriviți pentru tine, cu cine este benefic pentru tine să te întovărășești? Dacă nu știi încotro mergi, cum poți să știi care sunt oamenii ce te pot ajuta să ajungi acolo unde vrei să mergi?

Unii oameni se grăbesc să se căsătorească fiindcă au fost programați să creadă că asta trebuie să facă la o anumită vârstă, ca să intre în rândul lumii și apoi, după ce au bifat și acest punct, după un timp se lămuresc ce vor să facă în continuare cu viața lor și descoperă că partenerul lor de cuplu îi trage înapoi sau încearcă să îi ducă pe un drum care nu este drumul lor.

Oamenii se căsătoresc fără să verifice dacă omul cu care intră în acea căsnicie se potrivește viitorului lor, dacă acesta merge în aceeași direcție cu ei, dacă se încadrează în viziunea pe care o au pentru viitorul lor.

Un bărbat cu un nivel înalt de Conștiință își recunoaște viitoarea parteneră de cuplu, printre altele, după ceea ce face acea femeie, după faptul că ea este deja împlinită în viața sa, că ea își urmează Menirea, că ea știe exact ce vrea și încotro se îndreaptă. Un bărbat cu un nivel înalt de Conștiință nu este interesat de o femeie care vrea doar să arate bine și să-și găsească un bărbat, ca să simtă că are și ea valoare.” (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

„Cu cât ești mai disperat să te căsătorești, cu atât sunt mai multe șanse să divorțezi, după ce te vei căsători. Eu am văzut foarte multe persoane care din disperare, s-au căsătorit cu oameni care nu li se potriveau și care au avut mult de suferit din această cauză. Se temeau atât de mult de singurătate, încât au intrat de bună voie în temnița unei căsnicii care nu era potrivită pentru ei, cu un om care nu era potrivit pentru ei.

Alegerea privind viitorul soț/ viitoarea soție este în topul celor mai importante alegeri pe care le faci în viață, este pe locul doi. Și totuși, atâția oameni fac o alegere greșită, din disperare...

Ar fi foarte bine dacă oamenii și-ar folosi discernământul și ar urmări la modul conștient stegulețele roșii (care reprezintă un semnal de alarmă, care spun „Atenție! Nu merge mai departe!”) și stegulețele verzi (care spun că ești în siguranță, că poți merge mai departe). Dacă ar ține cont de aceste stegulețe roșii ar face alegeri relaționale mai bune.

Și vreau să vă atrag atenția asupra unui lucru: atunci când cunoști pe cineva care te atrage la nivel sexual, o să găsești motive „logice” pentru a ignora stegulețele roșii pe care le vezi clar, dar nu vrei să le iei în considerare. O să îți spui că acel lucru „nu e atât de grav”/ „nu e mare lucru”/ „nu e ceva ce nu se poate rezolva cu timpul, după ce vă căsătoriți”, etc. Pentru că vrei atât de mult să intri într-o relație cu persoana respectivă, pentru că ești atât de atras la nivel sexual de ea, pentru că ești atât de disperat să ai o relație, o să găsești explicații/ scuze pentru toate acele lucruri pe care le face persoana în cauza și care sunt stegulețe roșii.

Și dacă sunteți sinceri cu voi înșivă, o să recunoașteți că în cazul în care aveți un prieten/ o prietenă care tolerează astfel lucruri în relația ei, îi spuneți: „Nu te văd bine. Nu face asta, nu merge mai departe pe drumul ăsta, fiindcă omul ăsta o să te rănească. Ceea ce ce face acest om este inacceptabil, nu-i mai permite așa ceva!”. Voi vedeți foarte clar stegulețele roșii la alții și știți clar că nu e de bine cu acea relație, dar când e vorba de voi, o să spuneți „Nu, în cazul meu nu este așa. Nu știi care este situația noastră, nu știi cât de conectați suntem! Eu pot să rezolv lucrurile astea, fiindcă eu sunt mai inteligent decât alții și mă pot descurca, o să vezi!”.

Oamenii care fac alegeri proaste în privința căsniciei fac copii și acei copii sunt traumatizați de ceea ce văd în acea familie disfuncțională/ toxică și când cresc, devin adulți care nu cred în căsnicie, nu vor să se căsătorească, nu cred că există bărbați/ femei de valoare.” (Conway Edwards) Traducerea Mihaela Dan

„Cei mai mulți oameni își aleg partenerii în funcție de criterii care nu sunt cele mai importante într-o relație de cuplu sănătoasă.

Cei mai mulți oameni nu se simt atrași unul de celălalt pentru că au un caracter frumos, ci doar pentru aspectul lor fizic.

Primul lucru care îi atrage pe bărbați la o femeie este aspectul fizic.

Eu vă spun așa: dacă ceea ce v-a atras la o femeie este aspectul ei fizic, cu timpul, aspectul ei fizic nu va fi suficient ca să vă țină lângă ea. Pentru că la un moment dat veți găsi alte femei care vor fi mai tinere și vor arăta mai bine decât ea și de care vă veți lăsa atras, așa cum v-ați lăsat atras și de actuala voastră parteneră.

Și nu spun în niciun caz să vă alegeți o soție care nu vă atrage deloc ca aspect fizic, spun doar să nu faceți din aspectul fizic principalul criteriu pe baza căruia vă alegeți partenera. Asta va face diferența în căsnicia voastră. Pentru că într-o căsnicie sunt vremuri bune și vremuri grele, o să treceți prin momente dificile și în astfel de momente nu vă ajută cu nimic faptul că soția voastră arată bine, dacă nu are caracter, dacă nu este capabilă să vă fie un real sprijin, să vă fie un coechipier pe care să vă puteți baza. În astfel de momente ai nevoie de o parteneră care să știi că nu te va lăsa la greu, că îți este devotată, că poți avea deplină încredere în ea, că va găsi modalitatea de a te susține.

Atunci când ai alături o astfel de femeie, care are caracter, care te iubește cu adevărat, pe care te poți baza la bine și la rău, știi că dacă ți se întâmplă ceva și nu mai poți funcționa la deplină capacitate, ea vă rămâne alături de tine și te va ajuta, nu te va părăsi.

Știu că pentru noi, bărbații, partea fizică este una care contează foarte mult, dar vă garantez că viața vă va trânti de mai multe ori la pământ și atunci faptul că soția voastră are picioare frumoase, ochi frumoși și sâni frumoși n-o să vă ajute cu nimic.” (Conway Edwards) Traducerea Mihaela Dan

„Dacă tu vezi că femeia cu care ai intrat într-o relație este autoritară și îți spune ce „trebuie” să faci, dacă vezi că ea este cocoșul în relația voastră, nu te amăgi cu gândul că odată ce vă veți căsători lucrurile se vor schimba și ea te va lăsa să fii bărbatul în casă. Nu, lucrurile nu se vor schimba, ea nu se va schimba peste noapte.

Dacă tu vezi că bărbatul cu care ai o relație petrece mult timp cu prietenii săi și deseori vine acasă dimineață, după „o noapte nebună cu băieții”, nu-ți face iluzii că după ce vă veți căsători el se va schimba și va deveni peste noapte „un bărbat serios, la casa lui”. Nu, el nu se va schimba, va continua să facă aceleași lucruri.

Oamenii vă arată cine sunt, dar voi nu vreți să vedeți, nu vreți să acceptați, sperați că după ce vă veți căsători o să-i schimbați, o să-i „reparați”, o să-i „vindecați”.

Nu o să schimbați pe nimeni, nu o să vindecați pe nimeni, nu o să reparați pe nimeni. Nu aveți puterea să faceți asta.

Când vedeți stegulețe roșii, acceptați adevărul dureros și luați acea decizie grea: puneți punct relației și vedeți-vă de drum. Știu că doare, dar o să doară mult mai mult atunci când veți avea unul sau doi copii care vor crește într-o familie disfuncțională/ toxică și veți ajunge la același deznodământ: divorțul.

Tu, ca femeie, nu ești responsabilă numai pentru tine, alegerile tale nu te afectează numai pe tine, îi afectează și pe copiii tăi. Tu vei fi un model pentru copiii tăi, iar dacă accepți să rămâi într-o relație disfuncțională/ toxică nu ești un model bun pentru copii tăi. Pentru că tu nu ai avut puterea să te desparți la timp de acel bărbat, copiii tăi vor crește într-o familie disfuncțională și nu vor mai crede în căsătorie.

Nu vă distrugeți numai viața voastră, le distrugeți și viața copiilor voștri pentru că nu sunteți capabile să faceți niște alegeri relaționale sănătoase, pentru că v-ați lăsat conduse de dorințele voastre sexuale când ați intrat în acea relație.” (Conway Edwards) Traducerea Mihaela Dan

„Atunci când tu stai de vorbă ore la rând cu o persoană și savurezi acea discuție atât de mult, încât nici nu simți când a trecut timpul, acesta este un semn că te-ai conectat cu acea persoană la nivel emoțional, mental și/ sau la nivel spiritual, deci nu e vorba doar de un interes sexual pentru ea. Iar ăsta este un lucru foarte bun, pentru că intimitatea fizică nu este decât un nivel al intimității, există niveluri mai înalte decât acesta.

Și eu nu mă refer la discuții care te ung pe suflet pe care le aveți în primele săptămâni după ce v-ați cunoscut, când sunteți amândoi într-o stare de euforie, ci mă refer la conversații de acest tip pe care le aveți la luni de zile după ce v-ați cunoscut. Faptul că simțiți aceeași plăcere în a discuta ore în șir și găsiți în continuare subiecte care să vă intereseze pe amândoi și descoperiți tot timpul noi lucruri unul despre celălalt este neprețuit într-o relație.

Pe de altă parte, faptul că după șase luni – un an nu mai aveți astfel de discuții, că nu mai găsiți nicio plăcere/ bucurie în a discuta ore în șir doar voi doi, că este nevoie să vă găsiți ceva de făcut, pentru că altfel v-ați plictisi în doi, este un steguleț roșu.

Și vă mai spun ceva: este important ca în aceste discuții ambii parteneri să aibă o contribuție, să spună lucruri care sunt interesante pentru celălalt, fiindcă dacă doar unul vorbește, iar celălalt doar ascultă - pentru că nu este capabil să spună lucruri interesante, care să-l stimuleze intelectual pe celălalt -, atunci n-ați făcut nimic.

Dacă unul dintre parteneri vorbește întruna, dacă nu este capabil să tacă și să te lase și pe tine să vorbești, dacă nu este interesat să-ți asculte și ție opinia, asta nu e de bine în căsnicia voastră.” (Conway Edwards) Traducerea Mihaela Dan

„Chestiunea cu care mă confrunt cel mai des în activitatea mea de consiliere este aceea că după ce depășesc limita de 35 de ani, o mulțime de oameni sunt disperați să se căsătorească. Și asta este valabil în special în ceea ce privește femeile. Unele dintre ele s-au concentrat pe carieră, au avansat profesional, au bani, sunt capabile să se întrețină singure, dar cred că mai au ceva de bifat pe lista „succesului”, așa că sunt disperate să-și găsească un soț cât mai repede, fiindcă societatea le-a învățat că altfel nu pot fi împlinite ca femei.

Femeile au fost învățate că pentru a fi împlinită/ fericită trebuie să te măriți, să ai un bărbat și să faci copii. Ele vor să fie fericite, așa că se ocupă de aceste lucruri: sunt disperate să-și găsească un bărbat, se grăbesc să se mărite fără să verifice dacă este bărbatul potrivit și apoi fac un copil sau doi.

După ce a făcut și copii și a bifat toate punctele de pe lista cu condiții pentru a fi fericită, femeia constată că nu e fericită. Ea începe să se uite mai bine la căsnicia ei și vede că e ceva în neregulă, că bărbatul respectiv nu e potrivit pentru ea. Acea femeie a vânat fericirea făcând tot ce i s-a spus că trebuie să facă pentru a fi fericită (s-a măritat și a făcut copii) și în final, descoperă că este profund nefericită în căsnicie și că singurul lucru care ar face-o fericită ar fi să divorțeze.

Îmi pare rău că voi, femeile, ați fost mințite, că ați fost învățate că cel mai important lucru pentru o femeie este să se mărite și să facă și copii, că asta vă va face să fiți fericite/ împlinite.

De fapt, cel mai important lucru pentru o femeie - și pentru un bărbat, deopotrivă - este să ajungă la o conexiune profundă cu Dumnezeu. Toate celelalte vin abia după aceea.

Dacă tu te măriți sperând că vei obține o anumită siguranță, îmi pare rău să te informez că niciun bărbat și nicio căsnicie nu-ți va putea garanta acea siguranță pe care o cauți.

Dacă tu te măriți sperând că vei obține din partea soțului tău validarea pe care n-ai obținut-o de la părinții tăi și de la prietenii tăi, îmi pare rău să te informez că niciun bărbat și nicio căsnicie nu-ți va oferi validarea pe care o cauți tu.

Dacă te măriți sperând că astfel vei obține o identitate, pentru că nu știi cine ești cu adevărat și nu crezi că ai cine știe ce valoare și speri că dacă vei fi soția lui….. vei deveni cineva/ vei căpăta valoare, îmi pare rău să te informez că niciun bărbat și nicio căsnicie nu-ți va da valoare și nu îți va spune cine ești tu cu adevărat.” (Conway Edwards) Traducerea Mihaela Dan

„Cel mai disfuncțional sfat pe care îl poți da unei persoane care a ieșit dintr-o relație de cuplu este să intre într-o altă relație de cuplu.

Din nefericire, o mulțime de oameni cred că aceasta este soluția și o aplică în viața lor și îi sfătuiesc și pe cei apropiați să facă astfel.

Ceea ce am văzut eu, ca terapeut, este că mulți oameni, atunci când trec printr-o despărțire/ un divorț - care este traumatizant ca experiență -, în loc să-și ia timp ca să proceseze ceea ce s-a întâmplat și să-și vindece traumele interioare, încearcă să-și „amorțească” durerea prin sex, prin shopping, prin a mânca foarte mult, prin a munci excesiv sau în alte moduri. Oamenii încearcă în acest fel să-și distragă atenția de la ceea ce simt, să evite să simtă toate acele emoți dureroase, dar toate acele distrageri nu funcționează, toxicitatea aceea continuă să existe în interiorul lor.

De multe ori oamenii aleg sexul ca metodă de a-și amoți durerea unei despărțiri pentru că simt că astfel preiau controlul, că „au lucrurile sub control”.

Fetele sunt învățate să procedeze așa din adolescență chiar de persoane din familie. Eu, una, am primit acest sfat de la mătușa mea, la 16 ani, când iubitul meu de atunci m-a părăsit și sufeream foarte tare. Ea mi-a spus că cea mai bună metodă să uiți un bărbat este să-ți găsești altul, cu care să faci sex. Eu eram doar o adolescentă, dar tot mi-am dat seama că ceva nu e în ordine cu mătușa mea și cu alte femei din familie care îmi spuneau același lucru.

Practic, noi suntem învățate că dacă suntem respinse de un bărbat, soluția este să găsim un alt bărbat care ne vrea, care ne face să ne simțim dorite. Și este și o chestiune legată de lipsa stimei de sine și de sentimentul că nu ai valoare dacă cineva nu te (mai) vrea. Iar dacă tu, ca femeie, ai stimă de sine scăzută și un respect de sine la fel de scăzut, îți vei oferi corpul pentru sex fără nicio reținere, fiindcă crezi că acesta nu are valoare decât dacă un bărbat îl vrea.” (Brittainy Noel) Traducerea Mihaela Dan

„Dacă îți dorești o relație de cuplu sănătoasă, este esențial ca înainte de a intra într-o relație să te ocupi de propria vindecare.

Înainte de a face alegeri importante în orice domeniu al vieții tale, dacă vrei ca aceste alegeri să fie unele sănătoase, este necesar să îți vindeci traumele interioare.

Dacă tu nu îți vindeci traumele interioare și nu descoperi cine ești cu adevărat, ce-ți dorești cu adevărat, încotro te îndrepți cu viața ta, alegerile pe care le faci legate de carieră, de partenerul de cuplu și toate celelalte alegeri le vei face din spațiul traumelor nevindecate și asta înseamnă că vei repeta la nesfârșit același ciclu disfuncțional/ toxic.

Dacă vrei să-ți găsești partenerul cu care să ai o relație sănătoasă, care să fie capabil să te provoace/ inspire/ susțină în a deveni o Versiune mai Bună a ta, este necesar să fii capabil(ă) să faci alegeri relaționale sănătoase. Nu poți face asta dacă nu îți iei timp doar cu tine însuți/ însăți, să-ți faci munca interioară, să-ți vindeci traumele. Și dacă nu o faci, te vei trezi peste 10, 15 sau 20 de ani că ești în același gen de relație disfuncțională/ toxică, pentru că ai făcut iar și iar aceleași alegeri nesănătoase. Și te vei plânge în continuare că ești nefericit(ă), că nu ai noroc în dragoste/ viață, că toate „femeile sunt niște……”/ „toți bărbații sunt niște……” , etc. (Brittainy Noel) Traducerea Mihaela Dan

„O relație de cuplu sănătoasă este între doi oameni care intră în relație ca să ofere, să împărtășească unul cu altul, nu să ia/ obțină ceva. Faptul că te comporți cu Iubire/ bunătate cu toți cei cu care interacționezi este practic un antrenament pentru relația sănătoasă pe care spui că ți-o dorești.” (Brittainy Noel) Traducerea Mihaela Dan

„O mulțime de oameni apreciază un lucru doar dacă cei din jur spun/ consideră că acel lucru are valoare. Ei nu își au propriile standarde/ valori, iau de bune opiniile altora despre ce are valoare și ce nu.

O mulțime de femei sunt nesigure cu privire la propria valoare, au o stimă de sine scăzută și dacă tu, un bărbat, vrei să faci sex cu ele, se simt dorite/ apreciate/ validate, simt că au valoare. Dacă bărbatul respectiv le părăsește/ nu le mai vrea, ele simt iar că nu mai au valoare.

O mulțime de femei au nevoie de validare din partea bărbaților, au nevoie ca aceștia să valideze felul în care arată ele, ceea ce gândesc, ceea ce fac. Dacă bărbațul este de acord cu aceste lucruri, femeia e mulțumită; dacă bărbatului nu îi convine ceva din toate astea, femeile respective consideră că este necesar să se schimbe, ca să îi facă pe plac acelui bărbat. Și ele se schimbă în mod diferit, în perioade diferite ale vieții lor, în funcție de bărbatul cu care sunt la acel moment. Pentru că bărbații sunt diferiți, au pretenții diferite și femeia încearcă să-i facă pe plac bărbatului cu care este la acel moment.

Dacă tu, ca femeie, nu știi foarte clar cine ești, ce-ți dorești, încotro te îndrepți cu viața ta, dacă nu ești conștientă că ai valoare ca ființă, indiferent că există un bărbat în viața ta sau nu, dacă nu-ți cunoști adevărata valoare, te vei schimba precum un cameleon de fiecare dată când intri într-o nouă relație și nu vei mai ști cine ești, pentru că ești întotdeauna cine vrea partenerul tău să fii. Și asta îți creează anxietate, pentru că dacă bărbatul respectiv te părăsește, nu mai știi cine ești, fiindcă el îți dădea identitatea/ valoarea.

Este necesar ca femeile să învețe că nu au nevoie de permisiunea nimănui pentru a fi cine sunt ele cu adevărat.” (Brittainy Noel) Traducerea Mihaela Dan

„Ceea ce am constatat eu este că atunci când vrei să te vindeci, Dumnezeu îți prezintă exemple de femei care pot fi un model pentru tine, îți arată prin intermediul lor ce poți deveni. Iar când vezi aceste femei, când vezi în ele ce poți deveni și tu, este responsabilitatea ta să te întrebi: „Unde mă aflu eu acum, ca nivel de conștiință, comparativ cu ea/ ele și ce am de făcut ca să ajung la un nivel de conștiință superior?”. Este responsabilitatea ta să conștientizezi că ai luat ca model niște femei din copilăria/ viața ta care funcționau din spațiul traumei și că poți oricând să îți alegi alt model, să alegi să fii inspirată de o femeie care și-a vindecat traumele interioare. Este responsabilitatea ta să identifici și să dai drumul unor credințe/ tipare/ programe transmise de femei traumatizate din trecutul tău și să adopți alte credințe/ idei, care te ajută să devii o Versiune mai bună a ta.” (Brittainy Noel) Traducerea Mihaela Dan

„Atunci când oamenii care nu și-au vindecat traumele interioare se grăbesc să intre într-o nouă relație, după ce au ieșit dintr-o relație disfuncțională/ toxică, ei fac una din două: își varsă toxicitatea asupra altui om, care nu este vinovat pentru durerea pe care o poartă aceștia în interiorul lor sau preiau toxicitatea altuia, deși nu sunt vinovați pentru durerea pe care acesta o poartă în el.

În opinia mea, există deja suficientă durere și toxicitate în lume, deci aș zice să ne ocupăm fiecare de propriile traume și să ne vindecăm, înainte de a intra într-o nouă relație.

De aceea eu îi sfătuiesc pe clienții mei ca de câte ori au parte de o experiență traumatizantă - indiferent că este vorba de o despărțire, de un divorț, de decesul unui partener sau de o experiență traumatizantă din orice alt domeniu al vieții lor -, să își ia timpul necesar pentru ca, în solitudine, să-și proceseze emoțiile/ durerea, să se vindece și abia apoi să se gândească la a intra într-o nouă relație.” (Brittainy Noel) Traducerea Mihaela Dan

„Multe femei ies din relațiile de cuplu traumatizate în asemenea hal, încât simt că nu valorează nimic, că sunt un nimic. Sunt femei care le oferă unor bărbați ani din viața lor, care se oferă complet acelor bărbați, sunt femei care fac din acei bărbați soarele/ universul lor, iar ei le tratează ca pe un servețel cu care te ștergi pe mâini și-l arunci la gunoi. Din când în când, atunci când bărbații respectivi depășesc orice limită, le spun acelor femei că le pare rău pentru ce au făcut și se comportă frumos pentru câteva zile. În acele câteva zile femeile se simt băgate în seamă, se simt apreciate și se hrănesc cu aceste firimituri luni și ani de zile, până la următoarea ispravă pentru care partenerul lor își cere scuze și se poartă frumos cu ele pentru câteva zile.

Am trecut și eu printr-o astfel de relație, am acceptat și eu să fiu tratată în acest fel, iar când ne-am despărțit, am fost devastată. Simțeam că mor - la propriu, nu la figurat.

După mai mult timp în care am zăcut ca o legumă, într-o zi m-am uitat la mine într-o oglindă și nu m-am recunoscut.

După etapa inițială, în care nu am vrut să mă gândesc la ce s-a întâmplat, pentru că aveam impresia că nu o să reușesc să fac față acelei durerei devastatoare, am decis că trebuie să privesc în față niște adevăruri dureroase. Am recunoscut față de mine însămi că am știut cu ani înainte de despărțirea noastră că acela nu este bărbatul potrivit pentru mine, dar el m-a făcut să simt că are nevoie de mine.

Un alt adevăr dureros a fost acela că asta am fost învățată să fac, asta am văzut în copilărie la femeile din familia mea: tolerau comportamente abuzive din partea bărbaților și considerau că atât timp cât ai un bărbat, nu mai contează cum se comportă acesta cu tine. Pentru femeile din familia mea a avea un bărbat era singurul lucru care conta. Era o realizare foarte mare dacă tu, ca femeie, ai un bărbat. Așa că am crezut că asta fac femeile, acesta e prețul pe care-l plătești dacă vrei să ai un bărbat.

Femeile din familia mea m-au mai învățat că ar trebui să fiu mândră că un bărbat vrea să fie cu mine, chiar dacă acel bărbat mai are și alte iubite.

Când am acceptat aceste adevăruri dureroase am plâns mult și apoi a trebuit să iau o decizie cu privire la modul în care vreau să-mi trăiesc viața în continuare. Atunci i-am spus lui Dumnezeu că nu pot continua așa și i-am cerut ajutorul, i-am cerut ghidare, ca să-mi schimb viața. De atunci Dumnezeu îmi tot arată ce am de făcut, pe măsură ce îmi continui Călătoria.

Dumnezeu mi-a arătat de ce m-a făcut așa cum m-a făcut, de ce mi-a dat anumite Daruri, de ce am trecut prin ce am trecut. Și am înțeles că acea relație care m-a traumatizat atât de mult a avut un rost: m-a adus pe buza prăpastiei și m-a determinat să capitulez și să mă las ghidată de Dumnezeu, să trăiesc pe principiul „Facă-se Voia Ta!”, în loc să trăiesc după voia mea. A fost nevoie de acea relație care m-a distrus din mai multe puncte de vedere, ca să conștientizez că tot ce credeam era o minciună și să mă las reconstruită de la zero de Dumnezeu.” (Brittainy Noel) Traducerea Mihaela Dan

„Cum poți avea o conexiune profundă cu Dumnezeu? Încerci să-l cunoști cât mai bine, ești mereu conectat cu El, comunici cu El, Îl asculți, Îl onorezi, ești recunoscător pentru ceea ce-ți oferă. Dacă tu te gândești la Dumnezeu sau apelezi la Dumnezeu numai din când în când, atunci când ai nevoie de ceva de la El, asta nu se numește că ai o conexiune profundă cu El.

Acest lucru este valabil și în viața noastră personală.

Cum poți avea o conexiune profundă cu soția ta? Încerci să o cunoști cât mai bine, te conectezi la nivel emoțional cu ea, comunici cu ea, o asculți când vorbește cu tine, o onorezi, ești recunoscător pentru ceea ce-ți oferă.

O mulțime de bărbați cred că acestea sunt pretenții exagerate din partea unei soții și nu sunt dispuși să facă toate acestea. Și atunci de ce vă mirați că soțiile voastre nu sunt atât de dornice pe cât v-ați dori să facă sex cu voi, că nu sunt atât de dornice de intimitatea fizică? Nu sunt atât de dornice pentru că ele au nevoie de intimitate emoțională și cei mai mulți bărbați nu le oferă asta. Bărbații vor să aibă parte de toate beneficiile de pe urma căsătoriei, dar nu sunt dispuși să-și asume și responsabilitățile unui soț.

Singurul mod în care poți ajunge să-ți înțelegi soția este prin a comunica la modul cât se poate de deschis cu ea. Și pentru asta e nevoie de timp. Femeile au nevoie de timp de calitate petrecut cu partenerul lor. Și când bărbații vin acasă de la serviciu sunt obosiți și n-au chef de vorbă, preferă să stea cu ochii în telefon, discutând online cu diverse persoane sau să se uite la televizor. În aceste condiții, când bărbații vor să facă sex cu soțiile lor, acestea acceptă, dar o fac ca Ie facă pe plac soților, nu o fac pentru că ele chiar și-ar dori asta. Stau în pat inerte și așteaptă ca ei să termine.

Și știți ce este cel mai trist? Că unii bărbați fac sex cu soțiile lor fără să le pese că acestea nu-și doresc asta, că ele nu se implică în niciun fel, că pur și simplu se lasă folosite pentru sex. Unora dintre bărbați nu le pasă că soția lor o face „din obligație”; dacă obțin ce își doresc, e suficient.

Bărbații au impresia că au dreptul să facă sex oricând doresc, că e obligația soțiilor lor să le stea la dispoziție pentru sex oricând au ei chef, pentru că, spun ei, „m-am însurat cu ea!”. (Jonathan Evans) Traducerea Mihaela Dan

„Bărbații sunt precum cuptorul cu microunde și femeile sunt precum floricelele de porumb. Funcționăm complet diferit și este de dorit să ținem cont de asta în relațiile noastre de cuplu.

Bun, v-ați căsătorit, bravo vouă, dar asta nu înseamnă că de-acum gata, aveți o conexiune profundă. O astfel de conexiune, adevărata intimitate, presupune o muncă din partea ambilor parteneri, presupune să faci niște lucruri. Dacă cei doi nu sunt dispuși să facă această muncă nu vor ajunge niciodată la adevărata intimitate.

Este necesar să vă VEDEȚI unul pe altul, să vă AUZIȚI unul pe altul, să vă conectați emoțional unul cu altul, să comunicați permanent.

Femeile își doresc siguranță, iar căsătoria le dă acea siguranță. Bărbații știu că atunci când femeile obțin certitudinea că un bărbat „e al lor”, încep să se schimbe și de aceea unii bărbați le țin cu intenție pe partenerele lor în incertitudine, nu vor să se însoare cu ele. Fac asta ca să se asigure că obțin tot ce vor de la ele.

O să vă explic cum stă treaba, din punctul meu de vedere: cine o duce la altar pe mireasă? Tatăl ei, care o dă mirelui. Simbolic, asta înseamnă că tatăl ei, care a fost protectorul ei până la momentul căsătoriei, o dă celui care îi va fi soț și care își asumă astfel rolul de a deveni noul ei protector, de a fi cel care o va susține în continuare, care va asigura cele necesare traiului familiei.

Dumnezeu a făcut în așa fel lucrurile, încât femeia să fie mereu sub protecția unui bărbat – întâi tatăl ei și apoi soțul ei. De aceea femeile au această nevoie de siguranță, își doresc să se căsătorească, să știe că au alături un bărbat pe care se pot baza. O femeie simte că se poate relaxa odată ce s-a căsătorit.

O mulțime de femei au ajuns să fie „femei puternice” pe cont propriu, pentru că n-au avut încotro, nu au avut un tată sau au avut un tată incapabil să le protejeze. Nu au avut parte de un bărbat pe care să se poată baza.

O femeie nu va avea deplină încredere într-un bărbat până când acesta nu va dovedi iar și iar că este un om pe care ea se poate baza.

Unele femei încearcă să facă un soț dintr-un bărbat care nu este dispus să-și asume responsabilitățile unui soț, care le-a arătat de nenumărate ori că nu este un om pe care se pot baza.

Alte femei încearcă să facă un tată dintr-un bărbat care nu este dispus să-și asume responsabilitățile unui tată, care le-a arătat de nenumărate ori că este neserios sau este de-a dreptul iresponsabil.

Nu poți tu, ca femeie, să-l schimbi în acest fel pe un bărbat! Faptul că-i faci un copil unui bărbat nu înseamnă că îl transformi automat într-un tată. Nu stă în puterea ta să faci asta! Nu mai încercați să convingeți un bărbat să se schimbe, folosindu-vă de cuvinte și argumente raționale! Nu veți face decât să-l îndepărtați de voi.” (Jonathan Evans) Traducerea Mihaela Dan

„Când ai acasă partenera potrivită, când aceasta îți oferă un cămin în care ai pace, tu, ca bărbat, îți poți încărca acolo bateriile și apoi ai puterea să ieși în lume ca să te ocupi de toate problemele care apar.

Eu am acasă o astfel de femeie. Soția mea mă ajută să mă cunosc mai bine de mine însumi, mă învață lucruri pe care eu nu le știam și mă ajută să-mi ating cel mai înalt potențial.

Faptul că am avut-o alături pe soția mea este ceea ce a făcut ca eu să ajung la nivelul la care sunt acum, pentru mine este clar asta. Ea a făcut diferența. Eu aveam dinainte de a o întâlni pe ea talentele pe care le am, Darurile pe care le am, determinarea pe care o am, dorința de a reuși, contactele pe care le am, eu știam dinainte de a o întâlni pe ea unde vreau să ajung în viață. Și totuși, abia după ce a intrat ea în viața mea lucrurile au început să înflorească, totul a luat amploare, am cunoscut succes după succes.

Este treaba fiecăruia ce crede, dar eu știu că diferența în viața mea a făcut-o soția mea.

Un tip care se numește Nuri Muhammad a spus odată că după relația cu Dumnezeu, alegerea pe care o faci cu privire la partenera ta de viață este a doua ca importanță în topul alegerilor pe care le vei face în toată viața ta. Și asta pentru că partenera ta de viață fie va fi „jumătatea ta mai bună”, fie te va face să devii jumătate din ceea ce ai fi putut fi. Femeia din viața ta te poate face să-ți atingi cel mai înalt potențial sau te poate face să te bălăcești în mediocritate.

Și Nuri Muhammad încheia așa: „Având în vedere aceste lucruri, alege-ți cu înțelepciune partenera de viață!”.

Actuala mea soție - cea de a doua soție, fiindcă am mai fost căsătorit o dată - a fost singura alegere înțeleaptă pe care am făcut-o în materie de femei.

Părerea mea este că o femeie este ca un lift: ea te poate duce în sus sau te poate duce în jos. Depinde ce femeie alegi ca parteneră.

Pe mine mă uimește atitudinea unor bărbați care pun problema la modul „Ce aduce în plus o femeie în viața mea? De ce m-aș însura? Ce am de câștigat eu dacă mă însor cu ea?”.

Ce ai de câștigat? Dacă alegi femeia potrivită, ea te poate face să-ți atingi potențialul maxim. Nu ți se pare suficient? Ți se pare că tu aduci mai mult în acea căsnicie decât aduce ea?” (Steve Harvey) Traducerea Mihalea Dan

„Știi ce-i sexy? AUTENTICITATEA!

Cei care au tăria și curajul de a fi sinceri cu ei înșiși, de a fi exact așa cum sunt cu adevărat…

Cei care sunt onești, vulnerabili, unici, îndrăzneți și AUTENTICI…

Cei care sunt suficient de curajoși, încât să împartă cu ceilalți o parte din ei...

Artiștii, muzicienii, compozitorii, poeții, creatorii, rebelii, cei care oferă și care iubesc lumea…

Cei care abordează viața cu sinceritate, cu un spirit liber…

Cei care transmit mesajul îndrăzneț și strălucitor: "EU SUNT CEL CE SUNT" și care, procedând în felul acesta, îi inspiră pe cei din jur să facă la fel…

… acestea sunt sufletele care ne creează o stare de Grație, cu darurile pe care le oferă Sinele lor autentic!

Continuați să străluciți, suflete minunate!

Autenticitatea voastră e sexy!” (Creig Crippen) Traducerea Mihalea Dan

“Când nu te iubești n-ai cum sa te apreciezi, ești mereu un cerșetor. Cerșesti laude, admirație, validare.

Când nu-ți accepți greșelile, sa înțelegi ca fiecare alegere e o lecție, pe care o ai de învățat, nu reușești sa fii împăcat.

Când nu-ți iubești trecutul, nu-ți poți iubi nici prezentul, iar viitorul îl creezi în lipsa iubirii.

Când nu te iubești, nu-ți iubești nici semenii.

Când iubirea e absentă, ești lipsit de vitalitate.

In lipsa iubirii apar fricile, tristețile, depresiile, neîncrederea, furiile, bolile, dependințele, accidentele, blocajele.

Totul pornește de la iubire și totul se sfârșește în absenta ei.

Suntem inconștienți, mereu în căutare, pe fugă, încercând sa acoperim un gol.

Dependențele amortesc acel gol.

Însă IUBIREA e răspunsul, le vindeca pe toate!

Mai întâi ne iubim pentru ceea ce avem, dar ne dam seama ca nu e de ajuns, apoi învățăm sa ne iubim pentru ceea ce suntem.

Când înțelegi ca fiecare are dreptul sa aleagă ceea ce-și dorește chiar dacă nu coincide cu așteptările tale e un pas spre iubire.

Iubirea e miracolul existenței.

Cu cât ai mai multa iubire, cu atât ai mai mult divin în tine.

Cu cât (te) accepți, ințelegi, vindeci, te duci ghidat de inimă cu atât mai aproape ești de esența ta.

Când nu e iubire, e neacceptare.

In loc sa fie bucurie, e nemulțumire.

In lipsa creației, stă neîmplinirea.

Dacă bunătatea nu exista, își face loc ranchiuna.

Când nu ești fericit, nu simți, nu traiesti, ești pe pilot automat exista în tine multe blocaje.

Când nu ai pace, sunt prea multe griji.

Iubirea lipsește din prea multa frica.

Iubirea înaltă.

Iubirea transforma.

Iubirea vindeca.

Iubirea e darul existenței.

Iubirea e miracolul de a fi.”

Sursa: Mihaela Avasi @ Sămânță Stelară

“Iubirea permite celuilalt să-și facă propriile alegeri așa cum consideră el de cuviință.

Iubirea nu simte nevoia să intervină în alegerile altuia, să le influențeze/ manipuleze, pentru că VEDE dincolo de aparența umană a celuilalt, vede sufletul său.

Când suntem Iubire, când funcționăm din spațiul Iubirii nu judecăm alegerile celuilalt, nu încercăm să intervenim în alegerile sale; onorăm alegerile sale, știind că fiecare are Calea sa, așa cum a fost aleasă de sufletul său.

Când funcționăm din spațiul Iubirii nu simțim nevoia/ dorința de a le spune altora ce să facă și nici nu avem tendința de a-i reduce la tăcere, nu le interzicem să se exprime, să-și rostească adevărul.

Atunci când vezi cu ce se confruntă un altul și ce alege el să facă în situația respectivă, ai opțiunea de a te manifesta din spațiul Iubirii, onorând acel suflet prin a-i permite să-și urmeze propria Călătorie așa cum dorește.

Nu asta îți dorești să facă alții, în ceea ce te privește – să îți permită să te exprimi la modul autentic, să îți respecte adevărul, să îți respecte alegerile, să nu încerce să-ți dicteze ce să faci, să-ți permită cu Iubire să-ți urmezi Călătoria?”(Amanda Lorence) Traducerea: Mihaela Dan

“ALEGE PE CINEVA CARE VREA SĂ EVOLUEZR LÂNGĂ TINE

Alege pe cineva care decide să-și elibereze inima, care vrea să-și vindece rănile în loc să le îmbălsămeze între ziduri. Care caută să extinzi tot ce ai înăuntru, să înveți din viață și să-ți împărtășești Iubirea.

Alege pe cineva care este dispus să iubească loial, cu onoare și respect. Că te poate privi ca pe o completare și o prelungire a templului său interior, să fie bun cu toate ființele și să caute armonie în viață.

Alege pe cineva care înțelege că Iubirea este sacră, că atunci când trupurile ating sufletele se conectează și își împărtășesc energia într-un act divin.

Alege pe cineva care îți oferă lumina lui și nu te face să plătești pentru umbrele sale. Cine vrea să creeze, să crească și să se manifeste alături de tine potențialul său divin.

Acesta este scopul de a fi un cuplu: de a fi o completare, o prezență și o binecuvântare a celuilalt.” Sursa: Bianka Luz

”Bărbatul alege în mod subconștient, tocmai acea femeie de care are nevoie, cu care el va fi fericit la interior.

Această alegere are loc în conformitate cu așa-numitul principiu al complementarității.

Dacă un bărbat este zgârcit, acesta este atras către o femeie darnică, deoarece aceasta îi va vindeca sufletul.

Dacă un bărbat este mândru, acesta va iubi o femeie care îl va umili.

Dacă un bărbat este fricos, el va fi atras de femei curajoase.

Este vorba despre faptul că atât iubirea, cât și prietenia, reprezintă, într-o mare măsură, un schimb reciproc, un ajutor reciproc la nivel de suflet și de caracter, o învațătură reciprocă.

Noi suntem prieteni cu acele persoane de la care putem să învățăm ceva. Dacă nu înveți nimic de la un prieten, dacă nu există niciun sacrificiu reciproc, ajutor reciproc, atunci, în principiu, prietenia devine lipsită de sens.

Dacă prietenul meu este mai inteligent decât mine, mai curajos, mai puternic, mai plin de succes, atunci eu sunt atras către el, acesta îmi este interesant. Același schimb reciproc se întâmplă și între soți.

Credința în Dumnezeu face ca gândirea noastră să fie dialectică și ne permite să întemeiem o familie armonioasă. În fiecare familie, acționează principiul complementarității. Acesta reprezintă o schemă generală a interacțiunii dintre soț și soție.

Dacă soțul este curajos, atunci soția trebuie să fie atentă, ea trebuie să-și înfrâneze soțul și să-l îndemne la bunul simț, deoarece un exces al unei asemenea trăsături de caracter, precum curajul, poate să ducă la probleme.

Dacă soțul este darnic, soția trebuie să fie economă. Dacă soțul este foarte energic și muncește în exces, soția trebuie să-i reamintească periodic că este timpul să se relaxeze și să se odihnească. Pentru ca soțul să nu cadă în extreme, soția trebuie să creeze o contrabalansare.

În plus, conform principiului complementarității, nu doar trăsăturile de caracter pozitive sunt echilibrate în mod subconștient de soți, ci și cele negative.

Dacă soțul este zgârcit, soția se străduie să cheltuiască mai mulți bani și astfel îl echilibrează.

Dacă soțul este fricos, soția devine excesiv de curajoasă, este atrasă către risc.

Soțul și soția creează intuitiv un fel de tandem care este totodată de mare vitalitate.

Dacă pentru soț sufletul se află pe primul loc, atunci lui i se formează și i se dezvoltă trăsături de caracter ca generozitatea, noblețea, sinceritatea, independența, curajul, iar soția îl echilibrează prin niște trăsături pozitive de caracter, complementare.

Dacă, pentru soț, trupul se află pe primul loc, atunci lui îi apar zgârcenia, invidia, firea supărăcioasă; și atunci soția îl va echilibra prin niște trăsături negative de caracter, corespunzătoare, ca: risipa, nesăbuința, aroganța, pentru ca familia să fie în echilibru.

Familia trăiește în conformitate cu legea unității și a luptei contrariilor. Dacă există iubire, atunci trăsăturile de caracter complementare sunt pozitive și soții sunt fericiți. Dacă nu există iubire, atunci, în acest caz, trăsăturile de caracter complementare sunt negative și problemele sunt inevitabile.”

Fragment Carte S.N. Lazarev ”SECRETELE FERICIRII IN FAMILIE”

Via S.N. Lazarev Romania

„Stiu ca multi oameni tanjesc dupa o relatie de cuplu care sa fie o Uniune sacra, insa o parte a Calatoriei spirituale consta in a intelege ca intai este necesar sa realizezi acea uniune a energiei Feminine si energiei Masculine in interiorul tau si pana nu vei ajunge la o stare de echilibru energetic, de pace interioara si de iubire pentru propria persoana, nu vei gasi partenerul potrivit pentru Uniunea sacra. Pana nu te vei simti complet/intreg tu, ca fiinta si nu te vei iubi, respecta si onora pe tine insuti, vei continua sa atragi acei parteneri care rezoneaza cu “nevoia” ta de a gasi pe altcineva care sa te faca fericit/ sa te implineasca/completeze.

Cat timp cautam iubirea si fericirea in afara noastra, traim dintr-un spatiu al lipsei/nevoii si vom atrage persoane care rezoneaza cu acea vibratie joasa. Abia atunci cand vei atinge echilibrul energetic in interior, cand te vei simti o fiinta intreaga, cand nu vei mai avea nevoie sa obtii iubire/validare din partea altuia, vei putea intalni acel partener cu care sa poti intra intr-o Uniune sacra, in care fiecare sunteti fiinte puternice, independente, care se iubesc/respecta/onoreaza pe sine si care isi doresc sa parcurga o Calatorie impreuna, ca parteneri egali si sa invete unul de la celalalt.

Un astfel de om va intra in viata voastra atunci cand sunteti pregatiti pentru el din punct de vedere vibrational.” (Karen Star) Traducerea: Mihaela Dan

"FEMEILE PROFUNDE în relațiile cu bărbații:

Cu cât ești mai profundă, cu atât mai greu îți va fi să păstrezi o relație. Stai, nu te speria! Nu se întâmplă asta pentru că este ceva în neregulă de tine, dimpotrivă, este posibil să fie ceva în neregulă cu bărbații pe care îi alegi.

Ei te vor toți (cine nu și-ar dori o femeie profundă alături?!), dar prea puțini se vor ridica la nivelul așteptărilor tale, pentru că tu ai nevoie de un bărbat puternic.

Femeia profundă caută frumusețea reală, are simțul esteticii extrem de dezvoltat și dorește să trăiască viața în profunzime.

Este interesată de artă, de spiritualitate, caută să îl cucerească în permanență pe bărbat și este o bună gospodină.

Cu toate astea, hai să vedem de ce bărbațiilor le este greu să țină pasul cu tine, femeia profundă.

Mulți bărbați nu fac față unei femei profunde. Iată de ce!

1. O femeie profundă pune întrebări profunde. Ea va face cercetări în ceea ce privește viața bărbatului cu care se întâlnește și va pune întrebări la care mulți nu vor cunoaște răspunsul.

Încă de la prima întâlnire va încerca să sape adânc și va pune întrebări personale, chiar filozofice.

Femeia profundă evită conversațiile superficiale.

2. O femeie profundă este sinceră. Mult prea sinceră, cu o sinceritate aproape greu de suportat. Femeia profundă ia integritatea în serios și un lucru în care crede cu tărie este onestitatea. Indiferent de ce va fi întrebată, va răspunde sincer și așteaptă același lucru din partea celorlalți.

3. O femeie profundă știe ce își dorește.

Sau pe cine dorește.

O femeie profundă își dă seama imediat dacă îi place de cineva și nu pierde vremea cu mai multe întâlniri pentru a-și da seama dacă există conexiune între ea și partener. Inima ei bate pentru puțini și știe sigur care sunt aceștia.

4. O femeie profundă aspiră la o relație profundă. Dorește să știe totul despre viața ta, vrea să audă povestiri despre trecutul tău, vrea să îți înțeleagă durerea și vrea să adauge valoare vieții tale.

Femeia profundă visează la o relație reală, care să însemne mai mult decât distracție și ieșiri în oraș.

5. O femeie profundă nu se teme de intimitate. Nu îi este teamă să se apropie sau că va avea de suferit în timpul acestui proces. Nu consideră că a te apropia de cineva înseamnă să îți pierzi libertatea sau te face vulnerabil. Profunzimea și intimitatea sunt extrem de importante, iar femeia profundă va prețui întotdeauna frumusețea intimității într-o relație.

6. O femeie profundă citește omul. Își dă seama imediat cine este cu adevărat cel cu care stă de vorbă și îl va face să se simtă vulnerabil în fața ei.

Femeia profundă nu se va abține să scoată la lumină ceea ce vede într-o persoană sau cât de bine o poate citi.

Cu riscul de a îl face pe celălalt să se simtă inconfortabil, femeia profundă vrea să îi transmită celuilalt că îl înțelege și că poate să renunțe la măști și bariere în preajma ei.

7. O femeie profundă este intensă. Ea poate fi ușor intimidantă, pentru că aduce intensitate în orice face. Emoțiile ei sunt intense, la fel și gândurile.

Femeia profundă nu va fi niciodată indiferentă față de lucrurile care contează pentru ea - nu mulți sunt suficient de puternici încât să facă față intensității de care dă dovadă.

8. O femeie profundă știe să iubească doar profund. Dacă nu o poți iubi profund, ea va pleca. Nu știe cum să se comporte în preajma celui pe care îl place cu adevărat ori să fie prietenă cu cineva pentru care are sentimente puternice.

O femeie profundă știe când cineva nu o poate întâlni la jumătatea drumului și se va detașa ușor de cel care nu poate să-i ofere iubirea profundă pe care ea o caută.

9. O femeie profundă nu te va aștepta.

Nu va aștepta să îți clarifici gândurile și sentimentele și nu te va privi în timp ce o eviți și încerci să te hotărăști în privința ei.

Ea este puternică și pasională și nu își va irosi emoțiile pe cineva care nu apreciază profunzimea.

Chiar dacă este în căutarea unei iubiri speciale, femeia profundă nu se teme să fie pe cont propriu."

Sursa: Kudika Via Dinu Alexandra

“Daca alegi sa iubesti o femeie trezita…

Daca alegi sa iubesti o femeie trezita, e nevoie sa intelegi ca intri intr-un teritoriu nou, profund si provocator.

Daca alegi sa iubesti o femeie trezita, nu poti sa ramai adormit.

Daca alegi sa iubesti o femeie trezita, fiecare parte din sufletul tau se va trezi. Nu doar organele sexuale, ci si inima.

Sincer, daca preferi o viata normala, stai cu o femeie normala.

Daca vrei o viata domestica, cauta o femeie care a permis sa fie domesticita.

Daca vrei doar sa-ti afunzi degetele in apele curgatoarele ale zeitei Shakti, stai cu femeia domestica care nu a plonjat in salbaticia oceanului sacru al feminitatii.

Femeie trezita sau femeie normala?

Este confortabil sa iubesti o femeie care nu si-a activat puterea interioara sacra. Pentru ca nu iti va apasa butoanele.

Nu te va provoca.

Nu te va forta sa devii Sinele tau cel mai inalt.

Nu va trezi partile uitate si amortite ale Spiritului tau, care tanjeste sa-ti aduca aminte ca viata inseamna mai mult decat ce se vede.

Nu va privi in ochii tai obositi si nu iti va trimite fulgerul adevarului prin corp, zdruncinandu-te si trezind dorinta de mult uitata pentru dragostea adevarata din tine.

O femeie netrezita iti va putea satisface si alina ego-ul, inima si corpul. Va merge tacuta langa tine si te va face sa te simti dorit, responsabil ca si cum tu indeplinesti rolul tau principal.

Daca asta este suficient pentru tine atunci accepta. Iubeste-o cu toata inima, ramane-i credincios si multumeste-i zilnic pentru darul prezentei ei blande si neamenintatoare in viata ta.

Ce inseamna a iubi o femeie trezita

Daca nu este suficient pentru tine si daca tanjesti dupa celalalt tip de femeie, cea salbatica, atunci fii constient ca esti in vartejul transformarii sufletului tau.

Fii constient ca faci o alegere serioasa, cu consecinte karmice.

Daca alegi sa patrunzi in aura si corpul unei femei al carui foc spiritual explodeaza,inseamna ca accepti ca ai nevoie de un anumit nivel de pericol si de risc ca sa cresti.

O data ce incepi sa iubesti o astfel de femeie, trebuie sa accepti responsabilitatea totala pentru schimbarile de viata care vor decurge de aici.

Viata ta nu va mai fi confortabila. Viata ta nu iti va permite sa stai blocat in rutina si in tipare vechi. Viata ta te va conduce inspre o aroma noua.

Vei fi aprins de prezenta feminitatii salbatice care va incepe sa trimita socuri electrice de lumina spirituala in toate chakrele tale, acordandu-te cu chemarea Divinului.

Intimitatea cu o femeie trezita

A alege sa fii intim sexual si romantic cu o femeie trezita cere curaj din partea masculinului. Curajul de a pasi in necunoscut. Dar iti va aduce recompense dincolo de intelegerea mintii.

Te va duce in lumi nedescoperite, pline de mister si magie.

Te va conduce, ametit de iubire, in padurile salbatice ale extazului senzual.

Iti va arata cerurile sacre pline de stele, astfel incat vei incepe sa te intrebi daca traiesti pe aceeasi planeta pe care te-ai nascut.

Te va deschide atat de mult, incat inima ta neinfricata si pasionala aproape ca va innebuni de dor.

Vei vrea sa o consumi si sa o penetrezi la fiecare nivel, astfel incat esenta ta masculina sa consume si sa penetreze lumea – iluminand universul cu devotamentul dragostei din inima ta.

Te va vedea cum nu ai fost vazut niciodata.

Va avea incredere in tine.

Te va aprecia.

Va aprecia eforturile tale de a o face fericita.

Va valoriza tot ce faci si tot ce esti.

Nu va fugi de intunericul tau, pentru ca intunericul nu o sperie.

Te va imbratisa, te va saruta, te va mangaia si te va iubi pentru a te reda vietii. Va spune cuvinte pe care Sufletul tau le intelege. Nu te va pedepsi pentru greselile tale.

O alegere cu riscuri

Este un risc incredibil sa iubesti o femeie trezita, pentru ca dintr-o data nu va mai fi loc ca sa te ascunzi. Ea vede totul, de aceea te poate iubi cu o profunzime si o prezenta dupa care inima si corpul tau au tanjit atat de mult si atat de profund…incat te vei intreba daca ai fost in viata, in tot timpul asta in care ai fost departe de ea.

A iubi o femeie in felul asta este o alegere: alegerea de a trai cu sufletul in flacari.

Viata ta nu va mai fi la fel din momentul in care ai invitat energia ei inauntrul tau.

Asuma-ti acest risc sau paseste inapoi, stai cu o femeie normala si accepta o viata mai sigura, mai confortabila si mai calma.

Doar asigura-te ca, atunci cand alegi ultima varianta, nu-ti petreci restul vietii uitandu-te mereu peste umar, tanjind sa mai vezi inca o data misterul feminin care acum a disparut.

Pentru ca ea va fi deja plecata…intorcandu-se in stelele, galaxiile indepartate si in raiul din care a venit.”

Sursa: Sophie Bashford 

“Alege Un Bărbat Care Îți Va Împlini Sufletul.

„Deschiderea ta, îl va atrage pe bărbatul tău mai adânc, și îl vei simţi mai pe deplin în inima ta. El își destinde temerile, și pătrunde cu mai multă dragoste, destinzându-ţi temerile, și astfel îl vei primi mai complet. În cele din urmă, ambii vă predați atât de total, fără reţineri, încât nu mai există nicio pază sau oprire. Sexul devine iubire neîngrădită. „~ David Deida

Ești trezită într-un mod, în care nu mai eşti atrasă de un om obișnuit.

Femeie înțeleaptă, femeie sălbatică, muză antică, a artiștilor și a poeților, te întrebi despre un partener, care îţi poate distinge chemarea de sirenă.

Tu ai fost umbra, care a trecut pe lângă el, în plimbările prin lumina lunii, când și-a căutat inima. A ajuns să te înțeleagă, dar timpul nu a fost corect.

Precum un mănunchi în vânt, l-ai ocolit în călătoria sa spre iluminare.

Poate că nu a fost gata, poate că nici tu nu erai, în timp ce îți îmbibai trupul în mister și citeai texte sacre, el și-a hrănit mintea cu poezie și proză. Poate că, în timp ce ascultai şopotele spiritelor pădurilor și te sprijineai de copaci bătrâni, înțelepți, el a fost un pas sau doi în spatele tău, durerea pentru sunetul pașilor tăi pe muşchiul sfărîmat.

Femeie sălbatică, căutător spiritual, alege un bărbat, care să-ţi hrănească sufletul.

L-ai văzut în cărți, pare iluzoriu, dar e real. Este o provocare, nu se teme să-şi spună gândul. Este un om, care își cunoaşte calea.

Ai nevoie de un bărbat, a cărui forță este mai mult decât în mâinile lui.

Ai nevoie de un bărbat, al cărui caracter îți face inima să bată, corpul tău, să îşi piardă controlul.

El este genul de om, care va bea esența ta, dar care, nu te va venera, pentru că știe, cât de naturală este necesar, să fii. El îți va admira focul, se va topi la atingerea ta – el va intra în sufletul tău, prin ochii tăi.

El îţi va înțelege independența, de multe ori îl vei părăsi. Te va urma, dacă îi ceri, dar își va păstra visele proprii.

El va crea o legătură numai când îl întrebi, și apoi va fi fericit. Un bărbat, care îți hrăneşte sufletul, îți poate hrăni și corpul.

El îţi admiră singurătatea, este pornit de mintea ta, trăieşte pentru următoarea suflare, a femeii sălbatice înțelepte – eşti tot ceea ce căuta.

Cărțile de pe raftul tău, tămâia din aer, cardul ce se desface, pentru a-și spune viitorul, cântarea din spaţiul tău de meditație – toate sunt hrană sacră, pentru el.

Alege un bărbat, care înțelege plimbările sub luna intensă, magică. Cel care îţi va lua mâna, și va călca tăcut, printre fulgii, care cad. Unul, care vorbeşte cu stelele, și pentru care planetele se întorc.

Alege un bărbat, al cărui zâmbet va face, să ţi se înmoaie genunchii. Unul, a cărui gură arde, îmbrăţişându-ţi adâncul şi esenţa ta. Unul, a cărui dragoste, nu pune nici un semn de întrebare asupra intenţiilor sale – el știe că tu ești singura.

Alege un bărbat, care nu se teme de sexualitatea sa sau de a ta. El va aştepta cu nerăbdare, ceea ce ocroteşti între șolduri, limba lui ca mierea și bărbăţia, care se ridică pentru a-ţi satisface setea. În timp ce fredonezi un cântec de dragoste, în timp ce va aluneca pe buzele sale, el te va aduce într-un extaz de valuri oceanice, care se prăbuşesc pe mal.

Dă-i totul, femeie mistică. Pune-i un vin de rodie. Dă-i un pahar de fantezii interzise, ​​să te cunoască în cea mai întunecată formă.

Un bărbat, care îți hrănește sufletul te face vie Un bărbat, care îţi hrăneşte sufletul, merge cu corbul ca şi ghid. El este acasă în această lume şi în întregul loc, unde se adună spiritele şi totul este cunoscut. Lasă-l să te hrănească prin miracolul său, prin cuvintele pe care le poate vorbi, din adâncimea bogată a glasului său, mângâindu-ţi urechile, în timp ce i te întinzi dezbrăcată în braţe.

El nu va fugi. Indiferent ce vei dezvălui. Chiar dacă îi spui că dragonii, sau unicornii, sau spiritele rele, îţi vizitează visele, pe timp de noapte. Chiar dacă, rosteşti cuvinte, pe care le-au învățat doar vrăjitoarele. Chiar dacă, îi spui că odată, trupul tău a ars pe un rug, de ură și frică. Alege un bărbat, care îți va împlini sufletul. Cel ce știe că tu ești universul, marea de la miezul nopții, sunetul tânguios din interiorul unei scoici și freamătul aripilor de colibri, în zori.

Știe că ești solitară. Că uneori, ești un vânt distructiv. Că uneori, ești tundra înghețată și, uneori, căldura unei insule din deşert. Uneori, şi el este aceste lucruri, și după ce te dobândeşte, rămâne.

Aşa că, lasă-ţi jos apărarea. Pune-ţi sabia în locul său sigur, aruncă-ţi scutul. Nu te va răni, iar dacă o va face, va fi bine. Vei înțelege fiecare dintre celelalte slăbiciuni. Femeie sălbatică, permite-i să intre.

Alege un bărbat, care îți va împlini sufletul.”

~ Monika Carless

Scena din Viata

Timp: zilele noastre, mai precis, ieri.

Scenariul: Un bulevard prin zona hotelului Aro, Brasov.

Protagonistii: 2 cupluri. Unul iubitor si altul indiferent. Ambele cupluri cu copii. Mici. Copiii aveau 1 an si cateva luni, cel mult.

Naratiunea: Trista intr-un cuplu & fericita in celalalt.

Sa detaliez: Iesisem din masina, eram aparent singura acolo, sa vorbesc la telefon cu o clienta (prietena deja) dorind sa aman o sesiune de Vineri seara, din motive obiective, participare la o lansare business ~ client business, undeva in centrul Brasovului.

In timp ce telefonul meu alb suna, remarc un cuplu care se apropia.

Privirea insistenta, indrazneata a barbatului obisnuit sa cucereasca ~tagma feminina~ cu o privire intensa, m-a deranjat si am schimbat instantaneu privirea, inghetand clipa, intorcandu-ma & neincurajand admiratia lui, in timp ce sotia si copilul paseau langa el.

Privilegiul privirii mele admirative & iubitoare este acordat cui trebuie si niciodata barbatilor insistenti si orgoliosi, macho man type, mascul alpha type, singuri sau in cupluri. Ii ignor total.

I am the Queen of the attitude, oriunde pasesc.

Exista in fiece gena a celulelor mele aceasta atitudine inabordabila. Este un atuu al persoanelor inalt elevate.

Admir discret barbatii adevarati care ma admira la fel de discret si pasesc mai departe nobil, schimbul admiratiei noastre fiind elegant si in timpul permis: 1 secunda. Admiratia este fireasca, daca respecti regulile de bun simt. Numesc aceasta atitudine Royala. O poate deprinde si stapani oricine.

Sa ma reintorc la cuplul cu pricina: Energia cuplului era in deriva. Acum energetic totul se simte, daca esti un pic aware.

Fetita plangea si mergea cumva in urma mamei, barbatul pasind inainte, total insensibil.

Tanara mama, era la fel. Total in alta lume. Fetita plangea si avea manutele intinse spre mama. Mama a prins-o de guleras si continua sa mearga, fara sa o ia in brate si sa o aline. Fetita continua sa planga. Scenele astea pentru mine sunt insuportabile.

Cand observ aceste scene, desi stiu ca totul este in divine order, stiu ca acei parinti au o menire impreuna, ca fetita a venit sa-i ajute, nu pot sa nu simt tristete mare. Daca nu vorbeam la telefon i-as fi intrebat de ce nu sunt acolo cu fetita lor in bucurie. S-au indepartat tristi, nefericiti, cu micuta plangand in urma lor.

O scena care mie-mi topeste inima, desi simt compasiunea, imi doresc sa vad copiii fericiti.

De aceea spun din nou si din nou, dragelor {va rog} fiti pregatite sa va casatoriti si sa nasteti un copil.

Ce se tot perpetueaza in jur despre dragostea perfecta, casatoria ideala, e usor utopic, daca partenerul ales este nepotrivit total.

Evitati sa va casatoriti cu un Don Juan care nu se va schimba pentru voi, chiar nu se poate schimba, nici macar un copil nu-l induioseaza.

E trist si e real.

El nu stie ce vrea, a aparut copilul si e depasit de situatie. Ar fugi departe de acest commitment, dar nu mai are cum, este deja casatorit si are si un copil.

Doreste altceva decat o asa responsabilitate Uriasa.

Copilul plange, copilul are nevoi, copilul doreste dragoste, copilul doreste afectiune, copilul doreste sa fii acolo cu el in iubire pura. Copilul simte toate energiile din cuplu si o reflecta pe mama, reflecta relatia dintre parinti.

Barbatul nepregatit doreste flirt, doreste alte partenere, doreste mai multi bani, doreste libertate, doreste ~cai verzi pe pereti~, nici el nu stie ce doreste, dar ~inrobirea~ aia si partenera de care este plictisit, responsabilitatea, integritatea, cu siguranta nu sunt optiunile lui.

Tanara femeie este in depresie. Trista peste masura si in incapacitate de a avea grija de micuta care plangea de iti sfasia inima.

Onorare pentru aceste lectii dure de viata, lectii in care oamenii nu stiu ce vor si pretind, sunt prinsi in capcana iluziei iubirii si acolo se terorizeaza unii pe altii cu tacerea surda.

Se mint pe ei si pe ceilalti, isi mint familiile, se casatoresc de circumstanta sau pentru ca a aparut copilul si iata drama.

Sunt multi in ecuatia asta si e trist de tot sa fii mort(moarta) in viata ta cu un copil alaturi.

Cuplul celalalt este plin de iubire. Slava Lui Dumnezeu ca exista dragoste pe lumea asta!

Copilul este fericit. Un baietel care abia invata sa paseasca.

Tatal il sustine dintr-un premergator improvizat din bretelele de la micutii blue jeans. Mama ii priveste incantata, naturala, fericita.

Energia cuplului este la fel de naturala, fireasca, plina de dragoste. Dragostea este simpla. Este bunatate. Este respect. Este respect, repet.

Este curaj sa iti asumi un angajament pentru ca simti si iubesti, te respecti pe tine si pe cea de langa tine, deep. Un barbat care-si onoreaza, divinizeaza partenera o va onora cand ea este langa el sau nu, va fi impecabil cu privirea lui, cu orice atitudine si gest, alte femei sunt inexistente, total inexistente.

Le remarca cateva secunde, apoi isi vede de drumul si calea lui unica. Paseste in integritate ca un Rege, stiind ca partenera sa este una si unica, cea care-i va aduce dragostea si nemurirea.

El stie sa se respecte ca un Rege. ~Slujitorii instinctului primar~ isi permit chiar sa fluiere, sa agate, sa flirteze cu partenera langa ei, unii. Sunt doar niste bieti slujitori ai instinctului pe calea evolutiei.

Intr-o buna zi vor sti si ei cum este cu respectul de sine.

Un barbat adevarat, un gentleman, un barbat care se respecta pe sine 100% ignora elegant alte prezente feminine sau stiu foarte bine arta respectului catre principiul feminin, onorand si admirand cu discretie, focusul lor fiind exclusiv pe partenera lor de viata.

Sunt rari asemenea barbati si am privilegiul de a cunoaste cativa.

Iata diferente de la Cer la Pamant. Iata fericirea si nefericirea surprinse intr-o clipa, undeva in spatele hotelului Aro.

Va rog intemeiati cupluri bazate pe dragoste adevarata, apoi zamisliti copiii. Pasiti in afara iluziei!

Asa va fi bine pentru noi toti, pentru viata insasi, pentru voi, pentru acel copil, pentru Planeta pe care traim. E timpul sa evoluam dincolo de superficialitate.

Un copil cu asa rani adanci va suferi enorm pana cand va decide ca tanar adult sa isi vindece traumele generate de lipsa iubirii si atentiei din copilarie.

Compasiune inalta, Carmen Meera”

“Cei puternici nu sunt iubiți – sunt incomozi.

Ei nu pot fi controlați.

Ei se aud pe sine, știu ce merită și nu sunt pregătiți să renunțe la asta.

Au în interior ancore cu care se țin ferm de dorința de a trăi fără murdărie și de a fi fericiți în ciuda tuturor circumstanțelor. În interior au rădăcini puternice care nu pot fi smulse sau distruse. La fel cum nu pot fi distruse principiile lor de fier, stima de sine, moralitatea și încrederea în ei înșiși.

Cei puternici sunt capabili să reziste oricărui adevăr, loviturilor sorții, torturii trădării și furtunii propriilor emoții.

Nu le este frică de durere, pentru că, după ce au supraviețuit războiului din propria inimă și au trecut prin iadul personal, au învățat să transforme rănile în înțelepciune și să se bucure de viață, păstrând frumusețea și tandrețea în inimile lor.

Cei puternici nu fac schimb de fericire, nu cerșesc dragoste – dar dacă Dumnezeu le trimite acest sentiment, ei îl vor accepta ca pe un mare dar și nu vor trăda niciodată omul pe care îl iubesc.

Ei trăiesc cinstit, acționează conform conștiinței, nu își etalează istoria, nu-i învață pe alții cum să trăiască, ci preferă să se aprofundeze în sine și să se dezvolte.

Își poartă crucea fără să o pună pe umerii altora, sunt responsabili pentru ceea ce au spus și au făcut, iar pentru eșecuri se învinuiesc doar pe sine, învață din greșeli – cei puternici preferă să tragă concluziile corecte decât să regrete.

Sunt foarte înțelepți – nu pot fi îndoiți sau impuși să facă ceva împotriva dorinței și voinței lor. Niciodată, în nicio circumstanță.

Și știu cum să plece. Cei puternici știu să plece pentru odată pentru totdeauna. Nu le testați sentimentele, caracterul și răbdarea – pentru că doar vă veți frânge. “

Autor: Lia Russ via Elena Elenica

“Este mai ușor să-ți protejezi inima de rău, decât să o vindeci, după ce ai primit răul în inima ta.

Este mai ușor să iei decizia să nu intri într-o relație cu un om despre care adânc în interiorul tău știi că nu este omul potrivit pentru tine, decât să ieși dintr-o relație disfuncțională cu un om care nu este potrivit pentru tine.

E mai ușor să iei decizia de a nu consuma droguri, decât să te eliberezi de dependența de droguri.

E mai ușor să decizi să nu plantezi în viața ta buruieni decât să smulgi din viața ta buruienile care au năpădit-o și care n-ar fi trebuit să ajungă să crească acolo.

Viața ta ar fi mult mai ușoară dacă te-ai gândi bine la consecințele alegerilor tale înainte de a face acele alegeri, dacă te-ai proteja și nu ai primi în viața ta persoane, lucruri, relații, comportamente care nu-ți sunt benefice.

Cele mai multe probleme din viața noastră au legătură cu alegerea noastră de a permite să fie „plantat” în viața noastră ceva ce n-ar fi trebuit să acceptăm să fie plantat. Odată plantată sămânța răului, ea va face ce face orice sămânță: va crește. Problema nu este că sămânța răului a creat răul în viața ta, problema este că tu ai permis să fie plantată sămânța răului în viața ta, că tu ai făcut acea alegere.” (Yannik McKie's) Traducerea: Mihaela Dan

"O mulțime de oameni își reprimă emoțiile zi de zi.

Există un motiv pentru care o mulțime de oameni se simt rău și acesta este că de foarte mult timp acei oameni nu își rostesc adevărul, nu spun ceea ce cred și nu exprimă ceea ce simt.

Eu am încetat să mai fac asta de ceva timp; eu am început să-mi rostesc adevărul și am descoperit că pe măsură ce exprimi ceea ce crezi și ceea ce simți, și iubirea de sine crește.

Femeile au fost programate de societate să fie docile, să nu-i contrazică pe ceilalți, să facă ce li se cere.

Bărbații au fost programați să nu-și arate latura sensibilă, să nu se arate vulnerabili și de aceea sunt atâția bărbați care aparent sunt niște duri, dar în interiorul lor sunt foarte tulburați.

Practic, noi toți am fost programați să ne reprimăm emoțiile, să nu ne permitem să exprimăm ceea ce simțim.

Un om care funcționează într-un mod sănătos este acela care își permite să se exprime, care își acordă libertatea de a exprima ceea ce simte.

Că sunteți femei sau bărbați, încetați să vă mai ascundeți, încetați să vă mai reprimați emoțiile: spuneți ce simțiți! Arătați-le celorlalți ce simțiți.

Despresia vine ca urmare a blocării, a suprimării emoțiilor. Și cel mai bun lucru pe care îl poți face pentru tine este să începi să exprimi ceea ce simți.

Nu te duce la culcare gândindu-te la ceea ce ai fi vrut să spui într-un anumit context în cursul zilei și n-ai spus; nu te duce la culcare regretând că nu ai spus acel lucru la momentul respectiv. Când ai ceva de spus, spune!

Învață să-ți rostești adevărul chiar dacă la început vocea ta tremură. Învață să onorezi ceea ce simți, să fii tu însuți, să te exprimi la modul autentic. Învață să spui „Nu” atunci când simți că e „Nu”. "(Ralph Smart) Traducerea: Mihaela Dan

"Dacă o femeie se află în câmpurile energetice ale unui bărbat, acea femeie îl defineste pe bărbatul respectiv in etapa respectivă a evolutiei sale spirituale (...).

Un barbat care alege să-si manifeste armonia si iubirea, are în câmpurile sale o femeie care manifestă armonia si iubirea (...).

Un bărbat constient de Sine, constient că este manifestare a lui Dumnezeu, are în câmpurile sale o femeie trează, costientă de Sine, constientă că este manifestare a lui Dumnezeu si experimentează conditia Umana si Dumnezeiasca, pe Pamânt si in toată Creaţia.

Asadar, toate femeile manifestă ceea ce manifestă ca raspuns la cererea bărbatului, prin gândurile sale, cuvintele sale, alegerile sale de manifestare, ca raspuns la ceea ce ALEGE SA FIE BĂRBATUL RESPECTIV.

Femeile din viata bărbatilor sunt raspunsul Divinitatii la cererea barbatului respectiv, raspunsul la ceea ce alege sa fie acel bărbat.

Femeia ta vorbeste despre tine si etapa evolutiei spirituale in care te afli TU in acest moment."

Via Elena Elenica

"O mulțime de oameni își reprimă emoțiile zi de zi.

Există un motiv pentru care o mulțime de oameni se simt rău și acesta este că de foarte mult timp acei oameni nu își rostesc adevărul, nu spun ceea ce cred și nu exprimă ceea ce simt.

Eu am încetat să mai fac asta de ceva timp; eu am început să-mi rostesc adevărul și am descoperit că pe măsură ce exprimi ceea ce crezi și ceea ce simți, și iubirea de sine crește.

Femeile au fost programate de societate să fie docile, să nu-i contrazică pe ceilalți, să facă ce li se cere.

Bărbații au fost programați să nu-și arate latura sensibilă, să nu se arate vulnerabili și de aceea sunt atâția bărbați care aparent sunt niște duri, dar în interiorul lor sunt foarte tulburați.

Practic, noi toți am fost programați să ne reprimăm emoțiile, să nu ne permitem să exprimăm ceea ce simțim.

Un om care funcționează într-un mod sănătos este acela care își permite să se exprime, care își acordă libertatea de a exprima ceea ce simte.

Că sunteți femei sau bărbați, încetați să vă mai ascundeți, încetați să vă mai reprimați emoțiile: spuneți ce simțiți! Arătați-le celorlalți ce simțiți.

Despresia vine ca urmare a blocării, a suprimării emoțiilor. Și cel mai bun lucru pe care îl poți face pentru tine este să începi să exprimi ceea ce simți.

Nu te duce la culcare gândindu-te la ceea ce ai fi vrut să spui într-un anumit context în cursul zilei și n-ai spus; nu te duce la culcare regretând că nu ai spus acel lucru la momentul respectiv. Când ai ceva de spus, spune!

Învață să-ți rostești adevărul chiar dacă la început vocea ta tremură. Învață să onorezi ceea ce simți, să fii tu însuți, să te exprimi la modul autentic. Învață să spui „Nu” atunci când simți că e „Nu”. "(Ralph Smart) Traducerea: Mihaela Dan

"Dacă o femeie se află în câmpurile energetice ale unui bărbat, acea femeie îl defineste pe bărbatul respectiv in etapa respectivă a evolutiei sale spirituale (...).

Un barbat care alege să-si manifeste armonia si iubirea, are în câmpurile sale o femeie care manifestă armonia si iubirea (...).

Un bărbat constient de Sine, constient că este manifestare a lui Dumnezeu, are în câmpurile sale o femeie trează, costientă de Sine, constientă că este manifestare a lui Dumnezeu si experimentează conditia Umana si Dumnezeiasca, pe Pamânt si in toată Creaţia.

Asadar, toate femeile manifestă ceea ce manifestă ca raspuns la cererea bărbatului, prin gândurile sale, cuvintele sale, alegerile sale de manifestare, ca raspuns la ceea ce ALEGE SA FIE BĂRBATUL RESPECTIV.

Femeile din viata bărbatilor sunt raspunsul Divinitatii la cererea barbatului respectiv, raspunsul la ceea ce alege sa fie acel bărbat.

Femeia ta vorbeste despre tine si etapa evolutiei spirituale in care te afli TU in acest moment."

Via Elena Elenica

„Indiferent că e vorba despre o persoană/ relație/ situație/ slujbă, dacă nu simți în interiorul tău un „Daaa!” răsunător, persoana/ relația/ situația/ slujba nu este ACEEA pentru tine, nu este cea care rezonează 100% cu tine.

Dacă faci comparații cu ce ai avut în trecut, dacă te gândești că „e mai bine decât ce am avut în trecut”/ „e mai bine așa decât deloc”/ „nu este chiar extraordinar, dar e cea mai bună variantă dintre cele disponibile”, dacă e nevoie să-ți oferi singur argumente din care să rezulte că „e destul de bine”, atunci nu este persoana/ relația/ situația/ slujba care rezonează 100% cu tine.

Dacă nu simțiți că e un „Daaa!” din toată inima, dar mergeți mai departe pe acea cale, ar fi spre Binele vostru să conștientizați că nu vă plasați la cel mai înalt nivel de vibrație care vă este disponibil.

Tot ceea ce este aliniat cu cel mai înalt nivel de vibrație care vă este disponibil vă face să simțiți în interiorul vostru un „Daaa!” răsunător. Nu există nici măcar cea mai mică ezitare.

Nu vă mai mulțumiți cu mai puțin de 100% aliniere cu rezonanța voastră!

Fiți conștienți de compromisurile pe care le faceți, alegeți ca răspunsurile/ alegerile voastre să vină din spațiul inimii, nu din spațiul minții.” (Elizabeth April) Traducerea Mihaela Dan

„În ultima perioadă în numeroase relații de cuplu de lungă durată au fost mai multe conflicte ca de obicei. Asta s-a întâmplat pentru că oamenii au evoluat și s-au schimbat.

Dacă ai un partener care nu înțelege lucrurile așa cum le înțelegi tu, cu care nu te poți manifesta la modul autentic, în fața căruia nu simți că îți poți deschide cu adevărat sufletul, cu care nu ai o comunicare la nivel profund, dacă ceea ce spui „ajunge la urechi surde”, o să fii frustrat, pentru că simți că nu ești VĂZUT, nu ești AUZIT, nu ești ÎNȚELES.

Dacă ai un partener care se află la un nivel de vibrație apropiat ție acesta va înțelege când ești într-o stare mai dificilă, când ești copleșit de emoții/ gânduri de vibrație joasă, când treci printr-o perioadă mai dificilă și te va susține, în loc să te acuze, să-ți reproșeze că te comporți într-un anumit fel, să se simtă jignit/ neglijat/ abandonat, etc.

Toate relațiile vor fi încercate și vor trece la un nou nivel; fiecare partener se va alinia cu cel mai înalt nivel de vibrație care îi este disponibil, iar în unele cazuri asta va însemna că cei doi vor pleca pe drumuri separate.

Și știu că unii dintre voi vă gândiți acum: „Fir-ar să fie! O să fie nevoie să iau o decizie dificilă în curând…”.

Provocările prin care veți trece în relația de cuplu fie vor duce la o separare și mai mare decât cea deja existentă între voi și partenerul de cuplu, fie va duce la o apropiere și mai mare decât există acum între voi și acesta. Și ceea ce va decide în care dintre cele două cazuri vă veți încadra este comunicarea sincera.” (Elizabeth April) Traducerea Mihaela Dan

„Există două lucruri pe care le puteți încerca dacă sunteți într-o relație de cuplu de lungă durată care în prezent nu mai merge:

*creați un alt gen de relație împreună. Faptul că relația voastră nu mai merge în forma actuală nu înseamnă neapărat că nu poate merge dacă îi schimbați forma. Faptul că lucrurile nu mai pot merge între voi în forma în care sunt acum nu înseamnă neapărat că nu pot merge într-o altă formă.

Decideți împreună ce formă a relației este potrivită pentru voi doi. Și renunțați la vechiul „bagajul energetic” - discutați la modul absolut sincer tot ce este de discutat, lămuriți tot ce este de lămurit, iertați tot ce este de iertat și porniți ceva nou.

Și renunțați la pretextele pe care le tot folosiți pentru a rămâne blocați în vechea formă a relației, care este evident că nu mai funcționează: „Dar dacă în noua formă va fi mai rău ca acum?”, „Mai bine așteptăm până mai cresc copiii…”, etc.

*stabiliți noi standarde în relație și respectați-le. De exemplu: „Nu mai sunt dispusă să accept ca tu să-mi dictezi cu ce să mă îmbrac”.

Care sunt lucrurile care te fac să simți că nu ești partener egal în relația voastră? Ce îți dorești cu adevărat de la relația voastră?

Scrie toate aceste lucruri, lămurește-te ce vrei și apoi spune-i clar partenerului tău ce îți dorești: „Nu mai accept chestiile astea, pentru că eu merit mai mult. Și dacă tu nu ești dispus/ă să mă tratezi așa cum merit, atunci relația noastră se încheie aici”.

Stabilește limite clare și asigură-te, de asemenea, că există și consecințe. În cazul în care tu ameninți ani la rând că o să faci nu știu ce dacă partenerul tău se va comporta într-un anumit fel, dar nu faci niciodată acel lucru, evident că partenerul tău nu va da doi bani pe amenințările tale. Nu mai permite să-ți fie încălcate limitele!

Încearcă pentru ultima oară, fă tot ceea ce depinde de tine pentru a rezolva problemele, pentru a face ca acea relație să meargă, iar dacă vezi că partenerul tău nu este dispus să te întâlnească la jumătatea drumului, că nu este dispus să facă tot ce depinde de el ca să rămâneți împreună, atunci ți-ai primit răspunsul. Poți ieși din relație, fiindcă știi foarte clar că acel om nu este dispus să facă niciun efort ca să te păstreze lângă el.” (Elizabeth April) Traducerea Mihaela Dan

„În perioada în care învățăm să ne vindecăm traumele și se întâmplă să ne mai fie apăsate butoanele, noi avem dubii uneori: „În acest caz am primit un semn că este necesar să stabilesc limite mai ferme în relația cu X sau mi se indică faptul că încă mai am de procesat anumite traume? Dacă eu aleg să mă îndepărtez de X, este pentru că simt că nu mi se mai potrivește/ nu mai rezonez cu el/ea sau faptul că mă îndepărtez de această persoană este un mod de a evita să mă uit la trauma din interiorul meu?”.

Să spunem, de exemplu, că de fiecare dată când interacționezi cu un anumit om (fie el un membru al familiei, un prieten, partenerul de cuplu, etc) ajungi să te simți rănit/ jignit/ iritat/ furios, ai tendința să te aperi în fața acuzațiilor/ reproșurilor pe care ți le face sau să-i dai o replică acidă - e ceva din tine care este zgândărit de fiecare dată. Ceea ce experimentezi de fiecare dată este că reacționezi după ce ți-au fost apăsate butoanele.

Ceea ce poți face este ca de fiecare dată când simți că îți sunt apăsate butoanele să te uiți în interiorul tău și să cauți ce anume din tine reacționează în acel mod dezechilibrat; când faci asta, poate fi necesar să stabilești niște limite mai ferme în relația cu acel om, în timp ce te ocupi de ceea ce este de vindecat în interiorul tău. E ca și cum îți asiguri un spațiu de siguranță pentru perioada în care te ocupi de procesarea propriei traume, când îți permiți să simți toate acele emoții copleșitoare legate de traumă; după ce ai procesat acea traumă poți „lărgi” limitele și poți sta în fața persoanei respective mult mai relaxat, pentru că aceasta nu îți mai apasă butoanele.

În unele cazuri, dacă tu nu stabilești limite mai stricte pentru o perioadă, cât te ocupi de propria traumă, îți este mult mai dificil să ai parte de spațiul/ liniștea necesare pentru a face această muncă interioară dificilă. Și faptul că pentru o perioadă stabilești limite mai stricte nu are legătură cu persoana respectivă, are legătură cu nevoile tale de moment.

De multe ori noi avem impresia că atunci când cineva ne apasă foarte des butoanele este necesar să „lămurim lucrurile” cu acel om, că trebuie să-i cerem să se comporte mai frumos/ respectuos/ iubitor cu noi, că trebuie să-i explicăm că vrem să se schimbe, fiindcă ne face să ne simțim…….

Nu, nu e vorba de a-l schimba pe acel om, ca să nu ne mai apese butoanele, e vorba de ce este în interiorul nostru, de o traumă personală care necesită vindecare.

Iar după ce ne vindecăm trauma și interacționăm cu acel om vom constata că deși el face aceleași lucruri, nu ne mai apasă butoanele, ci doar observăm la modul neutru „Hm… Ce comportament de vibrație joasă are X…”.

Este necesar să ne onorăm nevoia de a stabili limite în relațiile cu ceilalți, ca să ne putem vindeca propriile traume.

Nu este cazul să încercăm să reparăm/ schimbăm cealaltă persoană, nu e cazul să încercăm să o facem să ne iubească sau să fie într-un anumit fel, așa cum credem noi că „e bine”/ „trebuie” să fie. Tot ce avem de făcut este să ne vindecăm noi înșine.” (Lorie Ladd) Traducerea Mihaela Dan

„Totul ține de sentimentul propriei valori. Dacă tu simți că nu valorezi nimic, atunci simți că nu meriți nimic și ca atare, te mulțumești cu firimituri și trăiești în tiparul victimei.

Când știi că ai valoare, când știi că meriți tot ce este mai bun, îți asumi deplina responsabilitate pentru viața ta și nu mai ai impresia că X „îți face...”, că „e vina” lui Z că te simți atât de rău, că din cauza lui Y „nu ai putut tu să....”. Atunci când experimentezi un abuz emoțional sau fizic te tratezi cu compasiune și știi că este responsabilitatea ta să faci un alt gen de alegeri, să ieși din acea situație/ relație.

Dar dacă tu nu simți că ai valoare, nu simți că meriți mai mult decât ai în acea situație/ relație, nu vei face alt gen de alegeri, vei rămâne acolo.

Până nu simți că meriți mai mult decât ceea ce primești în acea situație/ relație, că valorezi mai mult de atât, nu vei ieși din situația/ relația respectivă. Depinde de tine cât va dura până îți vei asuma responsabilitatea pentru ceea ce ți se întâmplă, până când vei decide că meriți mai mult și vei face alt gen de alegeri.

În timpul zilei monitorizați-vă, observați dacă sunt situații în care intrați în tiparul victimei și când faceți asta, tratați-vă cu compasiune și nu mai luați lucrurile la modul personal. Modul în care se comportă un om nu are legătură cu voi, are legătură cu el, cu traumele sale. Așa cum modul în care vă comportați voi nu are legătură cu cealaltă persoană, are legătură cu voi, cu traumele voastre.

De câte ori conștientizați că dați vina pe alții pentru ceea ce simțiți voi/ vi se întâmplă vouă, amintiți-vă că nimeni nu „vă face” nimic, asumați-vă responsabilitatea pentru ceea ce simțiți/ vi se întâmplă și întrebați-vă cum puteți schimba lucrurile, ce alte alegeri puteți face. Întrebați-vă: „Simt că merit mai mult decât atât? Simt că valorez mai mult decât atât?”.

Ieșiți din tiparul victimei!” (Lorie Ladd) Traducerea Mihaela Dan

„Găseşte omul cu care să îţi respiri viaţa.

Găseşte omul care să îţi sărute fruntea şi palmele.

Găseşte omul care să îşi dea ultimii bani pe care îi are în buzunar doar pentru a-ţi lua o floare, ca să-ţi aducă aminte cât te iubeşte.

Găseşte omul care să te facă să râzi când de fapt vrei să plângi.

Găseşte omul care să te ţină de mână când dormi, când te trezeşti şi când greşeşti.

Găseşte omul care să îţi spună că eşti cea mai importantă, mai bună şi mai frumoasă din lume.

Găseşte omul care te tachinează, iar după câteva secunde te strânge în braţe.

Găseşte omul care să îţi zică ”totul va fi bine”, ”poţi”, ”felicitări” şi ”mulţumesc”.

Găseşte omul care alege să tacă pentru a-ţi asculta toate gândurile bune sau nebune.

Găseşte omul care să îţi deseneze fericirea pe chip.

Găseşte omul care să te înveţe să crezi în tine şi să speri.

Găseşte omul care are cheia potrivită pentru uşa viselor tale.

Găseşte omul care are răbdare să te înveţe să zbori.

Găseşte omul ale cărui mâini îţi pot şterge lacrimile şi îţi pot mângâia zâmbetele.

Găseşte omul care are timp să te iubească, să îţi vorbească şi să te îmbrăţişeze.

Găseşte omul cu care să râzi, să plângi şi să taci.

Găseşte omul care să te privească în ochi şi să îţi asculte sufletul.

Găseşte omul care să te înveţe să visezi viitorul alături de el.

Găseşte omul care te învaţă să evoluezi şi care are încredere în tine.

Găseşte omul în ochii căruia să îţi vezi viitorul şi liniştea.

Găseşte omul. Omul care să îţi fie prezent şi viitor.

Găseşte omul care să îţi fie înainte de toate prieten, apoi iubeşte-l şi păstrează-l. Ai grijă de sufletul lui. Asta e tot ce trebuie să faci.

Dacă l-ai găsit, păstrează-l şi nu uita să mulţumeşti zilnic pentru că l-ai găsit.” Popa Ines Vanda

Echilibreaza energia feminina/masculina

"Fie ca suntem femei sau barbati avem ambele tipuri de energii.

Din traumele copilariei putem sta in energie feminina ranita/masculina ranita.

Daca esti femeie si ai tras concluzia ca nu esti suficient de buna, compensezi cumva. Faci prea mult pentru ca te simti prea putin. Ai masculinul ranit si nu stii sa te dozezi. In relatii cu ceilalti faci prea mult.

Masculin inseamna:

A face, a actiona

A organiza, a face strategii

A lua initiativa, a merge catre

A curta, a cauta, a oferi

Viteza, forta

Protectie

Feminin inseamna :

A fi

A primi

A simti

A fi deschisa emotional

A deschide inima

A lua o pauza

A da voie, a permite

A fi blanda cu ea insasi

Îngrijire, vindecare

Cand esti in energie masculina ranita:

-vrei sa faci doar tu

-vrei sa schimbi

-vrei sa te duci catre

-vrei sa salvezi situatia/sau pe el

-vrei sa scrii, sa suni, sa cauti

-nu-i dai voie bărbatului sa vina spre tine.

Daca stai in masculin fie vei indeparta barbatul puternic masculin de tine, fie il vei emascula si vei fi tu barbatul, iar el nu iti va oferi, nu te va proteja.

Daca simti ca iubirea vine greu sau nu esti suficient de iubibila si ca trebuie sa faci prea mult pentru relatie, esti in masculin ranit.

Daca fugi de emotiile tale, stai in minte (masculin). Cand ti-e frica sa cobori in corp si sa simti, esti in masculin ranit.

Trauma ne face sa ne temem de iubire, nu pot avea incredere in mama, in tata, deci imi este greu sa ma conectez la emotii. Atragi barbati indisponibili emotional, fizic, financiar.

Problemele cu tata ti-au generat probleme cu energia masculina. Iei fraiele situatiei pentru ca nu ai incredere in barbatul de lângă tine.

Problemele cu mama ti-au generat probleme cu energia feminina din tine. Nu ai incredere sa te lasi sa fii femeie. Blochezi energia feminina.

Desi femeile din zilele noastre sunt independente financiar sau chiar au propria afacere, in relatie au nevoie sa fie old-school.

Sa foloseasca masculinul doar in afaceri si cand vin acasa sa se lase in feminin, sa permita barbatului sa vina spre ele, sa se lase protejate, sa primească afectiune, atentie, complimente, daruri., altfel vor da peste cap dinamica cuplului.

Femeia trebuie sa lase barbatul sa actioneze, sa o caute. Ia o pauza, stai cu emotiile tale, deschide inima. Daca stai tot timpul in actiune, vei sta in minte si vei evita emotiile.

Da-i voie si spatiu sa vina spre tine, nu forta lucrurile.

Stai cu emotiile tale.

Din cauza ranilor emotionale, tu esti indisponibila emotional fata de tine insati. Nu mai fugi de emotiile tale.

Daca stai cu frica ta, vei intelege ca ai putere sa duci orice si vei capata rezilienta.

Daca fugi de frica ta, te duci in minte si dezvolti mecanisme de copping.

Alege intre iubire si frica.

Iubirea iti da increderea ca lucrurile se vor aseza si ca nu trebuie sa salvezi tu situatia.

Alege sa nu mai actionezi din frica.

Nu mai confunda feminitatea cu slabiciunea.

In feminitate sta puterea, creativitatea, conexiunea, inima deschisa, vindecarea! "

Sursa: Mady Vasy

„Vă sugerez celor care sunteți căsătoriți să vă consolidați relația făcând următoarele lucruri:

1.Rememorați periodic momentele magice ale relației voastre, amintirile cele mai frumoase ale voastre: „Îți amintești când…… ?”. Faceți asta când vă e bine, dar faceți-o și când treceți prin momente mai dificile. În acele momente în care conexiunea dintre voi pare că nu mai este atât de puternică, când simțiți că nici nu vreți să-l mai auziți pe celălalt, când sunteți supărați, frustrați, descurajați, faptul că vă amintiți câte lucruri frumoase vă leagă vă ajută să depășiți mai ușor încercările.

Nu vă mai concentrați pe defectele partenerului, pe punctele sale slabe, concentrați-vă pe calitățile sale.

La ce mă refer: dacă partenerul vostru este extraordinar în 95% din ceea ce face, dar există acel 5% care vă calcă pe nervi, nu vă concentrați pe acel 5%, nu faceți din asta un capăt de țară. Desigur, nu mă refer la ceva grav, mă refer la niște lucruri minore care, totuși, pe voi vă calcă pe nervi. Puneți în balanță acele lucruri care reprezintă 5% cu toate celelalte lucruri pe care le face foarte bine, care reprezintă 95% și veți avea o imagine destul de clară asupra situației. Chiar merită să-l cicăliți, să-l bateți la cap, să-i reproșați întruna niște nimicuri, ignorând toate celelalte lucruri minunate pe care le face în relația voastră?” (Touré Roberts & Sarah Jakes Roberts) Traducerea Mihaela Dan

„Vă sugerez celor care sunteți căsătoriți să vă consolidați relația făcând următoarele lucruri:

2. Puneți-vă în locul partenerului, încercați să înțelegeți lucrurile și din perspectiva lui, nu doar din perspectiva voastră.

Spre exemplu, dacă ați avut o zi grea, ați dus copiii la școală, ați plecat la serviciu, unde ați avut foarte mult de lucru, apoi ați luat copiii de la școală, ați mers la supermarket și ați făcut cumpărături pentru cină, ați plecat către casă, ați uitat să luați ceva de la magazin și v-ați întors la supermarket, ați întârziat cu prepararea cinei, copii sunt neastâmpărați, iar soțul vostru ajunge acasă și vă întreabă dacă nu este gata masa, este posibil ca voi să faceți o criză ne nervi; „Chiar ai tupeu să vii să-mi reproșezi că nu e gata masa! Eu am muncit ca o sclavă azi, am făcut o mulțime de lucruri, pentru că tu nu mă ajuți cu nimic, nici să duci copiii la școală, că parcă n-ar fi și copiii tăi, nu am stat o clipă de azi dimineață, nici să mânânc la prânz n-am avut timp, iar tu vii și mă întrebi acum dacă nu e gata masa?!”.

Mi s-a întâmplat și mie să fiu într-o zi mai proastă, să am o zi mai grea și să fiu epuizată, iar o astfel de întrebare să mă facă să reacționez dezechilbrat. Dar am învățat să mă pun în locul lui, să mă gândesc la faptul că nici el n-a avut o zi ușoară, că și el a muncit mult, că și el este obosit când ajunge acasă, că poate nici el nu a apucat să mănânce la prânz și că până la urmă, nu mi-a reproșat nimic, doar a pus o simplă întrebare, fără nicio insinuare: „Nu e gata masa?”. (Touré Roberts & Sarah Jakes Roberts) Traducerea Mihaela Dan

„Vă sugerez celor care sunteți căsătoriți să vă consolidați relația făcând următoarele lucruri:

3. Dacă e să concurați între voi în ceva, concurați în ceea ce privește generozitatea pe care o manifestați unul față de altul și față de ceilalți.

Eu nu excelam la capitolul generozitate, înțelegeam generozitatea într-un mod destul de limitat, până am văzut câte moduri creative de a fi generoasă găsește soția mea. Ea a ridicat mult stacheta când e vorba de generozitate, mă uimește și mă inspiră prin modul în care își arată generozitatea. Și acționez la modul conștient în sensul de a mă manifesta cu tot mai multă generozitate în cadrul relației noastre și nu numai.

Iar când este vorba de a fi generoși cu partenerul de cuplu, în cazul nostru asta nu se referă la cine îi cumpără celuilalt cel mai scump cadou, ci este vorba, printre altele, prin a fi atent la lucrurile care îi ating inima și a-i oferi acele lucruri, chiar dacă pentru ceilalți sunt niște obiecte/ lucruri/ gesturi neînsemnate, pe care n-ar da doi bani. În acest fel îl faci pe celălalt să se simtă VĂZUT/ AUZIT/ ÎNȚELES/ iubit.

Un mod de a-ți exprima generozitatea este, spre exemplu, să-i trimiți un mesaj în timpul zilei și să-i scrii: „Îți mulțumesc că ai dus gunoiul în această dimineață, înainte de a pleca la birou și că diseară vei veni acasă, la mine”. Poate vi se pare cam mult să-i mulțumiți pentru asta într-un mesaj, poate vi se pare normal să ducă gunoiul - „Măcar atâta să facă și el în casă!” -, dar sunt bărbați care au ieșit din casă „ca să ducă gunoiul” și plecați au fost, nu s-au mai întors la soția lor.

Știu că este responsabilitatea partenerului vostru să vă ajute în gospodărie, dar sunt o mulțime de bărbați care nu fac acest lucru, care nu-și ajută cu nimic soțiile, așa că ar fi cazul să apreciați faptul că a dus gunoiul și să nu luați acest lucru ca pe ceva ce vi se cuvine; mulțumiți-i pentru că v-a ajutat, fiți recunoscătoare pentru asta, pentru ce aduce el în viața voastră.” (Touré Roberts & Sarah Jakes Roberts) Traducerea Mihaela Dan

„Vă sugerez celor care sunteți căsătoriți să vă consolidați relația făcând următoarele lucruri:

4. Împăcați-vă repede, atunci când vă certați. Nu vă culcați niciodată supărați unul pe altul, nu lăsați să treacă ziua fără să vă împăcați, atunci când aveți un conflict.

Și este necesar ca ambii parteneri să vă fixați intenția ca indiferent ce discuții apar între voi, să vă asigurați că vă împăcați înainte de a se sfârși ziua respectivă.

Dacă e nevoie să discutați toată noaptea ca să găsiți o soluție care este acceptabilă pentru ambele părți, faceți asta.

Dacă e nevoie să renunțați la ambiția voastră de a avea dreptate, ca să ajungeți la împăcare, faceți-o.

Nu permiteți să duceți o ceartă care a pornit de la niște nimicuri, la nivelul la care nu vă mai vorbiți zile la rând.

Fiți conștienți că unele lucruri nu merită să vă certați pentru ele.

Fiți conștienți că uneori partenerul vostru poate să facă niște lucruri care au devenit o a doua natură pentru el și de care nu se va dezbăra, indiferent cât îl cicăliți voi. Dacă e vorba de niște lucruri minore, acceptați că acesta este el și treceți peste acele nimicuri, mai ales dacă el face mult mai multe lucruri extraordinare, pe care le apreciați foarte mult. Acceptați că unele lucruri nu se vor schimba la partenerul vostru și dacă acestea sunt chestiuni minore, nu vă mai concentrați pe ele, concentrați-vă pe lucrurile cu adevărat importante, pe care le face bine.

Înțelegeți foarte clar: eu mă refer la chestiuni minore, nu la lucruri precum abuzul emoțional sau abuzul fizic. Nu vă îndemn să acceptați să fiți abuzați emoțional/ psihic/ fizic, doar pentru că partenerul vostru are și anumite calități!” (Touré Roberts & Sarah Jakes Roberts) Traducerea Mihaela Dan

„Vă sugerez celor care sunteți căsătoriți să vă consolidați relația făcând următoarele lucruri:

5. Amintiți-vă că de fapt, căsnicia înseamnă că Dumnezeu ți-a dat în grijă un om, pe partenerul tău. Căsnicia înseamnă că Dumnezeu ți-a dat în grijă o ființă pe care El o iubește.

Căsnicia înseamnă că tu ai în imediata ta apropiere, pentru tot restul vieții tale (cel puțin așa se presupune), un om pe care îl vei vedea cu calitățile și defectele sale, în zilele sale bune și în zilele sale proaste, cu bucuriile și necazurile lui.

Dacă Dumnezeu este cel care v-a unit, atunci poți să știi că El ți-a dat în grijă ție, ca soț, pe soția ta și că are încredere că tu vei avea grijă de ea, o vei iubi, o vei respecta, o vei onora, că o vei susține pentru ca ea să poată evolua. Și e valabilă și reciproca.

Asta este o responsabilitate foarte mare.

Dacă oamenii ar înțelege semnificația profundă a căsătoriei, dacă ar conștientiza ce le cere Dumnezeru atunci când îi unește, ei nu s-ar mai grăbi atât de tare să se căsătorească, ci și-ar lua timp să-și cunoască mai bine partenerii, ar fi mai selectivi în privința omului de care își leagă viața.

Atunci când vă unește, Dumnezeu se bazează pe voi, are încredere că veți ști să onorați inima partenerului vostru, ființa sa și viața sa. Dumnezeu are încredere că veți conștientiza: „Eu sunt în viața acestui om cu un rost, Dumnezeu m-a adus alături de ea/ el pentru ca eu să fiu o binecuvântare în viața sa”.

Nu uitați că este posibil ca în unele zile voi să fiți singura persoană pe care partenerul/ partenera voastră o percepe ca pe o binecuvântare trimisă de Dumnezeu, pentru că ceilalți îi vor face viața grea. Încercați să fiți cât mai des o Lumină în viața partenerului vostru, să fiți „trimisul lui Dumnezeu”, fiindcă vor fi zile în care va avea mare nevoie de un semn de la Dumnezeu. Amintiți-vă să fiți cât mai iubitori, cât mai toleranți, cât mai empatici, cât mai onești și mai transparenți în relația voastră de cuplu și nu în ultimul rând, să iertați.” (Touré Roberts & Sarah Jakes Roberts) Traducerea Mihaela Dan

„O mulțime de oameni sunt deranjați de faptul că cei dragi iau decizii cu care ei nu sunt de acord. Și poate vă numărați printre acești oameni care au o problemă cu deciziile pe care le iau cei apropiați.

Poate fi vorba de diverse alegeri care vă deranjează foarte mult și care vă fac să le spuneți celor apropiați „Nu ar trebui să faci asta!” sau să le reproșați deciziile pe care le iau.

Dacă tu consideri că e dreptul tău să îți iei propriile decizii, dacă vrei să fii liber să îți iei propriile decizii, cel mai probabil nu îți place când alții încearcă să îți impună ce să crezi/ faci, când alții îți spun că „trebuie” să crezi/ faci ce spun ei. În acest caz, de ce tu faci exact acest lucru cu alții, de ce ai pretenția să le impui altora ce să creadă/ facă, de ce ai impresia că tu știi mai bine decât ei ce „trebuie”/ „e bine” să facă?

Și de ce te deranjează atât de mult faptul că alții cred/ fac altceva decât vrei tu să creadă/ facă? Ce buton din tine este apăsat de faptul că alții fac altceva decât faci tu? Pentru că ideea nu este să-i schimbi pe alții, ca să nu-ți mai apese butoanele; ideea este să lucrezi cu tine, ca să dezactivezi acele butoane care sunt apăsate atunci când alții cred/ fac altceva decât crezi/ faci tu.

Nu poți să-i schimbi pe toți oamenii cu care intri în contact; ca atare, mai degrabă ocupă-te cu acea parte din tine care simte nevoia să-i controleze pe ceilalți, să le dicteze ce să facă.

Nu ai evolua dacă toți cei din jur ar face exact ce vrei/ le ceri tu, ar respecta tot timpul regulile tale, ar crede mereu doar ce vrei tu să creadă. Tu evoluezi atunci când interacționezi cu oameni care au alte păreri decât ale tale, care fac altceva decât crezi tu că „ar trebui” să facă, fiindcă acești oameni îți apasă butoanele și îți arată că ai în interiorul tău anumite aspecte cu care încă mai ai de lucrat. Acești oameni îți arată că ai impresia că deții toate răspunsurile, că ai impresia tu știi mai bine decât ceilalți ce „trebuie” să facă.

Poate că ai niște răspunsuri, însă acestea sunt doar răspunsurile tale; poate ai niște informații, dar acestea sunt valabile pentru tine. Iar dacă faptul că cei din jur au alte răspunsuri/ adevăruri decât ale tale te deranjează, atunci mai ai de lucrat cu tine însuți, fiindcă mai există ceva în interiorul tău care necesită vindecare.

Fiecare om care îți apasă butoanele reprezintă un semn că mai ai de lucrat cu tine însuți, reprezintă o oportunitate de a te uita în interiorul tău și de a evolua.

Oamenii vor face întotdeauna ceea ce vor ei să facă, asta nu se va schimba. Tu nu vei putea controla toți oamenii, nu-i vei putea obliga pe toți să facă ce vrei tu. Tot ce poți face este să fii un exemplu viu și luminos cu privire la ceea ce a funcționat în cazul tău. Dar nu poți fi un exemplu luminos dacă încerci să le bagi altora pe gât adevărurile tale.

Acei oameni care fac lucruri cu care tu nu ești de acord îți oferă ție șansa să deschizi mai mult ochii și să conștientizezi că mai ai traume de vindecat în interiorul tău.” (Phil Good) Traducerea Mihaela Dan

„Noi bărbații, simțim iubirea, dar o exprimăm mult prea rar. Și partenerele noastre nu se pot hrăni emoțional cu ce gândim/ simțim în legătură cu ele, ci cu iubirea pe care o exprimăm față de ele.

Dacă iubești o femeie, asigură-te că îi oferi iubire, asigură-te că îi spui că o iubești, nu ține acea iubire închisă adânc în interiorul tău. Aveți curajul să vă exprimați iubirea, spuneți-i partenerei voastre cuvinte de iubire!

Noi, bărbații, avem tendința să fim foarte reținuți în a ne exprima iubirea pentru o femeie și apoi suntem nemulțumiți că ea „nu și-a dat seama” că o iubim. Rostiți-vă iubirea, pentru prin asta o „hrăniți” emoțional pe partenera voastră și alimentați energetic relația voastră!

Pe de altă parte, am învățat că o femeie își procesează experiențele vorbind despre ele. Bărbații își procesează experiențele în interior, în tăcere, iar apoi, când vorbesc, comunică doar concluzia la care au ajuns.

Am învățat că atunci când soția mea procesează o experiență recentă vorbind despre ea, nu trebuie să contribui cu nimic la discuție, tot ce am de făcut este să o ascult. Faptul că o ascult îi validează experiența, îi validează emoțiile legate de acea experiență și o face să se simtă AUZITĂ.

Dacă discutăm despre comunicarea în cadrul unei relații, este important să înțelegem că aceasta nu se referă doar la A VORBI, ci și la A ASCULTA.” (TD Jakes) Traducerea Mihaela Dan

„Ca tată, nu poți să lași tot ce ține de educația fetelor în sarcina exclusivă a mamei lor. Tu, ca tată, ai un rol foarte important în a o valida pe fiica ta, în a-i spune că este prețioasă, că este iubită, în a-i consolida stima de sine. Când este vorba despre fete, unele elemente ale stimei lor de sine țin exclusiv de validarea obținută din partea tatălui, care la acea vârstă este cel mai important bărbat din viața lor.

Sunt femei care la 60 de ani încă mai tânjesc să obțină validare din partea tatălui lor, care și la această vârstă au nevoie să-l audă pe tatăl lor că le spune măcar o dată că au valoare. Unele dintre ele au poziții/ funcții de conducere și încă nu și-au vindecat această traumă din copilărie.

Nimeni nu știe cum să fie tată, nu există un manual al tatălui ideal, este ceva ce se învață încetul cu încetul, prin încercare și eroare. Dar trebuie să fii dispus să înveți să fii tată.

A fi părinte nu înseamnă neapărat să știi ce să spui la momentul potrivit. Uneori noi, părinții, nu ne dăm seama ce are nevoie să audă copilul nostru la momentul respectiv și din această cauză mai greșim. Și nu avem încotro, ne asumăm riscul de a face și greșeli, pentru că nimeni nu s-a născut fiind tată.

Ca părinți, noi vedem impactul pe care îl au cuvintele noastre asupra copiilor noștri, fie că am spus ceea ce aveau ei nevoie să audă, fie că am spus altceva.

Unii sunt suficient de „bărbați” pentru a face copii, dar nu sunt suficient de bărbați pentru a fi tați.” (TD Jakes) Traducerea Mihaela Dan

„Inima unui om este ceva foarte prețios.

Fiți atenți cum tratați inimile oamenilor cu care interacționați! O inimă rănită poate să aibă consecințe mai grave decât un infarct.

Dacă știi că nu vei avea o relație serioasă cu o persoană, dacă știi că nu este Aceea/ Acela pentru tine, nu te gândi să te joci cu inima acelui om; nu îi da speranțe, nu intra într-o relație cu el, dacă vezi că acel om vrea să-ți dea inima sa. Vezi-ți de drumul tău, nu te juca în acest fel cu un om, știind că e doar o chestiune de timp până când îi vei sfărâma inima!

Fiți responsabili pentru faptele voastre, tratați cu responsabilitate inimile celor cu care aveți relații de orice tip. Nu sfărâmați inimile unor oameni, doar pentru distracția voastră de moment!

Când vă dați întâlniri cu diverși oameni, când aveți o legătură romantică/ relație de cuplu cu cineva, fiți conștienți că aveți în mâna voastră inima unui om și că Dumnezeu vede ce faceți cu acea inimă.” (Touré Roberts) Traducerea Mihaela Dan

„Cele mai multe dintre divorțurile prin care trec oamenii n-ar fi trebuit să se întâmple, pentru că oamenii aceia nu ar fi trebuit să se căsătorească.

O mulțime de oameni au așteptări nerealiste de la o căsnicie, vor ca partenerul/ căsnicia lor să le dea ceva ce nici partenerul, nici căsnicia nu le pot da.

O mulțime de oameni au vrut să se folosească de căsnicie ca de un fel de terapie, au sperat că dacă se căsătoresc cu cineva vor uita/ trece mai repede peste suferința provocată de altcineva sau își vor vindeca rana de abandon, de respingere, etc. Nu, nu se întâmplă așa.

Dacă aveți nevoie de terapie, mergeți la un terapeut, nu la ofițerul Stării civile! Nu e treaba soțului/ soției voastre să vă „repare”/ „salveze”/ vindece! Soțul/ soția voastră are foarte mult de lucru pentru a se „repara”/ „salva”/ „vindeca” pe el însuși/ ea însăși.

În aceste condiții, voi sunteți nemulțumiți că partenerul vostru nu se schimbă, nu face ce vreți voi, nu v-a făcut fericiți, că vă apasă butoanele? Sunteți nemulțumiți că partenerii voștri nu vă vindecă niște răni pe care le aveați dinainte de a-i cunoaște, că relația voastră nu v-a rezolvat traumele din copilărie?!” (TD Jakes) Traducerea Mihaela Dan

"Dacă o femeie se află în câmpurile energetice ale unui bărbat, acea femeie îl defineste pe bărbatul respectiv in etapa respectivă a evolutiei sale spirituale (...).

Un barbat care alege să-si manifeste armonia si iubirea, are în câmpurile sale o femeie care manifestă armonia si iubirea (...).

Un bărbat constient de Sine, constient că este manifestare a lui Dumnezeu, are în câmpurile sale o femeie trează, costientă de Sine, constientă că este manifestare a lui Dumnezeu si experimentează conditia Umana si Dumnezeiasca, pe Pamânt si in toată Creaţia.

Asadar, toate femeile manifestă ceea ce manifestă ca raspuns la cererea bărbatului, prin gândurile sale, cuvintele sale, alegerile sale de manifestare, ca raspuns la ceea ce ALEGE SA FIE BĂRBATUL RESPECTIV.

Femeile din viata bărbatilor sunt raspunsul Divinitatii la cererea barbatului respectiv, raspunsul la ceea ce alege sa fie acel bărbat.

Femeia ta vorbește despre tine și etapa evoluției spirituale în care te afli TU în acest moment."

Text preluat Elena Elenica

"Felul în care înţelegem dragostea e diferit. Felul în care simţim dragostea e mereu acelaşi. Nu toate iubirile sunt predestinate să lupţi pentru ele, în schimb pentru cele adevărate merită să te schimbi, să faci mai mult, să fii gata de orice. În dragoste nu există variante, probabilităţi sau incertitudini. Nu există ideea că azi lupt şi mâine nu, azi iubesc şi mâine iau o pauză. E mai mult decât un moft personal sau o dorinţă de moment. E totul sau nimic.

Multe relaţii se rup înainte să înceapă cu adevărat. Şi mai multe cad atunci când lucrurile păreau că merg cel mai bine. Pentru că şi unele şi celelalte nu au avut dorinţă, în schimb au avut cu prisosinţă teamă. E prea uşor să-ţi fie frică şi să te laşi. Să cedezi fără să încerci. Să dai înapoi fără să lupţi. Asta o fac laşii iar în dragoste laşitatea cu siguranţă nu are loc.

Teama de cum va fi persistă chiar şi când zici că mergi cu ochii închişi după omul tău. Pe lângă tu şi el, vor fi alţi sute care-şi vor da cu părerea. Că nu puteţi. Că nu sunteţi făcuţi unul pentru celălalt. De parcă ei ştiu ce înseamnă să fii făcut unul pentru celălalt. Aşa că ia-o frumos. Trăieşte frumos. Încearcă frumos. Vei avea tot timpul din lume să dai înapoi dacă nu e ceea ce ai căutat, însă nu vei putea întoarce timpul dacă nu îl trăieşti când trebuie şi lângă cine trebuie.

Aşa, momentele de nebunie se leagă cu momentele de viaţă. Iar momentele de viaţă pline de dragoste sunt cele mai frumoase.

În dragoste, să nu te temi. Nu-ţi fie frică să experimentezi, să treceţi dincolo de bariere, să lupţaţi. Nu te teme că el sau ea nu ţi se potriveşte ca o mănuşă. Ce este al tău, al tău va fi, oricum. Cine e omul tău nu va pleca nicăieri, nici când va veni momentul să-ţi mângâie ridurile cu drag. În cel mai rău caz, bucură-te că a fost.

Până acolo însă, ai de încercat 100 de modalităţi să faci relaţia să meargă. În relatie, e mai simplu decât crezi. Înainte ca să spui ceva, întreabă-te: ne va apropia asta sau nu? Ceea ce faci sau vorbeşti va crea momentele de dragoste şi liniste sau nu? Dacă da, e bine. Dacă nu, întreabă-te : de ce îngropi relaţia?

Cât de puternici nu ați fi, nu vă despărțiți de cei pe care îi iubiți. Doar omul la care ții și care te iubește poate să te ducă în cea mai fericită lume și să te scoată din cel mai urât iad. Iubirea nu este o joacă, căci nu te poți juca cu viața a 2 oameni. Iubirea este un răspuns, decizia să fii alături, să fii puternic, să iubești. Când iubești, trăiești. În rest, exiști. Aşa că, în dragoste, să nu te temi că nu va merge. Teme-te că nu ai încercat. Atunci, probabil veţi trăi frumos, împreună!" Traducerea Mihaela Dan

“Unul dintre cele mai mari daruri pe care îl poți face femeii pe care o iubești este să te asiguri că ASCULȚI cu adevărat ceea ce îți spune; nu doar din când în când, ci tot timpul.

Faptul că ești dispus să o ASCULȚI, că ești capabil să o AUZI, este una dintre cele mai mari dovezi de iubire din partea unui bărbat.

Când ASCULȚI cu adevărat o altă persoană, tu îi transmiți mesajul că ceea ce are ea de spus este important pentru tine, că punctul său de vedere contează cu adevărat pentru tine, că ceea ce simte ea contează pentru tine.

În acest fel, partenera ta se simte în siguranță să se deschidă în fața ta din punct de vedere emoțional, să comunice cu tine, să fie sinceră, să-ți împărtășească orice.

Nu fii unul dintre acei bărbați orgolioși care dacă nu pot rezolva problema/ situația despre care le vorbește partenera lor, se simt „mai puțin bărbați”.

Nu este nevoie să rezolvi nimic, este nevoie doar să ASCULȚI ceea ce ea simte, dorința să-ți împărtășească în acel moment.” Sursa: Matt Kahn & Elena Elenica

"Feminin și masculin nu sunt unul și același lucru cu femeie și bărbat.

Acestea sunt polaritățile pe baza cărora funcționează energia creatoare.

Nici una dintre ele nu este superioară celeilalte.

Ele lucrează în simbioză pentru a produce forma.

Femininul este creația în sine, care se mișcă neîncetat..

.. dar care nu poate lua formă fără implicarea masculinului.

Acțiunea masculinului este cea care dă formă ideii pe care o creează femininul.

Femininul își imaginează că va ajunge pe lună ..

.. masculinul este cel care știe concret cum va face asta și va construi racheta.

Femininul trăiește în poezie.

Masculinul se va folosi de structura limbajului pentru a o transpune pe hârtie.

Femininul este efervescență și tumult, masculinul este precizie și direcție.

Femininul se agită pentru a pune în mișcare masculinul stagnant..

.. care nu vrea să se miște de bună voie.

Când, prin identificare, femininul și masculinul au inceput să fie considerate femeie și bărbat..

.. a inceput distracția.

Bărbatul a inceput să-și vadă limitările și pentru a deține controlul, a instituit patriarhatul.

Când a văzut că nu poate face față puterii creative ascunsă în femeie, a decis că aceasta trebuie să i se supună fără crâcnire.

Asta e mintea masculină omenească, care în loc să colaboreze cu femininul..

.. caută soluții să domine, pentru a nu părea insuficient.

La polul opus, când femeia a văzut că trebuie să se supună cu forța, a inceput să opuna rezistență.

Și de aici a început masculinizarea ei.

Dacă fiecare parte ar înțelege că a conviețui nu este despre jocuri de putere, ci despre colaborare..

.. conflictele s-ar stinge natural.

Femeia nu trebuie să se supună bărbatului.

Și nici invers.

Este vorba doar despre a înțelege că nu poți compara mere cu pere și că fiecare au calitățile..

.. și neajunsurile lor.

Ele pot sta împreună în același coș fără să își scoată ochii.

Ba dimpotrivă. " Sursa: Avram Paul Tukaram

„Flirtul, atunci când ești într-o relație/căsnicie

Este o linie foarte subțire între a fi amabil și a flirta cu cineva și adesea această linie este trasată de însuși cel care îți răspunde la amabilitate cu flirt, sau nu.

Sunt femeie. Crescând, am auzit adesea cum că bărbații au dreptul. Au dreptul să se uite la nu știu ce calitate (fizică) pe care nu o regăsesc la partenerele lor. Au dreptul să complimenteze alte femei (chiar și de față cu soția) că deh, ce-i frumos și lui Dumnezeu îi place, nu? Au dreptul de a întreține relații intime cu alte femei deoarece "ei nu pun suflet" în așa ceva și tot acasă se întorc după .

Din această cauză multe femei se simt vinovate dacă își părăsesc după un timp partenerul pentru motivele enumerate mai sus. Femeia de azi, a fost învățată de către societate că trebuie să treci cu vederea asemenea comportamente, să accepți că ai un mascul veritabil alături care are drepturi depline. Ferească sfântul să faci la fel, altfel vei fi călcată în picioare de aceeași societate.

Eu sunt mai old-school, așa. Eu cred cu tărie că atunci când ai un partener alături pe care îl iubești și te iubește înapoi, nu simți nevoia să te mai afirmi indiferent care hormon predomină în organismul tău. Și cred asta doar pentru că am trăit-o pe pielea mea. Nu caut să țin predică despre ceva ce nu cunosc. Atunci când ești satisfăcut de ceea ce ai acasă, nu simți nevoia să mai cauți puțin în altă parte. Dacă acea satisfacție de acasă se clatină, încerci întâi să vezi de ce și să aduci îmbunătățiri, nu să suplinești ceea ce ai deja.

De exemplu dacă ai un job care îți oferă tot ce ai nevoie, nu simți nevoia să îl schimbi decât dacă te plictisești, este? Dacă nu îți oferă ceea ce îți dorești, vorbești întâi cu conducerea sau analizezi în sine ce poți schimba, înainte de a căuta altceva.

Pentru mine, flirturile acelea "nevinovate" sunt semnale de alarmă. Semnale că persoana nu este pe deplin matură încât să știe ce își dorește de la partenerul său și implicit de la viață. Multe persoane justifică flirtul prin faptul că le place să se simtă dorite. Păi nu asta ai căutat și înainte de a avea o relație cu cel de lângă tine? Să te simți dorit de către cineva? Dacă această senzație nu trece odată ce ai înaintat într-o relație, înseamnă că partenerul tău nu îți oferă sentimentul de apreciere necesară ego-ului tău, ori ești încă imatur și ai ales să prelungești o relație care "nu-ți vine".” Autor: Zsófia Máté  

„Familia tradițională

Într-o familie normală, fiecare dintre soți își are rolul, cel puțin asta ne învățau bunicii, poate chiar și părinții. Bărbatul muncește și aduce banul în casă, iar femeia se îngrijește de casă, copii și mai nou și muncește.

De-a lungul ultimilor decenii, femeile s-au emancipat, și-au căutat egalitatea. Și-au continuat studiile după liceu, s-au axat pe carieră înaintea întemeierii unei familii, au muncit cot la cot cu bărbatul din casă care însă a trecut cu vederea acest aspect.

Educația! Cea de acasă, mă refer. Asta îi face să nu bage de seamă truda femeii de lângă ei. Au tendința să spună că ne plângem mult și degeaba. Că îi cicălim dacă vrem și noi ceva, pentru noi. Îi jignim dacă LE CEREM (că trebuie să le cerem) să spele un vas, să dea cu aspiratorul că deh, alea-s treburi pentru muieri

Trebuie să îi rugăm frumos să stea cu copiii până ne facem un duș amărât în stil milităresc sau un shopping cu tot ce trebuie pentru casă, ba mai mult, câte dintre voi își anunță soțul "Vezi că merg până la toaletă!" în semn de "Uită-te și tu două minute de ăla micu' pân' îmi fac nevoile... omenești!" Pentru ei somnul de peste zi se întâmplă unde îi apucă și toată lumea trebuie să meargă pe vârfuri. Dar să nu de-a Doamne Doamne să se întindă femeia în timpul zilei că vai de mine, ce puturoasă e sau și dacă nu și-o aude, nimeni nu are grija ei, copiii urlă, bat în ușă sau plâng "Mamiiiii, vleau la mamiiii!".

Da, da... știu, nu se aplică asta în fiecare familie. Unii au noroc de educație și își respectă partenera ca la egal însă în proporție de cel puțin 80% vă regăsiți în cel puțin una dintre situații mai sus enumerate sau asemănătoare, nu-i așa? Și ce să te faci dacă da? Ți se spune de către femeile bătrâne care nu și-au putut educa la vremea lor băieții că tu ca femeie trebuie sa îți educi, să îți modelezi bărbatul. Hoppa! Ei, ce să vezi, noi suntem mame, dar nu ai lor, nu-i așa?

Greu, greu cu normele astea impuse de societate. Cu crucile pe care le cară femeile o viață întreagă. Așteptările pe care le are societatea față de un tată, și cea față de o mamă au discrepanțe cât de la cer la pământ. Și-a scos puișorul duminică în parc? Mamă, ce tătic exemplar. Hai să-i ridicăm o statuie. Și-a dus copilașul la medic, singur, vai de mine, medicul va avea tot respectul pentru tăticul parcă scos din basme. Extra, mega, super tati!

Dragelor, dacă aveți lângă voi un bărbat educat, care vă sprijină și face treburile casei la egal cu voi, fără ifose, vă aplaudăm că ați tras lozul cel mare. Între timp, nu arătați cu degetul către cealaltă femeie care nu are parte de așa ceva. Și nu, nu e că așa și-a ales ea. E că toți bărbații la începutul relației, poate chiar în primii ani de conviețuire, le arată femeilor de lângă ei un stil de viață pe care nu-s capabili să-l susțină și peste ani. Da, da... aburesc femeia pentru propria lor validare, apoi intră înapoi acolo în zona lor de confort și nu mai ies neam ...” Zsófia Máté 

Întâlnirea cu sufletul pereche:

“O relaţie cu sufletul pereche este o explorare a dinamicii egalităţii, a respectului şi încrederii reciproce. Este o relaţie matură şi iubitoare pe plan conştient. Ea cere o comunicare perfectă, care se învaţă în general prin procesul de iertare din cadrul relaţiilor anterioare, mai puţin conştiente. Într-un anumit sens, toate relaţiile anterioare vă prepară pentru participarea deplină în relaţia cu sufletul pereche.

Sufletul pereche nu se poate manifesta, până când nu există cinste şi limpezime în toate relaţiile voastre. Dacă v-aţi părăsit un partener dintr-o căsătorie anterioară sau copiii, pentru a fi cu un nou iubit/iubită, trebuie să suportaţi consecinţele. Nu vă puteţi găsi sufletul pereche, părăsind o altă fiinţă omenească. Trebuie să fiţi corect în toate relaţiile voastre. Trebuie să spuneţi adevărul fără frică, dar cu mare blândeţe şi compasiune.

Ceilalţi trebuie să ştie în ce poziţie se află. Trebuie să ştie în ce mod s-a schimbat legământul vostru faţă de ei şi în ce măsură a rămas acelaşi. Vă dovediţi dragostea faţă de ei, prin faptul că nu aveţi secrete, prin dezvăluirea completă a gândurilor şi sentimentelor voastre. Trataţi-i aşa cum aţi vrea să vă trateze ei pe voi, dacă situaţia ar fi invers. Şi, în felul acesta, puteţi merge mai departe, fără să părăsiţi pe nimeni, fără sa acţionaţi într-un mod impulsiv şi nepăsător.

Dragostea adevărată pentru o anumită persoană nu rezultă niciodată dintr-un comportament urât faţă de alta. Aceasta nu înseamnă că nu puteţi să vă schimbaţi legămintele. Înseamnă doar să păşiţi în acest proces de revizuire, cu respect şi grijă faţă de celălalt şi, în acelaşi timp, ştiind foarte clar ce vreţi.

Atunci când în viaţa voastră apare partenerul de viaţă, legământul se creează ca ceva de la sine înţeles. Dorinţa reciprocă de a fi unul în prezenţa celuilalt devine demonstrarea continuă şi spontană a legământului unuia faţă de celălalt.

Dacă luarea deciziilor – atunci când eraţi cu celălalt partener – era dificilă şi caracterizată printr-o luptă continuă a ego-ului, împreună cu sufletul pereche deciziile se iau fără nici un fel de efort.

Fiecare partener respectă şi apreciază pe deplin gândurile şi sentimentele celuilalt, fără să-şi minimalizeze propria experienţă. Există o dorinţă totală de a fi pe deplin prezenţi, de a asculta părerea celuilalt şi de a lua decizii, numai atunci când amândoi simt că totul este clar. Până când nu vei fi învăţat să-ţi asculţi intuiţiile, nu îţi vei întâlni sufletul pereche.

Descoperirea sufletului tău pereche se întâmplă deoarece, lăuntric, eşti direcţionat înspre el/ea. Când vă întâlniţi, recunoaşteţi acest lucru în interiorul vostru. Îl ”ştiţi” în fiecare celulă a fiinţei voastre. În momentul recunoaşterii reciproce a partenerului de viaţă, se produce o modificare în esenţa fiinţei. Nu mai trăieşti doar pentru propria ta pace şi fericire. Propria ta pace şi fericire se extind, pentru a include pacea şi fericirea partenerului. Principiile individuale devin mai puţin importante decât cele reciproce. Nu vă mai concentraţi pe cât sunteţi de diferiţi, ci pe ceea ce aveţi în comun. Intraţi într-un nou stadiu al călătoriei vieţii. Unul se manifestă în exterior ca fiind doi şi doi devin unul pe dinăuntru.

„Tu” eşti acum o entitate diferită. E adevărat, încă ai un corp separat, dar până şi separarea trupească începe să se estompeze, pe măsură ce amândoi deveniţi unul şi vă împletiţi în actul dragostei fizice şi emoţionale. Minţile voastre renunţă la nevoile lor separate şi se unesc în dansul ţelului comun şi al înţelegerii fără cuvinte. Prin voi se naşte o nouă fiinţă.

Este fructul dragostei voastre şi cel care vă împlineşte cerinţele reciproce. Din unirea voastră apare ceva ce nu a putut fi realizat până acum. Legătura voastră face ca acest lucru să fie posibil. Împreună, acceptaţi scopul vostru spiritual şi îl împliniţi cu graţie, pe măsură ce relaţia voastră se cristalizează şi radiază dragoste asupra tuturor oamenilor din jurul vostru.

O dată ce ai întâlnit persoana iubită în formă fizică, viaţa ta nu mai poate continua ca înainte. Trebuie să renunţi la tot ceea ce înseamnă separare. Nu mai poţi păstra decât ceea ce merge împreună, în cinstire şi îmbrăţişare reciprocă. Sinele izolat trebuie să moară. Se naşte sinele ca partener, ca pereche de viaţă. Aceasta este căsătoria spirituală.

Pe măsură ce intri pe calea autovindecării şi autodescoperirii, există din ce în ce mai mult potenţial pentru o unire sacră. Şi tu şi ceilalţi ca tine vă adunaţi ca parteneri egali şi începeţi să modelaţi ceea ce înseamnă relaţia unei noi paradigme.

Tu şi partenerul tău radiaţi încredere şi respect reciproc. Radiaţi ţeluri şi legăminte comune, făcute fără nici un fel de sacrificiu. Demonstraţi ce înseamnă să creaţi unul pentru celălalt un spaţiu iubitor, sigur şi în care nimeni nu judecă pe nimeni.”

Sursa: Paul Ferrini

Într-o relație de cuplu sănătoasă fiecare partener își asumă responsabilitatea pentru propria stare de bine, pentru propria fericire.

Dacă unul dintre parteneri merge pe ideea că celălalt „îl completează/ „îl face fericit” este o mare problemă, pentru că în acest caz își cedează puterea personală și are impresia că celălalt este responsabil pentru fericirea sa. În acest caz, dacă partenerul nu face ceea ce vreau eu să facă, pentru ca să mă simt împlinit/ fericit, îi reproșez, îl judec, îl acuz, am resentimente față de el și consider că e „vina” lui că eu nu sunt fericit.

O relație este sănătoasă atunci când fiecare dintre parteneri își asumă responsabilitatea pentru propria stare de bine, face lucruri care îi aduc bucurie, care îl pasionează, care îi hrănesc sufletul. Când ei se „încarcă” în acest fel, își pot oferi unul altuia din preaplinul lor, nu iau unul de la altul dintr-un tipar al lipsei, nu sunt dependenți unul de altul ca să aibă o stare de bine/ să fie fericiți.

Bineînțeles că este o bucurie să petreci timp alături de ființa iubită, că îți dorești să îți împărtășești fericirea cu ea, dar nu ești dependent de ea, ca să ai o stare de bine, ca să fii fericit.

Când aud la unele cupluri chestia asta cu „tu mă faci fericit” mă trec fiori. Dacă tu ești dependent de celălalt ca să „te facă fericit” este ca și cum i-ai da partenerului tău de bună voie „telecomanda” și el are puterea să te facă să experimentezi orice, fiindcă tu nu mai ai nicio putere asupra a ceea experimentezi. El decide dacă apasă pe butonul fericirii sau al nefericirii, de el depinde ce simți tu.

Eu aș zice că dacă vrei să ai o viața de cuplu sănătoasă ar fi de dorit să ții „telecomanda” în mâna ta și să nu îl mai faci responsabil pe celălalt pentru fericirea sau nefericirea ta, fiindcă nu e treaba altuia să te facă pe tine fericit. (DeVon Franklin) Traducerea Mihaela Dan

Nu degeaba se spune „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”.

Dar cei mai mulți oameni nu se iubesc pe ei înșiși și ca atare, nu îi pot iubi cu adevărat nici pe alții. Și de foarte multe ori oamenii ies din relații care au mers prost fără să înțeleagă lecția din acea relație și fără să se uite la ei înșiși, ca să vadă ce au de schimbat la propria persoană. Ei dau vina pe celălalt pentru ce s-a întâmplat și intră în altă relație cu aceleași traume, credințe și tipare care au făcut să eșueze prima relație. Și vei repeta iar și iar același scenariu, până începi să conștientizezi că toate acele relații care au mers prost au avut un singur lucru în comun: pe tine. Și începi să lucrezi cu tine însuți, să-ți vindeci traumele.

„Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”.

Noi ne concentrăm pe a-i iubi pe alții, dar nu dăm nicio atenție iubirii de sine. Aici e marea problemă. Pentru că cei mai mulți oameni caută iubirea în exterior, caută cu disperare să aibă o relație de cuplu și speră ca iubirea altuia să umple golul din interiorul lor.

„Mă iubești?” îl întreabă pe partenerul lor. Dar nu se întreabă niciodată „Mă iubesc pe mine însumi/ însămi?”.

Nu credeți că ar fi cazul ca înainte de a căuta iubirea în exterior, să o căutăm în interior, să învățăm să ne iubim pe noi înșine? Și asta înseamnă, printre altele, să fim blânzi cu noi înșine, să nu ne mai judecăm/ criticăm atât de dur, să nu ne mai facem în fel și chip în mintea noastră. Noi suntem cei care vorbim cel mai urât cu noi înșine.

Iubirea de sine înseamnă, printre altele, să ne lămurim ce ne place să facem, ce ne pasionează/ entuziasmează și să facem acele lucruri; să nu așteptăm până ne găsim un partener cu care să facem acele lucruri și să nu renunțăm la a le face, dacă partenerul nostru nu este interesat să facă acele lucruri împreună cu noi.

Iubirea de sine înseamnă să fii o prioritate pentru tine însuți, să faci lucruri care te ung pe suflet, indiferent dacă cei apropiați sunt interesați să le facă împreună cu tine sau nu.

Iubirea de sine înseamnă să nu-i permiți partenerului tău să-ți dicteze ce să faci și ce să nu faci.

Iubirea de sine înseamnă să ne încurajăm singuri, să ne spunem că putem depăși orice obstacol, că suntem puternici și vom reuși. (DeVon Franklin) Traducerea Mihaela Dan

"Cele mai multe femei au fost programate la modul subtil, fiind învățate că trebuie să se pună pe ultimul loc în ordinea priorităților, așa cum a fost ea stabilită de societatea patriarhală... Ele au acceptat tacit că nevoile lor - indiferent dacă era vorba de nevoi fizice, emoționale, mentale sau spirituale - erau cele mai puțin importante în familie și în ierarhia socială.

Cele mai multe dintre noi s-au conformat în tăcere.

Cele mai multe dintre noi au crezut că e “de datoria noastră”, a femeilor, să ne punem pe ultimul loc.

Cele mai multe dintre noi au jucat rolul martirului și s-au sacrificat pentru alții.

Cele mai multe dintre noi nu au pus niciodată la îndoială această stare de fapt.

Nenumărate femei cu inimile rănite au jucat acest rol de martir toată viața lor, de milenii. Noi am încercat să-i facem fericiți pe toți cei din jurul nostru. Am considerat că este responsabilitatea noastră să le facem pe plac altora, renunțând la propriul nostru adevăr, la nevoile și dorințele proprii, din dorința de “a fi bine”, într-o încercare de “a trăi în bună înțelegere”.

De-a lungul timpului, noi, femeile, am încercat să fim fericite făcându-i pe toți ceilalți fericiți. Dacă ceilalți erau fericiți, simțeam că ne-am jucat perfect rolul și că astfel, puteam să ne considerăm și noi fericite.

Pentru o vreme am fost mulțumite că persoanele dragi au nevoie de noi. Am crezut că dacă au nevoie de noi o să ne simțim apreciate, acceptate și iubite. Tot ce ne doream era o validare a valorii noastre, venită din partea celor ale căror nevoi le-am pus mai presus de nevoile noastre.

Dar a fost un preț uriaș de plătit, pentru că simțeam un gol interior, o amorțeală întunecată... O amorțeală pe care nici măcar nu puteam să o identificăm, pentru că ea a fost mereu acolo, distrugându-ne pe tăcute respectul de sine, demolându-ne puțin câte puțin puterea personală, închizându-ne încetul cu încetul inimile.

Noi am încercat cu îndârjire să umplem acest gol interior care apăruse ca urmare a faptului că ne-am neglijat nevoile și dorințele proprii, că ne-am negat/ ignorat propriul adevăr și că am acceptat să trăim zi de zi în acest fel. Am încercat să umplem acest gol interior preocupându-ne și mai mult de binele celorlați, concentrându-ne și mai mult pe nevoile și dorințele lor, în speranța că fărâmele de iubire primite din partea acestora ne vor fi de ajuns și în sfârșit, ne vom simți și noi împlinite, fie și pentru o perioadă scurtă de timp.

Noi n-am înțeles, nu ne-am dat seama că, de fapt, acest gol era provocat de lipsa de IUBIRE. Noi am dat mereu de la noi - am dat atât de mult, încât rezervoarele noastre s-au golit.

Aceasta e durerea ascunsă din istoria Femininului, care a fost gravată în paginile timpului, în societatea patriarhală a Pământului.

Vremurile se schimbă acum. Femeia și-a recuperat și asumat puterea personală. Ea s-a ridicat în toată gloria ei și în cele din urmă, a înțeles că golul pe care îl simte în interiorul ei nu poate fi umplut decât din interior.

Ea nu mai pune nevoile altora deasupra nevoilor proprii. Ea își rostește adevărul cu grație. Își urmeaza calea sigură pe ea, acceptând doar ceea ce rezonează cu ea și ce o onorează.

Și în acest fel, Femeia nu se schimbă doar ea însăși - ea schimbă lumea. Nu-și mai dorește ca ceilalți să aibă nevoie de ea, ca să se simtă validată; a plătit un preț prea mare atunci când își baza fericirea proprie pe fericirea altora, așa că în cele din urmă, a decis să se pună pe ea însăși pe primul loc în ordinea priorităților sale."

Sursa: Karen Star

„Loialitatea unei femei se verifica atunci cand barbatul nu are nimic.

Loialitatea unui barbat se vede atunci cand are tot.” Lidia Fecioru

Oamenii nu și-au niciodată dorit atât de mult de la relațiile lor de cuplu pe cât își doresc acum.

În trecut părinții și bunicii noștri își doreau de la relația de cuplu companie și stabilitate. Dacă partenerul tău avea un salariu bun, nu te bătea și nu bea prea mult, eventual dacă nu te înșela prea des, puteai considera că ai o căsnicie bună. Dacă partenera ta era o bună gospodină și avea grijă de copii și nu te cicălea prea mult, puteai considera că ai o căsnicie bună.

Acum însă oamenii nu se mai mulțumesc cu o astfel de relație, ei își doresc o poveste de iubire de durată, o conexiune emoțională reală, o viață sexuală care să treacă dincolo de 50-60 de ani.

Eu cred că avem potențialul de a ajunge la așa ceva, că putem să ajungem să experimentăm relația de cuplu ca pe o conexiune între suflete pe termen lung. Dar ca să obții așa ceva este necesar să-ți dezvolți o serie de abilități personale și cei mai mulți oameni nu știu cum să facă asta. Oamenii nu știu cum să se conecteze emoțional cu ceilalți, nu știu ce este adevărata intimitate și cum să o cultive, ca să obțină ceea ce-și doresc de la o relație.

Unii cred că ideea unei relații care să fie trăită ca o conexiune între suflete pe termen lung este un ideal; eu nu cred asta, eu cred că este ceva ce se poate obține. Importat este să înțelegi că o relație nu este tot timpul numai lapte și miere, că există momente de dizarmonie și uneori, se poate ajunge în locuri foarte întunecate în relația dintre parteneri, dar că acestea sunt etape firești ale dansului relațional și cei doi pot lucra împreună pentru a reveni la starea de armonie, dacă doresc să facă asta. Important este să înțelegi că nimeni nu este perfect, că partenerul tău (ca și tine) are părți mai plăcute și părți mai puțin plăcute, că este necesar să te hotărăști dacă vrei să rămâi alături de acesta sau nu și dacă o faci, să alegi să apreciezi ceea ce-ți oferă el în relație și să îmbrățișezi aspectele sale mai puțin plăcute.

Unii oameni și-ar dori ca relația lor de cuplu să rămână pe veci în acea primă etapă, cea a „lunii de miere”, în care totul este doar armonie, iubire, pasiune și nu ne vedem unul altuia părțile mai puțin plăcute, însă lucrurile nu funcționează așa.

Aceea nu este adevărata intimitate, acela este un „Festival al iubirii” care se termină la un moment dat, când măștile sunt date jos.

Adevărata intimitate apare abia după ce cuplul a trecut prin cele trei faze: cea a armoniei, cea a dizarmoniei și cea în care cei doi lucrează împreună pentru a reveni la starea de armonie. Adevărata intimitate apare după ce cei doi parteneri s-au văzut cu bune și rele, au ajuns să se cunoască așa cum sunt ei cu adevărat, s-au confruntat cu părțile mai puțin plăcute ale celuilalt și au decis că se iubesc suficient de mult ca să se accepte unul pe altul așa cum sunt, să rămână împreună și să colaboreze pentru a reveni la starea de armonie în relație.

Și nu e vorba de un singur ciclu armonie – dizarmonie – revenire la armonie, ci sunt cicluri care apar iar și iar în dinamica relației și de fiecare dată când se revine la armonie intimitatea între cei doi crește, iar ei se cunosc mai bine unul pe celălalt. Pe măsură ce partenerii intră din ce în ce mai profund în întunericul celuilalt și apoi reușesc să iasă la suprafață și să se accepte unul pe altul și să revină la starea de armonie, conexiunea dintre ei devine tot mai profundă și ei se prețuiesc tot mai mult unul pe celălalt. (Terry Real) Traducerea Mihaela Dan

Prețuirea partenerului și a relației este unul dintre lucrurile care contribuie la a avea o relație de cuplu sănătoasă și o conexiune emoțională profundă cu acesta.

Prețuirea partenerului înseamnă să-i oferi partenerului tău ceea ce îl face pe acesta să se simtă prețuit/ iubit și să oferi relației ceea ce aceasta are nevoie pentru a rămâne o relație de iubire. Desigur, este necesar să te prețuiești și pe tine însuți, nu doar partenerul și relația în sine.

Prețuirea poate include orice: a exprima cuvinte de apreciere, a face gesturi care exprimă aprecierea, etc. Aprecierea poate însemna, spre exemplu, să îi spui partenerului tău: „Acel lucru pe care l-ai făcut azi/ ieri/ săptămâna trecută a fost foarte frumos, mi-a plăcut”.

În cele mai multe cupluri partenerii își oferă unul altuia mai mult feedback negativ, decât feedback pozitiv și asta nu face bine relației.

Nu știu ce se întâmplă cu oamenii când se căsătoresc, dar odată ce au făcut-o, ei încetează să se mai comporte ca niște iubiți; nu mai spun după ce apar copiii… Eu îi îndemn pe clienții mei să păstreze mereu vie o energie erotică, jucăușă, între ei, indiferent de vârstă, indiferent dacă au copii sau nu. Păstrați-vă obiceiul de a vă suprinde partenerul prin a-l săruta pasional într-un moment în care nu se așteaptă, de a-i șopti ceva erotic la ureche într-o zi când treceți pe lângă el, de a-i spune că este sexy când discutați despre ceva care nu are nicio legătură cu asta, etc. Și asta nu înseamnă că de fiecare dată când faceți un astfel de gest veți ajunge la sex - ba chiar e de dorit să vă asigurați că nu ajungeți de fiecare data la sex, că uneori e doar o joacă ce vă aduce mai aproape emoțional unul de altul -, dar ideea este să prețuiți viața erotică a cuplului, să nu vă înstrăinați unul de celălalt din acest punct de vedere.

Dar este esențial să vă prețuiți în primul rând pe voi înșivă, să aveți un nivel înalt al stimei de sine, pentru că dacă în relație vă plasați în postura victimei neputincioase, vă informez că nu este nimic sexy la o victimă. (Terry Real) Traducerea Mihaela Dan

Dacă țineți minte un singur lucru din tot ceea ce vă spun eu, țineți minte asta:

Duritatea nu aduce nimic bun și nu rezolvă nimic. Nu există problemă pe care duritatea să o rezolve și pe care bunătatea/ compasiunea/ empatia să nu o poată rezolva și mai bine.

Asta este adevărat dacă discutăm despre a fi dur cu tine însuți, despre a fi dur cu partenera ta sau a fi dur cu copiii tăi. Și ca terapeut îi învăț pe oameni să nu accepte să fie abuzați, să nu tolereze comportamente dure/ abuzive, să îi spună clar partenerului că nu sunt dispuși să permită să fie tratați asemenea mod. Să o spună la modul echilibrat/ iubitor față de celălalt, dar să o spună ferm.

Dacă ești supărat/ furios și vrei să-i spui ceva partenerului tău sau copiilor tăi, înainte de toate verifică în sinea ta: „Ceea ce vreau să spun acum este dur? Modul în care vreau să o spun este unul dur?” și dacă răspunsul este „Da” oprește-te, respiră adânc și găsește o altă formă de a spune ceea ce vrei să spui, una care să nu fie dură.

Și mai întreabă-te un lucru: vrei să-i spui acele lucruri partenerului tău pentru că astfel situația se va îmbunătăți sau ceea ce vei spune va tulbura și mai mult apele? Vrei să contribui la revenirea la starea de armonie sau vrei să-i dovedești celuilalt că ai avut dreptate, vrei să te răzbuni pentru ceea ce a spus/ făcut, vrei să-i plătești cu aceeași monedă, vrei să-l înfrunți?

Eu îi întreb uneori pe clienții mei: „Vrei să fii căsătorit sau vrei să ai dreptate? Ce e mai important pentru tine?”.

Întrebați-vă care este scopul vostru principal în acea conversație: să ieșiți câștigători, să-l puneți la punct pe celălalt, să-l obligați să se supună sau să reveniți la starea de armonie în cuplu?

Fiți conștienți că dacă pe voi vă interesează să ieșiți câștigători/ să-l puneți la punct pe celălalt/ să-i plătiți cu aceeași monedă, tot voi veți suporta consecințele adâncirii conflictului, fiți conștienți că este în interesul vostru să reveniți la starea de armonie în cuplu.

Țineți minte că atunci când vă aflați față în față cu partenerul vostru și aveți diferențe de opinie, scopul vostru principal și interesul vostru este să lămuriți lucrurile și să ajungeți la un acord, nu să-l învingeți pe celălalt. (Terry Real) Traducerea Mihaela Dan

Eu îi învăț pe oameni să treacă de la o modalitate de comunicare în cuplu care înseamnă a te plânge de ceea ce face celălalt/ a-i repoșa diverse lucruri, la una care presupune să-i soliciți într-un mod echilibrat și respectuos să facă alte lucruri.

De fiecare dată când îi spui partenerului tău „Nu suport/ nu-mi place deloc când faci asta!”, practic, implicit, tu spui că ai prefera ca el/ ea să facă altfel. În loc să începi prin a te plânge - ceea ce face ca partenerul tău să se simtă atacat/ criticat -, treci direct la solicitare: „Te rog, poți să faci asta?”.

Și asta este valabil și în cazul femeilor, și în cel al bărbaților, dar mai ales când este vorba despre modul în care femeile se adresează bărbaților, pentru că aceștia din urmă au alergie la critici. Toți oamenii adoptă o atitudine defensivă când sunt criticați, dar bărbații sunt mult defensivi când se confruntă cu o critică.

Dacă ai început discuția cu un barbat prin a-l critica, ai ratat comunicarea cu acesta.

Aici este vorba despre o muncă de echipă și este vorba despre a găsi modalitățile cele mai eficiente de a comunica în cadrul echipei. Nu este vorba despre cine are dreptate și cine greșește în relație, este vorba despre cum putem lucra împreună pentru ca relația să fie benefică pentru amândoi, pentru că suntem o echipă. (Terry Real) Traducerea Mihaela Dan

Dacă tu faci tot ce poți pentru a avea o comunicare sănătoasă cu partenerul tău, dacă vorbești cu el la modul echilibrat și iubitor, dar nu pare să aibă efect, pentru că el nu este deschis către o comunicare sinceră și nu consideră că este ceva de schimbat la el însuși, atunci poți să știi că ai de-a face cu o parte imatură a partenerului tău, cu copilul rănit din interiorul său.

Tocmai de aceea atunci când cuplurile vin la mine pentru terapie îi întreb pe fiecare dintre parteneri de la bun început, ca să ne lămurim: „Cu ce parte a ta vorbesc, cu adultul care vrea să mă asculte, care vrea să se implice în a însănătoși relația voastră de cuplu și care este dispus să-mi permită să-l ajut să se schimbe într-un fel care să fie benefic pentru relație sau cu acea parte imatură și iresponsabilă a ta care vrea să fie cum vrei tu și să mă convingă că tu ai dreptate și partenerul tău greșește?”.

De multe ori în cuplu unul dintre parteneri vrea să facă ceva ca să se schimbe dinamica relației, iar celălalt nu consideră că trebuie schimbat ceva în relație și cu atât mai puțin în modul în care se comportă însuși. Acesta din urmă nu este dispus să vină la terapie.

În acest caz eu îl învăț partenerul care vine la mine o strategie care are trei etape. Prima este cea pe care eu o numesc „zduguirea bărcii”. Aceasta este etapa în care îți privești partenerul în ochi și îi spui: „Uite ce e, treaba asta este foarte importantă pentru mine, așa încât vreau să mă auzi când îți spun aceste lucruri!”.

O astfel de abordare poate să fie dificilă pentru unii oameni, fiindcă ei nu sunt învățați să-și spună adevărul în relație, ci preferă să tacă și să înghită, „ca să fie pace și liniște” sau dacă spun ceva, o spun cu jumătate de gură și nu are efectul scontat.

A doua etapă, după ce i-ai captat atenția partenerului prin această introducere fermă, este etapa în care îi spui ce ai de spus.

De exemplu, femeile vor să obțină de la partenerii lor o „ascultare empatică” și cei mai mulți dintre bărbați nu sunt capabili să ofere așa ceva, ci „ascultă” la modul că ei aud că femeia are o problemă și vin cu o soluție. Dar femeile nu vor ca partenerii lor să le ofere o soluție, ele vor doar să fie ascultate cu empatie, să se simtă auzite, să fie înțelese. Ele sunt capabile să-și găsească singure soluțiile; vor doar să fie ascultate.

Ca atare, este de dorit ca înainte de a împărtăși cu partenerul său ceea ce vrea să împărtășească, femeia să-i spună clar: „Am nevoie de la tine de o ascultare empatică. Poți să-mi oferi asta?”.

Altfel spus: „Vreau să vorbesc cu tine despre ceva ce este important pentru mine. Nu am nevoie să-mi dai soluții, nu am nevoie de sfaturi, vreau doar să mă asculți cu adevărat, să simt că mă înțelegi, că mă conectez cu tine la nivel emoțional. Am nevoie să mă iei în brațe sau să mă ții de mână, să-mi spui că îți pare rău că trec prin așa ceva și că ești alături de mine; atât, nimic mai mult”.

A treia etapă este cea în care îl faci să simte că a meritat să fie atent la ce i-ai comunicat.

Altfel spus, dacă ne raportăm la exemplul de mai sus, oferă-i un feedback pozitiv, după ce te-a ascultat empatic. Mulțumește-i pentru că te-a ascultat, spune-i ce important a fost pentru tine că te-ai simțit susținută.

Mulțumește-i chiar dacă el n-a făcut o treabă prea bună cu ascultarea empatică, fiindcă n-a știut cum să facă mai mult; important este că a fost dispus să o facă și a făcut-o cum a știut el mai bine. (Terry Real) Traducerea Mihaela Dan

Sunt oameni care consideră că dacă partenerul de cuplu îi iubește cu adevărat, atunci acesta ar trebui „să-și dea seama singur” ce își doresc ei, ce nevoi au ei în relație. Acești oameni merg pe ideea „Dacă trebuie să-i cer eu să facă asta, degeaba o face. Vreau să o facă pentru că așa simte el/ea, nu pentru că i-o cer eu”.

În general, cele care gândesc în acest fel sunt femeile.

Eu numesc asta sindromul Cenușăreasei, ce așteaptă ca prințul să-și dea seama singur ce își dorește ea. Ce le-aș spune femeilor care au acest sindrom este că dacă vrei ceva, este necesar să spui clar acest lucru. Este o pilulă amară de înghițit pentru mulți oameni, dar nu omoară pe nimeni.

Și mă adresez acum femeilor: voi aveți pretenția ca bărbații să funcționeze la același nivel de sensibilitate, empatie, vulnerabilitate și deschidere a inimii la care operați voi. Nu puteți avea astfel de pretenții, pentru că bărbații au fost crescuți altfel decât ați fost crescute voi, ei au fost învățați să-și respingă sensibilitatea, să își închidă inimile. În loc să aveți o astfel de atitudine, mai bine ajutați-i pe bărbați să se reconecteze cu emoțiile lor, să-și deschidă inimile, să învețe să se manifeste cu empatie!

Și știu că e mult de lucru în această direcție și dacă mă întrebați „De ce aș face eu asta? Nu e treaba mea!”, o să vă răspund: „Pentru că voi trăiți cu ei și este în interesul vostru să aveți o relație sănătoasă, să aveți o conexiune emoțională cu partenerul vostru. N-o fi treaba voastră, dar e în interesul vostru să o faceți. Așa că renunțați la ideea că partenerul vostru ar trebui să vă citească gândurile și ajutați-l să învețe să se conecteze cu propriile emoții și apoi să se conecteze emoțional cu voi!”.

Cei mai mulți bărbați simt că din acest punct de vedere calcă pe nisipuri mișcătoare și chiar apreciază faptul că o femeie îi ajută să învețe să-și deschidă inima, în loc să le reproșeze că au inima închisă.

Ei simt ceva de genul „Aș vrea să fac asta, m-aș conecta emoțional cu ea, dacă aș ști cum să o fac!”, fiindcă n-au nicio idee ce vor partenerele lor, când acestea le spun că vor să simtă o conexiune emoțională cu ei. (Terry Real) Traducerea Mihaela Dan

Se spune că „noi toți ne căsătorim cu treburile noastre nerezolvate”, că „noi toți ne căsătorim cu mamele noastre și cu tații noștri”. Altfel spus, modul în care funcționezi în copilărie stabilește tiparul pentru modul în care vor arăta relațiile tale de cuplu.

În prima etapă a relației, aceea a armoniei, când se îndrăgostesc, în general, ceea ce simt oamenii este ceva de genul „Alături de acest om îmi voi vindeca toate traumele copilăriei sau măcar le voi da uitării”.

În a doua fază, de a dizarmoniei, te uiți la omul din fața ta și îți dai seama că este persoana cea mai calificată în a-ți apăsa toate butoanele, a răscoli toate traumele copilăriei. Toate lucrurile de care fugi, căsnicia ți le va pune în față. Și este valabil și în cazul unei relații pe termen lung.

Unul dintre motivele neînțelegerilor din cuplu este ideea greșită pe care o avem cu toții că „Eu o să-mi vindec vechile traume cu condiția ca tu să faci faci asta și asta și asta”/ „Eu aș fi fericit dacă tu n-ai mai face asta și asta și asta”.

Nu așa merge treaba. Adevărata vindecare vinde în faptul că eu mă ocup de copilul rănit din interiorul meu și nu mai las în sarcina partenerului meu să facă față crizelor acestui copil rănit. Adevărata vindecare vine din faptul că eu mă schimb și evoluez în cadrul relației de cuplu, nu că îi cer partenerului meu să se schimbe așa cum vreau eu, ca să nu-mi mai apese butoanele.

Relațiile noastre de cuplu ne provoacă să ne schimbăm și să evoluăm; dacă nu facem asta, o să ne simțim mizerabil în ele. (Terry Real) Traducerea Mihaela Dan

Noi putem învăța cum să relaționăm cu alții într-un mod iubitor, plin de empatie și cum să ne deschidem către celălalt, arătându-ne vulnerabili; noi putem învăța aceste lucruri care ne ajută să avem relații (de cuplu, de prietenie, etc) profunde, să avem conexiuni emoționale profunde.

Până de curând, când se căsătoreau, oamenii nu erau interesați în primul rând de romantism, pasiune, intimitate emoțională, ci erau interesați să găsească pe cineva care să le ofere companie și stabilitate. Dacă voiau pasiune bărbații căutau asta în brațele altor femei, nu ale soției.

Mai nou, însă, tot mai mulți oameni caută o relație de iubire adevărată, intimitate adevărată, conexiune pe toate planurile, vor relații în care să fie tratați cu empatie, în care partenerii să se arate vulnerabili unul în fața altuia.

A ghida femeile și bărbații pe această cale înseamnă a-i scoate din cultura/ societatea patriarhală.

Și în viziunea mea, asta înseamnă, printre altele, să-i învățăm pe oameni să-și vadă relația de cuplu ca pe un sistem ecologic, să înțeleagă că relația este ceva dinamic, nu ceva liniar. Spre exemplu, dacă într-o relație un partener „câștigă” și altul „pierde” când e vorba de o anumită situație, atunci amândoi partenerii vor pierde, pentru că cel din urmă îl va face pe cel dintâi să plătească pentru faptul că l-a „învins”.

Într-un sistem ecologic dacă ai poluat emoțional sistemul, vei respira tu însuți aerul poluat, deci îți faci rău ție însuți, în primul rând. Este în interesul tău să faci ca relația în care te afli să aibă un „aer” cât mai curat. (Terry Real) Traducerea Mihaela Dan

Se spune că terapeuții sunt oameni care au nevoie să facă terapie 40 de ore pe săptămână… Eu chiar aveam nevoie de terapie, pentru că provin dintr-o familie disfuncțională, în care tata era depresiv și violent la nivel emoțional și fizic, iar mama a acceptat acest gen de comportament toată viața ei. Am crescut într-o familie care era un gen de „zonă de război”.

M-am făcut psiholog ca să mă vindec pe mine însumi și apoi m-am specializat pe terapia de cuplu ca să învăț cum să am o relație de cuplu sănătoasă, pentru că familia mea și societatea în care am trăit nu m-a ajutat deloc în acest sens, nu m-a învățat nimic care să-mi fie de folos în această direcție. Am fost nevoit să caut singur informații, să învăț singur.

Cred că noi toți ne dorim cu totul altceva decât își doreau părinții, bunicii, străbunicii noștri în materie de relații. E o schimbare majoră la nivel colectiv, din acest punct de vedere.

Până acum oamenii nu-și doreau cu adevărat o intimitate profundă în relația de cuplu/ căsnicie; ei își doreau să aibă companie și stabilitate. Acum oamenii își doresc ca relația de cuplu să le ofere o iubire profundă, care să țină până la final, vor o conexiune emeoțională profundă, vor să simtă bucuria de a se ține de mână până la final, vor o viață sexuală care să continue și la vârste înaintate, dar modul în care suntem educați/ programați de societatea noastră nu ne-a pregătit pentru așa ceva, nu știm cum să facem ca să obținem așa ceva. De aceea foarte mulți oameni sunt frustrați în relația lor de cuplu. (Terry Real) Traducerea Mihaela Dan

Primul nivel de conștiință este cel de la care plecăm toți, este caracterizat de reacția impulsivă, dezechilibrată, care vine imediat după ce s-a întâmplat ceva care te-a afectat. Ea ține de modul în care funcționezi tu ca urmare a felului în care ai fost crescut, a traumelor, tiparelor, credințelor acumulate în copilărie. Este acea reacție viscerală, care apare imediat după ce ți-au fost apăsate butoanele; este atunci când simți cum urcă furia în tine și „explodezi”, spunând sau făcând ceva dezechilibrat, este atunci când simți că prin replica ta tăioasă/ usturătoare/ jignitoare „te-ai răcorit”.

Există 3 tipuri de reacții, dacă discutăm de primul nivel de conștiință: lupți, „îngheți”/„paralizezi” sau „repari” (încerci să-i „repari” pe cei din jur, care ți se pare că au o problemă).

Treaba stă așa: dacă tu spui că ești o persoană spirituală, excelent; dovedește că ești o persoană spirituală atunci când partenerul tău de cuplu țipă la tine. Fii spiritual când te simți abandonat. Fii spiritual când ești în noaptea întunecată a sufletului în cadrul relației tale de cuplu și crezi că această relație este o mare greșeală și te simți prizonier în ea.

Și când spun „fii spiritual” mă refer la a dovedi că ești capabil să nu reacționezi dezechilibrat, ci te oprești, respiri adânc, te echilibrezi și privești totul dintr-o perspectivă neutră, iar apoi dai un răspuns echilibrat.

În relația mea de cuplu eu sunt tipul „luptătorului”, pentru că am crescut într-o familie care era „zonă de război”, iar soția mea este tot „luptătoare”, pentru că a avut o familie de același tip. De-a lungul anilor am avut momente mai tensionate, dar între timp am mai evoluat. Acum, când mai apar astfel de momente ajungem să ne privim unul pe altul și unul dintre noi spune: „Mulțumesc pentru că mi-ai oferit prilejul să lucrez cu mine însumi/ însămi”.

În tinerețe, însă, veneam acasă de la serviciu și soția mea era cu cei mici și începea să-mi reproșeze că am lăsat-o singură atâta timp cu copiii, că este obosită, că nu mai face față, bla, bla, bla. Și asta mă înfuria și o abuzam verbal: „Nu pot să cred că spui așa ceva! Eu am muncit până acum pentru voi și vin acasă și tu îmi arunci în față asemenea mizerii?! Bla, bla, bla”.

Aceasta este varianta A de răspuns. Știu ce viață ai când intri pe ușa A, am făcut-o de un milion de ori.

Lumea spune că adevărata intimitate în relația de cuplu necesită muncă și că o relație de cuplu sănătoasă necesită muncă, dar nimeni nu-ți spune concret ce înseamnă asta.

Eu consider că aceasta nu este o muncă de zi de zi, ci una pe care este necesar să o faci clipă de clipă. Și vorbesc foarte serios. În fiecare clipă în interacțiunea cu partenerul tău de cuplu alegi varianta care înseamnă reacție dezechilibrată sau cea care înseamnă un răspuns echilibrat, alegi să te manifești la modul inconștient sau alegi să te manifești conștient.

Și nu e suficient să fii conștient că simți furie/ indignare/ iritare/ gelozie, etc, că ești tentat să reacționezi dezechilibrat, că ți s-au apăsat butoanele; este necesar să fii capabil să alegi să nu te lași controlat de aceste emoții, să te echilibrezi și să răspunzi la modul echilibrat.

Spre exemplu, când eu simt astfel de emoții și sunt tentat să dau o replică tăioasă, o voce înțeleaptă din interiorul meu spune „Ține-ți gura, nu da un răspuns tăios! Respiră adânc, revino la starea de echilibru și conștientizează că soția ta are o zi mai proastă. Simplul fapt că ea are o zi proastă nu înseamnă că trebuie să ai și tu o zi proastă. Răspunde la modul echilibrat, stați de vorbă, dacă ea are nevoie să discute cu tine”.

Aceasta este varianta B. Și eu pot intra pe ușa B doar dacă am urcat la un alt nivel de conștiință. Dacă rămân la primul nivel de conștiință nu voi putea intra pe ușa B, nu-mi este accesibilă. (Terry Real) Traducerea Mihaela Dan

Atunci când discut cu cuplurile cu care lucrez, cea mai importantă întrebare nu este legată de factorii de stres din exterior (un cuplu care are o conexiune puternică se poate descurca fără probleme cu factorii de stres exteriori) și nu este legată nici de dinamica acelui cuplu, ci este următoarea: „Cu care aspect al tău discut acum? Discut cu adultul din tine, care este dispus să audă ceea ce îi spun și să se implice în a însănătoși această relație sau discut cu copilul rănit din tine, care a preluat controlul?”.

Este treaba fiecăruia dintre noi să ne ocupăm de copilul rănit din interiorul nostru, să lucrăm cu el; nu este cazul să pasăm asupra partenerului nostru responsabilitatea de a se ocupa de copilul nostru rănit. Când observi că iese la suprafață copilul rănit din interiorul tău și că acesta a preluat controlul, este responsabilitatea ta să îl iei în brațe, să-l iubești, să-l liniștești și apoi să-l pui pe scaunul din spate al mașinii, nu să-l lași la volan, obligându-l pe partenerul tău, care este „în mașină” cu tine, să suporte consecințele faptului că mașina e condusă de un copil traumatizat.

Eu am o înțelegere de mult timp cu copilul meu interior și am stabilit așa: „Eu, adultul, sunt aici și o să te protejez de reacțiile dezechilibrate ale celor din jur, inclusiv ale soției mele. Te iubesc, sunt mereu alături de tine, nu ai de ce să te temi, ești în siguranță din acest punct de vedere, nu vei mai fi rănit. În schimb, tu nu intri în conflict cu soția mea, mă lași pe mine, adultul, să mă ocup de ea, dacă apar situații mai delicate. Eu, ca adult, o să mă descurc în acele situații mai bine decât de poți descurca tu, copilul”.

Și lucrurile merg bine ca urmare a acestei înțelegeri. Dar asta necesită o disciplină strictă, necesită să funcționezi la modul conștient clipă de clipă, fiindcă dacă ai intrat pe pilot automat te ia valul și ai iar reacții necontrolate.

În plus, indiferent de situație, indiferent cât de diferite sunt opiniile noastre cu privire la un anumit subiect, pentru mine este întotdeauna foarte clar că soția mea nu este „dușmanul”, deci nu este vorba despre a mă lupta cu ea. Noi amândoi creăm această relație, noi amândoi contribuim la energia acestei relații și este în interesul meu să mențin acea energie cât mai „curată”/ pură, la o vibrație cât mai înaltă.

În primul rând este spre binele meu să fac asta, nu spre binele ei. E vorba despre ecologia relației: tu nu ești în afara relației, tu ești în ea și dacă poluezi energetic acea relație, te afectează și pe tine acea poluare, respiri și tu acel aer poluat.

Și poate că uneori mai există un aspect al meu care vrea să „câștige” într-o dispută sau să-i dovedească faptul că am avut dreptate și ea a greșit sau să o controleze, dar observ la modul conștient că am această tentație și mă opresc, fiindcă știu că nu e în beneficiul meu să mă manifest în acel mod.

Și ce este minunat e că acest gen de comportament conștient poate fi cultivat, poate fi antrenat. Este ca atunci când îți lucrezi mușchii. La început nu prea îmi ieșea, nu mă descurcam prea bine, dar după ce am exersat de mii de ori am început să devin bun la acest gen de lucruri.

Și uneori ai nevoie să ieși/ pleci undeva de unul singur ca să procesezi niște lucruri, să te echilibrezi, dar asta este în regulă. Ideea este să-ți iei un angajament față de tine însuți că vei învăța să funcționezi la modul conștient și că vei folosi fiecare situație în care ți se apasă butoanele pentru a lucra cu tine însuți și să te ții de acest angajament. (Terry Real) Traducerea Mihaela Dan

Unii spun că remediul pentru a te elibera de o dependență este unul spiritual, însă eu cred că remediul pentru orice este unul spiritual. Pentru că dacă ție îți sunt apăsate butoanele, atunci este vorba despre dorința ta de controla pe cineva/ ceva, este vorba despre furie.

Dacă tu funcționezi la modul echilibrat, atunci trăiești în prezent și accepți orice ce îți aduce acest prezent, capitulezi și curgi cu fluxul; nu opui rezistență la ceea ce este, nu te lupți cu ceea ce este, nu negi ceea ce este.

Dar eu nu le cer clienților meu să renunțe la a controla totul, dacă am constatat că aceștia nu cred într-o Putere mai înaltă decât ei care îi va susține, care îi va ajuta. Fără acea credință deplină într-o Putere mai înaltă care te susține (și poți să o numești Dumnezeu, Spirit sau în orice alt mod dorești), omul nu va putea capitula. Fără acea credință deplină într-o Putere mai înaltă, care te susține, este foarte dificil să ai o relație de cuplu conștientă/ sănătoasă/ spirituală.

Dacă am de-a face cu oameni care nu au acest gen de credință, încep prin a le sugera să lucreze cu ei înșiși și îi ghidez în sensul îmbunătățirii nivelului stimei de sine și a stabilirii unor limite ferme în relațiile cu ceilalți. Și apoi lucrăm la vindecarea traumelor lor. (Terry Real) Traducerea Mihaela Dan

Cuplurile se ceartă pentru același lucru timp de 30 sau 40 de ani. Este aceeași ceartă, în forme diferite. De ce se întâmplă asta? Pentru că atunci când se ceartă cei doi parteneri se văd unul pe altul prin aceleași lentile deformate și au mereu aceleași nemulțumiri, chiar dacă sunt exprimate într-o altă formă.

Care este imaginea pe care o văd partenerii atunci când se ceartă? Fiecare dintre ei vede ceea ce eu numesc „imaginea negativă de bază” a celuilalt.

„Imaginea negativă de bază” este imaginea pe care o aveți despre partenerul vostru, dacă îi căutați cele mai mari defecte ale sale, lucrurile care vă displac cel mai mult la el.

„Imaginea negativă de bază” este o imagine exagerată a partenerului, în sensul negativ al cuvântului; nu este o imagine reală a sa, dar conține un sâmbure de adevăr.

Când ți se apasă butoanele se activează automat acele lentile prin care vezi doar imaginea negativă de bază a celuilalt. Dacă ești conștient de acest lucru te poți opri la timp; dacă nu, reacționezi la modul inconștient și apare conflictul.

Spre exemplu, soția mea are o imagine negativă de bază a mea care arată așa: „un narcisist imatur, iresponsabil, pe care nu te poți baza”. Și dacă râdeți, probabil că vă gândiți „Ce probleme trebuie să fie acea femeie, dacă acceptă să trăiască alături de un asemenea bărbat!”.

Imaginea negativă de bază pe care o am eu despre soția mea este următoarea: „o scorpie imposibil de satisfăcut, care critică totul, care are nevoie tot timpul nevoie să i se dea atenție și care vrea să controleze totul”.

Și nu am nicio problemă în a împărtăși public aceste lucruri, fiindcă am constatat în practica mea ca terapeut că acest gen de „etichetări” reciproce nu sunt deloc rare.

Dacă tu și partenerul tău de cuplu vă spuneți unul altuia care este imaginea negativă de bază pe care o aveți unul despre altul, voi știți cu ce aveți de-a face. Desigur, nu e cazul să dezvoltați prea mult imaginea negativă de bază, sunt suficiente 4-5 cuvinte/ „defecte”…

Este important să înțelegi că ceea ce îți semnalează partenerul tău prin imaginea negativă de bază sunt niște lucruri care îl deranjează la tine și că dincolo exagerarea propriu-zisă, există un sâmbure de adevăr acolo și ar fi spre binele tău să sesizezi acel sâmbure de adevăr. Dacă partenerul tău vorbește despre faptul că te vede ca fiind „iresponsabil”, conștientizează în ce aspecte/ situații ar fi de dorit să te manifești cu mai multă responsabilitate.

Să vă explic cum funcționează acest instrument de lucru: să spunem că eu vin acasă de la serviciu, soția mea este acasă, cu copiii, iar ea are o ieșire nervoasă și mă vede ca fiind un bărbat imatur, care nu își asumă responsabilitațile de soț și de tată. Dacă eu văd că e furioasă și sunt conștient că tot ce vede ea în acel moment este imaginea negativă de bază pe care o are despre mine, știu că eu, cel adevărat, nu sunt chiar așa cum mă vede ea și pot să nu iau lucrurile la modul personal. Și asta e mare lucru, într-un asemenea moment în care lucrurile pot degenera. Eu pot să îmi spun „Ok, ea vorbește acum cu bărbatul acela narcisist, imatur, iresponsabil, pe care nu te poți baza, nu cu mine, cel real”.

De fiecare dată când soția mea are o ieșire dezechilibrată știu că mă percepe ca fiind iresponsabil, narcisist, ca un om pe care nu te poți baza și încerc să identific ce anume am făcut în acea situație ca să o fac să simtă în acel mod, dacă m-am manifestat într-un mod lipsit de responsabilitate sau am promis ceva și nu m-am ținut de cuvânt. Și de asemenea, știu că orice cuvânt/ gest/ comportament al meu care poate fi interpretat ca imatur, iresponsabil sau narcisist va pune paie pe foc, în timp ce orice gest care poate fi interpretat ca matur, responsabil, plin de compasiune, va contribui la a reduce tensiunea. Și pot acționa în consecință.

Acesta este modul în care lucrez eu cu clienții mei, îi ajut să-și împărtășească imaginea negativă de bază pe care o au unul despre altul (evident, această împărtășire are loc dintr-un spațiu echilibrat, în care este clar pentru fiecare că acea imagine este o exagerare, în care cei doi să nu se simtă jigniți/ atacați, ci să înțeleagă ce anume din ei mai poate fi îmbunătățit, pentru ca relația să funcționeze într-un mod mai sănătos).

În plus, nu ajung la instrumentul de lucru privind imaginea negativă de bază până nu am lucrat cu ei pe partea de stimă de sine și de stabilire a limitelor în relație, pentru că altfel ar fi prea mult pentru acei oameni, nu ar putea să facă față acestui instrument.

Imaginea negativă de bază este o colecție de traume nevindecate ale tale, care sunt evidențiate de partenerul tău. Iar acel partener este omul care îți apasă butoanele și care te ajută să-ți conștientizezi și să-ți vindeci traumele respective, dacă vrei să faci asta.

Și când sunt întrebat: „Partenerul meu chiar are un comportament deplasat/ lipsit de respect/ abuziv sau e vorba doar despre faptul că sunt eu prea sensibilă la aceste lucruri, din cauza traumelor mele?”, răspunsul este „Da”, pentru că este vorba și despre una, și despre alta. Și eu numesc asta „misticismul căsniciei”. (Terry Real) Traducerea Mihaela Dan

 

Câteva lucruri despre ceea ce eu numesc „misticismul căsniciei”:

Când te căsătorești cu un om, ai impresia că acesta este omul potrivit pentru tine, că dacă te-ai căsătorit cu el totul va merge bine, veți fi fericiți până la adânci bătrâneți. Ai impresia că ai scăpat de familia ta, de traumele din copilărie, că acel om te completează, că te va face fericit, că te va vindeca sau cel puțin te va ajuta să eviți să te mai gândești la vechile traume, să le lași în urmă, să uiți de ele.

De fapt, noi ne căsătorim/ avem relații de lungă durată cu omul care este cel mai potrivit pentru a răscoli iar și iar acele traume, ca să acceptăm să le vedem și să ne ocupăm de ele. Și societatea noastră nu ne învață absolut nimic despre modul în care putem naviga în apele tulburi ale unei relații în care îți sunt apasă butoanele iar și iar și în care poți ajunge în niște zone foarte întunecate, inclusiv în noaptea întunecată a sufletului.

Prima fază a căsniciei este aceea a „lunii de miere”, a armoniei, în care nu vă cunoașteți suficient de bine, vă vedeți numai aspectele plăcute, care vă atrag reciproc. E partea frumoasă, în care aparențele sunt încântătoare și în care cei doi se mint unul pe altul, încearcă să se prezinte într-o lumină cât mai favorabilă (și nu e vorba de a judeca pe cineva, fiindcă noi toți încercăm să ne prezentăm într-o lumină cât mai favorabilă la începutul unei relații). Practic, cei doi nu se cunosc suficient de bine unul pe celălalt.

Partea a doua a relației este cea în care apare lipsa de armonie, cea în care începeți să vă cunoașteți mai bine unul pe celălalt, în care vă vedeți limitările și sunteți dezamăgiți. Și uneori chiar poate fi o dezamăgire foarte mare și poți ajunge să te întrebi dacă nu cumva ai făcut o mare greșeală căsătorindu-te cu acel om. Societatea nu ne învață cum să procedăm în această etapă, nu ne învață că lucrurile se pot schimba în bine, dacă lucrați amândoi în acest sens.

Partea a treia a relației este cea în care vă vedeți/ cunoașteți destul de bine unul pe altul, vedeți că niciunul dintre voi nu sunteți perfecți și alegeți amândoi să vă iubiți unul pe celălalt și să lucrați fiecare cu el însuși pentru a avea o relație cât mai sănătoasă.

Și vor exista mereu momente în care veți fi în armonie, momente în care va fi o lipsă de armonie între voi și momente în care veți lucra pentru a reveni la starea de armonie. Iar maturitatea relațională înseamnă să înveți să îmbrățișezi toate aceste momente, să înțelegi că ele sunt parte din relație. Și pe măsură ce lucrați cu voi înșivă, veți constata ca la nivelul cuplului momentele de lipsă de armonie vor fi tot mai rare și mai puțin intense, iar perioadele de armonie vor fi din ce în ce mai lungi.

În general, oamenii intră într-o căsnicie având așteptări de genul „Dacă mă iubești o să faci ce vreau eu, o să faci tot ce depinde de tine ca să mă simt bine, nu o să-mi apeși butoanele, o să umpli acel gol din interiorul meu, o să mă faci fericit, o să mă vindeci”.

Și dacă partenerul lor nu face aceste lucruri, ei îi reproșează acestuia că nu le-a făcut, îl consideră vinovat pe partener că nu sunt fericiți. Acesta este principalul motiv al problemelor care apar într-o relație: oamenii așteaptă de la partenerul lor să facă lucruri pe care, de fapt, ar trebuie să le facă chiar ei pentru sine.

Nu este treaba/ responsabilitatea partenerului tău să se ocupe de copilul tău rănit, să-ți vindece ție traumele interioare, să te salveze de tine însuți, să te facă fericit, să te completeze, să facă numai ce-ți place ție. Ce poate face partenerul tău este să te susțină, în cadrul relației, în timp ce tu te ocupi de copilul tău interior, tu îți vindeci traumele interioare, tu te salvezi pe tine însuți, tu ajungi să devii un om întreg/ complet, tu faci lucruri care te fac fericit. (Terry Real) Traducerea Mihaela Dan

Oamenii vor să fie iubiți și cei mai mulți oameni se simt iubiți atunci când se simt VĂZUȚI/ AUZIȚI cu adevărat.

Eu lucrez cu trauma clientului, lucrez cu copilul rănit din interiorul acestuia și îl ajut pe acel adult să stabilească o relație sănătoasă cu copilul său interior. Această parte a terapiei este foarte emoțională și în final stabilește care aspect al tău rămâne „la volan” când e vorba despre viața ta. Mai exact, stabilește că de acum înainte adultul este cel care rămâne la volan, iar copilul interior va sta pe bancheta din spate. Va fi iubit, va fi respectat, va fi protejat, i se va da atenția de care are nevoie, dar nu va mai fi lăsat la volan.

Iar în final, trimit acel adult care are o relație sănătoasă cu copilul său interior să relaționeze cu partenerul de cuplu. Din acel moment, cel care se află în relația de cuplu cu partenerul este adultul, nu copilul rănit. Și asta schimbă dinamica relației. (Terry Real) Traducerea Mihaela Dan

Eu am avut clienți narcisiști care s-au întâlnit cu nenumărate femei timp de 20 de ani și erau nemulțumiți că tot n-au găsit femeia perfectă pentru ei. Astfel de bărbați au o listă cu toate calitățile pe care trebuie să le aibă femeia perfectă pentru ei și între acestea calități sunt unele precum: foarte frumoasă, picioare lungi, vorbește limbi străine, este ca o vedetă porno în dormitor, este o femeie de succes în viața profesională, etc.

Și îi întrebam pe aceștia: „Dacă ai găsi o femeie care întrunește toate calitățile de pe această listă, de ce ar vrea acea femeie să fie cu tine?”.

Noi cerem perfecțiunea și avem impresia că ni se cuvine perfecțiunea, dar de fapt relația de cuplu este creată din interacțiunea imperfecțiunilor noastre, din interacțiunea întunericului meu interior cu întunericul tău interior. Din aceste lucruri se construiește intimitatea profundă și fiecare „coliziune” a aspectelor noastre întunecate, dacă este gestionată într-un mod adecvat, poate face conexiunea noastră mai profundă, poate mări încrederea pe care o avem unul în celălalt și de asemenea, ne ajută să evoluăm.

Poate că îngerii reușesc să aibă relații perfecte între ei, dar eu cred că noi, oamenii, nu putem atinge perfecțiunea din acest punct de vedere, că întotdeauna va fi loc de mai bine în relațiile noastre.

Și eu, unul, nu vreau o relație perfectă; îmi place relația imperfectă, dar autentică pe care o am cu soția mea, mă ajută să lucrez cu propriile imperfecțiuni și să evoluez. (Terry Real) Traducerea Mihaela Dan

Societatea noastră patriarhală nu susține intimitatea în relația de cuplu.

În societatea patriarhală se consideră că ori ești priceput în zona relațiilor (adică în zona emoțională), ori ești puternic ca individ, dar nu poți fi și una, și alta. Femeile sunt în general pricepute în zona relațiilor și bărbații sunt în general puternici. Iar femeile cred că dacă își rostesc adevărul în relații acest lucru le va afecta relația, așa că preferă să tacă.

Eu îmi învăț clientele să nu mai tacă, să spună ce simt și ce vor, să spună: „Atunci când faci asta mă simt…… Poți să nu te mai comporți în acest fel cum mine?”, dar să o facă într-un fel în care partenerul lor să nu se simtă atacat. Și ele pot să facă asta apreciind omul care este partenerul lor și oferind feedback într-un mod iubitor, explicând că o fac pentru că își doresc să simtă o conexiune mai profundă cu partenerul.

De asemenea, le învăț să treacă de la folosirea limbajului negativ la folosirea limbajului pozitiv. Bărbaților nu le plac criticile, se simt atacați când îi critici. Ca atare, atunci când discuți cu partenerul tău nu începe prin a-I acuza/ a-i reproșa ceva, ci spune clar ce vrei, „Mi-ar plăcea dacă tu ai………” , fiindcă atunci el nu are senzația că te plângi de comportamentul său, ci doar că îl rogi ceva. Este vorba de a te manifesta mai puțin ca o persoană care are resentimente, care se plânge de partenerul său, să fii mai puțin reactivă și mai mult proactivă.

Le mai învăț pe femei să îi ceară partenerului lor la modul direct: „Am nevoie de 10 minute de ascultare empatică din partea ta. Poți să faci asta pentru mine?”.

Și „ascultare empatică” înseamnă să lași totul deoparte și să fii acolo, prezent cu ea, să o asculți cu adevărat, să o auzi, să înțelegi cum se simte.

Este de preferat să îi ceri direct partenerului tău acest gen de ascultare, decât să vorbești cu el, să nu te simți auzită/ înțeleasă și apoi să ai resentimente pentru că el „nu te ascultă niciodată”.

Oamenii vor ca relațiile lor să se îmbunătățească, dar vor să se întâmple asta de la sine, nu fac nimic concret. Ei au fost învățați să relaționeze la modul pasiv: nu spun ce își doresc de la partenerul lor, partenerul lor nu știe ce vor aceștia și ca atare, face ce crede el, ei sunt nemulțumiți și apoi au resentimente față de partener.

Eu îi învăț pe clienții mei să se lămurească ce nevoi au în relația de cuplu și să le comunice la modul echilibrat partenerilor aceste nevoi.

Și fac precizarea că nu este cazul să comunicați partenerului nevoile voastre având impresia că el este obligat să satisfacă toate aceste nevoi. Ideea este ca cei doi parteneri să comunice între ei, fiecare să știe care sunt nevoie celuilalt și astfel să poată decide dacă sunt niște lucruri pe care vrea/ poate să le facă sau nu. (Terry Real) Traducerea Mihaela Dan

Bărbaților nu le plac criticile, devin defensivi când sunt criticați.

În cazul bărbatului obișnuit stima de sine nu vine din interior către exterior, vine din exterior spre interior. Și ține în special de performanță (în toate domeniile), de sentimentul bărbatului că poate face un anumit lucru (indiferent care este acel lucru).

În lumea bărbaților obișnuiți „puterea” înseamnă a avea putere asupra altora, a fi deasupra celorlalți, a fi un învingător (sau altfel ești un ratat). În acest context, dacă cineva îi atrage atenția asupra unei imperfecțiuni, dacă îl critică, bărbatul simte că i se spune că a eșuat, pentru că el crede că există două posibilități: ori e perfect, ori n-are nicio valoare. Și atunci, în condițiile în care stima sa de sine este foarte fragilă, el face față criticii respingând-o din start.

De aceea o femeie care vrea să obțină rezultate nu își critică partenerul, ci găsește alte forme prin care să îi ceară să-și schimbe anumite comportamente.

Dar în final, este responsabilitatea noastră, a bărbaților, să ne facem munca interioară, să avem o stimă de sine sănătoasă, să conștientizăm că valoarea noastră este data de ceea ce e în inima noastră, nu de lucruri exterioare. Și asta e o lecție foarte greu de învățat pentru bărbați. (Terry Real) Traducerea Mihaela Dan

Munca mea interioară ține de a lucra cu mine însumi pentru a învăța să gestionez puterea mea masculină, pentru că singurele modele de putere masculină pe care le-am avut de-a lungul copilăriei și a majorității vieții mele ca adult au fost unele de proastă calitate. Am petrecut mare parte din viață simțind că nu am putere sau folosindu-mi într-un mod distructiv/ abuziv puterea personală.

Am scris o carte despre aceste zbateri interioare și asta a fost ca o deschidere la nivelul chakrei gâtului și o continuă provocare pentru mine, bărbatul care voia să se ascundă, care ezita să se arate vulberabil.

În acea carte am vorbit și despre despresia prin care am trecut în tinerețe.

În societatea noastră statisticile arată că depresia lovește mai mult femeile decât bărbații, dar în opinia mea aceste statistici nu sunt corecte. Spun asta în primul rând pentru că este mult mai dificil pentru bărbați să se arate vulnerabili și să recunoască faptul că suferă, că sunt în depresie. În al doilea rând, noi, bărbații, gestionăm durerea emoțională altfel decât femeile.

Femeile internalizează durerea emoțională, știu/ admit că se simt rău, vorbesc despre asta cu familia/ prietenele lor; bărbații tind să externalizeze durerea emoțională, se concentrează pe a acționa, a face diverse lucruri. Acest gen de comportament face ca bărbații să nu simtă despresia atât de profund cum o simt femeile, îi ajută să evite să-și simtă durerea emoțională, dar asta nu înseamnă că ei nu sunt în depresie. Și această depresie/ durere emoțională pe care nu ne permitem să o simțim, noi, bărbații, o proiectăm în exterior, ne manifestăm dezechilibrat, ne rănim pe noi înșine și îi rănim pe cei din jur.

Eu spun că femeile aflate în depresie au dureri și bărbații aflați în depresie au necazuri (au un comportament distructiv). (Terry Real) Traducerea Mihaela Dan

Unii oameni au făcut un idol din relația de cuplu, din succesul profesional, din funcția pe care o ocupă, din bani, etc. Pentru ei, aceste lucruri sunt mai importante decât Dumnezeu. Dacă au aceste lucruri, consideră că sunt împliniți/ fericiți, ei cred că nu mai au nevoie de Dumnezeu.

Dumnezeu vrea să aveți toate acele lucruri care vă sunt menite, care vă pot face viața mai frumoasă, dar nu cu prețul relației voastre cu El. Dumnezeu nu vrea ca voi să puneți acele lucruri înaintea relației cu EL sau, eventual, să fiți interesați de relația cu El ca să puteți să îi cereți acele lucruri pe care vi le doriți de fapt.

O mulțime de oameni nu pot avea o conexiune profundă cu Dumnezeu pentru că sunt încătușați de multe lucruri care n-au legătură cu Dumnezeu, care cred ei că îi pot împlini/ face fericiți, care cred ei că pot umple golul lor interior, dar care de fapt nu pot face acest lucru.

De exemplu, o mulțime de oameni care vor să scape de singurătate intră în relații de cuplu cu oamenii nepotriviți, fiindcă vor să aibă pe cineva în pat, lângă ei și sfârșesc prin a avea experiențe traumatizante, pentru că din disperare, au făcut compromisuri și nu l-au consultat pe Dumnezeu când au luat acele decizii. „Decât deloc, mai bine așa!” Nu, nu e deloc mai bine așa! Și o să vă convingeți pe pielea voastră.

Aceste lucruri, din care voi, fără să vă dați seama, faceți niște idoli, vă controlează viețile. Voi nu vedeți legătura directă între aceste atașamente ale voastre și anumite lucruri haotice/ dureroase/ toxice care se întâmplă în viața voastră, dar această legătură este reală. Există motive pentru care voi mergeți acolo unde mergeți, vă însoțiți cu oamenii cu care vă însoțiți și faceți ceea ce faceți. (Michael Todd) Traducere Mihaela Dan

"Acordul relației corecte si echilibrate

1. Eu sunt liberă. Tu ești liber. Noi suntem parteneri și nu robii unul altuia. Noi nu ne obligăm unul pe celălalt să renunțăm la job-uri, prieteni, hobby-uri și să punem totul pe altarul jertfirii a relației. Fiecare dintre noi are o lume a sa, indiferent dacă suntem împreună.

2. Eu nu sunt ideală, tu nu ești ideal. Eu știu că fiecare om are neajunsuri. Și dacă eu ți le accept pe ale tale atunci eu mă aștept că și tu le vei accepta pe ale mele.

3. Eu te iubesc, te respect și te vreau. Tu mă iubești, mă respecți și mă vrei. Dacă undeva este un gol de tipul “te iubesc - te respect” dar nu te vreau sau “Te respect - te vreau” dar nu te iubesc înseamnă că tu nu ești omul meu și noi trebuie să ne eliberăm unul pe celălalt.

4. Eu pot vorbi cu tine tot. Tu poți vorbi cu mine tot. Noi nu avem teme interzise. Și chiar dacă ți-a plăcut altă femei vino și spune-mi și noi vom găsi o soluție împreună.

5. Eu am încredere în tine. Tu ai încredere în mine. Eu nu te sun de 1000 de ori cu întrebări “unde ești și cu cine” și cer același comportament și în raport cu mine.

6. Dacă noi avem înțelegerea că relația noastră este un sistem închis, atunci fiecare are obligația să păstreze credința și fidelitatea pentru a nu face rău celuilalt și sinelui.

7. Eu sunt fericită, tu ești fericit. Noi ne-am întâlnit să ne împărtășim bucuriile, stările pozitive, experiențele, cunoștințele și nu pentru a ne pansa rănile și a ne vindeca traumele.

8. Noi nu ne supunem violențelor (de orice fel inclusiv verbal, moral, emoțional) și a umilințelor. Relația pentru noi nu este prilej pentru autoafirmare prin negativ.

9. Eu am vocația și pasiunea mea. Tu ai vocația și pasiunea ta. Eu îmi realizez planul și tu îți realizezi planul. Noi ne ajutăm reciproc în acest proiect. Sau cel puțin nu ne încurcăm. Creșterea fiecăruia în parte este responsabilitatea personală și parțial a celuilalt partener.

10. Eu am o relație cu tine. Tu ai o relație cu mine. Deciziile și alegerile le luăm împreună noi doi. Oricare alte terțe persoane, cum sunt părinții, prietenii, vecinii, profesorii, dascălii etc nu au nici un fel de împuternicire pentru a lua deciziile noastre." Sursa: Oksana Ionascu

O să vă prezint astăzi șapte întrebări pe care este de dorit să vi le puneți înainte de a intra într-o relație. Sunt întrebări valabile pentru oameni de orice vârstă, fiindcă oameni de toate vârstele își doresc o relație.

Sunt lucruri care în opinia mea sunt importante, dacă vrem să avem o relație sănătoasă.

Cei mai mulți oameni trec dintr-o relație în alta fără să-și ia timp să analizeze ce s-a întâmplat în relația anterioară, să identifice ce anume a dus la despărțire, în ce mod au contribuit ei la erodarea relației, ce lecții au de învățat ei din acea relație, ce traume au și mai apoi să se ocupe de vindecarea acelor traume.

Când ai trecut prin niște situații dificile, este de dorit să le procesezi cum se cuvine, să înțelegi ce s-a întâmplat și să înveți din ce s-a întâmplat, pentru că astfel poți evolua.

În general, după o despărțire, oamenii care au un nivel redus de conștiință încearcă să-și amorțească durerea/ rușinea/ sentimentul eșecului intrând într-o altă relație și nu înțeleg nimic din ce s-a întâmplat, nu învață nimic din acele experiențe dureroase.

Cei mai mulți oameni iau durerea din relația anterioară și o aduc în relația actuală, foarte puțini iau înțelepciunea acumulată în relația anterioară și o aduc în relația actuală.

Cei mai mulți oameni nu ajung să culeagă înțelepciunea din relația anterioară, înainte de a intra într-o nouă relație.

Întrebări pe care să vi le puneți înainte de a intra într-o relație de cuplu:

1.„Știu eu cu adevărat de ce anume am nevoie într-o relație?”

Poate că voi vreți anumite lucruri de la o relație, dar fiindcă aveți un nivel redus de conștiință nu vă dați seama că funcționați din spațiul traumelor voastre și că ceea ce vreți nu este ceea ce vă este benefic, nu este ce aveți nevoie cu adevărat. Ceea ce vreți sunt lucruri pe care le vrea egoul vostru rănit. Ceea ce vreți poate fi dictat strict de instinctele sexuale sau de credințe toxice.

Dacă vă uitați în urmă la relațiile voastre trecute, veți constata că ați vrut să vă apropiați de anumiți oameni și ați reușit asta, ați vrut să intrați într-o relație cu acei oameni și ați obținut asta, dar acele relații nu au fost ceea ce aveați nevoie, ci au fost unele disfuncționale.

Voi spuneți despre oameni „este genul meu”/ „nu este genul meu” și vreți să intrați în relații cu cineva care este „genul vostru”, dar nu înțelegeți că dacă aveți traume nevindecate „genul vostru” este un om care rezonează cu traumele voastre, este un om care el însuși este rănit.

Când ești rănit, „genul tău” este tot un om rănit, nu este un om sănătos din punct de vedere emoțional, mental și psihic.

„Știu eu cu adevărat de ce anume am nevoie într-o relație?”

Aici nu e vorba de statisfacerea unor plăceri de moment, de a te lăsa condus de dorințele sexuale, e vorba despre niște alegeri care să-ți fie benefice pe termen lung.

Dacă răspunsul la această întrebare e „Nu”, oprește-te, ia o pauză, lămurește-te de ce anume ai nevoie, nu te grăbi să intri într-o nouă relație de cuplu.

Nu e nimic în neregulă să nu fii într-o relație de cuplu.

Paradigma patriarhală toxică le-a învățat pe femei că e ceva în neregulă cu ele dacă nu au un bărbat, dacă nu sunt într-o relație de cuplu.

Nu e nimic în neregulă cu tine (bărbat sau femeie) dacă nu ești într-o relație de cuplu. Nu e nimic în neregulă cu tine (bărbat sau femeie) dacă nu îți dorești o relație de cuplu. Este treaba ta cum alegi să-ți trăiești viața, nu e treaba nimănui dacă tu ești într-o relație sau nu. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Întrebări pe care să vi le puneți înainte de a intra într-o relație de cuplu:

2. „Sunt suficient de responsabil ca să-mi pot asuma o relație în care să-mi susțin cu adevărat partenerul?”

Sunt o persoană pe care partenerul meu se poate baza? Sunt capabil să-mi respect și să-mi onorez eventualul partener? Sunt un om de încredere? Sunt capabil să susțin o relație sănătoasă din punct de vedere emoțional și psihic?

3.„Mi-am vindecat traumele interioare în asemenea măsură, încât să pot avea deplină încredere în cineva, să-mi pot deschide cu adevărat inima în fața altui om?”

Dacă tu spui „toți bărbații sunt niște…..” sau „toate femeile sunt niște…..”, poți să știi că acesta este limbajul unui om rănit. Nu ești pregătit să intri într-o relație de cuplu și dacă vei intra, totuși, într-o relație, aceasta nu se va termina bine.

Dacă simți că nu poți avea încredere deplină în cineva, că nu te poți arăta vulnerabil în fața cuiva, atunci nu ești pregătit pentru o relație, nu te încurca deocamdată cu așa ceva, fiindcă ești rănit și îl vei răni și pe celălalt. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Întrebări pe care să vi le puneți înainte de a intra într-o relație de cuplu:

4.„Sunt suficient de matur ca să pot asculta cu adevărat un alt om?”

Știți de ce eșuează cele mai multe relații? Oamenii nu se ascultă unul pe altul.

Tu poți să iubești un om și el să te iubească pe tine, dar dacă nu vă ascultați cu adevărat unul pe celălalt, relația voastră o să se destrame. Și ajungeți la divorț, doi oameni care v-ați iubit, dar care nu ați fost capabili să vă ascultați unul pe altul.

Dacă nu mă asculți nu mă poți cunoaște cu adevărat, nu îți dai seama când m-am schimbat, nu îți dai seama că am alte nevoi decât în trecut și mă tratezi așa cum tratai vechea mea Versiune; nu mă mai înțelegi, pentru că eu am evoluat și tu ai impresia că ai de-a face cu vechea mea Versiune.

Ca să mă asculți cu adevărat este nevoie de empatie, de răbdare, de disponibilitatea de AUZI ce-ți spun, de a-mi respecta adevărul.

Ca să mă asculți cu adevărat este necesar să dai drumul nevoii tale de a avea dreptate.

Foarte mulți oameni nu știu să asculte cu adevărat – ei aud ce spune celălalt, dar sunt preocupați să-i dea replica, să-l contrazică, să-l corecteze, să-i explice de ce „nu are dreptate”/ „se înșeală”.

A asculta cu adevărat înseamnă a accepta că celălalt poate să aibă un alt adevăr decât al tău, că dacă aveți opinii diferite asupra unui subiect, nu înseamnă neapărat că unul dintre voi „are dreptate” și celălalt „greșește”.

A asculta cu adevărat înseamnă a accepta faptul că cineva poate să se simtă rănit de un lucru care ție ți se pare un nimic, înseamnă a onora ce simte celălalt, chiar dacă tu nu ai simți același lucru într-o situație similară.

Când asculți cu adevărat este important să onorezi ce este în inima acelui om. Nu trebuie neapărat să înțelegi; spre exemplu, uneori n-o să înțelegi ce e în inima unei femei, n-o să înțelegi de ce se simte așa, dar important este să respecți/ onorezi ceea ce simte ea.

Dacă nu asculți cu adevărat, nu poți menține conexiunea cu acel om, nu poți cunoaște cu adevărat acel om, nu poți afla de ce anume are el nevoie în relație și nu-ți poți face partea ta în acea relație, pentru că ești „rupt de realitate”. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Întrebări pe care să vi le puneți înainte de a intra într-o relație de cuplu:

5. „Sunt suficient de flexibil ca să mă schimb?”

Și nu mă refer la a te schimba fiindcă îți cere cineva, pentru că altfel nu vrea să fie cu tine, nu mă refer la a te nega pe tine însuți și a deveni altcineva decât ești, ca să fii acceptat de cineva. Mă refer la a te schimba în ritmul tău natural, la a ieși sistematic din zona ta de confort și a evolua. Dacă, spre exemplu, partenerul tău îți semnalează (la modul respectuos și iubitor) niște aspecte la care mai ai de lucrat, dacă te provoacă să evoluezi, să-ți atingi cel mai înalt potențial, ești suficient de flexibil ca să te schimbi?

Dacă ești într-o relație, se va întâmpla de mai multe ori ca partenerul tău să-ți vorbească despre niște lucruri pe care ai putea să le schimbi, pentru că el își va dori ca tu să fii cea mai Bună Versiune a ta. Și dacă tu nu ești dispus să te schimbi înseamnă că vei rămâne aceeași Versiune a ta toată viața, nu vei evolua deloc. Asta îți dorești?

Dacă nu ești suficient de flexibil ca să te schimbi, n-ai ce căuta într-o relație de cuplu; lucrează cu tine însuți, fiindcă mai ai traume de vindecat. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Întrebări pe care să vi le puneți înainte de a intra într-o relație de cuplu:

6. „Sunt capabil să-mi asum un angajament, să mă implic 100% într-o relație sau sunt mânat de motive superficiale, de dorința de a-mi satisfice niște plăceri de moment?”

Să fim sinceri, noi toți ne prezentăm în „versiunea noastră comercială” la primele întâlniri cu cineva cu care vrem să avem o relație.

Ideea este să ne lămurim dacă ne simțim capabili să ne asumăm un angajament pe termen lung, dacă suntem dispuși să ne dedicăm acelei relații, dacă ne-am luat timp că cunoaștem suficient de bine acea persoană și simțim că este persoana alături de care ne vedem în viitor. Te interesează aspectul ei/lui fizic, te interesează să ai acces la corpul ei/lui acum sau iubești la acea persoană mult mai mult decât corpul fizic?

7.„Așa cum sunt acum, partenerul/ partenera pe care mi-o doresc ar rezona cu mine?”

Dacă tu vrei un partener care pe o scară de la 1 la 10 ar fi la 10, întreabă-te: tu ești la nivelul 10?

Dacă vrei un bărbat care are un nivel înalt de Conștiință, întreabă-te: tu ești o femeie cu un nivel înalt de Conștiință? Un bărbat care are un nivel înalt de Conștiință ar fi interesat de tine? Ai ce să-i oferi unui bărbat care are un nivel înalt de Conștiință? Ești capabilă să susții o relație de asemenea nivel?

O mulțime de oameni vor niște parteneri de cuplu care au un nivel la care cei dintâi nici măcar nu pot aspira. Știu că nu e plăcut să auziți asta, dar uitați-vă cu sinceritate la voi înșivă, la nivelul la care sunteți voi, înainte de a decide că vreți un partener care se află la nivelul 9-10.

Și dacă sunteți la nivelul 6, luați-vă timp pentru a lucra cu voi înșivă, pentru a evolua, în loc să vă mulțumiți cu firmituri într-o relație de nivelul 5 și să visați la una de nivelul 10. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Sunt oameni care se află în relații în care sunt abuzați la nivel emoțional și nici măcar nu-și dau seama de asta.

Vă prezint 10 semne care îți arată că te afli într-o relație în care ești abuzat(ă) emoțional:

1.Partenerul tău nu spune niciodată ce simte, te ține în ceață, trebuie să ghicești ce simte și ce poți să faci tu cu privire la ceea ce simte.

Cel mai des bărbații sunt cei care fac asta, femeile în general își comunică emoțiile.

Dacă tu nu știi ce simt, nu ai idee dacă e de bine sau de rău ce simt, ești mereu confuză, nu știi ce să faci, simți tot timpul că nu ești suficient de bună, că nu ai făcut suficient de bine ce ai făcut.

De multe ori acest mod de a proceda este intenționat, este o capcană emoțională în care te prind astfel de oameni, te țin într-o permanentă stare de neliniște și nesiguranță.

2. Partenerul tău te face să simți că e ceva în neregulă cu tine pentru că ești așa cum ești. Dacă ești blondă o să spună că el preferă brunetele, dacă ești înaltă el o să spună că preferă persoane scunde, dacă ai ochi căprui el o să spună că preferă femeile cu ochii verzi, etc. Indiferent cum ești tu, el o să spună că preferă femeile care sunt exact invers. Și o să-ți spună asemenea lucruri despre niște aspecte ale tale pe care, în general, nu le poți schimba. Sunt acele părți pe care le aveai și atunci când v-ați cunoscut și care nu l-au deranjat atât de mult, încât să nu ajungă în pat cu tine, dar după ce ați intrat într-o relație, subit, începe să-ți spună că nu-i plac.

În timp, te face să încerci din toate puterile să schimbi acele părți ale tale care nu pot fi schimbate, ajungi să te negi pe tine însăți și încerci să te transformi în ce vrea el să fii.

În general, astfel de metode de manipulare sunt practicate de oameni care simt că îți sunt inferiori și care se tem că la un moment dat s-ar putea să-ți dai seama că poți găsi un partener mai bun decât ei, așa că îți distrug sistematic stima de sine. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

10 semne că te afli într-o relație în care ești abuzat(ă) emoțional:

3. Partenerul tău nu te lasă niciodată să fii fericit. De fiecare dată când se întâmplă ceva care îți dă o stare de bucurie, de fericire, acel om va găsi un mod de a-ți spulbera starea de bine.

Dacă râzi sau zâmbești găsește un mod de a-ți strica cheful imediat. Nu este dispus să-ți permită să fii fericit, dacă nu e ceva ce are legătură cu el. Vrea să dețină controlul/ monopolul în privința momentelor tale de fericire, să asociezi starea de fericire cu persoana sa. Nu vrea să-ți găsești bucuria/ fericirea în ceva ce faci sau în faptul că ai alături o altă persoană (chiar dacă nu e vorba de vreo apropiere romantică, ci de una prietenească sau de familie), vrea ca el să decidă când ești fericit.

4.Partenerul tău te amenință că își va face rău, dacă nu faci ceea ce vrea el să faci.

Acest gen de abuz emoțional este utilizat cel mai des de femei care îi amenință pe bărbați că se sinucid dacă aceștia le părăsesc.

„Mă sinucid dacă mă părăsești!”

Răspunsul, așa cum îl văd eu, este ceva de genul: „Am mai auzit chestii de-astea, dar nu m-au împiedicat să-mi văd de drumul meu. Nu o să mă controlezi pe mine cu amenințări de genul ăsta. Dacă ești suficient de nebună ca să te omori fiindcă nu mai vreau să fiu într-o relație cu tine, înseamnă că ești suficient de nebună să mă omori și pe mine, deci mi-e clar că e timpul să plec. Dacă va fi o înmormântare, sigur nu va fi a mea!”.

Aceste gen abuz emoțional te ține ca într-o închisoare într-o relație nefericită și chiar periculoasă. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan 

10 semne că te afli într-o relație în care ești abuzat(ă) emoțional:

5. Partenerul tău îți strică în mod sistematic (și intenționat) relațiile cu cei apropiați. De câte ori vă întâlniți cu familia sau prietenii tăi va crea o atmosferă neplăcută, va avea o atitudine ostilă, va face comentarii acide, cu scopul să vă distrugă relația și să te izoleze de toți cei care îți sunt apropiați, care te pot ajuta la nevoie, care îți pot spune că ceva e în neregulă cu acel om. Vrea să ajungi să depinzi exclusiv de el, să-i facă pe cei dragi să se îndepărteze de tine, să te lase singură cu el, să nu vadă cum te tratează și să nu îți spună să sunt îngrijorați în legătură cu ceea ce ți se întâmplă. Ajungi să îți fie teamă să îi mai inviți pe oamenii apropiați în casa voastră, pentru că știi că el se va comporta execrabil.

Nu permiteți unui bărbat să vă izoleze de oamenii dragi, care vă iubesc și vă pot ajuta/ proteja la nevoie! Nu acceptați în viața voastră un bărbat care vă spune că nu vă suportă părinții și prietenii și nu vrea să vă mai întâlniți cu ei!

6. Te amenință în mod constant că te va părăsi, că s-a săturat de tine, că nu te mai suportă, dar nu o face. Ajungi să speri că va pleca, dar nu o face niciodată.

7. Te face să simți că tot ce crezi și spui sunt niște prostii. De fiecare dată când deschizi gura o să dea ochii peste cap, o să facă remarci ironice/ batjocoritoare/ jignitoare cu privire la ceea ce ai spus.

Este un mod prin care vrea să te determine să nu-ți mai spui părerea. Și dacă nu îți mai exprimi opiniile pentru mai mult timp, ajungi să nu mai ai opinii și atunci o să-ți spună el ce să crezi. O să-ți însușești opinia lui și o să fii sub controlul lui.

8. Partenerul tău dă vina pe tine pentru toate eșecurile sau greșelile sale, pentru letargia sa și pentru incapacitatea sa de a face ceva în viață, pentru faptul că n-are o slujbă, etc.

„Am renunțat la atât de multe ca să fiu cu tine!”

La ce ai renunțat, dragă, că atunci când te-am cunoscut erai exact ca acum, nu aveai un ban în plus și nici nu aveai vreo perspectivă?

9. Te compară mereu cu alte persoane și niciodată rezultatul nu-ți este favorabil. Te face să simți că oricine e mai bun decât tine, că nu valorezi mai nimic.

10. Te tratează cu indiferență, ca și cum n-ai conta, ca și cum nu îi pasă de tine și de ceea ce crezi/ simți/ vrei tu. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Cele mai multe probleme care apar în relații sunt cauzate de faptul că oamenii nu au învățat să funcționeze ca indivizi, că se identifică de ce cele mai multe ori cu relația de cuplu.

Dacă tu simți că viața ta s-a sfârșit pentru că un bărbat sau o femeie te-a părăsit, dacă simți că viața ta nu mai are sens fără acea persoană, că ești pierdut fără ea, dacă nu mai știi cine ești după o despărțire, asta se întâmplă pentru că nu știai cine ești nici înainte de a începe acea relație și nici în timpul ei.

Astfel de oameni intră în relația de cuplu cu niște așteptări fanteziste, sperând ca acea femeie/ acel bărbat să îi completeze, să îi facă să se simtă fericiți/ împliniți. După ce au intrat în relație ei descoperă că partenerul nu le poate acoperi golul interior, că nu îi face să se simtă fericiți/ împliniți; sunt dezamăgiți, se comportă într-un fel care îl îndepărtează pe partenerul lor, relația devine una disfuncțională și așa ajung la despărțire.

Astfel de oameni trec din relație în relație având aceleași așteptări de la partenerul lor, nu înțeleg că nimeni din exterior nu le poate umple golul interior, nimeni din exterior nu îi poate face să se simtă împliniți/ fericiți.

Nimeni din exterior nu poate să îți dea stimă de sine, respect față de sine, iubire de sine. Este necesar ca tu să începi să le generezi din interior.

Este necesar să încetezi să te mai vezi ca pe o jumătate care își caută cealaltă jumătate și să te vezi ca un om întreg, capabil să își creze prin propriile forțe o viață frumoasă, care să-l împlinească/ facă fericit.

Un om care se simte întreg, care simte că are valoare ca ființă, care își găsește împlinirea/ fericirea în el însuși, nu este complet distrus de o despărțire, nu-și pierde simțul identității după un divorț. Va suferi pentru o vreme, desigur, pentru că este, totuși, o despărțire, dar nu va simți că viața sa s-a sfârșit și nu va spune „Nu pot să trăiesc fără el/ea”. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Sunteți pregătiți pentru iubire? O mulțime de oameni își doresc să-și găsească un partener, să aibă o relație, dar statisticile arată că foarte puțini oameni sunt pregătiți pentru o relație.

Unii oameni își găsesc parteneri abuzivi, trec prin relații de coșmar și apoi acestea se rup. Alți oameni își găsesc parteneri care sunt niște oameni buni, dar pentru că cei dintâi nu și-au vindecat traumele își aduc toxicitatea în relație și o fac praf. Ideea este că cei mai mulți oameni nu sunt pregătiți pentru iubire. O doresc, o caută, dar nu sunt pregătiți pentru adevărata iubire.

Oamenii citesc povești frumoase de iubire, văd filme care idealizează iubirea romantică, ascultă cântece frumoase de iubire, dar foarte puțini înțeleg câtă muncă este necesară ca să întreții o relație de iubire, ca să păstrezi iubirea în viața ta. Și nu e vorba numai despre investiția constantă de timp, energie, atenție, sentimente din relația propriu-zisă, e vorba și despre munca interioară pe care este necesar să o faci înainte de a avea șansa să atragi o relație sănătoasă în viața ta.

Înainte de munca aferentă echipei „Noi” este necesară o muncă pentru „Eu”. Și idealul ar fi ca munca pe care o fac ambii parteneri cu propriul „Eu” să aibă loc înainte ca ei să intre într-o relație și să înceapă munca pentru „Noi”.

În multe relații echipa „Noi” nu funcționează, munca „Noi” nu se poate face – chiar dacă niciunul dintre parteneri nu e narcisist, nimeni nu e abuziv, niciunul dintre parteneri nu-l înșeală pe celălalt, etc – pentru că ei nu sunt pregătiți pentru o relație, nu și-au făcut propria muncă interioară.

În cazul în care voi sunteți în căutarea unui partener/ vă doriți o relație de cuplu, întrebați-vă dacă sunteți pregătiți pentru așa ceva, ca să evitați un nou eșec în viața voastră relațională. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Sunteți pregătiți pentru o relație de cuplu?

Iată și câteva întrebări pe care să vi le puneți în acest sens:

1.Ați procesat exemplul de relație pe care vi l-au oferit părinții voștri?

Și nu contează dacă ei v-au oferit un exemplu bun sau un exemplu prost de relație de cuplu.

În cele mai multe cazuri exemplul părinților voștri a fost unul foarte prost.

Dacă însă părinții voștri v-au oferit un exemplu bun de căsnicie, ați analizat ce anume a făcut ca relația lor să meargă atât de bine? Ați identificat acele comportamente, obiceiuri, gesturi care au făcut diferența? Ați întrebat-o pe mama voastră ce anume a făcut ca ea să fie fericită în căsnicie? L-ați întrebat pe tatăl vostru ce anume a făcut ca el să fie fericit în căsnicie?

Dacă părinții voștri au avut o căsnicie nefericită, v-ați luat timp ca să vedeți ce anume a făcut să meargă prost acea relație?

Așa asiguri evoluția generațiilor: te uiți la exemplul dat de părinții tăi, cu bune și rele, și extragi lecțiile aferente, vezi ce ai de învățat din acea relație de cuplu și aplici acele învățături. Nu mai faci greșelile pe care le-au făcut părinții tăi, înveți experiența lor.

Părinții noștri sunt cei care ne-au oferit primul model de relație de cuplu, ceea ce au făcut ei se vede în viața noastră. Dacă nu analizezi acest model, dacă nu verifici ce anume ai preluat tu (la modul conștient sau inconștient) în viața ta, o să ajungi să repeți căsnicia părinților tăi în relațiile tale. Vei face ce au făcut ei, vei repeta la nesfârșit același scenariu cu alte persoane. De aceea este necesar să-ți faci munca interioară, în loc să intri cu traumele tale nevindecate în viața altuia și să-l rănești pe acel om. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Sunteți pregătiți pentru o relație de cuplu?

Iată și câteva întrebări pe care să vi le puneți în acest sens:

2.Ți-ai vindecat rănile provocate de relația ta anterioară? Ai învățat lecțiile din acea relație?

Ai reflectat la ceea ce s-a întâmplat în acea relație, ai observat cu sinceritate ce ai făcut tu în acea relație, cum ai afectat tu relația, cum ai sabotat tu relația, ce greșeli ai făcut tu? Ai decis să nu mai faci și în următoarea relație acele lucruri care știi că ți-au afectat relația anterioară?

Dacă n-ai făcut asta, ci te-ai grăbit să intri într-o nouă relație, tu ai luat cu tine toată acea toxicitate neprocesată din relația anterioară.

Poate că ție îți place noul tău partener, te atrage sexual, vrei la modul sincer să meargă relația, dar tu nu ești conștient câtă toxicitate ai în interiorul tău, iar după ce va trece perioada în care ești orbit de atracția sexuală o să începi să verși acea toxicitate în noua relație și partenerul tău va constata că ai niște probleme de care el nu știa, pentru că nu și-a luat timp să le vadă, să te cunoască mai bine.

Când ai toxicitate în interiorul tău aceasta va ieși la suprafață în momentele cele mai nepotrivite și va afecta relația.

Dacă în timp ce ești în plin proces de vindecare, întâlnești pe cineva care îți place și te place, nu spun să respingi acel om, ci spun să fii sincer și să-i explici că ai nevoie timp ca să vindeci anumite lucruri din trecut, că mai ai de procesat niște traume. Și acel om te poate susține în procesul vindecării tale, dacă dorește; dar măcar știe cu ce are de-a face, nu descoperă după mai mult timp, după ce a investit timp, energie și sentimente în relația voastră, că ești un om în plin război cu el însuși. Nu induci în eroare o persoană care nu știe că ești un om traumatizat, care va aduce drama în viața sa. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

 

Sunteți pregătiți pentru o relație de cuplu?

Iată și câteva întrebări pe care să vi le puneți în acest sens:

3. Ești suficient de stăpân pe tine cât să ai curajul să-i vorbești celuilalt despre nesiguranțele tale, să te arăți vulnerabil? Ai curajul să-i spui celuilalt: „Ăsta sunt eu cel adevărat. Nu sunt perfect, am făcut greșeli la viața mea, acestea sunt câteva dintre greșelile pe care le-am făcut. Nu mă judec, m-am acceptat pe mine însumi cu bune și rele, lucrez cu mine însumi pentru a deveni un om mai bun.

Vreau să fiu sincer cu tine, ca să știi cu cine ai de-a face. Nu mă tem să-ți spun lucrurile pe care le-am făcut în trecut, pentru că ăsta am fost eu la acel moment, acestea au fost experiențele mele de viață. Asta nu înseamnă că greșelile pe care le-am făcut mă definesc, că ele sunt măsura valorii mele”.

Și dacă acel om nu este capabil să te accepte așa cum ești, cu toate acele lucruri din trecutul tău, înseamnă că nu este omul potrivit pentru tine, că nu-și are locul în viitorul tău.

E nevoie însă de curaj și de putere ca să poți împărtăși la modul sincer altui om toate acele lucruri din trecutul tău. Și nu vei avea curajul să faci acest lucru până nu reușești să te accepți pe tine însuți exact așa cum ești. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Atât timp cât nu te accepți pe tine te vei ascunde de ceilalți, vei prezenta celorlalți o mască, nu vei fi tu însuți. Și dacă nu te manifești la modul autentic într-o relație, acea relație nu va fi una sănătoasă.

Nu pot să știu cât de mult mă iubești până nu văd dacă ești dispus să mă accepți exact așa cum sunt, cu tot cu aspecte mele cele mai urâte. Nu are importanță că iubești toate acele aspecte frumoase ale mele, că iubești masca pe care o port în public, ca să dau bine; mă interesează dacă poți să iubești părțile hidoase din mine, toate acele lucruri urâte pe care le-am făcut în trecut, toate acele răni care încă există în mine. Ești capabil să iubești toate aceste aspecte ale mele?

Dar dacă eu nu sunt dispus să-ți arăt acele aspecte urâte ale mele, să fiu sincer cu tine, tu nu vei avea ocazia să-mi arăți dacă mă iubești sau nu.

Mulți dintre voi sunteți acum în relații de ani de zile sau sunteți pe cale să vă căsătoriți, dar partenerul vostru nu știe o mulțime de lucruri despre trecutul vostru, despre nesiguranțele voastre, despre lucrurile urâte pe care le-ați făcut în trecut. Voi îți arătați numai ce vă convine acelei persoane, ca să o țineți lângă voi, pentru că vă e teamă că dacă ar ști tot ce ați făcut nu v-ar mai accepta.

Dacă un om nu vă poate accepta exact așa cum sunteți, cu toate greșelile voastre din trecut, cu toate defectele voastre, acel om nu este potrivit să facă parte din viitorul vostru, ca partener de cuplu.

Bărbații au o problemă mai mare decât femeile când e vorba de a împărtăși aceste lucruri, fiindcă au fost programați să creadă că nu sunt bărbați adevărați dacă se arată vulnerabili. Ei au fost învățați să trebuie să pară puternici, duri, să pară că nu au slăbiciuni, nesiguranțe. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Sunteți pregătiți pentru o relație de cuplu?

Iată și câteva întrebări pe care să vi le puneți în acest sens:

4.Ești suficient de matur ca să faci față unui om care își rostește ferm adevărul în relația de cuplu?

Unii oameni îmi spun „Eu sunt o persoană care spune cu sinceritate ceea ce crede/ simte, nu sunt dispus să mint ca să mă placă/ accepte ceilalți. Oamenii cu care mă întâlnesc, care sunt potențiali parteneri, nu fac față adevărului, e prea mult pentru ei, sunt imaturi”.

Bun, aveți dubii că ceilalți sunt suficient de maturi ca să facă față unui partener care le spune adevărul. Dar v-ați întrebat vreodată dacă voi sunteți suficient de maturi ca să faceți față unui partener care vă spune adevărul?

Vă dau un exemplu: un bărbat întâlnește o femeie care îl face să se simtă cum nu s-a mai simțit niciodată, este fermecat de ea. El simte ceva de genul: „Nu am mai avut parte niciodată de așa ceva. Am sentimentul că e tot ceea ce-mi doresc. Mă atrage foarte tare și nu e ceva strict sexual, cum eram obișnuit. Simt că ea este femeia care mă poate ajuta să urc la un alt nivel în evoluția mea”.

Ei intră într-o relație și la un moment dat au acea discuție delicată, pentru că cei mai mulți bărbați vor să știe și nu se pot abține să nu întrebe: „Cu câți bărbați ai făcut sex înainte de a fi cu mine?”. Și încep: „Unu?” „Nu” „Doi?” „Nu.” „Trei?” „Nu.” „Patru?” „Nu.” Și el deja începe să devină neliniștit și o judecă pe acea femeie pentru trecutul ei. Maturitatea lui este provocată, nu face față prea bine adevărului, nu înțelege că trecutul ei, așa cum a fost el, a făcut-o să devină femeia care este azi.

Și de cele mai multe ori numărul bărbaților din viața ei este mult mai mic decât numărul femeilor din viața lui, dar acel bărbat tot o judecă, tot i se pare că au fost prea mulți bărbați în viața ei. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Sunteți pregătiți pentru o relație de cuplu?

Iată și câteva întrebări pe care să vi le puneți în acest sens:

5.Te cunoști suficient de bine pe tine însuți ca să poți să-ți dai seama cu cine te potrivești?

Când te cunoști cu adevărat pe tine însuți, când știi cine ești cu adevărat, simți de la început dacă cineva rezonează cu tine sau nu. Dacă tu cauți un partener și te întâlnești cu mai multe persoane, simți de la prima întâlnire dacă e „Da” sau dacă este „Nu“, în sensul în care are rost să te mai întâlnești cu acel om, ca să-l cunoști mai bine sau nu are niciun rost, pentru că nu rezonezi deloc cu el.

Când știi cine ești și ce-ți dorești de la viață, simți oamenii, simți cu cine rezonezi și cu cine nu rezonezi, știi cine se potrivește în viața ta și cine nu.

Cei mai mulți oameni fac o greșeală majoră: se grăbesc să intre în relații înainte de a descoperi cine sunt ei cu adevărat, înainte de a se cunoaște pe sine.

Dacă tu nu știi cine ești cu adevărat nu ai cum să-ți dai seama cine ți se potrivește cu adevărat.

De multe ori în relațiile care se destramă nu este vorba despre faptul că unul dintre parteneri era un om rău, că avea de la început intenția să înșele, că era narcisist, etc; ambii au intrat cu intenții bune în acea relație, ambii erau oameni cumsecade, dar pur și simplu nu erau potriviți unul pentru celălalt. Și dacă ei trec din relație în relație, vor alege iar și iar omul nepotrivit, pentru că nu și-au luat timpul necesar pentru a descoperi cine sunt cu adevărat. Ei încearcă iar și iar să introducă un cub într-un orificiu circular; nu merge, indiferent cât ai forța lucrurile.

Nu vă mai grăbiți să intrați în relații, pentru ca mai apoi să descoperiți că nu vă potriviți și să suferiți sau să-l faceți pe celălalt să sufere. Luați-vă timp să descoperiți cine sunteți cu adevărat, pentru ca apoi să vă dați seama cine vi se potrivește și cine nu. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Sunteți pregătiți pentru o relație de cuplu?

Iată și câteva întrebări pe care să vi le puneți în acest sens:

6. Ești fericit așa cum ești acum, fără un partener? Dacă nu te simți fericit cu viața ta pe cont propriu, nu ești pregătit pentru iubire, pentru o relație de cuplu sănătoasă.

Dacă tu te simți oribil în viața ta, dacă ești nefericit, dacă ți-e frică de singurătate, dacă ești disperat că nu ai o relație de cuplu, este o idee foarte proastă să-ți cauți un partener. Caută-ți un terapeut.

Dacă tu nu te trezești dimineață simțindu-te bine în casa ta, dacă nu te simți bine știind că poți să faci ce dorești, când dorești, dacă nu te simți bine făcând ceea ce iubești să faci ca activitate profesională, dacă nu te simți bine știind că ești capabil să-ți asiguri traiul din punct de vedere financiar și nu ești fericit cu viața ta de unul singur, nu o să reușești să fii fericit nici într-o relație.

Dacă nu poți fi fericit în condițiile în care ești singur și ai o libertate totală, în condițiile în care faci ce vrei, de ce crezi că vei fi fericit într-o relație de cuplu care înseamnă un angajament față de un alt om, un grad mai redus de libertate în a lua niște decizii legate de viața ta, înseamnă să te acomodezi la nevoile și dorințele altuia?

Dacă tu nu ești fericit cu viața ta înseamnă că nu poți aduce un plus de valoare în viața altuia, ci vei aduce dramă în viața altuia și o să te aștepți ca acel om să te facă fericit, ceea ce de fapt el nu poate face.

7. Ești capabil să-ți ții sub control impulsurile sexuale?

Dacă nu ești capabil să te abții când te simți atras sexual de alte persoane, dacă te controlează impusurile sexuale, nu ești pregătit să intri într-o relație. Dacă e suficient să vezi o femeie care arată bine și hormonii tăi o iau razna și ești orbit și nu te lași până nu faci sex cu ea, nu ești pregătit să intri într-o relație monogamă, nu ești suficient de matur ca să ai o relație sănătoasă. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Unii dintre voi sunteți în situații foarte dificile în prezent pentru că ați crezut că sunt adevărate niște lucruri care nu erau adevărate. Ați intrat într-o relație care de fapt nu era ce presupuneați voi că este, ați crezut că un om este ceea ce de fapt el nu era, ați crezut că un om este dispus să vă ofere ceva ce de fapt el nu era dispus să vă ofere, ați crezut că un om are pentru voi niște sentimente pe care de fapt acel om nu le avea.

Uneori noi ne dorim mult ca lucrurile să fie într-un anumit fel și astfel ne blocăm singuri discernământul, blocăm procesul firesc prin care în mod normal am verifica dacă lucrurile sunt așa cum credem/ ne dorim noi să fie sau nu. E ca și cum ne-am opri creierul să mai raționeze, să mai vadă niște aspecte care în mod normal reprezintă stegulețe roșii, care ne-ar da de gândit; nu mai vedem decât ce vrem să vedem, ce ne convine să vedem.

Când ne dorim foarte mult să ne apropiem de un anumit om, când ne mințim singuri că acel om este interesat de noi, sărim peste etapa extrem de importantă în care punem întrebări, în care încercăm să-l cunoaștem mai bine pe celălalt, să ne dăm seama cum este el cu adevărat, dincolo de prima impresie. Ne pierdem discernământul, ne dorim atât de mult ca acel om să fie cu adevărat interesat de noi, să ne iubească, încât începem să trăim într-o fantezie, nu mai trăim în realitate. Și fiindcă vrem să ne protejăm fantezia, evităm să punem acele întrebări la care am putea primi răspunsuri care să ne spulbere iluziile.

Unele dintre voi luați chiar acum, în această perioadă, decizia de a intra în niște relații de cuplu care se vor dovedi dezastruoase pentru voi, care vă vor face să suferiți foarte mult. Sunteți atât de disperate să aveți un bărbat/ o relație, încât refuzați să ascultați avertismentele unor oameni apropiați, care vă iubesc cu adevărat și care au o anumită înțelepciune și refuzați să vedeți toate acele semne care vă spun „Pericol! Pericol!”. Nu ați avut niciodată o conversație profundă cu acel bărbat, nu i-ați pus niciuna dintre întrebările importante, sunteți atât de obsedată să aveți o relație, încât preferați să faceți ca lucrurile să meargă cât mai repede și să fie oficial: aveți un bărbat, sunteți „într-o relație”.

Și peste niște luni sau ani veți veni la cei care acum v-au avertizat că acel om nu este benefic pentru voi, le veți spune că el v-a distrus viața și că suferiți și nu știți ce să faceți, că aveți nevoie de ajutor.

De ce nu vă folosiți creierul înainte de a ajunge să suferiți atât? De ce nu vă folosiți discernământul înainte de a intra într-o relație cu un individ despre care nu știți mare lucru, știți doar că arată bine și vă atrage la nivel sexual?

De ce nu ați deschis ochii înainte de a primi în inima voastră, în casa voastră și în viața voastră un om care v-a rănit atât de tare? De ce nu i-ați ascultat pe cei care v-au spus că e ceva în neregulă cu acest om înainte de a pune pe Facebook „într-o relație”? De ce nu ați vrut să-l cunoașteți mai bine pe acel individ înainte de a sări cu el în pat? (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

„Sunt într-o relație cu un bărbat care mă tratează într-un mod lipsit de respect, chiar abuziv. I-am cerut de mai multe ori să nu mai facă acest lucru, dar de fiecare dată face scandal și iese urât.

Știu că nu este despre el, este despre mine. Nu vreau să ies din această relație pentru că știu că ea mă învață să stabilesc limite, dar nu știu cum să procedez, fiindcă de fiecare data când încerc să stabilesc limite, el reacționează agresiv.”

Eu vă sugerez ca atunci când sunteți într-o relație în care partenerul vă tratează într-un mod lipsit de respect/ abuziv să nu mai mergeți pe principiul „nu e despre el, e despre mine” și să tolerați astfel de comportamente, în ideea că rămânând în acea relație o să învățați să nu mai reacționați dezechilibrat când sunteți tratați la modul lipsit de respect/ abuziv.

Da, putem spune că „nu e despre el, este despre mine”, dar nu în sensul că el poate să mă trateze cum vrea și eu trebuie să învăț să nu mă deranjeze lipsa de respect/ abuzul, ci în sensul „Nu este despre cum se comportă el, este despre ce îi permit eu. Eu aleg ce permit și ce nu permit într-o relație”.

Gândiți-vă la asta: „De ce rămân eu într-o relație cu un om care mă tratează într-un mod lipsit de respect/ abuziv?”.

Pentru că de multe ori, când oamenii nu au curajul să iasă dintr-o relație care nu le este benefică, preferă să-și spună că rămân în acea relație pentru că „așa e spiritual”, pentru că „mai au de învățat niște lecții”. E un pretext care îi face să se simtă mai bine, să evite să recunoască faptul că nu au curajul să iasă din zona lor de confort și să pună punct unei relații.

Dacă ești într-o relație cu un om care te tratează într-un mod lipsit de respect/ abuziv, o să te întreb: de ce rămâi în acea relație?

Dacă tu i-ai cerut de mai multe acelui om să te trateze cu respect și de fiecare dată el a reacționat agresiv, în opinia mea nu se mai pune problema că „rămâi în acea relație ca să înveți să stabilești limite”. Acel bărbat nu respectă niciun fel de limite, ai văzut deja.

Eu ți-aș sugera să te întrebi ce credințe/ traume te fac să rămâi în relație cu un asemenea om. Și poate că tu o să spui că așa evoluezi. Da, poți să evoluezi și așa, stând într-o relație în care ești abuzată, dar o faci continuând să fii abuzată și fiind într-un interminabil proces de vindecare (pentru că nu te poți vindeca într-un mediul toxic).

Dar poți evolua și în alt mod, care e mai puțin traumatizant pentru tine: ieșind din acea relație, învățând lecțiile din ea și mergând mai departe cu viața ta. „Să stabilești limite” poate să însemne să scoți din viața ta un om care nu te tratează cu respect.

Faptul că tu încerci ani la rând să stabilești limite într-o relație cu un om care nu dă doi bani pe limitele tale și care ți le încalcă în mod constant nu te învață să stabilești limite; aceste un mod toxic de a trăi, este un ciclu toxic în care alegi să rămâi blocată. Întreabă-te: de ce alegi așa ceva?

Da, din acest punct de vedere „nu este despre el, este despre tine”: este despre alegerile pe care le faci tu pentru tine.

Dacă tu vrei ca acel bărbat să te trateze cu respect, dacă i-ai cerut în mod repetat acest lucru și el a continuat să te trateze într-un mod lipsit de respect/ abuziv, este cazul să accepți că el nu are de gând să se schimbe și să faci alegeri în consecință.

Mai mult decât atât, vă spun că în cazul în care în această perioadă aveți dubii cu privire la o anumită relație din viața voastră (și nu e vorba numai de relații de cuplu), în cazul în care vă întrebați dacă mai este locul vostru în acea relație, asta se întâmplă pentru că cel mai probabil acea relație nu mai este aliniată cu cel mai înalt potential al vostru. Dacă ar fi, nu ați avea acele dubii, nu v-ați pune acele întrebări. (Lorie Ladd) Traducerea Mihaela Dan

Învățați-vă să faceți ceea ce iubiți să faceți.

Încetați să vă mai mulțumiți cu jumătăți de măsură!

Dacă nu e „cel mai bun din tot ce am experimentat până acum”, de ce vă mulțumiți cu acel lucru?

Nu mai faceți lucruri pe care le urâți sau care vă plictisesc! Nu mai rămâneți în situații/ relații mediocre!

„E o relație acceptabilă.”

Dacă e „acceptabilă”, de ce mai ești în acea relație?

„Ei, să nu exagerăm… Mai bine așa, decât deloc. Și oricum nu poți avea pretenția la mai mult decât atât. Asta este viața…”

Asta îmi spun oamenii la consiliere zilnic, de ani de zile. Aceasta este mentalitatea celor mai mulți oameni.

Este spre binele vostru să încetați să mai gândiți în acest mod.

Dacă eu aș fi partenerul cuiva care spune „relația noastră e acceptabilă. Oricum nu poți avea pretenția la mai mult decât atât…”, eu aș pune punct imediat acelei relații. Eu, unul, nu sunt interesat de o relație în care partenera mea spune „Ești în regulă, e o relație acceptabilă. Mai bine să fiu într-o relație cu tine, decât să fiu singură”.

Nu mai intrați în situații/ relații/ proiecte care nu vă fac să simțiți ceva de genul „Wow!”. Nu vă mai mulțumiți cu situații/ relații/ proiecte „acceptabile”!

Dacă nu vă dă sentimentul „e cea mai bună din viața mea”/ „e cel mai bun din viața mea” de ce vă mulțumiți cu acel lucru?

Și nu spun că trebuie să fie o situație/ persoană/ relație perfectă, spun că dacă nu vă face să simțiți „Wow!”, nu văd de ce ați rămâne acolo. De ce vă mulțumiți cu puțin, de ce vă mulțumiți cu mediocritatea?

Nu vă îndemn să divorțați, stați liniștiți, dar gândiți-vă la asta: oamenii trăiesc în aceeași casă, se trezesc unul lângă altul și nu simt nicio bucurie că au alături acel om, nu sunt entuziasmați să-l vadă pe celălalt alături de ei, nu simt recunoștința pe care o simți atunci când ai alături un om care îți dă acea stare de „Wow!”. (Michael Mirdad) Traducerea Mihaela Dan

În ceea ce mă privește, în general, în toate relațiile de cuplu pe care le-am avut, chiar și în perioade dificile, simțeam o stare de fericire știind că mă trezesc alături de acea persoană.

Chiar și când e vorba de prieteni, simt bucurie/ fericire când mă întâlnesc cu ei. Pentru mine asta înseamnă să ai o relație apropiată cu un om, așa sunt relațiile mele.

De ce aș avea un prieten cu care nu-mi face plăcere să petrec timpul, căruia evit să-i răspund la telefon? Eu nu țin în preajma mea oameni cu care nu-mi face plăcere să petrec timpul, cu care nu sunt bucuros să fiu alături.

Și știu că eu sunt un ciudat; oamenii îmi spun tot timpul că nu e posibil să ai numai astfel de conexiuni, dar eu vă spun că e posibil. Eu așa trăiesc. Relațiile mele cu partenerele de cuplu așa au fost, relațiile mele cu prietenii așa sunt.

De ce mi-aș face prieteni cu care nu sunt entuziasmat să-mi petrec timpul? De ce aș începe un proiect mediocru?

Nu începeți un lucru, dacă nu simțiți că vă entuziasmează, că este „Wow”! Nu vă băgați în situații/ relații care nu vă entuziasmează, nu vă fac să simțiți că sunt „Wow”!

Nu vă mai mulțumiți cu „acceptabil”/ „așa și-așa”! (Michael Mirdad) Traducerea Mihaela Dan

Toate lucrurile care fac parte din realitatea voastră exterioară sunt reprezentative pentru ceea ce este în interiorul vostru. Noi avem impresia că ființa noastră se termină acolo unde se termină corpul nostru fizic, dar sunt mai multe lucruri care fac parte din ființa noastră. De exemplu, mașina, casa, relația de cuplu, slujba, etc.

Tu nu ai o slujbă, tu ești slujba ta.

Tu nu ai o relație de cuplu, tu ești relația ta.

Tot ce face parte din viața ta face parte și din ființa ta. Toate acestea te reprezintă pe tine. Și dacă aceste elemente nu funcționează, înseamnă că tu accepți ca niște lucruri care nu funcționează să fie parte din tine. Dacă aceste elemente sunt mediocre, înseamnă că tu accepți mediocritatea ca parte din tine.

De ce accepți mediocritatea?

Dacă tu ai scris o carte mediocră, acea carte este o energie care face parte din tine și înseamnă că o parte din tine este mediocră.

Dacă tu ai o relație de cuplu mediocră înseamnă că o altă parte din tine este mediocră. De ce ai vrea să fii format din părți mediocre?

Noi ne prezentăm în lume la modul „Ăsta sunt eu!” și avem impresia că „eu” este doar corpul nostru fizic, dar de fapt ceea ce prezentăm lumii este mediocritatea slujbei noastre, a relației noastre, a mașinii noastre, a casei noastre, etc. Totul ne reprezintă, toate acestea sunt „eu”.

Când accepți mediocritatea în oricare dintre aceste părți, tu practic spui Universului „Eu mă mulțumesc cu puțin. Sunt genul de om care acceptă jumătăți de măsură, care acceptă mediocritatea”.

Dacă tu nu te respecți pe tine însuți, de ce crezi că alții o să te respecte?

Nu mai acceptați jumătăți de măsură! Țintiți la ce este mai bun.

Când faceți ceva, tintiți excelența.

Când căutați ceva, căutați excelența.

Când creați ceva, creați excelența.

Nu mai trăiți la nivelul mediocrității!

Ceea ce accepți este un indicator al nivelului tău de conștiință. (Michael Mirdad) Traducerea Mihaela Dan

Dacă tu ai veni la mine la consiliere și mi-ai spune că persoana cu care ești nu este una care să te facă să simți „Wow!”, eu, unul, te-aș sfătui să îi spui adevărul despre ce simți (evident, să o faci cu tact) și să pui punct acelei relații de cuplu. Nu spun să încetați să mai interacționați, să nu vă mai vedeți niciodată; poate puteți fi prieteni, găsiți o formă de relație în care să vă regăsiți cel mai bine, dar nu una de cuplu.

Țintiți întotdeauna la „cea mai frumoasă/ minunată relație din toată viața mea”, nu la „e în regulă, e o relație relativ bună”. Și când obțineți „cea mai frumoasă relație din viața voastră” fiți recunoscători pentru ceea ce aveți.

Nu mai mergeți pe principiul „nu e atât de rea pe cât au fost relațiile mele anterioare, deci e de bine”, nu mai gândiți așa, nu mai funcționați așa!

Nu vă mai mulțumiți cu lucruri care nu vă fac inima să cânte, care nu vă entuziasmează!

Dacă tu cumperi o carte și citești primele pagini și constați că nu e mare lucru de ea, continui să citești și tot nu e mare lucru de ea, ajungi la pagina 375 și tot nu devine interesantă, ai de gând să citești în continuare încă 150 de pagini?

„Păi dacă tot am dat banii pe ea…”

Bun, ai dat niște bani pe ea, ai irosit acei bani, dar vrei să îți irosești și timpul cu o carte proastă? Dacă până la pagina 375 nu a devenit interesantă, crezi că sunt șanse să fie o carte foarte bună în restul paginilor, până la final?

Vine un moment în care să te oprești, să constați că o „carte” e proastă și să nu-ți mai irosești timpul cu ea. Nu ar fi mai frumos să-ți investești timpul într-o „carte” care te încântă?

Ca să înțelegeți cum stă treaba: dacă voi aveți niște lucruri în viața voastră cărora le-ați da nota 2, 3 sau 4, acele lucruri o să vă provoace probleme. Nu vă recomand să păstrați prea mult timp acele lucruri în viața voastră, fiindcă n-o să vă fie bine. (Michael Mirdad) Traducerea Mihaela Dan

 

Căutați ce e mai bun, alegeți ce e mai bun: ascultați cea mai bună muzică (evident, discutăm despre gusturile voastre musicale, nu vă obligați să ascultați ce spun alții că e „muzică bună”), citiți cele mai bune cărți, mergeți la restaurantul unde se servește cea mai bună mâncare, vizionați cele mai bune filme, mergeți în cele mai frumoase locuri, însoțiți-vă cu cei mai minunați oameni, faceți lucrurile în cel mai bun mod posibil. Căutați excelența din toate punctele de vedere. Nu vă mulțumiți cu jumătăți de măsură!

Faceți lucruri care vă inspiră, care vă fac să vă simțiți că vă încărcați cu Lumină! Și dacă unele lucruri/ activități/ situații/ relații din viața voastră nu vă fac să vă simțiți așa, dați-le drumul.

Mergeți pe principiul: „Eu nu sunt un om mediocru, așa că nu vreau lucruri mediocre în viața mea”.

Omul obișnuit nu va admite că acceptă mediocritatea în viața lui. Dar dacă un om este dispus să se uite cu sinceritate la el însuși și la viața sa, o să admită că acceptă mediocritatea în multe zone ale vieții sale. Și dacă este o persoană care vrea să evolueze, care a intrat pe calea spirituală, faptul că acceptă mediocritatea în viața sa ar trebui să îi dea de gândit.

Uitați-vă cu sinceritate la voi înșivă și la viața voastră și observați în ce zone ale vieții voastre acceptați mediocritatea.

Nu trăiți anul 2024 așa cum ați trăit anul 2023, dacă v-ați mulțumit cu jumătați de măsură anul trecut!

Tratați-vă mereu pe voi înșivă ca și cum ați trata un copil de Crăciun. Faceți lucrurile care vă plac cel mai mult. Alegeți numai ce e cel mai bun. Acceptați numai ce e cel mai bun. Și fiți recunoscători pentru toate aceste lucruri care sunt „cele mai bune”: „Wow, a fost super!”. Așa onorați acele momente/ lucruri.

Cei mai mulți oameni se concentrează pe problemele lor, pe lucrurile care nu merg în viața lor - ăsta este primul lucru despre care vorbesc - și au tendința să ignore lucrurile bune/ frumoase/ minunate care li s-au întâmplat. Ei vorbesc despre cea mai proastă zi din viața lor, cea mai intensă durere de cap din viața lor, cel mai oribil șef din viața lor, cea mai enervantă persoană din viața lor, dar rareori îi auzi vorbind despre cel mai bun/ frumos lucru care li s-a întâmplat, cel mai frumos lucru pe care l-au citit, cea mai minunată persoană pe care au întâlnit-o, cea mai bună mâncare pe care au gustat-o, cea mai interesantă conversație pe care au avut-o, cel mai bun film pe care l-au văzut în viața lor, etc.

Oamenii se trag singuri în jos, concentrându-se pe ce este mai rău și ignorând ce este mai bun în viața lor. Dacă 9 lucruri din viața lor merg foarte bine și unul merge prost, ei îți vor vorbi de acela care merge prost. (Michael Mirdad) Traducerea Mihaela Dan

Oamenii au învățat că „a iubi” înseamnă a avea răbdare, a ierta, a fi bun cu ceilalți, a-i accepta așa cum sunt, dar unii interpretează în mod eronat aceste lucruri. Ei înțeleg că asta înseamnă a accepta la nesfârșit comportamente lipsite de respect/ abuzuri din partea celui pe care „îl iubesc”, a-i permite orice. Asta nu este „iubire”.

Dacă tu ții în viața ta oameni care te tratează într-un mod lipsit de respect, care profită de tine, care te abuzează, care te folosesc, acesta este un semn că tu nu crezi că meriți să fii tratat cu respect, că nu ai stimă de sine, că nu te respecți pe tine însuți.

Dacă tu ai stimă de sine, dacă ai demnitate, spui „Eu nu mai tolerez așa ceva. Nu-ți permit să te comporți cu mine în acest mod”.

Eu nu aș sta lângă un om care mă tratează într-un mod lipsit de respect, nu permit nimănui să mă trateze în acest fel, indiferent cine este, oricât de mult l-aș iubi.

Eu nu am nicio reținere în a spune „Nu-ți permit să mă tratezi în acest mod”, pentru că îmi cunosc valoarea și mă respect pe mine însămi. Dacă cineva se comportă într-un mod lipsit de respect cu mine, îi spun „Te rog să nu mai faci asta niciodată. Mă rănești când faci asta” și dacă acel om continuă să facă acel lucru, l-am scos din viața mea și am terminat povestea.

Știu că unii o să spună că în cazul lor lucrurile nu sunt așa de simple precum par, că au copii, că au nu știu ce situație și că nu pot să scoată acel om din viața lor. Putem găsi o mulțime de scuze ca să rămânem alături de un om care ne tratează într-un mod lipsit de respect. E treaba voastră dacă acceptați așa ceva, e alegerea voastră, e viața voastră.

Dar dacă vreți să evoluați, nu aceasta este calea. Evoluția înseamnă să faci alegeri dificile, înseamnă să ieși din zona ta de confort, înseamnă să faci pasul în gol. Evoluția înseamnă, printre altele, să ieși din situații/ relații nesănătoase. (Lorie Ladd) Traducerea Mihaela Dan

Dacă sunteți în relații nesănătoase/ abuzive și în ultima vreme lucrurile merg mai rău decât înainte, asta se întâmplă pentru că Sinele vostru Superior vă întreabă: „Ești sigur că vrei să rămâi în situația/ relația asta? Ești sigur că vrei să te trezești în fiecare dimineață și să constați că ești încă în această situație/ relație? Ești sigur că vrei să trăiești în continuare în aceste condiții?”.

Este alegerea ta. Tu alegi în fiecare zi ca în următoarea zi să te afli în aceeași situație/ relație nesănătoasă. Tu poți face o altă alegere oricând, dar nu ai curajul să o faci și preferi să te consideri o victimă, preferi să spui că „n-ai încotro” sau că „nu e chiar atât de rău”.

Tu alegi în fiecare zi să trăiești în acea situație nesănătoasă.

Vă spun încă o dată, ca să înțelegeți bine: orice situație din viața voastră de la acest moment care este tensionată, în legătură cu care aveți dubii, care simțiți că nu vi se mai potrivește, care vă dă o stare de frustrare, este o invitație la schimbare pe care v-o face Sinele vostru Superior. Și dacă apar tot timpul diverse aspecte care vă tensionează, vă fac să simțiți nemulțumire/ frustrare în legătură cu situația respectivă, este o invitație insistentă la schimbare.

Alegeți schimbarea. Încetați să vă mai mulțumiți cu puțin, pentru că vă e frică să ieșiți din zona de confort! Încetați să vă mai agățați de lucruri care nu vă (mai) sunt benefice! (Lorie Ladd) Traducerea Mihaela Dan

Nu te căsători cu un om în ideea că o să schimbi niște lucruri la el după nuntă.

Nu e nimeni perfect, toți avem unele lucruri la care mai avem de lucrat, dar nu te căsători cu cineva care are niște lipsuri majore, bazându-te pe faptul că o să-l faci să se schimbe după nuntă. Nu te căsători gândind „Nu-i nimic că mă tratează într-un mod lipsit de respect, asta o să se schimbe după ce ne căsătorim”, „Nu contează că are această dependență de alcool, o să-l ajut să-și revină după ce ne căsătorim”.

În opinia mea, acestea sunt lucruri pe care nu este benefic să le treci cu vederea.

Dincolo de orice, încercați să păstrați respectul în relația voastră de cuplu. E ușor să spui niște vorbe grele la furie, dar nu le mai poți retrage, iar uneori acestea taie în carne vie. După aceea poți să încerci să dregi lucrurile („Nu am vrut să spun asta”), dar ai spus acele cuvinte, iar celălalt a fost rănit de ele, nu se poate preface că nu le-a auzit.

Dacă nu puteți ajunge la un acord într-o chestiune, pur și simplu acceptați faptul că aveți păreri diferite pe acel subiect, nu vă atacați, nu vă jigniți, nu vă călcați în picioare unul pe celălalt. Dacă este cazul, stabiliți să reluați discuția peste câtva timp, ca să vă linișțiți și să puteți să reflectați amândoi asupra subiectului, dar rămâneți în zona respectului reciproc.

În căsnicia mea, dacă avem opinii diferite și eu simt o convingere profundă în inima mea că așa e bine să fac, ea are încredere în mine și facem așa cum simt eu. Dacă avem opinii diferite și ea are o convingere profundă în inima ei că e bine să procedăm într-un anumit mod, o ascult, facem cum simte ea.

După mai bine de 30 de ani de căsnicie, am constat că folosind acest sistem am reușit de fiecare dată să rezolvăm problema într-un mod în care să ne simțim amândoi respectați. (Joel Olsteen) Traducerea Mihaela Dan

Eu nu aș fi cine sunt acum dacă nu ar fi fost soția mea. Ea a văzut în mine lucruri pe care eu nu le vedeam la momentul respectiv. Dacă ea nu m-ar fi încurajat, nu m-ar fi susținut, nu ar fi avut încredere în mine, nu aș fi reușit ce am reușit până acum.

Ea mi-a spus „Tu o să faci asta!” și la momentul respectiv nu am crezut-o, pentru că nu mă simțeam capabil să fac acel lucru, mi se părea prea mult pentru mine.

De-a lungul timpului ea mi-a spus-o de nenumărate ori „Tu o să faci asta!”; și n-a făcut-o la modul la care să simt că sunt supus unei presiuni, să simt că trage de mine, ci pur și simplu m-a făcut să simt că vede în mine semințele măreției. Și cu ajutorul ei, am reușit să fac acel lucru.

Eu cred că este un Dar să fii capabil să vezi semințele măreției în alți oameni, să le vezi potențialul când ei nu și-l văd.

În opinia mea o binecuvântare nu este o binecuvântare până nu este rostită. Eu pot să stau de vorbă cu tine și să gândesc: „Wow, ce talentat ești la asta!” sau pot să-ți spun „Wow, ce talentat ești la asta!”.

Soția mea mi-a spus tot timpul „Tu o să faci asta!”.

Este mare lucru să fii capabil să ridici un om, să scoți ce este mai bun din el. Și uneori sunt suficiente câteva cuvinte care îi ating inima. (Joel Olsteen) Traducerea Mihaela Dan

Standardele si Adevarul

Standardele - Sunt acele norme, reguli sau elemente NON-NEGOCIABILE pe care tu le doresti intr-un partener astfel incat sa iti asiguri șanse cat mai inalte de bunăstare in acea relatie.

Nu ma intelege gresit, asta nu inseamna sa ai o lista interminabilă de calitati iar daca una din ele nu este bifata inseamna ca acel partener nu este potrivit. Asta ar arata mai degraba ca tu cauti perfecțiunea, ceea ce nu exista, si asta ar duce mai degraba cu gândul ca te protejezi de barbati in general.

Cum verifici daca standardele sunt juste ?

Verifica daca tu te tii pe tine la înălțimea acelor standarde in :

- relatia cu tine

- relatia cu ceilalti

- sunt 5-10 trasaturi non-negociabile

Iata lista mea :

- Un barbat familist care doreste sa isi întemeieze o familie cat mai curand

- Pune pret pe sanatate, face sport, mananca sanatos 80% din timp

- Nu are adicții ( fumat, alocool, jocuri de noroc, pornografie etc)

- Nu a inselat niciodata

- Este multumit de profesia sa, de cele mai multe ori vine acasa de la munca fericit

- Exista echitate financiara, nu exista o diferenta majora nici in plus, nici in minus

- Nu are prietene aproapiate de gen feminin

- Este disponibil emotional

- O persoana cu suflet bun careia ii pasa si de alti oameni in afara de sine ( practic nu un narcisist )

- Putem evolua bland impreuna

Adevarul - adevarul arata despre tine ca esti disponibila emotional, ca te cunosti, te accepti, stii ce vrei de la viata si nu iti e rusine sa ceri asta, nu te ascunzi dupa masca “fetei bune” ci te prezenți ca fiind tu insuti.

Acest lucru este o protectie in fata relatiilor nesanatoase pentru ca persoanele care nu te plac asa cum esti pur si simplu nu vor rezona cu tine (unii iti vor spune asta direct, altii nu vor mai raspunde, vor disparea pur si simplu, cu altii mereu va fi ceva care nu se potriveste in programul vostru, nu isi vor face timp pentru tine).

Standardele si adevarul sunt acele 2 provocari naturale cu care barbatul se întâlnește atunci cand isi pune intrebarea daca vrea/poate sa formeze o relatie cu tine. El cântărește in interiorul sau daca poate face fata acestor elemente pe care tu le prezinți. (Alexa Petrache)

,,Dacă vrei ceva real, fii pregătită să muncești cu tine, pentru că relațiile sunt pline de viteze și sezoane diferite.

Relațiile grozave nu sunt grozave pentru că nu au probleme, sunt grozave pentru că ambilor oameni le pasă suficient de mult unul de celălalt, pentru ca totul să funcționeze.

Relațiile sunt o oglindă extraordinară, în care „lucrurile” tale ies la suprafață prin celălalt, mai ales când nu vrei. Acesta este momentul în care apare oportunitatea de creștere, dar atât de mulți pleacă în acest moment, în loc să se uite la ceea ce oglinda le reflectă înapoi.

Suntem aici, pe această planetă, pentru a ne învăța unii pe alții. Relațiile sunt cea mai mare sarcină spirituală a noastră.

Adevărul este că niciodată nu îți va plăcea fiecare părticică sau manifestare a cuiva. Cu toții suntem diferiți, în modul în care acționăm, vorbim, gândim și cum răspundem la lucruri. Nici cineva nu va fi de acord cu tot ceea ce faci sau spui.

Adevărul despre dragostea profundă este că tu și partenerul tău trebuie să fiți pregătiți să călătoriți pe valuri împreună, să vă faceți treaba individual și în cuplu, să vă iubiți și să vă alegeți. Așa că, alege real nu perfect.

Alege pe cineva care să spună: „Știu că nu suntem perfecți, dar aleg să fim împreună”. „Știu că nu ești perfect, te aleg în continuare”.„Știu că nu sunt perfectă, mulțumesc că m-ai ales." (Belinda Anderson) Traducerea Mihaela Dan

”Dacă nu există unitate între soți, aceștia nu vor putea să rezolve în mod normal nicio problemă comună. Fiecare va tinde să se ridice deasupra celuilalt și orice rezolvare va duce la triumful uneia dintre părți și la suprimarea celeilalte. Doar dacă există unitate, dacă soțul și soția rezolvă problema împreună, atunci poate fi găsită o soluție potrivită pentru amândoi.

Cea mai importantă lege a dezvoltării este legea unității și a luptei contrariilor. Toți știu ce este o luptă, însă noi ne imaginăm destul de confuz ce înseamnă unitatea. Iar unitatea este chiar iubirea.

Dacă oamenii nu au deloc iubire, atunci ei se află în conflict la nivel de trup. În acest caz, are loc distrugerea uneia dintre părțile aflate într-un conflict.

Dacă adversarii au iubire, dar aceasta este puțină, atunci ei se află în conflict la nivel de spirit: are loc înăbușirea uneia dintre părți, o parte începând să o conducă pe cealaltă.

Oamenii, care au ceva mai multă iubire, se află în conflict la nivel de suflet. La ei apare deja oportunitatea de a ajunge la un consens, de a găsi soluții reciproc acceptabile. Acest lucru este ceea ce noi numim a menține pacea.

Dar, dacă oamenii au un nivel de iubire și mai înalt, aceștia se află deja la nivelul unui sfânt și atunci ei nu doar cad de acord mai ușor unul cu celălalt, ci și încep să se ajute reciproc.

Dezvoltarea abilității unui om de a se afla în conflict se petrece într-o asemenea ordine: la început – distrugere, apoi – concurență, în continuare – competiție, pe urmă – ajutor reciproc.

Când nu există unitate între soți și aceștia nu se străduie să devină uniți, atunci orice conflict se transformă în distrugere reciprocă, atunci nemulțumirea unuia față de celălalt se acumulează și, în cele din urmă, familia se destramă.

Mulți oameni cred că cel mai important lucru în viața de familie este autoafirmarea. Ei vor să demonstreze permanent că au dreptate, că sunt bogați, că ei sunt mai deștepți, mai buni, mai drepți. O familie nu poate să existe fără conflicte, însă un conflict nu trebuie să fie distructiv și fatal pentru soți, ci trebuie să îi dezvolte....” SN Lazarev, Fragment Carte S.N. Lazarev ”SECRETELE FERICIRII IN FAMILIE”

”Poruncile lui Moise vorbesc despre cum să te comporți în mod corect, iar poruncile lui Hristos – despre cum trebuie să fie un om care se comportă în mod corect. Acesta este omul pentru care iubirea, sufletul, se află pe primul loc. Acesta este omul care nu se răzbună, care nu invidiază. Acesta este omul pașnic, sincer, care se sacrifică. Acesta este omul-creator, o persoană credincioasă, o persoană care se străduie să se dezvolte. Desigur, un asemenea om are mult mai multe posibilități de a crea și de a menține o familie armonioasă.

Când soții îndeplinesc poruncile, atunci familia trăiește și se dezvoltă, nu se degradează. La ce îi îndeamnă pe soți poruncile lui Hristos?

„Fericiți cei săraci cu duhul ... ” – acest lucru înseamnă că trebuie să trăiți prin intermediul sufletului, nu prin idealuri și principii.

„Fericiți sunt cei ce plâng ... ”: nu trebuie să vă răzbunați ca răspuns la insultă și supărare, nu trebuie să răspundeți la o lovitură printr-o altă lovitură.

„Fericiți sunt cei blânzi ...”: dacă un om este capabil să-și înfrâneze nevoile sale sexuale, dorința de a mânca, dorința de a primi cât mai multe diverse plăceri, atunci acesta va putea să construiască relații armonioase reciproce cu cei apropiați, căci orice comunicare cu oamenii înseamnă, într-o anumită măsură, o limitare de sine.

„Fericiți sunt cei ce flămânzesc și însețoșează de dreptate ... ” Dreptatea reprezintă o parte a adevărului. Cei care sunt însetați după dreptate, cei care caută dreptatea, sunt cei care aspiră către adevăr. Omul care tinde să găsească dreptatea, o găsește, dar nu se oprește din drumul său ci merge mai departe și căută o dreptate mai completă și mai largă.

Să presupunem că noi vedem o față a unei monede – acest lucru este adevărat; noi vedem cealaltă față a unei monede – și acest lucru este, de asemenea, adevărat. Dar când vedem ambele fețe ale unei monede – acest lucru este deja mai aproape de adevăr. Cel care caută dreptatea este omul care aspiră către dezvoltare. Dreptatea, pe care acesta o găsește, devine din ce în ce mai mare și se apropie de adevăr.

Dezvoltarea înseamnă căutarea adevărului. Dar adevărul este imposibil fără iubire. Când, interacționând, soții caută împreună mijloace și forme de a se reuni, aceștia se străduie să găsească o rezolvare comună la diverse probleme și atunci familia se dezvoltă. Soțul și soția trebuie să înțeleagă faptul că toate problemele pe care le au sunt comune și că este necesar să se unească pentru a le rezolva. Iar când soții se unesc împotriva unei probleme comune, atunci ei o rezolvă mult mai repede și mai ușor....” SN Lazarev, Fragment Carte S.N. Lazarev ”SECRETELE FERICIRII IN FAMILIE”

Când iubești pe cineva, nu îl iubești tot timpul, exact la fel, din clipă în clipă. Este imposibil. Este chiar o minciună să te prefaci. Și totuși asta este exact ceea ce majoritatea dintre noi cerem. Avem atât de puțină încredere în refluxul și fluxul vieții, al iubirii, al relațiilor. Sărim la fluxul mareei și rezistăm terorii refluxului său. Ne temem că nu se va mai întoarce niciodată. Insistăm pe permanență, pe durată, pe continuitate; când singura continuitate posibilă, în viață ca și în iubire, este în creștere, în fluiditate - în libertate, în sensul că dansatorii sunt liberi, abia ating când trec, dar parteneri în același tipar.

Singura securitate reală nu constă în a deține sau a poseda, nu în a cere sau a aștepta, nici măcar în a spera. Siguranța într-o relație nu stă nici în a privi înapoi la ceea ce era în nostalgie, nici înainte la ceea ce ar putea fi în spaimă sau anticipare, ci a trăi în relația actuală și a o accepta așa cum este acum. Relaţiile trebuie să fie ca insulele, trebuie să le accepţi pentru ceea ce sunt aici şi acum, în limitele lor - insule, înconjurate şi întrerupte de maree şi vizitate continuu şi abandonate de maree. (Anne Morrow Lindbergh)

Majoritatea bărbaților din această generație nu înțeleg că nu este vorba despre a-i oferi lumea, ci este de fapt despre a o face să se simtă ca și cum ar fi o prioritate în a ta.

Este despre a o surprinde cu un text dulce pe tot parcursul zilei pentru a-i aminti că te gândești la ea.

Este vorba despre a veni acasă de la muncă și a întreba despre ziua ei pentru că îți pasă cu adevărat de răspuns.

Este vorba despre a merge la frigider să-ți iei ceva de băut, iar tu îi iei una fără să o întrebi.

Este vorba despre condusul pe un drum lăturalnic și tragi într-o parte să-i culegi niște flori sălbatice frumoase.

Este vorba despre a ne îmbrățișa pe canapea în pantaloni de trening și a ne uita împreună la emisiunea voastră preferată de pe Netflix.

Este vorba despre a o duce la restaurantul ei preferat neanunțat.

Este vorba despre dansul lent cu ea în ploaie pe un cântec scris de George Strait.

Este despre a o suna la întâmplare și a o întreba ce mai face pentru că îți pasă de sănătatea ei mintală.

Este vorba despre a-și pune rochia preferată pe pat cu un bilețel pe care scrie „îmbracă-ți asta și fii gata până la 19:00”.

Este vorba despre a cunoaște cele mai mici detalii despre ea, cum ar fi felul în care îi place cafeaua dimineața, sau mirosul ei preferat sau ce filme o fac să plângă.

Este vorba despre a merge la o înghețată locală într-o sâmbătă după-amiază pentru a vorbi despre obiectivele voastre în viață împreună la câteva înghețate cu ciocolată fierbinte.

Ascultă-mi sfatul și amintește-ți... nu trebuie să coste întotdeauna mulți bani, trebuie doar să o prindă pe nepregătite. (Cody Bret)

RELAȚIA DE CUPLU

Relațiile, la fel ca și fotbalul, politica, religia și femeile, sunt un subiect despre care se știe și se vorbește mult în teorie, dar dacă privim practica… lucrurile stau diferit. Cât privește relația de cuplu… eh, aici cu toții suntem ași la teorie; practica se poate observa ușor când întâlnești un cuplu după felul în care se privesc (sau nu se mai privesc), felul în care își vorbesc (sau nu își mai vorbesc), felul în care se ating (sau se feresc de orice atingere de parcă ar fi leproși), felul în care se ascultă unul pe celălalt (sau se ignoră).

Nu există o rețetă general valabilă pentru a face ca o relație de cuplu perfectă. Nu există așa ceva: nici rețetă sau sfat aplicabil și nici relație perfectă. Există relații care ne ajută pe fiecare dintre noi să ne cunoaștem, să ne perfecționăm sau să ne distrugem. Alegerea ne aparține. Fericirea sau nefericirea într-o relație de cuplu sunt alegeri personale, iar responsabilitatea aparține în totalitate celui care a ales. Ce face diferența? Ceea ce ne împinge spre relații.

Dacă în interiorul nostru suntem devastați de suferință, de traume vechi nevindecate, ne vom arunca în brațele primului venit în calea noastră fără să stăm prea mult pe gânduri, sperând ca cel/cea întâlnit(ă) să ne vindece. Iar această nevoie va fi confundată cu iubirea cea mare. Și iată prima minciună, primul punct slab al relației și care se va dovedi cuiul ce va sparge în scurt timp iluzia.

Dacă intrăm într-o relație din nevoie de orice fel, cu așteptări și speranțe ca noi să ne schimbăm sau să îl/o schimbăm pe celălalt, totul se va prăbuși mai devreme sau mai târziu. Dar atunci când lucrăm cu noi, scoatem la suprafață rănile vechi, vindecăm și îi iertăm pe cei care ne-au rănit pentru a nu ne răzbuna pe altcineva, facem curat în noi pentru ca oricine intră în viața noastră să fie primit cu iubire și fără așteptări. Atragem în viața noastră parteneri după chipul și asemănarea noastră. Doar atunci când noi vom fi echilibrați din punct de vedere emoțional vom atrage un om la fel de echilibrat.

Liniștea, pacea, fericirea, împlinirea nu sunt aduse de partener(ă), nu asta este treaba lor, ci e nevoie să le găsim noi mai întâi.  (Edith Kadar)

Carmen Meera

Am fost intrebata ce reprezinta transparenta in cuplu. Iata un mic exemplu.

Daca ai cod de acces inside iPhone, il stie si partenerul tau, desigur. Are acces in whatapp si peste tot.

De asemenea, tu ai acces in telefonul lui si asta presupune deloc ca ii accesezi telefonul.

Ideea este sa existati in relatie fara coduri de acces si alte restrictii ciudate prin telefoane, laptopuri si alte gadgeturi, in numele unei false privacy. Asta reprezinta vulnerabilitate, incredere si transparenta sanatoasa. Valori aplicate in real life. 

Este usor next level si putini au o asemenea relatie si o asemenea conduita. Dragostea este curata, inocenta, generoasa, lumina, incredere, daruire, primire, respect, consideratie, admiratie, sustinere, completare frumoasa, colaborare, creatii si proiecte umanitare, charity work, binele facut altora.

De asta este lumea cum este, lipsesc cuplurile autentice. Lipseste unitatea in cupluri. Lipseste dragostea adevarata. Exista competitie acerba, zimtata intre Barbati si Femei, comparatie intre ei, lupte care pe care, ego battles, multa secretosenie, dubii, pretindere, rani din relatiile anterioare nevindecate, masti venetiene si pariziene, smecherii, minciuna, multe inscrieri pe webpage-uri tabu sexuale, so on.

Fotografiile cu fosta sau fostul dispar din telefon si din zona noii relatii, inclusiv fostii. Au deloc ce sa caute in noua relatie, energetic si fizic. Doar distrug si pericliteaza noua fericire si noul cuplu.

Ei au fost candva, chiar daca acel candva a fost ieri.

Este ideal si intelept sa inchizi elegant capitolele vechi ale vietii cu o funda albastra sau roz si esti ready sa deschizi un nou chapter, dupa vindecare * detox basic psiho-emotional aferent. Ca sa fie bine si sa fii bine. Este timpul pentru asa ceva.

„Omul tau” este partenerul IDEAL PENTRU TINE.

“Omul tău”, adică acela care ți se asortează cel mai bine, cel care îți completează “golurile”, cel care îți împlinește sufletul, cel lângă care ești fericit și râzi mult, cel care se potrivește mănușă felului tău de a fi, care te ajută să te înalți, care te prețuiește asa cum ești și nu iți amendează fiecare gest, fiecare cuvânt, fiecare faptă sau trăire, cu sentimentul superiorității pe care și-o arogă prin prisma faptului că are școală mai multă, avere mai multă sau că e mai frumos/curtat/celebru.

“Omul tău” este acela care iți este alături in fiecare clipă, care nu te lasă singur când ți-e greu, care e în stare să scrifice totul pentru a-ți fi ție bine, pe care nu-l lasă rece lacrimile tale, supărările tale, fricile tale. “Omului tău” este suficient să-i spui o singură dată ce neumultumire ai vis-a-vis de el, pentru a o îndrepta pe loc ; e suficient să-ți exprimi o singură dată o dorință ( nu materială!) , pentru a ți-o îndeplini, dacă nu pe loc, oricum, cât de curând și cu orice sacrificii. “Omul tău” este cel care îți seamănă pe dinăuntru : gândiți la fel, simtiți la fel, vă plac aceleași lucruri, aveți aceleași pasiuni, iar drumul pe care vi-l doriți în viață este același pentru amândoi.

“Omul tău” este cel care niciodată nu te va jigni, nu te va face să te simți inferior, este cel care va prețui tot ceea ce faci pentru el, chiar dacă aceste lucruri ar putea părea mărunte, și oricum nu se cuantifică în zerouri.

“Omul tău” va aprecia mereu munca ta, chiar dacă aceasta nu se va ridica, în opinia lui, la nivelul muncii sale : într-o relație nu exista comparație între ceea ce face fiecare, în profesia sa.

“Omul tău” este omul care nu-ți va scoate niciodată ochii pentru ceea ce a făcut pentru tine, mai ales dacă pretinde că totul a fost făcut din iubire. Pe acest om îl va face fericit doar zâmbetul tău și mulțumirea ta sufletească, ca rasplată supremă a gesturilor făcute de el pentru tine.

“Omul tău” te va iubi în pofida defectelor tale, le va accepta încă de cand o pornește la drum alături de tine și niciodată nu ți le va reproșa, nici în privat, și mai cu seamă în fața celor din jur. Secretele voastre vor rămâne mereu “secretele voastre” – lucrul acesta este, până la urmă, o chestiune de caracter. Bălăcăreala publică, generată de cineva care este “omul tău”, nu o vei trăi niciodată.

Gabriel Garcia Marquez a rostit, la un moment dat, aceste cuvinte : “Poate că Dumnezeu va dori să cunoști multe persoane nepotrivite înainte de a cunoaște persoana potrivită ( “omul tău” – îmi permit să-l completez!) , pentru ca, atunci când o vei cunoaște în sfârșit, să știi să fii recunoscător”.  Marina Almasan

“Bărbații rămân acolo unde este liniște, femeile aduc liniște acolo unde sunt tratate bine.

Este nevoie de efort din partea ambilor pentru a face relația să funcționeze.”

Sursa: Mădălina Popa

În opinia mea, există cinci tipuri de atracție: fizică, financiară, mentală, emoțională și spirituală.

ATRACȚIA FIZICĂ știe toată lumea ce e: ești atras la nivel sexual de persoana respectivă, ți se pare că e sexy, că arată bine, etc.

ATRACȚIA FINANCIARĂ ține de faptul că-ți place faptul că persoana respectivă are o situație financiară (foarte) bună, că trăiește în stil mare, îți place că-și poate permite lucruri pe care alții nu și le pot permite, îți place statutul său social, etc și asta te face să fii atras de acel om.

ATRACȚIA MENTALĂ ține de faptul că-ți place modul în care gândește acel om, că-ți place faptul că poți purta cu el niște discuții pe care cei mai mulți oameni nu sunt capabili să le poarte, îți place faptul că știe o mulțime de lucruri, faptul că poți afla/ învăța de la el tot felul de lucruri interesante, îți place modul în care își expune ideile/ opiniile. Savurezi discuțiile cu acel om.

ATRACȚIA EMOȚIONALĂ se referă la faptul că-ți place modul în care își gestionează acel om emoțiile, modul în care își exprimă acel om emoțiile, faptul că el este capabil să-ți perceapă, să-ți înțeleagă și să-ți respecte emoțiile, că îi tratează pe cei din jur cu empatie/ compasiune, că este capabil să creeze un spațiu emoțional în care să te simți în siguranță să te arăți vulnerabil.

ATRACȚIA SPIRITUALĂ se referă la faptul că acel om are niște valori/ principii de vibrație înaltă, că trăiește în baza acelor valori, nu doar le proclamă și că simți că te poți conecta cu el la un nivel mai profund, la nivel spiritual.

Primele trei eu le echivalez cu ceea ce oamenii percep a fi „chimia” care se simte între două persoane.

Următoarele două eu le echivalez cu ceea ce numesc „compatibilitate”.

Cei mai mulți oameni intră într-o relație de cuplu/ căsnicie pe baza unei atracții din primele trei tipuri.

Problema este că poți simți o astfel de „chimie” cu mai multe persoane, poți întâlni într-o perioadă scurtă de timp mai multe persoane pe care le găsești atractive din punct de vedere fizic, financiar sau/și mental.

Acest gen de atracție poate reprezenta punctul de pornire în a explora dacă am găsit omul potrivit pentru noi, dar nu reprezintă în niciun caz dovada că am găsit omul potrivit pentru noi.

Dar suntem atât de grăbiți să intrăm într-o relație, încât dacă am auzit cumva și despre ultimele două tipuri de atracție pe care le-am menționat, ne convingem pe noi înșine că primele trei tipuri sunt mai importante decât ultimele două și că pot asigura o relație de succes.

Spre exemplu, o mulțime de oameni se bazează pe faptul că sunt foarte compatibili la nivel sexual cu partenerii lor, pe a-și salva relația.

Sexul de calitate nu poate salva o relație între doi oameni care sunt incompatibili din alte puncte de vedere, cele care contează cu adevărat. Când valorile și prioritățile voastre sunt diferite, faptul că faceți sex de calitate nu vă ajută să salvați relația.

Atracția sexuală pe care o simțiți unul față de altul este importantă într-o relație, dar nu este cel mai important lucru într-o relație.

Dacă vreți să intrați într-o relație de cuplu care să aibă șanse să dureze, verificați și ultimele două tipuri de atracții, înainte de a intra în acea relație, verificați dacă sunteți pe aceeași lungime de undă din acele puncte de vedere. (Jay Shetty) Traducerea Mihaela Dan

Conceptul vedic „dharma” se referă la scopul vieții unui om, la motivul pentru care suntem aici, pe Pământ, fiecare dintre noi. Se referă, practic, la ceea ce te pasionează, la abilitățile tale deosebite/ expertiza ta într-un domeniu sau altul și la modul în care folosești aceste resurse pentru a servi Binele comun.

Când știi clar ce te pasionează și știi la ce ești cu adevărat priceput/ talentat/ competent, folosești aceste resurse pentru a-i ajuta pe alții să crească, pentru a-ți aduce contribuția la evoluția comunității/ umanității, pentru a face diferența în această lume.

Din acest punct de vedere, fiecare relație de cuplu este formată de fapt din 3 relații: relația pe care au partenerii între ei și relația pe care o are fiecare dintre cei doi parteneri cu Scopul vieții sale/ Menirea sa.

Cei mai mulți oameni dau cea mai mare importanță relației dintre ei și partenerii lor și ignoră/ neglijează/ dau mai puțină atenție relației pe care o au cu Scopul vieții lor, respectiv relației pe care o are partenerul lor cu Scopul vieții sale. Ei ignoră/ neglijează/ dau mai puțină atenție acelei Chemări pe care o simt în interiorul lor, care le spune „Viața ta are un scop! Tu ai venit pe Pământ în această viață cu un anumit rost! Tu ai ceva de oferit lumii!” și care îi provoacă să facă pași înainte pe Calea care înseamnă împlinirea Menirii lor.

Discutați aceste lucruri cu partenerul vostru, discutați despre Chemarea pe care o simțiți adânc în interiorul vostru și despre Chemarea pe care o simte el!

Ați observat că discutați cu alții despre relația voastră de cuplu și partenerul vostru mai mult decât discutați cu el despre ceea ce vă interesează/ preocupă legat de relația voastră de cuplu? Asta nu vă ajută în rezolvarea problemelor din relație.

Discuția trebuie să aibă loc în primul rând între voi și este necesar să aibă loc pe un ton calm, echilibrat, fără acuzații, reproșuri și jigniri. Dacă discuția pornește printr-un atac la adresa sa, partenerul vostru va riposta, va lua o poziție defensivă și aceea nu mai este o conversație din care să aveți de câștigat.

Spuneți-i clar partenerului ce vă doriți, ce simțiți, pentru că așa îl ajutați să înțeleagă mai bine prin ce treceți și dacă dorește acest lucru, poate decide să vă susțină.

Nu vă așteptați ca partenerul vostru să vă citească gândurile, să știe ce vreți, fără ca voi să spuneți ce vreți. (Jay Shetty) Traducerea Mihaela Dan

Modul în care comunicăm este extrem de important.

Tu poți spune același lucru într-o mulțime de moduri, iar unele dintre ele îl vor răni pe partenerul tău, o să-l facă să simtă că nu-l respecți/ iubești.

Se vorbește deseori despre limbajele iubirii în cuplu, dar nu se vorbește deloc despre limbajele conflictului în cuplu.

Îmi place cartea „Cele cinci limbaje ale iubirii” a lui Gary Chapman, o recomand tuturor cuplurilor, dar cercetările realizate de soții Chapman arată că sunt foarte importante și limbajele conflictului.

Una dintre cele mai importante abilități într-un cuplu este să știi cum să te cerți.

Indiferent despre ce cuplu este vorba, o să apară de-a lungul timpului disensiuni cu privire la o chestiune sau alta. Eu consider că există trei limbaje ale conflictului:

*cel în care atunci când apare un conflict, persoana respectivă vrea ca discuția să continue până se ajunge la un rezultat, vrea să lămurească lucrurile pe loc;

*cel în care atunci când apare un conflict, persoana respectivă preferă să „fugă”, să se retragă, să se izoleze, să se ascundă, să fie lăsată în pace, ca să se gândească ce are de făcut în continuare și să se lămurească singură, în ritmul său;

*cel în care atunci când apare un conflict persoana respectivă intră într-o stare de maximă surescitare și „explodează”, vine cu tot felul de acuzații, reproșuri, eventual jigniri, exagerează proporțiile disputei și spune lucruri de genul „Tu nu mă susții niciodată!” „Tu faci tot timpul asta!”.

Nu judecăm modul în care reacționează oamenii la conflict, nu este un mod „bun” și altul „rău”, fiindcă reacția noastră la conflict ține de ceea ce s-a întâmplat în copilăria noastră, de tiparele părinților noștri, de traumele noastre nevindecate, etc. Dar este important să conștientizăm dacă modul în care reacționăm la conflictele din cuplu ne este benefic sau nu și să facem schimbările necesare.

Dacă cei doi nu sunt conștienți care este modul în care tratează conflictul partenerul lor, este posibil ca fiecare dintre ei să simtă că celuilalt nu-i pasă de ei și de relație, să se simtă respinși, când de fapt este vorba pur și simplu de stiluri diferite de a te comporta când ai de-a face cu un conflict.

În cazul meu, eu sunt genul care vrea să discute lucrurile pe loc, să spunem tot ce avem de spus până la capăt și să ajungem la o concluzie, iar soția mea este genul care are nevoie să se retragă în solitudine, ca să se gândească la ce are de făcut și să ia o decizie atunci când se simte pregătită să ia o decizie. Acum, că știm asta unul despre celălalt, eu nu mai pun presiune pe ea ca să discutăm lucrurile imediat, ci îi dau timpul de care are nevoie ca să se lămurească ce vrea. (Jay Shetty) Traducerea Mihaela Dan

Noi îi spunem uneori partenerului nostru că avem nevoie de un lucru sau altul, dar nu îi explicăm de ce avem nevoie de acel lucru. Și deseori faptul că dăm aceste explicații face diferența.

De exemplu, eu pot să-i spun soției mele că am nevoie de două zile în care să fiu doar cu prietenii mei, că vreau să petrec un week-end în compania lor.

Dacă nu-i explic de ce am nevoie de acest timp cu prietenii, ea poate să creadă că prefer să petrec timp cu prietenii, decât să petrec timp în compania ei, că nu mă mai simt bine când sunt cu ea, că nu o mai iubesc, că pentru mine prietenii mei sunt mai importanți decât ea, etc.

Dacă însă îi spun „Nu mi-am mai văzut prietenii de o lună. Vreau să mai petrec puțin timp cu ei, ca între băieți, să plecăm undeva împreună și să fim doar noi, bărbații”, ea știe că nu se pune problema că nu îmi place să petrec timp de calitate cu ea. (Jay Shetty) Traducerea Mihaela Dan

O relație de cuplu nu se dezintegrează peste noapte.

Aud diverse persoane care spun că totul era bine în relația lor și subit, partenerul lor a venit și le-a spus că vrea divorțul, ceea ce i-a șocat, pentru că nu se aștepau la așa ceva.

Cum să nu-ți dai seama că partenerul tău s-a schimbat atât de mult, cum să nu observi că relația voastră s-a deteriorat atât de mult, încât partenerul tău a ajuns să se gândească la divorț?!

Iubirea nu dispare peste noapte. Relația de cuplu nu se erodează peste noapte, se erodează în timp, în luni și ani în care cei doi se simt din ce în ce mai înstrăinați unul de celălalt, până când prăpastia dintre ei este atât de adâncă, încât unul dintre ei decide să spună: „Nu mai vreau să fiu în această relație. Nu mai simt că ești omul potrivit pentru mine”.

Nu e vorba ce o singură ceartă, nu e vorba de un singur cuvânt care rănește, nu e vorba de o singură neînțelegere; e vorba de foarte multe astfel de lucruri care încetul cu încetul umplu paharul nemulțumirilor și-l fac pe unul dintre cei doi să spună: „Nu mai vreau să fiu în această relație. Gata, s-a terminat!”. (Jay Shetty) Traducerea Mihaela Dan

Oamenii înțeleg greșit iubirea și relația de cuplu.

O mulțime de oameni se uită în trecut, la ziua nunții lor și spun „A fost cea mai frumoasă zi din viața mea!”. Ei tânjesc după acea iubire care îi unea la începutul relației, o iau drept etalon și ar vrea să se întoarcă la ea, în loc să se concentreze pe a-și dezvolta relația, pentru a face ca iubirea lor să capete forme noi, conexiunea dintre ei să devină și mai profundă, așa cum nu era la început. Ei ar vrea să aibă parte din nou de acel sentiment de iubire din trecut, în loc să caute să descopere în relația/ conexiunea lor un nou nivel al iubirii, unul mai profund.

În viața de cuplu avem două variante: putem să rămânem în zona noastră de confort, să facem mereu cam aceleași lucruri, să ne obișnuim unul cu altul și apoi să ne plictisim unul de altul sau putem să căutăm noi forme de a ne manifesta iubirea, să evoluăm amândoi și să ne aprofundăm conexiunea, să descoperim lucruri noi despre noi înșine și despre celălalt, să păstrăm o anumită prospețime în relația noastră. (Jay Shetty) Traducerea Mihaela Dan

Există patru moduri în care puteți să măriți conexiunea/ intimitatea într-o relație:

*1. Nivelul de bază al relaționării în cuplu este să vă petreceți timpul liber împreună, să faceți lucruri distractive împreună.

În cazul multor cupluri, modul în care își petrec timpul împreună este să se uite la televizor, la vreo emisiune de divertisment sau la vreun film.

Aceasta este o modalitate superficială de a petrece timp împreună, pentru că nu împărtășiți ceva semnificativ în cadrul acelei experiențe. Faptul că vă uitați împreună la o emisiune sau la un film nu aprofundează conexiunea voastră la nivel emoțional/ mental/ spiritual.

O modalitate de relaționare superficială menține conexiunea voastră la un nivel superficial.

Și nu spun să nu mergeți niciodată la un film împreună. Spun să nu limitați timpul petrecut împreună la astfel de lucruri. Dacă voi petreceți câteva ore în fiecare seară uitându-vă la un film împreună, înainte să vă culcați, asta nu va face conexiunea voastră mai profundă.

*2. Experimentați lucruri noi împreună, trăiți experiențe interesante împreună. Faceți împreună lucruri pe care nu le-ați mai făcut niciodată. Asta vă pune pe picior de egalitate, fiindcă niciunul dintre voi nu a mai făcut acel lucru până atunci, deci amândoi sunteți la fel de necunoscători/ nepricepuți în a-l face.

Dacă faceți mereu ceea ce-i place/ vrea unul dintre voi, el este mereu „expertul” și voi sunteți întotdeauna novicele, există o discrepanță, unul este mereu „deasupra” altuia.

*3.Învățați împreună, faceți cursuri împreună, evoluați împreună.

*4.Sunteți implicați amândoi în a servi Binele comun, împărtășiți experiența extraordinară de a face diferența în comunitate/ lume. Aceasta este cea mai înaltă modalitate de relaționare, cea care creează cea mai profundă conexiune.

Problema este că cele mai multe relații de cuplu se bazează pe a folosi timpul pe care-l petrece împreună în special în zona de divertisment, adică cea mai slabă formă de relaționare - și asta nu poate face o relație să dureze. (Jay Shetty) Traducerea Mihaela Dan

Când relația se erodează, descopăr de multe ori la clienții mei că ei „țin scorul” și dacă discutăm despre nemulțumirile lor, ei spun lucruri de genul „El/ ea nu face niciodată asta (nu duce gunoiul, nu face cumpărăturile, nu spune primul „îmi pare rău” după un conflict, etc)! Numai eu fac asta!”.

Eu le recomand tuturor să facă o evaluare mai profundă a relației lor de cuplu, iar asta se poate face în următorul mod: scrieți pe o foaie de hârtie „fizic”, „mental”, „emoțional”, „financiar” și „spiritual”.

Faceți o evaluare a relației voastre de cuplu pentru fiecare dintre aceste domenii în parte și scrieți sub fiecare dintre aceste cinci cuvinte numele celui care contribuie mai mult în relație, din acel punct de vedere.

La capitolul „fizic” este vorba despre partenerul care se ocupă de cele mai multe dintre lucruri precum: face cumpărături, duce gunoiul, face mâncare, face curățenie, spală, calcă, etc.

La capitolul „mental” este vorba despre persoana care se ocupă de partea organizatorică în familie, cea care gestionează totul pentru buna funcționare a lucrurilor în familie, care stabilește ce este de făcut în continuare, etc.

La capitolul „emoțional” este vorba despre persoana care are cea mai mare inteligență emoțională în relație, care contribuie cel mai mult la menținerea echilibrului emoțional în cuplu.

La capitolul „financiar” este vorba despre persoana care susține în cea mai mare măsură cuplul/ familia din punct de vedere financiar.

La capitolul „spiritual” este vorba despre persoana care este mai evoluată spiritual, care îl ajută/ inspiră/ provoacă pe celălalt să evolueze.

Când apar disensiuni în cuplu, este ușor ca fiecare dintre parteneri să se concentreze doar pe acele zone în care el crede că face mai mult decât partenerul său și să tragă concluzia că el este mai implicat/ face mai multe pentru cuplu decât partenerul său. Dacă iei însă în calcul toate aceste cinci domenii, s-ar putea să constați că sunteți aproximativ la egalitate în privința contribuției în cuplu.

Uneori, noi bărbații, nu suntem capabili să percepem contribuția partenerei noastre la bunul mers al relației prin niște lucruri intangibile, care sunt însă foarte importante pentru sănătatea relației. Mulți dintre noi, bărbații, considerăm că lucrurile materiale, tangibile, sunt cele mai importante, sunt măsura succesului, dar faptul că avem un partener care este capabil să regleze echilibrul emoțional al relației, să creeze atmosfera în care să putem funcționa „normal”, să facă din casa noastră „un cămin” este neprețuit. (Jay Shetty) Traducerea Mihaela Dan

Noi intrăm în relații de cuplu presupunând că oamenii respectivi știu cum să iubească.

Nu știu de ce facem noi o asemenea presupunere, pentru că pe noi nimeni nu ne învață ce este cu adevărat iubirea și cum să iubim.

Presupunem noi cumva că oamenii știu cum să conducă mașina, dacă nu fac niște cursuri în acest sens? Nu.

Presupunem noi cumva că oamenii știu cum să opereze un pacient, dacă aceștia nu fac niște cursuri la Facultatea de Medicină? Nu.

Presupunem noi cumva că oamenii știu cum să piloteze un avion, fără să facă niște cursuri în acest sens? Nu.

De ce am crede că oamenii știu cum să iubească, fără să-i învețe cineva cum să iubească?

De ce presupunem noi că a iubi este mai ușor decât a conduce o mașină, a opera un pacient sau a pilota un avion? Nu este mai ușor, este mult mai greu! (Jay Shetty) Traducerea Mihaela Dan

Discuțiile despre valorile noastre, despre prioritățile noastre, ar trebuie să aibă loc regulat în cuplu, pentru că noi, ca ființe, ne schimbăm pe măsură ce trec anii, valorile noastre se pot schimba, prioritățile noastre se pot schimba, perspectiva noastră asupra lumii și vieții se poate schimba. Aceste discuții ne ajută să ținem aproape de partenerul nostru, să ne cunoaștem mai bine, să fim la curent cu ceea ce s-a schimbat în modul în care el privește lumea/ viața/ relația de cuplu.

Dacă noi nu discutăm niciodată despre aceste lucruri, nu e de mirare că după niște ani ne uităm unul la altul ca niște străini și avem senzația că nu ne mai cunoaștem, că suntem alți oameni decât cei (cu) care ne-am căsătorit.

De asemenea, e posibil ca unul dintre parteneri să crească și celalalt să rămână la același nivel și ambii să simtă că se distanțează tot mai mult unul de altul.

Noi credem că am obținut iubirea când ne-am căsătorit, că ne-am atins scopul în ceea ce privește relația de cuplu în ziua nunții, dar relația de cuplu/ iubirea trebuie întreținute zi de zi. Iubirea e o practică zilnică, nu e ceva ce-ai obținut în ziua nunții și va rămâne a ta toată viața. (Jay Shetty) Traducerea Mihaela Dan

Eu le dau clienților mei patru întrebări pe care să le adreseze partenerului lor, dacă sunt într-o relație de cuplu pe termen lung.

*O întrebare pe care să o adresezi zilnic partenerului: „Ce ai făcut astăzi pentru tine?”

Cel mai probabil partenerul tău s-a gândit în acea zi să facă ceva pentru tine, pentru copii, pentru casa/ familia voastră, dar dacă tu îl întrebi ce a făcut pentru el însuși/ ea însăși, îi arăți că îți pasă de binele său, că te interesează dacă a avut grijă și de el/ ea.

*O întrebare pe care să o adresezi lunar partenerului: Ce pot face ca să te ajut?”/ „Cum te pot susține în ceea ce este important pentru tine?”

*O întrebare pe care să o adresezi din trei în trei luni partenerului: „Relația noastră merge în direcția dorită de tine sau nu?”.

Dacă nu evaluați periodic relația voastră, nu puteți să descoperiți unde este nevoie de schimbări/ îmbunătățiri.

*O întrebare pe care să o adresezi partenerului tău în fiecare an: „Care este prioritatea ta în anul ce vine?”. (Jay Shetty) Traducerea Mihaela Dan

Oamenii care au o relație de lungă durată sunt aproape unul de altul din punct de vedere fizic, dar în cele mai multe cupluri partenerii sunt la mare distanță din punct de vedere emoțional.

Iar faptul că cea mai mare parte a timpului petrecut împreună este folosit pentru a viziona o emisiune sau un film nu este de natură să creeze o apropiere emoțională mai mare între cei doi. Ei pot schimba în timpul emisiunii/ filmului sau după aceea câteva păreri, dar discuțiile nu au profunzime, nu creează intimitate între ei.

Conexiunea la nivel emoțional nu se creează prin faptul că vă distrați/ relaxați împreună vizionând un film sau la o întâlnire cu prietenii sau la shopping, conexiunea mai profundă are loc atunci când aveți discuții profunde, când împărtășiți lucruri personale, când simțiți că ați învățat ceva nou despre celălalt la finalul acelei conversații sau că acea conversație v-a îmbogățit sufletește/ v-a atins inima într-un fel.

Când faci mereu aceleași lucru împreună, devine totul o rutină, acele activități nu contribuie la aprofundarea conexiunii cu partenerul tău. Dacă faceți lucruri care îi plac unuia dintre voi/ la care este priceput unul dintre voi, celălalt nu se va simți la fel de bine, nu va savura acea experiență așa cum o face partenerul său și de aceea activitățile respective nu vor crea o mai mare apropiere între cei doi.

Nu întreții prospețimea unei relații prin faptul că mergeți în restaurante diferite sau vă petreceți concediul în locuri diferite, ci prin aceea că aveți împreună experiențe diferite de cele pe care le-ați avut până atunci.

Dacă faceți lucruri noi, pe care niciunul dintre voi nu le-ați mai făcut, la care vă pricepeți la fel de puțin, atunci da, aceea este o experiență în care sunteți la fel de implicați amândoi, care poate crea o mai mare conexiune între voi.

În opinia mea, cea mai profundă conexiune între doi oameni o creează faptul că sunt amândoi în serviciul Binelui comun, că ating vieți împreună, că împreună fac diferența în viața altora. Când ai parte de asemenea experiențe împreună, când faceți împreună ceva ce schimbă în bine viața unui om/ unor oameni, acest lucru vă apropie extraordinar de mult.

Sentimentul pe care-l ai atunci când vezi că ai atins în mod semnificativ viața unui semen de-al tău este neprețuit. Când o faceți împreună, este o experiență care creează o conexiune profundă între voi. (Jay Shetty) Traducerea Mihaela Dan