0.2.Nimic fara Dumnezeu. Totul cu EL.

Actualizare in 22.04.2025: texte noi la final

Motto: "Nu poti salva pe nimeni. Poti fi alaturi de altii, sustinandu-i dintr-o stare de echilibru energetic si pace interioara. Poti sa le impartasesti din Cunoasterea ta, sa le impartasesti perspectiva ta asupra unor situatii, dar nu le poti inlatura tu durerea. Nu poti merge pe Calea lor, in locul lor. Nu le poti da raspunsurile potrivite pentru ei. Este necesar ca ei sa-si puna propriile intrebari, sa isi gaseasca propriile raspunsuri, sa-si traiasca propria nesiguranta, sa isi priveasca propriile incertitudini. Este necesar ca ei sa faca propriile greseli, sa isi simta propriile tristeti, sa-si invete propriile lectii. Daca vor cu adevarat sa fie in pace cu ei insisi, este necesar ca ei sa urmeze cu incredere Calea propriei vindecari, care li se dezvaluie pas cu pas. Li se dezvaluie lor, nu altora." Sursa: Jeff Foster

Unii au impresia că dacă ești un om spiritual, dacă ai evoluat ca nivel de Conștiință, înseamnă că nu mai ai niciodată probleme, nu mai treci prin provocări, nu te mai îmbolnăvești, nu mai treci prin momente de criză în viața ta. Ei cred că dacă un om experimentează astfel de încercări, asta este o dovadă că el nu este suficient de evoluat spiritual.

Asta este o viziune deformată asupra a ceea ce înseamnă să fii evoluat ca nivel de Conștiință, să trăiești în aliniere cu Divinitatea, pe principiul „Facă-se Voia ta!”.

Nu-ți trebuie o inteligență prea mare ca să-ți dai seama că un om dovedește că are credință deplină în Dumnezeu și că trăiește pe principiul „Facă-se Voia Ta!” mai ales în vremurile în care Voia Sa nu îi convine, în care Voia Sa înseamnă o boală severă sau o altă criză de proporții.

Oricine poate să capituleze și să spună „Facă-se Voia Ta!“ când Divinitatea îi aduce în viață lucruri plăcute, oportunități, bucurie și succes.

Sunt puțini cei care reușesc să capituleze și să accepte „Facă-se Voia Ta!” când ajung la greu; atunci dovedești cu adevărat dacă ai credință de nezdruncinat în Dumnezeu sau dacă îți pierzi ușor credința. Atunci dovedești cât de evoluat ești.

Credința de nezdruncinat în Dumnezeu ne ajută să facem față vremurilor foarte dificile prin care trecem toți de-a lungul vieții, credința de nezdruncinat în Dumnezeu ne ajutăm să rezistăm atunci când avem impresia că totul se prăbușește în jurul nostru.

Atunci când ai un nivel înalt de Conștiință treci altfel prin vremurile dificile, pentru că ești conștient că acelea au un rost în viața ta, că ele îți predau niște lecții. Ca atare, în loc să-ți plângi de milă, în loc să ajungi la disperare și să te dai bătut sau să te rogi la Dumnezeu „să te scape” de acel necaz, conștientizezi că totul are un rost, accepți ceea ce ți se întâmplă, treci prin acea experiență și cauți lecția din ceea ce ți se întâmplă.

Una dintre lecțiile pe care ni le predau crizele din viața noastră este aceea a RĂBDĂRII – noi învățăm să „așteptăm în mod corect”.

Mulți dintre noi nu suntem capabili să avem răbdare ca lucrurile să curgă în ritmul lor, să permitem ca lucrurile să se întâmple când le vine timpul, potrivit Ordinii divine; noi ne grăbim, vrem ca ele să se întâmple cât mai repede și eventual încercăm „să le facem noi să se întâmple”, insistând, forțând. Și pentru că nu avem răbdare să permitem ca totul să se desfășoare în Ordine divină (adică nu acceptăm „Facă-se Voia Ta!”), trecem prin noi crize, până învățăm să avem răbdare. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Înțelegeți bine: dacă Dumnezeu a permis ca ceva să se întâmple, asta înseamnă că ceea ce ți se întâmplă are un rost, că te ajută să crești.

Cel mai rapid mod în care poți depăși acea situație dificilă este să permiți ca lucrurile să se desfășoare în ordinea lor firească, potrivit Ordinii divine, să nu încerci să forțezi lucrurile.

Dacă nu ai răbdare să-l lași pe Dumnezeu să orchestreze totul așa cum consideră el potrivit, nu mai poți spune că accepți „Facă-se Voia Ta!”.

Nu merge să accepți „Facă-se Voia ta!” numai atunci când îți convine. Nu îi dai tu indicații lui Dumnezeu ce, cum și când să facă, nu îi spui tu lui Dumnezeu când să se încheie o criză în viața ta. Dumnezeu nu face ședință cu Consiliul de Administrație când hotărăște ce ne aduce în Cale la un moment dat și nici nu ne dă nouă explicații cu privire la lucrurile care ni se întâmplă.

Ai credință deplină în Dumnezeu sau nu?

Indiferent ce îți aduce Dumnezeu în Cale, chiar dacă simți că „nu meritai” ceea ce ți s-a întâmplat, ai credință deplină că Dumnezeu știe ce face și că ceea ce ți se întâmplă are un rost și te ajută să crești?

Asta înseamnă să ai credință deplină în Dumnezeu.

Până nu ajungi la acest nivel de capitulare nu poți spune că ai credință de nezdruncinat în Dumnezeu. Sau poți spune din vorbe, dar la prima criză cedezi, uiți de „Facă-se Voia Ta!”. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Crizele din viața noastră ne ajută să învățăm să avem RĂBDARE, SĂ AȘTEPTĂM „ÎN MODUL CORECT”.

Asta înseamnă că indiferent ce se întâmplă, avem credință deplină în Dumnezeu și în Planul său, știm că totul are un rost, permitem ca lucrurile să curgă în Ordine divină, ne ținem firea, ne ținem gura (nu spunem lucruri care nu ne sunt benefice, care ne fac mai mult rău, nu cobim, etc).

După ce ai trecut prin mai multe astfel de situații dificile în viața ta și ai exersat capitularea („Facă-se Voia Ta!”), te-ai antrenat în a avea răbdare, știi ce înseamnă a aștepta ca lucrurile să se rezolve în forma și în ritmul stabilit de Dumnezeu, nu mai forțezi nimic.

Unii au răbdare pentru că n-au încotro, pentru că au încercat să forțeze lucrurile în toate modurile posibile și n-au reușit și atunci n-au ce să mai facă decât să aștepte. Asta nu înseamnă „să aștepți în modul corect”. Tu aștepți la modul corect atunci când accepți ceea ce se întâmplă, faci tot ce stă în puterile tale (în limitele integrității) și îl lași pe Dumnezeu să facă restul, în modul și la momentul la care el consideră potrivit. Nu forțezi lucrurile, nu depășești limita.

Uneori diferența dintre A FI DISTRUS de o încercare dificilă și A DEPĂȘI acea încercare dificilă stă în capacitatea noastră de a aștepta ca lucrurile să se întâmple în Ordinea divină, în capacitatea noastră de a înțelege că în viața lui orice om trece prin diverse anotimpuri, iar unele sunt mai dificile decât altele, dar fiecare își are rostul său. În loc să fii disperat că ai intrat într-un anotimp mai dificil, să te gândești că „te-a bătut Dumnezeu”, să intri în depresie, să-ți plângi de milă, să-ți spui că nu meritai așa ceva, tu accepți că a venit timpul să treci printr-o nouă încercare, te mobilizezi, faci ce depinde de tine și lași restul în mâinile lui Dumnezeu, pentru că ai deplină credință în Divinitate.

Viața umană este un roller-coaster, iar dacă tu nu înțelegi și nu accepți asta, o să-ți fie foarte greu să faci față anotimpurilor dificile.

Dacă tu te aștepți că viața ta să fie toată numai lapte și miere, să nu treci niciodată prin crize, prin încercări dificile, să nu îți apară niciodată în față obstacole majore, atunci ai o mare problemă și o să ai parte de mari dezamăgiri. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Unii dintre voi sunteți chiar acum într-o perioadă dificilă din punct de vedere relațional, profesional, financiar, emoțional, spiritual sau de altă natură și vă întrebați „Doamne, de ce mi se întâmplă (tocmai) mie asta?”.

Una dintre lecțiile pe care ni le predau perioadele dificile este aceea a VULNERABILITĂȚII. În asemenea perioade descoperim cât suntem de vulnerabili. Descoperim că avem niște limite, că nu putem face orice, că nu suntem invulnerabili, așa cum credeam în tinerețe.

Când ești tânăr ai sentimentul că poți face orice, că nimic nu te atinge. Necazurile, bolile, perioadele de criză ne învață că nu suntem atât de puternici/ indestructibili pe cât ne credeam.

Dumnezeu îngăduie astfel de perioade dificile ca să ne învețe ceva.

Noi nu înțelegem decât târziu în viață că Dumnezeu ne îngenunchează ca să ne smerească, fiindcă așa putem atinge apoi măreția.

Pentru că avem un anumit statut profesional, social, financiar, etc, noi avem impresia că suntem mari și tari, că suntem buricul pământului, că nimeni și nimic nu ne atinge, că avem totul sub control și privim Viața cu aroganță. Până când Viața nu ne pune în situații dificile nu ne smerim.

Unii oamenii spun că nu cred în Dumnezeu, se comportă ca și cum n-ar avea niciun Dumnezeu, își bat joc de credința altora, dar când viața lor este în pericol, se roagă „Doamne, te rog ajută-mă!”.

La care Dumnezeu te rogi, la ăla care ziceai tu că nu există? (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Una dintre lecțiile pe care ni le predau perioadele dificile este că AI NEVOIE DE DUMNEZEU ÎN VIAȚA TA, ca să te susțină în momente în care nu te poți descurca singur, ca să te ghideze când simți că nu mai există nicio soluție.

O mulțime de oameni petrec decenii din viață concentrându-se pe a câștiga cât mai mulți bani, pe a avea o carieră, pe a-și găsi partenerul ideal, pe a obține diplome, funcții înalte, pe a avea un statut social/ profesional de invidiat. Se agită decenii la rând, trag sfori ca să iasă cum vor ei, îi manipulează pe alții, fac tot ce pot ca să le-o ia înainte altora, sunt disperați când altul le-a luat-o înainte lor. Totul este despre succesul material, despre imagine, despre „a fi cineva”.

Și apoi se întâmplă ceva și ei își dau seama că toate acestea nu au nicio importanță. Ei intră într-o criză și prioritățile lor se schimbă radical, își dau seama că altele sunt adevăratele valori în viață. Își dau seama că nu sunt invincibili, că nu pot face chiar orice doresc, că nu pot ține sub control chiar orice și că au nevoie de ajutorul lui Dumnezeu ca să depășească unele situații.

Vremurile grele ne învață că prioritatea numărul 1 în viața unui om este Dumnezeu, că fără El nu facem nimic.

Au fost timpuri în viața mea în care chiar am crezut că mă descurc și fără Dumnezeu în unele domenii, că pot să țin lucrurile în ordine și fără asistența Sa. Eram sincer când credeam asta, dar eram ignorant… Și apoi s-au întâmplat niște lucruri și am înțeles și m-am smerit: dacă nu-l am pe Dumnezeu alături, nu am nimic. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Una dintre lecțiile pe care ni le predau vremurile dificile este despre CÂT DE PUTERNIC ESTE DUMNEZEU și CÂT DE MULT CONTEAZĂ SĂ-L AI ALĂTURI.

Când treci prin situații foarte grele, când simți că ai ajuns pe fundul prăpastiei, că nu mai este cale de ieșire, dar Dumnezeu găsește o cale și te scoate la liman, oh, Doamne… ce e în inima ta atunci…

Pe mine m-au dezamăgit unii oameni, m-au trădat oameni care nu mă așteptam să facă asta, dar Dumnezeu nu m-a dezamăgit niciodată.

Te întreb ceva: De câte ori ți-a arătat Dumnezeu că-ți este alături?

De câte ori te-a ajutat Dumnezeu să ieși din situații dificile?

De câte ori ai simțit că nu mai există cale de ieșire dintr-o criză și Dumnezeu a găsit un mod de a te scoate la lumină?

De câte ori ai invocat ajutorul lui Dumnezeu și ai simțit cât de mare este puterea Sa în viața ta?

Unii oameni vorbesc despre puterea lui Dumnezeu, despre Iubirea lui Dumnezeu, despre ajutorul lui Dumnezeu, dar vorbesc din teorie, din cărți. Eu vorbesc din propria experiență, pentru că am fost în situații foarte dificile, am fost în situații în care am simțit că nu mai există ieșire, că totul e pierdut și Dumnezeu a intervenit și totul s-a rezolvat într-un mod pe care nici acum nu-l înțeleg.

Dumnezeu a folosit acele încercări pentru a mă învăța cât de mare este puterea sa, cât de mult contează să-L am alături.

Poate că atunci când ești în acea situație dificilă îți este greu, plângi, ești speriat, ești disperat; simte-te liber să plângi, ca să te eliberezi. Dar în timp ce plângi amintește-ți că Dumnezeu știe ce face și că el nu întârzie niciodată, că le face pe toate la momentul potrivit.

Dacă încă nu ai ieșit din acea situație complicată este pentru că încă mai ai de învățat niște lucruri din ea. Dumnezeu nu te ajută cum și când vrei tu, te ajută cum și când consideră El de cuviință.

Dacă sunteți acum într-o perioadă dificilă și vă întrebați „Cum o să fac față în situația asta? Cum o să reușesc să depășesc această încercare?”, aveți încredere în Dumnezeu, amintiți-vă câte a făcut pentru voi Dumnezeu în trecut, când v-a ajutat în alte momente de criză.

Dumnezeu este alături de voi, Dumnezeu știe ce face. Lăsați-L să-și facă treaba, aveți răbdare! Poate n-o să vă ajute în felul în care ați vrea voi să fiți ajutați, dar o să vă ajute în felul care este cel mai potrivit pentru situația respectivă. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Nu este suficient să auzi ceea ce-ți spune ghidarea divină, este necesar să o și asculți, să faci ceea ce-ți indică aceasta.

Ce anume ți-a transmis ghidarea divină în ultima perioadă și tu nu ai făcut?

Cum ar arăta viața ta dacă ai asculta ghidarea divină de fiecare dată când aceasta îți transmite mesaje?

În câte necazuri te-ai băgat fiindcă nu ai ascultat ceea ce ți-a transmis ghidarea divină?

Cred că mulți dintre noi preferăm să nu ascultăm decât parțial ghidarea divină – o ascultăm când e vorba de lucruri care nu ne scot foarte mult din zona de confort, care nu îi deranjează foarte mult pe cei din jur, care nu ne pun în situația de a fi priviți de ceilalți ca niște ciudați/ nebuni.

Dar Dumnezeu ne cere o atitudine radicală din acest punct de vedere, ne cere să ascultăm ghidarea sa indiferent ce cred/ spun/ fac ceilalți.

Și da, știu că dacă relația ta cu Dumnezeu este una profundă și tu urmezi ghidarea Sa neabătut, lumea va avea o problemă cu tine. E garantat.

Dar cei care aveți credință deplină în Divinitate și urmați ghidarea divină nu puteți acționa ca agenți secreți, nu aveți cum să treceți neobservați; dacă vă urmați adevărul vostru ceilalți vă vor observa, veți ieși în evidență.

Nu merge să urmați ghidarea divină numai când sunteți în comunitatea voastră spirituală, iar după aceea, în restul timpului să vă comportați exact ca ceilalți.

Noi nu suntem aici, pe Pământ, ca să încercăm să ne integrăm, să fim „politically correct”, să respectăm regulile stabilite de alții, ci suntem aici ca să schimbăm această lume. Noi nu suntem ca ceilalți, noi nu ne conformăm regulilor acestei lumi și de aceea cei din jur nu ne plac.

Dacă ești unul dintre cei care au venit pe Pământ ca să schimbe această lume, obișnuiește-te să fii neînțeles/ criticat/ atacat/ ironizat/ disprețuit/ marginalizat de ceilalți. Nu este cazul să te aștepți ca lumea să te accepte/ valideze așa cum ești tu, diferit. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Faptul că urmezi ghidarea divină o să te coste. Oamenii o să te ironizeze/ critice/ atace/ marginalizeze. Dar merită.

Oricum, tu ai venit pe Pământ în această viață umană special pentru aceste vremuri, special pentru a contribui la schimbarea acestei lumi.

Tu contribui la schimbarea acestei lumi urmând ceea ce-ți transmite ghidarea divină, nu ceea ce-ți spune un om sau altul. De aceea este necesar să-ți dezvolți conexiunea personală cu Dumnezeu.

La început asculți de anumiți oameni înțelepți, care te pot ajuta să evoluezi, care te pot îndruma în directia corectă, care îți sunt mentori, dar în timp îți dezvolți propria conexiune cu Dumnezeu și auzi permanent ghidarea Sa, până când nu mai ai nevoie de oameni din exterior care să te ghideze. Când ajungi la acel nivel, vocea mentorului tău poate confirma ceea ce îți spune ghidarea divină, dar te poți descurca foarte bine și fără el.

Când trăiești în aliniere cu ghidarea divină nu-ți pasă ce crede/ spune/ face lumea. Nu faci compromisuri din acest punct de vedere.

Îți rostești ferm adevărul, nu te ascunzi, nu te prefaci în fața celorlalți.

Dacă tu nu ai curajul să-ți rostești adevărul înseamnă că ți-e rușine să-ți asumi public Misiunea ta, ți-e rușine să-ți asumi public faptul că urmezi ghidarea divină.

Când trăiești în aliniere cu ghidarea divină nu te ferești de nimeni, îți rostești adevărul chiar dacă asta te face să pierzi niște oameni, niște relații, niște beneficii materiale, statutul social, etc.

Prea mulți oameni susțin că urmează ghidarea divină, dar o fac numai când este convenabil, iar în rest încearcă să pară că sunt ca restul lumii, să se integreze, ca să-și păstreze avantajele financiare/ materiale pe care le oferă această lume.

Nu poți servi în același timp la doi stăpâni. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Noi ne comportăm atât de des ca niște copii mici, dorind ceva sau pe cineva care nu servește evoluției sufletului nostru sau Binelui nostru cel mai Înalt sau care nu este potrivit pentru noi în acel moment…

Este posibil ca ceea ce ni se întâmplă să aibă explicații pe care noi nu le putem înțelege/ cunoaște sau poate fi vorba despre faptul că alte suflete trebuie să facă mai întâi anumite alegeri, pentru ca lucrurile să se aranjeze într-un anumit mod, ca mai apoi să se întâmple ceea ce ne dorim noi.

Mulți dintre marii mistici, învățători și sfinți au avut boli fizice severe sau handicapuri cu care au învățat să trăiască și să fie recunoscători, iar acest lucru i-a ajutat să evolueze și mai mult, i-a ajutat în misiunea lor spirituală și în ceea ce au lăsat ca învățături în urma lor. Acele boli sau handicapuri i-au ajutat să ajungă la Măiestria spirituală.

Este necesar să acceptăm faptul că nu vom ști întotdeauna de ce ni se întâmplă ceea ce ni se întâmplă. Când putem fi recunoscători pentru ceea ce este, indiferent cum este, ni se dau puterea și curajul de a ne continua Călătoria și vom constata că în momentele în care nu am putut înainta pe propriile picioare, într-un fel sau altul am fost purtați mai departe de Divinitate. (Judith Kusel) Traducerea Mihaela Dan

Cu cât avansez în vârstă și cu cât constat că am mai mulți ani în spatele meu decât am în fața mea, îmi dau seama că vine un moment în viața fiecărui om în care este necesar să fie sincer cu el însuși, să nu mai fie o oaie din turmă, să nu mai ia de bun ce-i spun alții că e adevărat/ sfânt/ spiritual și să discute personal cu Dumnezeu, nu prin intermediari.

Este important să aveți grijă de inima voastră, să protejați acea parte a voastră prin care vă vorbește Dumnezeu, acea parte a voastră care nu este superficială, ci este spirituală.

Când vorbesc de „inimă”, eu nu mă refer la organul fizic propriu-zis, ci la mult mai mult decât atât. Mă refer la inima care este lăcașul Vieții, lăcașul sufletului tău.

Dacă tu ai avea grijă de inima ta măcar atât cât ai grijă de părul tău, cum ar arăta viața ta?

Dacă tu ai avea grijă de inima ta măcar cât ai grijă de banii tăi, cum ar arăta relațiile tale?

Inima ta este ceea ce te face să fii tu. Tu te autentifici cu inima ta, nu cu aspectul tău fizic, nu cu ceea ce spui. Inima ta arată cine ești tu cu adevărat.

Nu mă interesează cum arăți și ce spui, pe mine mă interesează ce este în inima ta. Așa îmi dau seama dacă te vreau în preajma mea sau nu.

Inima ta te califică pentru o oportunitate sau alta. Nu știi câte oportunități nu au apărut în calea ta pentru că inima ta nu se potrivea cu ele!

Tu te plângi că n-ai noroc în viață, că nu ai avut parte niciodată de o șansă atât de mare pe cât au avut alții, îi invidiezi pe cei care au avut parte de diverse oportunități și îi bârfești; acesta este un mod de a alunga oportunitățile din calea ta.

Tu nu-i ierți pe cei care ți-au greșit, inima ta e plină de resentimente, de dușmănie, de dorință de răzbunare și nu-ți dai seama că așa te descalifici singur, te scoți singur din „lotul” celor care beneficiază de oportunități.

Eu aud oameni care îmi spun plini de patimă că n-o să-i ierte până când mor pe cei care le-au greșit și că e dreptul lor să nu-i ierte, fiindcă acei oameni le-au făcut mult rău.

E dreptul tău să te descalifici de la ceea ce ar putea fi cea mai bună viață posibilă pentru tine, să îndepărtezi de tine oportunități majore?! Tu ești conștient cât rău îți faci când refuzi să ierți?

Inima ta este singura parte din tine care-l interesează pe Dumnezeu.

Poate că te dai drept un om spiritual, poate la teorie ești tare, dar ce vede Dumnezeu dacă se uită în inima ta? Vede cumva că ești un mincinos, că ești un individ care-i înșeală pe alții, care profită de alții, că ești un iresponsabil? Dacă asta vede, ai de lucrat cu tine însuți. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Cum ai grijă de inima ta?

1.Ai grijă de ceea ce iese din gura ta. Nu mai minți, nu mai faci promisiuni pe care știi că nu le vei respecta, nu mai bârfești, nu mai spui lucruri prin care încerci să-i manipulezi pe ceilalți. Faci în așa fel, încât CEEA CE SPUI SĂ VINĂ DIN SPAȚIUL INTEGRITĂȚII.

Nu mai lăsați gura să vorbească fără voi, nu mai permiteți ca atât de des calitatea conversațiilor voastre să vă umple inima de toxicitate!

Alegeți cu grijă cuvintele pe care le folosiți, alegeți cu grijă subiectele discuțiilor voastre.

Calitatea discuțiilor voastre este o reflexie a inimii voastre.

Nu poți să participi la discuții în care niște oameni sunt vorbiți de rău dacă nu ai toxicitate în inima ta.

Nu poți să participi la niște discuții în care niște oameni sunt vorbiți de rău fără să mărești toxicitatea din inima ta.

Nu poți să blestemi pe cineva dacă nu ai toxicitate în inima ta.

Limbajul pe care-l folosiți are efecte asupra inimii voastre. Fiți conștienți ce limbaj folosiți, dacă vreți să aveți grijă de inima voastră.

2. RĂMÂI CONCENTRAT PE CEEA CE ÎNSEAMNĂ ALINIERE CU DIVINITATEA.

Nu te mai lasă distras de tot felul de lucruri superficiale, concentrează-te pe Calea ta, pe Misiunea ta, pe ceea ce ești ghidat divin să faci.

Spre exemplu, sunt locuri în care eu nu merg, pentru că nu este locul meu acolo, sunt oameni cu care eu nu mă însoțesc, pentru că nu e locul meu lângă ei, sunt lucruri pe care eu nu le fac, pentru că nu sunt aliniate cu adevărul meu.

3.FOLOSEȘTE-ȚI DISCERNĂMÂNTUL.

Nu te mai lăsa înșelat de aparențe, privește lucrurile în profunzime, nu te mai grăbi să intri în situații care apoi se vor dovedi a fi distructive pentru tine. Folosește-ți discernământul, nu face alegeri pripite.

4.HOTĂRĂȘTE CĂ DE ACUM ÎNAINTE VEI TRĂI ÎN INTEGRITATE ȘI FĂ ACEST LUCRU.

Mulți dintre voi nu v-ați hotărât încă să faceți acest lucru, preferați să ieșiți din spațiul integrității când asta „vă costă” prea mult din punct de vedere material, financiar, relațional, social, etc.  Traducerea Mihaela Dan

Dacă sunt întrebați care sunt elementele absolut necesare pentru ca un om să trăiască, cei mai mulți se gândesc la aer, apă și mâncare, dar nu se gândesc și la Dumnezeu. Aceasta este o perspectivă materialistă asupra vieții.

Dacă îți vine ideea să cauți pe Google care sunt lucrurile absolut necesare pentru ca un om să trăiască, poți găsi o listă de 4 lucruri, 7 lucruri, 12 lucruri, etc, dar în niciuna dintre aceste liste eu nu l-am găsit inclus și pe Dumnezeu. Eu am căutat, fiindcă mi s-a părut interesant să văd dacă se gândește cineva și la Dumnezeu și am descoperit că în orice listă, dacă se mai adaugă ceva în afara de primele 3 deja menționate, sunt tot lucruri materiale. Și cu cât lista „lucrurilor esențiale, fără de care nu poți trăi” se mărește, cu atât descoperi în ea elemente mai ciudate.

Pot să înțeleg că dacă ești întrebat despre acest subiect te gândești la aer, apă, mâncare și poate și lumina soarelui - apropo, n-am găsit pe nicio listă lumina soarelui, deci de ce s-ar fi gândit cineva să includă în listă Lumina Divinității? -, dar să te gândești la tot felul de lucruri superficiale și să le incluzi în lista lucrurilor fără de care nu poți trăi… Este și ăsta un semn al nivelului de conștiință al celor mai mulți oameni.

Oamenii au coborât foarte jos în ceea ce privește modul în care gândesc, modul în care funcționează și acestea sunt vremuri în care ei se vor schimba, cu sau fără voia lor. Ceea ce s-a întâmplat în ultimii ani nu se va opri, schimbările vor continua, Divinitatea va lucra în așa fel, încât oamenii să se schimbe.

Nu vreau să par unul care stă pe un podium și striga amenințător „Feriți-vă! Vine Judecata de Apoi!”, dar vă spun că acestea sunt vremuri în care Divinitatea ne va face să conștientizăm că am depășit orice limită ca umanitate, că ne-am îndepărtat prea mult de Lumină.

Și vreau să înțelegeți: Divinitatea nu își dorește ca noi să învățăm prin suferință, nu își dorește să ne întoarcem la Ea prin suferință, dar dacă nu înțelegem altfel, dacă nu ne schimbăm altfel, asta e, vom fi supuși la ceea ce este necesar să fim supuși ca să ne trezim. De noi depinde cât de dure sunt încercările prin care trecem.

Nu e nevoie să suferim ca să deschidem ochii, dar dacă nu-i deschidem altfel, Divinitatea va utiliza orice metodă este necesară pentru a ne trezi. (Michael Mirdad) Traducerea Mihaela Dan

Mulți dintre voi experimentați anxietate sau depresie pentru că încercați să trăiți într-un fel care nu este în aliniere cu Divinitatea. Adânc în inima voastră voi știți că ceea ce faceți nu este în regulă și asta vă tulbură, vă face rău, dar pe de altă parte nu vreți să renunțați la beneficiile pe care le aveți de pe urma faptul că faceți unele lucruri care nu sunt în regulă.

Hotărâți că nu veți mai face rău altora și trăiți în acest mod!

Nu contează ce vă împing poftele carnale, nu contează că „nu va ști nimeni”, nu contează că „toată lumea face asta”, nu contează că „și alții m-au mințit/ înșelat/ trădat/ rănit pe mine” - adânc în inima voastră voi știți foarte clar că nu e bine ce faceți; nu mai faceți acele lucruri! (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Sunt 3 etape prin care trecem în procesul schimbării personale.

În primul rând este necesar să se declanșeze/ activeze ceva în interiorul tău, care să te facă să îți dorești cu adevărat acea schimbare, pentru că altfel vei rămâne în zona ta de confort; chiar dacă ai niște dubii, chiar dacă ești conștient că nu îți este bine așa cum este, nu vei face nimic pentru a schimba lucrurile. Cei mai mulți oameni nu au curajul să iasă din zona lor de confort, rămân în situații disfuncționale sau chiar toxice până când se îmbolnăvesc, sunt părăsiți sau se întâmplă un alt gen de colaps. Cei mai mulți oameni se întorc către Dumnezeu, găsesc spiritualitatea sau religia atunci când intră într-o criză.

Unii dintre noi l-am găsit pe Dumnezeu când am simțit că ceva trebuie să se schimbe în viața noastră; am avut curajul să ieșim din zona de confort înainte să ajungem într-o criză profesională/ relațională/ familială/ socială/ financiară, etc.

Alții am citit ceva sau am auzit vorbind pe cineva care a făcut să aibă loc un declic în noi, ne-am simțit inspirați, am simțit că acele lucruri sunt adevărate și ne-am deschis către Nou. Ne-am apropiat de Divinitate pur și simplu pentru că așa am simțit atunci.

Aceasta este noul mod de a te reconecta cu Dumnezeu – unul care nu presupune să suferi, să ajungi într-o situație disperată ca să îți întorci fața către Dumnezeu.

Deci primul pas pentru ca tu să te schimbi, să devii un alt om, să te apropii de Dumnezeu, este să te deschizi către Nou, către alte adevăruri decât cele cu care erai tu obișnuit, alte adevăruri decât cele pe care le considerai tu a fi Adevărul absolut, să accepți ideea că „realitatea” poate fi cu totul altceva decât ai crezut tu că e.

Și aceasta etapă poate începe pur și simplu prin faptul că citești o carte, un articol sau o postare pe o rețea de socializare și ceva în tine face „clic”. (Michael Mirdad) Traducerea Mihaela Dan

Mulți oameni trec prin provocări majore în ultima perioadă, ei se confruntă cu situații dificile și uneori, ei înșiși fac ca lucrurile să fie mai dificile decât sunt, pentru că își spun „Nu mă pot descurca” „Nu cred că pot face față acestei situații”, „E prea mult pentru mine”, etc.

Eu vă sugerez ca dacă treceți acum printr-o anumită criză, să mergeți pe principiul: „Dacă trec acum această încercare, înseamnă că pot să-i fac față. Nu ni se dă niciodată mai mult decât putem duce. Poate că este o supriză pentru mine faptul că pot face față unei asemenea încercări, dar Dumnezeu știe mai bine de ce sunt capabil”.

Credința deplină în Divinitate te ajută să depășești orice încercare.

Faptul că ai o credință de nezdruncinat în Dumnezeu nu te scutește de provocări, de încercări dificile de-a lungul vieții, dar sigur te ajută să le faci față mai ușor și să mergi mai departe.

Eu am trecut de-a lungul timpului prin încercări dure și au fost momente în care am gândit la modul „Chiar nu știu cum pot rezolva această situație. Simt că în acest moment sunt depășit, dar Doamne, am încredere deplină în tine și știu că dacă ai adus asta în viața mea, există un motiv și că pot să-i fac față. Ca atare, mă las ghidat de Tine. Arată-mi ce am de făcut”.

Eu privesc lucrurile la modul următor: când un arhitect realizează proiectul pentru o clădire, el ține cont de o mulțime de elemente, astfel încât să se asigure că acea clădire va face față în condiții extreme (cutremure, furtuni, etc). Arhitectul face un proiect diferit pentru o clădire cu 4 etaje față de un zgârie-nori.

Eu consider că Dumnezeu este Arhitectul nostru și când ne-a creat, a știut cu ce ne vom confrunta fiecare în viața noastră și a pus în interiorul nostru toate lucrurile de care avem nevoie ca să facem față acelor provocări, ca să rezistăm la „cutremure” și „furtuni”.

Având această viziune, atunci când trec prin momente dificile știu că Dumnezeu m-a creat în așa fel, încât să rezist la acea provocare și merg înainte cu încredere și curaj.

Noi toți trecem prin încercări dificile de-a lungul vieții, dar diferența o face atitudinea noastră în fața acestor încercări. Noi putem să opunem rezistență la ceea ce se întâmplă, să fim frustrați, să fim disperați, să ne plângem de milă, să ne întrebăm „de ce ne-a bătut Dumnezeu” sau putem să spunem „Doamne, la acest moment nu înțeleg tot ce mi se întâmplă și nu înțeleg nici de ce mi se întâmplă, dar am credință deplină în Tine, știu că totul are un rost, știu că am de învățat ceva din asta. O să mă las ghidat de Tine și o să fac ce pot eu mai bine în această situație”. (Joel Olsteen) Traducerea Mihaela Dan

Poți depăși încercările din viață și dacă nu crezi în Dumnezeu, dar în opinia mea îți este mai ușor atunci când ai credință în Dumnezeu.

Uneori ai sentimentul că nu e drept ce ți se întâmplă, că nu meritai ce ți se întâmplă, alteori niște lucruri care li se întâmplă altora ți se par cumplit de nedrepte și dacă nu crezi în Dumnezeu, dacă nu ai credința că totul are un rost (chiar dacă noi, cu mintea noastră, nu înțelegem acel rost), viața poate fi foarte dificilă, poți ajunge să ai mari frustrări, să fii descurajat, să fii disperat, să simți că nimic nu mai are sens.

Eu am învățat că până și atunci când o ușă ți se închide în nas, poate fi mâna lui Dumnezeu.

Noi simțim ceva de genul „Vreau ca ușa aceea să fie deschisă pentru mine, vreau să intru pe acea ușă!”, dar viața mi-a arătat că e spre binele meu să am încredere că Dumnezeu știe ce face și să știu că dacă acea ușă s-a închis în fața mea, a fost pentru că nu era ușa potrivită pentru mine la acel moment.

Dacă o ușă se închide în fața mea, eu spun „Doamne, tu știi mai bine decât mine ce este benefic pentru mine. O să accept Voia ta, o să am atitudinea potrivită, o să te ascult și știu că Tu o să mă ghidezi către ușa potrivită pentru mine”.

Noi nu știm ce Plan are Dumnezeu pentru viața noastră. Nu știi niciodată încotro te duce Dumnezeu; uneori poate fi o mare surpriză pentru tine – una foarte plăcută.

Unii oameni au impresia că au pornit din start în viață cu un handicap, pentru că au avut o copilărie dificilă, li se pare că alții au primit „cărți mai bune” pentru Jocul vieții, dar dacă tu urmezi ghidarea divină și îți joci cărțile bine - acele cărți pe care le ai și care ți se părea că sunt slăbuțe în comparație cu cărțile altora -, poți face lucruri extraordinare. (Joel Olsteen) Traducerea Mihaela Dan

Noi trebuie să ne confruntăm cu niște uși închise, înainte de a avea parte de anumite uși deschise; trebuie să descoperim ce nu ni se potrivește, pentru ca apoi să ne dăm seama ce ni se potrivește. Nu știi ce ți se potrivește de la început; explorezi, încerci diverse lucruri și așa descoperi ce ți se potrivește și ce nu.

Noi avem impresia că știm ce vrem, ne dorim anumite lucruri și după ce le obținem constatăm că de fapt acele lucruri nu ni se potrivesc.

Adversitatea este un test: cum îi faci față, îți păstrezi echilibrul sau devii acru, dușmănos, plin de resentimente? Ai credință în Dumnezeu și te lași ghidat de el prin acea situație dificilă sau spui că nu există Dumnezeu, fiindcă dacă ar fi existat, nu ar fi permis așa ceva sau spui că Dumnezeu este nedrept?

Uneori Dumnezeu ne dă încercări foarte dificile pentru că așa creștem foarte mult. Tu treci prin încercări foarte mari pentru că ai un Destin înalt. Știu că pe moment nu e ușor să treci prin boală, falimente, relații distruse, etc, dar mergi înainte, nu-ți pierde credința, pentru că totul are un rost și fiecare dintre aceste încercări te ajută să crești.

Toate ne pregătesc pentru ceea ce are Dumnezeu în plan pentru noi. (Joel Olsteen) Traducerea Mihaela Dan

Nu toți oamenii o să te placă.

Nu toți oamenii o să te înțeleagă; unii oameni nici nu vor să încerce să te înțeleagă.

Și este în regulă, nu pune asta la inimă, vezi-ți de Calea ta.

Noi avem la dispoziție o cantitate limitată de energie în fiecare zi. Nu vă consumați energia cu negativitate, nu vă consumați energia gândindu-vă că cineva v-a vorbit de rău, că cineva v-a atacat, că cineva nu vă place sau cum să vă răzbunați pe cineva. Energia pe care o consumați lăsându-vă afectați de negativitatea din jur o puteți utiliza mai eficient investind-o în visurile voastre, în ceea ce iubiți să faceți.

De multe ori oamenii se implică în lupte personale pentru niște lucruri care nu merită atenția lor, care nu au nicio legătură cu Destinul lor.

Nu are nicio importanță dacă cineva te-a vorbit de rău sau ți-a vorbit urât sau a făcut ceva cu intenția de a-ți face rău; dacă un anumit lucru/ o anumită situație/ o anumită persoană nu are legătură cu Destinul tău, e o distragere și îți irosești timpul și energia cu acea situație/ persoană.

Mergi înainte cu inima deschisă, mergi înainte cu Iubire și nu uita cine ești și ce valoare ai, indiferent ce spun/ cred alții despre tine. (Joel Olsteen) Traducerea Mihaela Dan

În opinia mea, ca să ajungi să ai cu adevărat succes este necesar să ai și o doză mare de smerenie.

Eu sunt primul care să recunosc că nu le știu pe toate, învăț ceva nou în fiecare zi, sunt deschis să învăț de la alții. Eu cred că asta îți permite să crești și să ajungi tot mai sus.

Întrebarea este: poate Dumnezeu să-ți dea acces la mai mult succes, o să fii capabil să gestionezi la modul responsabil un succes mai mare decât cel pe care-l ai acum?

Noi toți ne putem întreba asta: poate Dumnezeu să-mi dea acces la un nivel mai mare de succes, o să fac față? O să rămân smerit? O să continui le vorbesc cu bunătate oamenilor? O să continui să învăț și să evoluez? O să-mi folosesc influența pentru a face bine, pentru a servi Binele comun?

Pentru că dacă răspunsul nu este „Da” la aceste întrebări, nu vom avea acces la un nivel mai înalt de succes. (Joel Olsteen) Traducerea Mihaela Dan

Fiecare dintre noi trecem prin perioade în care ne confruntăm cu probleme, noi toți simțim uneori frică; când mi se întâmplă asta, eu mă gândesc „Doamne, știu că Tu ai totul sub control. Te ascult, ghidează-mi pașii, te rog”. Fac tot ce pot ca să nu mă las prins în frică.

Îți poți folosi energia pentru a te baza pe Dumnezeu și pe faptul că ghidarea Sa te va ajuta să ieși la liman sau pentru a te îngrijora, a trăi în frică. În loc să stai în frică la gândul că medicii îți vor da o anumită veste sau că o situație va merge din rău în mai rău, poți vorbi cu Dumnezeu: „Doamne, știu că ești alături de mine. Știu că dacă mi-ai dat această încercare, înseamnă că pot să-i fac față”.

Noi nu putem controla toate circumstanțele vieții noastre, se întâmplă diverse lucruri asupra cărora nu avem niciun control, dar putem alege ceea ce se întâmplă în interiorul nostru, putem alege dacă permitem fricii să ne controleze sau dacă alegem să ne recuperăm echilibrul și starea de pace.

Starea de pace interioară este o stare în care ai putere. Când ești ancorat în inima ta pot să bată furtunile vieții, tu reziști în fața acelor furtuni, nu te doboară.

Nu poți atinge măreția, nu poți să-ți atingi cel mai înalt potențial când funcționezi într-o stare de stres continuu. În viață sunt mai tot timpul motive de îngrijorare, dacă este să fim sinceri, există mereu motive de stres, dar depinde de tine dacă te lași tras în jos de aceste lucruri sau îți menții echilibrul și pacea interioară. Și îți menții pacea interioară atunci când capitulezi: „Doamne, știu că totul are un rost, că totul se întâmplă cu un motiv. Nu înțeleg care este motivul în situația în care mă aflu acum, dar am încredere în Tine. Facă-se Voia Ta! O să merg înainte cu credință în Tine. Ghidează-mi pașii, te rog!”. (Joel Olsteen) Traducerea Mihaela Dan

Eu pot să vă spun cum procedez când este vorba să iau o decizie importantă: sunt atent ce simt în inima mea și dacă simt o neliniște, o agitație, dacă simt „Ceva nu este în regulă!”, nu ignor acest semn.

Dacă tu ignori aceste semne iar și iar, după un timp nici n-o să le mai percepi. Dumnezeu ne ghidează prin inima noastră și este spre binele nostru să ascultăm aceste semne.

Și vreau să fiu clar: când vorbesc despre o „agitație” pe care o simți nu mă refer la acea stare de agitație pe care o percepi înainte de a face ceva ce te entuziasmează, ceva ce de-abia aștepți să faci sau înainte de a face ceva nou, care reprezintă o provocare pentru tine, dar o provocare dorită, asumată. Mă refer la acea stare de agitație care-ți dă senzația „Ceva nu-mi miroase a bine aici”.

Când iau decizii importante eu observ care este alegerea care îmi dă o stare de pace a inimii.

Și femeile simt mult mai clar aceste lucruri, intuiția lor este mult mai dezvoltată decât a noastră. Eu știu că soția mea sesizează din prima când e vorba de oamenii sau lucruri cu care ceva nu e în regulă. Ea îmi spune „Omul ăsta are ceva care nu-mi place”/ „Propunerea asta are ceva care nu-mi place” și chiar dacă uneori nu-mi convine deloc ce-mi spune ea, fiindcă îmi încurcă niște socoteli, țin întotdeauna cont de intuițiile ei, fiindcă s-a dovedit de fiecare dată că a avut dreptate. Uneori au trecut câțiva ani și acel om și-a dat arama pe față și eu am constatat: „A avut dreptate soția mea!”. (Joel Olsteen) Traducerea Mihaela Dan

Uitați-vă după semne!

Noi primim semne tot timpul, ni se dau o mulțime de semne care ne ghidează, însă este necesar să fim atenți, ca să le vedem/ auzim.

În această perioadă o să primim multe informații, o să fim ajutați să avem o Claritate din ce în ce mai mare cu privire la ceea ce avem de făcut. Și nu e ceva de genul unei activări, nu e ceva rapid și intens, ci este ca și cum ar ploua cu picături de înțelepciune. Va veni la modul subtil, delicat, picătură cu picătură: vor veni informații prin vise, prin filme, prin cărți, prin oameni, în diverse alte moduri care ne vor ajuta să înțelegem: „Ăsta e un semn. Asta am de făcut acum!”. (Alice Joy Namara) Traducerea Mihaela Dan

Tot mai mulți oameni caută un alt mod de a se exprima, un alt gen de împlinire decât cea din lumea 3D, fiindcă ceea ce îi interesa/ pasiona/ împlinea în trecut nu mai funcționează.

Tot mai mulți oameni devin conștienți de Călătoria sufletului, nu mai urmează vechile norme/ reguli, nu mai iau de bun ce le spun apropiații că „trebuie” să facă, nu mai rezonează cu definiția „succesului” 3D, nu mai cred „adevărurile” lumii 3D. Ei își urmează sufletul și își caută propria Cale. Fiecare își descoperă propriile adevăruri, fiecare are propriile conștientizări/ revelații. Este o explorare personală, e ca și cum ți-ai căuta propriul stil. Și ajungi la un moment în care pur și simplu știi cine ești cu adevărat.

Ideea este următoarea: fă ceea ce iubești să faci și asta te va conduce către următorul pas pe care-l ai de făcut.

Perioada următoare va fi foarte intensă pentru unii și va fi relativ agitată pentru alții. În orice caz, pentru noi toți va aduce Claritate, Direcție, Acțiune și Adevăr. A venit timpul; multe lucruri se vor schimba.

Și este necesar să ne asumăm responsabilitatea personală, pentru ca mai apoi să ajungem să ne asumăm responsabilitatea colectivă.

Responsabilitatea personală înseamnă, printre altele, ca atunci când ceri ghidare Divinității să urmezi acea ghidare, să faci acel pas, să faci ce ai de făcut.

Noi suntem Lucrători în Lumină. Noi suntem ca niște lămpi care poartă în ei Lumina și suntem conectați unii cu alții într-o rețea, astfel încât să ne susținem unii pe alții. (Alice Joy Namara) Traducerea Mihaela Dan

Noi vom deveni din ce în ce mai conștienți de semnele/ mesajele pe care le primim prin intermediul viselor, iar acestea vor deveni o formă din ce în ce mai importantă de comunicare.

Comunicarea noastră cu Divinitatea prin intermediul viselor va crește mai mult ca niciodată; visele vor fi unul dintre principalele moduri prin care oamenii vor fi informați cu privire la ceea ce se întâmplă sau ce este pe cale să se întâmple.

Visele reprezintă o modalitate prin care sufletul vostru vă oferă indicii, pentru a vă ajuta, dar de asemenea, o modalitate pe care o folosesc sufletelele pentru a comunica între ele, când oamenii trec prin perioade de frică sau confuzie.

Este foarte important să fiți atenți la visele voastre de acum înainte și să vă încurajați copiii, familia, prietenii să-și împărtășească visele.

Și un mic indiciu: puteți recunoaște visele de natură pură divină prin faptul că în vis VĂ SIMȚIȚI BINE.

Pentru a avea parte de vise de nivel vibrațional superior în timpul nopții, este de dorit să vă concentrați pe a funcționa de la un nivel înalt de vibrație în timpul zilei. Dacă un om trăiește în frică, îngrijorare, stres, etc, visele sale vor fi influențate de aceste stări de vibrație joasă, vor veni din spațiul fricii.

Visele care vin din planul Conștiinței divine pure vă oferă informații pentru a vă descurca mai ușor în viața voastră de zi cu zi, vă oferă susținere în anumite probleme/ situații mai dificile si/sau vă oferă informații cu privire la ceea ce urmează să se întâmple fie în viața voastră personală, fie la nivel global; important este să rețineți că aceste vise vă fac să VĂ SIMȚIȚI BINE.

Este o idee bună să înregistrați sau să vă notați visele dimineața, imediat ce vă treziți, ca să nu uitați anumite detalii clare care v-au fost date în visele respective. (Amanda Lorence) Traducerea Mihaela Dan

 

Învățați să vă simțiți confortabil atunci când nu știți ce va urma, când nu știți cum se vor rezolva lucrurile!

Noi toți am trecut în viață prin situații atât de complicate, încât nu am avut nicio idee cum s-ar putea rezolva lucrurile, pentru că mintea noastră nu a putut găsi o soluție. Ne-am uitat la situația de fapt, la datele problemei, la statistici, etc și eram convinși că nu avem șanse să ieșim cu bine din acea situație. Am făcut tot ce a depins de noi ca să găsim o soluție, dar n-am reușit să o găsim. Și totuși, ceva suprinzător s-a întâmplat și totul s-a terminat cu bine.

Uneori Dumnezeu nu vrea ca noi să știm care va fi soluția la problema noastră. Dacă noi am ști dinainte modul în care se vor rezolva situațiile dificile în care ne aflăm, cum ne-am mai demonstra credința în El?

Când știi dinainte cum și când va veni rezolvarea pentru toate problemele tale, e ușor să spui că tu crezi în Dumnezeu. Adevărata dovadă că ai credință nezdruncinată în Dumnezeu o dai atunci când nu știi care va fi rezolvarea.

Nu vă lăsați descurajați de faptul că mintea voastră nu vede nicio soluție logică pentru problema voastră; uneori soluțiile nu sunt logice, sunt miraculoase! Și așa vă arătați credința în Dumnezeu: vă simțiți confortabil neștiind care va fi soluția, dar știind că indiferent cât de complicată pare problema, Dumnezeu va găsi o soluție.

E în regulă să nu știi cum se vor rezolva lucrurile. (Joel Osteen) Traducerea Mihaela Dan

Doar pentru că tu nu știi ce se va întâmpla în continuare, nu înseamnă că Dumnezeu nu are un Plan.

Dacă ai încredere deplină în Dumnezeu, tot ce ai de făcut este să urmezi ghidarea divină; nu ai nevoie să știi tot Planul, e suficient să știi care este pasul următor. Acceptă că știi exact atât cât e nevoie la momentul respectiv. Dumnezeu știe tot Planul și îți va indica fiecare pas pe care-l ai de făcut la timpul potrivit.

Dacă Dumnezeu ți-ar dezvălui tot Planul său, nu doar că ai fi uimit și entuziasmat de tot ce a pregătit pentru tine, dar când vei vedea ce munți vei avea de urcat și ce văi vei avea de coborât pentru a ajunge la împlinirea celui mai înalt potențial al tău, s-ar putea să spui „Știi ceva, Doamne, mulțumesc, dar mai degrabă aș rămâne acolo unde mă aflu acum…”.

Unul dintre motivele pentru care Dumnezeu nu ne arată ce are pregătit pentru noi este acela că ne-am speria și am da înapoi, pentru că am vedea cât de mult ne va scoate din zona noastră de confort.

Acceptați „Doamne, nu știu cum o să fac/ rezolv asta, dar am credință deplină în Tine și știu că mă vei ajuta să găsesc o soluție, mă vei ghida. Nu am răspunsul la această problemă, dar știu că nu este nevoie să cunosc răspunsul din primul moment, important e că îl știi Tu și mă vei ghida. Nu o să mă las cuprins de frică, o să-mi păstrez liniștea sufletească, fiindcă știu că mă vei ghida și voi ieși la liman”.

Dumnezeu știe răspunsul la problema ta, dar dacă încă nu ți-a arătat soluția, înseamnă că nu vrea să știi deocamdată care este soluția, înseamnă că acesta este un test: ai credință deplină în El sau nu?

Și dacă tu ai impresia că nu mai există nicio ieșire din acea situație, nu înseamnă că nu există nicio ieșire, înseamnă doar că aceasta o să fie una surprinzătoare, poate chiar miraculoasă. (Joel Osteen) Traducerea Mihaela Dan

Provocarea este să ai credință deplină în Divinitate atunci când nu înțelegi ce se întâmplă, să ai încredere deplină în Divinitate chiar și atunci când nu vezi posibilă nicio soluție, când crezi că totul e pierdut.

Folosește-ți mintea pentru a căuta o soluție la problema ta, fă tot ce depinde de tine ca să rezolvi acea problemă, dar dacă tu constați că nu găsești nicio soluție pe cont propriu, că este peste puterile tale să rezolvi problema, oprește-te, nu mai forța lucrurile, înțelege că Dumnezeu îți testează credința.

Căile lui Dumnezeu nu sunt precum căile oamenilor. Uneori El nu vrea ca tu să știi cum se va rezolva acea problema, ci vrea să vadă dacă intri în disperare, dacă te lași doborât de frică sau ai încredere în El și în ghidarea sa indiferent cât de dificilă este situația.

Tu poți să te frămânți luni la rând, să analizezi pe toate fețele problema, să găsești toate modurile în care lucrurile ar putea merge din rău în mai rău, să stai într-un stres continuu, pentru că nu găsești o rezolvare oricât te-ai chinui, să fii frustrat sau poți să accepți „Doamne, nu știu ce să fac în această situație. Nu am găsit nicio soluție. Dar știu că Tu ai soluția și că la momentul potrivit îmi vei arăta fiecare pas pe care trebuie să-l fac în acea direcție”. (Joel Osteen) Traducerea Mihaela Dan

Credința în Divinitate o dovedești atunci când ai încredere deplină că Dumnezeu știe ce face chiar și atunci când nu înțelegi ce ți se întâmplă.

Credința în Divinitate o dovedești atunci când ai încredere deplină că Dumnezeu știe ce face chiar și atunci când nu înțelegi de ce ți se întâmplă ceea ce ți se întâmplă.

Credința în Divinitate o dovedești atunci când ai încredere deplină că Dumnezeu știe ce face chiar și atunci când nu-ți place deloc ceea ce ți se întâmplă.

Credința în Divinitate o dovedești atunci când ai încredere deplină că Dumnezeu știe ce face chiar și atunci când pare să nu mai existe nicio cale de ieșire din situația în care te afli, când pare că totul este pierdut.

Dumnezeu știe ce face. (Joel Osteen) Traducerea Mihaela Dan

Așa cum sunt blesteme care trec din generație, sunt și binecuvântări care trec din generație în generație, pe care părinții le transferă asupra copiilor lor.

Eu cred că fiecare om își dorește să transfere copiilor săi o binecuvântare transgenerațională, nu un blestem și o să vorbesc despre modul în care putem face asta în familiile noastre.

O binecuvântare este o împuternicire supranaturală care te ajută să prosperi din toate punctele de vedere, indiferent prin ce situații treci, indiferent în ce loc din lume te afli. Și „prosperitatea” despre care vorbesc nu implică doar bani, implică bucurie, echilibru emoțional, relații armonioase, împlinirea visurilor.

Binecuvântarea este dată de Dumnezeu unui om și poate fi trecută din generație în generație. Când te binecuvântează Dumnezeu, niciun om și niciun fel de încercări nu te pot doborî. Când tu primești o astfel de binecuvântare, ea își face loc în viața ta indiferent de circumstanțe și „te acoperă” de jur-împrejur.

Asta vrea să vă ofere Dumnezeu, asta puteți oferi copiilor voștri. Având această binecuvântare, puteți deveni o binecuvântare pentru toți cei cu care interacționați.

Binecuvântarea lui Dumnezeu coboară asupra ta atunci când asculți ghidarea divină. Tu alegi dacă obții această binecuvântare sau nu.

Tu alegi dacă în această generație alegi să urmezi ghidarea divină, aducând binecuvântarea divină asupra familiei tale.

Mulți oameni au impresia că le fac educație copiilor prin a le spune ce să facă și ce să nu facă, ce e bine și ce e rău. De fapt, copiii noștri învață din ceea ce facem noi, nu din ceea ce spunem noi.

Când tu ai o conexiune profundă cu Dumnezeu și urmezi ghidarea divină, copiii tăi învață să facă la fel și astfel, transferi asupra lor binecuvântarea lui Dumnezeu.

Când tu te comporți de parcă n-ai avea niciun Dumnezeu, cum crezi că se vor comporta copiii tăi? Ce crezi că transferi asupra copiilor tăi în acest caz, o binecuvântare sau un blestem? (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Cum poți transfera binecuvântarea divină asupra familiei tale?

Pentru cel care este capul familiei (fie că este tatăl sau mama) este important să obțină pentru sine binecuvântarea lui Dumnezeu, pentru ca apoi să o poate transfera celor din familie. Și obții binecuvântarea lui Dumnezeu ascultând/ urmând ghidarea divină. Nu mai faci prioritatea ta din regulile stabilite de oameni sau instituții din lumea fizică, nu faci din acestea ghidarea ta, fiindcă în acest caz, viața ta o va lua razna.

Așadar, cum poți transfera binecuvântarea divină asupra familiei tale?

1.Capul familiei își poate pune mâna pe creștetul copiilor săi și poate transmite binecuvântarea divină.

Unii dintre noi suntem capul unei familii astăzi. Câți dintre noi putem însă transfera această binecuvântare copiilor noștri?

Nu poți transfera ceea ce nu ai.

2.Capul familiei poate transfera binecuvântarea divină asupra familiei spunând cu voce tare acest lucru.

De exemplu, eu spun: „Eu transfer binecuvântarea divină asupra copiilor și nepoților mei, pentru ca ei să trăiască vieți ghidate și protejate de Dumnezeu. Fie ca ei să-L pună pe Dumnezeu înainte de toate în viața lor. Fie ca binecuvântarea pe care o transfer acum asupra lor să-i facă să devină ei înșiși o binecuvântare pentru alți oameni”.

Binecuvântarea este activată de vocea celui care o rostește.

Și chiar și atunci când copiii sau nepoții o iau pe căi lăturalnice, Divinitatea îi va ajuta să revină pe calea de dreaptă.

Tatăl meu mi-a transferat binecuvântarea divină, a rostit această „formulă” de transfer de multe ori când eu eram lângă el, dar sunt sigur că a rostit-o și când eu nu eram acolo.

Tu ce spui în prezența copiilor/ nepoților tăi? Ce transferi asupra lor?

Încetați să vă mai lăsați controlați de emoții de moment, încetați să le mai spuneți că sunt proști, tâmpiți, că nu sunt buni de nimic, că nu-i duce mintea, „o să ajungi un ratat, ca taică-tău!”, etc! Voi vă programați copiii prin ceea ce spuneți! Când deschideți gura în prezența copiilor voștri vorbește prin voi Dumnezeu sau vorbește altcineva? Controlați-vă limbajul, asigurați-vă că ceea ce spuneți reprezintă transferul unei binecuvântări asupra copiilor voștri, nu transferul unui blestem!

3.Poți transfera asupra copiilor/ nepoților binecuvântarea divină cultivând în inima copiilor/ nepoților semințele credinței în Dumnezeu. Acestea sunt semințe de cea mai bună calitate, iar dacă tu le cultivi în inima copiilor și le uzi periodic, Dumnezeu se va ocupa de restul. Acele semințe vor da roade, vor activa binecuvântarea lui Dumnezeu.

Câte semințe de acest gen ai cultivat tu în inima copiilor tăi?

4. Poți transfera asupra copiilor/ nepoților binecuvântarea divină rugându-te pentru ei, indiferent cât de mult te supără uneori aceștia. Acționează în spiritul Iubirii, indiferent ce fac ei. Vorbește la modul pozitiv despre ei, indiferent ce fac ei. Afirmă că ei vor fi bine, indiferent ce fac ei.

Și de-a lungul timpului ei o să facă tot felul de prostii, dar tu nu te opri din a transmite binecuvântarea divină asupra lor. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Ești cumva unul dintre cei cărora Dumnezeu le-a cerut să facă ceva ce nu are sens/ logică pentru mintea lor umană?

Ești unul dintre cei cărora Dumnezeu le cere să urmeze o anumită ghidare căreia ei nu-i înțeleg rostul, să înceapă să facă ceva pentru care nu au nicio pregătire, să ierte pe cineva ce i-a rănit, să se roage pentru vindecarea altora, atunci când ei înșiși au probleme de sănătate?

În acest caz, îți spun că nu contează atât de mult ceea ce faci, cât contează faptul că faci acel lucru care nu are nicio logică pentru tine, pentru că în acest fel dovedești că ai credință deplină în Dumnezeu și-i urmezi ghidarea, indiferent ce îți cere El.

Când tu dovedești că urmezi ghidarea divină chiar și atunci când aceasta nu are sens pentru mintea ta umană, chiar și atunci când e greu să faci acel lucru, chiar și atunci când ceilalți râd de tine sau te critică sau te atacă, o să vezi că se întâmplă lucruri minunate în viața ta.

Înțelegeți că instrucțiunile lui Dumnezeu nu au întotdeauna sens pentru mintea umană, căile Lui nu sunt precum căile oamenilor.

Uneori aceste instrucțiuni sunt pur și simplu un test, ca să dovedești dacă ești dispus să urmezi ghidarea divină indiferent ce îți cere sau o urmezi numai când e convenabil pentru tine, când nu te scoate prea mult din zona ta de confort.

Nu lăsați mintea voastră să vă convingă să nu faceți ceea ce vă cere Dumnezeu să faceți! Aici nu e vorba despre a face lucruri care au o logică, e vorba despre a avea credință de nezdruncinat în Divinitate sau a nu avea această credință. (Joel Osteen) Traducerea Mihaela Dan

Unii oameni își ratează miracolele pentru că gândesc prea mult, pentru că nu fac lucruri care nu au sens/ logică pentru mintea lor, pentru că nu urmează ghidarea divină atunci când aceasta le cere să facă lucruri pe care ei nu le înțeleg.

Miracolele se întâmplă atunci când ascultăm ghidarea divină.

Dumnezeu nu ne spune ce se va întâmpla în continuare, nu ne spune cum se va termina totul, nu ne spune toți pașii pe care îi avem de făcut; El ne spune doar care este următorul pas de făcut și noi alegem dacă îl facem sau. Și uneori pasul următor nu are nicio logică pentru mintea noastră umană. Întrebarea este: avem credință de nezdruncinat în Dumnezeu, facem ceea ce ne cere sau nu?

Pentru Dumnezeu nimic nu e imposibil. Și uneori Dumnezeu va aștepta până când lucrurile vor deveni foarte dificile și atunci îți va spune „Mergi înainte, nu te opri!”. Și când tu vei urma ghidarea și vei merge înainte, faptul că vei reuși să treci de acea încercare va fi atât de uimitor, încât toată lumea va ști că e mâna lui Dumnezeu acolo, că e un miracol.

Indiferent în ce situație dificilă te afli, nu fi descurajat, nu-ți pierde credința că poți depăși acea încercare! Ascultă ghidarea divină și mergi înainte, mergi în direcția indicată de Dumnezeu și vei vedea cum se vor deschide uși neașteptate în fața ta, cum apele se vor retrage în fața ta.

Nu contează că nu vezi nicio posibilitate de rezolvare, nu contează că pare că nu există nicio șansă să ieși cu bine din acea situație, că nu mai există nicio șansă de vindecare; tu păstrează-ți credința deplină în Dumnezeu, poartă-te cu bunătate cu ceilalți și mergi mai departe, fiindcă vei vedea întorsături de situație miraculoase. (Joel Osteen) Traducerea Mihaela Dan

E ușor să crezi în Dumnezeu când viața ta e frumoasă, când totul merge bine. Ce faci însă când lucrurile merg rău, când treci prin situații dificile și lucrurile par să nu se schimbe în bine, deși te-ai rugat? Ai în continuare credință în Dumnezeu, mergi mai departe alături de El sau îți pierzi credința?

Mergi înainte atunci când apele nu se retrag în fața ta, mergi înainte atunci când nu ai primit acea promovare, mergi înainte atunci când starea sănătății tale nu se îmbunătățește, mergi înainte atunci când lucrurile par a se complica din ce în ce mai mult în acea chestiune dificilă cu care te confrunți?

Există un motiv pentru care Dumnezeu te-a adus în situația de a te afla în fața „râului”, pentru a-l traversa, într-o perioadă de inundații masive. Recompensa pe care o vei primi pe partea celaltă a „râului” este pe măsura încercării la care ești supus.

Odată depășite, încercările medii aduc recompense medii.

Încercările mari reprezintă semnul că Dumnezeu vrea să te ducă la un alt nivel. Ești capabil să faci față unei asemenea încercări?

Faptul că întâlnești opoziție pe calea ta nu înseamnă că Dumnezeu nu e alturi de tine. Acele încercări au un rost, te ajută să crești. Mergi înainte!

Nu ai citi aceste rânduri dacă Dumnezeu nu ar avea un miracol pregătit pentru tine.

Nu te lăsa descurajat de faptul că lucrurile nu s-au îmbunătăți până acum, de faptul că situația ta pare fără ieșire, de faptul că analizele medicale nu arată o îmbunătățire a stării tale de sănătate, etc; păstrează-ți credința în Dumnezeu, mergi înainte și vei vedea miracolul în viața ta.

Faptul că tu nu vezi nicio cale logică pentru a ieși din acea situație nu înseamnă că acea cale nu există, înseamnă doar că Dumnezeu va opta pentru o cale miraculoasă. Nu mai încercă să înțelegi cu mintea ta cum s-ar putea rezolva problema, ai încredere în Dumnezeu și mergi înainte! (Joel Osteen) Traducerea Mihaela Dan

E frumos să ai un vis, să-ți dorești să realizezi ceva în viața ta, să crezi din toată inima că poți realiza acel lucru sau să crezi cu convingere că te poți vindeca, însă este și mai frumos când ai pe cineva care crede cu tărie în tine și în capacitatea ta de a-ți împlini acel vis/ de a obține acea vindecare.

Când ai un vis îndrăzneț, te ajută mult să ai alături de tine un om care crede necondiționat în tine și în faptul că poți să realizezi acel lucru.

Nu ai nevoie de oameni care să-ți spună „E cam greu să faci asta…”/ „Nu văd cum ai putea să reușești așa ceva”/ „N-au făcut-o alții, de crezi că ai putea să o faci tu?”. Ai nevoie de oameni care să-ți spună „Dacă tu ai credința că poți face asta, atunci și eu am convingerea că poți”. Ai nevoie de un Partener de putere care să te susțină necondiționat, care să fie dispus să facă saltul de credință cu tine, să creadă că poți face ceea ce pare imposibil.

Ceea ce-i limitează pe unii oameni când este vorba de a-și împlini visurile este faptul că nu au pe nimeni care să creadă în ei și în capacitatea lor de a realiza ceea ce și-au propus. E important să crezi cu toată convingerea că poți face ceea ce ți-ai propus, dar faptul că mai există o persoană care crede cu aceeași convingere că o poți face îți sporește exponențial puterea și încrederea în tine.

Nu te ajută oamenii care spun „Crezi că o să reușești? Lucrurile nu prea arată bine până acum”/ „Care sunt șansele să reușești? Statisticile arată că șansele sunt foarte mici”, „Nu știu dacă o să-ți iasă asta, e foarte dificil”, etc. Nu ține în preajma ta astfel de oameni! (Joel Osteen) Traducerea Mihaela Dan

Când mama mea a fost diagnosticată în 1981 cu cancer la ficat în fază terminală, medicii au spus că mai are câteva săptămâni de trăit, că nu mai au ce să facă.

Medicii fac tot ce pot ca să ajute oamenii, dar uneori ei chiar nu mai pot face nimic din punct de vedere al profesiei lor. Și când medicii le spun că nu mai pot face nimic, că nu mai există nicio șansă de salvare, cei mai mulți oameni își pierd orice speranță, se dau bătuți, cred 100% veștile proaste date de specialist.

În cazul mamei, medicii respectivi erau specialiști în domeniu, aveau multă experiență, erau buni profesioniști și i-au prezentat tatălui lucrurile așa cum le vedeau ei…

Dar asta nu înseamnă că tu trebuie să renunți la orice speranță, să accepți că acela este finalul. Respectă oamenii, respectă părerea specialiștilor, dar nu uita că mai există cineva a cărui părere contează cel mai mult: Dumnezeu. Și Dumnezeu poate face miracole.

În ziua respective, tatăl meu, care era devastat de vestea dată de medici, a adus-o pe mama acasă. Primul lucru pe care l-au făcut când au ajuns acasă a fost să îngenuncheze amândoi și să se roage.

Nu s-a rugat doar mama, având credință de nezdruncinat în Dumnezeu, nu s-a rugat doar tata, având credința de nezdruncinat că mama se poate vindeca - s-au rugat împreună. Ei doi au decis atunci, stând în genunchi, că mama se va vindeca și și-au promis că nu se vor lăsa descurajați. S-au pus de acord că nu își vor pierde credința că ea se va face bine, cu ajutorul lui Dumnezeu.

Erau o mulțime dintre persoanele apropiate care nu credeau că mama va supraviețui, pentru că ea arăta foarte rău, era într-o stare foarte proastă. Și nu era vorba de faptul că ar fi fost oameni răi, ci despre faptul că ei credeau în ceea ce vedeau, în ceea ce spuneau specialiștii, în ceea ce au văzut că s-a întâmplat cu alții în cazuri similare.

Îmi amintesc că mama se plimba prin casă și îl întreba des pe tata: „Rămâne valabil ce am stabilit?”, iar el spunea „Da, draga mea, rămâne cum am stabilit”.

Lună după lună, mama mea a început să se simtă din ce în ce mai bine și acum, după 40 de ani, ea este bine, sănătoasă.

Nu este nevoie să găsești mai mulți oameni care să te susțină în acest mod. Este suficient să găsești un singur om care să aibă o asemenea încredere în tine și se vor întâmpla miracole. E nevoie să găsești acel Partener de putere care atunci când vă puneți de acord în privința unui lucru, este capabil să te susțină până la capăt, indiferent cum arată aparențele. (Joel Osteen) Traducerea Mihaela Dan

În vremuri grele contează foarte mult pe cine asculți, pe cine ții aproape, cui îi permiți să își dea cu părerea. Când ești la greu nu-ți permiți să ții lângă tine oameni care te descurajează, care au dubii că poți reuși, care cred că nu sunt șanse să depășești acea provocare. Fii respectuos cu ei, dar îndepărtează-te de ei; caută oameni care îți sporesc încrederea că poți depăși provocarea respectivă, care sunt convinși că ai puterea s-o faci, care te inspiră.

Sunt momente în care nu ai nevoie de milă, nu ai nevoie ca oamenii să se uite la tine ca și cum ai fi terminat, chiar dacă îți spun că speră să te faci bine/ depășești acea încercare. Un mesaj prin care cineva îți transmite „Însănătoșire grabnică!” este un gest frumos, dar în astfel de momente ai nevoie de un om care să creadă cu toată convingerea că te poți vindeca, de un om care prin cuvintele și atitudinea sa aduce lumina în întuneric, aduce vindecare în boală, care îți mărește încrederea în tine însuți.

Este frumos să susții pe cineva care se află într-o situație dificilă, dar dacă vrei să îi fii cu adevărat de ajutor unui om, fii un Partener de putere pentru el, spune-i că ai toată convingerea că va reuși să depășească acea provocare. Fii omul care are convingerea că totul este posibil și chiar și atunci când lucrurile par să arate foarte rău, fii omul care știe că Dumnezeu poate să facă oricând un miracol și-i insuflă putere și încredere celuilalt. (Joel Osteen) Traducerea Mihaela Dan

Sunt oameni care îți susțin visurile și oameni care îți distrug visurile.

Cei care îți susțin visurile cred în tine și în capacitatea ta de a-ți împlini visurile, îți văd potențialul și sunt convinși că Dumnezeu a pus în tine tot ce ai nevoie ca să realizezi ceea ce-ți dorești din toată inima. Poate că ei nu știu exact cum vei reuși ceea ce ți-ai propus, dar sunt convinși că într-un fel sau altul vei reuși.

Cei care îți distrug visurile te descurajează, îți spun că nu poți face acel lucru, că e prea mult pentru tine, că e prea greu, că situația economică/ socială/ politică/ medicală este de așa natură, încât face să fie aproape imposibil ceea ce vrei tu să faci, ei se uită la situația de fapt, la statistici, calculează șansele și îți aduc o mulțime de argumente „raționale” care dovedesc că nu ai șanse să reușești. Și nu sunt oameni răi, dar ei pur și simplu nu pot vedea ce vezi tu, nu pot simți ce simți tu, nu pot auzi acea voce din interiorul tău pe care o auzi tu.

Identifică oamenii de genul „Nu cred că poți” din preajma ta și îndepărtează-te de ei. Adu alături de tine un om de genul „Știu că poți”, care te va asigura „Poți să o faci!” chiar și atunci când pare că este imposibil să reușești acel lucru, care crede în tine până la capăt, care nu-și pierde încrederea în tine nici măcar atunci când pare că e nevoie de miracol ca să reușești ceea ce ți-ai propus. (Joel Osteen) Traducerea Mihaela Dan

Sunt momente în viața unui om în care lucrurile sunt atât de dificile, încât el simte că nu le poate face față de unul singur, oricât de încrezător ar fi în sine, oricât de puternic ar fi, oricâtă credință ar avea. Sunt poveri pe care omul respectiv are sentimentul că nu le poate duce de unul singur.

De fiecare dată când treceți prin așa ceva, Dumnezeu vă trimite oameni special aleși ca să vă fie Parteneri de putere (și nu mă refer neapărat la un partener romantic; poate fi un prieten, un părinte, etc), ca să își asume rolul de a vă susține în acea încercare. Când ei vă vin alături și își asumă acest rol, voi accesați un nou nivel de putere; este o binecuvântare pe care o obțineți numai atunci când voi doi vă puneți de acord să treceți împreună prin acea încercare, când acei oameni își asumă angajamentul de a crede în voi și în puterea voastră de a depăși acea încercare, în ciuda tuturor aparențelor.

Alteori voi aveți senzația că puteți face față de unii singuri, că sunteți suficient de puternici ca să realizați ceea ce v-ați propus/ depășiți acea situație dificilă, că încrederea voastră în voi înșivă și curajul vostru vă poate scoate la liman. Da, poate în acele situații vă descurcați și de unii singuri, dar dacă aveți alături de voi un Partener de putere vă va fi mult mai ușor.

Un astfel de partener vă va ridica atunci când cădeți, vă va încuraja când sunteți descurajați, vă va întări încrederea în voi atunci când aveți dubii și vă va spune să nu credeți în aparențe, atunci când aparențele vor indica faptul că nu puteți face ceea ce v-ați propus. (Joel Osteen) Traducerea Mihaela Dan

Găsiți-vă Partenerul de putere care să vă fie sprijin în împlinirea visurilor voastre, dar și în vremuri dificile.

Fiecare dintre voi vibrează la un anumit nivel, fiecare dintre voi „emite” un sunet unic. Și poate că sunt în preajma voastră o mulțime de oameni care vă iubesc/ țin la voi (familie, prieteni, partener de cuplu, etc), care vă vor binele, care vă susțin așa cum știu ei să o facă, de la nivelul de conștiință la care se află, dar care nu vă AUD cu adevărat, nu vă simt cu adevărat, nu vă VĂD cu adevărat, nu vă înțeleg cu adevărat.

Ei au intenții bune, dar nu pot să vă fie un Partener de putere, fiindcă sunt la un nivel de vibrație inferior. Pentru ei visurile voastre sunt niște visuri frumoase, interesante și cam atât, nu-i inspiră în niciun fel. Nu le simt așa cum le simțiți voi.

Pe de altă parte, sunt oameni care atunci când vă aud vorbind despre valorile voastre, despre visurile tale, despre viziunea voastră, ceva în ei rezonează cu acestea și simt dorința de a vă ajuta chiar și fără să le-o cereți. Ei vă simt cu adevărat, vă VĂD cu adevărat, vă AUD cu adevărat, vor să vă susțină cu adevărat. Nu e nevoie să-i implorați să vă ajute sau să încercați să-i convingeți să vă ajute; ei o fac din proprie inițiativă, pentru că rezonează la nivel profund cu ceea ce vreți voi să realizați.

Acești oameni vă AUD „sunetul” unic, rezonează cu el și sunt capabili să vă susțină, să-și ia angajamentul de a crede împreună cu voi în miracole, când cei din jur cred doar în „obișnuit”/ „normal”.

Aceasta este o conexiune divină, iar Dumnezeu vă trimite fiecăruia dintre voi acel om în cale, special ca să vă fie Partener de putere într-un anumit context și să vă ajute să accesați un nou nivel de putere. (Joel Osteen) Traducerea Mihaela Dan

Voi nu aveți nevoie de oameni cărora trebuie să le explicați de ce vreți să faceți un anumit lucru, de ce credeți că puteți să realizați acel lucru, nu aveți nevoie de oameni pe care trebuie să-i rugați/ convingeți să vă susțină. Iubiți-i, dacă sunt oameni apropiați vouă, fiți buni cu ei, tratați-i cu respect, dar nu aceștia sunt oamenii de care aveți nevoie ca să vă împliniți visurile.

Nu fiți descurajați când cei apropiați nu vă AUD „sunetul” unic. Nu fiți descurajați atunci când ceilalți nu rezonează cu cântecul sufletului vostru. Nu e menit ca toți oamenii să vă AUDĂ.

Nu vă lăsați trași în jos de cei care nu rezonează cu visurile voastre, nu-i lăsați să vă convingă că nu puteți realiza ceea ce visați să realizați, nu-i lăsați să vă oprească din împlinirea Destinului vostru.

Nu toată lumea se potrivește cu voi, nu toată lumea vă poate înțelege, nu toată lumea este capabilă să vă vadă potențialul. De-a lungul timpului vor fi o mulțime de oameni care o să creadă că nu sunteți suficient de puternici/ inteligenți/ descurcăreți/ pricepuți/ curajoși/ hotărâți ca să faceți ce v-ați propus.

Dacă ei sunt genul „Nu cred că poți”, îndepărtați-vă de acești oameni, vedeți-vă de drum, nu-i lăsați să vă umple de nesiguranță, de dubii, de frică, de îngrijorare.

Dumnezeu are pregătiți Parteneri de putere pentru voi, oameni capabili să vă susțină cu adevărat; nu rămâneți alături de oamenii nepotriviți, alături de oameni care au o viziune limitată! (Joel Osteen) Traducerea Mihaela Dan

Nimeni nu te poate obliga să crezi ceva, tu alegi să crezi acel lucru sau să nu-l crezi.

Poate că unii oameni o să-ți spună că nu ești bun de nimic, că nu ai valoare, că nu meriți mare lucru, că nu te pricepi la acel lucru, că ești prea bătrân, etc, dar tu alegi dacă iei de bun ce-ți spun, dacă îi crezi sau dacă îi ignori și-ți vezi de treaba ta.

Astfel de lucruri negative sunt capcane care ți se întind în cale și depinde de tine să conștientizezi asta și să nu cazi în ele.

Dacă vrei să-ți atingi potențialul lasă aceste lucruri să îți intre pe o ureche și să îți iasă pe cealaltă, nu le da nicio atenție. Fii surd la cuvintele negative, indiferent cine le rostește. Nu lăsa pe nimeni să te tragă în jos, nu lăsa pe nimeni să te descurajeze, nu lăsa pe nimeni să te convingă că nu-ți poți împlini visurile.

Și uneori cei care vor rosti astfel de cuvinte sunt cei apropiați, care „te iubesc” - așa cum știu ei să o facă de la nivelul de conștiință la care sunt -, dar care nu sunt capabili să îți vadă potențialul și cred că îți fac un bine încercând să te scutească de durerea unui eșec.

Ține minte: tu ai în interiorul tău tot ce ai nevoie pentru a-ți împlini Destinul, Dumnezeu a avut grijă de asta. N-are nicio importanță dacă cei din jur nu văd asta. (Joel Osteen) Traducerea Mihaela Dan

E ușor să gândești la modul „După ce voi rezolva această problemă o să fac lucruri mari!”, „După ce se va încheia această criză îmi voi urma visurile”, „După ce voi ieși din acest necaz îmi voi urma Calea”.

Eu îți sugerez să nu te pui singur pe pauză în timp ce aștepți ca lucrurile să se schimbe, să nu aștepți să se rezolve nu știu ce problemă ca să începi să-ți urmezi pasiunile/ visurile, ca să ai o atitudine pozitivă, ca să fii un om mai bun, ca să funcționezi în integritate. Fii cea mai bună Versiune a ta acolo unde ești acum, în situația actuală, așa cum este ea!

Poate ești într-o perioadă în care te simți blocat sau treci printr-o situație dificilă, poate aștepți ca niște uși să se deschidă, poate speri să întâlnești persoana potrivită, dar deocamdată nu se întâmplă nicio schimbare și te întrebi de ce Dumnezeu nu face ceva ca să te ajute.

În timp ce aștepți ca lucrurile să se schimbe/ delocheze, nu sta degeaba, fă pași înainte pe calea creșterii tale personale, dezvoltă-ți abilitățile, fii bun cu alții!

Ceea ce faci atunci când situația nu se schimbă face diferența: evoluezi în situația în care te afli sau doar înduri situația în care te afli.

Când tu dai tot ce ai mai bun chiar și dacă ești într-o situație dificilă/ te simți blocat, când ești bun cu alții, când oferi ceea ce poți oferi, când cauți excelența în tot ce faci chiar și în astfel de perioade, ai șansa să evoluezi chiar și în timp ce treci printr-o perioadă foarte grea.

Ce e mai important: să te ajute Dumnezeu să scapi cât mai repede de situația dificilă în care te afli sau să înveți să evoluezi/ prosperi chiar și când ești într-o situație dificilă?

Învățați să prosperați acolo unde sunteți plantați, fiindcă nu degeaba ați fost plantați acolo! Totul are un rost. (Joel Osteen) Traducerea Mihaela Dan

Dacă vrei să-ți atingi cel mai înalt potențial este necesar să funcționezi în integritate chiar și atunci când ți se întâmplă lucruri dureroase. Indiferent prin ce treci în momentul de față, nu pune pe pauză visurile tale, pasiunile tale. Poate că n-o să ieși atât de curând pe cât ai fi vrut din acea situație dificilă în care te afli acum, dar poți să crești/ prosperi și cât ești încă în acea situație.

Dacă ne uităm acum în lume, vedem că se întâmplă tot felul de lucruri complicate, care ne afectează semnificativ viața. Asta nu înseamnă să ne resemnăm, să ne punem viața pe pauză până se rezolvă acele probleme. Nu mergeți pe principiul „Încerc să supraviețuiesc până trece chesta asta și apoi o să văd ce mai fac”! Nu trăiți la limita de jos, așteptând să se rezolve problemele ca să țintiți din nou undeva sus!

Cu cât în jur este mai mult întuneric, cu atât mai bine se vede lumina ta, cu atât mai folositoare este lumina ta.

Nu ai nevoie de aprobarea nimănui ca să strălucești în întuneric.

Dacă Dumnezeu te-a plantat într-un anumit loc „întunecat” și nu te-a scos încă de acolo, poate acesta este un semn că tu trebuie să aduci lumina în acel loc.

Dacă ai atitudinea potrivită, tu poți să crești/ prosperi chiar și când simți că ești în deșert. (Joel Osteen) Traducerea Mihaela Dan

Modul în care face Dumnezeu lucrurile nu este același cu modul în care fac oamenii lucrurile. Uneori El te va trage puțin înapoi, pentru ca apoi să te propulseze mult înainte. Calea pe care te ghidează Dumnezeu nu este o linie dreaptă. O să ai parte de uși închise în nas, o să ai parte de dezamăgiri, unii oameni o să te mintă, alții o să te înșele, o să ai parte de schimbări neașteptate dintre cele mai neplăcute. O boală, pierderea unui contract, pierderea unui prieten, divorțul sau alte lucruri de acest gen. Nu fii suprins dacă apar, pentru că acestea fac parte din viața unui om, nu e nimic de-a mirările.

Nu intra în panică, fiindcă tot ce se întâmplă face parte din Planul lui Dumnezeu și tu poți crește chiar și în astfel de situații.

Faptul că treci prin asemenea provocări este un test. Și modul în care răspunzi/ reacționezi arată ce caracter ai, arată ce ești capabil să gestionezi și ce nu ești capabil să gestionezi. Fiindcă dacă nu ești capabil să faci față când ai probleme mici, dacă nu ești capabil să gestionezi provocări mici, dacă nu te manifești la modul responsabil în chestiuni minore, dacă îți folosești în mod lipsit de integritate puțina influență pe care o ai, Dumnezeu n-o să te lase să urci la un nivel mai înalt, nu-ți va oferi mai multe, nu-ți va încredința o putere mai mare, fiindcă ai abuza de ea.

Ceea ce faci în situații dificile arată din ce material ești făcut.

Ceea ce faci în situații dificile determină cât de mult vei urca. (Joel Osteen) Traducerea Mihaela Dan

Nu forța ușile care ți se închid în față, nu trage de oamenii care vor să plece de lângă tine, nu fi dezamăgit că unele lucruri nu au ieșit așa cum sperai; tu nu știi care este Planul lui Dumnezeu pentru tine.

Uneori acest Plan presupune să fii scos din niște locuri care nu ți se mai potrivesc, să fii scos din zona ta de confort, să fii determinat să rupi niște limitări de care anterior nu erai conștient.

O să fii testat periodic, o să fii pus în situații în care vei avea de ales cum răspunzi/ reacționezi. Indiferent ce se întâmplă, amintește-ți că totul este parte din Planul lui Dumnezeu pentru tine și fă tot ce poți mai bine de fiecare dată, fă tot ce depinde de tine, nu te pierde cu firea, nu fi descurajat. Este un test, atâta tot.

Noi toți vom avea parte de-a lungul vieții de astfel de momente/ perioade dificile, în care vom da tot ce putem mai bun din noi și o să pară că nimic nu se schimbă în bine. Nu vă descurajați, nu cedați, continuați să faceți tot ce depinde de voi, folosiți-vă Darurile, continuați să fiți buni cu ceilalți, dacă vreți să treceți testul. Așa veți crește/ prospera chiar și în perioadele dificile.

Continuați să excelați, continuați să-i ajutați pe alții, continuați să serviți Binele comun indiferent unde sunteți, indiferent în ce situație sunteți și oamenii potriviți, care pot să vă ajute, vor fi ghidați către voi și ușile potrivite se vor deschide la momentul potrivit.

Binecuvântarea ce v-a fost dată de Dumnezeu nu își încetează valabilitatea în vremuri de restriște, nu își încetează valabilitatea pentru că v-ați îmbolnăvit, nu își încetează valabilitatea pentru că partenerul v-a părăsit. Binecuvântarea ce v-a fost dată de Dumnezeu rămâne cu voi oriunde mergeți, în orice situație vă aflați. (Joel Osteen) Traducerea Mihaela Dan

Puteți să faceți față binecuvântării lui Dumnezeu?

Noi toți ne dorim să fim binecuvântați de Dumnezeu și apoi, ca rezultat al acelei binecuvântări, să se deschidă uși în fața noastră, să întâlnim oamenii potriviți, să avem succes în activitatea noastră.

Dar e un lucru de care ar fi bine să fim conștienți: binecuvântarea lui Dumnezeu nu vine singură, ea va avea și un rezultat mai puțin plăcut: unii oameni vor simți invidie, vor încerca să te tragă în jos, vor încerca să te saboteze, te vor bârfi, nu te vor înțelege. Și în acest context întrebarea „Poți să faci față binecuvântării lui Dumnezeu?” se transformă în „Poți să faci față consecințelor binecuvântării lui Dumnezeu?”.

Nu va fi toată lumea fericită pentru tine atunci când vei primi binecuvântarea lui Dumnezeu, nu toată lumea va sărăbători succesul tău în carieră, promovarea ta, faptul că te-ai mutat în casă nouă, faptul că ai beneficiat de anumite oportunități. Faptul că tu înflorești, că ai parte de succes, că prosperi, va stârni invidie în unii oameni, îi va deranja.

Și nu e vorba despre tine, nu lua lucrurile la modul personal; e vorba despre faptul că binecuvântarea pusă de Dumnezeu asupra ta are efecte care îi fac pe alții să simtă frustrare/ invidie/ furie. Fii conștient de acest lucru și fii conștient că dacă vei primi binecuvântarea de nivel superior, și reacțiile negative ale unora dintre cei din jur vor crește ca intensitate.

Dacă tu poți face față reacțiilor negative pe care le stârnește în unii oameni primul nivel al binecuvântării, atunci Dumnezeu poate să-ți dea și binecuvântarea de nivel superior. Dacă însă tu vei fi deranjat de aceste reacții, dacă te vei simți ofensat de cuvintele lor răuvoitoare, dacă te vei certa cu ei, atunci nu vei primi următoarea binecuvântare.

Este necesar să înveți să gestionezi înțelept situația, să ignori insultele, criticile neîntemeiate, bârfele, etc. E necesar să înțelegi că unii oameni nu pot face față succesului tău; atât timp cât erai la nivelul lor totul era în regulă, dar dacă tu te-ai ridicat peste acel nivel, acest lucru îi deranjează și vor reacționa, te vor ataca. (Joel Osteen) Traducerea Mihaela Dan

Nu-ți mai pierde timpul și energia încercând să-i faci pe toți să te placă! Nu ai nevoie să sărbătorească toți succesele tale.

Dacă tu ești dependent de părerea altora, de validarea/ admirația/ aprobarea/ acceptarea/ iubirea lor, de fiecare dată când ei nu te susțin vei pierde timp și energie încercând să obții susținerea lor.

Nu mai căuta aprobare din partea oamenilor, caută acordul lui Dumnezeu!

Oamenii pot fi invidioși, pot fi competitivi, pot fi schimbători, nu te poți baza pe susținerea lor.

Dacă vrei ca Dumnezeu să meargă la un alt nivel cu binecuvântarea pe care ți-o dă, este necesar să fii capabil să faci față reacțiilor negative ale unora dintre cei din jur.

Nu fi supărat când oamenii sunt invidioși, când se întorc împotriva ta, nu încerca să te răzbuni, nu-ți pierde timpul gândindu-te la bârfele pe care le împrăștie unii pe seama ta; ignoră-i pe cei care fac asta! Mergi înainte pe calea ta, urmează-ți visurile, fii bun cu oamenii și lasă-i pe ceilalți în seama lui Dumnezeu.

Indiferent cât de invidioși și de răuvoitori ar fi oamenii, ei nu te pot împiedica să-ți urmezi destinul, fiindcă binecuvântarea lui Dumnezeu nu poate fi anulată. Nu te mai gândi la reacțiile negative ale altora, nu te mai consuma la gândul că te vorbesc de rău, că spun minciuni despre tine, că încearcă să te saboteze. E un test. Poți face față opoziției care apare atunci când ți-ai primit binecuvântarea?

Știi cine este invidios pe succesul altora? Oamenii care au un nivel redus de conștiință. Ei cred că faptul că succesul tău îi face pe ei să arate prost și de aceea încearcă să te tragă în jos, în loc să înțeleagă că ceea ce ai făcut tu pot face și ei. Ei cred că binecuvântările lui Dumnezeu sunt în număr limitat și dacă tu ți-ai primit binecuvântarea, au scăzut șansele ca ei să-și primească propria binecuvântare. (Joel Osteen) Traducerea Mihaela Dan

Dacă tu nu poți sărbători succesele altora, dacă nu poți fi fericit pentru bucuriile altora, acest lucru îți va limita propria evoluție.

Nu mai considera că „promovarea” primită de la Dumnezeu de un prieten îți anulează ție șansele „promovării”! Succesul unei persoane apropiate nu trebuie să te deranjeze/ intimideze, trebuie să te inspire.

Dar ca să primești și tu binecuvântarea lui Dumnezeu este necesar să fii capabil să faci față acelei binecuvântări - să faci față consecințelor plăcute, dar și consecințelor mai puțin plăcute ale acesteia.

Dacă dovedești că ești capabil să faci față opoziției pe care o vei întâmpina din partea altor oameni, ca urmare a faptului că ai fost binecuvântat, vei constata că se vor deschide în fața ta uși neașteptate, că vei beneficia de oportunități nebănuite.

E interesant că atunci când tu urmezi ghidarea divină și faci lucruri care nu au niciun sens pentru ceilalți, oamenii râd de tine sau cred că ai înnebunit. Când încep să se vadă în viața ta roadele credinței de nezdruncinat în Divinitate, când se văd efectele binecuvântării divine, aceiași oamenii sunt invidioși și încearcă să te doboare.

Ar putea și ei să-și urmeze ghidarea divină, să obțină binecuvântarea lui Dumnezeu și să vadă toate efectele pozotive ale acesteia în viața lor, dar nu o fac. Oamenii care nu au curajul să facă ceea ce ai făcut tu se vor grăbi să încerce să te doboare atunci când ai obținut ceea ce ei nu au reușit să obțină. (Joel Osteen) Traducerea Mihaela Dan

Ești supărat că oamenii sunt invidioși, că te vorbesc de rău, că încearcă să te tragă în jos, că te atacă pentru că în viața ta se văd efectele benefice ale binecuvântării lui Dumnezeu?

Înțelege că aceste lucruri vin la pachet cu binecuvântarea. Și dacă tu ești afectat de fiecare dată când cineva te atacă, acest lucru te va ține departe de un nou nivel al binecuvântării.

Cu cât este mai mare binecuvântarea primită, cu atât vei avea parte de o opoziție mai acerbă din partea unor oameni invidioși.

Noi îi cerem lui Dumnezeu să ne ajute să realizăm lucruri mari, iar asta este bine, nu e nimic în neregulă să țintești cât mai sus, dar fiți conștienți atunci când cereți astfel de lucruri că unul dintre efectele faptului că veți urca mai sus decât alții va fi acela că veți întâmpina o opoziție mai mare din partea celor care sunt frustrați de succesul vostru.

De aceea este de dorit ca atunci când ne rugăm la Dumnezeu să ne ajute să realizăm acele lucruri mari, să ne rugăm să ne dea și puterea de a face față opoziției aferente.

Și nu spun asta ca să vă descurajez, ci pentru ca voi să fiți pregătiți pentru ce urmează, atunci când vă primiți binecuvântarea. În acest fel, atunci când veți avea parte de opoziție, nu veți fi dezechilibrați, nu veți încerca să vă răzbunați, ci o să-i ignorați pe cei care sunt invidioși și o să vă vedeți de drum.

Nu vă pierdeți timpul încercând să-i faceți pe oameni să înțeleagă ceea ce ei nu vor să înțeleagă, nu vă certați cu oameni care nu merită timpul vostru! Toată acea negativitate este o distragere, este o încercare de a vă trage în jos. Nu-i puteți împiedica să spună tot felul de lucruri urâte despre voi, dar puteți să-i ignorați, puteți să nu vă lăsați afectați.

Nu răspundeți acelor atacuri pline de negativitate, fiindcă astfel îi validați pe acei oameni! Voi aveți un Destin de împlinit, mergeți înainte pe calea voastră! (Joel Osteen) Traducerea Mihaela Dan

Fără să ne dăm seama măcar, cei mai mulți dintre noi ne simţim foarte bine atunci când dăm vina pe ceilalţi.

Există o satisfacţie interioară ce provine din a-i arăta cu degetul pe alții şi din a arunca vinovăția pe alții. Facem orice pentru a evita să ne asumăm responsabilitatea rolului pe care l-am jucat în propria dramă.

Singura ieşire din această capcană este să vă asumaţi responsabilitatea pentru ceea ce s-a întâmplat.

Asumarea responsabilităţii constituie un proces şi e unica modalitate de a ieşi din postura de victimă. Aceasta presupune să recunoaştem că suntem co-creatorii dramelor pe care le-am trăit.

Asumarea responsabilităţii ne cere să extragem înţelepciunea din experienţele noastre de viaţă, să descoperim darurile pe care le au de oferit şi să învăţăm lecţiile din fiecare experienţă dureroasă. (Debbie Ford, “Secretul Umbrei: Puterea de a-ți asuma propria poveste”) Traducerea Mihaela Dan

Mulţi dintre noi am adunat dovezi serioase pentru a ne valida percepţia că suntem o victimă a vieţii. Iar aceasta este, cu siguranţă, una dintre modalităţile prin care ne putem privi existenţa.

Dacă ne privim viața considerând că nu suntem co-creatorii propriei realităţi, atunci credem că ceea ce ni se întâmplă este o nedreptate. Însă dacă ne schimbăm viziunea descoperim o realitate mai puternică şi mai amplă, care ne spune că suntem co-creatorii existenţei noastre. Având această nouă perspectivă, putem accepta tot ce ni s-a întâmplat ca fiind exact ceea ce am avut nevoie pentru a înflori la adevăratul nostru potenţial şi a merge mai departe în viaţă.

Mulţi dăm vina pe părinţii noştri, în timp ce alţii îi învinuiesc pe profesori, pe foştii parteneri, pe liderii religioşi, pe prieteni sau pe bunici.

Mulţi considerăm că am fost trataţi rău la serviciu, că părinții ne-au traumatizat, că am fost abandonaţi de Dumnezeu sau victimizați de viaţă, în general.

„Povestea victimei” ne spune că la un moment dat cineva ne-a făcut rău şi că aceasta este cauza durerii pe care o simțim - iată un scenariu care ne va limita şi ne va face să ne simțim neputincioși, ne va nega puterea personală, atât timp cât vom continua să credem în el.

Dacă aş putea schimba doar una dintre problemele oamenilor, aş izbăvi toată lumea de suferinţa de nesuportat de a se simți victimă.

Problema cu această dorinţă a mea este aceea că eu nu am puterea de a elibera pe nimeni de nimic, nici măcar de tiparul victimei. Numai voi vă puteţi elibera pe voi înşivă.

Fiecare persoană pe care am întâlnit-o a avut o poveste despre cum a fost cândva victimizată. (Debbie Ford, “Secretul Umbrei: Puterea de a-ti asuma propria poveste”) Traducerea Mihaela Dan

O să vă vorbesc astăzi despre ghidarea zilnică pe care o obținem de la Dumnezeu.

Este spre binele nostru ca în fiecare dimineață să ne luăm măcar câteva momente ca să comunicăm cu Dumnezeu și să-i spunem ceva de genul: „Doamne, arată-mi ce am de făcut azi, arată-mi încotro să merg, lucrează prin mine și inspiră-mă să rostesc cuvintele cele mai potrivite în fiecare situație!”.

Acesta este un act de capitulare, înseamnă să accepți faptul că Dumnezeu are o perspectivă mai amplă asupra lucrurilor care se întâmplă în lumea asta decât ai tu, că El știe mai bine decât tine ce este spre Binele tău, că este benefic să-i ceri ghidare, să-i ceri să deschidă ușile potrivite pentru tine și să le închidă pe cele nepotrivite.

De cele mai multe ori oamenii își fac planuri fără să-L consulte pe Dumnezeu, apoi îi cer lui Dumnezeu să le binecuvânteze planurile și apoi se miră că planurile lor nu ies așa cum și-ar fi dorit. Nu ies pentru că acei oameni nu au luat lucrurile în ordinea corectă: întâi îl întrebi pe Dumnezeu, apoi faci planuri.

„Doamne, arată-mi ce am de făcut în această situație. Este această persoană potrivită pentru mine? Este momentul potrivit să încep acest proiect? Este această afacere benefică pentru mine?”.

Dacă simți în inima ta o stare de bine mergi mai departe în acea direcție; dacă simți altceva, te oprești, fiindcă știi că răspunsul este „Nu”.

În fiecare zi este necesar să comunici cu Dumnezeu ca să-ți obții instrucțiunile pentru ziua respectivă, ca să-i ceri ghidare pentru acea zi.

Eu am un principiu: „Nu te întâlni cu alți oameni până nu te întâlnești cu Dumnezeu”.

Dacă tu îți iei timp în fiecare dimineață să comunici cu Dumnezeu, să-i ceri ghidare, nu doar că o să-ți meargă mai bine în acea zi, dar Dumnezeu te va ajuta să nu iei decizii pripite. (Joel Osteen) Traducerea Mihaela Dan

Când vorbești cu Dumnezeu, atitudinea corectă este „Doamne, arată-mi ce vrei să fac astăzi!”, nu „Doamne, vreau să obțin asta și îți cer ca Tu să faci ce trebuie pentru ca eu să obțin ce-mi doresc!”.

Nu îi dai tu ordine lui Dumnezeu, nu îi spui tu ce vrei să facă pentru tine și eventual și cum să o facă, ci îi ceri „Doamne, arată-mi calea potrivită pentru mine! Arată-mi ce să fac ca să-mi împlinesc visurile! Arată-mi ce să fac ca să depășesc acest obstacol!”.

Tu iei legătura cu Dumnezeu în fiecare zi, ca să primești ghidarea divină?

Nu te aștepta să faci exact ceea ce ai făcut ieri ca să rezolvi o anumită problemă și să obții același rezultat și azi, folosind soluția de ieri. De aceea este necesar să comunici zilnic cu Dumnezeu, să-ți primești ghidarea zilnic: pentru că nu există nicio garanție că soluțiile de ieri vor da aceleași rezultate și azi. Ceea ce a funcționat ieri poate să nu funcționeze azi, iar Viața îți va dovedi asta.

Ceea ce te-a făcut să ai succes în urmă cu 5 ani este posibil să nu te mai conducă spre succes astăzi. Ceea ce a funcționat în căsnicia ta acum 5 ani poate să nu mai funcționeze azi.

De ce nu ești deschis către nou, către noi soluții, către noi abordări?

Dumnezeu are să-ți ofere zilnic noi instrucțiuni, noi soluții, o nouă Înțelepciune – ești dispus să asculți zilnic ghidarea Sa sau nu?

Nu există formule de succes care să fie valabile o eternitate. Nu te baza pe niște reguli „imbatabile” pentru succes/ rezolvarea problemelor, pentru că vei vedea că acestea n-o să-ți aducă neapărat rezultatul dorit. Nu încerca să copiezi modele vechi de succes, să urmezi un tipar care a fost valabil în trecut, nu rămâne blocat în vechi. Nu prespune că ceea ce a funcționat în trecut va mai funcționa și azi. Lumea se schimbă cu fiecare zi ce trece, problemele se pot schimba de la o zi la alta și soluțiile se schimbă tot așa. (Joel Osteen) Traducerea Mihaela Dan

Deseori, când avem de-a face cu un obstacol, când cineva ne opune rezistență, când apare ceva ce ne împiedică să înaintăm în direcția dorită, noi presupunem că trebuie să ne luptăm pentru a învinge acel obstacol.

O abordare mai înțeleaptă ar fi să ne luăm puțin timp ca să îl întrebăm pe Dumnezeu: „Doamne, care este ghidarea Ta pentru mine în această situație? Cum vrei să procedez? Să mă angajez în această luptă sau să aștept până voi primi de la Tine instrucțiuni ulterioare? Dacă intru în această luptă, Doamne, te am alături de mine?”.

Noi toți ne-am purtat propriile lupte din care am ieșit foarte șifonați. Și poate că asta s-a întâmplat pentru că înainte de a ataca nu ne-am luat răgazul pentru a-l întreba pe Dumnezeu dacă este cazul să intrăm în acea luptă.

Eu am constatat că Dumnezeu „plătește” întotdeauna pentru ce „comandă”. Dar Dumnezeu nu este obligat să-ți aducă victoria în bătălii în care de fapt nici n-ar fi trebuit să intri.

E spre binele tău să-l întrebi pe Dumnezeu înainte de a intra într-o astfel de bătălie.

Întreabă-l de fiecare dată pe Dumnezeu: „Doamne, cum mă ghidezi să răspund în această situație? Cum să gestionez această situație prin care trec? Este spre Binele meu să intru în această bătălie? Ghidează-mă, te rog!”.

Și apoi fii atent la ce simți în inima ta. Nu în mintea ta, în inima ta. O să fie o senzație pe care nu o poți explica, dar o să simți clar ce ai de făcut.

Fă-ți o favoare și consultă-te cu Dumnezeu înainte de a semna un contract, înainte de a pune banii jos pentru o afacere, înainte de a-ți lua un angajament, pentru că aparențele te pot înșela și când descoperi adevărul legat de acea situație poate să fie prea târziu. Oamenii nu sunt întotdeauna ceea ce par a fi, ei pot să-ți arate doar o parte a lor, cea care-i avantajează, dar Dumnezeu vede întreg „pachetul”. (Joel Osteen) Traducerea Mihaela Dan

Atitudinea unui om are o mai mare influență asupra succesului său în viață decât nivelul său de inteligență. Poți să fii foarte talentat, să ai un potențial uriaș, dar dacă nu ai atitudinea potrivită, nu vei ajunge prea departe.

Oamenii investesc foarte mult timp și bani pentru a se asigura că arată bine la exterior, dar cei mai mulți dintre ei nu dau mare atenție interiorului. Hainele frumoase dau bine, dar nu vor reuși să acopere o atitudine negativă. O față frumoasă poate să fie admirată, dar nu va putea ascunde acreala din interiorul acelui om.

O atitudine nepotrivită distruge avantajul pe care ți-l oferă un aspect fizic plăcut. E util să fii prezentabil, să ai un aspect fizic deosebit, să ai competență în domeniul tău de activitate, să fii inteligent, dar dacă ai o atitudine negative, toate aspectele enumerate mai sus nu mai înseamnă nimic. Nimeni nu vrea să lucreze cu un om care este negativist, sarcastic, ranchiunos, critic.

Bunătatea, generozitatea, amabilitatea, politețea, umorul sunt mult mai indicate dacă vrei să ai succes în viață. Așa atragi oamenii, așa atragi diverse oportunități. Oamenii vor să facă afaceri cu persoane pe care le plac.

Când chemăm pe cineva la un interviu pentru o slujbă, CV-ul persoanei respective ne dă informații despre competențele acesteia, dar interviul are loc tocmai ca să întâlnim față în față și să vedem care este atitudinea ei, să vedem dacă este o persoană cu care se poate lucra în condiții optime. Noi știm că putem găsi o mulțime de oameni care au competențele pe care le dorim; problema este să găsim omul care are atitudinea potrivită.

Un om poate fi foarte talentat/ priceput în domeniul respectiv, dar dacă are o atitudine nepotrivită, va trage echipa în jos.

Atitudinea ta va determina altitudinea la care ajungi.

„Dar eu am fost întotdeauna genul mai ursuz, sarcastic, dur, așa sunt eu.”

Nu, așa alegi tu să fii. Poate că asta este ceea ce ai văzut în familia ta și asta ai învățat și tu, dar nu e obligatoriu să rămâi așa. Schimbă-te, devino mai prietenos, mai amabil, mai bun cu ceilalți. În acest fel nu doar că vei avea o viață mai plăcută, dar vei ajunge și mai departe. (Joel Osteen) Traducerea Mihaela Dan

Când ai o atitudine negativă, nu mai ai nevoie de dușmani – te ocupi singur de treaba asta, îți faci rău singur. Ca atare, în acest caz este spre binele tău să faci niște schimbări în privința atitudinii tale.

Înțelege că nu-i poți schimba pe alții, nu poți schimba modul în care ai fost crescut, dar poți să te schimbi tu, poți să îți schimbi atitudinea.

Poți să rămâi un om negativist, acru, care vede întotdeauna jumătatea goală a paharului, critic, ranchiunos sau poți să devii un om bun, optimist, prietenos, politicos.

Dacă vrei să ai o atitudine pozitivă este necesar să lucrezi la modul conștient în acest sens, pentru că vei avea parte de tot felul de situații sau persoane care te vor trage în jos, dacă le permiți. Este necesar ca indiferent ce se întâmplă, tu să alegi să ai o atitudine pozitivă, să faci un efort conștient în acest sens.

Poate că situația cu care te confrunți la un moment dat nu este ceea ce crezi tu că ai fi meritat, poate că unele lucruri care ți se întâmplă ți se par nedrepte, poate un om te tratează urât, dar acestea sunt niște teste: cum o să răspunzi când ai de-a face cu asemenea situații, ce atitudine vei avea?

Continuă să fii bun cu oamenii, chiar dacă unii dintre ei nu sunt buni cu tine, continuă să fii generos, prietenos, respectuos. (Joel Osteen) Traducerea Mihaela Dan

Pe măsură ce înaintează în viață, mulți oameni își pierd bucuria de a trăi.

În tinerețe suntem cu toții entuziasmați, credem în visurile noastre, de-abia așteptăm o nouă zi, dar cu timpul, dacă lucrurile nu merg cum vrem noi „ne ofilim”. Parcă nu mai simțim bucuria de a trăi, zâmbetul nostru este unul forțat, suntem descurajați.

Uneori asta se întâmplă pentru că suntem obosiți de bătăliile pe care le-am dus, pentru că acestea au durat mai mult decât ne-am așteptat; alteori se întâmplă pentru că cineva ne-a rănit și suferim și nu vrem să iertăm. Alteori se întâmplă pentru că avem o perspectivă eronată asupra lucrurilor, pentru că avem impresia că obstacolele sunt prea mari, că nu le putem face față.

Problema este că descurajarea, blazarea, presimismul reprezintă un teritoriu care nu este benefic, un deșert în care noi intrăm de bună voie și nesiliți de nimeni.

Poate că tu chiar ai motive să te simți decurajat, poate că te afli într-o situație dificilă, căreia nu-i vezi rezolvarea, dar în acest caz este necesar să sapi adânc în interiorul tău și să găsești resurse pentru a-ți păstra credința că totul va fi bine, pentru a-ți păstra credința în Dumnezeu. Nu vă lăsați conduși de gânduri negative, care vă trag în jos, într-o zonă în care sunteți ușor de învins! Nu alimentați gânduri precum „Sunt o victimă. Uite ce mi-a făcut X! Din cauza lui eu nu pot să…..”, „Viața e nedreaptă cu mine. Nu meritam ce mi s-a întâmplat”, „Șefii mei nu mă apreciază la adevărata valoare și nu apreciază nici contribuția mea în această firmă”!

Noi ajungem să fim descurajați pentru că ne gândim foarte mult/ des la cât de mult rău ne-a făcut X, la ce dureroasă e situația Y, la cât de rău ar putea merge lucrurile într-un anumit domeniu al vieții noastre, dar putem alege oricând să ne concentrăm pe partea bună a lucrurilor, pe ceea ce funcționează în viața noastră, pe binele de care am beneficiat de curând.

Orientează-ți mintea în direcția benefică pentru tine, nu te mai gândi ore și zile în șir la ce e rău în viața ta la momentul respectiv. Nu-ți mai lăsa mintea să facă ce vrea ea, să funcționeze pe pilot automat și să se concentreze mereu pe jumătatea goală a paharului; monitorizează-ți gândurile și alege tu în ce direcție vrei să o ia.

Nu aștepta ca gândurile de genul „Dumnezeu știe ce face. Am credință deplină în El, știu că mă va ghida și voi ieși la liman, oricât de complicată pare situația acum” să-ți vină de la sine; mergi tu în acea direcție, stabilește-ți tu intenția de a gândi în acest mod. (Joel Osteen) Traducerea Mihaela Dan

Când sunteți într-o pasă proastă, când sunteți descurajați, nu vă complaceți într-un mediu care predispune la amplificarea acelei stări proaste. Nu stați în întuneric în casă, ascultând melodii triste sau urmărind filme triste, eventual alături de oameni la fel de triști.

Deschideți geamurile larg, lăsați lumina să intre în cameră, puneți niște muzică ce vă inspiră, ieșiți la plimbare, faceți mișcare.

Când ești într-o astfel de stare contează foarte mult cu cine îți petreci timpul. Nu-ți poți permite să te însoțești cu oameni care sunt la fel de descurajați, care sunt blazați, care sunt triști, pesimiști. Găsiți oameni pozitivi, oameni care trăiesc în bucurie, cu pasiune, care vă inspiră. Găsiți oameni care luminează ziua, care vă dau o stare înalțată, care vă fac să râdeți.

În general, oamenii caută compania celor care sunt ca ei – cei triști caută alți oameni triști, alcoolicii caută alți alcoolici, etc. Nu faceți asta; căutați oameni care au ajuns acolo unde vreți să ajungeți voi, nu unii care se zbat în aceeași zonă mocirloasă în care vă zbateți voi în acea perioadă.

A găsi oameni care au aceleași probleme ca și voi și a vă pânge unul altuia de necazurile voastre, de cât de nedreaptă e viața, de modul în care v-a rănit unul sau altul, de cât de răi sunt oamenii, etc, nu vă va ajută să vă reveniți.

Da, știu, acum ești într-o situație dificilă, dar poți alege să te concentrezi pe ceea ce e rău/ dureros în viața ta sau poți alege să găsești binele din viața ta. Cred că noi toți putem găsi o mulțime de lucruri bune/ frumoase în viața noastră, dacă suntem dispuși să ne uităm cu sinceritate la ceea ce am trăit până acum.

Eu îți spun că sunt oameni în lumea asta care ar fi fericiți să fie în locul tău acum. (Joel Osteen) Traducerea Mihaela Dan

Noi toți avem parte de lucruri/ situații care ni se pare că sunt nedrepte, că nu le meritam, unii oamenii ne tratează urât, deși noi am fost buni cu ei, etc. În aceste condiții este ușor să cazi în mentalitatea victimei.

Atât timp cât te consideri o victimă vei rămâne blocat într-o zonă care nu îți este benefică, în care ceea ce ți se va întâmpla îți va întări convingerea că ești o victimă.

Poate că ai trecut prin situații dificile, care consideri că au fost nedrepte, dar nu folosi asta ca o scuză pentru a-ți plânge de milă, ca să îți pierzi pofta de viață, să nu-ți mai urmezi visurile.

Faptul că un om te-a tratat într-un mod nedrept, că te-a înșelat, că te-a abandonat, a durut, știu, dar asta nu înseamnă să tragi concluzia că acel om „ți-a distrus viața” și să rămâi așa, „distrus”.

Niciun om nu are puterea să-ți distrugă viața, să te împiedice să-ți urmezi Destinul. Dacă un om ar avea această putere, ar însemna că el ar fi mai puternic decât Dumnezeu.

Când pierdem un om drag sau ceva la care am ținut foarte mult, acea mentalitate de victimă va bate cu siguranță la ușa noastră și este alegerea noastră dacă o lăsăm să intre și să se instaleze în viața noastră sau nu. Putem să devenim niște persoane acre, pline de resentimente, pesimiste, putem să fim descurajați, să ne considerăm victimele altora, victimele circumstanțelor sau chiar să considerăm că Dumnezeu ne-a pedepsit sau putem să facem o altă alegere.

Pierderile, înfrângerile, boala nu se împiedică să ne împlinim Destinul, ele sunt doar niște încercări cu care ne confruntăm într-un moment al vieții noastre. Sunt niște teste. Și nu putem trece aceste teste dacă avem mentalitatea victimei. (Joel Osteen) Traducerea Mihaela Dan

Nimeni nu te poate transforma într-o victimă. Oamenii pot face lucruri care ți se par nedrepte, în interacțiunile lor cu tine, te pot trata într-un mod pe care poate nu-l meritai, pot face lucruri care nu-ți plac și pe care nu le înțelegi, dar nu te pot obliga să adopți mentalitatea victimei. Tu alegi să te consideri o victimă.

Dar poți alege să nu te consideri o victimă, poți să refuzi să trăiești toată viața în neiertare, acreală, resentimente, dorindu-le răul, căutând răzbunare. Tu poți alege să vezi în ceea ce ți se întâmplă niște experiențe de viață, niște pași pe calea Destinului tău, niște teste.

Noi nu vom înțelege tot ce ni se întâmplă pe calea împlinirii Destinului nostru, vor fi situații în care nu vom înțelege nici de ce ni se întâmplă anumite lucruri, dar acestea sunt niște teste: ești capabil să menții atitudinea potrivită când ceea ce ți se întâmplă este dureros sau pare nedrept?

Nu juca jocul victimei, fiindcă nu este în avantajul tău! Spune „Nu, mulțumesc!” când îți dau târcoale descurajarea, deznădejdea, disperarea sau simți tentația să-ți plângi de milă.

„Nu, mulțumesc! Tot ce se întâmplă are un rost. Acesta nu este finalul, este doar o etapă din viața mea. Acesta este un test”. (Joel Osteen) Traducerea Mihaela Dan

Pe măsură ce crești ca nivel de vibrație și conții mai multă Lumină, vor fi oameni din jurul tău, dar și oameni pe care nu-i vei întâlni personal niciodată, care vor avea parte de un anumit gen de vindecare prin simplul fapt că te privesc/ ascultă/ citesc sau stau în preajma ta. Nu îi vindeci tu; tot ce faci este să le ții în față o oglindă care le transmite: „Și tu poți fi ca mine, și tu poți fi liber”.

De asemenea, vor fi oameni care te vor ataca, vor încerca să te dezechilibreze emoțional/ energetic, pentru că le răscolești fricile, pentru că sunt îngroziți de schimbare. Ei nu vor schimbarea.

Nu te lăsa afectat de ceea ce spun/ fac ei, lasă-i în treaba lor, vezi-ți de drum! Tu nu ai venit aici, pe Pământ, ca să joci jocuri 3D, tu ai venit să îți găsești libertatea în interior, să-ți radiezi Lumina în lume și să faci diferența în această lume. (Phil Good) Traducerea Mihaela Dan

Mulți dintre voi veți constata că mai nou, de câte ori vă trădați pe voi înșivă, de câte ori nu vă rostiți adevărul fiindcă vă temeți că veți fi judecați de ceilalți sau fiindcă vă e teamă de ceea ce vor crede/ spune/ face alții, veți simți o stare de rău în zona stomacului, o să simțiți cum vi se strânge stomacul.

În general, vouă vă e teamă de reacția cuiva din familie sau a cuiva care vă este apropiat și care v-a manipulat/ controlat foarte mult timp.

Ei bine, acum o să simțiți un disconfort fizic atunci când nu vă rostiți adevărul, fiindcă Universul vă cere să vă asumați puterea personală.

În trecut puteați să vă trădați pe voi înșivă, să vă călcați pe suflet și să spuneți/ faceți ce voiau alții, puteați să vă negați adevărul, dar a venit timpul să faceți pasul în față și să vă manifestați la modul autentic.

A venit timpul să încetați să le mai faceți pe plac altora cu prețul propriei stări de bine. Și dacă celorlalți nu le place, ghinion! Pentru că a venit timpul să vă onorați adevărul, să vă trăiți adevărul. Și Universului nu-i pasă dacă asta o deranjează pe bunica voastră, pe vărul vostru, pe mătușa voastră sau pe mama voastră.

A venit timpul să vă manifestați la modul autentic, să vă rostiți adevărul. (Phil Good) Traducerea Mihaela Dan

Universul îți va da doar acele însărcinări pe care ești capabil să le duci la îndeplinire.

Dacă tu ești iute la mânie, dacă e ușor să ți se apese butoanele și reacționezi dezechilibrat, dacă tu cauți răzbunare, dacă nu ierți, dacă nu funcționezi din spațiul Iubirii, atunci Universul știe că nivelul însărcinărilor/ misiunilor pe care ți le poate da este unul redus.

Aici nu e vorba de noroc, aici e vorba de a-ți face munca interioară, de a-ți permite să-ți simți emoțiile, de a curăța emoțiile de vibrație joasă și de a renunța la dorința/ tendința de a controla totul, la dorința de a avea întotdeauna ultimul cuvânt. Și când vei face asta, Universul te va repoziționa într-un loc vizibil, iar oamenii te vor căuta, ca să le arăți Calea.

Deschideți-vă inima, funcționați din spațiul iubirii! (Phil Good) Traducerea Mihaela Dan

Nu vă mai mulțumiți cu jumătăți de măsură, când puteți avea întregul!

Nu vă mai mulțumiți cu puțin, pe principiul „Decât deloc, mai bine așa!”. Sunt lucruri mult mai bune/ frumoase care vă așteaptă în față, pe Calea voastră, dacă în loc să vă mulțumiți cu lucrurile mediocre pe care deja le-ați găsit și să vă opriți la acel nivel, spuneți „Nu, mulțumesc” și alegeți să mergeți mai departe în Necunoscut.

Spre exemplu, unii dintre voi ați încercat în trecut să legați o relație cu o anumită persoană, dar nu a mers, nu erați potriviți, iar acum, pentru că acea persoană este disponibilă, sunteți tentați să mai încercați o dată, în ideea că poate de data asta o să meargă mai bine, că poate o să vă potriviți.

Încetați să mai faceți asemenea lucruri! Dacă voi gândiți în acest fel înseamnă că puneți sub semnul întrebării modul în care Universul a orchestrat lucrurile la acel moment. Dacă Universul v-a dat semne la acel moment că omul respectiv nu este potrivit pentru voi, a existat un motiv. Universul nu face niciodată greșeli. Dar nu veți ajunge niciodată să descoperiți ce lucruri magice are pregătite pentru voi Universul, dacă nu sunteți dispuși să intrați în Nou, în Necunoscut.

Dați drumul vechilor voastre bagaje. Sunt grele, aruncați-le!

Puteți avea totul, nu vă mai mulțumiți cu jumătăți de măsură! (Phil Good) Traducerea Mihaela Dan

Nu poți avea credințe limitative despre viață dacă nu ai convingeri limitative despre tine însuți.

Când le cer la seminarii oamenilor să scrie o listă cu convingerile limitative la care vor să renunțe, în general, ei scriu pe acea listă credințe care sunt unele superficiale, nu unele de profunzime. Ei scriu „Vreau să renunț la credința că nu merit să am o stare de sănătate mai bună”, „Vreau să renunț la credința că nu am valoare”, „Vreau să renunț la credința că sunt urâtă”, etc; e mai bine așa decât deloc, dar cei mai mulți oameni nu știu să identifice credințele lor limitative profunde, care determină toate celelalte credințe limitative „secundare”.

Ei pun pe listă numai lucruri despre care le convine să discute. Spre exemplu, oamenii scriu „Vreau să renunț la credința că nu merit decât firimituri”, însă în gând ei continuă „ca să nu mai am de-a face numai cu nenorociți, așa cum mi s-a întâmplat până acum. Nu vreau să mai atrag tot felul de ratați”.

Așadar, e vorba de alții, nu e vorba de tine. E vorba de a-i considera pe alții „nenorociți”/ „ratați” și de a-ți dori să scapi de ei.

Credințele limitative sunt despre tine, nu despre alții, sunt despre ce faci tu, nu despre ce fac alții. Dacă vrei să renunți la niște convingeri limitative este necesar să te uiți la tine și să observi: „De ce fac astfel de alegeri? Ce e în mintea mea când spun «Da» unui om care nu îmi este benefic? Ce e în mintea mea când aleg să rămân lângă un astfel de om? În ce fel mă văd eu pe mine, dacă ajung să fac alegeri care nu îmi sunt benefice, dacă mă mulțumesc cu jumătăți de măsură?”.

Dacă tu gândești ceva de genul „Gata, la acest seminar o să-mi permit să fiu vulnerabil, e timpul să renunț la niște credințe limitative ca să scap de nenorociții din viața mea!” nu o să ajungi prea departe.

Cât de vulnerabil poți să fii? Cât de sincer poți să fii cu tine însuți? Poți să mergi până la admite că tu ai credința că nu meriți să fii iubit?

Nu poți evolua dacă nu ești dispus să fii sincer cu tine însuți. Nu poți să te cunoști mai bine pe tine însuți dacă nu ești dispus să fii sincer cu tine.

Dacă vrei să evoluezi spiritual trebuie să depășești etapa în care dai vina pe alții, îi judeci pe alții, îi consideri pe alții vinovați pentru ceea ce simți/ faci tu. (Michael Mirdad) Traducerea Mihaela Dan

Unii dintre voi nu găsiți timp ca să comunicați cu Dumnezeu zilnic pentru că „sunt ocupat, am o mulțime de lucruri importante de făcut”, apoi viața voastră o ia razna și dați vina pe Dumnezeu pentru ceea ce v-ați făcut singuri, pentru că nu ați fost interesați să ascultați ghidarea divină.

Și nu vă cer să alocați zilnic două ore pentru meditație și rugăciune, cum ați crede voi, ci vă cer să alocați măcar câteva secunde, dacă nu aveți mai mult timp, pentru a comunica în acea zi cu Dumnezeu.

Puneți-l pe Dumnezeu pe primul loc în viața voastră și puneți-i pe oamenii din viața voastră pe celalalte locuri, nu faceți din ei falși Dumnezei!

Pune-l pe Dumnezeu înainte de toate! Și știu că asta pare evident, dar mulți oameni nu conștientizează: dacă îl pui pe Dumnezeu înainte de toate, asta înseamnă că îi acorzi timp zilnic lui Dumnezeu, fie și pentru câteva secunde.

Faptul că îl pui pe primul loc pe Dumnezeu în viața ta se ajută să-ți păstrezi echilibrul emoțional și psihic.

De aceea este de dorit să începi fiecare zi cu Dumnezeu. Dacă ai uitat să comunici cu el înainte de a te ridica din pat, fă-o la duș sau în mașină, către serviciu. (Michael Mirdad) Traducerea Mihaela Dan

Când uiți cine ești, când uiți de Divinitatea din tine, se numește că ești inconștient. Și asta nu este o critică sau o judecată. Nu este un lucru „rău” și nici nu este un lucru permanent: dacă ești inconștient poți să te trezești și să începi să funcționezi la modul conștient.

O mulțime oameni umblă prin lumea asta crezând că sunt conștienți și având impresia că sunt evoluați din punct de vedere spiritual doar pentru că se uită pe etichetele alimentelor ca să se asigure că nu consumă produse modificate genetic sau pentru că au citit niște cărți sau au fost la niște seminarii de spiritualitate și au învățat niște lucruri despre spiritualitate…

Eu aș zice că le-ar fi mai util să învețe să vadă semnele care le arată că funcționează la modul inconștient.

Unul dintre aceste semne este că ei trăiesc în frică.

Un alt semn este că îi judecă pe alții. Cu cât sunt mai agresivi și mai vocali în a-i judeca pe alții, cu atât au căzut mai mult în inconștiență.

Pus în termeni foarte simpli: cu cât viața noastră reflectă mai multă bunătate, cu atât suntem mai conștienți.

Budha a spus că principala problemă a acestei lumi este ignoranța și la ora actuală o mulțime de oameni încă mai cred că el se referea la lipsa de educație. Nu, nu la asta se referea; el vorbea despre faptul că oamenii nu știu cine sunt cu adevărat. De ce participăm la cursuri/ seminarii/ prelegeri spirituale, de ce facem ședințe de vindecare, de ce învățăm tehnici de respirație, de ce învățăm să iertăm? Ca să ne reamintim cine suntem cu adevărat. (Michael Mirdad) Traducerea Mihaela Dan

Chestia asta cu gândirea pozitivă are un efect limitat. Oamenii sunt învățați: „Dacă observi că ai un gând negativ, schimbă-l imediat cu un gând pozitiv, gândește-te la ceva/ cineva ce te face să te simți bine”.

Asta te poate face să te simți mai bine pe moment, dar dacă tu nu îți schimbi credințele care au generat acele gânduri negative, n-ai rezolvat nimic, crede-mă!

Credințele tale sunt puternice, ele te conduc. Credințele tale trebuie schimbate, ca să ai parte de o schimbare reală în modul în care funcționezi și în viața ta. Țelul tău nu este să ai gânduri pozitive, țelul tău este să știi cine ești cu adevărat, adică să înlături toate acele credințe care te fac să funcționezi la modul inconștient.

Poți afla cine ești cu adevărat în două moduri. Unul este întrebi Divinitatea: „Nu știu cine sunt și nu știu cum să descopăr cine sunt. Te rog, arată-mi ce am de făcut!”.

Unii întreabă alți oameni, sperând că vor afla de la aceștia cine sunt ei cu adevărat. Și se duc într-o comunitate spirituală sau fac cursuri de spiritualitate și pentru moment se simt mai bine, dar asta nu durează – este ca și cum ai purta sutien sperând ca acesta să aibă același efect ca operația de ridicare a sânilor.

O mulțime de oameni participă la astfel de prelegeri/ întruniri/ cursuri/ seminarii și pleacă de acolo într-o stare înălțată și cred că au evoluat spiritual. Nu, doar ți-a fost administrată o doză mare de spiritualitate într-un timp foarte scurt, atâta tot, dar efectul nu va ține prea mult.

Multor oameni le place să aibă parte de astfel de experiențe de creștere vibrațională temporară, dar nu sunt dispuși să-și facă munca interioară, nu sunt dispuși să se schimbe. (Michael Mirdad) Traducerea Mihaela Dan

 

Noi toți am avut parte de situații în care lucrurile nu au mers așa cum am fi vrut; deși am făcut tot ce a depins de noi și în plus, am cerut ajutorul Divinității, acea ușă nu s-a deschis pentru noi.

Dumnezeu nu va închide niciodată în fața ta o ușă, dacă intrarea pe acea ușă face parte din Destinul tău.

Dumnezeu deschide uși pe care niciun om nu le poate închide și închide uși pe care niciun om nu le poate deschide.

Lucrurile stau așa: Dumnezeu este cel care ține cheile ușilor care îți apar în cale. Oamenii nu te pot împiedica să-ți împlinești Destinul și niciun obstacol nu te poate împiedica să faci ceea ce este menit să faci.

Poate că te afli acum în fața unei uși închise și stai de ceva timp în fața ei; dacă aceea este o ușă care ține de Destinul tău, ea nu va rămâne închisă pe veci, se va deschide la momentul potrivit.

Niciun om nu controlează ușile tale și nici frica, depresia, adicțiile, etc nu controlează ușile tale; Dumnezeu are cheile de la ușile tale. El are controlul asupra ușilor care se deschid și care se închid în fața ta.

A venit timpul ca voi să vedeți deschizându-se în fața voastră niște uși care au stat închise pentru mult timp. Și o să se deschidă pe neașteptate, o să vă ia prin surprindere.

Fiți pregătiți pentru niște uși care se deschid! (Joel Osteen) Traducerea Mihaela Dan

Poate că voi credeți că niște oameni v-au închis niște uși în nas, că familia voastră disfuncțională v-a închis ușa unui viitor strălucit, că anumite situații/ contexte au închis cu lacătul ușa vindecării/ libertății/ evoluției voastre și chiar au baricadat-o.

Nu fiți descurajați de ușile închise din fața voastră, fiindcă dacă o ușă are legătură cu Destinul vostru, Dumnezeu o va deschide pentru voi la momentul potrivit!

Nu vă lăsați descurajați de faptul că niște documentele medicale spun că nu aveți nicio șansă de vindecare! Poate că niște medici au închis acea ușă pentru voi, dar Dumnezeu o poate deschide fără nicio problemă.

Un anume om, care este omul potrivit pentru voi, un contract neașteptat sau o vindecare miraculoasă pe care vi le aduce Dumnezeu vă pot propulsa la un nou nivel.

Și dacă tu însuți ai închis o ușă, fiindcă ai decis că „e prea târziu pentru tine ca să ……. “/ „nu ai putea să….”, fiindcă „nu ai făcut suficientă școală/ ai o vârstă înaintată/ nu ai curaj să faci un asemenea lucru/ nu te pricepi la așa ceva/ nu ai suficientă experiență/ ai dat greș în trecut”, etc, îți spun că Dumnezeu va intra pe acea ușă, fiindcă nu te va lăsa să-ți ratezi Destinul. Dumnezeu n-o să bată la ușă, n-o să aștepte să deschizi, n-o să te întrebe dacă ești pregătit să-i dai drumul, va intra prin ușă.

Dacă Dumnezeu ar aștepta până când ne simțim noi pregătiți să facem un lucru, ar aștepta mult și bine. Când vine momentul, Dumnezeu intră prin ușa închisă și te pune pe calea Destinului tău. Și știu că omul din noi simte frică atunci când este vorba de a face ceva nou, simte că încă nu e pregătit, dar dacă nu am fi pregătiți, Dumnezeu nu ne-ar cere să facem acel lucru.

Uneori simțim o oarecare frică în a face un lucru care ne scoate din zona de confort, dar în același timp simțim entuziasm, îndrăzneală și o dorință de a accepta acea provocare – acestea sunt insuflate de Dumnezeu. (Joel Osteen) Traducerea Mihaela Dan

Ușile pe care le-am închis noi înșine nu vor opri împlinirea Destinului nostru, Dumnezeu nu va permite să rămânem blocați în frică.

Dumnezeu vede în noi un potențial pe care noi nu-l vedem.

Dumnezeu ne va aduce oportunități care în ochii noștri par că ne depășesc cu mult.

Dumnezeu ne aduce în cale oameni cu care vom avea conexiuni divine.

Însă este necesar să aveți răbdare, să permiteți ca totul să se desfășoare conform programării divine.

Nu fiți descurajați de faptul că o ușă este închisă de mult timp, nu fiți nerăbdători; totul se întâmplă la momentul potrivit! Nu vă temeți că „va fi prea târziu”, fiindcă Dumnezeu nu întârzie niciodată. Aveți încredere că ușa potrivită se va deschide la momentul potrivit.

Nu fiți frustrați de faptul că anumiți oameni par a vă închide ușile în față; amintiți-vă că Dumnezeu are cheile de la ușile voastre, nu alți oameni. Oamenii pot să facă ce vor, pot să încerce să vă blocheze, să vă saboteze, să vă marginalizeze, dar când va veni momentul potrivit, Dumnezeu va deschide ușa potrivită pentru voi. (Joel Osteen) Traducerea Mihaela Dan

Uneori se întâmplă ca noi să ne aflăm într-o situație dificilă, să facem tot ce depinde de noi pentru a o depăși și să avem și credința că vom fi ajutați de Dumnezeu să o depășim, dar lucrurile să nu se întâmple atât de repede pe cât am vrea noi să se întâmple și să fim frustrați din acest motiv. Alteori pare că nu înaintăm niciun pas pe calea rezolvării acelei probleme și nu vedem niciun mod în care s-ar putea urni lucrurile, avem senzația că nu există nicio soluție.

Noi credem că dacă este să se întâmple, lucrurile se vor întâmpla pe căile logice pe care le vede mintea noastră umană, nu înțelegem că Dumnezeu are căile lui, diferite de ale noastre. Avem pretenția să-i spunem lui Dumnezeu ce să facă și cum să facă și când să facă și dacă lucrurile nu merg cum credem noi că ar trebui să meargă, suntem descurajați.

Atât timp cât ați făcut tot ce a depins de voi în acea situație și v-ați rugat, cerând ajutor lui Dumnezeu, lăsați lucrurile în mâinile Sale, eliberați dorința de a controla totul. Dumnezeu lucrează în spatele scenei, El face lucruri pe care noi nu le vedem și nu le știm.

Eu am învățat din propria experiență că cel mai bine este să ai încredere deplină în programarea lui Dumnezeu și în modul Lui de a se ocupa de probleme. Modul în care lucrează Dumnezeu în acea chestiune poate să fie diferit de modul în care crezi tu că ar trebui să se ocupe, iar lucrurile se pot întâmpla în alt ritm decât crezi tu că ar trebui să se întâmple.

Dumnezeu nu ne explică nouă cum se va rezolva și când se va rezolva. Dumnezeu nu îți spune „Peste 3 luni această problemă se va rezolva în următorul mod………. Acum pare că lucrurile merg mai prost, ca ești tras înapoi, în loc să fii dus înainte, în direcția rezolvării problemei, dar de fapt de direcționez către o scurtătură, ca să poți să faci…….. Asta o să se întâmple peste o săptămână, asta peste 12 zile și asta peste 3 săptămâni”. Dacă s-ar întâmpla așa, nu ar fi mai fi vorba despre credință deplină în Divinitate.

Dacă tot ai cerut ajutorul lui Dumnezeu, de ce nu renunți la dorința de a controla lucrurile, de ce nu ai deplină încredere că El se ocupă de asta și nu te lași ghidat de el la fiecare pas? Asta înseamnă să ai credință deplină în Divinitate.

Dacă ai credință deplină în Dumnezeu nu ai nevoie să știi dinainte tot planul, cu detalii și termene. Știi că Dumnezeu lucrează, că El are totul sub control și ești liniștit știind doar care este pasul următor, nimic mai mult. Când tu ești liniștit știind doar pasul următor, îi arăți lui Dumnezeu că ai credință deplină în el.

Dacă tu ești îngrijorat înseamnă că ți-ai slăbit credința. (Joel Osteen) Traducerea Mihaela Dan

Dumnezeu te ghidează în așa fel, încât să fii la locul potrivit, la momentul potrivit, pentru a întâlni omul potrivit.

Și dacă există „momentul potrivit”, înseamnă că există și „momente nepotrivite”. Ca atare, dacă ceva ce îți dorești foarte mult, pentru care te-ai rugat, nu s-a întâmplat, poate fi vorba despre faptul că încă n-a venit momentul potrivit, că nu era menit să se întâmple până acum.

În loc să fii frustrat că încă nu s-a întâmplat ceea ce îți doreai să se întâmple, acceptă că există un motiv pentru care încă nu s-a întâmplat.

„Doamne, știu că tu îmi ghidezi pașii, știu că sunt acum exact în locul/ situația în care este menit să fiu și-ți mulțumesc pentru că ai făcut toate pregătirile pentru ca ceea ce-mi doresc să sosească la momentul potrivit. Am încredere în programarea divină și am încredere în modul în care alegi Tu să orchestrezi lucrurile în privința situației mele.”

Pot să-ți promit că Dumnezeu nu va rata momentul potrivit, nu va întârzia nicio secundă – totul se va întâmpla exact la momentul potrivit.

Nu e nimic în neregulă să-ți dorești din toată inima să-ți împlinești visul, să te vindeci, să realizezi ceva anume, dar nu-ți condiționa fericirea de obținerea acelor lucruri. Nu fi frustrat cât aștepți ca acele lucruri să se realizeze. Conștientizează că fiecare zi a vieții tale este un dar, prețuiește fiecare zi, savurează fiecare zi, în timp ce Dumnezeu se ocupă de situația ta. (Joel Osteen) Traducerea Mihaela Dan

Calea Destinului tău poate fi una întortocheată, poate avea pasaje în care ești dus înapoi, altele în care ești pus pe așteptare/ ești blocat sau în care faci ocoluri mari, te poate purta în zone neașteptate, dar atât timp cât știi că Dumnezeu este cel care îți ghidează pașii, nu mai încerca să înțelegi logica acestei căi, fiindcă nu vei reuși să faci asta. Dumnezeu nu lucrează așa cum lucrează oamenii.

Ești frustrat pentru că nu înțelegi niște lucruri care ți se întâmplă, pentru că nu înțelegi de ce ți se întâmplă ceea ce ți se întâmplă, pentru că întârzie să se întâmple niște lucruri care aștepți să se întâmple? De unde știi că în ceea ce se întâmplă nu este mâna lui Dumnezeu, care te conduce către „locul” în care ești menit să fii pe calea Destinului tău? De unde știi că, de fapt, deși ție ți se pare că lucrurile întârzie să se întâmple, totul se întâmplă exact la timp, în conformitate cu programarea divină? De unde știi că „locul” în care ești ținut acum nu te poziționează exact acolo unde ar trebui să fii la momentul potrivit, ca să te întâlnești cu omul potrivit? De unde știi că ușa aceea închisă, că întârzierea care te nemulțumește nu sunt esențiale pentru Planul pe care-l are Dumnezeu pentru tine?

Nu mai căuta un fir logic în ceea ce se întâmplă, pentru că Dumnezeu lucrează în moduri misterioase! Sunt lucruri pe care nu este menit să le înțelegi; asta înseamnă să ai credință de nezdruncinat în Dumnezeu.

Dacă acea adversitate ar fi împiedicat împlinirea Destinului tău, Dumnezeu nu ar fi permis-o. Ca atare, continuă să ai credință în Divinitate și mergi pe principiul „Doamne, am toată credința în tine chiar și atunci când nu înțeleg ce mi se întâmplă sau de ce mi se întâmplă! O să-ți mulțumesc că ești alături de mine chiar și atunci când mi se întâmplă lucruri care mi se par nedrepte, chiar și când mi se întâmplă lucruri care mă dor”. (Joel Osteen) Traducerea Mihaela Dan

Sunt momente în viață în care suntem trădați, înșelați, atacați, nedreptățiți și tendința noastră este să ridicăm sabia și să ne luptăm, să opunem rezistență, să fim furioși, revoltați, îngrijorați, etc.

Nu vă luptați cu ceea ce este, nu trăiți în resentimente și ranchiună, nu încercați să vă răzbunați! Dumnezeu are totul sub control, iar ceea ce vi se întâmplă este parte din Planul Lui, este ceea ce vă direcționează către locul în care este menit să ajungeți pe calea Destinului vostru.

Nu este benefic pentru voi să vă implicați în orice luptă, să ridicați sabia la orice atac venit din partea altora, să vă răzbunați pentru trădările altora.

Nu uitați că nimic nu se întâmplă fără permisiunea lui Dumnezeu, că totul are un rost. Ceea ce fac acei oameni care vă mint/ trădează/ părăsesc/ rănesc este să vă îndepărteze de niște locuri/ relații/ persoane/ activități care nu mai sunt potrivite pentru voi; ei sunt niște pioni în mâna lui Dumnezeu.

Dacă tu ai făcut tot ce a depins de tine într-o anumită situație și apoi ai pus în mâinile lui Dumnezeu acea situație, dă drumul dorinței de a controla totul, încetează să mai opui rezistență, permite-i lui Dumnezeu să se ocupe de aceasta în modul în care consideră El potrivit, lasă-te ghidat.

Cum renunți la control? Nu îți mai face griji în legătură cu ce s-ar putea întâmpla în acea situație, nu mai sta treaz noaptea gândindu-te la ce poate fi mai rău, nu mai încerca să forțezi lucrurile ca să iasă cum vrei tu, lasă-l pe Dumnezeu să se ocupe de acea problemă în felul Lui. (Joel Osteen) Traducerea Mihaela Dan

Viața umană nu este despre a fi victimă sau prădător, fiindcă amândouă sunt extreme, este despre a fi la centru, în echilibru și a trăi în aliniere cu Dumnezeu.

Dar lumea 3D este concepută în așa fel, încât să te convingă că nu există Dumnezeu, că dacă ar exista, nu ar îngădui atâtea nedreptăți/ atrocități/ tragedii, să te convingă că nu mai există nimic în afară de realitatea pe care o vezi cu ochii tăi, plină de suferință. Concluzia celor care cred asta este că dacă vrei să supraviețuiești în această realitate dură trebuie să devii și tu dur, să te lupți cu dinții și cu unghiile, să te aperi, să devii un prădător.

Lumea 3D, cu programarea aferentă la care suntem supuși, face tot ce poate pentru a ne ține în frică, furie, frustrare, neîncredere, competiție, departe de blândețe, bunătate, iubire, empatie, compasiune, încredere reciprocă. Suntem sabotați la toate nivelurile, inclusiv biologic, ca să fim ținuți la nivel redus de conștiință.

Singura soluție este să te trezești, să deschizi ochii și să vezi că există și alte realități, să vezi minciuna cu care ai fost hrănit. Și când te trezești din punct de vedere spiritual vei deveni o țintă. Dar asta nu contează, tu alegi să-ți urmezi drumul ancorat în adevărul tău și să nu urăști, să nu te mai lași atras în jocuri de vibrație joasă.

Cu cât te conectezi mai mult cu Dumnezeu, cu atât îți schimbi mai mult modul de viață, cu atât te afectează mai puțin ceea ce cred/ spun/ fac alții și ceea ce se întâmplă în lumea 3D. Și nu e vorba de negare sau disociere, ci e vorba de o Înțelepciune care te face să vezi lucrurile dintr-o altă perspectivă. (Michael Mirdad) Traducerea Mihaela Dan

Miracolul pe care-l aștepți de la Dumnezeu îl vei vedea după ce vei urma instrucțiunile pe care ți le-a dat Dumnezeu.

Noi ne rugăm deseori la Dumnezeu să facă un miracol într-o zonă sau alta a vieții noastre, dar când Dumnezeu ne dă indicații concrete cu privire la ce avem de făcut ca să ieșim din acea criză, noi refuzăm să le urmăm; preferăm să nu facem nimic care ne-ar scoate din zona noastră de confort, să nu schimbăm nimic, ci doar să așteptăm pasivi să se producă miracolul care înseamnă ca peste noapte, lucrurile să se transforme așa cum vrem noi.

Dumnezeu ne transmite clar ce avem de făcut, dar noi preferăm să facem exact aceleași alegeri ca înainte, să ne învârtim în același cerc vicios, sperând ca rezultatele să fie altele decât au fost până acum.

În caz că nu vă e clar, când vă dă indicații cu privire la ce aveți de făcut ca să se schimbe lucrurile, Dumnezeu și-a făcut partea; mingea e în terenul vostru, e treaba voastră să urmați acea ghidare, să vă faceți propria parte.

Sunt unii dintre voi care chiar acum vă rugați ca Dumnezeu să facă niște lucruri care sunt deja făcute, dar voi nu știți asta, pentru că nu v-ați făcut partea voastră, nu ați urmat ghidarea divină și de aceea nu ați ajuns să descoperiți că acele lucruri sunt deja rezolvate. Voi știți care este ghidarea, știți clar ce v-a cerut Dumnezeu să faceți, dar nu ați făcut acele lucruri fiindcă v-a fost frică, fiindcă v-a fost teamă de ce vor crede/ spune alții, etc. Dumnezeu v-a dat deja instrucțiuni cu privire la slujba/ relația/ familia/ viața voastră, dar voi preferați să ignorați ghidarea divină și să cereți un miracol. Atât timp cât nu faceți ce vă cere Dumnezeu, n-o să vedeți miracolul pe care-l cereți. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Dumnezeu are un Plan pentru viața ta și de cele mai multe ori, vei constata că cei apropiați nu vor fi de acord cu acest Plan. Important este dacă tu ești dispus să te lași ghidat de Dumnezeu și să urmezi Planul său pentru viața ta sau preferi să faci ceea ce vor cei apropiați, preferi să lâncezești în zona de confort, ca să nu superi pe nimeni.

Spre exemplu, oamenii din trecutul meu nu au agreat Planul pe care l-a avut Dumnezeu pentru mine; credeți că asta m-a făcut să am vreo ezitare, m-a oprit din a urma ghidarea divină? Nu, sub nicio formă! Nu m-a interesat ce credeau cei din jur, m-a interesat doar să ascult ceea ce îmi cerea Dumnezeu.

Divinitatea mi-a dat viață cu un scop, m-a trimis aici, pe Pământ, cu o Menire, eu am niște lucruri de făcut (așa cum are fiecare dintre voi) și n-o să mă oprească din drum faptul că niște oameni au ideile lor despre cum ar trebui să-mi trăiesc eu viața.

Pentru mine este clar: „Facă-se Voia Ta!”. Dacă cineva dintre cei apropiați vrea de la mine altceva decât vrea Dumnezeu, nu am ce discuta, nu mă interesează, fiindcă Menirea mea nu este subiect de dezbatere publică sau de referendum. Dacă Dumnezeu mi-a dat o Menire, aceasta este sfântă pentru mine.

Dumnezeu știe de la bun început întreg Planul pentru viața noastră umană și pe măsură ce creștem, ne dă noi și noi indicii, ajutându-ne să descoperim și noi tot mai multe părți din acest Plan.

Dar ca să descoperi Planul lui Dumnezeu pentru viața ta este necesar să fii conștient că există așa ceva și să cauți să descoperi care este acest Plan. Însă nu vei reuși să descoperi acest Plan dacă tu ești preocupat de ce cred alții despre tine, de ce spun alții despre tine, de ce cred alți oameni că ar „trebui”/ „e bine” să faci cu viața ta.

Mulți dintre voi nu ați reușit să aflați mai nimic despre Planul lui Dumnezeu pentru viața voastră pentru că sunteți obsedați de dorința de a le face pe plac altora, de a fi acceptați/ validați/ iubiți/ admirați de cei din jur.

Încă nu v-ați dat seama că dacă vă dedicați Menirii voastre, dacă faceți o prioritate din Planul lui Dumnezeu pentru viața voastră, veți irita/ enerva/ indigna o mulțime de oameni?!

Încă nu v-ați dat seama că dacă faceți o prioritate din Planul lui Dumnezeu pentru viața voastră, asta înseamnă să ieșiți din „cutia” în care cei apropiați vor să rămâneți chirciți?

Ca să descoperiți Planul lui Dumnezeu pentru viața voastră este necesar să îndepărtați din preajma voastră toți acei oameni care funcționează din spațiul egoului, care vă otrăvesc mintea cu credințele/ tiparele/ ideile lor de vibrație joasă, cu fricile lor. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Planul lui Dumnezeu pentru viața ta nu presupune să rămâi toată viața la același nivel, să faci toată viața același lucru, să te învârtești la nesfârșit în zona ta de confort. Planul lui Dumnezeu pentru tine prespune să evoluezi mult peste nivelul la care te afli acum, să ajungi la niveluri la care nici nu știi că poți ajunge, să faci lucruri care depășesc cu mult profilul tău actual.

Dacă ai ști de la început tot ce are pregătit Dumnezeu pentru tine, tot ce este menit să faci, te-ai speria, fiindcă nu ai putea crede că vei fi vreodată capabil să faci asemenea lucruri; ți se va părea mult peste posibilitățile tale.

Înțelege: dacă Dumnezeu are acel Plan pentru tine, dacă El te ghidează să faci acele lucruri, dacă ți-a dat o anumită viziune măreață, înseamnă că Dumnezeu știe că ești pe deplin capabil să faci acele lucruri, pentru că El te-a echipat cu tot ce ai nevoie pentru asta și te va susține mereu în ceea ce ai de făcut, îți va trimite mereu oamenii potriviți și resursele potrivite la momentul potrivit.

Singurul caz în care Dumnezeu te lasă singur este atunci când tu acționezi de la nivelul egoului, când nu ești dispus să urmezi ghidarea divină, pentru că vrei să controlezi totul de la nivelul minții tale umane; dacă tu vrei să iei totul pe cont propriu, fiindcă ai impresia că faci treabă mai bună de unul singur, Dumnezeu îți face pe plac, te lasă singur, ca să vezi cum te descurci. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Ca să îți urmezi Menirea este nevoie de resurse – bani, dar și alt gen de resurse, inclusiv oameni care să te ajute. Și în acest caz, este necesar să mergi înainte, având încredere deplină că Dumnezeu îți va asigura resursele de care ai nevoie, la momentul potrivit.

Dacă Dumnezeu a comandat ceva, El va plăti întotdeauna pentru ceea ce a comandat. Dacă Dumnezeu ți-a dat o anumită viziune, îți va da și resursele necesare pentru a-ți împlini viziunea.

Și nu în ultimul rând, ca să îți urmezi Menirea este necesar să practici pacea interioară.

O mulțime de oameni se lasă consumați de griji și frici, de gânduri negre. Alegeți acea stare de pace interioară pe care v-o dă convingerea deplină că Dumnezeu vă este mereu alături și că atât timp cât îi urmați ghidarea, nimic nu vă poate doborî, că totul va fi spre Binele vostru cel mai Înalt. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Ca să evoluezi spiritual este necesar să renunți la a-ți asculta egoul, să încetezi a mai crede că Viața îți datorează ceva, că ai dreptul la…..., că ți se cuvine…….. Este necesar să capitulezi. Iar capitularea nu înseamnă să cazi la pământ, înfrânt de provocarea prin care treci și să spui „Mă dau bătut!”, într-un moment în care oricum nu mai ai nicio scăpare.

Capitularea înseamnă să încetezi să mai opui rezistență Vieții, să încetezi să te mai lupți cu Dumnezeu. Nu vei învinge niciodată în lupta cu Dumnezeu, nu vei găsi niciodată cea mai potrivită soluție la problemele tale dacă îi opui rezistență, dar vei găsi întotdeauna soluția potrivită dacă capitulezi și îi ceri ajutor lui Dumnezeu.

Înțelege natura Divinului: căile lui Dumnezeu sunt diferite de căile oamenilor, modul în care lucrează Dumnezeu este diferit de modul în care lucrează oamenii.

Oamenii lucrează la modul: „Unde e cheia de la ușa asta? Care este planul pentru a rezolva această situație dificilă? Care sunt garanțiile pe care mi le oferi că dacă pun în aplicare acest plan o să iasă cum vreau eu?”.

Divinitatea nu este o ființă umană, nu funcționează pe baza unui sistem care are o logică umană, nu funcționează pe baza unor legi umane. Divinitatea este un sistem miraculos, care funcționează în baza unor legi mistice.

Dacă este menit ca tu să traversezi un râu foarte adânc și nu există niciun pod, Divinitatea te va ajuta să traversezi acel râu, va găsi o cale miraculoasă și vei trece dincolo. Dar ca să ajungi să lucrezi în acest fel cu Divinitatea este necesar ca tu să începi să funcționezi după alte reguli decât cele cu care ai fost obișnuit, pe care le știe mintea ta umană. E necesar să alegi: în care lume crezi, în lumea fizică/ vizibilă sau în lumea invizibilă? (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

Mare parte din suferința oamenilor vine din faptul că ei sunt ființe raționale, au impresia că viața trebuie să fie logică (o logică umană, desigur), că ceea ce li se întâmplă trebuie să aibă o logică.

Multe dintre lucrurile care li se întâmplă în viață nu au însă o logică, oamenii nu pot înțelege la modul logic de ce li se întâmplă ceea ce li se întâmplă și de aceea suferă. Ei cred că „nu meritau ce li s-a întâmplat”, „nu e drept ce li s-a întâmplat”, „nu are logică ceea ce s-a întâmplat” și nu reușesc să treacă peste faptul că nu găsesc acea explicație rațională pe care o caută, nu pot accepta pe deplin ceea ce este.

Eu am un prieten foarte bun, medic, iar el mi-a spus în urmă cu 33 de ani că a decis ca el și soția sa să trăiască 100 de ani, așa încât a luat toate măsurile „logice” în acest scop: s-au mutat cu mult timp în urmă la o fermă organică, pe care au ales-o cu foarte multă grijă, departe de poluarea orașelor, într-o zonă naturală, cu aer curat și apă pură, tot ce mâncau era organic, tot ce foloseau în casă era eco, etc. Nu i-a scăpat niciun detaliu la care mintea lui s-a putut gândi, s-a asigurat că trăiesc o viață super-sănătoasă din toate punctele de vedere, dar după câțiva ani soția lui s-a îmbolnăvit și a murit. Iar el a fost șocat și mi-a spus că nu are nicio logică, nu înțelege cum e posibil așa ceva, când trăiau atât de sănătos... Mintea lui nu putea înțelege cum s-a putut ajunge la un asemenea rezultat, când luaseră toate măsurile posibile/ logice pentru a avea o viață sănătoasă, deci lungă.

Viața nu este logică (după logică umană), ci este mistică. Nu mai încercați să găsiți o explicație logică pentru tot ceea ce vi se întâmplă, acceptați ceea ce este! Dacă ceva nu este menit să fie, nu va fi, chiar dacă logica umană vă face să credeți că ați luat toate măsurile necesare pentru a vă asigura că acel lucru o să se întâmple. (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

Unul dintre lucrurile pe care le-am observat în circa 40 de ani de când mă ocup cu vindecarea intuitivă este că oamenii care se vindecă trec printr-o experiență care poate fi descrisă ca „noaptea întunecată a sufletului”.

Și am mai observat că expresia „noaptea întunecată a sufletului” a intrat în vocabularul obișnuit, este folosită de mulți oameni, dar este folosită deseori într-un sens greșit. Mulți oameni spun că „trec prin noaptea întunecată a sufletului”, descriind ceea ce este de fapt doar o perioadă mai proastă, câteva zile în care trec printr-un gen de criză de moment, o depresie sau o situație pe care o urăsc.

Noaptea întunecată a sufletului este o călătorie mistică profundă, nu e doar o perioadă/ experiență neplăcută sau o depresie. Noaptea întunecată a sufletului este o călătorie în care ești chemat să te schimbi la nivelul profund, nu e o chestie prin care treci ca gâsca prin apă.

Eu am studiat noaptea întunecată a sufletului privită prin ochii vindecării. Călătoria aceasta mistică este împărțită în mai multe părți: una este partea în care ești zguduit, în care totul se prăbușește în jurul tău și ești în stare de șoc: „De ce mi se întâmplă asta? Cum este posibil să mi se întâmple asta tocmai mie?”.

Cea de a doua parte este aceea în care accepți că acel lucru s-a întâmplat și te ocupi de propria vindecare (indiferent că e vorba de vindecarea unei boli fizice sau de vindecarea unei relații/ situații/ traume, etc).

Cea de a treia parte este cea în care devii conștient de puterea ta – putere care îți permite să creezi raiul în jurul tău (pentru tine și pentru ceilalți), dar îți permite, de asemenea, să creezi iadul în jurul tău (pentru tine și pentru ceilalți). Tu alegi ce creezi.

Cei mai mulți oameni creează iadul în jurul lor.

Când treci prin noaptea întunecată a sufletului tu înțelegi că ai puterea să creezi raiul și poți alege la modul conștient să faci asta, să nu mai creezi iadul în jurul tău, așa cum ai făcut în trecut. Abia atunci înțelegi cât de puternic ești. Abia atunci îți dai seama că iadul pe care l-ai creat în viața ta este cauzat de faptul că ai vrut să-i faci pe alții să sufere. Îți dai seama că nu e vorba de faptul că alții te-au făcut să suferi, e vorba de faptul că tu ai vrut să-i faci pe alții să sufere, fie ca să le-o plătești pentru ce ți-au făcut în trecut, fie ca să te răzbuni pentru ce ți-au făcut alții în trecut. Și ai crezut că ai tot dreptul să-i faci pe alții să sufere. Iar rezultatul este că ți-ai distrus propria viață, că te-ai adus singur în iad.

Abia atunci îți dai seama: „Dumnezeule, eu chiar am crezut că am tot dreptul să le fac rău altora! Eu am funcționat din mentalitatea de victimă, mi-am plâns de milă pentru ce «mi-au făcut» alții și am vrut să mă răzbun… Eu chiar am crezut că suferința mea îmi dă dreptul să rămân blocat în această stare de victimă și-mi dă dreptul să fiu furios, să am pretenția ca ceilalți să-mi acorde un tratament preferențial… Eu chiar mă simțeam bine când îi făceam pe alții să sufere…”. (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

Călătoria mistică numită „noaptea întunecată a sufletului” te face să privești totul cu alți ochi, cu ochii sufletului, iar ceea ce vezi este foarte diferit de ceea ce îți arată ochii fizici.

Un om care este capabil să se vindece, să primească vindecarea, este un om care permite Grației divine să lucreze prin el, care încetează să mai funcționeze din mentalitatea victimei și care încetează să-i mai facă pe alții să sufere. Un om care a trecut prin noaptea întunecată a sufletului și a înțeles ce i s-a întâmplat nu-i mai face pe alții să sufere, nu se mai simte bine avându-i pe alții la mâna sa, nu mai așteaptă să fie implorat ca să-l ajute pe altul.

Dacă tu încă îi mai faci pe alții să sufere, dacă tu nu îi ajuți pe cei pe care ai puterea să-i ajuți, nu te mira că nu te vindeci, nu te mira că viața ta nu se îmbunătățește semnificativ în niciun domeniu. Dacă ești blocat pe mai multe planuri (financiar, relațional, profesional, etc) în viața ta, asta nu are nimic de-a face cu copilăria ta, are de-a face cu faptul că le faci rău altora în prezent, că te comporți urât cu alții acum, că refuzi să-i ajuți pe alții acum.

Tu poți să-ți ții traumele copilăriei în prezent, poți să vizitezi zilnic cimitirul copilăriei tale, dar asta este alegerea ta; din punct de vedere mistic, copilăria ta, cu tot ce a însemnat ea, ține de trecut, a fost și s-a terminat acum 20-30-40 de ani. Copilăria ta a murit cu mult timp în urmă.

Ceea ce faci tu acum determină modul în care arată viața ta în prezent, nu copilăria ta traumatizantă. (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

Mulți oameni au impresia eronată că evenimentele/ schimbările pe care le văd la nivel național/ internațional au loc doar în exterior și că pot controla relația lor cu ceea ce se întâmplă în exterior prin a folosi anumite practici care „anihilează” efectul acelor lucruri, că pot face în așa fel, încât acele schimbări care se întâmplă în exterior să nu-i afecteze și pe ei. Asta este o naivitate, la fel ca aceea care spune că dacă ții usturoi în casă sau poți o cruciuliță la gât ești asigurat, nu ți se mai poate întâmpla nimic rău, la fel cu aceea care spune că dacă faci yoga sau ești vegetarian/ vegan n-o să ți se întâmple nimic rău, pentru că tu ești spiritual și mănânci organic…

Acesta este un gen de narcisism spiritual.

Și apoi ți se întâmplă ceva „rău” și ești șocat: „Cum este posibil să mi se întâmple asta tocmai mie?!”. Uite că e posibil. Și nu mai încerca să găsești cu mintea ta umană o cauză logică pentru ceea ce ți s-a întâmplat, fiindcă mintea ta umană nu poate cuprinde toate aspectele care au dus la acest rezultat. Nu există o cauză unică, ce poate fi cuprinsă într-o propoziție logică, liniară, care să explice de ce ți s-a întâmplat acel lucru.

Acceptă faptul că s-a întâmplat și ocupă-te de acea situație, vindecă acea situație.

Unul dintre motivele pentru care oamenii nu se vindecă este acela că nu sunt dispuși să privească lucrurile în față, să spună lucrurilor pe nume, să recunoască 100% niște adevăruri dureroase, ci preferă să formuleze problema în termeni vagi. Când problema este formulată în termeni vagi, acea problemă nu poate fi rezolvată.

Spre exemplu, îi întreb pe oameni: „Ce anume vrei să vindeci?”, unii îmi spun ceva de genul „Frica”. „Ce vrei să spui prin asta? Frica de ce?”.

Când spui „Vreau să-mi vindec frica” ceea ce faci este te aburești singur. E ca și cum ai vâna vântul. La ce fel de frică te referi? Fricile tale sunt diferite de ale altuia, deci spune clar la ce fel de frică te referi. (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

Noi, oamenii, suntem de o naivitate înduioșătoare: avem impresia că anumite lucruri „rele” li se pot întâmpla altora, dar nu nouă.

Înțelegeți bine un lucru: fiecăruia dintre noi i se poate întâmpla orice. Niciunul dintre noi nu putem avea certitudinea „Mie nu mi se poate întâmpla asta” (indiferent ce ar fi „asta” – o boală severă, un divorț, concedierea, falimentul, etc). Nu vă mai faceți iluzia că vouă nu vi se poate întâmpla un anumit lucru, fiindcă voi mâncați sănătos/ faceți sport/ sunteți spirituali/ vă protejați energetic, etc.

Oricăruia dintre voi vi se poate întâmpla orice, indiferent cât de sănătos mâncați, cât de mult sport faceți, cât sunteți de spirituali, cât vă protejați energetic. Vă va fi mai ușor să treceți prin viață dacă înțelegeți acest lucru, veți suporta mai ușor șocul, dacă vi se va întâmpla acel lucru.

Viața oricăruia dintre noi se poate schimba complet/ prăbuși în câteva secunde.

Indiferent ce vi se întâmplă, indiferent cât de neplăcut/ dureros/ tragic vi se pare că este, încetați cu obiceiul ăsta de a vă plânge că „nu e drept ce vi se întâmplă”, că „nu meritați așa ceva” și nu mai opuneți rezistență la ceea ce este. Acceptați faptul că acel lucru s-a întâmplat și întrebați-vă: „Situația asta mă va face să devin mai acru/ rău sau mă va face să devin mai puternic? Ce aleg să fac cu ceea ce mi s-a întâmplat? Faptul că arăt cu degetul către alții și mă plâng de ceea ce «mi-au făcut» ei și eventual încerc să mă răzbun va face să dispară ceea ce s-a întâmplat? Ce fac în această situație, aleg să reacționez sau aleg să răspund?”. (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

Atunci când cineva apropiat rupe relația cu ei și pleacă, cei mai mulți oameni acuză persoana respectivă că nu și-a ținut promisiunile/ jurămintele, că i-a abandonat, că i-a mințit, că e un trădător, că îi face să sufere, că le-a distrus viața, etc.

Celor care sunt „părăsiți” nu le trece prin cap că este posibil ca partenerul lor să fi primit ghidarea divină să iasă din acea relație, pentru că nu mai este benefică pentru el, pentru că nu mai rezonează cu el. Celor care sunt „părăsiți” nu le trece prin cap că Divinitatea i-a cerut partenerului lor să-și vadă de drumul său, pentru că a venit timpul ca drumurile lor să se despartă și că nu e cazul să ia lucrurile la modul personal, fiindcă este vorba despre călătoriile a două suflete care au căi diferite în această viață umană.

Cei mai mulți oameni nu sunt dispuși să accepte ideea că relația respectivă era una temporară, care și-a atins scopul și căreia i-a venit timpul să se încheie. Cei mai mulți oameni nu sunt dispuși să accepte când a venit momentul să se încheie o relație, să-i mulțumească celuilalt pentru contribuția pe care a avut-o în viața sa și să-și ia la revedere într-un mod civilizat. Cei mai mulți oameni consideră că dacă celălalt a decis să rupă relația, este clar că e un „nenorocit”/ „trădător”/ „mincinos”/ „profitor”, etc.

Ei nu înțeleg că uneori Dumnezeu îți trimite ghidarea „Această relație s-a încheiat. Pune-i punct și vezi-ți de drum, fiindcă această persoană și-a jucat rolul în viața ta, iar rolul ei s-a încheiat”.

Înțelegeți că nu sunteți voi centrul Universului și nici buricul pământului, că nu este nimeni obligat să rămână în relație cu voi până la sfârșitul zilelor voastre, că oamenii din preajma voastră își fac alegerile personale în funcție de ce consideră că este potrivit/ benefic pentru ei, nu de ce vreți voi (egoul vostru)! Încetați să mai credeți că ceilalți sunt obligați să-și facă alegerile importante în funcție de ce vreți/ vă convine vouă!

Fiecare om are propria Călătorie a sufletului, unică, independentă de Călătoria celorlați, fiecare om își primește propria ghidare divină și nu e nimeni obligat să-și trăiască viața în funcție de ce le convine altora, indiferent cât de apropiați ar fi ei.

Primul om pe care ai datoria să nu-l trădezi ești tu însuți. Ca atare, dacă trăiești urmând ghidarea divină, atunci când primești ghidarea „Pune punct acestei relații”, pui punct acelei relații. (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

În general, femeile care rămân blocate într-o relație în care sunt nefericite au impresia că e decizia lor dacă relația se termină sau nu, cred că ele sunt cele care au hotărăsc cât durează acea relație. Nici nu le trece prin cap că nici partenerii lor nu sunt fericiți în relația respectivă și că e foarte posibil ca și ei să ia în calcul ideea de a-i pune punct.

Femeilor respective li se pare că sunt speciale, fiindcă „se sacrifică pentru a salva relația”, dar când descoperă că și partenerul lor are dubii cu privire la acea relație, dintr-odată schimbă placa și susțin că de fapt el „nu e chiar atât de nenorocit pe cât spuneau”, că „are și părțile lui bune” și că „relația nu e atât de proastă pe cât credeau”.

Pe mine mă amuză când aud diverse persoane care le reproșează altora „Tu nu vă vezi! Nu mă auzi! Nu mă înțelegi!”.

Nu e treaba altora să te audă/ vadă, e treaba ta să te vezi și să te auzi! Nu e obligația nimănui să te înțeleagă și să îți respecte opiniile. Nu s-a născut nimeni având ca scop al vieții să te valideze pe tine. Este treaba ta să te iubești pe tine, să te respecți pe tine, să te înțelegi pe tine însuți, să-ți dai atenție și să-ți onorezi propriul adevăr.

Bun, dacă eu intru într-o relație de cuplu cu tine și îmi iau angajamentul față de tine că îți voi fi partener(ă) în Călătoria vieții, asta înseamnă că îmi asum implicit și angajamentul de a te asculta/ auzi/ vedea/ înțelege. De aceea există un ritual când e vorba despre doi oameni care își unesc viețile, fiindcă este vorba despre a-ți lua un angajament clar, ferm, oficial, față de un altul, pentru că este o sarcină pe care ți-o asumi de bună voie și nesilit de nimeni, îți asumi să-i fii alături celuilalt într-un parteneriat în care vă susțineți reciproc evoluția. Dar dacă nu e vorba despre un astfel de angajament asumat clar între doi oameni, nu are nimeni obligația să te AUDĂ, să te VADĂ, să te ÎNȚELEAGĂ, să te valideze, deci nu le mai reproșa altora că nu îți dau atenție. Dă-ți tu atenție ție însuți! (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

Tot mai mulți oameni trec în aceste vremuri prin crize spirituale. Dat fiind că psihologia clasică nu este pregătită să se ocupe de crizele spirituale și nici nu le recunoaște, acestor oameni, dacă ajung la psiholog, li se spune că trec printr-o criză psihologică.

Cea mai mare greșeală este să încerci să rezolvi o criză spirituală folosind medicamente.

Un om care se întreabă care este scopul vieții sale, care este Menirea sa în această viață, nu trece printr-o criză psihologică, trece printr-o criză spirituală.

Iar întrebările de tipul „Oare care este Menirea mea?” „De ce mă aflu eu pe Pământ în această viață?” nu sunt simple întrebări, sunt rugăciuni. Răspunsul la acest gen de întrebări nu ți-l poate da un alt om, nu-l găsești într-o carte sau într-o prelegere, ci îl primești de la Dumnezeu, prin modul în care îți direcționează El viața.

Într-un astfel de context treci printr-o perioadă de mari schimbări personale, de confuzie, de anxietate, iar dacă tu nu conștientizezi că ceea ce ți se întâmplă este o criză spirituală, vei simți că ai pierdut complet controlul asupra vieții tale și vei intra în panică.

Este foarte important să-ți dai seama că atunci când te-ai întrebat „Oare care este Menirea mea?” ai declanșat niște lucruri, ai dat semnalul că ești pregătit să intri pe Calea ta, ai dat semnalul unor schimbări și Divinitatea începe să te ghideze în acea direcție.

Este important să-ți dai seama că ai fost prins într-o cocon mistic din care vei ieși la timpul potrivit, sub forma unui fluture.

Dar pentru o perioadă te vei simți pierdut, vei intra în panică și nu vei conștentiza că nu ai fost niciodată mai protejat decât ești în acea perioadă, că Divinitatea nu a avut niciodată mai multă grijă de tine decât are cât ești în acel cocon spiritual.

Cât ești în coconul spiritual tu nu conștientizezi natura mistică a experienței tale, pentru că privești lucrurille cu ochii fizici, în loc să le privești cu ochii sufletului. (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

Dumnezeu are un Plan pentru tine. Uneori ceea ce-ți cere Dumnezeu o să te sperie, o să crezi că nu poți să faci față la așa ceva, că e prea mult pentru tine. Nu e întâmplător acest lucru: tocmai faptul că vei simți că e prea mult pentru tine te va face să te bazezi pe ajutorul lui Dumnezeu și când vei reuși să faci acele lucruri, vei ști cu certitudine că nu e meritul tău, că fără Dumnezeu nu ai fi reușit să ajungi acolo unde ai ajuns și să realizezi ceea ce ai realizat.

O să fie provocator, o să fie foarte greu pe alocuri, o să fie urcușuri și coborâșuri, o să fie extraordinar uneori, dar Dumnezeu ți-a dat deja toate Darurile și calitățile necesare pentru a pune în practica Planul lui, te va ghida și te va susține tot timpul.

Însă este absolut necesar ca tu să faci ceea ce ți-a dat Dumnezeu de făcut aici, pe Pământ, pentru că noi toți avem nevoie de contribuția ta.

Și vor fi momente în care vei fi tentat să te dai bătut, să renunți la Misiunea ta, pentru că îți va fi greu. Nu te da bătut, nu abandona Misiunea!

E ca atunci când urci un munte. Oprește-te, dacă simți că nu mai poți, ia o pauză, respiră, trage-ți sufletul și apoi, când ți-ai mai revenit, pornește mai departe. Oprește-te pentru câteva minute sau pentru câteva zile, stai de vorbă cu Dumnezeu sau cu oameni care sunt capabili să te ridice/ inspire/ susțină/ motiveze și apoi mergi mai departe.

Încă un lucru important: fii foarte selectiv în ceea ce privește oamenii cu care te însoțești. Ține aproape de oameni care fac o prioritate din a funcționa în aliniere cu Dumnezeu, oameni integri, de oamenii capabili să te ridice/ clădească/ inspire/ susțină, de oamenii care atunci când greșești nu ezită să-ți spună acest lucru, fiindcă vor să te ajute.

Eu am constatat din propria experiență că atunci când am avut în preajma mea oamenii nepotriviți am făcut alegeri foarte proaste.

Am început să cresc accelerat abia atunci când am avut lângă mine oamenii potriviți, care mi-au spus în față niște adevăruri inconfortabile, pe care alții nu aveau curajul să mi le spună, care mi-au cerut să funcționez în integritate, care mi-au cerut să-mi asum responsabilitatea pentru greșelile pe care le-am făcut. Oamenii cu care petreci cel mai mult timp îți vor afecta viitorul – ei vor afecta ritmul în care crești, vor bloca creșterea ta sau chiar te vor trage în jos.

Nu în ultimul rând, ai credință nezdruncinată în Dumnezeu, fiindcă El este mereu alături de tine, El este mereu dornic să te ajute, dacă accepți ajutorul Său.

Nu uita niciodată că toate provocările/ încercările prin care treci sunt menite să te ajute să evoluezi, ca să poți urca la următorul nivel. (Darleen Santore) Traducerea Mihaela Dan

Prima oară când facem ceva și ieșim din aliniere cu Dumnezeu - și poate fi ceva minor -, El ne șoptește: „Nu e în regulă ce ai făcut! Nu mai face așa ceva, fiindcă n-o să-ți fie bine!”.

E o șoaptă blândă. Dar noi ne bucurăm de „beneficiile” pe care le-am obținut prin modalități care n-au nicio legătură cu Dumnezeu și de faptul că n-am fost prinși și preferăm să ignorăm acea șoaptă.

A doua oară când ieșim din aliniere cu El, Dumnezeu ne șoptește din nou: „Hei, ai făcut iar chestia asta! Nu o mai face, fiindcă nu este spre binele tău să procedezi în acest mod!”.

Dar noi constăm că iarăși „ne-a ieșit” și nu ascultăm acea șoaptă.

Și uite așa continuăm să alegem căi lăturalnice, făcând lucruri care știm că nu sunt în aliniere cu Dumnezeu și crezând că dacă nu știe nimeni sau știu foarte puțini, putem funcționa în acest fel și o să ne meargă la nesfârșit. Nu suntem conștineți că există consecințe pentru tot ce facem și că vom suporta acele consecințe, la un moment dat.

Dumnezeu întâi ne șoptește că nu e în regulă ce facem, apoi ne spune pe un ton mai ridicat, ne dă tot felul de semne, din ce în ce mai „intense”, că am luat-o pe o cale greșită și că ne îndreptăm către dezastru, ne dă nenumărate șanse să ne oprim și să revenim în aliniere cu El, dar este alegerea noastră dacă o facem sau nu.

Și apoi, la un moment dat, apar consecințele faptelor noastre și atunci ni se pare că se prăvălește cerul pe noi, viața noastră este răvășită și ne întrebăm „De ce mi se întâmplă mie așa ceva? De ce ai permis, Doamne, așa ceva?” sau ne spunem „Nu meritam așa ceva!”.

Și Dumnezeu ne spune „Nu e vorba de ce am permis Eu, e vorba de consecințele faptelor tale. Ți-am dat o mulțime de semne că te îndrepți către dezastru, dar n-ai vrut să asculți. Am încercat de mai multe ori să rezolv treburile astea discret, doar Eu și cu tine, dar n-ai fost dispus să Mă asculți. Nu Eu am făcut asta, tu ai făcut.

Acestea sunt consecințele faptelor tale. Nu faci decât să culegi ce ai semănat. Ți-am spus de atâtea ori că ceea ce semeni îți va crea mari probleme. N-ai vrut să asculți”.

Nu știm niciodată când va veni vremea culesului pentru noi și nu știm exact în ce formă va veni, dar ea va veni negreșit pentru fiecare dintre noi. Noi toți vom suporta consecințele faptelor noastre, la un moment dat.

Tot ce avem de făcut, când ieșim din aliniere cu Dumnezeu, este să conștientizăm acest lucru, să auzim acea șoaptă a lui Dumnezeu care ne spune undeva, adânc în interiorul nostru „Nu e în regulă ce ai făcut. Nu mai face așa ceva!”, să ne căim, să încercăm să îndreptăm răul făcut și să nu mai facem așa ceva, să revenim la a funcționa în aliniere cu Dumnezeu.

De fiecare dată când „depășim limita” avem această opțiune. Dar este alegerea noastră dacă o folosim sau preferăm altă variantă. (Todd Lane) Traducerea Mihaela Dan

Unii oameni spun că au anumite principii și valori și că își trăiesc viața în baza acestora, dar faptul că ceva este „valoros” în opinia ta, la nivelul tău actual de conștiință, nu înseamnă neapărat că acea valoare este aliniată cu Dumnezeu.

Așadar, uită-te bine la principiile și valorile tale: sunt ele aliniate cu Dumnezeu sau nu?

Mai mult decât atât, unii spun că au un set de valori și dacă le ceri detalii, îți vorbesc despre sinceritate, integritate, autenticitate, curaj, loialitate, generozitate, etc, dar dacă te uiți în viața lor, acelea sunt niște valori aspiraționale, fiindcă în viața lor de zi cu zi nu trăiesc în baza lor. Dacă îi iei la scuturat, astfel de oameni o să recunoască faptul că „ar fi frumos dacă toată lumea ar respecta aceste valori”, „aș vrea să ajung omul care trăiește în baza acestor valori”, dar deocamdată nu au ajuns la acel nivel, fiindcă „în ziua de azi, dacă te comporți așa, ești călcat în picioare/ alții vor profita de tine/ ești luat de prost/ ai de pierdut, etc”.

Așadar, una este ce crezi tu că „ar trebui” să fie valorile în baza cărora să trăiești și alta este modul în care trăiești tu cu adevărat.

Noi toți avem momentele noastre când ieșim din aliniere cu Dumnezeu. Suntem oameni, nu suntem niciunul perfect, mai greșim, se mai întâmplă să facem alegeri care nu ne onorează și poate că uneori nu ne dăm seama imediat, dar important este să conștientizăm, să regretăm că am făcut ceea ce am făcut, să încercăm să reparăm răul pe care l-am făcut și să revenim în aliniere cu Dumnezeu. (Todd Lane) Traducerea Mihaela Dan

În lumea de azi este dificil să te manifești în viața de zi cu zi ca un om care are o relație apropiată cu Dumnezeu.

Sunt mulți oameni care au o relație personală cu Dumnezeu, care văd clar ce schimbări benefice a produs în viața lor acea relație, dar nu au curajul să împărtășească și altora ceea ce au descoperit/ experimentat.

O mulțime de oameni au o viață spirituală „privată” – care se rezumă la acele ore în care sunt la biserică sau în comunitățile spirituale din care fac parte, la diversele cursuri/ seminarii/ activități de natură spirituală pe care le fac - și au o viață „normală” în restul timpului, cu ceilalți oameni cu care interacționează, timp în care nu vorbesc de Dumnezeu și nici nu se comportă ca și cum ar avea vreo relație cu Dumnezeu.

Mulți dintre ei se simt comod funcționând așa, fragmentat - la biserică/ în comunitatea lor spirituală își arată o anumită față a lor, iar în rest se comportă ca toți ceilalți.

Sunt însă și unii dintre ei ar vrea să extindă acest mod de a funcționa în aliniere cu Dumnezeu și în restul vieții lor, dar nu știu cum să o facă, fiindcă mediile respective nu sunt deschise către a accepta așa ceva și de aceea se tem că vor fi ironizați/ jigniți/ atacați/ marginalizați/ respinși.

Spre exemplu, discutam recent cu cineva care trece printr-o perioadă mai dificilă, fiindcă simte că această fragmentare îl afectează. Nu a folosit cuvântul „fragmentare”, dar simțea că este din ce în ce mai dificil pentru el să trăiască în acest mod.

El îmi mărturisea că este un om cu credință în Dumnezeu și că ar vrea să-și poată manifesta mai mult această față a sa la serviciu, dar acolo este un mediu foarte competitiv, foarte rece, în care e ceva de genul „care pe care” și nu simțea că se poate manifesta așa cum ar fi vrut să o facă.

„Eu am credință în Dumnezeu, vreau să funcționez în baza Legilor divine, dar sunt foarte conștient că nu funcționez în acest fel la serviciu. Acolo nu vorbesc ca un om care funcționează în aliniere cu Dumnezeu, nu mă comport ca un om care funcționează în aliniere cu Dumnezeu. Și nu știu cum aș putea s-o fac, fiindcă mediul de la locul meu de muncă nu favorizează un astfel de comportament.

Chiar dacă îmi propun să îmi schimb comportamentul, de cum ajung acolo, se întâmplă diverse lucruri și sunt tras înapoi în vechiul mod de a funcționa. Mă simt prins ca într-o capcană.

Nimeni dintre cei cu care lucrez nu ar crede că sunt un om care are o viață spirituală, pentru că nu mă comport ca un om care are o viață spirituală, care are vreo legătură cu Dumnezeu. Și apoi, când vin aici și mă întâlnesc cu alți oameni care au o viață spirituală, mă gândesc la omul care am fost la serviciu și-mi vine să mă iau cu mâinile de cap. Nu știu ce să fac…”, îmi spunea el.

Sunt destui oameni care au o astfel de dilema care ar vrea să se manifeste ca un om care are o relație apropiată cu Dumnezeu nu doar la biserică sau în comunitatea spirituală din care fac parte, ci și în anturajul lor, în familie, la locul de muncă, etc, dar simt că se pune o foarte mare presiune pe ei în acele medii și se simt „obligați” să se conformeze „regulilor”, ca să se integreze, ca să nu fie respinși/ atacați/ luați peste picior/ marginalizați. (Todd Lane) Traducerea Mihaela Dan

Practici spirituale benefice:

*Începeți fiecare zi intrând în comuniune cu Dumnezeu. Practic, în acest fel vă racordați la ghidarea divină și la inspirație și vă asigurați că începeți ziua respectivă în cel mai bun mod posibil.

Procedați în orice mod rezonează cu voi, pentru a vă conecta cu Dumnezeu la începutul zilei.

*Hrăniți-vă zilnic sufletul cu materiale spirituale/ inspiraționale. Că e vorba de mesaje scurte sau de texte mai lungi, faceți-vă un obicei din a citi/ asculta astfel de lucruri în fiecare zi. Găsiți-vă o sursă de astfel de materiale și folosiți-o zilnic.

*Creează o conexiune foarte apropiată cu Dumnezeu, comunică des cu El de-a lungul zilei, fie că e vorba doar de faptul că spui doar „Doamne, te chem alături de mine!”/ „Doamne, mă deschid către Tine!”.

Și conexiunea foarte apropiată nu înseamnă să-i ceri toată ziua lui Dumnezeu tot felul de lucruri, ci înseamnă să îi spui ce simți, să îi vorbești despre tine, despre lucruri personale. Spre exemplu, „Doamne, am o zi mai grea azi. Sunt agitat, pentru că am avut niște probleme"/ „Doamne, sunt speriat de ce mi se întâmplă”/ „Doamne, sunt atât de recunoscător pentru…… Este minunat ce mi se întâmplă!”. (Michael Mirdad) Traducerea Mihaela Dan

Practici spirituale benefice, pe care să le folosiți în mod regulat:

*Creați o conexiune profundă cu voi înșivă, învățați să vă cunoașteți pe voi înșivă, dar creați relații profunde și cu ceilalți, relații care să fie conexiuni la nivel de suflet.

Comunicați la modul direct și sincer cu ceilalți, manifestați-vă cu bunătate, ajutați-i pe ceilalți, chiar dacă e vorba de persoane necunoscute, pe care poate n-o să le mai întâlniți niciodată.

Fiți omul care le face altora ziua mai frumoasă.

*Fiți un exemplu de ființă care a atins Măiestria într-un anumit domeniu.

O mulțime de oameni își pierd timpul/ viața făcând tot felul de lucruri superficiale. Sunt extrem de ocupați/ agitați, par că nu-și mai văd capul de treabă, dar dacă te uiți cu atenție, fac doar lucruri care nu au cu adevărat importanță, care nu au nicio legătură cu sufletul lor.

În viziunea mea, dacă ceea ce faci nu are legătură cu sufletul tău, nu are legătură cu Dumnezeu și cu ghidarea divină, atunci acel lucru nu are importanță. Poate să pară că are valoare dacă analizezi lucrurile din spațiul egoului, în termeni de beneficii materiale, dar dacă nu este aliniat cu Dumnezeu, nu are cu adevărat valoare.

Criteriul în baza căruia puteți evalua dacă ceea ce faceți are valoare sau nu este „Acest lucru mă ajută să evoluez ca nivel de conștiință sau nu?”.

Dacă, spre exemplu, aveți o creativitate deosebită, fiți un exemplu de ființă care a atins Măiestria în creativitate. Arătați-o prin ceea ce purtați, prin modul în care vă aranjați părul, prin ceea ce spuneți/ scrieți sau în orice alt mod posibil, care vă face unic și reprezintă o expresie a creativității voastre.

Dacă vă prezentați a fi un life coach, dar viața voastră este un haos, e clar că ceva e în neregulă. Uitați-vă în propria viață după semne ale ipocriziei, fiindcă pe măsură ce crești spiritual, și pretențiile pe care le are Universul de la tine sunt mai mari, și consecințele pentru lipsa de integritate sunt mai dure.

Dacă tu pretinzi că poți să-i înveți pe oameni cum să-și trăiască viața într-un mod mai sănătos, cum să aibă relații sănătoase, etc, dar viața ta personală este vraiște, nu e o idee bună să faci consiliere, pentru că asta va atârna greu la nivel energetic/ karmic în ceea ce te privește. Nu vă recomand să faceți asemenea lucruri, fiindcă vor exista consecințe dure. (Michael Mirdad) Traducerea Mihaela Dan

Întrebarea nu este dacă oamenii trăiesc cu adevărat experiența unor Momente de Grație. Întrebarea este ce fac după aceea oamenii care trăiesc asemenea experiențe.

Unii oameni le dau deoparte, le șterg din memorie, nu vorbesc despre ele, chiar încearcă să le uite.

Alții le împărtășesc liber, astfel încât nu numai ei, ci și alți oameni să fie inspirați de acestea, să învețe din ele. Părerea mea este ca cei care procedează astfel ajută la vindecarea lumii. (Neale Donald Walsch, “Momente de grație”)

În zona dezvoltării personale li se spune oamenilor că pot face orice își propun, dacă se folosesc de puterea minții lor, dacă se concentrează suficient de mult asupra unui anumit lucru. De asemenea, oamenii sunt învățați că sunt că sunt unicii Creatori ai vieții lor.

Și nu spun că aceste învățături nu sunt un pas înainte, dacă facem comparația cu oamenii care funcționează din tiparul victimei, care se simt neputincioși, care au senzația că nu pot face nimic ca să-și schimbe viața, că sunt condamnați să se chinuiască în sărăcie, abuz, toxicitate până la moarte. Da, e un pas înainte, pentru că începi să-ți dai seama că ai valoare și că stă în puterea ta să faci niște schimbări semnificative în viața ta, dar aceste învățături nu reprezintă decât o etapă intermediară, nu reprezintă răspunsul final. Pentru că de fapt mintea ta nu poate face/ manifesta orice, indiferent cât te-ai concentra tu și nu ești tu singurul Creator al vieții tale.

Ceea ce spun este că tu ești co-creator al vieții tale, alături de Dumnezeu. Și mai spun că indiferent ce vrea mintea ta și cât te-ai concentra, acel lucru nu se va întâmpla, dacă Dumnezeu spune „Nu”. Și mai spun că nu poți să-ți schimbi viața la modul radical (în bine) fără Dumnezeu. Dar este necesar să evoluezi ca nivel de conștiință ca să înțelegi asta și să privești lucrurile cu smerenie, să nu mai ai impresia că mintea ta poate face absolut orice.

Umanitatea nu poate „repara”/ vindeca lumea cu aceeași minte (de la același nivel de conștiință) cu care ea a distrus lumea/ a creat problemele existente la ora actuală. Și poate unii dintre voi vor gândi: „În acest caz, o să învățăm mai multe lucruri, o să ne dezvoltăm mintea și apoi o să găsim soluții pentru aceste probleme”.

Nu, n-ați înțeles. Vă sugerez eu o soluție mai rapidă: cereți și urmați ghidarea divină. Pentru că Dumnezeu știe cum arată o lume vindecată/ de nivel înalt de vibrație; mintea voastră umană nu știe, ea nu poate cuprinde așa ceva. (Michael Mirdad) Traducerea Mihaela Dan

Când unii oameni îți spun că dacă faci un anumit gen de mișcări fizice o să devii una cu Dumnezeu, ei îți spun o minciună. Nu așa funcționează lucrurile. Nu devii una cu Dumnezeu pentru că ai dat din mâini și/ sau din picioare sau ți-ai întins corpul. Niciun gen de acțiuni/ activități exterioare nu te fac să devii una cu Dumnezeu. Ceea ce te face să devii una cu Dumnezeu are loc în interiorul tău, nu în exterior.

Faptul că postești nu te face să fii una cu Dumnezeu.

Faptul că folosești o anumită tehnică de respirație nu te face să fii una cu Dumnezeu.

Aceste lucruri ar putea să-ți folosească, dacă le folosești suplimentar, după ce faci schimbările interioare care te ajută să crești ca nivel de Conștiință.

Dacă tu mergi la cineva care îți vorbește despre întreținerea corpului, despre fitness, dietă, mișcare fizică de orice tip, masaj, kinetoterapie, abundență, adică aspecte ce țin de planul material, foarte bine, toate acestea își au rostul lor și este bine să înveți despre ele. Însă conștientizează care este nivelul de evoluție al persoanelor respective, conștientizează că ele se concentrează pe primele trei chakre (așa-numitele „chakre inferioare”).

Dacă mergi la un învățător spiritual care îți vorbește despre suflet, despre Iubire și despre iertare, despre conectare, despre a vedea dincolo de aparențe, pentru a avea o imagine mai profundă asupra a ceea ce se întâmplă, asta este cu totul altceva.

Un om care are învățături liniare, care se adresează minții tale, este un om care se adresează aspectului tău uman.

Un învățător spiritual care vorbește despre suflet îți arată cum se conectează lucrurile între ele, îți vorbește despre imaginea de ansamblu, are învățături multidimensionale. Încercați să asimilați acest gen de învățături care se adresează sufletului vostru, dacă vreți să evoluați ca nivel de conștiință, fiindcă primul gen de învățături vă ajută să lucrați cu voi înșivă la un nivel inferior. Nu e „rău” să lucrați la acel nivel inferior, doar că dacă vreți că evoluați ca nivel de conștiință este necesar să vă asigurați că lucrați și la nivelul superior.

Cum știi că ai ajuns la un nivel superior? Cuvântul „capitulare” este esențial, este modul în care funcționezi: „Facă-se Voia Ta!”. Funcționezi urmând ghidarea divină în viața ta de zi cu zi.

Dacă mergeți la un terapeut/ consilier/ coach care vă antrenează/ învață lucruri ce țin de mișcare fizică, de respirație, de dietă, etc, fiți conștienți că numai cu aceste învățături nu veți crește ca nivel de conștiință, fiindcă ele se adresează strict aspectului vostru uman; este necesar să găsiți oameni care vă instruiesc la nivel de suflet.

Dacă ignorați al doilea aspect n-o să ajungeți la iluminare. Ocupați-vă și de partea fizică, dar în primul rând asigurați-vă că vă ocupați de partea care ține de sufletul vostru, adică de ceea ce ține de Iubire, de iertare, de compasiune, bunătate, conexiune, Unime. Și asigurați-vă că lucrați cu un învățător spiritual care vă explică lucrurile într-un mod simplu, accesibil, nu unul care folosește un limbaj pretențios, ca să pară evoluat, nu unul care dă explicații atât de complicate, încât nu înțelegeți mare lucru.

Când lucrezi la modul serios cu un astfel de învățător spiritual descoperi după un timp că ai început să trăiești spiritualitatea, nu doar să o studiezi la nivel teoretic. (Michael Mirdad) Traducerea Mihaela Dan

Teresa de Avila zicea așa: „Nu pot să-ți spun cum va intra Dumnezeu în viața ta, pot să-ți spun doar cum a intrat în viața mea”.

Dumnezeu poate intra în viața ta în orice formă, în orice moment.

Nu există o regulă, nu există un tipar în modul în care intră Dumnezeu în viața ta, nu există „logică” în modul în care Divinul intră în viața ta.

Și tot ce poți face tu este să fii pregătit să îi faci loc lui Dumnezeu în viața ta, să fii mereu deschis să îi permiți lui Dumnezeu să lucreze în viața ta. Iar asta înseamnă să trăiești în aliniere cu sufletul tău, să urmezi ghidarea sufletului tău.

Unii oameni, precum Dalai Lama, pot vedea cum se comit crime împotriva umanității și pot rămâne la acel nivel înalt de Conștiință în care să privească lucrurile din spațiul Iubirii, își pot menține inima deschisă chiar și în aceste condiții.

Astfel de oameni au acces la Inima cosmică, dar prețul pe care-l plătesc este că li se dă să poarte o „coroană de spini”, trebuie să ducă în inima lor suferința altora, pentru că ceilalți nu pot duce o asemenea suferință fără să o transforme în negativitate/ întuneric.

O asemenea „povară” - suferința altora - ar putea omorî un om care nu are o Chemare de nivel înalt. De altfel, nimeni nu poate ajunge la un asemenea nivel de Iubire fără să aibă o Chemare înaltă. Oamenii obișnuiți nu se pot ridica la un asemenea nivel cosmic; în fața unor abuzuri/ nedreptăți/ crime împotriva umanității ei se umplu de revoltă, de furie, de frustrare, îi judecă pe alții și cer răzbunare.

Cum ajungi la un asemenea nivel al Iubirii? Te deschizi către Divin, îi permiți să lucreze în viața ta și prin tine.

Marii lideri ai omenirii, precum Martin Luther King Jr. sau Gandhi, care au o avut Chemare înaltă, știu/ știau că riscă foarte mult făcând ceea ce fac. Ei știu/ știau că dacă ies în evidență, dacă se înalță din mulțime și încearcă să aducă Libertate/ Lumină unor grupuri mari de oameni, riscă să aibă parte de un glonț. Și totuși, ei fac ce sunt chemați să facă, nu au nicio ezitare. De aceea Divinul le trimite ajutoare, oameni care să fie parte din „echipa” care se ocupă de aspectele legate de planul material pentru ei, astfel încât aceștia să se poată concentra pe Misiunea lor înaltă, fiindcă nimeni altcineva nu poate face acele lucruri în locul lor. Și apoi ei au parte de glonțul care știau că va veni. (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

Dacă vrem ca această lume să ascensioneze, este necesar să ascensionăm fiecare dintre noi, la nivel individual. Asta înseamnă să trăim din spațiul Iubirii și iertării fiecare dintre noi, în viața noastră de zi cu zi. Asta înseamnă să facem din evoluția spirituală/ comuniunea cu Dumnezeu principala noastră prioritate.

Vă întreb: de câte ori pe zi vă gândiți la mâncare?

De câte ori pe zi vă gândiți la anumite lucruri pe care v-ați programat să le faceți în acea zi?

De câte ori pe zi vă gândiți la problemele voastre din perioada respectivă?

De câte ori pe zi vă gândiți la un anumit lucru pe care ați vrea să-l cumpărați?

Și lista poate continua.

De câte ori pe zi vă gândiți la Dumnezeu?

Chiar dacă vă gândiți de câteva ori pe zi la Dumnezeu, dacă sunteți sinceri, o să recunoașteți că vă gândiți de mult mai multe ori la lucrurile enumerate mai sus, decât vă gândiți la Dumnezeu.

Și sunt două moduri în care te poți gândi la Dumnezeu; unul este să te gândești că Dumnezeu te urmărește de sus și îți pândește greșelile, adică să-ți fie frică de Dumnezeu și de faptul că te va pedepsi dacă greșești.

Un alt mod este să fii în comuniune cu Dumnezeu, să fii recunoscător pentru tot ceea ce-ți oferă, să fii recunoscător pentru că este mereu alături de tine.

Eu nu spun să stați tot într-o rugăciune de dimineața până seara, nu vreau să vă deranjez programul vostru extrem de ocupat, plin de activități extrem de importante, cum ar fi să faceți gogoși sau să vorbiți la telefon. Eu spun să vă începeți ziua cu Dumnezeu, să vă încheiați ziua cu Dumnezeu și dacă nu este deranjul prea mare pentru voi, când aveți câteva clipe libere, să vă gândiți la Dumnezeu, fie și pentru a spune în gând sau cu voce tare „Doamne, te chem alături de mine!”. (Michael Mirdad) Traducerea Mihaela Dan

Dacă am de luat o decizie - indiferent ce decizie - și există mai multe variante care-mi sunt disponibile, eu mă întreb: „Această variantă este aliniată cu Dumnezeu sau nu?”.

Eu nu iau decizii lăsându-mi mintea să analizeze, să facă fel de fel de comparații, să pună în balanță avantaje și dezavantaje, etc. Pe mine mă interesează doar dacă simt că acel lucru este în aliniere cu Dumnezeu sau nu. Dacă acea alegere nu este în aliniere cu Dumnezeu, răspunsul meu este „Nu”, indiferent ce părere are mintea mea, indiferent ce avantaje materiale/ financiare aș avea dacă aș spune „Da”.

Vă sugerez să faceți și voi același lucru cu fiecare dintre deciziile pe care le luați. Și nu este cazul să vă faceți griji ca nu cumva să „greșiți” când e vorba de ceea ce simțiți când vă întrebați „Este asta în aliniere cu Dumnezeu sau nu?”. Aveți încredere în ceea ce simțiți, nu puneți singuri presiune pe voi.

Cum știți dacă o alegere este în aliniere cu Dumnezeu?

Întrebați-vă: „Ce înseamnă Dumnezeu pentru mine?”.

De exemplu, înseamnă liniște/ pace interioară, o stare de bucurie, de entuziasm?

Atunci verificați dacă varianta pe care o luați în calcul, pentru a lua o decizie, vă dă o stare de liniște/ pace interioară, o stare de bucurie, de entuziasm sau nu.

„Nu îmi dă o stare de acest gen, dar poate o să-mi dea mai târziu, după ce pun în practică acea decizie!”

Nu, nu merge așa. În acest caz răspunsul este „Nu”.

„Acest om nu mă face deocamdată să simt o stare liniște/ pace interioară, o stare de bucurie, de entuziasm, dar sunt sigură că după ce intru într-o relație de cuplu/ parteneriat de afaceri cu el o să-l schimb.”

Nu, nu merge așa. În acest caz răspunsul este „Nu”. Și dacă vei alege totuși să spui „Da” vei suferi, garantat. (Michael Mirdad) Traducerea Mihaela Dan

Unii oameni simt că Legile universale nu lucrează așa cum trebuie în cazul lor. Și asta se întâmplă pentru că oamenii aceia se roagă, cerând ajutorul Divinității în legătură cu un anumit aspect din viața lor și lucrurile nu se schimbă în sensul dorit de ei, ci uneori se schimbă în sens invers.

Mi se întâmplă des ca oamenii cu care lucrez să-mi spună: „Fac tot ce trebuie, sunt un om bun, dar mi se întâmplă numai lucruri rele. Nu știu cum este posibil, dar în cazul meu consecințele sunt exact invers decât ar trebui să fie. Ce se întâmplă?”.

Practic, acei oameni spun: „Dumnezeu nu cooperează cu mine. Nu obțin ceea ce-mi doresc”. Ei se simt îndreptățiți să aibă parte de anumite rezultate, pentru că în opinia lor fac ce trebuie pentru a obține acele rezultate.

Cei mai mulți oameni se așteaptă să obțină rezultate adecvate acțiunilor lor - ceea consideră mintea lor ca fiind „rezultate adecvate”. Ei se agață de ideea că trebuie să obțină anumite rezultate și ca atare, dacă rezultatele sunt altele, deduc că rugăciunile lor nu funcționează, că Dumnezeu nu cooperează.

De fapt, chiar în clipa în care ei se roagă, cerând ajutor, Divinitatea declanșează o serie întreagă de lucruri care reprezintă răspunsul la acea rugăciune. Schimbările sunt declanșate în clipa în care te rogi; problema este că tu nu ești dispus să te schimbi, ca să poți primi/ accepta varianta lui Dumnezeu de răspuns. Tu nu ești dispus să accepți decât răspunsul dorit de mintea/ egoul tău, vrei să controlezi rezultatul final în acea situație. (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

Oamenii nu înțeleg de ce atunci când se roagă, cerând ajutorul lui Dumnezeu într-o anumită problemă, schimbările care se întâmplă nu sunt cele dorite de ei, ci sunt unele inconfortabile/ dureroase. Și fiindcă nu le plac acele schimbări, practic ei opun rezistență răspunsului pe care îl dă Dumnezeu rugăciunilor lor, se luptă cu modul în care Divinitatea le oferă ajutor.

Înțelegeți ce vă spun?

Voi îi cereți lui Dumnezeu „Te rog, ajută-mă! Nu mai știu ce să fac! Ghidează-mă, arată-mi încotro să o iau!”, iar când Dumnezeu vă răspunde și au loc niște schimbări în viața voastră, nu vă plac acele schimbări și le opuneți rezistență, fiindcă nu sunt schimbările pe care le doreați voi. Nu vă place răspunsul lui Dumnezeu, așa că îl respingeți.

Voi nu înțelegeți că atunci când îi ceri ajutor lui Dumnezeu, nu tu controlezi modul în care se vor întâmpla lucrurile în continuare, nu controlezi forma în care va veni ajutorul cerut. Voi vă așteptați ca răspunsul să fie cel previzionat de mintea/ rațiunea voastră, nu înțelegeți că răspunsul oferit de Dumnezeu este unul multidimensional, care nu poate fi pătruns de mintea umană. Este nevoie de o perspectivă mistică pentru a înțelege în ce fel acționează Dumnezeu.

Când treci printr-o situație dificilă și îi ceri ajutorul lui Dumnezeu, El declanșează întâi și-ntâi o curățare în interiorul tău – o curățare la nivelul credințelor, tiparelor, emoțiilor, gândurilor tale, iar asta va schimba implicit și relația ta cu exteriorul, cu lumea.

Mintea ta nu este însă dispusă să facă nicio schimbare până nu știe care vor fi consecințele, până nu se asigură că acea schimbare este „sigură”. Mintea ta vrea să obțină garanții înainte de a face un pas înainte către schimbare.

Voi nu înțelegeți că în clipa în care i-ați cerut ajutor lui Dumnezeu, acesta declanșează o serie de schimbări care vă vor produce anxietate, neliniște, frustrare, confuzie. Nu înțelegeți că acele schimbări sunt dovada că Dumnezeu v-a ascultat ruga și vă ajută. Dar modul în care Dumnezeu a răspuns rugăciunilor voastre nu este modul în care voiați voi să răspundă acelor rugăciuni. Voi nu voiați să fie tulburată viața voastră, voiați să fie tulburată viața celor care v-au supărat/ rănit, voiați ca Dumnezeu să le dea lor viața peste cap, nu vouă. Nu înțelegeți că dacă viața voastră este dată peste cap, este pentru că Dumnezeu vrea să vă uitați mai bine la voi înșivă, la modul în care vă trăiți viața, la alegerile pe care le faceți, la prioritățile voastre. Și când se întâmplă astfel de lucruri care vă bulversează și mai tare, voi opuneți rezistență.

La început credeți că ceea ce vi se întâmplă este din vina altora, este soarta, etc și ca atare, vă schimbați slujba/ locul/ relația, crezând că următoarea va fi mai bună. Nu înțelegeți că problema e la voi și că oricâte slujbe/ locuri/ relații ați schimba, până nu rezolvați problema din voi, lucrurile vor merge la fel de prost. Nu înțelegeți că există o toxicitate în interiorul vostru, care vă afectează relațiile/ viața. Nu înțelegeți că e nevoie de o curățare interioară. Iar Dumnezeu face ce este necesar ca să vă facă să înțelegeți: „Aici e vorba despre mine, nu despre alții. E vorba de calitatea alegerilor mele, de comportamentul meu, de prioritățile mele”.

În acest punct începe călătoria interioară și de aici încolo intri tot mai profund în interiorul tău. (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

„Doamne, ajută-mă te rog să înțeleg de ce mă aflu aici (în acest loc/ în această slujbă/ în această relație/ în această situație, etc). Ce anume vrei să văd/ înțeleg eu ca urmare a faptului că mă aflu aici?” – aceasta este o rugăciune.

Aceasta este atitudinea potrivită, nu aceea de a da vina pe alții (anturaj, șef, partenerul de cuplu, familie, etc) pentru nefericirea ta.

Uneori noi ne aflăm în locuri/ situații în care ne simțim inconfortabil și presupunem că dacă nu ne simțim bine înseamnă că nu ar trebui să mai stăm acolo. De fapt, și unele dintre locurile în care este menit să fim ne vor face să ne simțim inconfortabil, pentru că evoluția înseamnă să ieși din zona ta de confort, să intri în necunoscut, ceea ce îți dă o oarecare neliniște/ stare de confuzie/ frică. Numai că în acest caz este vorba despre egoul nostru care se simte inconfortabil, nu e vorba despre rezonanța noastră. Egoul nostru nu înțelege că sufletul nostru ne trimite în mod intenționat în locuri în care ne simțim inconfortabil. Sufletul nostru ne trimite în locuri în care nu am alege de bună voie să mergem.

Oamenii spun că vor să-și atingă potențialul cel mai înalt, dar nu le place să fie puși în situații inconfortabile.

Unde credeți că se află potențialul vostru cel mai înalt, în zona voastră de confort? Potențialul vostru cel mai înalt presupune să treceți prin schimbări radicale. (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

Nimic din ceea ce ți se întâmplă nu este o irosire a timpului/ vieții tale; totul devine un Dar, dacă ești capabil să vezi lecția și să înveți din ceea ce ți se întâmplă. Totul are valoare, dacă ești capabil să vezi dincolo de aparențe.

Atunci când oamenii spun că nu știu cum să meargă mai departe după ce au trecut printr-o criză, de fapt, ei se uită în urmă și de aceea simt că nu reușesc să meargă înainte. Ei se uită la viața lor de până atunci și se așteaptă ca viitorul lor să arate precum trecutul lor. Practic, ei încearcă să meargă înainte uitându-se înapoi - și nu le iese. Ei încearcă să-și construiască viitorul repetând trecutul, într-o formă ușor modificată - și nu mai funcționează.

Când spun „Nu știu cum să merg mai departe”, de fapt, ei nu reușesc să se abțină de la a privi obsesiv la ce a fost și vor să facă aceleași lucruri pe care le făceau în acel trecut care a murit.

În acest caz, primul lucru pe care-l pot face astfel de persoane este să scrie o listă cu toate lucrurile din trecut care au dispărut și a căror dispariție ei nu o pot accepta. Acelea sunt lucrurile pe care oamenii respectivi încă nu au terminat să le jelească și încă nu le-au eliberat. Cu asta au de lucrat, înainte de toate.

Până nu accepți că anumite lucruri s-au încheiat, că au dispărut definitiv din viața ta, până nu renunți la vechea ta identitate, care era legată de acele lucruri/ persoane/ relații care nu mai fac parte din realitatea ta, nu poți merge mai departe.

„Dar nu pot să accept că nu mai am acea slujbă/ relație/ persoană în viața mea. Era o parte importantă din viața mea, însemna atât de mult pentru mine! Nu-mi pot închipui cum va fi viața mea fără ea, nu știu cum pot trăi fără ea! Nu știu cine sunt, fără acea persoană/ relație/ funcție”.

Încetează! Acceptă faptul că acel capitol s-a încheiat, că acea relație a murit, că acea persoană nu mai face parte din viața ta. Creează-ți o nouă viață, care să nu mai fie organizată în jurul acelei relații/ persoane. Redefinește-te. Uită-te înainte, nu înapoi! (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

Există un concept foarte popular în ultimele decenii, provenind din zona dezvoltării personale și preluat în comunitatea spirituală, un concept care vorbește despre puterea minții și despre faptul că poți crea orice vrei dacă folosești această putere a minții tale.

În cazul oamenilor care funcționează din spațiul egoului, practic, ceea ce vor ei să creeze cu puterea minții este ceea ce vrea egoul lor.

De asemenea, ni se spune că dacă nu-ți place ce ai creat, poți să schimbi, să creezi altceva.

În cazul oamenilor care funcționează din spațiul egoului, ei înțeleg că dacă egoului lor nu-i place ce au creat, pot să schimbe, să creeze altceva, care-i place mai mult egoului lor.

De fapt, nu despre asta este vorba când spunem că dacă ai creat ceva ce nu-ți place, poți schimba, poți crea altceva; este vorba despre faptul că atunci când constați că ceea ce ai creat în viața ta a fost din spațiul egoului, al fricii, al lipsei, al victimizării, al sentimentului că nu ai valoare, poți să schimbi lucrurile, poți să creezi altceva, din spațiul Iubirii, Bucuriei, Pasiunii, Integrității, etc. Dar acest nou proces de creație nu se desfășoară direct în exterior, prin a „repara”/ actualiza vechile creații, ci începe în interior, prin a te schimba tu însuți, și abia apoi se pot schimba lucrurile și în exterior.

Atunci când creezi din spațiul egoului tău lucrurile n-o să iasă bine.

Singurul mod corect de a crea – de fapt, de a co-crea – este să o faci în aliniere cu Dumnezeu.

Și să nu credeți că-l păcăliți pe Dumnezeu dacă mimați că ați crea la modul „spiritual”! La ce mă refer? De exemplu, nu recunoști că vânezi cu disperare un partener, ci faci un „ritual sacru”, aprinzi salvie, aprinzi lumânări, închizi ochii, bagi un „Om mani padme hum”, folosești un gong sau un bol tibetan, după care declari ferm „Eu sunt pregătită să atrag sufletul meu pereche!”, dar în interiorul tău gândești „...pentru că nu vreau să îmbătrânesc/ mor singură”/ „...pentru că nu fac față cheltuielilor de una singură”, etc.

Te anunț că în acest caz n-o să funcționeze ritualul tău „sacru”. (Michael Mirdad) Traducerea Mihaela Dan

Dacă vreți să creați lucruri benefice, asigurați-vă că nu creați din spațiul egoului vostru.

N-aveți decât să vă faceți lista cu dorințe, tabloul dorințelor sau orice altceva, dar apoi verificați punct cu punct: „Vreau să creez acest lucru din spațiul Iubirii sau îmi doresc acest lucru din spațiul fricii/ lipsei/ sărăciei?”. Și apoi verificați dacă faptul că ați obține acel lucru ar face diferența în modul în care vă manifestați față de cei din jur, dacă ar face diferența și în viața altora, dacă ar servi în vreun fel Binelui comun sau v-ar folosi numai vouă.

Nu poți co-crea cu Dumnezeu dacă nu înțelegi conceptul servirii Binelui comun, al împărtășirii. Nu mă interesează câte case ai sau câți bani ai; dacă nu împărtășești cu alții ceea ce ai, nu contează cu adevărat. Când plecăm Dincolo, contează numai ceea ce am împărtășit cu alții. (Michael Mirdad) Traducerea Mihaela Dan

„Poți crea orice îți dorești, dacă folosești puterea minții tale!”

Nu, nu poți crea orice îți dorești folosind puterea minții tale. Mintea ta poate crea doar în limitele a ceea ce îi permit credințele tale. Tu poți să-ți spui că vrei un anumit lucru, că ești convins că poți obține acel lucru, dar dacă adânc în interiorul tău nu crezi că îl poți obține, nu-l vei obține, indiferent cât s-ar concentra mintea ta pe acel lucru. Și cei mai mulți oameni nu sunt conștienți ce credințe limitative au, nu au nicio idee ce este în interiorul lor, ce anume îi blochează.

Când creezi în mod corect, într-un mod care-ți este benefic, inima ta este cea care ia decizia, inima ta este „împăratul”, iar mintea ta este cea care duce la îndeplinire acea decizie, este „generalul” cel care îndeplinește ordinele împăratului, care mobilizează și conduce trupele.

Dacă „împăratul” este slab sau este corupt, atunci tot regatul se duce de râpă.

Cum rezolvi problema, dacă împăratul este slab sau corupt? Îți faci munca interioară, îți vindeci traumele interioare, îți identifici credințele și tiparele limitative și le cureți. (Michael Mirdad) Traducerea Mihaela Dan

Câți dintre cei care acum sunteți părinți, înainte de a avea copii ați spus că dacă vreodată veți fi părinți nu veți face …… (ceea ce vedeați la diverși părinți din jurul vostru) și că veți fi……. (altfel decât erau părinții din jurul vostru)?

Câți dintre voi, după ce ați devenit părinți, ați făcut exact ceea ce spuneați că o să faceți și n-ați făcut ceea ce spuneați că n-o să faceți?

Cel mai probabil niciunul dintre voi. Și știți de ce? Pentru că una este să-ți dai cu părerea fără să fi trecut prin experiența respectivă, doar pe baza unui concept mental și alta este cum te manifești când trăiești acea experiență și vezi exact despre ce este vorba.

Este exact același lucru când vorbim despre relația voastră cu Dumnezeu: până nu ai trăit o experiență de conexiune profundă cu Dumnezeu, vorbești din teorie. Când ai trăit o asemenea experiență este ca un foc care trece prin tine, este o forță mai puternică decât tine, care te conduce, pe care nu o poți controla.

Dacă cineva v-ar spune: „Îți ordon să nu mai simți iubire pentru copilul tău. Fă-o acum!”, ați putea face asta?

Nu ați putea, iubirea pentru copilul vostru este o forță mai puternică decât voi, nu o puteți controla. Iubirea pentru copilul vostru nu poate fi oprită/ redusă, indiferent ce face acel copil, indiferent că este lângă voi sau la 5000 de km distanță. Aceasta este o experiență mistică. Acea forță (iubirea pentru propriul copil) vă posedă pe voi mai mult decât o posedați voi pe ea, vă modelează pe voi mai mult decât o modelați voi pe ea.

Se poate întâmpla ca tu să simți că ceva e în neregulă cu copilul tău, că s-a întâmplat ceva rău, să nu reușești să iei legătura cu el și să intri în panică. Cineva care nu este părinte și nu a simțit niciodată așa ceva îți poate spune „Chiar nu te poți controla? Încetează să-ți mai faci atâtea griji! Chiar ești exagerat(ă)! Acum ești cu mine, dă-mi atenție mie!”, dar acel om nu are nicio idee ce simți tu, ce înseamnă iubirea de părinte.

Cineva care nu are copii nu înțelege că ceea ce trăiești tu este o experiență mistică, nu înțelege că a sunat alarma în interiorul tău și de aceea ești atât de îngrijorat. Dar asta nu poate fi explicat la modul rațional, pentru că deocamdată nu există niciun semn concret că s-a întâmplat ceva rău și persoana respectivă nu vede de ce ați pleca de la petrecerea la care vă aflați, doar pentru că te-a apucat pe tine axietatea „fără motiv”. Acea persoană este nemulțumită că i-ai stricat petrecerea, când tu ai un „atac mistic". Tu ești în tărâmul mistic, simți că s-a întâmplat ceva rău și vrei să afli ce anume s-a întâmplat, iar persoana respectivă este în tărâmul fizic și știe doar că nu există nicio dovadă că s-a întâmplat ceva rău, deci anxietatea ta este „nejustificată”, din punctul său de vedere. Dar ceea ce simți tu este infinit mai real decât ceea ce vede acel om în lumea fizică/ materială. (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

Grația divină curge prin tine nu doar pentru tine, personal, ci pentru a schimba și viețile altora. Și poate fi vorba de Grația vindecării, de Grația mesajelor sau de alte forme în care se manifestă acea Grație. Însă e nevoie ca tu să-ți facă munca interioară, pentru a fi un canal suficient de curat ca să poți primi acest gen de Grație divină.

În vindecarea care se practică în ziua de azi terapeutul merge în trecut ca să se descopere ce anume ți s-a întâmplat, cine ce ți-a făcut, ca și cum faptul că găsești un „vinovat” ar face în mod automat să te vindeci, să-ți dispară boala. Nu, nu te vindeci doar pentru că găsești pe cineva pe care să dai vina. Acest mod de a te încuraja să te consideri o victimă nu te va ajuta să te vindeci. Acesta este unul dintre motivele pentru care mulți oameni nu se vindecă.

Pe de altă parte, modul în care este concepută vindecarea în ziua de azi este legat de minte. Tehnicile de vindecare sunt legate de minte, pentru că, nu-i așa, „mintea ta poate obține orice”, „mintea ta poate vindeca orice”, bla, bla, bla. Astea sunt niște baliverne.

Mintea ta este problema, mintea ta este un instrument „bolnav” și tu vrei să te vindeci folosindu-ți mintea? E ca și cum ai vrea să-ți vindeci piciorul rupt călcând pe acel picior.

În plus, ești încurajat să te gândești la toți oamenii care te-au rănit, dar nu și la cei cărora le vrei tu răul, pentru că asta este „gândire negativă” și nu se face, „trebuie să mergem pe gândirea pozitivă”…

Noi nu ne îmbolnăvim pentru că cineva ne-a făcut ceva. Noi ne îmbolnăvim pentru că vrem să-i rănim pe alții, pentru că le vrem răul altora și pentru că dorința de răzbunare, resentimentele, furia, ura (adică toxicitatea) se acumulează în noi.

De aceea este important să ne monitorizăm și să alegem la modul conștient: aleg să fac rău sau să fiu un canal al Grației în interacțiunea mea cu acest om?

De fiecare dată când alegi să fii un canal al Grației, acea Grație se întoarce la tine multiplicat. (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

Dacă vrei să devii un mistic, parte din „instruirea” ta este ca atunci când comunici cu Dumnezeu să nu te aștepți la un răspuns logic, iar asta este o provocare majoră pentru oameni. Ca să faci asta este necesar să fii capabil să-ți depășești frustrarea de a nu primi un răspuns în forma în care vrei tu să vină.

Voi toți știți cum este să fii într-o situație tensionată și la un moment dat să fii pe punctul de a spune ceva care ar răni foarte tare cealaltă persoană, ceva ce îți dai seama că ar putea duce la ruperea relației. Ești la o fracțiune de secundă de a spune acel lucru și ceva din tine spune „Nu face asta! Nu împinge lucrurile atât de departe, fiindcă nu va mai exista cale de întoarcere”. Auzi clar acel mesaj în interiorul tău, îl simți clar în toată ființa ta.

Așa lucrează Grația divină.

Acea „voce” care vă spune „Nu face asta!” are puterea de a influența major viața voastră, de a vă împiedica să vă distrugeți propria viață.

Voi sunteți într-o stare dezechilibrată pe moment, nu sunteți conștienți ce faceți, nu sunteți conștienți de consecințele a ceea ce urmează să faceți; tot ce vă interesează este să răniți cât puteți de mult acea persoană care v-a înfuriat/ rănit. Nu sunteți conștienți ce efecte vor avea asupra acelei persoane cuvintele voastre, nu sunteți conștienți ce efecte vor avea asupra vieții voastre faptul că ați spus acele cuvinte. Iar faptul că vă cereți scuze după aceea nu va rezolva lucrurile.

Poate că în trecut, scuzele voastre și un buchet de flori sau faptul că v-ați purtat frumos câteva zile la rând, au fost de ajuns pentru ca persoana respectivă să vă ierte, dar de data asta nu ar mai fi fost de ajuns, pentru că rana produsă ar fi fost prea adâncă.

De această dată, dacă ați fi spus acele cuvinte, ați fi depășit limita, ar fi provocat o ruptură definitivă. Și la o secundă după ce ați fi spus acele cuvinte, ați fi simțit: „Ce am făcut? Am distrus relația noastră, am omorât-o acum...”. Ați fi știut că s-a terminat, că nicio scuză nu va mai salva ceva, ați fi simțit asta pe loc. Dar Grația divină a intervenit și v-a oprit de la a spune acele cuvinte. Grația divină v-a oprit într-un moment în care mintea voastră „rațională” era posedată de întuneric și era pe punctul de a vă împinge să faceți un lucru pe care nu-l mai puteați repara. Grația divină v-a trimis Lumină.

Și chiar dacă într-o asemenea situație vă lăsați condus de întuneric și spuneți acele cuvinte, o să știți toată viața că ați avut posibilitatea să faceți o altă alegere, că ați fost avertizat, dar nu v-ați oprit.

Așa se simte Grația divină. Grația divină vine pe neașteptate, durează o fracțiune de secundă, dar poate să îți schimbe complet viața, atât este de puternică. Și chiar dacă n-o asculți, n-o să uiți niciodată că ai avut parte de acea experiență, că ai avut parte de o intervenție divină pe care ai ales s-o ignori. (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

Dacă vrei să devii un mistic este necesar să te antrenezi, în sensul de a fi permanent deschis la intervențiile divine, în sensul de a asculta acea Voce care te ghidează în mod constant, de a urma acea ghidare.

Este necesar să te întrebi de ce îți este frică, atunci când acea ghidare îți cere să faci alegeri diferite de cele pe care le-ai face în mod obișnuit.

Este necesar, de asemenea, să te întrebi care sunt Darurile tale creative. Și toți aveți Daruri creative, nu există om care să nu aibă așa ceva.

Ce Daruri aveți?

Poate o să spuneți: dansul, scrisul, comunicarea, muzica, pictura, darul de a-i educa pe alții, etc.

Dacă spuneți asta, îmi spuneți în ce fel vă exprimați acel Dar, adică îmi spuneți ce talente aveți. Eu vă cer să mergeți mai adânc în interiorul vostru și să identificați care este Darul care se exprimă printr-una din formele de mai sus, adică să identificați ce anume vă face/ motivează să cântați, să dansați, să pictați, să predați sau să faceți orice alt lucru care reprezintă talentul vostru.

Spre exemplu, în cazul meu, Darul meu este acela de a împărtăși informații/ Cunoaștere. Asta fac în mod firesc, nu mă pot opri din a face asta.

Este o Chemare, este ceva ce erupe din interiorul tău. Simți că dacă nu-i permiți să iasă la suprafață, dacă nu exprimi acel Dar, explodezi. Simți că există în tine ceva ce vrea să fie exprimat/ împărtășit cu ceilalți, care pur și simplu dă pe-afară.

Când îți manifești Darul, practic, tu îți împărtășești propria Lumină/ grație cu cei din jur. Acel Dar este motivul pentru care tu ai fost trimis pe Pământ. Și este necesar ca tu să dai naștere acelui Dar, să-i dai o formă, să-i permiți să se exprime, pentru a contribui la Binele comun.

Niciunul dintre noi nu am venit aici, pe Pământ, din întâmplare; noi suntem aici ca să ne susținem unul pe celălalt, ca să servim Binele comun. Și este egoismul suprem să nu oferi celorlalți Darul tău, să nu oferi Lumina/ grația ta celor care au nevoie de ea.

Acesta este unul dintre motivele pentru care suferi atunci când vezi că alții îți manifestă Darul și tu nu faci asta.

Înțelegeți ce vă spun? Faptul că tu nu-ți exprimi Darul, că te cenzurezi, că nu-ți urmezi Chemarea, te face să suferi la propriu. (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

„Doamne, dă-mi curajul să-mi urmez Chemarea! Dă-mi curajul să îmi exprim Darul, să fiu cel care sunt menit să fiu, să fac ceea ce am de făcut aici, pe Pământ!” – aceasta este o rugăciune.

Și dacă te menții într-o stare de pace interioară, dacă e liniște în interiorul tău, vei auzi clipă de clipă ghidarea, vei simți ce ai de făcut, pentru că acel Dar se cere exprimat, se cere manifestat.

Dacă însă tu asculți în mintea ta, așteptându-te să primești ghidarea divină ca pe o telegramă, să fie logică, „să aibă sens” din punctul de vedere al minții tale, atunci nu vei recepționa ghidarea, pentru că lucrurile nu funcționează așa.

Ori te plasezi în lumea mistică, ori rămâi în spațiul logicii minții umane – acestea este alegerea pe care o ai de făcut.

Și când începi să asculți cu adevărat ghidarea divină o să-ți dai seama că ai avut parte de ea tot timpul, dar nu ai știut că asta era, nu ai luat-o în seamă. Când începi să asculți ghidarea divină totul este fluid, simți ce este în interiorul tău și simți ce se întâmplă și cu cei din jurul tău. Simți când cineva îți ia din putere.

Diferența dintre mine și majoritatea oamenilor este că eu nu mă simt amenințată de puterea altora, nu mă simt amenințată de geniul altora, nu mă simt amenințată de Darurile lor. Eu am un simț al stimei de sine foarte puternic. Și tocmai de aceea nu mă tem să le spun altora: „Tu ai un Dar căruia i-a venit timpul să fie exprimat”.

Mie nu-mi e teamă că dacă tu îți exprimi Darul, este periclitată poziția mea/ statutul meu/ valoarea mea. Și pentru că nu mă simt amenințată de Darurile altora, le ofer o consiliere onestă, care să-i ajute să-și identifice și să-și exprime Darul, nu încerc să-i limitez/ blochez, de teamă ca nu cumva să mi-o ia cineva înainte. (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

Grația divină, printre altele, îți dă curajul să îți urmezi Chemarea, să urmezi clipă de clipă Calea care înseamnă împlinirea potențialului tău cel mai înalt, să fructifici în acest sens orice oportunitate, orice conversație, orice experiență, orice situație, să urmezi ghidarea divină fără ezitare, indiferent ce îți cere aceasta.

Grația divină, printre altele, îți dă curajul să faci ceea ce simți că TREBUIE să faci, nu ce vrei (mai exact, vrea egoul tău) să faci. Și când spun „TREBUIE” nu mă refer la faptul că „ești obligat” să faci, ci la faptul că simți adânc în interiorul tău că asta îți cere sufletul tău să faci, simți că nu poți să nu faci acel lucru.

Spre exemplu, este posibil să primești o ghidare de genul: „Ca să te vindeci trebuie să faci asta” și să-i ceri lui Dumnezeu: „Doamne, dă-mi curajul să fac asta! Nu vreau s-o fac, dar dacă asta este Voia Ta, o fac. Dă-mi te rog curajul să o fac!”.

Un alt exemplu: simți foarte clar în interiorul tău că ai un anumit Dar, simți cum creativitatea ta te îmboldește să faci un anumit lucru. Grația divină îți dă curajul să faci acel lucru, în condițiile în care în mod obișnuit nu ai avea curajul să-l faci, pentru că te temi de consecințe.

Tu simți la modul profund: „Trebuie să fac asta! Nu știu de ce trebuie, dar simt că trebuie să o fac” și apoi te gândești „Dacă o fac, o să mă coste scump, o să-i supăr pe mulți. Aș vrea să nu fi făcut acel curs, să nu fi conștientizat că sunt un artist, să nu fi avut acea revelație care m-a bulversat. Aș vrea să nu fi deschis acea ușă, dar am deschis-o și acum nu mai pot da înapoi, nu mă mai pot preface că nu știu că sunt un artist. Simt cu tot sufletul meu că sunt un artist, nu pot să neg această conștientizare, nu pot să mă neg pe mine însumi. Și trebuie să-mi urmez Chemarea, nu mai pot da înapoi, îmi este imposibil”.

„Ce-o să se întâmple dacă nu-ți urmezi Chemarea?”

„Simt că o să mor.”

Probabil că ai dreptate; și dacă n-o să mori, o să suferi foarte tare, o să simți că-ți trăiești viața într-o permanentă trădare de sine. O să simți tot timpul că ești fragmentat: ești omul pe care-l arăți la modul public, care poartă o mască, care se preface a fi ceva ce nu este, și ești și cel care ești cu adevărat în interiorul tău. O să simți că ești un mincinos, că ești un ipocrit, că îți trădezi sufletul, o să te simți mizerabil. Această trădare de sine o să te chinuiască permanent. (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

Un mistic pe care-l admir a spus odată: „Dacă nu ești hotărât, e mai bine să nu intri deloc pe Calea spirituală. Dacă ai intrat pe ea, nu ieși de pe Cale, fiindcă n-o să-ți fie bine!”

Mi se pare că e cel mai bun sfat.

Dacă nu ești hotărât să îți urmezi Calea/ Chemarea, nu te apropia de Calea ta; dacă ai intrat pe ea, nu ieși de pe Cale, fiindcă o să suferi.

Ceea ce face Calea spirituală atât de atractivă, atât de delicioasă, este faptul că urmând-o, descoperi cine ești tu cu adevărat. Descoperi toate acele aspecte care te împiedică să-ți accesezi propria grație, toate acele lucruri de care te agăți și care nu au cu adevărat valoare, toate acele lucruri care îți răpesc puterea/ forța vitală. Și le dai drumul rând pe rând.

Călătoria care înseamnă asumarea puterii personale te schimbă pe tine și îți schimbă și viața la modul dramatic.

Dacă vrei să devii o ființă împuternicită trebuie să fii dispus să permiți ca vechea ta viață, cu tot ce conținea ea, să se destrame. Nu există alternativă, trebuie să fii dispus să dai drumul la tot ceea ce însemna vechea ta viață.

Când intri pe Cale relațiile tale cu cei din jur se schimbă, pentru că tu te schimbi, nivelul puterii tale personale se schimbă. Tu ți-ai creat vechea viață pe baza credințelor/ nevoilor/ valorilor/ principiilor pe care le aveai în trecut, când erai un om cu un nivel redus de conștiință, care funcționa în tiparul supraviețuirii la nivel fizic, care funcționa din spațiul fricii/ lipsei. Când intri pe Calea spirituală îți percepi nevoile mult mai intens decât în trecut și conștientizezi că nevoile tale trec dincolo de nivelul fizic. Spre exemplu, simți că într-o relație nu mai ai nevoie doar să-ți fie asigurat de un acoperiș deasupra capului, ci ai nevoie și de o comunicare/ conexiune la nivel profund cu persoana respectivă. Începi să conștientizezi că nevoile tale includ dezvoltarea la nivel emoțional, psihologic, spiritual. Și simți o Chemare tot mai puternică de a înainta pe Calea spirituală, iar diferența dintre tine și cei care fac parte din viața ta devine din ce în ce mai mare. (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

Dumnezeu îți cere tot timpul „Apropie-te! Vino! Hai, mai fă un pas către Mine!” și ca să faci acel pas înainte trebuie să te lepezi de încă un aspect care ține de lipsa ta de autenticitate.

Cu cât înaintezi mai mult pe Cale, cu atât te apropii mai mult de Versiunea ta autentică, de cine ești tu cu adevărat.

Cu cât înaintezi mai mult pe Cale, conștientizezi: „Nu-mi mai este frică de asta și nici de asta și nici de asta! Nu mai vreau să trăiesc în frică! Nu mai vreau să tac și să înghit atunci când cineva mă amenință, ci vreau să-mi rostesc adevărul fără frică”. Și asta are consecințe.

Este „rău” că ai curajul să-i spui altuia „Nu-ți mai permit să mă lovești. Destul! Am terminat cu tine!” ?

Este „rău” să descoperi că nu mai crezi că e nevoie să te negi pe tine însuți, să te rănești pe tine însuți, să minți „ca să supraviețuiești”?

Este „rău” să descoperi că nu mai ești dispus să te negi pe tine însuți, să te rănești pe tine însuți, să minți ca să păstrezi o relație?

Este „rău” că începi să cureți credințele/ tiparele tale limitative, fricile tale și când ghidarea ta interioară îți spune „Fă asta!”/ „Spune asta!”, nu te mai prefaci că nu auzi acea ghidare, ci o urmezi, indiferent ce cred/ spun/ fac ceilalți?

Dacă simți adânc în interiorul tău că ești un artist și că a venit timpul să-ți urmezi Chemarea, iar tu îmi spui că nu poți să faci asta, fiindcă se vor supăra cei din familie, o să te întreb dacă ești conștient ce spui. Tu îmi spui că nu ești dispus să-ți urmezi Chemarea, să faci ceea ce este menit să faci (adică motivul pentru care Dumnezeu te-a trimis aici, pe Pământ), pentru că te temi să nu se supere cei din familie?!

„Nu vreau să le rănesc sentimentele celor dragi, nu vreau să creez un conflict în familie, așa că n-o să-mi ascult Chemarea.”

Pe bune?!

Știți care este alternativa? Să deveniți niște oameni furioși. Dar furioși rău de tot, nu așa. Și fiindcă aveți nevoie să vă vărsați furia produsă de faptul că ați călcat în picioare motivul pentru care ați acceptat această viață umană, o să vă răzbunați pe alții. Vă veți abuza partenerul/ rudele/ colegii și chiar copiii, ca să vă eliberați de toată furia pe care o simțiți în interior ca urmare a trădării de sine.

În plus, n-o să fiți dispuși să-i ajutați pe alții, pentru că nu vreți să-i vedeți pe alții că v-o iau înainte, că fac ce-și doresc/ ce-i entuziasmează, că sunt fericiți. (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

Câți dintre voi preferați să vă trăiți viața așa cum dorește/ vă ghidează Dumnezeu să o faceți („Facă-se Voia Ta!“) și câți preferați să vă trăiți viața așa cum doriți voi („Facă-se voia mea!”)?

Câți dintre voi preferați să faceți alegeri aliniate cu Dumnezeu și câți preferați să faceți alegerile pe care le doriți voi (egoul vostru)?

Câți dintre voi preferați să aveți parte de ceea ce vrea Dumnezeu și câți preferați să aveți parte de ceea ce vreți voi (egoul vostru)?

Unii dintre voi știți cum este să ai o conformație a corpului care nu se încadrează în „standardele” celor care produc îmbrăcăminte de serie și să fiți nevoiți să cumpărați un lucru pe care apoi să-l duceți la modificat, ca să vi se potrivească.

Noi toți știm cum ne simțim când purtăm ceva ce nu ni se potrivește, care e prea mare sau prea mic, care nu stă bine pe noi – e inconfortabil, ne simțim aiurea/ ridicoli.

Noi toți știm cum ne simțim când purtăm ceva ce ni se potrivește, ceva care este mărimea potrivită pentru noi și ne stă bine, ceva ce parcă „e făcut anume pentru noi”.

Există un anume nivel de confort fizic și psihic atunci când ceea ce porți e făcut special pentru tine și ți se potrivește de minune.

Dumnezeu are un Plan făcut anume pentru fiecare dintre noi, a conceput o viață care ne este menită fiecăruia dintre noi – este un Plan unic pentru fiecare dintre noi. Dar pentru ca noi să împlinim ceea ce ne-a dat El de făcut este necesar să fim dispuși să trăim în ascultare și să avem puterea, curajul și perseverența de a urma ghidarea divină în fiecare zi a vieții noastre.

Cei mai mulți oameni preferă să „poarte” în lume minciuni care nu li se potrivesc, decât să-și poarte adevărul. O mulțime de oameni preferă să „poarte” standarde mini și țeluri care le sunt mici, decât să-și poarte la vedere Chemarea pe care a croit-o Dumnezeu special pentru ei și care li s-ar potrivi de minune. Eu, unul, am decis să nu mai fac așa ceva, să arunc tot ce nu mi se potrivește cu adevărat și să port ceea ce a croit Dumnezeu special pentru mine, indiferent ce cred alții despre ceea ce port eu. (Michael Todd) Traducerea Mihaela Dan

Dumnezeu acționează după niște legi, într-o Ordine divină.

Dacă vrem să ne împlinim Menirea, trebuie să respectăm o Ordine divină, pentru că lucrurile se întâmplă într-o anumită ordine.

E ca la școală: începi cu clasa I, apoi treci într-o a doua, a treia și așa mai departe. Nu poți să mergi direct la clasa a V-a și apoi să faci clasa a II-a și apoi a VIII-a și apoi clasa I, pentru că așa ai tu chef.

Lucrurile pe care le înveți în fiecare etapă a vieții tale depind de nivelul tău de maturitate.

Tu poți să-i ceri lui Dumnezeu să-ți dea nu știu ce partener/ relație/ slujbă/ realizare, dar dacă nu te afli în etapa în care să faci față acelor lucruri, nu le vei primi, pentru că nu știi ce să faci cu ele, nu ești capabil să le gestionezi cum se cuvine și oricum le-ai pierde. Tu ești în clasa I ca nivel de maturitate și ceri ceva care este de nivelul clasei a XI-a; nu ești capabil să faci față la așa ceva, nu ai maturitatea necesară, nu ai înțelege ce ți se dă și ce ți se cere să faci cu ceea ce ți s-a dat.

Știu că unora dintre voi v-ar plăcea să fiți ca X sau ca Y, să aveți nivelul de Conștiință/ înțelepciune al lui X sau Y și că uneori vă dați mai evoluați decât sunteți, încercând să ajungeți la fel de cunoscuți/ apreciați/ respectați/ admirați/ căutați ca ei, dar sunteți foarte departe de acei oameni ca nivel al preocupărilor, ca nivel al înțelegerii lumii și vieții, ca mod de a vă trăi viața, ca nivel de integritate, etc. Ca să ajungeți la nivelul lor este necesar să treceți prin niște etape care curg într-o anumită ordine, nu puteți sari/ arde etape peste noapte.

Unii dintre voi ați vrea ca Dumnezeu să vă dea însărcinări mai importante, care să vă facă să ieșiți în evidență – ați vrea să fiți un învățător spiritual, un Vindecător, etc, așa cum vedeți că sunt alții care atrag atenția celor din jur, care sunt respectați/ admirați/ aplaudați. Nu sunteți conștienți că Dumnezeu nu vă poate încredința asemenea însărcinări, fiindcă nu aveți maturitatea necesară pentru așa ceva, pentru că la nivelul la care sunteți acum ați face rău acelor oameni cu sfaturile/ acțiunile voastre și poate nici nu v-ați da seama că le faceți rău.

Dumnezeu așteaptă ca voi să vă dovediți maturitatea și integritatea făcând în primul rând schimbările necesare în propria viață, punându-vă în ordine în primul rând propria viață, propriile relații. Rezolvați-vă întâi propriile probleme și apoi gândiți-vă la a-i sfătui pe alții cum să și le rezolve pe ale lor. Iertați voi întâi și apoi dați-le altora sfaturi să ierte și să dea drumul ranchiunei/ resentimentelor.

Nu vă mai uitați la Misiunile altora, nu mai tânjiți la Misiunile altora, fiindcă Dumnezeu nu vă va da o Misiune importantă înainte de a se convinge că aveți maturitatea necesară să o duceți la bun sfârșit, că se poate baza pe voi. (Michael Todd) Traducerea Mihaela Dan

Nivelul însărcinărilor pe care vi le va da Dumnezeu mâine depinde de ordinea existentă azi în viața voastră. Vă blocați singuri propria evoluție și propria abundență prin faptul că nu sunteți dispuși să faceți niște alegeri tranșante și astfel, să faceți ordine în viața voastră.

Voi îi cereți lui Dumnezeu să vă binecuvânteze afacerea, ca să obțineți succesul financiar, dar înșelați statul când e vorba de taxe și impozite sau vă înșelați clienții. Asta înseamnă că lucrurile nu sunt în ordine în afacerea voastră și Dumnezeu nu va binecuvânta așa ceva.

Voi îi cereți lui Dumnezeu să binecuvânteze relația voastră de cuplu, să vă ajute să ajungeți iar la armonie și iubire între voi, dar flirtați cu oricine e dispus să intre în jocul vostru, abordați la modul insinuant diverse persoane străine pe rețelele de socializare, pentru a le agăța, investiți timp, atenție și energie în diverse forme de flirt cu persoane din afara relației voastre de cuplu. Modul în care vă comportați voi nu este în ordine și relația voastră nu are cum să revină la starea de armonie, de pace și iubire.

Până nu vă puneți viața în ordine, până nu începeți să vă comportați cu maturitate și integritate, să nu vă așteptați la rezultate fulminante în nicun domeniu al vieții voastre, fiindcă Dumnezeu nu va binecuvânta un mod de a trăi lipsit de integritate, imatur, iresponsabil. Și nu are nimeni pretenția la perfecțiune; ideea este să faceți o prioritate din a pune ordine în viața voastră și să acționați ca atare, să dovediți prin fapte/ alegeri că aceasta este o prioritate pentru voi.

Problema nu este că nu sunt disponibile miracole pentru voi; problema este că modul în care trăiți voi nu este în ordine și nici măcar nu vă pasă, nu sunteți dispuși să faceți schimbări.

Nu aveți idee de câte ori Dumnezeu a oprit niște binecuvântări care-mi erau adresate, până m-am maturizat suficent de mult, cât să fac față efectelor acelor binecuvântări. (Michael Todd) Traducerea Mihaela Dan

O să vă vorbesc despre ordinea firească a lucrurilor, așa cum o vede Dumnezeu. Și unii dintre voi o să aibă de obiectat, dar este treaba voastră dacă sunteți dispuși să auziți ceea ce vă spun sau nu.

Așadar, iată care este ordinea:

1.Cel mai important lucru în viața noastră este relația pe care o avem cu Dumnezeu, ceea ce presupune Iubire față de Dumnezeu și aliniere cu Dumnezeu.

2.Relația cu noi înșine – să ne iubim pe noi înșine.

3.Relația cu soțul/ soția noastră.

Și vreau să mă auziți bine: pe locul trei nu este relația cu copiii, ci relația cu soțul/ soția.

O mulțime dintre voi pregătiți cu iubire masa pentru copiii voștri, dar nu investiți nici pe departe aceeași iubire atunci când pregătiți masa pentru soțul vostru. Dacă relația voastră cu soțul/ soția nu este în ordine, asta va avea efecte asupra relației cu copiii voștri.

4. Relația cu copiii.

Și iarăși vă cer să auziți bine: relația cu copiii voștri este mai importantă decât slujba voastră.

„Păi dacă nu mă concentrez pe slujba mea, dacă nu investesc timp și energie în activitatea mea profesională, nu o să am din ce să-mi hrănesc copiii/ n-o să le pot cumpăra toate lucrurile de care au nevoie! Ce de-aia muncesc atât de mult și vin acasă atât de târziu. De-aia petrec atât de puțin timp cu ei, ca să fac bani pentru le putea cumpăra de toate.”

Niciun adult nu are regrete de tipul „Aș vrea ca părinții mei să fi muncit mai mult, să fi stat mai mult la serviciu!”.

Ați auzit vreodată pe cineva care să spună: „Aș fi vrut ca părinții mei să petreacă mai puțin timp de calitate cu mine, să nu mă fi încurajat atât de mult, să nu mă fi susținut atât de mult, să nu mă fi făcut să mă simt atât de iubit… A fost chiar deranjant“?

5.Serviciul vostru.

Slujba voastră este importantă, pentru că aceasta vă plătește facturile. Și știu că unii dintre tinerii din ziua de azi au ca „țel profesional” să câștige bani exclusiv din faptul că se filmează toată ziua și postează pe internet filmările, dar credeți-mă că nu sunt mulți cei care pot să se întrețină din așa ceva. Ca atare, găsiți-vă altă variantă de activitate profesională. Că vă place sau nu, este necesar să muncim în această viață. (Michael Todd) Traducerea Mihaela Dan

Mulți oameni, din diverse motive, nu fac ceea ce le cere Dumnezeu să facă.

Eu am fost unul dintre ei. Și de fiecare dacă când nu am făcut ce mi-a cerut Dumnezeu să fac au existat niște consecințe neplăcute.

Nu este vorba de faptul că „m-a pedepsit Dumnezeu”, este vorba despre faptul că Dumnezeu a zis: „Nu vrei să faci ce îți spun Eu? Ok, îmi iau mâna de pe tine și vedem ce se întâmplă în continuare. Fă cum vrei tu și vezi ce iese!”.

Și n-a ieșit niciodată bine. Au existat de fiecare dată niște consecințe neplăcute pentru faptul că am ales să nu fac ce-mi cerea Dumnezeu să fac.

Dacă tu nu știi ce vrea Dumnezeu să faci într-o situație sau alta, dacă te-ai îndepărtat atât de mult de El, încât nici nu-l mai auzi, pedeapsa este una; dacă însă tu auzi ce-ți cere, știi ce-ți cere, dar alegi cu bună știință să nu-L asculți, pedeapsa este mai severă.

De aceea este „periculos” să fii într-o comunitate religioasă/ spirituală de mai mult timp, să auzi în mod regulat niște învățături și să nu le urmezi – pentru că nu mai ai scuza că n-ai știut, nu mai poți spune că ai făcut anumite alegeri fiindcă nu aveai idee că Dumnezeu vrea altceva de la cei care cred în El.

Voi, cei care mă ascultați în mod regulat, nu aveți această scuză, pentru că eu v-am tot vorbit despre Dumnezeu și despre ce vrea Dumnezeu de la noi.

De asemenea, eu v-am spus în mai multe rânduri că de la cei cărora le dă mult, Dumnezeu are pretenții mai mari decât de la ceilalți. Cei care primesc mult de la Dumnezeu au o responsabilitate mai mare decât ceilalți și sunt evaluați mai sever de El. Dumnezeu cere din partea celor cărora le dă mult o mai mare disciplină decât din partea celorlalți. (Michael Todd) Traducerea Mihaela Dan

Dacă tu te duci la bancă și ceri un împrumut de câteva zeci de milioane de dolari, funcționarul de acolo o să te întrebe care este venitul tău lunar și dacă tu îi spui că este câteva sute de dolari, îți va refuza împrumutul.

Acel om a făcut calculele și și-a dat seama că ceea ce îi ceri este mai mult decât poate să îți dea, având în vedere capacitatea ta de a returna împrumutul. Nu este ceva personal, nu te refuză pentru că are ceva cu tine, ci este un simplu calcul matematic, nu îndeplinești criteriile.

O mulțime de oameni îi urăsc pe cei care le spun „Nu”, se simt jigniți, simt că au fost persecutați, deși cei care i-au refuzat pur și simplu le-au spus sincer că ceea ce au cerut este mai mult decât ceea ce pot ei să le dea. Și nu mă refer numai la relațiile cu banca.

Atunci când ești refuzat, în loc să te concentrezi pe faptul că ți s-a spus „Nu” și să te simți o victimă, gândește-te la ce ai cerut tu, gândește-te dacă nu cumva ai cerut mai mult decât putea acel om să-ți ofere. Întreabă-te dacă nu ai cerut mai mult decât ești capabil să „duci”, întreabă-te dacă solicitarea ta a fost rezonabilă/ realistă.

Atunci când ești capabil să te evaluezi la modul realist/ onest și să-ți calibrezi cererea în funcție de această evaluare, se reduce substanțial riscul de a fi refuzat și nici nu-i mai pui pe ceilalți în situații penibile, în care trebuie să te refuze, fiindcă cererea ta este deplasată. Acest aspect ține de a avea limite sănătoase. (Michael Mirdad) Traducerea Mihaela Dan

Ce înseamnă să trăiești în Lumina lui Dumnezeu?

Înseamnă, printre altele, să accesezi capacități/ abilități care te fac să ai răspunsuri uimitoare în contexte provocatoare, în situații complicate/ dificile.

E ceva de genul „Trec printr-un divorț și nu simt nici pe departe ceea ce simt de obicei oamenii când trec prin așa ceva. Nu reacționez nici pe departe așa cum îmi spun cei din jur că ar trebui să reacționez. Nu sunt nici pe departe atât de afectat pe cât sunt oamenii atunci când trec printr-un divorț. Nu știu cum se face, dar nu reacționez «normal» pentru o asemenea situație”.

Sau ceva de genul „ Trec prin niște schimbări majore la nivel profesional, mi-am schimbat slujba, dar nu știu cum se face că nu simt niciun fel de stres, sunt foarte liniștit. Nu-mi dau seama cum e posibil să mă simt așa în condițiile în care este o provocare foarte mare, dar așa mă simt”.

Este o stare de vibrație înaltă, este o stare de grație, care te face să răspunzi într-un mod suprinzător în situații în care în mod obișnuit te-ar copleși/ dărâma.

Și când vorbesc despre „răspunsuri surprinzătoare în contexte provocatoare” nu mă refer la cazurile în care negi/ refuzi să vezi adevărul și de aceea nu reacționezi dezechilibrat.

Ce înseamnă să trăiești în Lumina lui Dumnezeu?

Înseamnă, printre altele, să fii în comuniune cu Dumnezeu cât mai mult timp posibil.

Înseamnă să spui tot timpul rugăciuni și să meditezi mai toată ziua? Nu neapărat. Dar poți să vorbești cu Dumnezeu în gând foarte des în timpul zilei, fără ca cei din jur să observe.

Să trăiești în Lumina lui Dumnezeu înseamnă, printre altele, ca dialogul tău interior să fie cu preponderență unul spiritual.

Cei mai mulți oameni se gândesc întreaga zi la tot felul de lucruri lipsite de importanță, banale, frivole, își fac tot felul de griji, își imaginează tot ce este mai rău, etc.

Alți oameni stau de vorbă cu Dumnezeu în mintea lor în mare parte din timp, îi împărtășesc acestuia diverse lucruri, îi spun ce probleme au, îi cer ajutorul, îi cer ghidare, etc. Ei vorbesc cu Dumnezeu ca și cum ar vorbi cu un părinte, se consultă cu El tot timpul, atât este de apropiată relația lor. Conexiunea lor este una vie, dinamică, ei îi spun lui Dumnezeu „Ăsta sunt, cu toate defectele mele, cu toate abilitățile mele, cu toate greșelile mele, cu toate talentele mele. Vreau să merg în Iubire, nu în frică, vreau să merg avându-te Tine alături. Vreau ca Lumina ta să mă umple și să lucreze în/ prin mine. Aleg să fiu treaz, nu adormit”. (Michael Mirdad) Traducerea Mihaela Dan

Să trăiești în Lumina lui Dumnezeu înseamnă, printre altele, să capitulezi și să trăiești pe principiul „Voia Ta este voia mea!”/ „Facă-se Voia Ta!”.

Este smerenie.

Și într-un fel este ciudat, pentru că noi citim cărți, facem cursuri, învățăm o mulțime de lucruri, evoluăm, avansăm pe Cale, folosim tot felul de practici spirituale, dar dacă am ajuns la un anumit nivel, o să constatăm: „Din ce știu mai mult, din aceea îmi dau seama că nu știu nimic. Doamne, ghidează-mă! Din ce știu învăț/ înțeleg mai multe, din ce știu mai multe, din aceea îmi dau seama cât de puțin știu. Arată-mi ce am de făcut!”.

Dacă ești cu adevărat evoluat spiritual nu repeți obsesiv acele afirmații pe care le-ai învățat la nu știu ce curs de dezvoltare personală/ spiritualitate, ca să te convingi singur ce mare și tare ești tu, ce puternic și capabil ești tu, cum poți tu să obții tot ce îți dorești, dacă te bazezi pe puterea minții tale.

Dacă ești cu adevărat evoluat, ești conștient: „Eu nu știu nimic” și lași spațiu liber, ca să primești răspunsuri de la Dumnezeu, care le știe pe toate. (Michael Mirdad) Traducerea Mihaela Dan

Dacă te afli într-o situație delicată/ complicată și nu ai nici cea mai mică idee cum vei rezolva acea problemă, dacă nu știi cum vei ieși din acea situație, îți spun că nu este nevoie să știi CUM o să se întâmple. Dacă era nevoie să știi CUM, acele informații ți-ar fi fost furnizate până acum de Univers.

„CUM” este pentru oamenii care au nevoie să știe de la început toate detaliile, care funcționează pe baza unor planuri riguroase, nu pentru cei care cred în Magie.

Ție ți se cere să crezi în Magia Universului.

Pune în mâinile lui Dumnezeu toate grijile tale pe acea temă, nu te mai gândi la modul în care se poate rezolva acea problemă, lasă deoparte acel „CUM?” și menține convingerea că lucrurile se pot schimba într-o clipă. Până atunci relaxează-te, ai credință în Dumnezeu și ai încredere că acesta se va ocupa de toate detaliile, iar lucrurile se vor rezolva. (Phill Good) Traducerea Mihaela Dan

Unii oameni au nevoie să ajungă pe fundul prăpastiei ca să fie dispuși să admită că nu se pot descurca de unii singuri, fără Dumnezeu. Abia când sunt la pământ, la capătul puterilor, într-o situație disperată, se deschid către a-I cere ajutorul lui Dumnezeu.

Alții sunt dispuși să capituleze mult mai repede, fără să fie nevoie să treacă printr-o criză majoră și să fie îngenuncheați.

Nu e nevoie să ajungi într-un fel de iad personal ca să te deschizi către ghidarea divină, o poți face în orice moment dorești. Un om cu adevărat inteligent conștientizează că nu este cazul să aștepte până când ajunge într-o situație disperată, ca să se deschidă către Dumnezeu, că i-ar fi mult mai ușor dacă ar face-o chiar în momentul în care se gândește la acest subiect.

Există o poveste reală legată de un om care era șeful unei grupări de indivizi care a plănuit uciderea unui învățător spiritual foarte cunoscut și îndrăgit. Ei s-au dus înarmați la locul în care învățătorul spiritual își susținea conferința și au așteptat ca acesta să termine de vorbit, când oamenii urcau de obicei pe scenă ca să primească binecuvântarea lui, planul fiind să-l împuște când se vor afla în imediata lui apropiere.

Cu câteva minute înainte de momentul în care oamenii urmau să urce pe scenă, șeful grupării, care nu credea în Dumnezeu, a auzit o voce care-i spunea „Ce vrei să faci?”. S-a uitat în jurul său și nu era nimeni, așa că a avut o senzație stranie: i-a trecut prin minte că ar putea fi chiar Dumnezeu. Acel individ a avut o discuție cu Dumnezeu în timp ce aștepta momentul potrivit ca să-l omoare pe învățătorul spiritual și rezultatul a fost că în acea zi a început să creadă în Dumnezeu și a intrat pe calea spirituală.

Și poate că unii gândesc la modul „De ce un individ de teapa ăstuia, care era un criminal, are parte de o discuție personală cu Dumnezeu și eu, care meditez de ani de zile și sunt un om bun, nu am avut parte nici măcar de o viziune, de vreun gen de experiență extrasenzorială?! Nu e drept!”.

Chiar vrei să ajungi pe fundul prăpastiei, așa cum ajunsese acel om, care avusese o copilărie foarte dură, care fusese traumatizat și de aceea ajunsese să devină un criminal? Chiar ți-ai dori să fi trecut prin ce a trecut el, numai ca să ai parte de o experiență de acest gen?

Mulțumește-i lui Dumnezeu că tu ai fost mai inteligent și ai ales să capitulezi mai repede, fără să mai fie nevoie să ajungi pe fundul prăpastiei! (Michael Mirdad) Traducerea Mihaela Dan

Oamenii vorbesc de Legea Atracției, de manifestare și sunt învățați la cursuri sau seminarii că pot face în așa fel încât să atragă/ manifeste în viața lor tot ce vor, numai cu puterea minții. Ei sunt încântați de faptul că stă în puterea (minții) lor să manifeste orice doresc. Dar acest lucru nu e adevărat.

Dragilor, există doar două moduri de a crea: una îl implică pe Dumnezeu (co-creația) și alta nu îl implică pe Dumnezeu.

În ceea ce mă privește, vă învăț să co-creați o nouă viață împreună cu Dumnezeu.

Dacă eu anunț că organizez un curs care se numește „Co-creează împreună cu Dumnezeu”, vom avea circa 100 de participanți.

Dacă în aceeași zi, la aceeași oră, în același loc, cineva organizează un curs care se numește „Legea atracției și cum să obții tot ce-ți dorești” o să aibă mii de participanți.

Și o să spuneți „Păi schimbă și tu titlul și predă altceva și o să ai un succes similar!”. Nu pot să fac asta, pentru că eu știu că nu poți obține orice vrei numai prin puterea minții tale, că nu poți atrage orice vrei în acest mod. Nu aș putea să le spun oamenilor că ei pot face orice pe cont propriu, fără Dumnezeu. Eu știu că acest gen de lucruri/ realizări create din spațiul egoului nu sunt durabile, că ele sunt primele pe care le vei pierde când începi să trezești din punct de vedere spiritual.

„Uită-te la mine, am devenit un om de afaceri cunoscut, în ciuda copilăriei mele traumatizante!”.

Felicitări, ai reușit să supraviețuiești acelor traume, să funcționezi cât de cât normal în societate - menținând anumite comportamente disfuncționale/ toxice -, dar pregătește-te pentru o schimbare, fiindcă procesul evoluției presupune ca la un moment dat să treci din etapa supraviețuitorului în aceea de om care prosperă (și ca să fie clar, aici nu e vorba despre bani/ avere/ proprietăți). Egoul tău te poate ghida în etapa care presupune supraviețuirea, dar nu este capabil să te conducă mai departe, către etapa în care ajungi un om care prosperă. Această tranziție nu o poți face decât beneficiind de ghidarea divină.

Sunt o mulțime de oameni din zona dezvoltării personale centrați pe ideea că poți obține/ crea/ manifesta tot ce dorești folosindu-te de Legea atracției, de puterea minții tale. Ei îți spun că dacă te concentrezi suficient de mult, poți face/ obține orice vrei, te îndemnă să-ți creezi propria realitate, dar acești oameni nu-și dau seama că ar fi o realitate dorită de mintea/ egoul tău, fiindcă Dumnezeu nu-și găsește locul în metoda lor.

De ce astfel de învățături sunt atât de populare? Pentru că sunt o mulțime de oameni care încă funcționează din spațiul egoului și care preferă să obțină ce vor ei, să se facă voia lor, nu sunt dispuși să capituleze („Facă-se Voia ta!”).

„Vreau să las în spate copilăria mea traumatizantă, vreau să nu mai am nimic de-a face cu familia mea și să-mi folosesc mintea pentru a-mi crea o viață frumoasă, o slujbă bine plătită, o carieră, un statut social și financiar, etc”.

Dacă tot vrei să-ți folosești mintea, de ce nu o folosești pentru a-l căuta pe Dumnezeu și a-I cere ghidare? (Michael Mirdad) Traducerea Mihaela Dan

Indiferent cât de mult cobori în întuneric, Dumnezeu tot te va găsi, Dumnezeu tot îți va vorbi.

Dumnezeu ne vorbește tot timpul, tuturor. Nu ne vorbește din când în când, ne vorbește tot timpul, dar noi alegem să nu auzim.

Dumnezeu ne spune mereu: „Tu ești copilul meu iubit. Vino Acasă!”.

Și unii dintre noi gândim „Probabil nu știi ce am făcut ieri, că nu mi-ai mai spune asta dacă ai ști!”.

„Tu ești copilul meu iubit. Vino Acasă!”

Și unii dintre noi răspund: „Bine, m-am hotărât! Sunt pe drum, vin Acasă. Am început să meditez, să mă rog și să fac yoga”.

„Mă rog, fă și astea, dacă vrei. Eu îți spun că deja ești copilul meu iubit, deci e suficient să-ți amintești asta, nu e necesar să-mi dovedești că meriți să fii iubit”.

„Nu, nu, am de lucrat la chestia asta. Știu eu ce am de făcut!”

„Bine, cum vrei tu.”

Știți ce înseamnă Ziua Judecății de Apoi?

Ultima zi în care oamenii se judecă pe ei înșiși sau între ei. După acea zi nu va mai exista judecată.

Nu-i așa că asta e o viziune nouă?

În acest context, a co-crea o nouă viață împreună cu Dumnezeu înseamnă a trăi o viață în care nu ne mai judecăm și să nu ne mai urâm între noi.

Și asta implică să renunțăm la vechea viață, în care ne judecam unii pe alții.

Dar oamenii nu sunt dispuși să renunțe la vechea viață până când nu se asigură că noua viață este una care le este favorabilă, așa că amână la nesfârșit să renunțe la a-i judeca pe alții.

Unii oameni aleg colapsul. Alți oameni aleg să funcționeze în continuare pe tiparul supraviețurii. Alții aleg să capituleze: „Facă-se Voia Ta!”.

Și poate că pare că aceasta a treia variantă înseamnă tot colaps. Nu, înseamnă să accepți că tu (aspectul tău uman) nu știi nimic, să spui „Doamne, ghidează-mă! Ce am de făcut în continuare?”, iar apoi să urmezi acea ghidare.

Oamenii care trăiesc din tiparul supraviețuirii nu și-au găsit pacea interioară.

Oamenii care capitulează își găsesc pacea interioară. (Michael Mirdad) Traducerea Mihaela Dan

Orice îți dorești, va veni, în principiu, din a oferi ceea ce îți dorești.

Legea atracției nu se referă la a obține, ci la a da.

Dacă tu spui „Vreau să am mai mulți bani!”, învață să gestionezi într-un mod responsabil banii pe care îi ai în momentul de față.

Dacă spui „Vreau să am un partener iubitor!”, atunci fii un partener iubitor.

Dacă spui „Vreau să am prieteni mai buni!”, învață să fii un prieten mai bun.

„Dar eu sunt un prieten bun, sunt un partener iubitor, însă ei nu înțeleg asta, nu știu de ce! Sunt o victimă, nu sunt înțeles!”.

Ceea ce dai, aceea va veni înapoi către tine. Plânge-te că ești victima altora și asta vei fi în continuare.

Vreau să înțelegeți că atunci când vorbesc despre a oferi, mă refer la a oferi cu discernământ, nu dintr-un tipar disfuncțional/ toxic, nu la a te sacrifica pentru alții, nu la a da cu gândul că astfel persoana respectivă va avea obligații față de tine, nu încercând să fii Salvatorul în acea relație.

Oamenii care încearcă să folosească Legea atracției pentru a obține ceea ce-și dorește egoul lor nu înțeleg că modul sănătos de a atrage mai mulți bani este acela de a întrupa Conștiința prosperității.

„A, asta înseamnă să stau cu ochii închiși și să spun «Eu am mulți bani! Eu am mulți bani!».”

Nu, nu mă refer la a repeta niște mantre formulate de egoul tău!

Tu poți crea cu implicarea lui Dumnezeu sau cu implicarea egoului. Tu alegi cum creezi.

Și unii oameni din comunitatea spirituală au impresia că ei co-creează împreună cu Dumnezeu, dar de fapt nu e așa. Dacă îi întrebi „Tu creezi împreună cu Dumnezeu sau nu?”, îți spun „Da, sigur, creez împreună cu Dumnezeu!”

„Mai concret, cum faci?”

„Mă rog: «Doamne, vreau ………. !»”

Nu, nu asta înseamnă să co-creezi cu Dumnezeu. Să-i ceri lui Dumnezeu diverse lucruri materiale nu înseamnă să co-creezi.

Un exemplu: Să co-creezi împreună cu Dumnezeu înseamnă să intri într-o stare de pace interioară și apoi să întrebi „Doamne, care dintre aceste două slujbe este alegerea benefică pentru mine: cea pe care deja o am sau cea care mi s-a oferit acum?”.

Cei apropiați te vor îndruma să o alegi pe una sau pe alta, în funcție de diverse elemente care sunt importante în opinia lor, dar tu nu asculta de ei. Tu ascultă ce spune Dumnezeu.

În tinerețe mi s-a oferit ocazia să am o slujbă aranjată de familia mea, slujbă care era foarte bine plătită, care oferea diverse beneficii și oportunități de avansare în carieră. Cealaltă variantă era aceea de asistent al unui profesor, care era prost plătită, dar care rezona cu mine.

Fiindcă eram încă foarte tânăr, am acceptat să merg acolo unde m-au împins părinții mei, la slujba aleasă de ei, care nu rezona deloc cu mine. Am rezistat acolo doar o săptămână și în fiecare dimineață îmi venea rău numai la gândul că trebuie să mă duc iar acolo.

După o săptămână nu m-am mai dus, plecam de acasă și mă plimbam prin oraș; în scurt timp am fost dat afară. Apoi mi-am luat acea slujbă de asistent, unde câștigam de 4 ori mai puțin, dar îmi plăcea ce făceam, îmi plăcea să merg la serviciu și nu percepeam acea activitate ca pe o „muncă”.

Acei ani în care am fost asistent au fost, de fapt, fără să știu, o pregătire în vederea împlinirii Menirii mele. Acea slujbă prost plătită mi-a fost de folos mai târziu, în activitatea mea ca Învățător spiritual. La acel moment nu știam asta, tot ce știam era că eram plătit prost, dar simțeam că slujba respectivă rezonează cu mine și asta a fost de ajuns ca să accept să lucrez acolo.

Este posibil ca pe moment tu să nu înțelegi ce rost au niște lucruri, dar când privești în urmă la viața ta îți dai seama ce rost a avut fiecare dintre acestea, cum s-au îmbinat ele perfect mai târziu, pentru a te ajuta în a-ți împlini Menirea.

De aceea este atât de important să nu mai iei decizii din spațiul minții, ci să-ți urmezi rezonanța, să urmezi ghidarea divină. Asta înseamnă să ai credință deplină în Dumnezeu.

Dar pentru mulți oameni este foarte greu să capituleze, să renunțe la încercarea de a controla totul. (Michael Mirdad) Traducerea Mihaela Dan

Când oferi, vei primi.

Când oferi bunătate, iubire, toleranță, liniște, iertare altora, vei întrupa și mai mult bunătatea, iubirea, toleranța, liniștea, iertarea.

Acesta este ciclul cauză-efect: cu cât dai mai mult, cu atât primești mai mult.

Când tot ce faci este să iei, nu mai există un ciclu complet, apare la un moment dat un blocaj. Nu poți lua la nesfârșit, la un moment dat acel lucru se va termina.

Unii oameni pot trăi toată viața lor în acest mod, luând de la alții, fără să ofere. Alții se trezesc la un moment dat și conștientizează că acesta nu este un mod de viață sănătos.

Cu cât crezi mai mult în existența sufletului, cu atât ești mai deschis către comunicarea cu sufletul tău și cu atât vei auzi mai clar mesajul lui: „Te rog, nu trăi o viață în care tot ce faci este să iei de la alții!”.

Și nu e niciodată prea târziu să-ți schimbi modul de viață.

Să co-creezi o nouă viață împreună cu Dumnezeu înseamnă să servești Binele comun, să nu te mai preocupe doar interesele tale egoiste.

Dacă ești un medic/ terapeut/ consilier/ lucrător social care consideră că tot ce face este să le rezolve altor oameni problemele, atunci tu funcționezi din tiparul Salvatorului. Dacă însă ești conștient de faptul că și tu ai de câștigat la nivel emoțional/ psihologic/ spiritual de pe urma interacțiunii cu acei oameni, atunci ești un Vindecător. (Michael Mirdad) Traducerea Mihaela Dan

Când vorbesc despre „a da”/„a oferi”, eu mă refer la a oferi cu bucurie, la a simți plăcerea a oferi.

Și noi toți am avut parte de situații în care am simțit plăcerea/ bucuria de a oferi, când ne-am dorit să ajutăm un om care avea nevoie de susținere și poate am simțit și recunoștința sa.

Când e vorba despre propria slujbă, cu cât aceasta este mai aliniată cu Menirea noastră, cu atât mai fericiți suntem făcând acel lucru. Nu o percepem ca pe o muncă, o percepem ca pe o plăcere. Nici nu ne dăm seama când trece timpul atunci când facem acel lucru.

Și uneori vei constata că și unele lucruri/ activități din trecut care nu rezonau deloc cu tine se dovedesc folositoare, ani sau decenii mai târziu, pentru că experiența câștigată în acele locuri te ajută să-ți împlinești Menirea.

Chiar și lucruri pe care ai regretat că le-ai făcut în trecut pot fi fructificate peste ani/ decenii, când e vorba despre a-ți împlini Menirea.

Atunci când capitulezi și urmezi ghidarea divină, Dumnezeu va folosi toate lucrurile pe care le-ai făcut, toate experiențele tale - indiferent că o vorba de unele plăcute sau de unele neplăcute -, pentru a te ajuta să-ți împlinești Menirea. Numai Dumnezeu e capabil să îmbine perfect elemente atât de diferite, pentru ca în final, ele să formeze un puzzle perfect și tu să-ți împlinești Menirea și să servești Binele comun.

Tot ce ai trăit în viața ta, fiecare experiență, fiecare durere, fiecare lucru „rău”, fiecare lucru minunat, va fi folosit de Dumnezeu atunci când te va ghida pentru a-ți împlini Menirea.

„Doamne, poate nu înțelegi, eu am făcut multe lucruri foarte rele la viața mea. Am mințit, am înșelat, am furat, am trădat!”

„Da, știu. Și mai știu că sunt în jurul tău niște oameni care au nevoie de ajutor și nu sunt dispuși să asculte decât o persoană care să le vorbească pe limba lor, cineva care a făcut aceste lucruri, care știe cum este să fii în această postură, fiindcă acea persoană o percep ca fiind «una de-a lor».” (Michael Mirdad) Traducerea Mihaela Dan

Fiecare dintre noi purtăm în interiorul nostru lucruri minunate pe care le avem de oferit lumii. Și nu trebuie să fii un Învățător spiritual ca să lucrezi în slujba Binelui comun. Încearcă să vezi tot ceea ce faci ca fiind parte din Menirea ta în această viață.

Noi toți avem o Menire și în final, Menirea tuturor se poate reduce la a aduce (în forma în care poți tu) Iubirea acolo unde ești, fie că te afli în mijlocul unui război sau al unei petreceri.

Și nu este cazul să simțiți acum să sunteți supuși unei presiuni, să simțiți ceva de genul „Dumnezeule, ceea ce spune el este că e responsabilitatea mea să schimb lumea!”.

Nu, nu asta spun. Tu însuți ești Schimbarea.

Fii entuziasmat de Menirea ta! Fă totul cu Iubire. Când mergi la serviciu, tratează-i frumos pe cei cu care interacționezi, poartă-te cu amabilitate, cu bunătate. Comportă-te ca și cum aceea ți-ar fi Menirea, nu ca și cum aceea este doar slujba ta.

Nu este vorba de ceea CE FACI, este vorba de ceea CE EȘTI.

Fii bun cu oamenii. (Michael Mirdad) Traducerea Mihaela Dan

Locuri sacre, locuri cu energii foarte puternice, există peste tot în lume. Guvernele și Biserica încearcă să ascundă aceste locuri în care există energii foarte puternice, deși aceste instituții nu recunosc că totul este energie.

Oamenii merg în „locuri sacre” fiindcă au auzit că spun alții că ar fi sacre și acolo descoperă că fie au fost închise accesului publicului, fie se percep bani pentru a putea intra. Și în locurile sacre în care încă se mai poate ajunge, oamenii intra ca turma, este agomerație, este zgomot, este complet diferit de ceea ce ar fi de dorit să fie. Oamenii vin cu aparate de fotografiat sau de filmat, își fac poze, își fac filmulețe, sunt zgomotoși, agitați, cască gura la peisaj sau la clădiri/ ruine/ statui, etc și cam atât.

Când intri într-un loc sacru nu este vorba despre ce vezi cu ochii fizici! Nu ceea ce vezi cu ochii fizici face sacru acel loc! Când mergi într-un loc sacru este despre ce simți când închizi ochii, despre ce stare îți dă, despre ce energii percepi când stai liniștit, în tăcere, ca să observi ce simți.

Când intri într-un loc sacru este în primul rând despre a sta în liniște, ca să poți să simți energiile de acolo. (Michael Mirdad) Traducerea Mihaela Dan

Este o expresie care-mi place foarte mult: „Fă din casa ta un loc unde îngerilor le place să aterizeze”.

Cum faci asta? Trăind din spațiul Iubirii și iertării, funcționând în integritate energetică. Și nu-ți cere nimeni perfecțiunea, îți cere să faci tot ce poți tu mai bine din acest punct de vedere.

Când funcționezi în integritate energetică în casa ta sau în afacerea ta, Universul îți spune „Mulțumesc!” și trimite îngerii în casa/ afacerea ta, ca să te susțină. Îngerii vor fi acolo 24 de ore din 24, lucrând spre Binele tău/ al afacerii tale.

Când tu îți dedici viața lui Dumnezeu, Dumnezeu te va susține în tot ce faci.

Prin faptul că tu funcționezi din spațiul Iubirii și iertării creezi în casa/ afacerea ta un votex energetic. Nu faci asta cu fel de fel de cristale, lămpi cu sare, clopoței de vânt, tuburi de cupru sau alte lucruri exterioare; tu creezi vortexul energetic pur și simplu prin modul în care funcționezi, prin propria ta energie. Și apoi, dacă vrei, poți folosi în acel vortex cristale, lămpi cu sare, clopoței de vânt, tuburi de cupru, boluri tibetane, etc, fiindcă și acestea își au rolul lor.

De asemenea, simplul fapt că ești un bun părinte ancorează energii puternice în căminul tău.

Nu există loc mai sacru în lume decât locul în care oamenii se manifestă din spațiul Iubirii și iertării. Poți merge la Marea Piramidă din Giza, care este un loc energetic special, dar poți avea o energie la fel de puternică în casa ta, dacă în această casă practicați Iubirea și iertarea; în acest caz, tot cei ai găsi la piramida din Giza, ca energii, poți găsi și în casa ta.

Nu există loc mai sacru în această lume decât cel din inima ta, pentru că acolo este Dumnezeu. Manifestă-te din spațiul inimii, practică Iubirea și iertarea și te afli permanent într-un loc sacru, n-ai nevoie să pleci nicăieri pentru asta, pentru că îngerii au aterizat în casa ta.

Și da, știu, nu suntem întotdeauna în cea mai bună pasă, avem și noi zilele noastre mai dificile, pentru că procesul Schimbării este unul care ne poartă într-un continuu roller-coaster, dar tot mai mulți oameni simt energiile și știu că pot crea un spațiu sacru chiar în casa lor.

Tot ce ai de făcut, ca să duci cu tine spațiul sacru oriunde mergi, este să-l ai alături de tine pe Dumnezeu oriunde mergi, să funcționezi în aliniere cu Dumnezeu oriunde mergi, în tot ce faci. Poți duce spațiul sacru cu tine la magazinul alimentar sau în curtea ta, de exemplu.

Poți crea un spațiu sacru - și ar fi indicat să o faci - atunci când faci dragoste cu cineva. Fă din acea comuniune o experiență sacră.

Oriunde ancorezi prezența lui Dumnezeu tu creezi un spațiu sacru. (Michael Mirdad) Traducerea Mihaela Dan

Poate că uneori noi avem senzația că nu avansăm/ creștem, că nu se întâmplă nimic, dar ceva se întâmplă tot timpul, Dumnezeu lucrează tot timpul. Tot ce este necesar e ca noi să avem deplină încredere în Dumnezeu și să-L lăsăm să-și facă treaba.

Învățați ca atunci când experimentați frustrare, pentru că aveți impresia că nu se întâmplă/ schimbă nimic, că nu creșteți deloc, să vă spuneți „Stai liniștit! Dumnezeu lucrează. Poate că eu nu văd nicio schimbare, poate nu simt nicio schimbare deocamdată, dar Dumnezeu lucrează și eu cresc”.

Și poate vă spuneți: „Dumnezeu poate să facă orice. De ce nu face el în așa fel, încât schimbările să se producă imediat, creșterea să fie imediată? De exemplu, atunci când femeia a rămas însărcinată, de ce nu naște imediat? De ce trebuie să treacă prin toate acele chestiuni legate de îngrășare, de grețuri, de hormoni care o iau razna, de durerile facerii?

Și până la urmă de ce și-a luat Dumnezeu șase zile ca să creeze lumea și apoi o zi ca să se odihnească? De ce n-a creat lumea instantaneu?”.

Vă spun părerea mea: eu cred că Dumnezeu și-a luat timp ca să creeze lumea pentru că voia să savureze procesul Creației. Și mai cred că și noi ar trebui să ne luăm timp ca să savurăm fiecare mică victorie. Noi, oamenii, suntem mult prea grăbiți să facem/ obținem cât mai mult, cât mai repede. Uneori suntem atât de agitați/ ocupați, încât seara nu ne putem aminti tot ce am făcut în ziua respectivă.

Pe măsură ce trec anii și capeți mai multă înțelepciune, înveți că e de preferat ca în loc să muncești din mult, să muncești mai eficient. Așa că eu, una, am început să savurez viața. Și uitându-mă în jur am văzut că sunt foarte mulți oameni care respiră, trăiesc, dar nu le place deloc ceea ce trăiesc, nu le place deloc viața lor.

Hai să nu ne mai grăbim să obținem cât mai mult, cât mai repede! Hai să învățăm să savurăm ceea ce avem, în timp ce lucrăm pentru a ne împlini visul! (Joyce Meyer) Traducerea Mihaela Dan

Marina Mihnev

Eu am gustat din elixirul frecvențelor înalte, și nu vorbesc aici de perioade de succes, căci acestea pot fi trăite în Ego, în vanitate... Inițial nu am înțeles despre ce este vorba, abia după ce am descoperit Cheile Genelor și Human Design am înțeles. Și nu, nici nu mi-am propus să le ating, nici nu am studiat cum să ajung la ele, dar recunosc, DAAA, mi-am dorit să fie așa până la sfârșit... Era surprinzător: descopeream o parte din mine pe care nu am pus lumină niciodată! Facem greșeala de a crede că alții ne pun în valoare sau nu, că alții trebuie să pună reflectoarele pe noi. De fapt, când ești într-o frecventă înaltă e imposibil să nu fii remarcat, atragi atenția tuturor, stârnești reacția lor (în funcție de ceea ce au ei mai puternic în interior: admirație sau invidie), atragi oameni care vor să ajungă și să rămână în energia ta, atragi oportunități, observi sincronicități... Ține exclusiv de starea de prezență și onorarea a tot ceea ce trăiești, intenții curate și implicare.

„Doamne, de ce mi se întâmplă asta tocmai mie? Cu ce-am greșit, ca să mi se întâmple așa ceva? Nu meritam așa ceva!”

Nu aceasta este atitudinea corectă, când treci printr-o perioadă dificilă. Nu aceasta este rugăciunea pe care vrei să o faci, când ești la greu (fiindcă tot ce-i spui lui Dumnezeu este o formă de rugăciune). Aceasta este genul de rugăciune la care Dumnezeu nu răspunde.

Rugăciunea adecvată în astfel de momente este „Doamne, nu știu de ce trec prin această încercare, dar știu că dacă mi-ai dat-o, ea are un rost.

Nu știu ce să fac, mă simt pierdut. Te chem alături de mine, Doamne, ghidează-mă, ca să pot să trec prin această încercare! Simt că e ceva ce mă depășește, ce nu pot rezolva fără ajutorul Tău, așa că te rog, vino alături de mine, nu mă lăsa să fac vreo prostie! Nu mă lăsa singur, Doamne!”. (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

”Lucrul cu sine trebuie să înceapă prin eliminarea agresivității față de Dumnezeu. Dumnezeu este iubire și, din acest motiv, renunțarea la iubire este cea mai periculoasă tendință.

Să elimini agresivitatea față de Dumnezeu înseamnă să accepți tot ceea ce s-a întâmplat deja, tot ceea ce se întâmplă și tot ceea ce se va întâmpla pe viitor.

Porunca pe care Iisus Hristos a numit-o „prima și cea mai mare” spune: „Iubește-l pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta și cu tot sufletul tău și cu toată mintea ta”. A doua poruncă pe care Hristos a spus-o: „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Acest lucru înseamnă că este necesar să înveți să te iubești mai întâi pe tine însuți.

De aceea, după ce agresivitatea față de Dumnezeu este eliminată prin căință, trebuie să elimini agresivitatea față de sine. Nemulțumirea de sine de lungă durată, disprețul de sine, gândurile rele față de sine, față de propriul viitor, mâhnirea – toate acestea constituie o sinucidere imperceptibilă, ascunsă, și duce în mod inevitabil la boli.

Obiceiul de a vorbi rău despre tine însuți, de a nu crede în propriile forțe, de a te încătușa și a te reprima pe sine și o timiditate crescută reprezintă o lipsă de credință. Credința ne vindecă și ne salvează sufletul, iar lipsa acesteia ne dăunează grav.

Citind Biblia, am încercat să înțeleg ce este credința. Apoi, am căutat o definiție a credinței prin dicționare, însă nu am găsit o explicație plauzibilă.

Hristos spunea: „Dacă veţi avea credinţă în voi cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: „Mută-te de aici dincolo”, şi se va muta; şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă”. Dar de ce muntele să se mute din loc, dacă omul nu crede în acest lucru? În plus, judecând după toate aparențele, chiar nu este vorba despre credința în Dumnezeu. S-a vorbit doar despre faptul că, dacă un om crede, atunci muntele se va muta din loc.

Atunci, care este totuși esența noțiunii de credință?

Hristos vorbea despre faptul că îndoiala distruge credința. Îndoiala și fricile slăbesc credința și lipsesc un om de puteri. Apostolul Petru a mers pe apă, „dar văzând un vânt puternic, s-a speriat” și a început să se scufunde.

Credința reprezintă o stare apropiată de iubire. Iubirea și credința au legătură cu sufletul. Noțiunea de „credință” este întotdeauna asociată cu cea de „suflet”, iar iubirea se află chiar în suflet. Iubirea rămâne în trup pentru scurt timp sub forma dorinței sexuale. Iubirea la nivel de spirit înseamnă noblețe. Iubirea adevărată se află chiar în sufletul nostru.

Noțiunile de suflet și de credință sunt strâns legate una de cealaltă. Dacă mintea este pe primul loc la un om, dacă acesta trăiește conform principiilor, iar sufletul este secundar pentru el, atunci acesta încetează să creadă, întrucât mintea produce permanent dubii, frici, nesiguranță. Iar cel care este sărac cu duhul și blând la suflet, cel pentru care sufletul este pe primul loc, mai bine zis, iubirea și legătura cu Dumnezeu – un asemenea om nu are dubii.

Credința este o dorință neîntreruptă, o aspirație continuă spre ceva, spre un anumit scop. Credința în Dumnezeu este o aspirație continuă către Dumnezeu.

Dacă omul aspiră în permanență spre ceva, el obține acel lucru. Dacă un om crede în propriile puteri, atunci încetează să se îndoiască de sine și să-și reprime energia și va putea să-și dezvăluie propriul potențial. „Nu vă îngropați talanții în pământ!” – spunea Hristos. – „Credeți și muntele se va muta din loc!...” Sergey N Lazarev

 

Omului îi este permis să dețină timp îndelungat numai ceea ce este pregătit să piardă, numai acele lucruri la care este pregătit să renunțe în interiorul său.

Deoarece Dumnezeu a insuflat sufletul în om, atunci noi avem un „Eu”suprem care este primordial și care constă din iubire, tocmai acesta este cel mai important. Iar „Eul” nostru uman este secundar, acesta se distruge periodic și este necesar să înțelegem că acesta nu trebuie să fie pe primul loc și nu este permis să ne închinăm lui.

Noi trebuie să pierdem toate lucrurile la care ne închinăm în defavoarea iubirii. Dacă ne închinăm vieții, o vom pierde. Dacă ne închinăm la vila noastră, aceasta va arde. Dacă ne închinăm omului iubit, acesta va pleca de lângă noi sau va muri. Această regulă simplă funcționează în mod ferm.

Pentru a ne închina lui Dumnezeu, nu trupului și vieții, trebuie să înțelegem: Dumnezeu este izvorul vieții, izvorul fericirii, izvorul bunăstării și izvorul sănătății. Când noi vom înțelege și vom simți acest lucru, atunci ne va fi clar faptul că mai întâi este necesar să aspirăm spre Dumnezeu și că interesele spiritului (mintea conștientă) și ale trupului trebuie să fie pe al doilea loc....” SN Lazarev

Nu mă interesează că tu nu crezi în Dumnezeu. Faptul că tu nu crezi în Dumnezeu nu înseamnă că El nu există.

Și nu mă interesează nici să te conving să crezi în Dumnezeu; nu e treaba mea să te conving. Nu e treaba mea dacă tu vrei să trăiești fără Dumnezeu; ești liber să faci asta.

Eu pot să-ți spun doar atât: dacă vreodată vei simți că ai nevoie de ajutor și că nimeni dintre cei pe care-i știi nu te poate ajuta, nu te costă nimic să-i ceri ajutorul lui Dumnezeu.

Dacă vrei, încearcă; dacă nu, nu. Și dacă îi ceri ajutorul lui Dumnezeu, să știi că asta nu te obligă cu nimic în continuare, după aceea poți să te întorci la a nu crede în Dumnezeu, dacă așa vrei.

Dar dacă te hotărăști într-o zi să încerci să vezi dacă există Dumnezeu, poți cere: „Doamne, te chem alături de mine. Acoperă-mă cu Grația ta! Nu mă lăsa să le fac rău altora cu gândurile sau faptele mele. Te rog, nu mă lăsa să fac prostii astăzi! Dă-mi un semn dacă o iau pe arătură”.

Asta-i tot. Fă asta și vezi ce se întâmplă.

De asemenea, dacă vrei, poți să spui seara, înainte de culcare: „Doamne, acoperă-mă cu Grația ta! Vindecă-mă cu Grația ta! Încarcă-mă cu Grația ta, repară ce e de reparat în mine!”. Și vezi cum dormi în acea noapte.

De asemenea, poți să-ți imaginezi cum grația divină îi înfășoară pe copiii tăi asemeni unui sac de dormit. Pur și simplu îi bagi în saci de dormit formați din Grație divină. (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

Există o mare diferență între a avea nevoie de Dumnezeu și a dori ca Dumnezeu să fie parte din viața ta.

Toți oamenii au nevoie de Dumnezeu, dar câți dintre voi vreți cu adevărat ca Dumnezeu să fie parte din viața voastră?

Dumnezeu s-a ocupat de mine în sensul de a mă ajuta să trec prin mai multe etape/ niveluri în conexiunea cu El. În acest proces de tranziție, pe măsură ce treci dintr-o etapă în alta, tot mai mult din puterea lui Dumnezeu se activează în viața ta.

Sunt unii oameni care vor să aibă o relație cu Dumnezeu pentru că speră că El îi va ajuta să să obțină ceea ce-și doresc în sensul lumii materiale, care sunt mânați de interese materiale/ financiare și sunt alții, care vor să-l găsească pe Dumnezeu pentru că urmează dorința sufletului lor.

Cei dintâi cred că lucrurile pe care le vor obține dacă „se pun bine” cu Dumnezeu îi vor ajuta să fie fericiți/ împliniți. Ei nu înțeleg că indiferent ce ar obține în lumea materială (o slujbă mai bună, bani mai mulți, o nouă relație, o casă mai mare, o mașină mai puternică, concedii în destinații exotice, etc) nu vor umple golul lor interior. Există oameni în lumea asta care au mai mulți bani decât pot cheltui într-o viață și care se simt mizerabil, sunt în depresie.

Singurul mod de a fi fericit/ împlinit este să-ți trăiești viața în aliniere cu Dumnezeu.

Și unii oameni nu sunt dispuși să-l cheme pe Dumnezeu să facă parte viața lor, consideră că se pot ocupa singuri de tot, că se descurcă fără El, iar alții îl cheamă numai când au neapărată nevoie, iar în rest preferă să-și facă alegerile fără Dumnezeu. Cei mai mulți oameni vin la biserică sau au un gen de legătură firavă cu Dumnezeu, dar nu sunt dispuși să permită ca Acesta să fie parte din viața lor la modul „Facă-se Voia Ta!” zi de zi. Nu, ei vor să limiteze implicarea lui Dumnezeu în viața lor, vor ca El să fie prezent numai când le convine.

Știți de ce nu sunteți fericiți? Pentru că nu vă hotărâți să-i cereți lui Dumnezeu să fie parte din viața voastră în fiecare clipă a fiecărei zile, nu sunteți dispuși să trăiți pe principiul „ Facă-se Voia Ta!”, nu sunteți dispuși să capitulați. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Cei mai mulți dintre așa-zișii credincioși (și mă refer la cei care cred în Dumnezeu, indiferent că ei țin de o anumită religie sau de un anumit tip de spiritualitate) „intră în apă” până la glezne, adică acceptă o implicare foarte redusă a lui Dumnezeu în viața lor.

Unele hoteluri din SUA au un mic bazin cu apă de-o palmă, pentru copii. Nu există niciun pericol pentru cei mici, ei intră cu piciorușele și eventual se stropesc cu apă, în joacă. Acesta este un mod plăcut de a te răcori fără să te uzi fleașcă și fără să existe niciun pericol de înec.

Acesta este modul în care relaționează cu Dumnezeu foarte mulți oameni. Este o relație superficială, în care ei se asigură că nu ies din zona lor de confort, nu renunță la a controla aproape totul în viața lor. Nu există riscul să te pui în situația ca Dumnezeu să-și ceară să renunți la ceva/ cineva din viața ta, pentru că tu bagi piciorul în apă doar puțin, până la gleznă, nu mai mult.

Acești oameni au impresia că faptul că „au o relație cu Dumnezeu” (așa superficială, cum e ea) e suficient ca la nevoie să-i ceară ajutorul lui Dumnezeu și El să îi asculte și să îi ajute și de asemenea, e suficient ca după moarte să ajungă în Rai. Ei nu sunt interesați de mai mult de atât. Vor ca atunci când au nevoie, să apeleze la Dumnezeu și să-i spună ce anume vor, iar Dumnezeu să rezolve problema așa cum vor ei.

Nu sunt interesați să-l invite pe Dumnezeu că le conducă viața, să le arate Calea. Nu sunt interesați de „Facă-se Voia Ta!”, fiindcă ei vor să se facă voia lor.

Nu sunt interesați de o conexiune profundă cu Dumnezeu, de o comuniune cu Dumnezeu, ci sunt interesați doar de o relație superficială, care să nu implice (aproape) nicio schimbare în modul în care își trăiesc viața.

Știți cum e asta? Ca atunci când un adult își ridică puțin pantalonii, intră cu picioarele goale în bazinul pentru copii, cu apă de-o palmă: apa îi ajunge până la glezne, se răcorește câteva minute și apoi își pune pantofii și își vede de treaba lui.

Acești oameni sunt cei care vor să poată să-i ceară diverse lucruri lui Dumnezeu, în caz de nevoie, dar Dumnezeu să nu aibă mari pretenții din partea lor, să nu le ceară nimic.

Aceasta este o perspectivă imatură asupra relației cu Dumnezeu. Astfel de oameni, spre exemplu, merg la biserică, dar merg degeaba, fiindcă după ce pleacă de acolo și până vin din nou săptămâna viitoare - ca să fie văzuți de Dumnezeu, în caz că acesta „face prezența” - trăiesc de parcă n-ar avea niciun Dumnezeu.

E alegerea ta, ca adult, să bagi picioarele în bazinul pentru copii pentru câteva minute, dar dacă tu alegi să rămâi acolo la nesfârșit, deja ai o problemă. Știi ce spune acest gen de atitudine? Că ai avut parte de-a lungul anilor de intervenția lui Dumnezeu, care te-a salvat din mai multe încercări, ai beneficiat de ajutorul Lui de mai multe ori, dar continui să-l ții la distanță și să comunici cu El din când în când, la nivel superficial, cât să nu uite de tine, în caz că mai ai nevoie de El. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Unii oameni depășesc etapa în care „intră până la glezne în apă”, ei sunt dispuși să intre „până la genunchi”, când e vorba de relația lor cu Dumnezeu. Asta înseamnă că ei încep să fie dispuși să aibă o conexiune mai serioasă cu Divinitatea, să-i permită acesteia să lucreze în viața lor într-o anumită măsură.

Acești oameni comunică în mod regulat cu Dumnezeu, nu doar atunci când au nevoie de ceva de la El. Acești oameni încep să aibă o relație personală cu Dumnezeu și încep să-l simtă pe Dumnezeu.

Acești oameni își doresc să-i facă mai mult loc lui Dumnezeu în viața lor de zi cu zi. Ei simt că au nevoie de Dumnezeu în viața lor. Ei au încercat tot felul de lucruri pentru a-și umple golul interior, dar nimic din cele lumești nu a funcționat și au conștientizat că fără Dumnezeu nu poți avea adevărata împlinire.

Acești oameni comunică direct cu Dumnezeu și-i spun „Am nevoie de Tine în viața mea. Nu am nevoie de intermediari, nu am nevoie de preoți/ pastori, nu am nevoie de retorica religioasă, am nevoie de Tine și vreau să comunic direct cu Tine! Te chem în viața mea, Doamne!”. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Următorul nivel al conexiunii cu Dumnezeu este cel în care „intri în apă până la brâu”.

Cei care au ajuns la acel nivel descoperă că e mult mai grea mișcarea.

Atunci când ești în „bazinul pentru copii”, în care apa este până la glezne, poți fugi fără nicio problemă. Atunci când ești în apă până la genunchi încă te poți mișca relativ ușor, dar când ești în apă până la brâu mișcarea e mai anevoioasă. Nu mai poți face anumite mișcări pe care înainte le făceai destul de ușor.

Când ești la acest nivel nu mai ai nevoie ca pastorul/ învățătorul spiritual/ mentorul să te supravegheze, nu mai este nevoie ca soția ta să fie prezentă, ca să te împiedice să faci anumite lucruri; la acest nivel e suficientă prezența lui Dumnezeu în viața ta, ca să te oprească să faci lucruri pe care înainte le făceai fără nicio reținere. Prezența lui Dumnezeu în viața ta e atât de profundă, încât te va schimba pe tine și va schimba și acele zone ale vieții tale care necesită schimbare, în care nu erai în aliniere cu Dumnezeu.

Abia atunci când tu singur alegi să nu faci anumite lucruri, fiindcă știi că nu sunt în aliniere cu Dumnezeu, poți să spui că ai ajuns „în apă până la brâu”. Abia atunci când tu singur alegi să funcționezi în aliniere cu Dumnezeu, abia atunci când îți faci alegerile din spațiul integrității indiferent dacă cei din jur află sau nu ce-ai făcut, abia atunci ai o conexiune profundă cu Dumnezeu.

Dacă încă mai ai nevoie ca pastorul/ învățătorul spiritual/ mentorul, etc să-ți atragă atenția că ceea ce ai făcut nu e în aliniere cu Dumnezeu, dacă încă mai faci alegeri în integritate numai atunci când știi că vor afla alții, atunci tu te joci în „bazinul pentru copii”. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Tu ești „în apă până la brâu” abia atunci când în situația în care ai de făcut o alegere (orice alegere), intri în inima ta și îl întrebi pe Dumnezeu care este alegerea potrivită pentru tine și apoi faci acea alegere indiferent ce cred/ spun/ fac alții.

Acesta este nivelul la care Divinitatea lucrează prin tine.

Și când ajung la acest nivel, unii oameni fac cale întoarsă până în zona în care sunt „în apă până la genunchi”, pentru că acolo este mai multă distracție și egoul lor are mai mult control asupra propriilor alegeri. Pentru că atunci când ești în apă până la brâu capitularea este o condiție obligatorie, tu funcționezi pe principiul „Facă-se Voia Ta!”. Acesta este stilul tău de viață, „Facă-se Voia ta!”. Și asta îi sperie pe mulți oameni, pentru că simt că pierd complet controlul asupra vieții lor.

Este ca atunci când intri într-o piscină: pe măsură ce înaintezi în piscină vezi cum apa devine din ce în ce mai adâncă și cei care nu știu să înoate înaintează până la un anumit punct, li se face frică și se duc înapoi, acolo unde apa e mai puțin adâncă, unde se simt în siguranță.

Așa se întâmplă și cu unii dintre voi: mergeți înainte în relația voastră Dumnezeu până la un punct în care acesta vă cere să faceți schimbări într-o zonă în care nu vreți să faceți acele schimbări, vă e frică să nu cumva să pierdeți un om/ o relație/ un statut/ o slujbă, etc și faceți pași înapoi și vă duceți acolo unde apa e mai puțin adâncă. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Următorul nivel al conexiunii cu Dumnezeu este cel în care „intri acolo unde apa este până peste cap”. Apa este atât de adâncă, încât nu poți decât să înoți, să curgi cu fluxul.

Acesta este nivelul conexiunii cu Dumnezeu la care se întâmplă vindecarea, la care nu mai există depresie, la care dispar obiceiurile voastre toxice și se întâmplă miracolele. Dar ca să aveți parte de toate astea este necesar să fiți dispuși să intrați în râu acolo unde este apa adâncă, unde vă trece apa peste creștetul capului.

Dumnezeu nu împinge râul peste voi și nici nu vă împinge pe voi în apă, ci vă invită în apă. Voi alegeți cât de mult înaintați în apă și când sunteți dispuși să înotați, să depășiți etapa în care aveți pământul sub picioare.

Asta înseamnă să ai credință deplină în Dumnezeu, să capitulezi și să te lași dus de flux, știind că ești în grija Divinității.

Asta înseamnă să ai credință nestrămutată în Dumnezeu chiar și atunci când diagnosticul dat de medic este unul care te sperie.

Asta înseamnă să ai credință nestrămutată în Dumnezeu chiar și atunci când facturile sunt pe masa ta și nu ai suficienți bani ca să le plătești.

Asta înseamnă să ai credință nestrămutată în Dumnezeu chiar și atunci când ești pe fundul prăpastiei.

Asta înseamnă să spui „Facă-se Voia Ta!” și să știi că totul are un scop/ sens chiar și atunci când totul se prăbușește în jurul tău. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Este important ca voi să ieșiți din „bazinul pentru copii”, să intrați în râu, să treceți dincolo de nivelul în care apa este până la genunchi, să înaintați fără frică până la nivelul la care apa este până la brâu și să mergeți înainte, să nu vă opriți. Iar când apa ajunge până la gât să începeți să înotați.

Există oameni care sunt meniți să fie învățători spirituali, să fie mentori pentru ceilalți. Și există și oameni care au intrat în râu până acolo unde apa este mai adâncă decât înălțimea lor și au început să înoate, dar care nu se simt chemați să fie învățători spirituali pentru alții. Aceștia nu le vorbesc altora despre Dumnezeu, nu le țin altora predici, nu le dau altora lecții de spiritualitate, nu încearcă să-i schimbe; tot ce fac acești oameni este să fie ei înșiși, iar prin simpla lor prezență, prin modul în care se manifestă, ei reprezintă un model, o inspirație și o sursă de Iubire/ Bucurie/ energie pozitivă pentru alții.

Și voi, cei care citiți/ ascultați aceste mesaje, simțiți acea energie benefică atunci când aveți de-a face cu astfel de oameni, când sunteți în prezența lor, când sunteți în câmpul lor energetic. Și vă spun vouă că Dumnezeu vă cheamă să mergeți înainte, să intrați în râu acolo unde e apa adâncă.

Iar dacă sunteți pregătiți, ridicați mâinile și spuneți cu voce tare: „Doamne, te chem să fii prezent mai mult în viața mea!”.

Și știu că unora dintre voi o astfel de rugăciune le provoacă frică, pentru că înseamnă schimbări mai mari. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Dumnezeu deschide în fața noastră uși pe care niciun om nu le poate închide, dar sunt și cazuri în care Dumnezeu închide în fața noastră niște uși pe care om nu le mai poate deschide pentru noi. Și sunt oameni care trag de aceste din urmă uși, încearcă să le forțeze, bat cu pumnul în ele, încearcă să le deschidă în toate modurile posibile și nu reușesc să facă asta.

Deseori noi încercăm să forțăm deschiderea unor uși care este menit să rămână închise pentru noi. Și nu mă interesează cine ești și ce relații ai, nu mă interesează că tu cunoști niște inși pricepuți în a deschide ușile închise; niciun om nu va reuși să deschidă ușa pe care a închis-o Dumnezeu în fața ta.

Există mai multe motive pentru care Dumnezeu închide niște uși în fața ta:

1.Pentru că ceea ce este în spatele acelor uși nu este menit să fie al tău/ să fie experimentat de tine.

Uneori noi suntem supărați pe Dumnezeu, îi reproșăm că nu ne ajută sau dăm vina pe diavol, care și-a băgat coada și din cauza asta nu reușim noi să obținem ce ne dorim. Nu, nu e vorba de diavol, e mâna lui Dumnezeu care a încuiat acea ușă, ca să nu poți intra acolo. Pentru că ce e dincolo de acea ușă poată să fie ceva „bun”, dar să nu fie bun pentru tine.

Poate că pe moment pare foarte tentant, pare avantajos, pare „bun” pentru voi, dar de câte ori nu ați făcut lucruri care păreau o idee bună la momentul respectiv, dar care pe termen lung s-au dovedit a fi o idee foarte proastă? Ooooo, ce bun părea la momentul respectiv, ce tentant era, oho... ce ai fi pus mâna pe el… și ce demon s-a dovedit a fi! Ce frumos era, de sexy era, ce interesant era… și ce violent s-a dovedit a fi!

Când Dumnezeu închide o astfel de ușă în fața ta nu e o pedeapsă, este un mod de a te proteja. Dumnezeu te protejează de tine însuți, de dorințele tale nesăbuite, de inconștiența ta. Pentru că uneori ceea ce ne dorim nu ne este benefic.

De câte ori nu ați obținut ceea ce v-ați dorit și ați descoperit că acel lucru/ om era toxic pentru voi și v-a dus la dezastru?

Dumnezeu închide uneori anumite uși în fața noastră și noi nu știm că le-a închis pentru că ce era dincolo de acea ușă nu ne era benefic.

Vi s-a întâmplat vreodată să vă întâlniți cu un om, să pară că totul merge bine între voi și apoi, subit, acel om să dispară fără urmă și fără nicio explicație? Poate că voi ați crezut că e ceva în neregulă cu acel om, că e vorba de caracterul lui; nu, a fost mâna lui Dumnezeu, a fost o intervenție divină care te-a protejat. A fost Dumnezeu care a spus: „Prefer să suferi pentru puțin timp din cauza dispariției lui și apoi să-ți vezi de viața ta, decât să suferi din cauza lui toată viața. O să te separ de ceea ce nu e benefic pentru tine”.

Sunteți dispuși să mergeți pe mâna lui Dumnezeu și să spuneți: „Doamne, nu contează cât de bine arată acel ceva, cât de bun pare acel ceva, cât de bine sună, cât de tentant este; dacă nu e menit să fie al meu, nu-l vreau! Închide acea ușă pentru mine!”? (Samuel Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Există mai multe motive pentru care Dumnezeu închide niște uși în fața ta:

2. Pentru că Dumnezeu știe că meriți mai mult decât ceea ce se află dincolo de acea ușă.

Dumnezeu știe că ceea ce se află dincolo de acea ușă e mai puțin decât meriți și blochează ușa ca să te împiedice să te mulțumești cu puțin. Dumnezeu știe că acel om nu-ți poate oferi ceea ce meriți, că nu este capabil să-ți vadă valoarea, să te prețuiască la adevărata ta valoare, că el va fi tentat de corpul tău și te va dori pentru sex, dar nu te va respecta, nu va fi interesat de capacitatea ta intelectuală și alte calități. Și Dumnezeu spune: „Nu vreau să fii cu cineva doar pentru că acest om știe cum să te cucerească, pentru ca apoi să se joace cu sentimentele tale, vreau să fii cu cineva care este capabil să te prețuiască”.

Un bărbat care te vrea pentru sex poate să-ți cumpere o mașină sau să-ți ofere alte avantaje materiale, dar un bărbat care îți vede valoarea ca ființă te respectă și te onorează. Ce preferi?

Uneori Dumnezeu îți spune „Nu-ți permit să te mulțumești cu firimituri!” și îți limitează opțiunile, închizând în fața ta niște uși, eliminând tentațiile. De aceea îți blochează accesul la oameni care nu au intenții pure, la oameni care te mint, care vor să se folosească de tine, să profite de tine, la oameni care vor ceea ce le poți oferi tu, dar nu te vor pe tine.

Dacă un pantof nu îți vine, asta e, nu îți vine, nu poți să porți acel pantof, nu e pentru tine. Așa e și cu oamenii: dacă un om nu este potrivit pentru tine, nu este potrivit, n-ai ce face, nu-l poți face să te iubească, dacă el nu te iubește. Nu poți face un om să vadă Darul care ești, dacă el nu este capabil să-ți perceapă valoarea. Și dacă un om nu vede Darul care ești, nu poate să despacheteze acel Dar și să beneficieze de el. (Samuel Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Există mai multe motive pentru care Dumnezeu închide niște uși în fața ta:

3.Pentru că ceea ce se află dincolo de acele uși sunt doar distrageri.

Dumnezeu are pregătite pentru tine tot felul de lucruri importante, dar nu ți le poate da, fiindcă nu vrei să-l asculți și să-i urmezi ghidarea, ci te lași prins în tot felul de distrageri și încerci să faci ca lucrurile să se întâmple atunci când vrei tu. Nu vrei să te miști în concordanță cu Ordinea divină.

Dumnezeu vă spune unora dintre voi că trebuie să rupeți relația cu un anumit „el” din viața voastră, ca să aveți o relație mai strânsă cu El. Dumnezeu vă spune unora că de câte ori intrați într-o relație cu un „el” care vă joacă pe degete și vă face să vă pierdeți mințile, vă îndepărtați de El.

Orice om care pentru voi e mai presus de orice, pe care îl puneți mai presus de Dumnezeu, pentru care sunteți dispuși/ dispuse să faceți orice, orice om pe care-l ascultați mai mult decât îl ascultați pe Dumnezeu, reprezintă pentru voi un idol, reprezintă o distragere.

O distragere este orice lucru/ persoană care stă între tine și Dumnezeu, orice lucru/ persoană care limitează comunicarea ta cu Dumnezeu, orice lucru/ persoană care afectează conexiunea ta cu Dumnezeu. Și poate că e o distragere apetisantă, dar e tot o distragere. Poate e o distragere ambalată foarte frumos, foarte tentantă, dar e tot o distragere.

Uneori Dumnezeu închide în fața voastră uși ca să vă împiedice să vă încurcați cu un „el” care vă îndepărtează de El.

Știți când o să deschidă Dumnezeu ușile relațiilor pentru voi? Atunci când veți trăi pe principiul că relația voastră cu Dumnezeu este înainte de orice altă relație și când veți alege un om care respectă relația voastră cu Dumnezeu și înțelege că în ordinea priorităților voastre, el este după El.

Dacă un om te separă/ îndepărtează de Dumnezeu, poți fi sigur că nu e Acela/ Aceea pentru tine. Omul potrivit pentru tine îți întărește conexiunea cu Dumnezeu, nu ți-o face praf.

Tu crezi că atunci când te căsătorești sunteți doar tu și el/ ea? Nu, sunteți tu, el/ ea și El și trebuie să decideți ce veți face împreună în continuare. (Samuel Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Există mai multe motive pentru care Dumnezeu închide niște uși în fața ta:

4.Pentru că este timpul să-ți vezi de drum, să mergi inainte, nu inapoi.

Noi suntem foarte pricepuți la a ne agăța de ceva, dar nu suntem deloc pricepuți la a da drumul unui lucru/ om/ unei relații/ situații, atunci când a venit timpul ca acestea să iasă din viața noastră. Și în anumite cazuri este nevoie ca Dumnezeu să ne forțeze să-i dăm drumul, fiindcă altfel am rămâne agățați mult și bine de ceva ce a murit.

Vi s-a întâmplat să fie nevoie ca Dumnezeu să va ia cu forța un lucru/ om căruia nu voiați să-i dați drumul, deși adânc în interiorul vostru știați că s-a terminat?

Câți dintre voi nu stați chiar acum însetați lângă o „fântână” care a secat de mult și încercați în zadar să scoateți apă de acolo, deși ați mai încercat de nenumărate ori în ultimul timp și n-ați scos nimic? Ați strigat la fântână, v-ați certat cu fântâna, ați ocărât fântâna, v-ați rugat de ea să vă dea apă, ați amenințat fântâna, ați făcut incantanții lângă fântână, dar degeaba, e tot secată. Și deși a trecut atât de mult timp de când ați constatat că a secat, refuzați să acceptați acest lucru, nu vreți să mergeți mai departe și să căutați apă, vă încăpățânați să încercați să scoateți apă dintr-o fântână care a secat.

Ce face Dumnezeu uneori, în astfel de situații? Dacă nu ai suficientă minte ca să înțelegi că din fântâna aia nu vei mai putea scoate apă și să pleci în căutarea altei fântâni, ca să-ți potolești setea, Dumnezeu te va forța să mergi mai departe. O să ajungi să fii atât de chinuit de sete, că vei simți că dacă nu găsești apă undeva, o să mori.

Unii dintre voi sunteți atât de „deshidratați” în situațiile/ relațiile/ slujbele în care vă aflați, încât v-ați pierdut forța vitală. Și tot încercați să scoateți apă de ani de zile din acea fântână secată. Dumnezeu vă spune: „Înțelege că acest sezon s-a încheiat. Mergi mai departe, fiindcă am pregătit ceva nou pentru tine! Te așteaptă o binecuvântare dacă pleci la drum!”, dar voi nu și nu, nu vă dați mișcați de lângă fântâna secată.

Este spre binele tău să înțelegi când s-a încheiat un sezon, când este timpul să-ți vezi de drum. Este spre binele tău să înțelegi că dacă Dumnezeu îți spune că ceva s-a încheiat, atunci acel ceva s-a încheiat, gata, nu se mai poate face nimic.

Dacă va fi nevoie, Dumnezeu ne va forța să plecăm de lângă fântânile seci. Și n-o să ne placă. Dar asta e; dacă va fi cazul, Dumnezeu va folosi orice mijloc pentru a ne determina să plecăm dintr-un loc în care altfel am rămâne toată viața, irosindu-ne energia și timpul, agățați de ceva ce nu era menit să rămână în viața noastră, ci era doar un sezon care s-a încheiat.

Cei mai mulți oameni nu înțeleg că Dumnezeu i-a plasat într-un loc doar pentru o perioadă limitată, ca să-i pregătească pentru altceva mai bun; ei vor să facă ceva permanent din ceva ce era menit să fie temporar. Nu se poate. Nu așa merg lucrurile. Nu poți face ca niște oameni care a fost menit să se afle temporar în viața ta, să rămână alături de tine toată viața; indiferent cât te-ai agăța de ei, nu vei reuși să-i ții pentru totdeauna lângă tine. Și uneori e nevoie ca Dumnezeu să te forțeze să le dai drumul și să-ți vezi de calea ta.

Plecați de bună voie de lângă fântânile seci din viața voastră! Nu ajungeți în situația în care să vă forțeze Dumnezeu să mergeți mai departe! (Samuel Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Există mai multe motive pentru care Dumnezeu închide niște uși în fața ta:

5.Pentru că ușile închise în fața noastră ne învață smerenia.

Ușile închise ne învață că nu putem avea totul atunci când vrem noi și cum vrem noi.

Uneori noi batem la o ușă închisă și ne gândim: „Dar eu vreau acest lucru! Eu vreau să am o relație cu acest om!”. Și Dumnezeu spune: „Nu este vorba despre ce vrei tu și cum vrei tu. Dacă totul s-ar întâmpla când vrei tu și cum vrei tu, asta ar înseamnă că tu ai fi Dumnezeu. Asta ar însemna că se face voia ta, nu că se face Voia Mea”.

Dumnezeu închide niște uși în fața noastră pentru că suntem atât de aroganți, încât credem că Dumnezeu ar trebui să facă ce vrem noi, când vrem noi, cum vrem noi. Nu ne vedem lungul nasului.

Dumnezeu vrea să vadă dacă noi ne păstrăm credința în El indiferent că se întâmplă ce/ cum/ când vrem noi sau nu.

Știi că ești suficient de matur ca să accesezi darurile pe care Dumnezeu le are pregătite pentru tine, știi că ești pregătit să primești „Da”-urile lui Dumnezeu, atunci când știi să primești/ accepți „Nu”-urile lui Dumnezeu.

Noi suntem atât de dezechilibrați, ne bazăm atât de mult pe faptul că Dumnezeu „ne va da/ ne va face/ ne va scăpa de….”, încât nu mai luăm în considerare și varianta că Dumnezeu ar putea să ne spună „Nu, nu-ți dau asta/ nu fac asta pentru tine/ nu te scap de asta”.

Întrebați-vă: „Pot face față unui «Nu» primit din partea lui Dumnezeu?”.

De exemplu, dacă voi v-ați programat nunta pentru o anumită dată, ați făcut toate pregătirile, ați cumpărat cele necesare, ați plătit un acont la restaurant și cu o zi înainte, Dumnezeu spune „Nu, n-o să aibă loc această nuntă mâine”, cum reacționați?

Câți dintre voi ați spune „Facă-se Voia Ta!” și ați accepta că nunta nu se mai ține? (Samuel Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Puteți face față „Nu”-ului primit din partea lui Dumnezeu?

Puteți accepta acest „Nu” știind că este spre Binele vostru cel mai Înalt?

Puteți spune cu sinceritate: „Doamne, mulțumesc pentru că mă ajuți să accept «Nu»-urile tale. Mulțumesc pentru că mă ajuți să am atâta credință în tine, încât să merg pe principiul «Facă-se Voia Ta, nu voia mea!» Mulțumesc pentru că ai închis ușile care mă duceau către lucruri care nu-mi erau benefice. Mulțumesc pentru că m-ai împiedicat să intru în relații care nu-mi erau benefice, pentru că ai îndepărtat de mine oameni care nu erau potriviți pentru mine, pentru că ai făcut să fiu dezamăgit din punct de vedere al dorințelor cărnii, ca să-mi protejezi inima”? (Samuel Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Noi avem nevoie de relații cu oameni care onorează ființa care suntem acum, dar care VĂD POTENȚIALUL NOSTRU ȘI NU NE LASĂ SĂ NE PLAFONĂM, oameni care ne sărbătoresc succesele din prezent și ne vorbesc cu entuziasm despre ceea ce putem realiza în continuare.

Mă refer la oameni capabili să vadă că putem realiza lucruri mult mai importante decât am făcut-o până acum și ne provoacă să mergem mai departe pe calea evoluției noastre.

Ei ne felicită din inimă pentru victoriile actuale și ne fac să simțim că suntem capabili de mai mult, că putem cuceri noi vârfuri.

Aveți pe cineva în viața voastră care onorează succesele voastre din prezent, dar vă amintește că puteți mult mai mult de atât și vă provoacă să mergeți și mai sus?

Aveți pe cineva în viața voastră care vă spune că nu ați ajuns la nivelul cel mai înalt la care ați putea ajunge, că sunteți meniți să faceți mai mult cu viața voastră? Sau sunteți înconjurați de oameni care vă fac să simțiți că ceea ce ați făcut până acum este maximum a ceea ce puteați realiza și că de acum înainte nu mai aveți cum să creșteți?

Sunteți înconjurați de oameni care încearcă să vă convingă să vă mulțumiți cu ceea ce ați făcut până acum?

Sunteți înconjurați de oameni care încearcă să va descurajeze să mergeți mai departe pe calea voastră, care preferă să rămâneți unde sunteți acum? (Samuel Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Una dintre cele mai clare dovezi ale credinței tale neclintite în Divinitate este aceea că nu cedezi atunci când te confrunți cu greutăți majore, că reziști, că indiferent cât îți este de greu, nu te lași doborât, nu-ți pierzi credința, că dacă ai căzut în genunchi, te ridici și mergi înainte, știind că totul are un rost.

Poți să ai încredere în Dumnezeu chiar și atunci când simți că ești pe fundul prăpastiei, că nu mai ai scăpare? Poți să te ții tare chiar și atunci când simți că ești la capătul puterilor?

Ai tu puterea să te confrunți cu obstacolele care apar în calea ta, poți să treci prin încercările respective chiar dacă sunt dificile, poți să mergi mai departe chiar și atunci când viața îți aduce o lovitură după alta? Ai puterea să păstrezi convingerea că Dumnezeu e cu tine și să nu te dai bătut?

Fiindcă viața omului nu e numai despre bucurii și succese, este și despre durere, despre eșec, despre obstacole. Și e binecuvântat omul care, chiar și când trece printr-o grea încercare, nu cedează, nu se lasă copleșit, nu disperă. Binecuvântat e omul care chiar și atunci când trece prin încercări dificile își păstrează integritatea – e binecuvântat fiindcă el trece acel test și va primi recompensele aferente.

Dumnezeu nu va da drumul unor Daruri pe care le are pentru tine, până nu treci anumite teste.

Unii dintre voi nu primiți lucrurile pe care Dumnezeu le are pregătite pentru voi pentru că nu reușiți să treceți testele care vă sunt puse în față, fiindcă vă lăsați doborâți, fiindcă vă pierdeți credința, fiindcă vă plângeți de milă, fiindcă sunteți frustrați, fiindcă sunteți nemulțumiți că „viața e nedreaptă cu voi”, fiindcă rămâneți blocați în situații disfuncționale/ toxice. (Samuel Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Vor fi unele situații în viața ta în care Dumnezeu va interveni în moduri miraculoase pentru a te scoate din ele, dar vor fi multe situații în care va trebui să te scoți singur, să dovedești că poți face față dificultăților, că ai puterea, rezistența și perseverența necesare pentru a depăși greutățile.

În acestea din urmă Dumnezeu îți va fi alături cât timp vei acționa în așa fel, încât să te scoți singur din acea situație. Tu trebuie să dovedești că ești capabil să faci față dificultăților, că ești rezistent, că ai puterea de a te ridica atunci când ai căzut și de a merge mai departe. Tu trebuie să dovedești că ești capabil ca și în situații în care simți că nu mai poți, tot mai faci un pas înainte, știind că acea încercare are un rost, având încredere că Dumnezeu știe ce face.

Credința ta în Dumnezeu o dovedești cu adevărat atunci când treci prin încercări grele, nu atunci când totul e bine. Până nu dovedești prin testare că ai credință deplină în Dumnezeu, faptul că spui că ai credință în Dumnezeu nu reprezintă decât niște vorbe goale.

E în regulă să fii obosit uneori, dar nu e în regulă dacă te dai bătut, dacă pierzi orice speranță, dacă îți pierzi credința în Dumnezeu, dacă renunți și te scoți singur din joc. (Samuel Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Să spui că ai credință în Dumnezeu și să cedezi, să te dai bătut în vremuri grele, înseamnă că de fapt nu ai credință în Dumnezeu.

Vrei să spui că ai încredere că Dumnezeu te susține în vremurile bune, dar nu ai încredere că Dumnezeu te poate ajuta să răzbați în vremurile grele? În ce fel de Dumnezeu slab, deficient, anemic, crezi tu?

Să te dai bătut înseamnă să-i spui lui Dumnezeu: „Nu cred că mă poți ajuta!”.

Toți cei care credeți în Dumnezeu veți trece prin încercări dificile, toți veți avea parte de teste în viață. Toți! Nu scapă nimeni de așa ceva. Dar dacă tu crezi cu adevărat în Dumnezeu, de câte ori o să cazi te vei ridica. Nu vei rămâne la pământ tot restul vieții, nu te vei da bătut.

Atunci când cazi, Dumnezeu îți spune „Ridică-te! Poți s-o faci! Ridică-te!”.

A te da bătut când ești la greu nu este o opțiune pentru un om care are cu adevărat credință în Dumnezeu. (Samuel Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Să nu cunoști viitorul este cel mai mare dar pe care ți-l dă Dumnezeu. Ce este spre binele tău cel mai înalt nu poate fi cunoscut niciodată. Nu așa lucrează Dumnezeu. El/ea nu-ți va spune dinainte, „Hei, pregătește-te pentru... Va fi uimitor”. 

Dumnezeu are nevoie ca tu să ai încredere în el/ea în necunoscut, mai ales în necunoscut ca să te poată ghida direct în ceea ce nu poți vedea că este ÎNTOTDEAUNA cel mai înalt rezultat! 

Când te afli neștiind, poți avea încredere că pășești în vortexul lui Dumnezeu. Se numește necunoscut. 

Când te afli liber căzând într-un viitor de care nu ești sigur, poți avea încredere că zbori deasupra aripilor lui Dumnezeu. 

Când ești frustrat că nu ai răspunsuri, poți avea încredere că ești în mâinile lui Dumnezeu în acel moment, și ești dus direct în ceea ce urmează. 

Cel mai mare dar pe care ți-l poți face chiar acum este să ai încredere în necunoscut. Ce se întâmplă dacă ceva mult mai mare decât tine te călăuzește și este în orbire, întunericul care ți se va arăta? (Lorie Ladd) Traducerea Mihaela Dan

Într-o bună zi îți vei da seama că nu a meritat să te consumi pentru nimic, că toate sunt trecătoare și că e inutil să-ți întuneci zilele făcându-ți sute de griji, probleme și gânduri cu privire la te miri ce situații. Vei realiza că nu e un mit, ci o REALITATE, un ADEVĂR ADÂNC că totu-i trecător afară de DUMNEZEU, și că necazurile, grijile, problemele, oricât de întortocheate și de complicate ar părea, toate trec și ele. Vei vedea că Luminița de la capătul tunelului chiar există, în ciuda faptului că drumul pe care l-ai parcurs până la ea a fost greu și lung. Însă vederea ei depinde de Nădejdea, Dragostea, Credința ta!

Îți vei da seama apoi, că sunt oameni care nu pot fi schimbați, pentru că nu doresc nicidecum să se schimbe, și vei constata că în scurtul timp în care vei interacționa cu ei, va trebui doar să-i suporți așa cum sunt, să le rabzi căderile și scăderile, și să nu-ți mai bați capul deloc să le explici ceva. Oricum nu ar funcționa!

Și, cel mai important lucru, vei realiza cât de mult contează să trăiești fiecare zi, exact așa cum e, ca pe un DAR DUMNEZEIESC, cu bunele și relele ei, să înțelegi că atâta timp cât ești sănătos și întreg, și încă faci umbră pământului, ar trebui să nu-ți mai pese de altceva, decât să trăiești așa cum simți că te împlinești ființial și sufletește, slăvind pe Dumnezeu, și făcând ce-ți aduce fericire ție și celor din jurul tău. Să râzi și să te bucuri uneori din toată inima, să plângi dacă vrei alteori, să te descarci, dar să fii conștient că nimic nu te poate doborî pe lumea asta dacă nu-i permiți. De ce? CĂCI E CU TINE DUMNEZEU ! Nu prin puterea ta ești tare tu, ci prin Atotputernicia Aceluia în care te încrezi!

Tratează orice greutate sau ispită cu seninătate și răbdare, cu inima smerită și împăcată, ia totul pas cu pas și ține minte că absolut nimeni și nimic nu te poate îngenunchea sau pierde cu excepția lui Dumnezeu. În rest, tot și toate te pot căli, smeri sau curăți, învăța lecții de răbdare sau înțelepți, într-un cuvânt maturiza și crește către Cer! Iar seara, nu uita să mulțumești plin de recunoștință dând Slavă și Laudă lui Dumnezeu, și încredințându-i pe deplin și a doua zi și restul vieții tale pe pământ, căci nu are rost să-ți mai faci alte griji în plus! Doar știi că "ajunge zilei răutatea ei"....(Protosinghel Hrisostom Filipescu)

Unii oameni gândesc la modul „Dacă Dumnezeu m-ar fi iubit, nu ar fi permis să mi se întâmple așa ceva!”.

Nu, nu e deloc așa.

Dumnezeu permite să treci prin așa ceva tocmai pentru că te iubește. Dumnezeu permite să treci prin așa ceva pentru că te pregătește pentru ceva anume, pentru că este necesar să înveți niște lecții ca să poți primi următoarele binecuvântări pe care le pregătește pentru tine.

Sunt unele lucruri pe care nu le poți învăța într-o plimbare de voie, pe care nu le poți învăța decât atunci când ajungi în situația de a păși pe cărbuni aprinși. Sunt lucruri legate de propria persoană, de propria putere/ rezistență pe care nu le poți învăța decât în împrejurări dificile, sunt niveluri de credință pe care le vei accesa numai în momente de mare zbatere, de mare durere.

De aceea Dumnezeu permite să trecem prin astfel de teste. Și toate aceste încercări nu sunt menite să ne omoare, sunt menite să ne ajute să evoluăm.

Greșeala pe care o facem mulți dintre noi este că atunci când avem parte de o încercare, căutăm o cale de „a scăpa” de ea, nu suntem dispuși să ne confruntăm cu ceea ce este în fața noastră și să ne întrebăm „Doamne, ce vrei să învăț din această experiență? Ce vrei să mă înveți, în timp ce trec prin această experiență dificilă? Care este Darul din acest test prin care trec?”.

Când ești capabil să abordezi în acest fel încercările dificile din viața ta dovedești că ai cu adevărat credință în Dumnezeu. Altfel, poți să spui că tu crezi în Dumnezeu, dar acelea sunt doar vorbe goale.

Când intrați în astfel de teste, nu mai căutați calea de „a scăpa” de ele, căutați lecția din test. Altfel nu puteți evolua. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Viața nu este numai lapte și miere, nu este o plimbare de plăcere. Vor fi momente frumoase și momente dureroase, vor fi succese și eșecuri, vor fi bucurii și necazuri.

Înțelegeți acest lucru și permiteți-vă să experimentați pe deplin și bunele și relele, nu mai încercați să scăpați de teste, fiindcă acestea vă învață niște lecții.

Când vine momentul și Viața vă pune în față niște teste, nu mai opuneți rezistență, nu mai refuzați să acceptați existența testului, nu mai căutați căi de scăpare; treceți prin acel test și învățați-vă lecția din el. Și dacă v-ați învățat lecția, nu va fi nevoie să treceți prin acel test din nou.

Dacă tu renunți și te retragi în mijlocul testului sau dacă nu ai învățat lecția, va trebui să dai din nou testul. Îl vei da iar și iar, până îți vei învăța lecția.

Și vreau să înțelegeți bine: nu spun că dacă vă învățați lecția din acel test, nu veți mai da niciun test niciodată; spun că nu veți mai da acel test.

Dacă vă întrebați: „De ce mi se întâmplă asta din nou?” - indiferent ce este „asta” -, vă spun eu: pentru că nu v-ați învățat lecția de prima dată. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Dumnezeu îți trimite încercări ca să îți dezvolte curajul, disciplina, rezistența, puterea, înțelepciunea și astfel îți întărești credința în EL, dar dacă atunci când ți se dă un test tu cauți o cale de scăpare, nu înveți nimic și pici testul.

De aceea unii dintre voi treceți iar și iar prin încercări de același tip și vă plângeți că n-aveți noroc, că Dumnezeu v-a pedepsit, că aveți o soartă grea, etc. Sunteți mereu în necaz - același tip de necaz - pentru că Dumnezeu vă transmite: „Tu ești un elev slab. Nu vrei să înveți deloc din ceea ce ți se întâmplă, nu vrei să treci clasa. Eu încerc să te învăț ceva, să te ajut să crești, să devii mai puternic, dar tu ești atât de ocupat să îți plângi de milă, încât nu mai ai timp să-ți înveți lecția”.

Dar acel test n-o să dispară, Viața ți-l va pune în față iar și iar, până îl treci, nu poți scăpa.

Îmi amintesc că pe vremea în care eram la școală, erau copii pe care i-am găsit în școală când am intrat în gimnaziu și pe care i-am lăsat în aceeași școală atunci când am plecat la liceu. Repetau an după an clasa, fiindcă nu treceau testele. Exact așa sunteți și unii dintre voi, sunteți blocați într-un ciclu disfuncțional. Vouă vă place să rămâneți în zona voastră de confort, nu vă place inconfortabilul, nu înțelegeți că dacă vă ocupați de acel „inconfortabil" atunci când apare, veți urca la un nou nivel și vă va fi mai bine după aceea.

Neplăcerea de a ne ocupa acum de o situație inconfortabilă va fi urmată de bucuria recompensei pe care o vom obține după ce am trecut testul.

Pe Dumnezeu nu-l interesează ca tu să duci o viață de plăceri frivole, „să te distrezi”; pe Dumnezeu îl interesează ca tu să te maturizezi, să evoluezi. Dumnezeu nu este interesat ca tu să stai o viață în zona de confort, să te bucuri de plăceri mărunte; El preferă să te vadă plângând acum, pe moment, cât treci printr-o încercare și apoi să te vadă zâmbind pentru mult timp, după ce ai urcat la un nou nivel de maturitate/ înțelepciune.

Pe Dumnezeu îl interesează să evoluezi, nu să savurezi stagnarea. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Când știi că Dumnezeu și-a pus mâna deasupra ta, nu îți mai faci griji cu privire la cei care ridică mâna asupra ta. Pentru că știi că nimeni nu este mai puternic decât Dumnezeu.

Fiți conștienți de ceea ce face Dumnezeu pentru voi, fiți conștienți ce semne/ mesaje/ îndrumări vă trimite Dumnezeu!

Ar fi spre binele vostru să aveți mai puține așteptări de la alții și mai multe pretenții de la voi înșivă.

Dacă aveți mai puține așteptări de la alții nu veți mai fi dezamăgiți că acei oameni nu s-au ridicat la nivelul așteptărilor voastre. Pe de altă parte, este necesar să cereți mai mult de la voi înșivă, să vă ridicați standardele în ceea ce vă privește.

Dumnezeu vă va lua „cârjele”, va îndepărta de voi persoanele de care sunteți dependenți. Dacă v-ați bazat mereu pe alții care să vă ajute când aveți nevoie, care să vă rezolve problemele, care să vă care poverile, pe umărul cărora să vă plângeți de milă, care „să vă facă fericiți”, acei oameni vor fi îndepărtați, ca să învățați să vă bazați pe voi înșivă, nu să fiți dependenți de alții.

Dumnezeu nu vrea să mai folosiți „cârjele” pe care le-ați folosit până acum, Dumnezeu va tăia cordonul ombilical care vă leagă de oameni de care depindeți financiar, emoțional sau în orice alt fel, care sunt „salvarea voastră” în orice situație de criză. Dumnezeu vrea să învățați să vă descurcați cu propriile puteri, să învățați să zburați.

O să rămâneți fără „cârje” și o să fiți nevoiți să vă asumați puterea personală, să cereți mai mult de la voi înșivă.

Voi aveți resurse interioare/ abilități/ talente/ Daruri la care nu le-ați folosit niciodată, pentru că îi aveați pe alții care se ocupau de rezolvarea problemelor voastre, de „salvarea” voastră de câte ori era nevoie de așa ceva. (Samuel Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Alegeți să nu vă mai comparați cu alții!

Nu este un lucru înțelept să te compari cu alții. În acest mod vă trageți singuri în jos și limitați ceea ce va face Dumnezeu prin/ cu voi. Dumnezeu vă va folosi pe fiecare dintre voi într-un mod diferit, deci nu vă servește la nimic să vă comparați cu alții.

Nu vă mai uitați la ce/cum fac alții, faceți ce sunteți ghidați să faceți voi, așa cum sunteți ghidați să faceți voi! Așa veți ajunge să aveți o viață împlinită.

Nu vă comparați cu alții, nu concurați cu alții, nu vă conformați regulilor stabilite de alții. Faceți-vă Lucrarea unică în modul vostru unic. Nu vă uitați peste umăr, nu vă uitați peste gard, nu vă uitați decât în interior vostru.

Nu fiți invidioși pe alții, nu fiți intimidați de ceea ce fac alții, bucurați-vă de succesul altora și vedeți-vă de treaba voastră așa cum sunteți ghidați divin să o faceți.

Dumnezeu nu va face prin tine ceea ce va face prin mine, deci nu am motive să mă compar cu tine; este firesc să ne dorim lucruri diferite, să facem lucruri diferite, în moduri diferite. (Samuel Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Alegeți să trăiți în Acum, fiți prezenți în viața voastră!

O mulțime de oameni nu trăiesc în prezent, ci sunt fie cu gândul la ce s-a întâmplat în trecut, fie își fac planuri sau griji cu privire la ce se va întâmpla în viitor.

Trăiți în prezent, concentrați-vă atenția pe ce se întâmplă Acum, fiindcă altfel ratați mesaje/ semne/ îndrumări care vă sunt trimise de Dumnezeu în acest moment!

Nu mai permiteți nimănui să vă grăbească, să vă determine să luați niște decizii pe care nu sunteți pregătiți să le luați! Fiți atenți atunci când niște oameni fac presiuni asupra voastră/ încearcă să vă grăbească, când niște oameni trag de voi ca să faceți niște lucruri pe care nu vreți sau nu sunteți pregătiți să le faceți!

Și de asemenea, fiți atenți și atunci când aveți de-a face cu oameni care încearcă să vă lege cu cătușele de trecut, care nu vă permit să uitați/ dați drumul unor lucruri care s-au întâmplat cu mult timp în urmă.

Aveți răbdare și așteptați momentul potrivit, nu vă grăbiți să faceți anumite lucruri înainte de momentul potrivit, să mergeți în anumite locuri înainte de momentul potrivit. Dumnezeu pregătește lucrurile în așa fel, încât să fiți la momentul potrivit în locul potrivit, cu oamenii potriviți. Nu forțați lucrurile, respectați Ordinea divină. Nu vă mai întindeți pentru a lua lucruri pentru care nu sunteți pregătiți. (Samuel Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Inchideți toate „fișierele” vechi, pe care nu le mai folosiți, dar care au rămas deschise.

Este valabil, printre altele, pentru gânduri care vă duc în trecut, care vă împiedică să vă concentrați pe ceea ce se întâmplă în prezent.

Este valabil, printre altele, pentru relații care s-au terminat de ceva vreme, dar de care nu v-ați eliberat la nivel emoțional/ energetic. Relația respectivă s-a încheiat și persoana respectivă și-a văzut de viața ei, dar voi n-ați închis ușa definitiv, ci ați lăsat-o întredeschisă, pentru orice eventualitate.

Unii dintre voi ați fost respinși, ați fost trădați, ați fost abandonați, ați fost răniți, dar continuați să țineți ușa întredeschisă pentru acei oameni, fiindcă încă nu sunteți dispuși să renunțați la ei, încă mai sperați că se vor întoarce la voi, încă mai tânjiți după ei. Unii nu sunteți dispuși să acceptați că s-a terminat, deși s-a terminat de ani de zile. Și de aceea sunteți blocați în trecut, incapabili să trăiți în prezent. De aceea ratați oportunități care vă sunt oferite în prezent – pentru că sunteți blocați în trecut.

Este valabil, de asemenea, pentru ură, furie, resentimente, regrete, rușine pentru lucruri care s-au întâmplat în trecut.

Închideți odată acele capitole din trecutul vostru pe care nu le-ați închis până acum! Ele vă împiedică să fiți cu adevărat prezenți în Acum.

Se întâmplă atât de des ca Dumnezeu să trimită binecuvântări unor oameni, dar ei să nu fie prezenți, pentru a le primi!

Câte uși nu au fost deschise în fața unor oameni, dar ei nu erau cu adevărat prezenți, ca să intre pe acele uși! Ei erau prezenți din punct de vedere fizic, vedeau acele uși deschise, dar nu erau prezenți la nivel emoțional și de aceea nu puteau intra pe acele uși, nu puteau profita de acele oportunități.

Știți cum este când vă sunt trimise prin poștă diverse documente: unele dintre ele vă sunt lăsate în cutia poștală, dar unele documente sunt atât de importante, încât trebuie să vă fie înmânate personal, cu semnătură de primire. Dacă nu sunteți prezenți acasă, ca să primiți plicul, acesta nu este lăsat la cutia poștală și nici altei persoane. Și după câteva zile, dacă nu ați luat plicul, acesta se întoarce la expeditor.

Exact așa se întâmplă și cu unele dintre oportunitățile pe care vi le trimite Dumnezeu: ele sunt atât de importante, atât de prețioase, încât nu-ți vor fi lăsate la ușă sau în cutia poștală, dacă nu ești prezent ca să le primești. Ele se vor întoarce la expeditor. (Samuel Blakes) Traducerea Mihaela Dan

“L-am rugat pe Dumnezeu să ia mândria de la mine, iar Dumnezeu mi-a răspuns:

– Nu! Mândria nu se ia, de ea trebuie să te lepezi!

L-am rugat pe Dumnezeu să-mi dea răbdare și EL mi-a răspuns:

– Nu! Răbdarea este cununa încercărilor, nu se dă, ci se dobândește!

L-am rugat pe Dumnezeu să-mi dăruiască fericirea și EL mi-a răspuns:

– Nu! Eu îți dau Binecuvântarea, dar depinde de tine să fii fericit!

L-am rugat pe Dumnezeu să mă ferească de durere și Dumnezeu mi-a raspuns:

– Nu! Suferințele îl îndepartează pe om de grijile lumești și îl apropie de Mine!

İ-am cerut lui Dumnezeu creștere duhovnicească și Dumnezeu mi-a răspuns:

– Nu! Duhul trebuie să crească singur, EU doar îl altoiesc, ca să aducă roade!

L-am rugat pe Dumnezeu să mă ajute să-mi iubesc aproapele, așa cum mă iubește EL și Dumnezeu mi-a spus:

– În sfârşit ai înțeles ce trebuie să ceri!

Apoi, İ-am cerut lui Dumnezeu putere și EL mi-a dat încercări ca să devin un OM puternic!”

(Sursa: Pr. Irodion – Sf. Mănăstire Lainici)

Oamenii nu ajung peste noapte să fie complet deconectați de la Dumnezeu; se întâmplă în timp, încetul cu încetul.

De aceea este important să-ți observi în fiecare zi inima cu atenție și să verifici: „Simt astăzi aceeași iubire de Dumnezeu pe care am simțit-o ieri? Sunt azi la fel de dornic de a-l avea în viața mea pe Dumnezeu pe cât am fost ieri? Sunt astăzi la fel de dornic să urmez ghidarea divină pe cât am fost ieri?

Puterea, banii, popularitatea, faima nu anulează nesiguranțele noastre.

Unii oameni încearcă să se elibereze de durerea pe care au experimentat-o, alții încearcă să își recupereze stima de sine, alții încearcă să depășească umilințele la care au fost supuși în trecut, să le dovedească celor din jur că au valoare, că au reușit să obțină succesul într-un domeniu sau altul. Cei mai mulți dintre aceștia nu sunt conștienți că au traume nevindecate care îi conduc, care îi determină să facă alegerile pe care le fac, care îi împing să vâneze succesul cu orice preț. De aceea ei nu ascultă ghidarea divină, ci încearcă să obțină mai mult decât au nevoie, vor să aibă și ceea ce nu era menit să fie al lor, ca să compenseze ceva ce le-a lipsit în copilărie.

Iată o întrebare esențială: câte dintre ambițiile/ țelurile/ obiectivele voastre își au rădăcinile în traumele nevindecate din interiorul vostru? (Yannik McKie's) Traducerea Mihaela Dan

Pierde-te în serviciu prin iubire...

... & Vei trece fiecare test

Draga mea; acest leac necesar umanității, conștiinței, karmei și rebeliunii întunecate de pe această planetă și toți oamenii de pe ea este... ca fiecare bărbat, fiecare femeie și fiecare copil să se piardă în slujire și în misiunea sacră de a finaliza lucrările lui Dumnezeu pe pământ.

Au existat forțe Luciferice care au încercat corupția ființelor acestei Planete să creadă că alte preocupări departe de Dumnezeu ar trebui să aibă prioritate. Acestea sunt preocupările ego-ului și ale sinelui mic în locul Sinelui și Sufletului Superior.

Această cale coruptă este plină de suferință și luptă autoimpusă. Haideți să rupem cu toții lanțurile și legăturile acestui întreg coșmar & iluzie, înțelegând că, în adevăr, nu are nicio legătură cu adevăratele inițieri ale căii superioare & Dumnezeu.

Pierde-te în slujire prin iubire, pentru iubire, pentru Dumnezeu în tine și omenie, și vei trece orice încercare pe parcurs.

Este atunci când ați ales această flacără sacră a vieții și divinității unul în celălalt și vă înălțați prin inimă, aducând asta în capul vostru, acest plan divin prin voia lui Dumnezeu se manifestă. Fă-ți prioritate pentru a servi prin iubire, dăruiește oamenilor cu adevărat nevoiași de pe această planetă și permite ca toată viața să fie purificată de propria flacără a inimii tale.

Fă-ți misiunea și scopul de a-i ajuta pe cei care suferă de credința în separarea de Dumnezeu. Când îți asumi misiunea divină, nu mai ai timp de pierdut cu ego-ul și cu eul tău mic.

Este timpul să ne ridicăm la planul Domnului de a prelua stăpânirea acestei frumoase planete. Trebuie să ne construim comunitatea și să renunțăm la mândria de sine. Doar prin aceste false amăgiri implantate în noi există divizare & separare. În lumina flăcării adevărului experimentăm realizarea pe Unitate & Iubire. Doar dragostea este reală.

Dacă urmezi calea ego-ului, eul mic, te va consuma. Este proiectat pentru a distruge oameni. Te păcălește într-o falsă plăcere, dar în cele din urmă este suferință și moarte și cicluri dacă recoltarea energiei. Îți va lua fiecare părticică din energie, fiecare părticică din timpul tău și nu îți va da nimic. Înțelege asta profund.

Trebuie să eliberați această cale inferioară pentru că ea nu este calea acestei conștiințe a Pământului sau a Uniunii Divine. Ne îndreptăm spre codurile Conștiinței lui Hristos și cea mai înaltă chemare posibilă. (Abigail Stellar Shekinah)

De ce suntem înșelați și răniți în relații?

Pentru că facem din partener un idol și așteptăm de la el ceea ce doar Dumnezeu ne poate oferi. Vrem ca partenerul să ne dea siguranță, dar viața ne învață că nicio siguranță nu este reală. Vrem ca partenerul să ne facă fericiți, dar viața ne învață că fericirea nu vine din exterior. Ceea ce idolatrizăm va deveni exact ceea ce ne va dezamăgi, pentru că viața ne vrea liberi, nu dependenți.

Nu partenerul ne trădează, ci viața ne arată că ne-am pus speranțele în ceva trecător. Suntem înșelați pentru că ne legăm de oameni, iar viața vrea să ne învețe detașarea.

Dacă tu crezi că cineva trebuie să-ți fie fidel, vei descoperi că nimic nu este garantat. Dacă pui partenerul mai presus de Dumnezeu, vei învăța că nimic nu este mai presus de El. (Marius Ghidel)

Mentorul meu îmi spunea tot timpul; „Nu-i hărțui pe cei din jur cu credințele tale religioase/ spirituale!”.

Eu sunt creștin și toată lumea care mă cunoaște știe asta. Dar sunt capabil să-mi păstrez perspectiva mea creștină asupra lucrurilor și să nu fac rabat în privința standardelor mele de moralitate și integritate, și în același timp, să interacționez dintr-un spațiu al bunătății, al compasiunii, al înțelegerii, toleranței și răbdării cu cei care au alte convingeri religioase/ spirituale decât mine. Nu sunt dintre cei care-și forțează convingerile religioase/ spirituale asupra altora, nu îl bag pe Dumnezeul meu nimănui pe gât. Nu fac asupra nimănui presiuni să accepte convingerile mele și să trăiască în conformitate cu acestea.

Isus nu a forțat pe nimeni să creadă în El, să-l urmeze, să-i urmeze învățăturile. El a interacționat cu fiecare de la nivelul la care se afla persoana respectivă.

Tu poți să fii cât ai fi de documentat în privința Bibliei, poți să citești zi de zi scripturile, dar nu ești un om cu adevărat spiritual până nu înțelegi că nu ai dreptul să forțezi pe nimeni să creadă ce crezi tu, că nu ai dreptul să le bagi pe gât altora credințele tale.

Sunt o mulțime de oameni care au foarte multe cunoștințe legate de spiritualitate, dar sunt imaturi și nu sunt capabili să respecte dreptul celorlalți de a crede ce vor ei să creadă, de a avea altă părere decât ei. Sunt vehemenți când își exprimă părerile și sunt agresivi în încercarea lor de a-i determina pe cei din jur să le adopte credințele spirituale. Acești oameni le impun celorlalți standarde la care acei oameni nu se pot ridica, au pretenții absurde.

Dacă tu urmezi adevărata învățătură creștină, atunci îți dorești ca ceilalți să facă ce vrea Dumnezeu, nu ce crezi tu că vrea Dumnezeu. Iar asta este între ei și Dumnezeu, nu are nicio treabă cu tine.

De-a lungul timpului o mulțime de oameni ai bisericii au făcut ca religia creștină, Dumnezeu și biserica să fie despre ei, nu despre Dumnezeu.

Din punctul meu de vedere, nu e treaba mea să-i „salvez” pe alții; se ocupă Dumnezeu de asta mult mai bine decât aș putea să o fac eu. Treaba mea este să fiu cel mai bun exemplu care pot fi, privind modul în care trăiește un om care crede cu adevărat în Dumnezeu. Treaba mea este să le arăt celor din jur prin faptele mele ce înseamnă să trăiești în Dumnezeu, nu să le țin lecții despre asta.

Treaba mea nu este să trag de alții ca să facă/ trăiască așa cum cred eu că „ar trebui” să facă/ trăiască; treaba mea este doar să plantez o sămânță și în rest, toate se vor întâmpla după Voia lui Dumnezeu, la timpul rânduit de Dumnezeu.

Eu am printre clienții cu care fac terapie oameni de diferite naționalități, din diverse colțuri ale lumii, care țin de etnii și credințe religioase/ spirituale diferite. Asta nu mă împiedică să lucrez foarte bine cu ei, deși eu sunt creștin.

Dacă vii la mine pentru terapie, nu mă interesează că tu ai alte credințe religioase/ spirituale decât mine și nu este neapărat necesar ca eu să fiu de acord cu credințele tale religioase/ spirituale. De exemplu, dacă vii și-mi zici că ți-ai pierdut slujba, că ai mari probleme financiare, că ești în depresie și te gândești să-ți iei viața, eu n-o să-ți spun ceva de genul „Știi că Dumnezeu condamnă sinuciderea? O să ajungi în iad!”.

Pe bune, cum să-i spui așa ceva unui om care se află într-o asemenea stare, doar pentru că tu ești creștin?! (Jay Barnett) Traducerea Mihaela Dan

Unii dintre voi ați trecut în ultima perioadă printr-o „crucificare”, fie ea un divorț, o boală sau orice altceva de genul acesta.

Vă rog, fiți atenți ce-i cereți lui Dumnezeu într-o asemenea situație! Nu-i cereți lui Dumnezeu „să vă scape” de acea problemă, să vă aducă înapoi soțul care vă abuza, etc. Cereți-i lui Dumnezeu să fie alături de voi în timp ce treceți prin acea încercare. Așa aduceți mai multă Lumină în interiorul vostru, așa creșteți ca nivel de Conștiință în timp ce vă confruntați cu acea criză.

Chiar dacă Dumnezeu v-ar ajuta „să scăpați” de acea problemă, nu v-ar face un serviciu, fiindcă asta ar însemna că voi nu ați trecut testul reprezentat de acea încercare.

Dacă Dumnezeu vă scapă de „crucificare”, nu puteți „învia”.

Fiți curajoși și cereți „Doamne, te chem alături de mine! Ajută-mă să văd lucrurile dintr-o perspectivă mai largă și să le simt de la un nivel mai înalt! Fii alături de mine în timp ce trec prin această încercare!”.

Aceasta este rugăciunea unui Lucrător în Lumină. (Michael Mirdad) Traducerea Mihaela Dan

Furtunile se abat asupra tuturor oamenilor de-a lungul vieții, indiferent cine ar fi ei, indiferent ce statut social/ financiar ar avea ei, indiferent cât de evoluați ar fi ei. Ce te-a făcut să crezi că tu vei fi o excepție, că vei scăpa de astfel de furtuni?

Cele mai importante lucruri legate de Dumnezeu, cele mai profunde lucruri pe care le știu despre Dumnezeu nu le-am învățat la niște cursuri și nu le-am învățat nici citind scripturile, ci le-am învătat în momente de criză, în perioade în care s-au abătut diverse furtuni asupra mea. Le-am învățat atunci când mă aflam pe marginea prăpastiei, le-am învățat atunci când mă aflam la capătul puterilor, întrebându-mă dacă voi supraviețui, le-am învățat la vremuri de mare durere, nu le-am învățat în urma unor promovări, nu le-am învățat în timpul unor vremuri bune, nu le-am învățat când toată lumea mă aplauda.

În vremurile bune nu înveți mare lucru; cele mai profunde și mai importante lucruri le înveți atunci când ești grav bolnav, atunci când inima ta este sfărâmată, atunci când oamenii aruncă pietre în tine, când ești umilit, când ești în depresie, când oamenii spun minciuni despre tine, când ești renegat, când lumea spune că ai înnebunit.

Cele mai importante lucruri despre Dumnezeu le-am aflat la vreme de mare furtună, la vremuri de criză.

Iar în astfel de vremuri Dumnezeu îți spune „Ține-te tare, rezistă!”.

Nu te da bătut, nu ceda, nu da înapoi, nu te lăsa copleșit de frică, nu te lăsa afectat de ceea ce spun oamenii despre tine. Ține-te tare, rezistă!

Oamenii vor crede ce vor vrea să creadă și vor spune ce vor vrea să spună despre tine; nu e treaba ta ce cred ei și ce spun ei despre tine. Nu ai nevoie de validarea lor. Faptul că oamenii te aplaudă nu înseamnă neapărat că e bine ceea ce faci. Nu te lăsa distras de opiniile celorlalți!

Ține-te tare, rezistă, atunci când vine furtuna! (TD Jakes)

Faptul că îl ai pe Dumnezeu alături de tine este asigurarea că vei trece prin furtună, indiferent cât de mare ar fi aceasta. Nu știu cum se va întâmpla asta în cazul tău, dar știu că atât timp cât îl ai pe Dumnezeu alături de tine, vei reuși să răzbați prin orice furtună.

Este necesar ca tu să te ții tare când vine furtuna. Nu poți fi un lider dacă nu ești capabil să te ții tare în momente de criză.

Marea problemă în astfel de momente nu este amplitudinea furtunii, ci faptul că te lași cuprins de panică și frica te face incapabil să-ți folosești discernământul, să iei decizii corecte și să acționezi la modul echilibrat. Nu furtuna de distruge, frica te distruge.

Nu știu care dintre voi se află acum în plină furtună, dar mesajul acesta este pentru voi: Dumnezeu vă transmite „Ține-te tare! Rezistă!”.

Nu vă mai lăsați copleșiți de frică, nu vă mai lăsați dezechilibrați de tot felul de emoții de acest tip. Țineți-vă cumpătul, rezistați!

Fiți siguri pe voi atunci când cei din jur vă plac, fiți siguri pe voi când cei din jur nu vă plac. Fiți siguri pe voi atunci când mulțimea vă aplaudă, fiți siguri pe voi atunci când mulțimea vă crucifică. Fiți siguri pe voi la nuntă, fiți siguri pe voi la înmormântare. Fiți siguri pe voi când sunteți sus, fiți siguri pe voi când sunteți jos. Rămâneți stăpâni pe voi și mergeți înainte indiferent ce se întâmplă, nu uitați care vă este destinația, mergeți înainte și treceți prin orice furtună, atunci când aceasta apare.

Dumnezeu v-a dotat cu tot ce aveți nevoie pentru ca voi să faceți față oricărei furtuni prin care veți trece în viața voastră. Ca atare, când intrați în furtună, nu-i cereți lui Dumnezeu să facă ceea ce El știe că puteți face chiar voi, fiindcă v-a dat puterea să o faceți.

Voi vă cedați puterea atunci când vă lăsați copleșiți de frică și intrați în vrie, când vă lăsați dezechilibrați de tot felul de emoții și nu mai sunteți capabili să luați cele mai bune decizii.

Dumnezeu v-a dat puterea de a trece prin orice furtună și așteaptă de la voi să vă folosiți această putere, să dovediți că sunteți lideri adevărați, că sunteți capabili să faceți ceea ce vrea El să faceți. Dumnezeu vrea să vadă că atunci când treceți prin furtună aveți credința deplină că alături de El puteți face față oricărei crize, nu intrați în panică și nu vă dați bătuți.

Furtuna este doar un test, este etapa dinaintea unei promovări.

Dacă sunteți printre cei care trec chiar acum printr-o furtună, conștientizați că este un test și dacă îl treceți, veți urca la un nou nivel. Nu vă dați bătuți, nu cedați, nu intrați în depresie, nu vă lăsați copleșiți de frică! Țineți-vă tari, rezistați! (TD Jakes) Traducerea Mihaela Dan

În fiecare zi mă caută o mulțime de oameni care îmi spun ce nu merge, ce probleme au ei sau ce probleme au mai apărut în comunitatea noastră, ce trebuie rezolvat, etc. Și uneori pare că e un adevărat tsunami de negativitate care vine spre mine. Toți vor de la mine soluții, idei, consolare, consiliere. Toți vor de la mine să le spun cum să-și rezolve problemele.

Dar eu nu mă pot lăsa copleșit de negativitatea lor, nu mă pot lăsa dezechilibrat de starea lor emoțională, fiindcă dacă fac asta, nu mai pot lua decizii corecte, benefice, echilibrate pentru mine și pentru cei pe care îi păstoresc.

Și mai este ceva: nu pot lua o decizie corectă dacă mă bazez doar pe versiunea unuia dintre cei implicați în situația respectivă, pentru că dacă fac asta, este întotdeauna nevoie să revin și să corectez lucrurile, fiindcă ulterior descopăr că acel om nu mi-a spus tot adevărul despre situația respectivă.

Treaba mea, ca lider, este să-mi păstrez echilibrul, să-mi folosesc discernământul, să fiu foarte atent când iau o decizie, chiar dacă trec uneori și eu prin furtuni.

Lucrurile stau așa: înaintea fiecărei promovări va fi o furtună, va trebui să treci printr-un gen de provocare, un fel de test. Cu cât mai mare provocarea, cu atât mai mare „promovarea”. Faptul că ai intrat într-o furtună este un semn că te așteaptă o promovare.

Furtuna nu este menită să te omoare, ci este menită să te pregătească pentru promovare. Furtuna îți oferă prilejul să arăți ce poți, să dovedești cât de mult ai crescut, să arăți cât ești de puternic, să-ți arăți calitățile de lider.

Până nu ieși dintr-o furtună, cei din jur nu știu care este adevărata ta valoare, cred că ești un om obișnuit, ca ei. Abia după ce ieși dintr-o mare furtună ei își dau seama că tu ai făcut față acolo unde alții s-ar fi dat bătuți/ ar fi fost pierduți. Furtunile sunt scenele pe care Dumnezeu le amenajează pentru cei cărora le-a venit timpul să urce la un nou nivel.

Și acum mă adresez acelora dintre voi care acum sunteți în furtună:

Ați înțeles ce am spus?

Furtunile sunt scenele pe care Dumnezeu le amenajează pentru cei cărora le-a venit timpul să urce la un nou nivel.

Cu cât mai mare furtuna, cu atât mai mare promovarea. Dacă Dumnezeu a avut atâta încredere în tine încât să îți dea o provocare foarte mare, înseamnă că meriți o promovare foarte mare. Dumnezeu nu dă provocări foarte mari unor oameni care nu merită promovări foarte mari.

Ținte-te tare, rezistă! (TD Jakes) Traducerea Mihaela Dan

Dacă citești aceste rânduri, să știi că cineva s-a rugat pentru ca tu să ai acces la ele. Cineva s-a rugat ca lucrurile să se alinieze în așa fel, încât să fii ghidat către aceste informații.

În această lume plină de vești proaste, în care jurnalele de știri ne livrează zilnic informații care te fac să-ți fie frică de ziua de mâine, eu îți aduc vești bune.

Isus spune: „Nu vă fie frică!”

Sunt printre voi unii care au trecut în ultima vreme printr-o perioadă dificilă, în care au experimentat multă frică, îngrijorare, confuzie, în care au perceput tot felul de amenințări în jurul lor.

Eu vă spun tuturor: „Nu vă fie frică! Dumnezeu are totul sub control!”.

O mulțime de oameni sunt înlănțuiți/ pătați/ blocați de ceva sau cineva. Și o mulțime de oameni încearcă să ascundă acest lucru de ceilalți. Ei investesc foarte multă energie în a ascunde acest lucru de ochii celor din jur, dar nu-și dau seama că Dumnezeu vede foarte clar ceea ce ei încearcă să ascundă de alți oameni. Ei încearcă să cosmetizeze situația, să-și mascheze nesiguranța/ lipsa de încredere în sine/ sentimentul că nu au valoare/ convingerea să sunt niște ratați, etc, dar nu pot ascunde aceste lucruri de Dumnezeu.

Dumnezeu a fost acolo atunci când ei au luat niște decizii distructive din cauza nesiguranței, a lipsei de încredere în sine, a sentimentul că nu au valoare, a convingerii să sunt niște ratați, din cauza traumelor interioare nevindecate, Dumnezeu a fost acolo atunci când au călcat peste cadavre ca să avanseze, atunci când au mințit, au înșelat, au trădat ca să le-o ia înainte altora și să obțină mai mulți bani/ o funcție înaltă/ un statut social/ notorietate, etc. (Michael Todd) Traducerea Mihaela Dan

Noi toți avem „bubele”/ petele/ păcatele noastre.

Iar eu vă vorbesc de pe poziția unui om care are și el „bubele”/ petele/ păcatele lui. Eu știu ce gânduri îmi trec prin minte, eu îmi știu nesiguranțele, eu știu ce lucruri am făcut, deși nu ar fi trebuit să le fac. Eu știu ce efecte au avut anumite traume din trecut, știu ce am făcut fiindcă îmi doream cu disperare să fiu VĂZUT, să fiu iubit. Eu știu că am mers în locuri în care nu eram dorit și nici măcar acceptat, dar m-am dus fiindcă voiam să simt că sunt și eu cineva, că frecventez cercuri în care sunt oameni importanți.

Știți cum este când ești la o petrecere, mănânci ceva și se scurge pe tine, îți murdărești cămașa și apoi, până la finalul petrecerii, cei cu care vorbești nu se mai uită la tine când discuți cu ei, ci se uită la petele de pe cămașa ta?

Ei nu au fost martori la momentul la care ți-ai pătat cămașa, nu știu ce/cum s-a întâmplat, dar toți văd consecințele acelui incident, petele au rămas acolo, pe cămașa ta, toată lumea pe poate vedea.

Când mă uit la viața mea, îmi dau seama că este exact același lucru: consecințele unor decizii/ incidente/ traume din trecut au rămas ca niște pete care „se văd” pe mine (în mentalitatea mea/ comportamentul meu/ obiceiurile mele, etc). La prima vedere pare că totul este în regulă, dar dacă petreci mai mult timp cu mine începi să vezi acele „pete”. (Michael Todd) Traducerea Mihaela Dan

Cei mai mulți oameni nu-și văd propriile „bube”/ pete/ păcate, nu sunt conștienți de ele.

Problema este că ceilalți le văd. E suficient să petreci ceva timp cu un om, ca să începi să-i vezi „bubele”.

Și sunt unii care arată cu degetul către alții, care-i critică/ judecă pentru „bubele” lor.

Azi vreau să vă anunț că bubele altora nu sunt „mai rele” decât bubele voastre. Pentru că atunci când ajungi la baza Crucii, o minciună este o minciună, indiferent că este vorba despre o chestiune pe care tu o crezi „minoră” sau una de mare gravitate.

Voi aveți asupra voastră „bube”/ „pete” din SITUAȚII TRAUMATIZANTE din trecut, din discuții în care v-ați simțit umiliți/ batjocoriți/ criticați/ respinși, din contexte în care v-ați simțit ignorați/ marginalizați.

Unii dintre voi vă pătați chiar acum, pentru că aveți relații SECRETE, pentru că sunteți implicați pe ascuns în lucruri lipsite de integritate.

Toate acestea lasă niște semne asupra voastră. Cu cât durează mai mult aceste relații/ situații secrete, cu atât mai mult vă pătați.

Și apoi mergeți la biserică purtând pe voi acele pete. Și apoi creșteți copii purtând pe voi acele „pete”.

Și chiar dacă după un timp acele relații/ activități secrete se încheie, petele respective rămân asupra voastră.

Voi sunteți în continuare afectați de acele secrete, dacă nu vă ocupați de ele.

Chiar dacă sunteți adulți, traumele din copilărie vă afectează viața profesională, socială, personală, fiindcă în interiorul vostru este un copil rănit de care nu v-ați ocupat.

Unii dintre voi vă lăsați părinții în urmă, vă mutați în altă țară, sperând că veți lăsa astfel și trecutul în urmă, dar asta nu se întâmplă niciodată: toate acele răni/ pete le purtați în/ pe voi, oriunde ați merge. Pentru 11 luni credeți că ați lăsat în urmă toată trauma copilăriei, dar apoi vine Crăciunul, mergeți acasă, ca să-l petreceți în familie și toate acele lucruri/ amintiri dureroase sunt răscolite din nou.

Toată durerea pe care ai simțit-o cu prima ta iubită din adolescență te-a marcat și pentru că la acea vreme nu ați comunicat și nu ați lămurit lucrurile între voi, ți-ai dus „petele” și incapacitatea de a comunica în căsnicia ta. În acest fel, ai pătat-o și pe partenera ta actuală. (Michael Todd) Traducerea Mihaela Dan

Dependențele de tot felul ne „pătează”.

Ne îndreptăm către acestea din curiozitate sau poate pentru că avem nevoie de ceva care să ne facă să ne simțim mai bine în momente dificile și ne spunem că nu e mare lucru, că putem ține lucrurile sub control.

Apelăm la diverse substanțe/ lucruri/ activități periodic, dar ne spunem că nu suntem dependenți, că e doar o chestie de moment.

Uneori reușim să ne eliberăm temporar de aceste dependențe, dar imedicat ce trecem printr-un moment mai greu, revenim la ele – este un ciclu pe care-l parcurgem la nesfârșit. De fiecare dată ne „pătăm” și mai mult și aducem aceste „pete” în familia noastră, în căsnicia noastră, în viața noastră profesională.

Tot ce este pentru tine mai important decât Dumnezeu este un fals idol.

FALȘII IDOLII pe care ni-i facem sunt și ei o sursă de „pete”.

Unii își fac un fals idol din dorința de a arăta ca un om de succes pe rețelele de socializare, alții își fac un fals idol din propria frumusețe, pe care o promovează pe rețelele de socializare folosind fel de fel de filtre și cosmetizări, alții își fac un fals idol din a poza în cuplul perfect, afișând o imagine falsă în public și în mediul virtual.

Unii își fac un fals idol din diplome și titluri de tot felul, masterate și doctorate.

Unii dintre voi ați fost „pătați” de oameni în care ați avut încredere – de părinți care v-au NEGLIJAT, de terapeuți care v-au ABUZAT, de pastori/preoți care au PROFITAT de voi.

Mintea, voința și emoțiile voastre au fost „pătate” de aceștia și v-au făcut să nu mai știți cine sunteți și ce vreți.

Propriile PĂCATE v-au pătat și ele. Ele vă țin blocați într-un spațiu în care vă simțiți mici, fără valoare, plini de rușine pentru ce ați făcut, vulnerabili. Și după ce aduni suficient de multe păcate, începi să te obișnuiești cu acel mod de a trăi, nu ți se mai pare nimic deosebit să păcătuiești din nou, într-o formă sau alta. Și îi încurajezi și pe alții să facă același lucru. Le spui că nu e mare lucru, că o dată nu se pune și așa ajungeți să vă sărbătoriți succesele prin „a vă face de cap”.

Și apoi vă pătați și propriii copii. (Michael Todd) Traducerea Mihaela Dan

Unii dintre cei care sunt conștienți de „petele” lor au încercat diverse metode ca să se „curețe”.

Adevărata curățare/ transformare se produce în prezența lui Isus.

Nimic nu este prea mult/ rău/ distrus pentru El.

Iar cei atinși de prezența Lui nu uită de unde au plecat, nu uită cine au fost și ce au făcut în trecut. Nu uită că au avut petele/ păcatele/ depedențele lor, că au fost răniți, că s-au simțit pierduți și că în ei a avut loc o transformare, că acele pete/ păcate au fost curățate.

Isus are puterea de a aduce la viață ceea ce era mort.

Dacă în voi a avut loc acest gen de transformare, de ce unii dintre voi continuați să vă agățați de petele voastre din trecut, de ce continuați să vă agățați de rușinea de a fi fost cine ați fost, de ce continuați să vă reproșați că în urmă cu câteva decenii ați făcut niște alegeri proaste? De ce vă agățați de trecut?

Isus și-a făcut deja partea; de ce nu acceptați ceea ce v-a oferit? De ce nu vă faceți și voi partea voastră?

Ce zi mai bună decât cea de azi, pentru a accepta ceea ce v-a oferit Isus?

„Oricine trăiești în Christos devine un om nou. Vechea sa viață s-a încheiat; noua sa viață începe!”.

Adevărat vă spun vouă: acel Spirit care l-a făcut pe Isus să învie este același care vă ajută pe voi să aveți o nouă viață.

Ideea nu era ca Isus să vă ajute ca de la un om plin de „pete” să deveniți un om „curat”; în acest proces, Dumnezeu adaugă un „supra” la ceea ce era „natural”-ul vostru, astfel încât ceva supranatural să vă susțină în a funcționa ca un om nou și a da mărturie pentru transformarea uluitoare prin care ați trecut, astfel încât ceva supranatural să vă susțină în a-i ajuta pe alții care trec prin ceea ce ați trecut voi cu ceva timp în urmă.

Ceea ce vreau să vă transmit este că lui Dumnezeu nu-i pasă ce ați făcut în trecut, nu-i pasă cât de jos ați coborât. Nimic nu este prea mult/ rău pentru El. Oricând vreți să vă întoarceți către Dumnezeu, El vă primește cu brațele deschise.

Nu contează ce ați făcut în trecut. Dumnezeu vrea să vă susțină să deveniți un om nou. Depinde doar de voi să alegeți să vă întoarceți către El.

Dumnezeu vrea să aibă o relație apropiată cu tine. Și dacă tu ești dispus să-i dai inima ta, El te va ajuta să te schimbi.

Poți lua această decizie chiar acum, în acest moment. Poți să-l inviți chiar acum pe Dumnezeu în viața ta.

Dacă vei face asta vei mai avea parte de probleme? Da, dar nu vei mai fi singur niciodată. Dumnezeu va fi lângă tine. (Michael Todd) Traducerea Mihaela Dan

Vă fac o promisiune: acest an, 2025, va fi cel mai bun an din viața voastră, dacă vă asigurați că este cel mai bun an al vostru din punct de vedere spiritual.

Acesta va fi cel mai bun an din punct de vedere profesional, relațional, financiar, etc, dacă voi vă asigurați că este cel mai bun an din punct de vedere spiritual.

Permiteți-i lui Dumnezeu să vă ghideze!

„Doamne, sunt pregătit să primesc!

Doamne, îmi deschid inima pentru tine Traducerea Mihaela Dan!

Doamne, îți mulțumesc că prin intermediul meu, vei face ceva în viața aproapelui meu!

Vorbește prin mine pentru noi toți! Eu sunt un mic vas, cu imprefecțiunile sale, dar Tu ai lucrat în viața mea, m-ai schimbat și acum sunt aici ca să lucrezi prin mine, ca să servesc Binele comun!” (Michael Todd)

 

"Sâmbăta Mare poate fi privită foarte profund prin prisma ritualurilor de tranziție sau rituri de trecere, așa cum sunt ele înțelese în antropologie și spiritualitate.

Riturile de trecere sunt acele ritualuri care marchează trecerea unei persoane, a unei comunități sau chiar a unui spațiu de la o stare la alta: copil-adult, viață-moarte, profan-sacru.

Ele sunt compuse, de regulă, din trei etape:

Etapa separării (ieșirea din starea anterioară)

Etapa de tranziție (timpul dintre stări, în care vechiul a murit dar noul nu s-a născut încă)

Etapa de reintegrare (intrarea într-o stare nouă, transformată)

Separarea (Vinerea Mare) e marcată când Hristos este răstignit și moare. Umanitatea și întreaga creație intră într-o stare de ruptură: viața dispare, speranța pare pierdută, astfel fiind experimentată ieșirea din starea cunoscută.

Etapa de tranziție (Sâmbăta Mare) este etapa spațiului „între lumi”. Hristos este în mormânt, dar și în iad, între viață și moarte. Totul este suspendat. Este un timp sacru, misterios, în care nu se vede nimic la suprafață, dar în adânc se lucrează o transformare radicală. Așa cum într-un ritual de inițiere, cel care trece prin el este în izolare, în tăcere, în întuneric — dar este pe cale să renască.

Reintegrare (Învierea – Duminica Paștelui) Hristos învie și aduce cu El o nouă ordine: moartea e experimentată şi transformată, speranța e restaurată, iar viața capătă sens etern. Astfel este trăită reintegrarea într-o stare nouă de ființă, de comuniune cu divinul.

De ce e importantă această viziune?

Pentru că ne arată că orice durere, pierdere sau moarte simbolică (din viața noastră) poate fi înțeleasă ca o etapă într-un proces de transformare profundă.

Sâmbăta Mare ne învață să așteptăm în tăcere, cu încredere, chiar și când totul pare pierdut — pentru că în adânc, viața se pregătește să renască.

Cum ne impactează rătăcirea, uitarea sau distanțarea de rit şi ritualuri sau care e prețul acestei amnezii?

Când nu mai avem repere simbolice și ritualice clare pentru marile treceri ale vieții (naștere, adolescență, moarte, despărțiri, pierderi, renașteri), rămânem cu:

-confuzie, anxietate, dezrădăcinare,

-tranziții nespuse, netrăite, nevalidate;

-durere nerezolvată (jalea, doliul devine cronic);

-crize de identitate – nu știm cine suntem sau unde mergem;

-o lipsă de integrare a suferinței și a schimbărilor din viață;

-spiritualitate fragmentată sau înlocuită cu surogate (consumerism spiritual, narcisism spiritual, bypass spiritual, dependenta de experiențe intense, fără „coborârea în trup” sau în viața concretă, acolo unde transformarea capătă rădăcini).

Fără rituri, comunitățile nu mai știu să țină împreună momentele importante ale existenței; se rupe continuitatea între generații – tinerii nu mai sunt inițiați de bătrâni, tradiția nu mai este trăită, ci doar arhivată. Pierdem poveştile de leac care dau sens suferinței, morții, bucuriei și regenerării; se instalează o criză a sensului – totul pare aleator, viața devine un șir de evenimente fără coerență profundă.

Ce ascundem, de fapt?

Ascundem moartea, suferința, tăcerea, așteptarea – exact spațiile sacre unde omul se transformă. Spațiul de tranziție e inconfortabil, greu de gestionat şi cere timp în incertitudine şi confuzie. Dar tocmai acesta este terenul maturizării, al inițierii, al vindecarii sufleteşti şi legatura autentică cu Sursa.

Sâmbăta Mare e un exemplu magnific: o zi în care nu se întâmplă nimic „spectaculos” — dar în adânc, Hristos sparge porțile iadului.

În aparență, Sâmbăta Mare e „o zi moartă”. Hristos e în mormânt, ucenicii sunt ascunși de frică, femeile plâng. Lumea pare suspendată.

Dar tocmai în această aparentă absență de acțiune se întâmplă ceva uriaș, invizibil. Hristos coboară în adânc, în iad, în acele locuri ale ființei și ale lumii pe care noi le ascundem, le negăm sau ne temem: rușinea, vinovăția, moartea, rana primordială.

Iisus nu se luptă cu sabia, nu ține predici, ci străbate întunericul, îl luminează din interior și eliberează ceea ce era prizonier."

Laura Cândea-Burnete

Unii dintre voi simțiți că sunteți ca morți într-un anumit aspect al vieții voastre – fie că e vorba de căsnicia voastră, de zona financiară, de zona profesională sau de orice altă zonă. Simțiți că sunteți ca morți și nu vedeți să mai existe vreo șansă de înviere în acel domeniu.

Atunci când Dumnezeu a creat omul, i-a dat acestuia un loc al lui: Grădina Edenului, în care se simțea peste tot prezența lui Dumnezeu.

Prin natura ființei noastre - așa ne-a creat Dumnezeu -, noi tânjim după prezența Lui în viața noastră. Iar când nu simțim prezența lui Dumnezeu sau când nu se simțim demni de prezența lui Dumnezeu, percepem un gol în interiorul nostru și încercăm să-l umplem cu tot felul de surogate.

Noi toți am făcut asta, într-un moment al vieții noastre. Noi toți ne-am folosit de tot felul de surogate pentru a compensa absența lui Dumnezeu din viața/ inima noastră.

Noi toți ne-am dori să fim în Grădina lui Dumnezeu, dar de multe ori ajungem în cu totul alt loc. De ce? Pentru că Dumnezeu ne-a dat liberul arbitru și noi îl folosim pentru a face tot felul de alegeri iresponsabile/ distructive.

Oamenii îi acuză pe Adam și Eva pentru că au mușcat din fructul oprit, dar nu se uită la ei înșiși, nu se întreabă: „De câte ori am făcut eu o alegere proastă/ iresponsabilă/ distructivă în viața mea?”.

Dumnezeu a zis: „Puteți mânca orice din această grădină, dar nu vă atingeți de fructul oprit!”.

Eva a depășit limitele stabilite de Dumnezeu și a mușcat din fructul oprit. Și apoi a mușcat și Adam.

Și în viața noastră Dumnezeu a stabilit niște limite, iar noi le încălcăm în mod repetat. Noi „mușcăm” din tot felul de lucruri de care nu ar trebui să ne atingem, dacă l-am asculta pe Dumnezeu.

Dacă am funcționa în aliniere cu Dumnezeu, noi am alege să ne impunem singuri niște limite, astfel încât să rămânem în cadrul pe care ni l-a fixat Dumnezeu, să rămânem în Grădina în care prezența Sa este se simte peste tot.

Și acum vă întreb:

*Există zone ale vieții tale în care în prezent depășești limitele stabilite de Dumnezeu?

*Există în viața ta vreo relație care știi că nu este în aliniere cu Dumnezeu, dar pe care continui să o întreții?

*Există în viața ta profesională niște proiecte/ afaceri/ parteneriate care știi că nu sunt în aliniere cu Dumnezeu, dar continui să te implici în ele?

*Există lucruri pe care le faci pe ascuns, ca să-ți satisfaci niște pofte/ dependențe despre care nu vrei să se știe? (Michael Todd) Traducerea Mihaela Dan

Adam și Eva nu sunt singurii care au depășit limitele stabilite de Dumnezeu, nu sunt singurii care nu l-au ascultat pe Dumnezeu.

Și eu am depășit aceste limite în viața mea. Și dacă ești sincer, vei recunoaște că și tu ai făcut asta.

Asta se numește „păcat”: a ieși din aliniere cu Dumnezeu, a depăși o limită stabilită de Dumnezeu – o limită stabilită pentru a te proteja. Iar când facem asta, ne separăm de prezența lui Dumnezeu.

Grădina Edenului, în care oamenii au fost plasați inițial, era un cadru în care li se ofereau toate resursele de care aveau nevoie și în care se simțea peste tot prezența lui Dumnezeu. Dar a fost stabilită o limită pentru ca Adam și Eva să poată rămâne în acel cadru, iar ei au depășit limita, au mușcat din fructul oprit.

Ei au ieșit din Grădina Edenului, ca urmare a faptului că au depășit acea limită. Prin ceea ce au făcut, ei s-au separat de Dumnezeu.

Atunci când trăiești în aliniere cu Dumnezeu, în locul în care te-a plasat Dumnezeu, nu îți faci griji pentru ce va fi în viitor, pentru că știi că El îți va furniza toate resursele de care ai nevoie, atunci când va veni momentul. Nu simți anxietate, pentru că știi că El îți va arăta la momentul potrivit ce ai de făcut și îți va furniza tot ce este necesar pentru a face acel lucru.

Dar pentru că noi încălcăm în mod sistematic limitele stabilite de Dumnezeu, am ajuns să trăim în anxietate, îngrijorare, frică, stres. Și ca să ne amorțim golul interior pe care-l simțim, trecem din relație în relație, din băutură în băutură, din aventură în aventură, din serviciu în serviciu, ne aruncăm în tot felul de distrageri și nimic nu astupă acel gol interior.

Nu ne dăm seama, dar ceea ce căutăm este prezența lui Dumnezeu, iar aceasta nu poate fi înlocuită de nimic altceva.

Acel gol interior nu va fi umplut decât dacă îl pui pe Dumnezeu acolo. (Michael Todd) Traducerea Mihaela Dan

O alegere nechibzuită – aceea de a depăși limitele stabilite de Dumnezeu - i-a scos într-o clipă pe Adam și Eva din Grădina Edenului, adică din spațiul în care se simțea peste tot prezența lui Dumnezeu.

Vi s-a întâmplat ca o alegere nechibzuită să vă facă să pierdeți într-o clipă „paradisul” în care erați – deși poate nici nu erați conștienți că sunteți într-un adevărat paradis - și să vă împingă într-un spațiu al suferinței, al întunericului?

O singură alegere nechibzuită poate să vă schimbe într-o clipă viața în cel mai dureros mod posibil.

Totul se poate schimba într-o clipă, ca urmare a unei alegeri nefericite.

Vedeți voi, atunci când am pierdut Grădina Edenului (adică acel spațiu în care se simțea peste tot prezența lui Dumnezeu) noi nu am pierdut doar florile și pomii care erau acolo; ne-am pierdut și pacea interioară.

Păcatul - adică o alegere care nu este în aliniere cu Dumnezeu - te face să-ți pierzi pacea interioară și să „câștigi” stres.

Când inviți păcatul în viața ta renunți la resursele asigurate de Dumnezeu și te alegi cu probleme.

Când inviți păcatul în viața ta renunți la puritate și te alegi cu tot felul de perversiuni.

Când inviți păcatul în viața ta renunți la liniște și te alegi cu panică.

Când inviți păcatul în viața ta renunți la o perspectivă mai înaltă asupra lucrurilor și ajungi să-ți plângi singur de milă.

Când inviți păcatul în viața ta renunți la alinierea cu prezența/ Voia lui Dumnezeu și te lași condus de voia ta.

Nu vi se pare că asta este o descriere exactă a lumii de azi?

(Michael Todd) Traducerea Mihaela Dan

 

„Chiar îmi place această persoană, vreau să am o relație cu ea!”

„Da, văd, dar această persoană nu este ceea ce vreau Eu pentru tine. Așa că va trebui să faci o alegere de tipul: «Facă-se voia mea!» sau «Facă-se Voia Ta!». Vei alege să-ți urmezi poftele/ dorințele tale sau să rămâi în aliniere cu Mine, să simți prezența Mea în viața ta?”, ne spune Dumnezeu.

Unii dintre noi suntem exact în această situație în prezent. Suntem pe cale să facem o alegere - indiferent că este una relațională sau de altă natură - care știm că nu este în aliniere cu Dumnezeu, dar suntem gata să renunțăm la prezența lui Dumnezeu în viața noastră, pentru o satisfacție de moment.

Eu am decis cu mai mult timp în urmă că nu vreau să mai fac alegeri care nu sunt în aliniere cu Dumnezeu, că nu mai renunț pentru nimic în lume la prezența lui Dumnezeu în viața mea. Și dacă vreunul dintre cei apropiați nu este dispus să se încadreze în limitele stabilite de Dumnezeu, n-are decât să plece singur din Grădină, fiindcă eu nu merg cu el.

Eu am ales să rămân în Grădină (spațiul în care simt permanent prezența lui Dumnezeu), indiferent ce fac ceilalți.

Dacă Dumnezeu nu este în acea afacere, nu mă bag.

Dacă Dumnezeu nu este în acea relație (de cuplu, de prietenie, de afaceri, etc), nu mă bag.

Dacă Dumnezeu nu este în acel proiect, nu mă bag.

Nu pun preferințele/ dorințele mele mai presus de prezența Sa în viața mea.

Preferințele/ dorințele tale nu-ți aduc niciodată mai mult decât îți poate aduce prezența lui Dumnezeu în viața ta. (Michael Todd) Traducerea Mihaela Dan

Este vreunul dintre voi căruia i s-a întâmplat să vrea foarte mult să facă un anumit lucru, deși știa că nu este în aliniere cu Dumnezeu?

Știi clar că nu e în regulă ce faci, dar vrei mult, mult, mult să faci acel lucru.

Mie mi s-a întâmplat. Am făcut astfel de lucruri la viața mea.

Dar viața mi-a demonstrat că faptul că-l invit pe Dumnezeu alături de mine la serviciu, la sala de sport, pe stradă, la diverse evenimente, acasă, în familie, îmi aduce beneficii mult mai mari decât dacă mi-aș urma preferințele/ dorințele.

Sunt oameni care trăiesc în bula lor, se lasa conduși de ego, fac lucruri nechizbuite/ iresponsabile și spun că „sunt ei înșiși”, că „sunt autentici”. Sunt și oameni de 50-60 de ani care spun ceva la genul „Mie nu-mi spune nimeni ce să fac! Sunt om în toată firea!”.

Da, ai o anumită vârstă, dar continui să te lași condus de preferințele/ dorințele/ voia ta și acționezi iresponsabil!

O să vă spun ceva ce aș fi vrut să-mi fi spus și mie cineva când aveam 18-19-20 de ani: „Dacă trăiești în anxietate, stres, frică, îngrijorare, acesta este un efect al faptului că ai renunțat la prezența lui Dumnezeu în viața ta”.

Și vă mai spun ceva:

Imaginea voastră publică, succesul vostru pe rețelele de socializare, pe care unii dintre voi îl vânați cu înfrigurare, nu sunt mai importante/ valoroase decât integritatea voastră, decât prezența lui Dumnezeu în viața voastră.

Succesul vostru în carieră nu este mai important decât caracterul vostru.

Banii din contul vostru nu sunt mai importanți decât Chemarea voastră.

Planul vostru nu este mai important decât Planul lui Dumnezeu pentru voi, adică decât Menirea voastră.

Problema este că păcatele noastre (adică alegerile noastre care nu sunt în aliniere cu Dumnezeu) ne scot în afara Planului lui Dumnezeu, ne în depărtează de Menirea noastră. (Michael Todd) Traducerea Mihaela Dan

Păcatele noastre (adică alegerile care nu sunt în aliniere cu Dumnezeu) ne pot scoate într-o clipă în afara Planului lui Dumnezeu pentru noi.

În mod similar, decizia sinceră, asumată de a-l invita pe Isus/ Dumnezeu în viața noastră ne poate aduce într-o clipă în aliniere cu Planul lui Dumnezeu, ne poate aduce într-o clipă într-un spațiu în care simțim tot timpul prezența Lui.

Dumnezeu poate lua ceea ce este întunecat în viața noastră și ne poate ajuta să ieșim la lumină.

Noi, oamenii, am pierdut ceva prețios într-o grădină – în Grădina Edenului, când Eva și Adam au ales să depășească limitele stabilite de Dumnezeu și să muște din fructul oprit.

Pe de altă parte, noi am câștigat totul într-o altă grădină – Grădina Ghetsimani, atunci când Isus a acceptat Planul lui Dumnezeu pentru el.

Știți ce înseamnă „Ghetsimani”? Înseamnă un loc unde ești supus unor presiuni.

Dacă însuși Isus a fost supus unor presiuni uriașe în acea grădină, știind ce urma să se întâmple și alegând să urmeze Planul lui Dumnezeu pentru el, de ce credeți că voi ar trebui să fiți scutiți de presiuni/ încercări în această viață? (Michael Todd) Traducerea Mihaela Dan

Este vreunul dintre voi care a simțit că a fost supus unor presiuni/ încercări foarte dure în ultima perioadă? Este vreunul care a trecut prin mari încercări din punct de vedere profesional, relațional, familial, financiar, etc?

Voi înțelegeți că cele mai frumoase perioade ale vieții voastre nu încep în momente de vârf, de mare succes, de bucurie, de victorie, etc?

Voi înțelegeți că cele mai bune perioade ale vieții voastre încep de fapt într-un spațiu al durerii, al suferinței, al presiunii, al persecuțiilor, într-o Grădină Ghetsimani?

Aceasta este o încurajare pentru voi: dacă în ultima vreme ați simțit că problemele/ încercările vin grămadă asupra voastră, din toate părțile, dacă oamenii care îți erau parteneri/ colaboratori de nădejde se poartă ciudat, dacă anumite lucruri care considerați că erau stabile/sigure par că o iau razna, să știți că ați intrat în Grădina Ghetsimani și că rezultatul va fi ceva care vă va face să avansați pe calea care înseamnă împlinirii Menirii voastre.

Ce se întâmplă atunci când strivești măslinele? Iese din ele un ulei prețios.

În acest proces nu e vorba de măsline, e vorba despre ce este în ele – uleiul. Măslinele sunt strivite ca să iasă uleiul din ele.

Mulți dintre noi nu vor să ajungă într-un spațiu în care sunt supuși unor presiuni/încercări, fac tot ce pot ca să scape de astfel de situații, dar dacă ei ar accepta să rămână în acel spațiu, dacă ar accepta ceea ce le-a dat Dumnezeu, ar ieși din ei ceva prețios.

Nu este vorba despre cine ești, ce educație/ funcție/ poziție/ statut/ avere ai, este vorba despre ce este în interiorul tău. Cele mai prețioase aspecte ale tale ies la suprafață atunci când ești supus unor mari presiuni. Cea mai evoluată Versiune a ta este aceea rezultată în urma experimentării unor încercări dificile.

Tu nu ai ce să-i înveți pe alții dacă nu ai trecut prin niște experiențe/ încercări de pe urma cărora ai învățat lecții valoroase, ți-ai deschis inima, ai învățat ce înseamnă compasiunea, ai devenit mai înțelept. (Michael Todd) Traducerea Mihaela Dan

Nimeni nu s-ar simți inspirat de Versiunea mea din trecut, care a făcut o mulțime de alegeri nechibzuite/ iresponsabile, dacă acum, când povestesc despre acele lucruri, nu aș fi Versiunea mea evoluată, care a învățat din acele greșeli din trecut și care face alegeri în aliniere cu Dumnezeu.

Eu am devenit Versiunea mea de azi ca urmare a unor încercări, a unor experiențe dure, în care Versiunea mea din trecut a simțit că Dumnezeu o zdrobește.

În astfel de situații noi avem impresia că „Dumnezeu ne pedepsește”/ „Dumnezeu ne părăsește”/ „Dumnezeu nu ne iubește”, dar de fapt exact atunci Dumnezeu ne clădește.

Faptul că suntem supuși unor presiuni mari este semnul că Dumnezeu ne pregătește pentru a ne împlini Menirea. Faptul că în ultimele luni sau în ultimii ani ai simțit că ești zdrobit/ stors până la ultima picătură de vlagă este semnul că ești în plin proces de transformare, că este scoasă la lumină o Versiune mult mai bună a ta.

Poate că într-o astfel de perioadă tu spui „Doamne, sunt distrus! Nu mai știu ce înseamnă să simți bucuria, nu mai știu cine sunt, viața mea este praf!”.

Iar Dumnezeu îți răspunde: „Foarte bine! Asta e și ideea! Nu este nevoie să-ți amintești cine ai fost, fiindcă atunci când voi termina de lucrat cu tine, vei fi cu totul alt om!”.

Nu încercați să scăpați din acel spațiu în care sunteți supus presiunii, din propria Grădină Ghetsimani! Rămâneți în acel spațiu al presiunii extreme, nu părăsiți Grădina, fiindcă prezența voastră acolo are un scop! (Michael Todd) Traducerea Mihaela Dan

Dacă te afli în Grădina Ghetsimani (adică într-un „spațiu” în care ești supus unor presiuni/încercări), sunt trei lucruri pe care le ai de făcut, ca să reușești să faci față acelor presiuni:

1.Să-ți alegi cu mare grijă partenerii/„coechipierii".

Unii dintre voi aveți în jurul vostru prieteni/„coechipieri” slabi, incapabili să vă ajute. Aveți în jurul vostru oameni care nu sunt suficient de puternici și nu au un nivel de conștiință care să-i facă ajutoare de nădejde în vremuri grele.

Când știi că ai de făcut față unei încercări, selectezi cu atenție oamenii pe care îi iei alături de tine, fiindcă ai nevoie de tot ajutorul pe care îl poți obține și trebuie să te asiguri că ajutoarele tale sunt unele pe care te poți baza.

Nu poți lua pe oricine în grădina Ghetsimani. Nu oricine poate să-ți stea alături într-o perioadă de încercări dure, nu oricine poate înțelege prin ce treci, nu oricine poate să-ți fie un sfătuitor înțelept și nu oricine înțelege cum te poate ajuta în contextul respectiv.

Este important să facem diferența: să știm când este momentul potrivit pentru a petrece timp cu întreg grupul prietenilor/amicilor noștri și când vine vremea să activăm grupul oameni apropiați, pe care știm că ne putem baza la greu și să ne retragem împreună cu ei, pentru a ne confrunta cu propriile încercări.

Este necesar ca fiecare dintre noi să avem acei câțiva oameni în care avem încredere, pe care să știm că ne putem baza la greu și la care să apelăm în vremuri de restriște.

Cu acești oameni este necesar să ne arătăm vulnerabili, să ne deschidem inima în fața lor, să le spunem prin ce trecem.

Dacă tu nu simți că te poți arăta vulnerabil în fața unui om, dacă nu ai încredere să-ți deschizi inima în fața lui, acel om nu este în grupul celor pe care să-i ai alături de tine la greu. (Michael Todd) Traducerea Mihaela Dan

Știu că pentru mulți dintre voi este greu să vă arătați vulnerabili în fața altora, că nu vreți să vă deschideți inima în fața altora și să le spuneți niște lucruri care vă apasă, dar eu vă informez că de fiecare dată când Dumnezeu vă pune în fața unei încercări, El vă oferă și dreptul de a alege niște oameni care au misiunea să fie ajutoarele voastre, să vă susțină în acele momente dificile. Alegerea acelor ajutoare nu o face Dumnezeu; El vă lasă să o faceți voi.

Uitați-vă bine la oamenii cu care petreceți cel mai mult timp, la prieteni alături de care vă serbați zilele de naștere, cu care mergeți în excursii, care apar cel mai des în fotografiile voastre! În cazul multora dintre voi, dacă veți ajunge să treceți printr-o încercare, nu veți apela la niciunul dintre oamenii din grupul vostru de prieteni, pentru că niciunul dintre ei nu este capabil să vă fie ajutor de nădejde într-un moment de grea cumpănă.

Voi aveți în grupul apropiaților voștri oameni cu care să vă distrați, cu care să vă petreceți timpul împreună, dar la o adică, dacă treceți prin momente dificile, nu aveți nicio bază în ei.

Dacă v-ați arăta vulnerabili în fața lor, ei nu ar ști cum să se comporte în astfel de momente delicate, nu ar fi capabili să vă asigure un spațiu în care să vă simțiți în siguranță din punct de Vedere emoțional, nu ar ști cum să primească mărturisirile voastre.

Înțelegeți cât de important este să alegeți cu mare grijă oamenii din cercul apropiaților voștri? Înțelegeți că aveți nevoie în preajma voastră de niște oameni în care să aveți încredere? (Michael Todd) Traducerea Mihaela Dan

Motivul pentru care faci alegeri proaste în privința oamenilor pe care îi ții aproape este acela că voința ta este slabă. Mintea ta este slabă, pentru că nu ai avut în preajma ta oameni care să te stimuleze/ inspire să crești, să fii puternic, să fii un om integru. Când mintea ta e slabă, aduci în preajma ta oameni cu minte slabă.

Motivul pentru care nu ai de unde alege, dintre cei din preajma ta, atunci când te afli într-un moment dificil și ai nevoie de ajutor, este acela că nu ai știut să selectezi oamenii pe care i-ai primit în apropierea ta.

Uneori noi trecem prin situații care ne bulversează emoțional și avem nevoie să discutăm cu cineva care ne poate înțelege, ne poate oferi o perspectivă mai înaltă asupra lucrurilor, ne poate ajuta să ne recăpătăm echilibrul. Dar pentru că nu vrem să ne arătăm vulnerabili și/sau nu avem în preajma noastră un om în care să avem încredere să ne confesăm, să-i spunem prin ce trecem, noi ținem în interior toate aceste emoții.

Nu vei fi sănătos din punct de vedere emoțional dacă nu te ocupi ce ceea ce simți în momente de mare presiune; ai nevoie de măcar un om în fața căruia să te poți arăta vulnerabil, care să simți că te înțelege și te susține. De aceea e atât de important ce oameni ții în preajma ta, ce oameni alegi să ții aproape atunci când treci prin momente dificile - pentru că de la ei va veni ajutorul, atunci când vei simți că nu mai poți face față acelor presiuni.

În momente de cumpănă, sfatul care vine de la persoana potrivită și rugăciunile pe care le face persoana potrivită pentru tine pot fi foarte puternice și foarte eficiente.

Și vreau să înțelegeți: eu nu mă refer aici la un pastor/ preot – care are și el rolul său -; eu mă refer la a împărtăși problemele prin care treci cu un om din preajma ta în care ai deplină încredere, cu un om care este dispus să îți stea alături în momente grele, să parcurgă altături de tine acel drum greu, cu un om care este hotărât să-ți asigure spatele, indiferent cât de greu va fi, pentru că are încredere în tine și în faptul că vei reuși să depășești acea problemă. Nu pentru că acel om ar avea răspunsurile la toate problemele, nu pentru că acel om și-ar fi rezolvat el însuși toate problemele, ci pentru că acel am are credință nezdruncinată în Dumnezeu și știe că orice încercare poate fi depășită, cu ajutorul lui Dumnezeu.

Împărtășește-ți problemele cu un asemenea om, arată-te vulnerabil în fața unui asemenea om, roagă-te împreună cu un asemenea om și vei vedea efectul! (Michael Todd) Traducerea Mihaela Dan

Dacă te afli în Grădina Ghetsimani (adică într-un „spațiu” în care ești supus unor presiuni/ încercări), sunt trei lucruri pe care le ai de făcut, ca să reușești să faci față acelor presiuni:

2.Asigură-te că ai în cercul apropiaților tăi oameni care sunt capabili să se roage pentru tine.

Dacă sunt într-un moment dificil, nu am nevoie în preajma mea de oameni care să-mi spună că am dreptate să mă simt demoralizat, să intru în panică, să fiu distrus emoțional, nu am nevoie de oameni care să-mi plângă de milă, să-mi spună că am dreptate să dau vina pe X sau pe Y pentru ce mi s-a întâmplat.

Nu am nevoie în preajma mea de oameni care să-mi spună că fac bine ceea ce fac, să-mi țină hangul, dacă acțiunile mele sunt nechibzuite/ iresponsabile. Nu am nevoie în preajma mea de „prieteni” care sunt gata să mi se alăture în tot felul de acțiuni iresponsabile.

Eu aleg să țin în apropierea mea oameni care îmi spun în față atunci când greșesc, care îmi cer să-mi asum responsabilitatea pentru acțiunile mele, care îmi atrag atenția când fac lucruri lipsite de integritate și care se roagă pentru mine.

Sunt prea mulți cei aflați în propria Grădină Ghetsimani, care au alături oameni ce sunt gata să-și dea cu părerea, dar nu sunt capabili să se roage cu adevărat pentru cel aflat într-un moment de cumpănă.

Toată lumea poate să-și dea cu părerea/ comenteze cu privire la orice, dar puțini sunt cei care știu cum să se roage pentru cel care are nevoie de susținere.

Atunci când ești într-un moment greu al vieții tale, este de mare ajutor faptul că niște oameni se roagă pentru tine, dar ca rugăciunile să funcționeze, este necesar ca cel/cei care se roagă să aibă cu adevărat credință în Dumnezeu, ca el/ei să simtă prezența lui Dumnezeu.

Atunci când ai în preajma ta asemenea oameni care sunt conectați la nivel profund cu Dumnezeu, ei sunt capabili să te ajute să înduri presiunile la care ești supus.

Dumnezeu ne spune tuturor: „Dacă ești în Grădina Ghetsimani, alege-ți cu grijă oamenii pe care îi ții alături!”. (Michael Todd) Traducerea Mihaela Dan

Este important ca în momente grele ale vieții tale să ai alături oameni conectați la nivel profund cu Dumnezeu, care știu cum să se roage pentru tine.

Dar e la fel de important să fii tu însuți conectat cu Dumnezeu, să fii tu însuți capabil să te rogi pentru tine.

De prea multe ori ne bazăm pe oameni care par mai avansați pe Calea spirituală decât noi, care pare că au o conexiune mai profundă cu Dumnezeu decât noi.

Înțelegeți că rugăciunile altora nu în locuiesc propriile rugăciuni! Este necesar ca atunci când treci prin momente grele, să fii capabil să te rogi. Iar rugăciunea înseamnă să comunici direct cu Dumnezeu, să îi spui prin ce treci și ce îți dorești.

E ușor să spui la modul general „Facă-se Voia ta!”, dar când se face Voia Sa și ajungem într-un spațiu al suferinței, mulți dintre noi îi spunem lui Dumnezeu: „Doamne, știu că am spus «Facă-se Voia Ta!», dar asta doare foarte tare! E oribil ce mi se întâmplă! Nu mai vreau să trec prin asta! Scapă-mă de această povară! Vreau să urmez Planul tău, dar poate există altă cale de a face ce am de făcut, fără să trec prin această suferință! Nu s-ar putea să găsești o altă cale, să mă scapi de asta?”.

Eu am spus astfel de lucruri în trecut, în momente în care eram supus unor mare presiuni, în încercări dificile.

Însă în timp am înțeles niște lucruri și am schimbat rugăciunea. Acum mă rog ca Dumnezeu să mă ajute ca în condițiile în care sufăr, să văd lucrurile într-o perspectivă mai înaltă, să mă ancorez în convingerea că tot ce mi se întâmplă are un rost și mă ajută să evoluez. Mă rog ca Dumnezeu să mă ajute să trec prin acea încercare, nu să o facă să dispară.

Este în regulă să-i spui lui Dumnezeu că îți este foarte greu, că doare foarte tare, că sunt momente în care simți că nu mai poți, atunci când ești supus unor încercări dificile. El poate face față descurajării/ dezamăgirii tale.

Dar nu-i cere „Facă-se voia mea!”, după ce ai spus „Facă-se Voia Ta!”.

Păstrează convingerea că atât timp cât îl ai pe Dumnezeu alături, vei reuși să faci față acelui proces în care simți că ești „strivit” și că lucrurile se vor îmbunăți.

Ceea ce fac cei mai mulți oameni aflați în Grădina Ghetsimani (într-un „spațiu” în care sunt supuși unor presiuni mari) este să se roage ca Dumnezeu să-i scape din încercarea/ criza/ drama prin care trec, dar dacă văd că nu se schimbă nimic, consideră că Dumnezeu nu a răspuns rugăciunii lor și ies din Grădină. (Michael Todd) Traducerea Mihaela Dan

Am trecut în urmă cu ceva timp printr-o încercare foarte grea.

Totul era bine și frumos, eram popular, eram lăudat, eram pe val și în timpul unei predici am făcut un lucru care a fost scos din context de presă, a fost interpretat într-un mod denaturat și într-o clipă, a fost ca și cum am fost aruncat afară din Grădina Edenului.

În acea perioadă o mulțime de oameni care fuseseră în preajma mea s-au delimitat de mine, s-au ferit să se mai afișeze cu mine; alții mi-au spus că poate nu aceasta este Calea mea, poate nu sunt potrivit pentru a fi pastor, poate nu sunt destul de copt pentru a fi pastor, etc.

Nu era vorba doar despre oameni care nu mă cunoșteau și care aruncau cu pietre în mine; era vorba de oameni care mă cunoșteau, care fuseseră în preajma mea, care știau cât de dedicat sunt în a-i servi lui Dumnezeu.

Într-o clipă m-am trezit aruncat din Grădina Edenului în Grădina Getsimani.

A fost o perioadă în care eram supus unor presiuni foarte mari.

Primeam o mulțime de mesaje furioase, amenințătoare, jignitoare, oameni care înainte roiau în preajma mea nu mai voiau să aibă nimic de-a face cu mine, mă judecau/ condamnau pentru ceva ce nu făcusem.

Și m-am întrebat: „Ce Dumnezeu se întâmplă?!”

Iar Dumnezeu mi-a spus: „A venit timpul să fii «strivit», ca să apară o nouă Versiune a ta”.

„Nu există o altă variantă de a face să se întâmple asta, de a da naștere acestei noi Versiuni a mea?” am întrebat.

„Nu. Ai cerut să te folosesc pentru a-mi face Lucrarea. A venit timpul să întețim «focul», să fii supus unor noi presiuni, ca să evoluezi.

Știi ce ai de făcut. Dă adunarea pentru oamenii pe care știi că te poți baza în astfel de situații”.

Vă mai spun o dată: singurul mod de a evolua, de a scoate la suprafață o Versiune mai bună a voastră, este acela de a înteți „focul”, de a crește presiunile la care sunteți supuși.

Au fost nopți în care am plâns și l-am rugat pe Dumnezeu să facă o minune și să dispară toate acele lucruri, ca și cum n-ar fi existat, să mă scape de acea situație de criză.

Nu puteam să cred că lucrurile pot fi denaturate în asemenea mod, că ceva inocent poate fi transformat de presă într-o blasfemie. Mi se părea nedrept să mi se întâmple așa ceva tocmai mie.

Părea o ironie a sorții: în ce timp ce presa mă toca în spațiul public, Dumnezeu mă trecea printr-o „presă”, pentru a scoate „uleiul” din mine.

În acele zile mi-a trecut prin minte ideea de a părăsi Grădina Ghetsimani, de a mă retrage definitiv din activitatea pastorală, mă apuca de alt gen de activități, de a ieși definitiv din spațiul public.

Toate astea mi-au trecut prin minte, dar am decis să nu mă dau bătut, să nu ies din Grădina Ghetsimani, ci să merg înainte cu ceea ce am de făcut. Dumnezeu mi-a cerut să nu părăsesc platforma de pe care răspândeam mesajul Lui, indiferent cu ce presiuni mă confrunt, așa că nu am părăsit-o. În ciuda oprobiului public, duminica următoare am urcat din nou pe scenă și am ținut predica.

Atunci mi s-a cerut să fac cel mai greu lucru: să renunț la puterea pe care simțeam că o aveam, ca lider spiritual al unei comunități mari. Atunci Dumnezeu m-a smerit.

Acesta este al treilea lucru pe care trebuie să-l faci dacă te afli în Grădina Ghetsimani, ca să reușești să faci față acelor presiuni: să capitulezi în fața lui Dumnezeu, să-ți asumi 100% principiul „Facă-se Voia Ta!”. (Michael Todd) Traducerea Mihaela Dan

Dacă te afli în Grădina Ghetsimani (adică într-un „spațiu” în care ești supus unor presiuni/ încercări), sunt trei lucruri pe care le ai de făcut, ca să reușești să faci față acelor presiuni:

3. Să capitulezi în fața lui Dumnezeu, să-ți asumi 100% principiul „Facă-se Voia Ta!”.

Tu poți să alegi oricând altceva decât Voia lui Dumnezeu, pentru că ai liber arbitru. Dar va fi vreodată alegerea ta mai bună pentru tine decât Voia lui Dumnezeu? Greu de crezut.

Sunt însă momente/ perioade în viață în care noi credem că știm mai bine decât Dumnezeu ce este spre binele nostru și alegem în consecință.

În Grădina Ghetsimani Isus a avut opțiunea de a face altceva decât era Voia lui Dumnezeu și ar fi fost mai ușor să facă altceva, dar n-a făcut-o. A capitulat în fața Voii în Dumnezeu, a făcut alegerea care era în aliniere cu Dumnezeu.

Noi toți avem în fiecare clipă opțiunea de a face altceva decât ceea ce este Voia lui Dumnezeu, decât ceea ce este în alinire cu Dumnezeu.

Gura voastră poate rosti lucruri care nu sunt în aliniere cu Dumnezeu, degetele voastre pot tasta lucruri/ mesaje care nu sunt în aliniere cu Dumnezeu, încăpățânarea voastră vă poate determina să faceți lucruri care nu sunt în aliniere cu Dumnezeu. Stă în puterea voastră să faceți toate aceste lucruri care nu sunt în aliniere cu Dumnezeu.

Iar El vă întreabă: „Ești dispus să capitulezi în fața mea, să urmezi Voia Mea, nu voia ta? Ești dispus să mă urmezi pe Mine, să faci ce îți cer?”.

(Michael Todd) Traducerea Mihaela Dan

Cel mai important element în ceea ce ține de împlinirea Menirii tale nu este puterea ta, ci disponibilitatea ta de a capitula în fața lui Dumnezeu.

Cel mai greu și mai curajos lucru pe care îl poți face este să capitulezi în fața lui Dumnezeu.

Cea mai mare dovadă de putere nu este aceea că poți ridica greutăți pe care alții nu le pot ridica, ci în faptul că poți da drumul unor lucruri cărora alții nu le pot da drumul.

Cea mai mare dovadă de putere este să-ții ți gura atunci când ești acuzat de lucruri pe care nu le-ai făcut, atunci când cei din jur aruncă pietre în tine, când ai putea să vii cu argumente și explicații, dar Dumnezeu îți spune „Taci și îndură! Nu spune nimic! Nu te lupta cu cei care te denigrează! Toate astea fac parte dintr-un proces prin care tu vei fi transformat”.

Și uneori e foarte greu să capitulezi și să-l asculți pe Dumnezeu.

Hai să vă explic un lucru: eu sunt foarte bun în mânuirea cuvintelor. Asta este ceea ce fac eu zi de zi: folosesc cuvintele pentru a răspândi mesajul lui Dumnezeu.

Știu să mânuiesc cuvintele și știu cum să le fac să devină un bisturiu. Dacă vreau să dau replica unor oameni care mă atacă, o pot face cu mare măiestrie, pot să tai în carne vie. Și știu o mulțime de informații care ar putea fi folosite, dacă aș da o astfel de replică. Unii dintre oamenii respectivi nu au idee câte lucruri delicate știu eu despre ei.

Dar dacă Dumnezeu îmi spune: „Nu răspunde acestor lucruri! Nu vorbi despre lucrurile pe care le știi despre acest om, nu face nici măcar o aluzie la lucrurile delicate pe care le știi despre el!”, eu fac ce îmi cere El. (Michael Todd) Traducerea Mihaela Dan

Nu vă dați bătuți, atunci când ajungeți în Grădina Ghetsimani (într-un „spațiu” în care sunteți supus la mari presiuni)!

Mulți dintre voi treceți acum printr-o perioadă grea.

Mulți dintre voi vă simțiți singuri și credeți că nimeni nu a mai trecut prin ce treceți voi, că nimeni nu poate înțelege cât vă e de greu.

Mulți dintre voi credeți că nu e drept ce vi se întâmplă, că nu meritați așa ceva.

Eu vă spun: nu vă dați bătuți!

Isus nu s-a dat bătut în Grădina Ghetsimani, a acceptat Voia lui Dumnezeu, a mers înainte, urmând Planul lui Dumnezeu pentru el și știți ce a urmat: a fost trădat, a fost biciuit, și-a dus crucea și a fost răstignit pentru lucruri de care nu era vinovat. A îndurat toate astea, pentru că aceasta era Voia lui Dumnezeu.

Treceți cumva prin ceva mai greu de dus decât ceea ce a îndurat Isus?

Sunteți supus unor încercări mai mari decât a fost el?

Nu vă dați bătuți, doar pentru că doare foarte tare!

Nu vă dați bătuți doar pentru că pare că merge din rău în mai rău!

Nu vă dați bătuți, fiindcă Dumnezeu are un Plan măreț cu voi! Lucrurile nu se vor sfârși așa!

Știu că urâți Grădina în care suneți acum, că acolo este durere, abuz, frică, știu că încasați lovituri pe care considerați nu le meritați, că vă simțiți de parcă ați fi striviți bucată cu bucată, că aveți în jur oameni care nu vor sau nu pot să vă ajute și vă simțiți singuri, că vă simțiți neputincioși.

Dar Dumnezeu vă spune: „Nu vă dați bătuți, indiferent cât de greu vă este!

Nu vă dați bătuți, chiar dacă alții s-au dat bătuți!

Există un viitor pentru voi! Nu va dura la nesfârșit!”.

Și poate că vi se pare că e o contradicție în termeni, dar vă îndemn:

Nu vă dați bătuți în Grădina Ghetsimani, dar vă rog, capitulați în Grădină!

Atunci când te dai bătut, o faci pentru că nu mai ai altă soluție, ești într-o situație fără ieșire. Te dai bătut când nu mai pic de putere, când simți că ești neputincios în fața a ceea ce ți se întâmplă.

Atunci când capitulezi în fața lui Dumnezeu, alegi să faci asta, în condițiile în care ai putea alege altceva (să urmezi voia ta, nu Voia Sa). Să capitulezi în fața lui Dumnezeu este o dovadă de putere personală.

Te întreb pe tine, cel care ești acum în Grădina Ghetsimani: te vei da bătut în Grădină sau vei capitula în Grădină?

„Doamne, vreau să fiu acolo unde ești Tu!

Tu ești Sursa și Lumina care mă călăuzește!

Chiar dacă nu-ți înțeleg Planul, îmi pun viața pun în mâinile tale și voi urma Voia Ta, indiferent unde mă va duce!”. (Michael Todd) Traducerea Mihaela Dan

Adina Georgiana

Noaptea sfântă a Învierii. Momentul acela magic în care, brusc, toată lumea devine sfântă.

Toți ajung la biserică, îmbrăcați ca de nuntă, cu lumânarea dreaptă și privirea ușor umedă – probabil de la vânt, dar merge și așa. Oftează adânc, se închină teatral și așteaptă, desigur, Lumina. Că doar așa se face. Să vadă lumea cât de curat e sufletul lor. Ce dacă au urlat la copil acum două ore sau au înjurat în trafic venind spre biserică? Acum sunt curați. Ăsta e momentul lor de glorie.

Vin cu pungi pline – cozonaci, ouă roșii, vin, poate și o sticlă de tămâie la reducere – și se aliniază, ca niște modele de calendar ortodox. Să-i vadă preotul. Să-i vadă vecinii. Să-i vadă Dumnezeu – de parcă El s-ar uita la ambalaje și nu la inimă.

Și, sincer, ce ar fi noaptea de Înviere fără parada ipocriziei în grup?

În fiecare an trec pe lângă aceleași grupuri de oameni care, tot anul, se sfâșie pe la colțuri. Îi știi. Cei care nu pot rosti un nume fără să-l lege de o bârfă, o judecată, o mică înțepătură „inocentă”. Și totuși, în noaptea sfântă, îi vezi acolo, în fața bisericii, pupându-se cu foc, spunându-și „Hristos a înviat, frate!”, de parcă n-ar fi spus cu o zi înainte că „ăla e vai de capul lui, mă mir că-l mai rabdă pământul.”

Apoi vezi și grupul acela faimos care nu s-a suportat niciodată – certuri vechi, orgolii nemuritoare – dar în noaptea asta joacă rolul „familiei unite în credință”. Și tu, trecând pe lângă ei, nu poți să nu zâmbești în colțul gurii. Amuzat. Dezgustat. Sau poate doar resemnat.

Pentru că, din păcate, ipocrizia are miros de tămâie și gust de cozonac. Și se poartă ca uniforma, mai ales când se aprind luminile camerelor și ale telefoanelor.

Și hei, nu putem uita nici familia aia „perfectă”, care în casă trăiește zilnic un mic război mondial, cu țipete, acuzații și uși trântite, dar în noaptea de Înviere pășește senină spre altar, de mână, ca-ntr-un tablou de Crăciun. Zâmbește larg, salută pe toată lumea și dă lecții de morală în fața bisericii. Un tablou. De Oscar.

Dar hai, tu, cel care citești, să vorbim serios. Ești demn de a intra în Casa Domnului? Nu de ochii lumii, nu pe Facebook, nu în selfie-ul cu lumina sfântă.

Ești tu cu adevărat curat în suflet?

Știu, știu. În momentul ăsta ori ai simțit o mică înțepătură în inimă, ori ți-a venit în minte „cutărică” – aia care stă în față la slujbă, dar bârfește tot satul. Sau poate te-ai gândit la cumnatul care postește cu sfințenie, dar n-are nicio problemă să mintă, să judece sau să te arunce sub autobuz când îi convine.

Sau, cine știe, poate chiar la tine te-ai gândit.

Pentru că da – poți posti douăzeci de zile, poți renunța la carne, la lapte, la zahăr, la orice. Dar dacă sufletul ți-e otrăvit de ură, de bârfă, de răutate, tot necurat rămâi. Nu devii sfânt doar pentru că ți-ai închis frigiderul. Și mai ales, nu devii vrednic de Sfânta Împărtășanie doar pentru că ai făcut foamea.

Ah, și încă ceva – bârfa nu se spală cu anafură. Răutatea nu se șterge cu Trupul Domnului. Dimpotrivă. Dacă intri cu inima murdară, mai rău îți faci. Crezi că Dumnezeu e magician? Că vine, puf, și gata, s-au dus toate? Nu. Când ești fals, împărtășania nu te curăță, te arde. Dar asta, desigur, nu se spune prea des în predici.

Așa că, înainte să te apropii de altar cu fața de martir, înainte să-ți umpli story-ul cu "Hristos a înviat", întreabă-te, sincer: ce-ai făcut în restul anului? Pe cine ai judecat? Ce-ai scos pe gură? Pe cine ai rănit cu vorba, cu gândul, cu privirea?

Și dacă răspunsul nu te onorează, nu te îngrămădi printre cei care sunt cu adevărat acolo pentru Dumnezeu. Fă un pas în spate. Lasă lumina să ajungă la cei care n-o folosesc doar pentru poze.

Iar dacă te-ai simțit vizat… să știi că poate n-a fost întâmplător. Poate chiar trebuia.

01.04.2024