4.Intuitia, Empatia, Compasiunea, Increderea, Iertarea si Discernamantul

 

Ultima Actualizare in 22.04.2025: texte si poze noi la final

"Intuitia unei Femei este ceva tulburator pentru un Barbat.

Ea, cand te tot intreba ceva in mod repetat despre un anumit subiect, nu este pentru ca nu stie adevarul. 

Ci este pentru a afla daca esti sincer cu ea."

Motto: "Nu poti salva pe nimeni. Poti fi alaturi de altii, sustinandu-i dintr-o stare de echilibru energetic si pace interioara. Poti sa le impartasesti din Cunoasterea ta, sa le impartasesti perspectiva ta asupra unor situatii, dar nu le poti inlatura tu durerea. Nu poti merge pe Calea lor, in locul lor. Nu le poti da raspunsurile potrivite pentru ei. Este necesar ca ei sa-si puna propriile intrebari, sa isi gaseasca propriile raspunsuri, sa-si traiasca propria nesiguranta, sa isi priveasca propriile incertitudini.Este necesar ca ei sa faca propriile greseli, sa isi simta propriile tristeti, sa-si invete propriile lectii. Daca vor cu adevarat sa fie in pace cu ei insisi, este necesar ca ei sa urmeze cu incredere Calea propriei vindecari, care li se dezvaluie pas cu pas. Li se dezvaluie lor, nu altora." Sursa: Jeff Foster

„A învăța să-ți asculți ghidarea interioară/ intuiția este cel mai important lucru la ora actuală. Intuiția ta te va ghida întotdeauna către Unime, către Binele tău cel mai Înalt și informațiile oferite de aceasta vor veni dintr-o perspectivă holistică asupra lumii și vieții.

Atunci când îți asculți intuiția te cuplezi la cea mai înaltă Sursă de informații posibilă.

Și vă spun un lucru: adevărul aflat intuitiv poate fi foarte dureros uneori. Acel adevăr ne este comunicat pe un ton neutru, dar este clar, nu lasă loc de interpretări, iar pentru aspectul nostru uman uneori adevărul respectiv este dureros.

În plus, adevărul pe care-l afli intuitiv te va ghida întotdeauna către schimbare, ceea ce nu le place celor mai mulți oameni, pentru că îi scoate din zona lor de confort.

Intuiția este organică și este spontană, îți oferă informația valabilă pentru acel moment, îți spune ce este adevărat/ benefic pentru tine în acel moment; nu este logică, nu este bazată pe formule, nu intră în tipare de tipul „trebuie să…”.

Intuiția îți spune adevărul, indiferent că îți place sau nu acel adevăr. Intuiției tale nu-i pasă de dorința ta de a rămâne în zona de confort, de a-ți fi ție (egoului tău) comod.” (Robert Ohotto) Traducerea Mihaela Dan

„Intuiția ta îți spune întotdeauna adevărul. Ea este acea parte a ta care vede ce este adevărat, îți spune adevărul și te ghidează către adevăr.

Unul dintre motivele pentru care oameni spun că nu au intuiție, că nu-și aud intuiția, este acela că, de fapt, ei nu vor să audă niște adevăruri inconfortabile/ dureroase pe care le spune intuiția lor și ca atare, refuză să o audă.

În opinia mea, există patru niveluri de adevăr:

*ADEVĂRUL PERSONAL – sunt lucruri care sunt adevărate pentru tine, personal. Adevărurile personale se schimbă de-a lungul timpului, ele sunt fluide, deci nu este cazul să ne agățăm de ele. De asemenea, nu este cazul să le reproșăm altora faptul că și-au schimbat părerea/ adevărul în timp.

Dacă refuzați să acceptați ideea că adevărul personal se schimbă în timp, vă veți bloca propria evoluție, pentru că nu veți fi dispuși să ascultați noile adevăruri pe care vi le furnizează intuiția voastră, doar pentru că nu vreți să vă contraziceți singuri. Înțelegeți că adevărul vostru se schimbă pe măsură ce evoluați, pentru că aveți o perspectivă din ce în ce mai amplă asupra unor lucruri.

*ADEVĂRUL RELATIV – este vorba despre niște lucruri care sunt adevărate într-un anumit context și în anumite condiții.

Este important să identificați adevărurile relative și să nu mai intrați în dispute cu alți oameni, contrazicându-i vehement, pentru că adevărul lor (care este unul relativ) este altul decât adevărul vostru (care este tot unul relativ).

*ADEVĂRUL UNIVERSAL – sunt lucruri care sunt adevărate pentru noi toți. Și este important să nu confundăm adevărul personal sau adevărul relativ cu adevărul universal.

*ADEVĂRUL MISTIC, care ține de contractele sacre încheiate de sufletele noastre - lucruri pe care nu le poți VEDEA decât dintr-o perspectivă mistică.” (Robert Ohotto) Traducerea Mihaela Dan

„În această eră a informației, în care suntem alimentați pe internet - și nu numai - cu informații de tot felul, din toate sursele, în care unii folosesc informația în scopul de a ne manipula/ controla, în scopul de a obține profit, în scop propagandistic sau cu scopul de a ne diviza, cum putem ști dacă o informație este adevărată sau nu?

Unii oameni iau minciuna drept adevăr și nu sunt conștienți de acest lucru.

Dar există consecințe serioase dacă tu iei minciuna drept adevăr, dacă îți trăiești viața pe baza unor „adevăruri” care de fapt sunt minciuni; există consecințe la nivel personal, la nivel de societate și la nivel global, dacă noi luăm drept „adevăr” niște lucruri care, de fapt, nu sunt adevărate.

În aceste vremuri, mai mult ca oricând, este necesar să fim foarte atenți la informațiile care ni se furnizează pe canalele mass-media, pe internet, pe canale „oficiale”.

În trecut oamenii credeau tot ce le spuneau autoritățile și presa; eram puțini cei care aveam și cu ani în urmă dubii cu privire la unele dintre informațiile care ne erau furnizate.

În aceste vremuri, în care oricine poate lansa orice fel de informații pur și simplu postând ceva pe internet, este foarte important să ne folosim discernământul și să nu înghițim pe nemestecate orice lucru pe care îl spune/ scrie un om sau altul. Și acum este mult mai dificil pentru oameni să deosebească adevărul de minciună. Este mult mai dificil să știm ce este adevărat și ce este minciună, mai ales când ești invadat cu informații din toate părțile, 24 de ore din 24.

Și precizez: spun „să ȘTIM ce este adevărat”, nu „să credem”, nu „să bănuim”, nu „să sperăm”.

În aceste vremuri este crucial să-ți dezvolți abilitățile intuitive, să înveți să-ți folosești rezonanța pentru a deosebi adevărul de minciună; acest lucru nu mai este opțional, este esențial să fii capabil să deosebești adevărul de minciună, fiindcă altfel vei suporta consecințele faptului că trăiești în minciună.” (Robert Ohotto) Traducerea Mihaela Dan

„Trăim în vremuri în care oamenii își „selectează” adevărul după cum le convine, după cum dorește egoul lor rănit, după cum servește intereselor lor.

Noi, oamenii, am avut întotdeauna tentația să refuzăm să auzim informațiile care nu ne plac/ convin; asta e natura umană, nu e nimic nou. Ceea ce este nou este modul incredibil în care au ajuns oamenii să se mintă pe ei înșiși, în ce moduri creative au ajuns ei să manipuleze/ deformeze/ interpreteze informațiile pe care le au, în așa fel, încât să nu vadă/ recunoască adevărul evident pe care îl revelează acele informații.

Foarte mulți oameni simt în ultima perioadă că nu mai știu în ce/ cine să creadă și în ce/ cine să nu creadă, când e vorba de avalanșa de informații (cele mai multe contradictorii) la care sunt supuși pe toate canalele. Ei au constatat că li se servesc o mulțime de informații care nu sunt adevărate.

Dacă tu vrei să evoluezi, dacă vrei să-ți trăiești viața în adevăr, dacă vrei să-ți urmezi Menirea, este obligatoriu să înveți să deosebești adevărul de minciună și să alegi să rămâi consecvent adevărurilor tale, indiferent ce cred/ spun/ fac ceilalți. Altfel vei simți că ești blocat în propria viață, vei fi din ce în ce mai confuz și te vei auto-sabota din ce în ce mai mult, vei ajunge să te afunzi din ce în ce mai mult într-un comportament toxic.

În aceste vremuri este esențial să aduceți adevărul în viața voastră.” (Robert Ohotto) Traducerea Mihaela Dan

„Dumnezeu ne cere acum: „Uite ce e, vreau să fii conștient de Lumina pe care o porți în tine și vreau să te manifești din spațiul Suveranității personale, să-ți găsești adevărul în interiorul tău, să-ți faci alegerile onorându-ți adevărul personal, să-ți rostești adevărul.

Vreau să-ți onorezi ghidarea interioară/ rezonanța/ intuiția și să nu renunți la acest lucru doar pentru a face parte dintr-un grup/ trib/ o comunitate. Vreau să încetezi să mai adopți adevărurile unui grup/ trib, renunțând la adevărurile tale, doar ca să te integrezi”.

Grupurile/ comunitățile care nu acceptă dreptul fiecăruia la propriul adevăr, care cer să te supui orbește regulilor lor, să adopți adevărurile lor, funcționează din spațiul unor traume colective. Nu este benefic pentru voi să funcționați în acest fel, să vă lăsați conduși de traume, fie ele personale sau colective.

Lucrați cu propria Umbră, curățați întunericul interior, fiindcă acesta vă afectează abilitățile intuitive și Claritatea și vă împiedică să vă auziți Chemarea.” (Robert Ohotto) Traducerea Mihaela Dan

„Noi avem de ales: vrem să ne învățăm lecțiile la modul dur, cu multă durere/ suferință sau suntem dispuși să ne ascultăm ghidarea interioară și să o urmăm, astfel încât lucrurile să se întâmple cu mai multă ușurință și grație?

Avem posibilitatea să ne exercităm liberul arbitru și e necesar să ne asumăm responsabilitatea pentru modul în care ne învățăm lecțiile.

Și mai nou, ne asumăm și la nivel colectiv responsabilitatea pentru modul în care ne învățăm lecțiile, pentru că totul se întâmplă foarte repede și consecințele alegerilor noastre la nivel colectiv se văd foarte repede. De aceea este nevoie să ne învățăm lecțiile foarte repede, fiindcă altfel suferința va fi mare și de durată.

Când îți folosești abilitățile intuitive poți deosebi adevărul de minciună/ manipulare, din avalanșa de informații care ți se prezintă 24 de ore din 24 la știri, pe rețelele de socializare, pe canalele oficiale sau pe diverse alte canale. Înveți să identifici propaganda, manipularea, încercările de inducere a fricii/ de control și de asemenea, să identifici ce este adevărat pentru tine. Faci o selecție a informațiilor la care te expui și rămâi într-un spațiu al neutralității.

În ultima perioadă cele mai multe dintre informațiile la care suntem expuși pe canalele de știri sunt opinii, nu relatări obiective.

Știrile obiective prezintă lucrurile la modul neutru, „Asta s-a întâmplat”, fără interpetări subiective/ partizane/ emoționale, fără încercarea de a ți se induce o anumită opinie cu privire la ceea ce s-a întâmplat.

Propaganda încearcă să te influențeze în a privi lucrurile dintr-o anumită perspectivă (cea dorită de cel care îți prezintă informațiile respective), propaganda îți prezintă lucrurile într-un fel care să îți apese butoanele, care să te determine să ai o anumită reacție emoțională/ dezechilibrată, dorită de cel care apelează la acest gen de manipulare. Propaganda îți prezintă lucrurile în așa fel, încât să crezi ce vrea un anumit grup să crezi, ca să alimentezi cu energia ta acea chestiune, ca să te atragă de partea lor. Iar unii dintre cei care lansează astfel de acțiuni de propagandă au agende foarte întunecate.

De aceea este foarte important să fim atenți la ce informații ne expunem, să discernem când sunt suntem INFORMAȚI și când suntem INFECTAȚI.

Dacă noi permitem să ne fie afectată percepția clară asupra lucrurilor, ne pierdem capacitatea de a ne auzi ghidarea interioară.

Asta se întâmplă în unele culte religioase: oamenii își pierd capacitatea de a vedea realitatea așa cum este, sunt spălați pe creier. În astfel de comunități singurul care decide care este adevărul e liderul cultului și toți ceilalți acceptă orbește adevărul respectiv.

Dacă tu nu îți auzi și nu îți urmezi ghidarea interioară nu poți servi Binele comun într-un mod spiritual; vei fi parte dintr-o rețea întunecată de co-creație. Așa că hotărăște-te ce vrei: vrei Claritate, vrei să descoperi singur care sunt adevărurile tale, vrei să-ți folosești propriul discernământ pentru a-ți face alegerile, vrei să îți folosești abilitățile intuitive? Atunci ai grijă să fii informat, nu infectat!

Și când spun „infectat” mă refer la o infectare energetică, pentru că atunci când tu citești/ asculți/ vizionezi niște știri/ postări/ înregistrări/ filme/ melodii care au o energie de vibrație joasă tu te cuplezi efectiv la acel câmp energetic de vibrație joasă.

Internetul poate fi folosit ca un instrument al Luminii, dar poate fi - și chiar e - folosit și ca un instrument al întunericului. Fiți atenți ce citiți/ ascultați/ vizionați!” (Robert Ohotto) Traducerea Mihaela Dan

„De ce unii oameni nu sunt interesați de adevăr?

Cei mai mulți dintre voi știți oameni care refuză să vadă/ audă/ accepte un adevăr inconfortabil/ dureros din viața lor; au povestea lor personală pe care și-au fabricat-o cu mult timp în urmă și nu sunt dispuși să o schimbe, chiar dacă pentru ceilalți este evident că se mint pe ei înșiși. Ei rămân agățați de povestea lor personală și refuză să audă/ vadă orice informație care le contrazice acea poveste.

Unii oameni nu vor să vadă/ accepte adevărul pentru că asta i-ar obliga să facă niște schimbări importante, pe care ei nu sunt dispuși să le facă.

Unii nu vor să vadă adevărul pentru că acesta îi împinge către Necunoscut și ei nu vor să iasă din zona lor de confort. Dar adevărul este cel mai bun „medicament” pentru vindecarea (vieții) lor, pentru că în Necunoscut găsești Magia, găsești sinconicitățile, îți găsești Menirea.

Depinde de tine să alegi ce vrei să faci: continui să te agăți de vechea poveste care te ține în tiparul victimei/ codependență sau accepți să vezi adevărul, faci schimbările adecvate și intri în Necunoscut?

Ai liber arbitru, poți alege ce vrei.

Înțelegeți că nu puteți avea acces la abilitățile voastre intuitive de vibrație înaltă dacă nu lucrați cu propria Umbră, dacă nu curățați întunericul din interiorul vostru. Iar lucrul cu propria Umbră vă va apăsa butoanele, vă va scoate mult din zona de confort.

De fiecare data când îți sunt apăsate butoanele ai parte de o oportunitate de a intra în interiorul tău și a lucra cu Umbra ta. Depinde de tine dacă folosești această oportunitate sau nu.” (Robert Ohotto) Traducerea Mihaela Dan

„Hotărâți-vă: vreți să trăiți în adevăr sau nu?

Și aici discutăm despre un proces în care practicați ceea ce înseamnă a trăi în adevăr în viața voastră de zi cu zi; este vorba despre practică, nu despre perfecțiune.

Și dacă vă hotărâți că vreți să începeți să trăiți în adevăr observați în ce zone ale vieții voastre ați refuzat să vedeți adevărul până acum.

Pentru că cei mai mulți oameni știu, adânc în interiorul lor, niște adevăruri inconfortabile/ dureroase cu privire la persoane/ situații/ relații din viața lor, dar refuză să accepte acele adevăruri, fiindcă dacă o fac, sunt nevoiți să facă și niște schimbări în viața lor.

Ce adevăruri inconfortabile/ dureroase refuzați să vedeți?

Unii oameni preferă să moară, decât să accepte niște adevăruri dureroase. Și când spun „să moară”, o spun la propriu, pentru că acei oameni suferă de anumite boli care sunt consecința faptului că au trait în minciună/ întuneric și nu se vindecă, pentru că ei continua să refuze să vadă/ recunoască acele adevăruri dureroase pe care le-au evitat ani/ decenii la rând. Și mor.

Treaba asta cu a trăi în adevăr este una foarte serioasă, nu e o joacă; sunt oameni care mor pentru că refuză să accepte niște adevăruri dureroase chiar și atunci când sunt grav bolnavi. Ei blochează adevărul până în ultima clipă a vieții lor.” (Robert Ohotto) Traducerea Mihaela Dan

„Oamenii au fost învățați că a spune adevărul poate să-ți aducă neplăceri, că îți poate aduce suferință, că nu poți avea încredere în alții, că dacă îți spui adevărul îți vei da viața peste cap, că îți va bulversa toate relațiile (inclusiv relația cu tine însuți).

Oamenii funcționează din spațiul egoului rănit, nu au încredere în alții, nu au curajul să spună adevărul, nu sunt dispuși să se arate vulnerabili în fața altora.

Noi trăim într-o lume care ne învață de mici să ne fie rușine de noi înșine, să simțim că nu suntem suficient de buni, suntem învățați să nu spunem ceea ce credem/ simțim cu adevărat, să purtăm măști sociale. Noi suntem învățați să mințim, să ne prefacem, mai degrabă decât să spunem adevărul, să spunem ce credem/ simțim cu adevărat.

Imaginați-vă ce consecințe are acest lucru asupra Clarității noastre intuitive… Vă dați seama cât este de dificil mai apoi ca noi să ne recuperăm puterea personală și să începem să ne ascultăm ghidarea interioară/ intuiția, pentru a determina ce e adevărat pentru noi și ce nu e adevărat…

Folosiți-vă abilitățile intuitive pentru a stabili care sunt adevărurile voastre personale și nu vă mai raportați la adevărurile altora. Nu e treaba voastră ce adevăr are un altul. Aici este vorba despre voi și despre ce vreți să faceți cu viața voastră.

Și uneori, când vă întrebați „Este acest lucru adevărat pentru mine?”, este posibil să nu primiți un răspuns imediat, este posibil să simțiți că nu sunteți siguri care este răspunsul. Oferiți-vă timp pentru a descoperi care este adevărul în acea chestiune. Și puteți să cereți Divinității să vă dea un semn, să activeze sincronicități care să vă ajute să găsiți răspunsul pe care îl căutați.” (Robert Ohotto) Traducerea Mihaela Dan

„Dacă un om îmi spune ceva, iar energia sa îmi transmite altceva, eu iau de bun ce îmi transmite energia sa.

Dacă un om spune ceva și face altceva, eu iau în considerare ce face, nu ce spune.

Folosiți același tip de discernământ când vă priviți pe voi înșivă: observați dacă ceea ce spuneți este și ceea ce faceți, iar când ceea ce faceți nu coincide cu ceea ce spuneți, conștientizați că nu trăiți în adevăr.

Este foarte important să începeți să vă monitorizați și să vedeți în ce zone/ aspecte ale vieții voastre nu trăiți în adevăr, pentru că există niște consecințe pentru faptul că trăiești în minciună - și sunt foarte dure în aceste vremuri, în care energiile pe Pământ sunt din ce în ce mai intense.” (Robert Ohotto) Traducerea Mihaela Dan

„Când ești empat simți energia/ emoțiile celorlalți oameni. Și nu e necesar să faci vreun efort să simți aceste lucruri; pur și simplu așa ești construit, le simți. Percepi energiile altora, simți emoțiile pe care le experimentează aceștia, „recepționezi” o mulțime de informații din ceea ce spun/ fac cei din jur, informații pe care oamenii care nu sunt empați nu le sesizează.

Un empat funcționează ca o ființă multisenzorială, el simte/ recepționează informații pe mai multe căi decât cele cinci simțuri pe care le folosește omul obișnuit pentru a obține informații din mediul în care se află.

Un empat percepe realitatea dintr-o altă perspectivă decât un om care nu este empat; un empat știe că Realitatea este mult mai mult decât ceea ce percepem cu cele cinci simțuri „obișnuite”.

Noi, empații, știm că ceea ce vedem cu ochii fizici, lumea materială în care trăim, nu este singura realitate.

De ce a venit sufletul tău aici, ca empat?

Noi, ca umanitate, suntem într-un proces de evoluție către Conștiința Unității, către o viziune holistică asupra lumii și vieții.

Noi, empații, știm asta, știm că toți suntem UNA; întrebarea este dacă vom și acționa în conformitate cu acest adevăr, dacă vom trăi acest adevăr sau îl vom accepta doar la nivel teoretic.

Despre asta este vorba, dacă discutăm de rolul empaților: noi am venit pe Pământ ca să ajutăm umanitatea să se schimbe în acest sens; și fiecare vom ajuta în conformitate cu Contractul sacru pe care ni l-am asumat la nivel de suflet.

Toate Contractele semnate de sufletele care au venit pe Pământ ca empați sunt unele care vizează schimbări radicale. Menirea noastră este să schimbăm ceva. Și nu mă refer la a ne schimba culoarea părului, ci la ceva esențial, ceva ce trebuie să se schimbe, astfel încât noi toți, ca și umanitate, să funcționăm/ acționăm conform principiului că toți suntem UNA, că toți suntem parte a unui Întreg.

Și nu este cazul să aveți impresia că dacă sunteți empați sunteți în vreun fel superiori altora. Nu despre asta este vorba.” (Robert Ohotto) Traducerea Mihaela Dan

„Ce este Contractul sacru în cazul unui empat?

Este un angajament sacru pe care și-l asumă un suflet, în sensul de a veni pe Pământ în formă umană (într-un corp uman), pentru a folosi oportunitățile de creștere oferite acelui acelui suflet și de asemenea, pentru a susține și alte suflete în a folosi oportunitățile care le sunt oferite lor, pentru a evolua.

Acesta este un agajament sacru pe care vi l-ați asumat voi, empații, înainte de a veni pe Pământ și este un angajament care presupune să susțineți Schimbarea în orice mod puteți, să susțineți în orice formă puteți alinierea tuturor oamenilor la perspectiva holistică asupra lumii și vieții, la Conștiința Unității.

Acest Contract sacru este împlinit prin diverse mijloace, specifice fiecărui empat în parte, iar aceste mijloace „conturează” Destinul fiecăruia.

Pentru a îndeplini un astfel de contract este nevoie de un anumit nivel de evoluție spirituală și de o psihologie multisenzorială, de o viziune holistică asupra lumii și vieții.” (Robert Ohotto) Traducerea Mihaela Dan

„Fiecare dintre voi, empații care v-ați trezit spiritual, știți că aveți un aspect care este muritor (aspectul uman) și un aspect care este nemuritor (sufletul). Ambele aspecte există în voi, sunt reale/ adevărate.

Voi aveți cele cinci simțuri „umane”, dar aveți și alte simțuri, pe care alți oameni încă nu le-au accesat. Ambele tipuri de simțuri sunt reale/ adevărate.

Voi sunteți sub contract aici, pe Pământ, iar acest contract implică, printre altele, să trăiți în ambele Lumi (cea vizibilă și cea invizibilă) în același timp.

Când veți încerca să trăiți numai în una dintre cele două lumi, când veți merge la una dintre extreme, veți suferi și vi se va limita accesul la abilitățile de vibrație înaltă.

Este necesar ca voi să acceptați ideea: „Sunt un om iubitor și în același timp, sunt un om care are încă furie în interiorul său. Sunt muritor și nemuritor, în același timp. Am cele cinci simțuri clasice și în același timp, sunt o ființă multisenzorială cu mult mai multe simțuri decât cele cinci «obișnuite»”.

Cu cât sunteți mai mult dispuși să trăiți în același timp în două lumi diferite, cu atât aveți acces la mai multe abilități de vibrație înaltă și la mai multă Grație divină.

Și totul este trecut în Contractul vostru sacru, așa este prevăzut să trăiți/ funcționați voi.

Noi, empații, suntem acum într-o nouă „sală de clasă”, noi creăm acum o nouă „programă” și le spunem celorlalți oameni: „Te pot ajuta să te vindeci, te pot ajuta să ajungi la un alt nivel de putere, să îți identifici Menirea, dar nu o voi face în termenii egoului tău rănit, ci o voi face folosind trauma ta. Te bagi sau nu?”.

Aceasta este întrebarea pe care ți-o adresez și ție: „Te bagi?”.

Pentru că unele învățături promovate în comunitatea spirituală merg pe ideea „Nu te mai gândi la traumele tale, gândește pozitiv, dă la o parte orice gânduri/ emoții negative, ca și cum ele nu ar exista!”/ „Mergi la un curs în week-end și învață să-ți dezvolți abilitățile intuitive. Nu e nevoie să-ți faci munca interioară, să lucrezi cu Umbra ta, poți evolua spiritual și fără să faci asta!”.

Eu vă spun că nu merge așa. Este o copilărie să abordezi lucrurile așa, să îți ignori propria Umbră, dacă vrei să evoluezi.” (Robert Ohotto) Traducerea Mihaela Dan

„Fiecare dintre noi, cei care ne rostim și ne trăim adevărul indiferent ce cred/ spun/ fac ceilalți, am avut momente în care ne-am simțit singuri, neînțeleși.

Este necesar să ne amintim iar și iar că nu suntem singuri și să nu ne lăsăm copleșiți de faptul că uneori suntem tratați ca și cum am fi vinovați pentru faptul că nu suntem dispuși să facem ceea ce fac alții, ca și cum ar trebui să ne fie rușine că nu suntem dispuși să luăm de bune anumite adevăruri oficiale și nu acceptăm anumite lucruri pe care ceilalți le acceptă.

Se încearcă pe toate canalele să ne fie indusă ideea că e ceva în neregulă cu noi, că facem ceva „rău” dacă nu acceptăm anumite lucruri pe care alții le acceptă, că nu facem ceea ce „trebuie” dacă nu luăm de bune adevărurile oficiale și nu ne conformăm regulilor care sunt impuse.

Când toți cei din jurul tău se conformează și tu nu, ai impresia că ești singurul care gândește/ înțelege lucrurile altfel, că e ceva în neregulă cu tine. Când ai senzația că ești singurul care spune „Nu”, care se manifestă din spațiul Suveranității personale și ți se spune „Nu vezi că toată lumea face asta? Crezi că atâta lume se înșeală și tu ai dreptate? De ce nu o faci și tu? Ce e cu tine? De ce te comporți așa?”, nu îți e deloc ușor.

Dar nu sunteți singurii care fac asta, sunt o mulțime de alți oameni pe planetă care văd lucrurile la fel ca voi.

Adevărul vostru contează, aveți dreptul să vă rostiți adevărul, aveți dreptul să funcționați din spațiul Suveranității personale, aveți dreptul să alegeți liber la ce spuneți „Da” și la ce spuneți „Nu”, indiferent ce cred/ spun/ fac ceilalți.

Și e nevoie de mare curaj ca să-ți urmezi adevărul/ rezonanța și să-ți rostești clar adevărul în aceste vremuri.” (Lorie Ladd) Traducerea Mihaela Dan

„Câți oameni nu au adevăruri foarte diferite de ale celor din jur, dar pentru că nu vor să fie judecați/ criticați/ batjocoriți/ marginalizați, preferă să tacă, să-și ignore Cunoașterea/ adevărul?

Evoluția spirituală înseamnă să înveți să-ți rostești adevărul și să-ți trăiești adevărul indiferent ce spun/ cred/ fac cei din jur, înseamnă să ai deplină încredere în ghidarea ta interioară.

Iar când începi să integrezi în corpul tău fizic mai multă Lumină și să crești vibrațional nu-ți mai poți ignora adevărul, nu-ți mai poți ignora rezonanța. Și așa începem să jonglăm cu situațiile din viața noastră, oscilând între a ne asculta rezonanța și a nu ne asculta rezonanța, pentru că ne temem de consecințe.

Ne uităm în jurul nostru și simțim că ceva nu e în regulă, că cei mai mulți dintre oamenii apropiați/ cunoscuți nu văd lucrurile la fel ca noi și ne întrebăm cum să procedăm în continuare, care vor fi consecințele dacă alegem să ne rostim/ urmăm adevărul. Și este o întrebare legitimă.

Iar apoi ne întrebăm ce se va întâmpla cu noi/ care vor fi consecințele dacă acceptăm „adevărurile oficiale”, în ciuda faptului că simțim că acestea nu sunt adevărate pentru noi.

Voi nu trăiți întâmplător pe Pământ în această perioadă, nu vă aflați întâmplător în primul rând, printre cei care își rostesc adevărul indiferent de consecințe.

Nimeni nu v-a obligat să ieșiți în față, nimeni nu v-a obligat să vă spuneți public adevărul, să vă trăiți adevărul; nu întâmplător faceți asta. Voi ați ales de bună voie să faceți asta, sufletul vostru a plănuit să faceți asta în această viață umană, atunci când a ales să vină pe Pământ exact în această perioadă.

Puterea voastră stă în Suveranitatea voastră, în Cunoașterea voastră. Asta nu v-o poate lua nimeni.

Și cu cât noi ne facem mai mult auzită vocea - fiind, implicit, și vocea celor mulți care au fost reduși la tăcere -, cu cât noi putem fi mai curajoși, reprezentându-i și pe cei care încă nu au curajul să spună „Nu”, cu atât mai mult îi vom putea susține pe cei care sunt pregătiți să se trezească, să facă pasul în față, să-și rostească adevărul.” (Lorie Ladd) Traducerea Mihaela Dan

„În următoarea perioadă încercările de a provoca/ alimenta divizarea vor fi din ce în ce mai puternice, iar noi nu ne dorim să alimentăm cu energia noastră divizarea.

Se încearcă prin toate mijloacele să fie indusă/ alimentată frica și divizarea; manipularea este foarte mare. Voi, cei care sunteți conștienți de aceste lucruri, care funcționați la modul conștient, fiți atenți să nu perpetuați frica și divizarea, să nu vă contraziceți cu alții, să nu vă comportați ca și cum voi ați avea dreptate și ceilalți s-ar înșela.

Noi trecem acum printr-un proces de evoluție a colectivului/ umanității, noi suntem în asta împreună. Fiți recunoscători că voi nu sunteți în poziția celor care sunt copleșiți/ controlați de frică și nu-i judecați/ tratați de sus pe cei care sunt în această situație.

Ați văzut deja că în ultimii 3 ani s-au trezit deja mulți oameni care au început să pună sub semnul întrebării adevărurile oficiale, care au început să vadă lucrurile altfel.

Tratați-i cu compasiune pe cei care încă nu s-au trezit. Noi toți am fost programați, noi toți am fost manipulați; noi, cei care ne-am trezit, nu le suntem superiori celor care încă nu s-au trezit.” (Lorie Ladd) Traducerea Mihaela Dan

„Dacă tu îți aperi dreptul de a alege liber pentru propria persoană, dacă îți rostești adevărul, dacă spui „Nu” la ceea ce simți că e „Nu”, să știi că nu ești singurul care face asta.

Și să mai știi că ai venit aici, pe Pământ, în această perioadă, special ca să faci printre primii pasul în față și să fii printre primii care își trăiesc adevărul într-o lume care are cu totul alte adevăruri, să fii Cel care arată Calea. Aceasta este Menirea ta.

Pe măsură ce lucrurile vor deveni și mai haotice în comunitatea/ țara ta, rolul tău este să te manifești cu tot mai multă compasiune, empatie și Iubire față de cei care au alte adevăruri decât tine.

Dacă tu îi privești pe cei care au altă părere decât tine ca fiind adversari/ dușmani/ „răi”, nu faci decât să perpetuezi divizarea.

Când simți tot timpul nevoia să-i corectezi pe alții, când te contrazici/ cerți cu alții pe o anumită temă, când ai început să te comportați ca și cum tu ai avea dreptate și ceilalți ar greși și încerci să le dovedești de ce „ai dreptate”, tu perpetuezi divizarea. Când conștientizezi că faci asta, oprește-te, încetează orice dispută și respectă dreptul celuilalt de a avea un alt adevăr decât tine.

Când te înfurii, când te lupți cu cineva ca să dovedești că tu „ai dreptate” și el „greșește” tu perpetuezi divizarea. Și este nevoie să funcționezi la modul conștient, ca să te observi când începi să te lași tras în vibrația joasă a conflictului/ disputei și să te oprești.” (Lorie Ladd) Traducerea Mihaela Dan

„În aceste vremuri este o dovadă de mare curaj să te manifești la modul autentic, să-ți rostești adevărul, să-ți trăiești adevărul, chiar dacă asta înseamnă să pierzi anumiți oameni apropiați, să-ți pierzi slujba, etc.

Prin faptul că faceți toate acestea, în ciuda reacțiilor celor din jur, voi ajutați întregul colectiv să evolueze.

Există un rost/ sens pentru tot ce se întâmplă, chiar dacă mintea noastră umană nu îl poate vedea. Umanitatea trece printr-o schimbare masivă și nu e nimic în neregulă cu cei care joacă în continuare în Vechea Paradigmă. Nu este posibil ca toți oamenii de pe Pământ să se trezească în același timp, nu așa se întâmplă lucrurile. E nevoie de răbdare, durează până se trezesc toți oamenii; important este că deja a început, că lucrurile se schimbă, că tot mai mulți oameni se trezesc acum.” (Lorie Ladd) Traducerea Mihaela Dan

„Toată viața noastră ne-am obținut validarea din exterior, ne-am obținut adevărurile din exterior, de la figuri cu autoritate din viața noastră personală, de la autorități sau experți; ei ne-au spus ce „trebuie" să gândim, ce „trebuie" să spunem, ce „trebuie" să facem, ce „e bine” și ce „e rău”, ce e „adevărat” și ce „nu e adevărat”. Și noi i-am crezut și am făcut ce ne-au spus, pentru că așa este când ești programat.

Dar când te trezești și începi să evoluezi vii înapoi în corpul tău, în interiorul tău, la Divinitatea din tine.

Tu nu ești un om, tu nu ești corpul tău fizic, tu ești Spirit care are temporar o experiență umană.

Tu ești mult mai mult decât această experiență umană. Și când te trezești din punct de vedere spiritual și revii în corpul tău începi să simți tot ce este în interiorul acestuia – traume, emoții reprimate/ ignorate. E dificil la început, când simți atât de intens totul, dar încetul cu încetul începi să-ți auzi ghidarea interioară și începi să ai încredere în ea, nu în vocile exterioare care îți spun ce „trebuie” să crezi/ spui/ faci. Începi să-ți simți rezonanța și apoi conștientizezi că lucrurile pe care ți le-au spus cei din exterior nu reprezintă adevărul tău, nu rezonează cu tine.

Și apoi conștientizezi de ce ai venit tu pe Pământ în această perioadă: ai venit ca să fii unul dintre Cei care arată Calea, ca să-i asiști pe cei care se vor trezi mai târziu, ai venit ca să fii printre primii care evoluează și ajunge la un nivel mai înalt de Conștiință, cu scopul de a susține colectivul în acest proces al Ascensiunii, fiindcă pe măsură ce se trezesc, oamenii au nevoie de ajutor ca să înțeleagă ce se întâmplă cu ei și să știe ce au de făcut, să vadă cum au făcut alții, să-și amintească cine sunt ei cu adevărat.

Și în prezent sunt sute de milioane de oameni ca noi, treji din punct de vedere spiritual, care spun „Nu” la ce simt că e „Nu”, care își rostesc adevărul indiferent ce cred/ spun/ fac ceilalți.

Înțelegeți asta: nu sunteți singuri, suntem mulți.

Aveți încredere în rezonanța voastră, aveți încredere în adevărul vostru, trăiți-vă adevărul și vă veți simți din ce în ce mai puternici, vă veți simți în siguranță indiferent ce (pare că) se întâmplă în exterior.

De asta sunteți în prima linie, pentru că puteți face acest lucru; sunteți în prima linie pentru că aveți curajul să spuneți „Nu! S-o credeți voi că o să mă determinați în vreun fel să spun «Da» la așa ceva!”. (Lorie Ladd) Traducerea Mihaela Dan

„Voi ați ales să veniți pe Pământ în această perioadă și să vă treziți printre primii, știind că vă veți confrunta nu numai cu Umbra colectivă care iese la suprafață - și care este uriașă -, dar și cu toate traumele din corpul vostru fizic, pe care le curățați/ vindecați una câte una.

Voi faceți asta permițându-vă să simțiți totul, indiferent cât de inconfortabil/ dureros ar fi, observându-vă pe voi înșivă, învățând să vă iubiți pe voi înșivă, vindecându-vă pe voi înșivă, învățând cum să faceți alegeri benefice și să creați Noul.

Și pe lângă toate astea – care reprezintă o muncă interioară uriașă -, voi vă îndepliniți și rolul la nivel colectiv, sunteți Cei care arată Calea.

Voi treceți prin provocări majore, uneori simțiți că o luați razna, alteori aveți experiențe care par că nu sunt din această lume și vă întrebați „Cum este posibil așa ceva?!”, voi conștientizați că aveți traume nevindecate, că aveți în interiorul vostru o mulțime de emoții reprimate, începeți să vă uitați mai bine la credințele voastre limitative, la modul în care îi tratați pe alții, la modul în care vă tratați pe voi înșivă, vă uitați la dependențele voastre, la toate modurile în care ați încercat să vă amorțiți, ca să nu mai simțiți anumite emoții inconfortabile/ dureroase.

De aceea spun că sunteți extraordinari, că meritați să fiți onorați pentru toată munca pe care o faceți în beneficiul colectivului.

Voi ați venit special ca să faceți asta, ca să fiți Cei care arată Calea, însă odată ajunși pe Pământ, odată coborâți în 3D, ați uitat totul.

În Dimensiunile înalte vibrational ceea ce faceți voi este privit ca fiind ceva miraculos și sunteți onorați pentru asta; aici, pe Pământ, uneori voi simțiți că totul e o nebunie, că nu mai rezistați, că v-ați săturat până peste cap și vreți să mergeți Acasă.” (Lorie Ladd) Traducerea Mihaela Dan

„Biologii au descoperit că în interiorul celulelor de țesut ale omidei există celule numite celule imaginare. Ele rezonază la o frecvență diferită.

Mai mult decât atât, ele sunt atât de diferite de celelalte celule încât sistemul imunitar al omidei le consideră ca pe dușmani și încearcă să le distrugă.

Dar tot mai multe celule imaginare apar în mod constant...

Într-o clipă, sistemul imunitar al omidei nu mai poate distruge suficient de repede aceste celule și ele devin mai puternice, legându-se împreună pentru a forma o masă critică care recunoaște misiunea lor de a realiza incredibila naștere a fluturelui.

În 1969, Margaret Mead a declarat:

„Nu trebuie să ne îndoiăm niciodată că un grup mic de cetățeni motivați și hotărâți pot schimba lumea”

Va fi cu siguranță așa, în ciuda tuturor, ne-am găsit. Cred cu tărie, așa cum cred și mulți alții, că există o fermentație evolutivă în structura societății de astăzi.

În ciuda strigătelor de frică, lăcomie, consum excesiv și violență exprimate în cadrul social, există o uniune de bărbați și femei pe care îi putem numi celule imaginare, dezvăluind o lume diferită, o transformare, o metamorfoză.

Poetul uruguayan Mario Benedetti a scris:

„Ce s-ar întâmpla dacă, într-o zi, am deveni conștienți că suntem majoritatea”?

În acel moment, celulele imaginare ar prevala și ar aduce fluturele dintr-o lume a viermilor!

ESTE TIMPUL SĂ NE TREZIM.

Grupurile de celule imaginare se adună pretutindeni, încep să se recunoască, să dezvolte instrumente organizaționale pentru a ridica nivelul de conștiență, astfel încât următoarea etapă a societății umane să se manifeste, pentru a crea o nouă dimensiune a vieții, o societate care să nu mai fie o omidă și care să devină un fluture, o societate mai compasivă și mai dreaptă, o umanitate înrădăcinată în fericire și înțelegere reciprocă." (𝐃𝐞𝐞𝐩𝐚𝐤 𝐂𝐡𝐨𝐩𝐫𝐚) 𝐓𝐞𝐱𝐭 𝐩𝐫𝐞𝐥𝐮𝐚𝐭 𝐬̦𝐢 𝐭𝐫𝐚𝐝𝐮𝐬 𝐝𝐞 𝐂𝐫𝐨𝐢𝐭𝐨𝐫𝐮 𝐎𝐥𝐠𝐚

 

„Despre simtire 

Un om care nu are simturile intuitive, de clarsimt si/sau clarvedere suficient dezvoltate, evaluand numai din mintea intelectuala, va fi tentat sa afirme ca nu se poate vedea la altcineva decat ceea ce ai in tine (in bazele tale de date).

Un om care are cel putin unul dintre simturile de mai sus dezvoltate, dar nu este aliniat cu sufletul, va fi tentat sa foloseasca simturile pentru a gasi vulnerabilitati care sa ii confere avantaje fata de ceilalti.

Un om care are si unele dintre simturi dezvoltate, fiind aliniat si cu sufletul, va putea vedea atat perfectiunea unui suflet cat si diversele moduri in care acel suflet a cazut in iluzii. Si da, poate cunoaste omul respectiv mai bine decat se cunoaste el insusi, cel puntin in anumite aspecte.

Simturile care se dezvolta pot deveni o mare provocare in civilizatia umana. De exemplu, este posibil sa traim experienta ca indiferent ce om castiga alegerile dintr-o tara, in realitate, acelasi „walk in” stapaneste.

Atunci, se poate crea o institutie a Oracolului, care sa se asigure ca exista un transfer de putere intre doua entitati diferite, si nu un transfer de suflet, intrupat sau atasat.Daca Oracolul este suficient de clar, un presedinte se poate numi direct deoarece se poate aprecia exact cate suflete il sustin peste un prag convenit de nehotarare sau indiferenta.De asemenea, o institutie a Oracolului poate aprecia rapid gradul de popularitate a unui conducator fara a fi necesare referendumuri, ceea ce da potential unei democratii participative.

Dar cel mai mare avantaj al unui Oracol este ca nu e necesar sa traiasca in tara respectiva. El (sau ea) ar putea trai la altitudini mari in Tibet, Nepal sau India, in atmosfera subtila transcedentala a Himalayei.

Poate ca am divagat un pic, dar traim vremuri din ce in ce mai iesite din tiparele din bazele noastre de date. Sa fim intuitivi asadar.”

Autor: Adrian Pascanu, Sursa Blog Albastru Arcturian

https://albastruarcturian.wordpress.com/2020/11/27/despre-simtire/

„Intuiția este legată de capacitatea ta de a percepe în afara timpului, este legată de capacitatea ta de a percepe informații care încă n-au apucat să se materializeze, să se întâmple în lumea fizică.

Ca să înțelegeți mai ușor la ce mă refer, gândiți-vă la modul în care oamenii aflați la distanță comunicau în trecut: prin scrisori. Pentru ca o scrisoare să ajungă la destinatar era nevoie de două sau mai multe zile.

Gândiți-vă la unul dintre modurile în care oamenii comunică acum: prin e-mail. Acesta ajunge practic instantaneu la destinatar.

O scrisoare avea nevoie de două zile ca să ajungă la destinatar, un mail ajunge în 2 secunde. E-mailul a scos elementul „timp” din procesul comunicării între două persoane.

Informația din lumea fizică este scrisoarea, intuiția este e-mailul. (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

“Ca empat, cea mai mare abilitate pe care trebuie să o stăpânești este abilitatea de a observa fără a absorbi. Pe măsură ce empații pot simți gândurile și emoțiile celorlalți, ei devin cu adevărat sensibili la energii. Dacă continui să absorbi fiecare energie cu care intri în contact, vei ajunge să-ți consumi propria energie. Pentru a observa, trebuie să fii centrat ca conștientizare neutră, lasă toate energiile să treacă ca niște vizitatori. Vei ajunge să porți o mulțime de bagaje emoționale ale altora dacă nu înveți să observi energia. Meditează mai mult, fii ancorat în conștientizarea ta superioară.

Atât narcisiștii, cât și empații au suferit traume din copilărie timpurie. Empații au luat acea durere și au devenit mai plini de compasiune, nedorind ca alții să sufere aceeași soartă ei. În timp ce narcisiștii s-au înfuriat și au decis să-și arunce furia asupra lumii. Jurând să se pună pe ei înșiși pe primul loc. Empatii erau suficient de puternici pentru a nu lăsa trauma să le distrugă bunătatea. În timp ce narcisiștii erau slabi și lăsau trauma să-i depășească.

A avea compasiune și empatie pentru motivul pentru care cineva se comportă așa cum o face pe baza experiențelor sale, nu înseamnă niciodată că trebuie să tolerați comportamentul sau să păstrați spațiu pentru el. Puteți avea absolut compasiune și puteți stabili o limită. Asta înseamnă să ai și compasiune pentru tine.

CA UN EMPATIC, IUBESC... • tăcere când mă concentrez • arome subtile • sunete liniştitoare • țesături și îmbrăcăminte moi • natură/munte/apă • spațiu pentru a lua o decizie • timpul de pregătire • timp de nefuncţionare între sarcini mari • adunări mai mici/conversație profundă.

SEMNE INCONTESTABILE CĂ ESTI UN EMPATIC 1. De când erai mic, te simțeai diferit. 2. Vrei să fii într-o carieră de serviciu. Îți poftești ceva mai mare. Ceva mai semnificativ. 3. Simțiți dacă oamenii mint sau sunt incomozi. 4. Ai nevoie de timp pentru reîncărcare. S-ar putea să vă placă să vă reîncărcați singur sau într-o companie de oameni iubitoare și grijulii. 5. Sunteți atrași să aflați mai multe despre autovindecare. Mulțimile mari te copleșesc. 6. Nu poți urmări filme și știri violente. Îți schimbă starea de spirit și energia instantaneu.”

Sursa: Selena Xenakis

Empații…

“Nu încercați să păcăliți empații, ei sunt cei mai buni detectivi care vă ghicesc intențiile

Empații sunt oameni extrem de puternici, sunt minunați la citirea limbajului corpului și sunt cei mai buni detectivi care ghicesc intențiile altora!

Acești oameni se nasc cu un dar real, au capacitatea de a simți sentimentele altora.

Deși este un avantaj sigur atunci când ai nevoie de cineva cu care să vorbești, nu este darul lor principal. Sunt experți în psihologia umană, este a doua natură. Astfel sunt capabili să știe când cineva se teme, minte sau nu spune cine este cu adevărat.

Unii oameni drăguți au intenții crude, să recunoaștem. Empații au pur și simplu capacitatea de a recunoaște acest lucru.

Empații pot ghici intențiile oamenilor și nu pot fi ușor păcăliți. Dacă ești genul care minte, evită cu empații. Vei regreta.

Ei știu dacă vreți să-i flatați pentru ceva. Amintiți-vă când erați copil și voiați ceva, i-ați flatat pe părinți să-l obțineți. Nu adopta acest comportament cu empatul, te va opri imediat. Este mai probabil să obțineți ceea ce doriți dacă sunteți cinstit și direct.

Mărcile sunt detectoare de minciună. Când cineva minte, face anumite mișcări ale corpului subconștient și primește „căpușe”. Modalități obișnuite de a identifica un mincinos sunt mișcările lor oculare și dorința copleșitoare de a te convinge. Cu toate acestea, dacă ești un empat, știi deja asta. Nu poți explica de ce o știi, este doar înnăscută pentru tine.

Nu încercați să-i păcăliți. Simt sentimentele altora mult mai mult decât și-ar dori. Nu încercați să vă ascundeți intențiile crude în prezența unui empat, nu va funcționa niciodată. Oamenii empatici pot vedea chiar prin micul tău carusel.

Ei simt dacă aveți prejudecăți

-Un empat va ști întotdeauna dacă aveți anumite prejudecăți, fie pentru oamenii de culoare, pentru o altă personalitate ... Oamenilor empatici nu le pasă de oamenii care sunt superficiali.

Ei știu când nu ești bine.

Empații știu când nu te descurci bine. A avea un prieten cu care să vorbești este un cadou de neprețuit. Apreciază abilitățile de vindecare ale prietenului tău și spune-i adevărul, el îți dorește numai binele.

Te pot citi ca pe o carte deschisă.

Nu le plac conversațiile banale și urăsc și mai mult oamenii care le fac complimente false. Nu complimentați un empat pentru a le câștiga afecțiunea. O va vedea imediat. Cea mai puternică abilitate a unui empat este de a descifra fiecare acțiune și intenție a oamenilor.

Ei știu când ești pe un drum greșit.

Dacă un empat vă spune că sunteți pe un drum greșit, ascultați sfaturile lor. Au priceperea de a prezice autodistrugerea care se simte ca o călătorie în timp. Când un empat îți spune că mergi pe o cale greșită, reconsiderează-ți serios intențiile.

Ei știu când încerci să fii cineva care nu ești.

Ei apreciază calitățile tale la fel de mult ca și defectele tale. Apreciază oamenii care se compensează. Când încerci să te prefaci, ei o știu imediat.

Simt gelozie.

Oamenii empatici pot simți când ești gelos pe ei. Un empat poate spune dacă ești gelos pe ei, dar ei vor arăta o anumită umilință pentru a te face să te simți confortabil și să risipești acea gelozie inutilă.

Simt ura.

Ura este o emoție cu adevărat negativă care trimite energie foarte puternică. Acest sentiment atrage empații. Ura ta nu îi face rău, dar ar prefera să nu lase energia ta negativă să le afecteze sufletul. “

Sursa: Olivier Bouch

Traducere Neluțu Manole & Diana V. Ciobanu

„Oamenii sunt dependenți de logică/ rațiune. Și mai mult decât atât, sunt dependenți de aprobarea/ validarea obținută din partea celor din jur.

Dacă pornești pe Calea spirituală este necesar să renunți la a urma calea logică/ rațională și la nevoia de a ști de ce ți se cere/ ești ghidat să faci un lucru sau altul; este necesar să capitulezi.

Când discuți cu Dumnezeu și te rogi pentru ghidare, tu primești răspuns. Nu te mai minți pe tine însuți, nu mai nega faptul că primești răspuns; recunoaște că nu-ți place răspunsul pe care l-ai primit și de aceea preferi să te prefaci că nu l-ai perceput!

La ce te aștepți când e vorba de ghidarea divină, să-ți apară îngeri care să-ți spună răspunsul, să ai o viziune măreață?! Ghidarea divină vine și sub forma stresului, a unei migrene, a faptului că ți se strange stomacul numai când te gândești la ceva/ cineva, vine prin intuiția ta sau prin orice altă modalitate care îți atrage atenția.

Ghidare divină este și faptul că te simți mizerabil într-o anumită situație/ relație, dar tu preferi să te prefaci că nu înțelegi această ghidare care îți spune să ieși din acea situație/ relație.

Nu-ți mai închipui că ghidarea divină este ceva glorios, că vezi îngeri și lumini aurii! Ghidarea divină este instantanee și apoi tu ai de lucru cu tine însuți pentru a accepta faptul că aceea este o ghidare divină și pentru a accepta ceea ce îți transmite acea ghidare divină care nu-ți place deloc.

Nu te mai minți pe tine însuți; întotdeauna percepi ghidarea divină! O simți imediat și apoi îți ia o grămadă de timp ca să o „îngropi” cât mai adânc „în spatele casei”, fiindcă îi transmite un mesaj neplăcut/ inconfortabil/ care te sperie și nu te simți capabil să-i faci față, așa că mai bine îl ignori.

Să nu-mi spui mie că nu percepi ghidarea divină!

O percepi, o simți, dar tu vrei asigurări cu privire la faptul că după ce o să faci ce ești ghidat să faci, lucrurile se vor aranja așa cum îți convine ție; altfel nu ești dispus să urmezi ghidarea divină.

Tu nu ești capabil să acționezi având deplină încredere în ghidarea divină, adică să capitulezi. Și ca atare, preferi să spui că nu percepi ghidarea divină, adică să te minți/ trădezi pe tine însuți. Și următorul pas este că trădarea de sine devine un stil de viață pentru tine.” (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

„Dacă ar fi să fac o estimare, în opinia mea, circa 35% din durerea/ suferința din viața fiecărui om provine din circumstanțele vieții, din traumele din copilărie, din situațiile dificile/ dramatice prin care trecem în viața noastră, iar restul de circa 65% provine din acte de trădare de sine.

Cele mai mari suferințe din viața ta sunt cauzate de alegerile pe care le faci tu, de faptul că alegi iar și iar să te trădezi pe tine însuți.

Tu ai venit aici, pe Pământ, ca să înveți să trăiești o viață intuitivă, dar pur și simplu nu poți renunța la a trăi o „viață rațională”, nu poți trece dincolo de rațiune, nu poți să faci alegeri intuitive, spontane, așa cum te simți ghidat, atunci când te simți ghidat. Rațiunea ta preia conducerea imediat și începe să analizeze ghidarea pe care o primești și o desființează, te convinge că nu e „logic”/ „rațional” să faci așa ceva. Și tu te lași amețit de mintea ta, fiindcă așa „scapi” de sarcina de a acționa imediat așa cum ești ghidat.

Preferi să negi acea ghidare sau să o analizezi, să te mai gândești, să amâni și până la urmă nu mai faci nimic.

Și eu nu spun că nu ai nevoie de minte/ rațiune deloc; ai nevoie de minte/ rațiune, în sensul că ai nevoie de discernământ, pe care să-l folosești cu înțelepciune. Dar nu este cazul să permiți minții să „anuleze” ghidarea divină, să te împiedice să urmezi ghidarea divină, ci o folosești în sensul de a te ajuta să urmezi ghidarea divină.

Rațiunea este un atu, însă în cazul în care funcționezi din spațiul fricii devine o vulnerabilitate. În acest ultim caz, o minte rațională va nega experiența mistică și va respinge viața mistică/ spirituală.

O experiență mistică este ceva ce mintea nu poate înțelege, pentru că mintea vrea să limiteze totul la ceea ce poți percepe cu cele cinci simțuri „obișnuite”.

Când încerci să înțelegi la modul rațional Divinul încerci, de fapt, să controlezi natura dinamică/ „irațională” (din punct de vedere uman) a Divinului, înseamnă să încerci să-l „înghesui” pe Dumnezeu în ceea ce poate cuprinde/ înțelege mintea umană, fiindcă altfel Dumnezeu ți-ar putea da peste cap „ordinea”/ „stabilitatea”/ „siguranța” vieții tale.

De fapt, tot ce putem spune despre natura lui Dumnezeu este că e imposibil de definit, că este un Mister. Iar Călătoria spirituală înseamnă să fii dispus să intri în acel Mister și să lași mintea ta rațională la ușă.” (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

„Când ți se oferă ghidare divină și nu ți se dau niciun fel de explicații, asta se întâmplă pentru că tu ești cel mai mare obstacol în calea evoluției tale.

Tu continui să vrei explicații atunci când Divinitatea te ghidează să faci una sau alta, dar nu ți se dau explicații pentru că ești persoana care are cea mai mare putere de a distruge planurile făcute de sufletul tău pentru propria evoluție. Frica ta te face să fii cel mai mare obstacol în calea evoluției tale și îți vei distruge viața dacă ești lăsat de capul tău, pentru că vei face numai alegeri din frică.

Ție ți-e frică de propria viață. Și dacă ești lăsat de capul tău vei face foarte, foarte des „alegerea fricoasă” și foarte, foarte rar „alegerea îndrăzneață”. De aceea este mai bine să nu știi prea multe când ești ghidat, e mai bine să știi strict care este pasul următor pe care-l ai de făcut, nimic mai mult. Este necesar să știi minimul posibil, pentru că altfel ai face maximul de daune posibil.” (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

„Oamenii vor să aibă cu Dumnezeu o relație bazată pe obligația Divinității a păstra ordinea și stabilitatea vieții lor și vor urma ghidarea divină până la limita care înseamnă să destabilizeze acea ordine/ stabilitate.

Oamenii vorbesc cu sufletul lor la modul: „Acestea sunt domeniile din viața mea în care vreau să rămână ordine și stabilitate cu orice preț. Și nu este negociabilă această condiție. Nu am să permit sub nicio formă ca această zonă a vieții mele să fie destabilizată”.

Și poate că e vorba de familia ta, de căsnicia/ relația ta sau de alt aspect al vieții tale. Este vorba despre niște lucruri pe care nu ești dispus să le pierzi și pe care o să le „protejezi” cu orice preț.

Tu ai pretenția ca ghidarea divină să fie una „rațională” și să îți ofere asigurări că nu va fi afectată ordinea/ stabilitatea în domeniile respective, fiindcă altfel nu vei urma ghidarea.

Dacă tu insiști să ții lucrurile la nivelul „raționalului”/ „logicii”, le ții la nivel „pământesc” și îți blochezi propriul acces la niveluri mai înalte ale spiritualității, în care intri în Mister/ Necunoscut.

În Mister nu există „logică“.

Un miracol nu are „logică”.

O vindecare instantanee nu are „logică”.

O stare de grație nu are „logică”.

Tu refuzi să intri în Mister și-i spui lui Dumnezeu: „Îmi pare rău, dar nu sunt dispus să pierd controlul asupra acestor aspecte ale vieții mele! Nu pot capitula la acest nivel. Nu pot capitula când e vorba de aspectele financiare. 

Dacă Tu îmi ceri să renunț la slujba mea nu o să te ascult, o să mă prefac că nu te-am auzit, pentru că e prea mult pentru mine. N-o s-o fac, îți spun de la bun început. Asta ar înseamnă să aduc haosul în acest domeniu și eu vreau să fie ordine în viața mea.

Dacă îmi ceri să renunț la slujba mea explică-mi cum pot să mă descurc din punct de vedere financiar în continuare, spune-mi cum se vor rezolva lucrurile, dă-mi asigurări că se vor rezolva, pentru că altfel nu renunț la ea.

Nu-mi plac aceste îndrumări venite pe neașteptate, care nu au nicio logică și care-mi cer să mă arunc «în gol», care nu includ garanții financiare”.

Practic, ceea ce-i spui tu lui Dumnezeu în acest caz este „Nu am nicio încredere în Tine”.

Dacă ai avea cu adevărat încredere în Dumnezeu nu ar mai exista nicio zbatere interioară, nicio reținere, ai urma fără ezitare ghidarea divină, ai capitula.

„Doamne, chiar vreau să capitulez, dar încă nu reușesc să fac asta! O să ajung la acel nivel, vreau să ajung la acel nivel la care să fiu capabil să capitulez necondiționat. Și pentru început pun în mâinile tale frica pe care o simt la începtul acestei Călătorii. Amin” – iată o rugăciune sinceră.” (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

„Unul dintre motivele pentru care noi ne temem de o conexiune profundă cu Divinul/ să capitulăm în fața ghidării divine este acela că ne temem de haosul pe care-l va aduce în viața noastră această capitulare.

Noi suntem convinși că a rosti cuvântul „capitulare” în fața lui Dumnezeu înseamnă a-i permite acestuia să intervină în viața noastră; de parcă Divinitatea ar avea nevoie de permisiunea noastră ca să intervină în viața noastră…

Este chiar amuzant faptul că noi ne închipuim că dacă nu rostim cuvântul „capitulare” îl oprim pe Dumnezeu să intervină în viața noastră… Asta este o aroganță.

Nu vrem să-l lăsăsm pe Dumnezeu să creeeze haos în viața noastră, dar ne băgăm singuri viața în haos - pentru că suntem foarte buni la chestia asta și fiecare dintre noi avem metodele noastre, „talentele” noastre când e vorba de a face asta.

Atunci când adevărul se apropie prea mult de noi, asta ne apasă butoanele, dacă nu suntem pregătiți/ dispuși să auzim acel adevăr inconfortabil/ dureros. „(Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

„Dumnezeu folosește haosul pentru a ajunge la tine. În loc să te ferești cât poți de haos, așa cum faci în viața „obișnuită”, dacă intri în Călătoria spirituală este necesar să accepți haosul și să înveți să-i înțelegi semnificația/ limbajul, să înveți că Divinitatea vorbește cu tine dându-ți viața peste cap. Și Divinitatea știe când este timpul ca viața ta să fie dată peste cap și de ce.

În cultura noastră ni se pare de neacceptat ideea de a avea experiențe inconfortabile, ideea ca viața noastră să intre în haos. Facem tot ce putem ca să ne asigurăm că nu se întâmplă așa ceva, ne protejăm cât putem „ordinea”/ stabilitatea” și suntem siderați când viața noastră intră în haos: „Cum este posibil să se întâmple așa ceva?!”. Și-i găsim întotdeauna pe alții vinovați pentru faptul că viața noastră devine un haos.

Vă dau o veste: nu doar că viața voastră va intra în haos, dar se va întâmpla de mai multe ori și se va întâmpla pe neașteptate. Nu dictați voi Divinității ce să facă și când să facă.

Așa că în loc să vă feriți de haos, să vă plângeți și să vă comportați ca un copil alintat când intrați în haos - pentru că sunteți puși într-o situație inconfortabilă și vă simțiți confuzi -, treaba voastră este să intrați direct în haos și să treceți prin el, învățând de pe urma acestei experiențe.

Haosul este un sistem de ghidare, este modul în care Dumnezeu vorbește cu voi.

Dumnezeu vorbește cu oamenii, printre altele, prin potop, prin foc, prin furtună, prin haos.

Haosul este un mod prin care Dumnezeu intră în viața ta și spulberă ce este de spulberat, adică ceea ce ai refuzat să eliberezi de bună voie, când ți-a cerut să faci asta; tu nu ai ascultat ghidarea divină, de frică. Ți-a fost frică să asculți ghidarea când Divinitatea/ Universul ți-a spus: „E timpul să ieși din această situație/ relație/ slujbă/ din acest loc”.

„Vai, cum să fac așa ceva? Nu pot să renunț la asta! Dacă mi se întâmplă ceva?!”

„Chiar o să ți se întâmple ceva dacă nu dai drumul acestei persoane/ situații/ relații/ slujbe! Îi dai drumul sau nu? Nu-i dai drumul? Ok, se rezolvă, te fac eu să-i dai drumul. Și va fi un ditamai haosul, dacă de asta este nevoie ca să-i dai drumul acelei persoane/ situații/ relații/ slujbe.

Nu e negociabil; oricum ar fi, o să-i dai drumul. Tot ce poți alege tu este modul în care îi dai drumul”.

Tu nu poți decide că vrei să împlinești 47 de ani dacă, de fapt, tu împlinești 50 de ani. Nu e alegerea ta dacă împlinești 50 de ani în acea zi. O să accepți că împlinești 50 de ani sau o să opui rezistență, o să țipi și o să dai din mâini și din picioare, insistând că tu vrei să împlinești 47 de ani?

Cam așa stau lucrurile cu haosul.

Ce este menit să se întâmple se va întâmpla, că vă place sau nu, că sunteți de acord sau nu. Așa că nu vă mai alintați când viața voastră intră în haos, nu vă mai plângeți de ceea ce vi s-a întâmplat, nu o mai faceți pe nefericiții! Făceți-vă curaj și intrați în haos, pentru că acesta este un mesaj de la Dumnezeu, El vă comunică în acest mod ceva ce ați refuzat să auziți în trecut.

Sunteți plini de frică, vă plângeți de milă, vă dați victime când viața voastră intră în haos? Și-mi mai spuneți că vreți să vă atingeți cel mai înalt potențial, când voi vă comportați ca niște copii alintați când apare haosul?! Nu prea cred că o să vă atingeți cel mai înalt potențial, având în vedere cum vă manifestați…

Învățați să intrați fără frică în haos, conștientizați: „Ok, acum Dumnezeu vorbește cu mine. Doamne, te ascult, capitulez, las acest haos să-mi schimbe viața, să scoată din viața mea tot ce este menit să iasă din ea! Dă la o parte tot ce este necesar să fie îndepărtat! Știu că acum sunt scoase din viața mea lucruri despre care nu mi-am dat seama că era timpul să le eliberez”.

Și poate că acea schimbare va fi extrem de dureroasă, pentru că îți va schimba radical viața, dar este o schimbare necesară.” (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

„Eu am constatat că trăim o nouă perioadă a Renașterii – de această data, una mistică, fiindcă tot mai mulți oameni simt o Chemare în acest sens.

În trecut misticii se simțeau chemați să se retragă din lume și să „lucreze” din locuri numite mănăstiri. Noul mistic este un om care acționează rămânând în lume/ societate; el simte Chemarea de a fi un canal de Lumină, de a deveni un „activist mistic”, adică un om care are suficientă putere încât să se manifeste autentic funcționând în societate, care are curajul să-și rostească ferm adevărul – un mistic fără mănăstire.

Adevăratul mistic este acela al cărui suflet se manifestă prin tot ceea ce face și care își este sieși cel mai loial companion.

Și tot mai mulți oameni tânjesc acum după o experiență autentică a Sacrului. Tot mai mulți oameni tânjesc după o viață trăită cu suflet, dar nu sunt conștienți de acest lucru. Ei nu pot identifica acea dorință de a trăi în aliniere cu sufletul lor, pentru că nu știu că asta este ceea ce simt, pentru că ei nu știu nimic despre sufletul lor. Eu însă văd acest lucru, văd „simptomele” și pot să-mi dau seama ce se întâmplă cu ei.

Oamenii nu înțeleg ce înseamnă această stare de agitație/ neliniște/ neîmplinire pe care o simt, pentru că lumea în care trăim este una fără suflet. Nu este vorba despre faptul că noi am vrea să trăim fără suflet; felul în care trăim este pur și simplu rezultatul faptului că societatea pune accent pe mintea noastră și suntem tot timpul inundați cu informații, mintea noastră are permanent „de lucru”.

Dar nu poți ajunge la sufletul tău prin intermendiul minții.” (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

„EMPATII SUNT ACELE FIINȚE SPECIALE

Dacă iubești un empat, iubește-l sincer, sincer și din toată inima.

Empații nu iau dragostea cu ușurință, nu se prefac...

Când aleg cu adevărat să-și deschidă inimile în fața ta, atunci așteaptă-te să fie uimiți. Dragostea lor este intensă, puternică, dezordonată și uneori greu de suportat, dar este reală.

Empații nu știu să iubească în alt fel.

Un empat este cineva care este foarte sensibil la energia, stările, emoțiile, situațiile și mediul oamenilor până în punctul în care pot simți emoțiile ca și cum ar fi ale lor.

Au și ei o anumită capacitate psihică de a „cunoaște” lucruri fără să dovedească. Puțin misterioasă și complexă, emoțiile lor sunt profunde, dar ceea ce se află sub suprafață este o lume numai a ei.

Când te uiți în ochii unui empat care și-a deschis inima, vezi vulnerabilitate, onestitate, durere, vise, fericire, iubire. Cu aceste gânduri, idei, emoții, dorințe care se revarsă constant, nu oricine poate fi într-o relație cu un empat.

Ei nu pot schimba aceste trăsături de personalitate.

Nimic nu îndepărtează un empat mai mult decât încercarea de a-i schimba sensibilitatea și abilitățile empatice.

Empații sunt diferiți de majoritatea oamenilor pe care îi știm. Sunt sensibili, intuitivi, ușor supraexcitați. Ei plâng și văd frumusețea... Peste tot.

Ei simt durerea altora.

Deci nu încercați să le schimbați, nu va funcționa și se vor închide imediat. Au nevoie ca persoana pe care o iubesc să fie sinceră.

Să știi că ceva se face pe la spatele lor și să nu primești un răspuns direct este un pic de tortură pentru ei. Fii sincer și sincer de la începutul relației tale.

Într-o cușcă vor face pagube.

Sunt ca păsările, trebuie să poată zbura libere acolo unde le ghidează emoțiile. Să-i cuști e ca și cum le-ai tăia aripile. Vor pierde lumina care le ghidează calea dacă încerci să-i controlezi.

Dacă acest lucru se întâmplă, ei vor înceta să se deschidă și vor ascunde dragostea pe care trebuie să o ofere suficient de adânc. Daunele nu sunt ușor de reparat, dar pot fi evitate prin a nu încerca să o rezolve într-un

Empatul pe care îl iubești probabil a avut inima frântă în viața sa și trebuie tratat cu sensibilitate la ritmul în care merg lucrurile între voi doi.

Nu te grăbi.

Va veni de la sine când va fi gata. Trebuie să-i lași să petreacă timp singuri

Empații trebuie să se reîncarce într-un spațiu al lor. E diferit pentru fiecare, cu siguranță! Dar trebuie să aibă câteva momente singuri.

Poate fi obositor să simți mereu energia celor din jur! Așa că vă rog să nu vă simțiți jenați sau plictisiți când trebuie să se reîncarce în propriul lor univers.

Asta nu înseamnă că nu te plac sau că nu le place compania ta. Înseamnă că trebuie să-și calmeze mințile și să-și reînnoiască energia. Se vor întoarce mai fericiți ca înainte.

Adesea nu pot exprima ceea ce simt. Emoțiile unui empat sunt incredibil de complexe. Până în punctul în care nici măcar nu pot exprima ceea ce simt. Lasă-i în pace.

Te rog să fii înțelegător. Ia în serios ceea ce spun ei.

Empații sunt oameni extrem de creativi. Există întotdeauna o idee care le apare în minte. Vă rog să le luați foarte în serios. Crede în ei, chiar dacă ideea poate suna nebunește.

Empații, poate mai mult decât oricine, au capacitatea de a schimba cu adevărat lumea.

Ascultați-i cum își deschid inimile.

Pentru că undeva între entuziasmul lor, pasiunea lor și cuvintele pe care le folosesc, ceva cu adevărat uimitor este pe cale să fie creat.

Sunt intense.

Empații tind să fie oameni destul de intenși. Nu o spun, dar simt totul atât de profund încât le vine natural.

Dacă sunt excepțional de intense, lăsați-le puțin spațiu. Dacă au nevoie de tine, stai aproape de ei. Intuiția lor este de obicei bună.

Contrar credinței populare, ei chiar știu despre ce vorbesc. Sunt empatici și simt totul. Așa că atunci când au o presimțire bună despre ceva, ai încredere în ei. Când au o presimțire rea despre ceva, crede-i. Asta nu înseamnă că dețin adevărul, dar sunt divin aproape de el!

Ei sunt aici pentru a oferi lumină și iubire.

Explorați lumea cu ei și faceți bine, pentru că ei iubesc egalitatea. Iubirea și fericirea tuturor și a tuturor..."

Sursa: Vasile Cotlet

„A fi empatic nu înseamnă să preiei emoțiile celorlalți!

Asculți, simți, susții, dar nu preiei.

Când preiei din greutatea emoțională a celeilalte persoane, nu mai poți fi un observator echilibrat al situației și prin urmare, nu mai ești capabil,ă să oferi un ajutor clar, obiectiv. Atunci când îți este cerut, bineînțeles.

În plus, empatia începe a-ți fi o povară, pentru că preiei și tot preiei din greutatea emoțională a celorlalți până la a te simți strivit de aceasta.

Ca explicație mai logică, empatia este o capacitate excepțională programată genetic în creierul nostru care ne permite să ne plasăm pe aceeași lungime de undă cu ceilalți pe planul emoțiilor și al intențiilor.

Persoanele empatice nu îți ascultă doar vorbele, ele îți ascultă tonalitatea vocii, se uită la chipul tău și te privesc adânc în ochi. Îți urmăresc mișcările corpului. Îți observă expresiile subtile ale feței și îți interpretează tăcerile. Și cel mai important, ele îți simt emoțiile și aud ceea ce nu rostești.

Empatia bine înțeleasă este un dar care ne permite să construim relații ce ne îmbogățesc sufletește.”

Sursa: Emanuela Laura Grigoriu

„Cel mai important blocaj, atunci când este vorba despre a ne auzi intuiția, este că nu vrem să știm informațiile pe care ni le oferă aceasta, nu vrem să auzim răspunsurile pe care ni le oferă.

Unii oameni nu știu ce să facă într-o anumită situație, au senzația că nu primesc niciun semn de la intuiția lor, dar ei de fapt nu vor să audă ce le spune intuiția, fiindcă nu le convine.

Spre exemplu, să spunem că tu te întâlnești de ceva timp cu un om care ar putea deveni partenerul tău de cuplu și te întrebi dacă este cazul să te mai întâlnești cu acel om sau nu, dacă este cazul să-ți mai consumi timpul și energia cu el. Intuiția ta îți dă răspunsul, dar dacă nu este răspunsul pe care vrei să-l auzi, pur și simplu refuzi să auzi mesajul intuiției tale.

De ce nu am vrea să auzim informațiile/ răspunsurile intuiției noastre?

Un motiv este acela că atunci când ceri un răspuns, de fapt, tu vrei să auzi doar acel răspuns care îți convine ție.

În exemplul de mai sus, dacă intuiția ta îți spune „Acesta nu e omul potrivit pentru tine”, dar tu vrei neapărat să ai o relație de cuplu, deși simți că ceva nu merge, vrei ca intuiția să-ți spună „Da, e persoana potrivită pentru tine”, ca să ai motiv să mergi în continuare în acea direcție.

Și atunci vei fi pus în situații inconfortabile, în care vei ajunge la concluzia că mai bine accepți răspunsul intuiției, indiferent că-ți place sau nu, fiindcă măcar așa știi ce ai de făcut.” (Robert Ohotto) Traducerea Mihaela Dan

„Atunci când spunem că „nu ne auzim intuiția”, unul dintre blocaje apare atunci când planurile noastre nu concordă cu ceea ce ne comunică intuiția și suntem atașați de anumite rezultate, nu suntem dispuși să renunțăm la ceea ce ne dorim să obținem. Și suntem atașați de anumite rezultate pentru că avem o stimă de sine redusă.

Noi toți avem anumite țeluri, anumite speranțe cu privire la modul în care vor decurge lucrurile, dar dacă tu ai o stimă de sine redusă, atingerea acelor țeluri este esențială pentru a te face să simți că ai valoare, să simți că ești suficient de bun/ valoros și ca atare, te agăți de acele obiective. Stima ta de sine depinde de atingerea obiectivelor/ de a găsi un partener de cuplu/ de a-ți păstra relația, indiferent cum este aceasta.

Și în acest caz vei fi pus în situații inconfortabile/ dureroase, în care să ajungi să ai suficientă stimă de sine încât să fii dispus să auzi adevărul (vocea intuiției), indiferent care este acest adevăr.

Și dacă sunteți acum într-o situație de acest gen și vă spuneți că nu vă auziți intuiția, fiți sinceri cu voi înșivă: nu cumva, de fapt, nu vreți să auziți ce vă spune intuiția și de aceea preferați să vă spuneți că nu o auziți? Și apoi întrebați-vă de ce nu vreți să auziți răspunsul intuiției voastre.

Problema este că până nu vrei să accepți adevărul pe care ți-l spune intuiția, nu vei putea avansa, vei rămâne blocat în acea situație până când vei fi dispus să auzi acel adevăr inconfortabil/ dureros. Și nu-ți va fi bine acolo unde ești blocat.” (Robert Ohotto) Traducerea Mihaela Dan

„În cazul în care, spre exemplu, tu ai o afacere care nu merge bine din punct de vedere financiar și îți întrebi intuiția dacă lucrurile se vor redresa anul viitor, este posibil ca intuiția ta să-ți spună un „Nu” categoric. Și poate tu nu vrei să primești acest răspuns, așa că te prefaci că nu-ți auzi intuiția și mergi mai departe cu acea afacere, sperând că ceva se va schimba în bine.

Dacă ți-ai asculta intuiția și ai accepta răspunsul ei, aceasta ți-ar da în continuare mai multe mesaje: „Această afacere nu este potrivită pentru tine, tu nu ești pe Calea ta ocupându-te de asta. Tu ai ales această afacere pentru că ai crezut că așa vei simți că ai valoare, așa le vei demonstra altora ce tare ești tu. Dar afacerea respectivă nu are nicio legătură cu talentele și darurile tale, nu te reprezintă, nu te inspiră. Vei ajunge să pierzi din ce în ce mai mulți bani, pentru că nu aceasta este Calea ta. Nu acesta este visul tău”.

Am avut o mulțime de clienți care erau în această situație.

Am avut odată o clientă care mi-a spus: „Am devenit avocat ca să-i dovedesc tatălui meu că și femeile pot fi avocați, că femeile sunt suficient de deștepte ca să ajungă avocați”. Și ea își ura meseria.

I-am explicat faptul că vocea intuiției sale era acoperită de vocea traumei provocate de tatăl său și că avocatura nu era Calea ei.

Dacă acea femeie nu ar fi fost dispusă să audă acest adevăr inconfortabil și să renunțe la avocatură, ar fi suferit în continuare făcând o meserie pe care o ura, s-ar fi simțit blocată și nu și-ar fi atins cel mai înalt potențial.

Verificați dacă nu cumva și voi urmați visul altora, dacă nu cumva și voi faceți ceva pentru că vreți să le dovediți altora ce tari/ buni/ valoroși sunteți.” (Robert Ohotto) Traducerea Mihaela Dan

„Unii oameni refuză să-și asculte intuiția atunci când este vorba despre probleme de sănătate. Poate că există o problemă gravă de sănătate, intuiția lor le spune asta, dar ei refuză să o asculte, pentru că este înfricoșător să accepte acel adevăr.

De asemenea, este posibil să fie vorba despre un mod de a trăi care poate duce la probleme grave de sănătate, intuiția îți semnalează asta, dar tu nu vrei să auzi.

Și în acest caz, ca în toate celelate cazuri în care refuzi să auzi mesajele intuiției, vei fi pus în situații atât de dificile, încât să fii nevoit să accepți adevărul; și după cum știm cu toții, poate fi un proces foarte dureros.” (Robert Ohotto) Traducerea Mihaela Dan

„Un aspect important, referitor la intuiție: uneori intuiția ta nu-ți va niciun răspuns, pentru că nu este menit ca tu să știi acel lucru. Fie nu e menit să știi în acel moment, fie nu e menit să-l știi în această viață.

Și este de dorit să știți când vă aflați în acea situație în care vi se refuză „accesul”, să acceptați că ghidarea voastră interioară nu vă dă niciun răspuns la o anumită întrebare pe care o puneți.

Faptul că de obicei obțineți răspunsuri clare nu înseamnă că nu este posibil ca în anumite cazuri să nu vi se dea un răspuns, pentru că nu este o informație pe care este menit să o știți. Mesajul intuiției poate fi „Revino cu întrebarea peste câteva luni” sau „Încetează, fiindcă n-o să primești răspuns la această întrebare!”.

Alteori ghidarea nu presupune instrucțiuni clare sau un răspuns de genul „Da”/ „Nu”, ci poate fi ceva de genul „Nu e cazul să te bagi în chestia asta deocamdată. Vezi-ți de drumul tău, te anunț când e momentul să te ocupi de acest lucru. Știu unde să te găsesc, nu-ți face griji!”.” (Robert Ohotto) Traducerea Mihaela Dan

„Cum știm că trăim experiența potrivită nouă sau că suntem pregătiți pentru acea experiență?

Se simte. Intuiția ne transmite. Ne ghidează.

Nu putem analiza doar aspectele logice și logistice, ca apoi să decidem că este experiența potrivită sau nu. Nu putem nici ignora total aspectele logice și logistice, păcălindu-ne că ele nu contează și că "ne descurcăm noi cumva când om fi acolo".

Este nevoie a ne deschide percepțiile și a ne conecta la simțurile noastre, încât să se creeze acel spațiu interior gol în care să răsune mesajul intuiției în mod clar. Apoi vom ști cu certitudine ce avem de făcut tocmai pentru că este decizia potrivită nouă.

Ce mi se pare frumos este că Intuiția e suavă, e lină, e blândă, este clară, este grațioasă și deloc invazivă. De multe ori vocea minții acaparează vocea intuiției. De aici agitația care ne cuprinde la nivel fizic și emoțional, comportamentul ne devine împrăștiat, energia e haotică, parcă ceva a pus stăpânire pe ființa noastră.

Deodată totul se îngreunează, se densifică, e ca un zid care se tot înalță și se îngroașă, se lungește și noi devenim mici și neajutorați, ne chinuim să supraviețuim momentului, situației, problemei, persoanei etc.

Conștientizarea a ce se întâmplă în acea clipă în interiorul nostru ne poate sprijini să cadă zidul și să ne iluminăm în moment, să auzim cu adevărat vocea intuiției.

Astfel de momente, alături de practici ale prezenței, ale respirației, meditații cu care rezonăm, contemplări ale informațiilor care ne deschid perspectivele și perseverența de a continua pe calea conștientizării, ne condus pas cu pas către schimbări benefice pe care le vom face din adâncul nostru tocmai pentru că am urmat vocea intuiției.

De multe ori ignorăm această ghidare delicată, sensibilă, blândă, iubitoare, clară, sinceră. Dar și când o ascultăm și o urmăm, în noi se așează o energie echilibrată, un dans armonios între masculin și feminin, o claritate ce ne ghidează să trăim experiențele cele mai potrivite nouă, cu cel mai mare potențial de conștientizare, de transformare și deschidere.

Astfel, ziduri cad, limitări, judecăți, suferințe, greutăți (fizice sau emoționale) cad, ne eliberăm, treptat, ființa de sub condiționările induse și impuse de-a lungul anilor și generațiilor, realizând faptul că este în puterea noastră să trăim ancorați în prezent și să trăim viața din totalitatea noastră, ca întreg, nu ca parte separată a întregului.

Intuiția face ca să experientăm situațiile potrivite nouă, alături de oamenii potriviți și mai ales la momentul potrivit. Și asta pentru că, suntem pregătiți să primim ceea ce este mai valoros de acolo pentru noi și să apreciem chiar și ceea ce mintea noastră divizează, judecă, proiectează etc.

Fiind pregătiți în profunzime și în simplitate, totul va decurge în acord cu ritmul nostru interior, cu nevoile noastre, cu asumarea a ceea ce suntem în moment (fără așteptări ca noi înșine sau ceilalți să fim altfel) și aduce o energie a smereniei, a recunoștinței și a iubirii, de sine și de viață.”Ana Maria Chioc

„În perioada care urmează vor fi mulți oameni care vor avea nevoie de ajutor/ susținere, fiindcă vor trece prin încercări dificile.

În acest context este important să vă folosiți intuiția, care vă va spune când este cazul să ajutați pe cineva și când nu este cazul să vă băgați, pentru că acel om nu poate fi ajutat de voi.

Nu puteți ajuta pe toată lumea și este important să înțelegeți asta și să nu vă mai amestecați acolo unde nu este treaba voastră să vă amestecați. Nu este menit să ajutați toți oamenii care au nevoie de ajutor și este foarte important să știți să faceți diferența și să stați în banca voastră atunci când intuiția vă spune „Nu te băga!”.

Și e valabil și pentru conversațiile pe care le aveți cu diverși oameni, când este de dorit să vă folosiți intuiția, ca să știți când este cazul să spuneți niște lucruri și când nu e cazul să le spuneți, pentru că nu e momentul sau acel om nu este pregătit să audă ceea ce ați putea să-i spuneți.

Sunt momente/ situații în care este potrivit să vorbești și sunt momente/ situații în care este este de dorit să taci. Și dacă nu ești capabil să faci diferența, s-ar putea să-ți creezi singur neplăceri.

Când discutați cu un om, nu fiți atenți doar la ce spune, nu-l ascultați doar cu mintea, ca să știți ce să-i răspundeți; fiți atenți și la energia acelui om, ca să vă dați seama cu cine aveți de-a face, ca să știți dacă este potrivit să-i spuneți niște lucruri sau nu. Dacă sesizați că acel om are un nivel redus de vibrație, că funcționează din spațiul egoului, nu vă angrenați în discuții care nu-și au rostul, pentru că el oricum nu va înțelege ce îi spuneți.

Dacă nu vă folosiți discernământul și simțiți nevoia să-i dați lecții/ să-l corectați/ să-l contraziceți/ să-i oferiți niște explicații sau interpretări spirituale care depășesc cu mult nivelul lui de conștiință și care-l irită, să nu vă mirați că acel om o să reacționeze dezechilibrat sau chiar agresiv.

Nu e vina lui că discuția voastră se termină urât; e responsabilitatea voastră, fiindcă voi ați ales să intrați „în ring”.

Înțelegeți că în această perioadă în care vom fi cu toții încercați, ca și umanitate, vor fi oameni care vor fi deranjați de faptul că le spuneți niște adevăruri inconfortabile, pe care ei nu le conștientizează sau pe care nu vor să le audă, vor fi oameni care vă vor judeca pentru adevărurile voastre.

Folosiți-vă discernământul, observați care este energia acelui om, observați care este nivelul său de vibrație/ conștiință și alegeți cu înțelepciune cu cine intrați în discuție și cu cine nu, cui îi împărtășiți ce știți și cui nu, cu cine vă însoțiți și cu cine nu.

Când aveți de-a face cu oameni care au un nivel de vibrație foarte diferit de al vostru, lăsați-i să creadă ce vor ei, lăsați-i să facă ce vor ei, nu încercați să le explicați lucruri pe care nu sunt capabili să le AUDĂ/ înțeleagă, nu încercați să-i convingeți că nu înțeleg, că nu interpretează corect lucrurile, că greșesc, etc. Nu vă mai amestecați unde nu vă fierbe oala, fiindcă poate ieși urât.” (Amanda Lorence) Traducerea Mihaela Dan

„Aceia dintre voi care ați evoluat ca nivel de conștiință simțiți intuitiv când puteți ajuta un om, când cuvintele voastre îl pot consola/ susține și când nu este cazul să vă amestecați.

Este foarte important să vă gestionați cu înțelepciune energia, să nu v-o irosiți cu lucruri care nu folosesc la nimic, care nu ajută pe nimeni.

Noi devenim ființe energetice și fiecare om va trebui să învețe în perioada următoare cum să-și gestioneze timpul și cum să-și gestioneze energia, să simtă în cine/ce este benefic să-și investească timpul/ energia și cine/ce reprezintă doar o pierdere de timp și de energie.

O să simțiți din ce în ce mai clar care sunt persoanele/ locurile/ activitățile care vă sleiesc energetic și care sunt cele care vă încarcă energetic, o să sesizați tot mai clar că înainte de a intra în discuție cu un anumit om energia voastră era la un nivel înalt și pe măsură ce se prelungește discuția cu el, energia voastră de duce din ce în ce mai jos.” (Amanda Lorence) Traducerea Mihaela Dan

„Noi ne aflăm acum într-o perioadă a încercărilor, în care în lume vor fi fenomene naturale catastrofale – cutremure, inundații, incendii, tornade, etc; acestea deja se întâmplă și se vor intensifica în perioada următoare.

Vor fi mulți oameni care vor alege să plece de pe Pământ în perioada următoare – e vorba de oameni care nu s-au trezit spiritual, dar și de unii care s-au trezit spiritual și care au încheiat ceea ce aveau de făcut pe Pământ. Spre exemplu, în urma cutremurului trecent din Maroc(8 sep.2023) au plecat Dincolo peste 1000 de oameni. Este important să știți că a fost alegerea fiecăruia dintre acele suflete să plece.

În această perioadă a încercărilor se vor trezi spiritual mulți oameni, iar pentru cea mai mare parte dintre ei trezirea va fi prin traumă. Ca urmare a situațiilor traumatizante prin care vor trece, ei se vor întoarce cu fața către Dumnezeu. Și vreau să fie clar: nu mă refer la Dumnezeul unei religii anume, pentru că nu despre asta este vorba.

Dacă ne uităm în trecut, până acum vreo sută de ani, oamenii aveau credință în Dumnezeu, iar acest lucru se reflecta și în viața lor de zi cu zi.

În ultima sută de ani, odată cu dezvoltarea științei, oamenii au început să funcționeze tot mai mult din spațiul minții și s-au îndepărtat de Dumnezeu. Ei au început să ceară dovezi pentru orice; „Dacă nu văd, nu cred”. Dacă nu se poate dovedi matematic sau în orice alt mod științific, înseamnă că nu există/ nu e adevărat.

Umanitatea s-a mutat în materialism.

Ceea ce se întâmplă acum este ceea ce a fost profețit: oamenii se vor întoarce cu fața către Dumnezeu, unul câte unul. Se vor întoarce către Dumnezeul care a fost mereu în interiorul lor, dar pe care au ales să-l ignore, pentru că au crezut că pot controla planeta, pământul, natura, țările, familiile lor. Au crezut că prin puterea minții lor îi pot controla pe ceilalți și își pot controla propria viață.

Singurul mod în care poți evolua, în care poți crește vibrațional, este să te întorci către Dumnezeu, să intri în inima ta.

Dumnezeu este în fiecare om, este în Iubirea din fiecare om.

Dacă ne uităm la ceea ce se întâmplă în jurul nostru, în lume, vedem lipsa Iubirii în modul în care se comportă cei mai mulți oameni. Dar vedem că există și oameni care funcționează din spațiul inimii. Și există și oameni care încă nu s-au trezit spiritual, dar care funcționează din spațiul inimii, care se manifestă cu bunătate și compasiune în viața lor de zi cu zi, doar că ei au ales la nivel de suflet să se trezească în ultimul moment.

Oamenii care se vor mai afla pe Pământ după această perioadă a încercărilor, prin care trecem în prezent - care inițial aș fi zis că va dura 3 ani, dar acum, după ce am primit mai multe informații, nu mai sunt atât de sigură că e vorba de 3 ani - sunt cei care au ales la nivel de suflet să rămână aici, care au puterea de a face față la ceea ce urmează; ei au venit pe Pământ în această viață special pentru asta.

Și apoi va veni un moment în care lucrurile vor începe să se schimbe în lume și care va lua prin surprindere umanitatea. În acel moment este posibil să fiți implicați și unii dintre voi – este momentul în care veți sesiza că vor începe să se schimbe rolurile pe care le-au jucat diverși oameni până acum. Asta se va întâmpla pentru că ei sunt meniți să ajute/ să-i ghideze pe ceilalți în pregătirea a ceea ce va urma perioadei de încercări. Și ceea ce va urma va fi minunat pentru umanitate. Acești oameni vor pregăti terenul pentru Noua Eră.” (Amanda Lorence) Traducerea Mihaela Dan

„Sunt mulți oameni care intră pe rețele de socializare, urmăresc una sau mai multe persoane care fac postări ce tratează subiecte din zona spirituală, dar nu fac niciodată vreun comentariu, nu dau niciodată un like, nu distribuie niciodată așa ceva; preferă să stea „ascunși”, să nu mai știe nimeni că sunt interesați de astfel de informații.

Când vedeți/ citiți ceva care rezonează cu voi, când găsiți niște informații care simțiți că vă ajută și le asimilați, asta înseamnă că primiți energie de vibrație înaltă și beneficiați de aceasta; dacă faceți asta „pe ascuns”, țineți acea energie doar pentru voi.

În Univers energia curge, este un echilibru între a primi și a oferi, este necesar ca după ce primești să dai mai departe, să oferi și altora ceea ce a fost benefic pentru tine, să-i ajuți și tu pe alții, așa cum alții te-au ajutat pe tine.

Nu țineți pentru voi informațiile de vibrație înaltă pe care le primiți, dați-le mai departe!

Ieșiți din „ascunzătoarea voastră spirituală”! Și când spun asta mă refer la faptul că sunt o mulțime de oameni care urmăresc înregistrări/ postări care tratează subiecte legate de spiritualitate, fiindcă acestea îi ajută, dar nu au curajul să dea un like sau să distribuie așa ceva pe contul lor, fiindcă le este frică de ce ar crede lumea/ cunoscuții despre ei: „O să creadă cunoscuții mei că am luat-o razna! Prietenii mei o să spună că am devenit un ciudat dacă citesc asemenea «aiureli» cu Ascensiunea și extratereștrii...”.

E timpul să trăiți în integritate, să vă rostiți/ exprimați adevărul, să vă asumați adevărul, indiferent ce cred/ spun/ fac cei din jur. Nu vă mai ascundeți, asumați-vă ceea ce credeți cu adevărat, manifestați-vă la modul autentic: „Acesta sunt eu!”. Nu mai stați ascunși, fiindcă nu puteți ascensiona pe ascuns!

Asumați-vă puterea personală, manifestați-vă din spațiul puterii personale! Așa se manifestă Lucrătorii în Lumină, nu stând ascunși, de teamă să nu creadă lumea că au luat-o razna.

N-ați venit aici, pe Pământ, ca să urmăriți/ citiți materialele spirituale pe ascuns, să practicați „spirtualitatea pe șest”, ci ați venit să vă manifestați ca ființe puternice, să purtați Lumina în lume, pentru a-i ajuta și pe alții!” (Siman) Traducerea Mihaela Dan

„Intuiția nu este un dar pe care unii îl primesc și alții nu. Intuiția este o abilitate naturală pe care o are fiecare om; și animalele au această abilitate, iar în cazul lor se numește „instinct”.

Voi toți sunteți intuitivi, voi toți recepționați semnajele intuiției; veriga lipsă nu este intuiția, ci stima de sine, cea care vă face să vă ascultați intuiția, să aveți încredere în ea.

Când cineva cu stimă de sine redusă „te iubește”, „iubirea” sa e o povară, poate ajunge un adevărat blestem și îți poate produce multe probleme. Acea „iubire” pretinde de la tine „Să nu te schimbi niciodată, dacă acea schimbare nu mă include și pe mine în peisaj!”. Acea iubire pretinde ca tu să-ți „potrivești” trezirea și evoluția spirituală după nesiguranțele și așteptările celui care „te iubește”. Acea „iubire“ îți umple câmpul energetic cu deșeurile energetice ale celui care „te iubește”, te sufocă, te trage în jos.

Asta e iubire? Nu prea cred.

Atunci când ai stimă de sine funcționezi în armonie cu cine ești tu cu adevărat, în aliniere cu ceea ce simți adânc în interiorul tău, urmând o voce pe care doar tu o auzi, nimeni altcineva.

Atunci când ai stimă de sine nu te lași influențat de cei care îți spun „Ești nebun? Cum să faci așa ceva?!”; ai încredere deplină în acele informații intuitive pe care le primești/ auzi doar tu.” (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

„Nu aveți idee de câte ori mi-au spus diverși oameni: „Cei apropiați cred că sunt nebun. O mulțime de persoane spun că sunt ciudat. Nu-mi urmez intuiția când e vorba despre chestiuni legate de serviciu, fiindcă nu vreau să fiu privit ca un nebun”.

În acest caz, voi, cei ce faceți asta, nu meritați acele abilități intuitive pe care credeți că le aveți, dacă le tratați în asemenea mod!

Dacă te duci și te lauzi unui om care n-are nicio legătură cu intuiția lui că tu ai niște abilități intuitive foarte dezvoltate, ce vrei să facă omul ăla? Să-ți lase ție locul de la fereastră?! Ce vrei să facă, să-ți spună că ești special, să te trateze ca și cum ai fi o raritate?

Nu ești special, pentru că toți oamenii au intuiție.

Și ideea nu este să te dai mare cu abilitățile tale intuitive.

Observă ce înțelegi tu prin „putere” și de ce anume ai nevoie ca să te simți bine în pielea ta, să simți că ai valoare. Observă, de asemenea, în ce moduri pierzi putere, în ce zone ale vieții tale pierzi putere.

Nimeni nu se naște cu stimă de sine. Noi toți pornim de la zero, din acest punct de vedere. Și mai devreme sau mai târziu noi toți trebuie să conștientizăm ce/ cine anume are putere/ autoritate asupra noastră, în afară de noi înșine.

Blocajele care vă împiedică să vă urmați intuiția sunt fricile voastre, nesiguranțele voastre, faptul că alte persoane au putere asupra voastră și vă fac să vă prefaceți că nu vă auziți vocea intuiției, deși toți o auziți.

Înțelegeți ce vă spun? Toți vă auziți intuiția, dar nu aveți curajul să o urmați.

Preferați să ascultați ce vă spun/ cer alții sau ce vă spun fricile voastre.” (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

„Voi spuneți că vreți să evoluați și să vă ascultați intuiția, dar vreți asta numai dacă ghidarea intuiției nu se leagă de anumite părți ale vieții voastre pe care intenționați să le păstrați așa cum sunt. Nu sunteți dispuși să vă ascultați intuiția, dacă aceasta vă cere ceva ce afectează „rețeaua voastră de siguranță”.

Numai că dacă voi vreți să evoluați este necesar să faceți schimbări majore, să conștientizați în ce zone pierdeți putere și să faceți ajustările adecvate.

Dacă tu ești un om care își evaluează valoarea după ce cred alții despre el, dacă stima ta de sine depinde de validarea exterioară, cine crezi că va câștiga: vocea intuiției tale sau vocea fricilor tale?

Dacă tu începi să te trezești spiritual, ai parte de niște revelații și te duci la cei apropiați (care nu sunt treji din punct de vedere spiritual) și le spui: „Uite, am conștientizat……. , simt că este timpul să fac schimbările astea……….. Știu că pare o nebunie, dar așa simt să fac”, crezi că aceștia o să spună: „Fabulos! Am știut tot timpul că tu ești mai special! Fă toate aceste schimbări, chiar dacă ne vor afecta și pe noi”?

Nu, n-o să se întâmple asta, pentru că majoritatea oamenilor funcționează pe tiparul supraviețuirii. Și tu ai fi reacționat la fel ca ei, pe vremea când nu erai treaz, dacă ar fi venit cineva apropiat la tine și ți-ar fi spus asemenea lucruri, dacă ar fi vrut să facă schimbări care îți afectau viața într-un mod care nu îți convenea.

Întrebarea care se pune este: „Ești suficient de puternic ca să-ți urmezi intuiția chiar dacă nimeni din exterior nu îți va valida alegerile?”. Faci față la așa ceva?

Dacă ție ți-e frică să-ți urmezi intuiția pentru că sunt niște oameni din viața ta care nu vor fi de acord cu ceea ce faci, chiar ai impresia că poți funcționa având mereu în interior Lumina aprinsă?

Călătoria către a deveni din ce în ce mai intuitiv este Călătoria către o puternică stimă de sine. Așa că vă întreb: ce anume are asupra voastră o putere mai mare decât ghidarea divină?

Gândiți-vă bine înainte de a răspunde. Ce/cine anume vă poate face să nu urmați ghidarea divină? Ce/cine anume vă poate face să vă prefaceți că nu vă auziți intuiția?

Observați cum vă autosabotați, cum refuzați să auziți acele mesaje care nu vă plac, care vă amenință „stabilitatea”/ „siguranța”. (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

„Când oamenii îmi spun că sunt foarte afectați din cauză că X „le-a făcut….”, că Y i-a tratat într-un anumit fel, că Z i-a trădat, că traumele din copilărie i-au împiedicat să trăiască viața pe care și-ar fi dorit-o și să realizeze ce și-au dorit, că anumiți oameni „le-au distrus viața”, îi întreb: „Ai idee câți oameni sunt/ au fost în terapie de pe urma interacțiunii cu tine? Ai idee cât i-ai rănit pe alții prin ceea ce ai făcut tu de-a lungul vieții tale? Ai idee că sunt oameni care au ajuns la psiholog și au făcut tratament ca urmare a faptului că au avut «plăcerea» să te cunoască pe tine?”.

Încetați să vă mai dați victime, să arătați cu degetul către alții care v-au făcut și v-au dres, încetați să vă mai plângeți de milă!

Cum rămâne cu cei pe care i-ați rănit/ trădat/ înșelat/ traumatizat voi? La aceia nu vă gândiți? Aceia nu vă interesează?

Unii oameni dau vina toată viața lor pe copilăria lor traumatizantă, pentru a-și explica propriile eșecuri. Ei nu sunt conștienți că noi dăm mai departe traumele copilăriei din generație în generație și că ei înșiși și-au traumatizat copiii.” (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

“Un empat detecteaza instantaneu minciunile, fie ca sunt „mari” sau „mici”.

Acesta este adesea considerat a fi cel mai mare dar cu care este binecuvantat un empat.

Daca cineva minte un empat, sunt foarte mici sansele ca acesta din urma sa nu-si dea seama. Empatul simte imediat minciuna.

El are abilitatea de a detecta orice forma de necinste. Indiferent daca este vorba de o minciuna gogonata sau de o minciuna mai mica, empatul o va simti.

De asemenea, empatul vede cand oamenii poarta masti, isi da seama cand ei se prefac a fi ceea ce nu sunt. Empatul are capacitatea de a vedea „lupul imbracat in blana de oaie”.

Multi oameni incearca sa-si ascunda tristetea sau depresia in spatele sarcasmului sau glumelor.

Empatul sesizeaza insa ce se intampla, de fapt. Si daca un empat stie ca suferi, nu se va putea abtine: va incerca sa te ajute.

De asemenea, nu poti sa ascunzi de un empat ceea ce simti cu adevarat fata de el.

Daca este vorba de antipatie/ aversiune/ dusmanie/ ura/ gelozie/ invidie, etc, indiferent ca tu pretinzi ca-i esti prieten, ca iti este simpatic, ca il apreciezi, nu il vei pacali: el stie ce simti cu adevarat.

Si empatul simte si cand sentimentele tale fata de el se schimba.”

Sursa: Higher Perspective & Elena Elenica

Ca intuitiv, eu, una, prefer să îmi petrec timpul cu oameni care funcționează din spațiul inimii, nu cu cei care funcționează din spațiul minții. Pot să interacționez și cu cei care funcționează din spațiul minții, pot să învăț anumite lucruri în urma acestor interacțiuni, dar când este vorba despre viața personală, prefer să am alături oameni care funcționează din spațiul inimii. Nu rezonez cu cei care funcționează exclusiv din spațiul minții, discuțiile cu ei mi se par terne, artificiale, lipsite de profunzime, nu-mi hrănesc sufletul.

Dacă simt că nu rezonez cu un om sau dacă simt o energie toxică când este vorba de un om, eu nu stau în preajma lui, indiferent că el este foarte apreciat de ceilalți.

Dacă eu simt că intuiția mea îmi spune să fac ceva, pur și simplu fac acel lucru, nu stau să caut explicații.

Dacă primesc în vis o informație, chiar dacă minții mele i se pare că nu este deloc logică/ plauzibilă, eu acționez în baza acelei informații și văd ce se întâmplă.

Mulți oameni primesc astfel de mesaje/ informații de la Spirit în vis și fiindcă mintea lor consideră că acele informații sunt ciudate/ n-au logică/ nu sunt plauzibile/ nu este posibil așa ceva, nu le urmează, le ignoră; asta este o mare greșeală.

Oamenii primesc informații/ mesaje tot timpul, dar nu le dau atenție, nu le urmează. Și apoi spun că ei nu-și aud intuiția… (dr. Judith Orloff) Traducerea Mihaela Dan

Din punctul meu de vedere, empatia este leacul de care avem nevoie acum atât la nivel individual, în relațiile noastre, cât și la nivel colectiv.

Empatia îți permite să „te pui în pielea altuia”, să simți cum se simte acel om, chiar dacă el nu-ți place, chiar dacă nu ești de acord cu ce spune/ face; faptul că ești capabil să te pui în pielea lui te ajută să înțelegi de ce acel om gândește așa cum gândește și de ce face ceea ce face.

De ce te-ar interesa să înțelegi aceste lucruri? Pentru că acesta este singurul mod în care te poți apropia de acel om, în care poți crea o punte de legătură între voi, în locul unei separări. Este singurul mod în care putem să ne apropiem unii de alții, dincolo de diferențele noastre de opinii/ viziuni.

Și nu e deloc ușor să fii empat. Empații au nevoie de ajutor ca să învețe să-și gestioneze energia, fiindcă ei pot fi copleșiți de faptul că simt atât de mult/ intens energiile din jur. Eu însămi sunt un empat și fiind și medic, la început nu mi-a fost deloc ușor să simt energiile atâtor pacienți.

De multe ori oamenii care nu știu că sunt empați și care se simt copleșiți/ epuizați de tot ceea ce simt sunt diagnosticați greșit.

Eu am încercat să-i învăț pe medici să-și întrebe pacienții: „Ești cumva un empat? Ești foarte sensibil la zgomote puternice, la lumina puternică, la aglomerație? Simți cumva că pentru tine cel mai relaxant lucru este să fii doar cu tine? Ți s-a spus des că ești exagerat de sensibil? Preferi ca atunci când mergi undeva cu un grup să mergi cu mașina proprie, ca să poți pleca de acolo oricând vrei, dacă nu te simți bine? Simți anxietate atunci când ești prea mult timp într-o colectivitate sau într-o relație sufocantă, în care nu ai posibilitatea să te retragi pentru a fi doar cu tine însuți?”.

Acestea sunt întrebări pe care este necesar să le adreseze medicii pacienților lor, pentru a nu ajunge să le pună un diagnostic greșit și să le dea un tratament greșit.

Și nu e vorba numai de adulți; sunt foarte mulți copii extrem de sensibili, care sunt empați și cărora li se administrează medicamente care nu-i ajută cu nimic, ba dimpotrivă. (dr. Judith Orloff) Traducerea Mihaela Dan

Narcisiștii și sociopații nu au deloc empatie, iar la extrema cealaltă sunt persoanele foarte sensibile la zgomote, mirosuri, lumini puternice, aglomerație, etc și empații.

Persoanele care sunt foarte sensibile, dar nu sunt empați, nu preiau energiile din jur în corpul lor fizic.

Empații le preiau, simt energiile/ emoțiile/ durerile altora ca și cum ar fi ale lor și în plus, sunt foarte intuitivi. Unii dintre ei au o conexiune profundă cu plantele, alții cu animalele, alții cu pământul, iar alții primesc tot timpul mesaje prin vise.

Eu am simțit de mic copil că sunt altfel decât ceilalți, că sunt un empat, chiar dacă atunci nu cunoșteam acest termen. Intram în mall și când ieșeam eram epuizată și aveam și niște dureri pe care nu le aveam la intrare. Practic, absorbeam durerile celor pe lângă care treceam prin acel mall și părinții mei, care erau amândoi medici, îmi spuneau: „Nu ai nimic, draga mea, ești tu mai sensibilă, nu faci față prea bine când e multă lume în jur!”.

Când am crescut și am aflat despre termenul de „empat” am înțeles că eu eram un empat și că absorbeam energiile/ durerile celor din jur. Iar la acea vreme nimeni nu vorbea despre modul în care se pot descurca empații cu sensibilitatea lor, nimeni nu te învăța ce să faci ca să nu fii copleșit de toate acele energii. Am încercat să-mi blochez abilitățile empatice, am apelat fel de fel de distrageri, fiindcă era prea mult pentru mine, mă copleșeau toate acele lucruri pe care le simțeam.

Mulți dintre cei care ajung să aibă o dependență sunt empați care nu reușesc să facă față la tot ceea ce simt și încercă să-și amorțească acea sensibilitate extremă cu diverse substanțe, cu mâncare, cu sex, shopping, etc. Când acei oameni conștientizează că de fapt nu e nimic în neregulă cu ei, că nu sunt „defecți”, că sunt doar empați și de aceea simt totul atât de intens, este o ca o revelație. Pentru că dacă afli că ești empat, că toate acele lucruri care credeai să sunt „în neregulă” cu tine, care te făceau să nu poți funcționa „normal”, le poți folosi într-un mod benefic/ constructiv, totul se schimbă.

Eu am descoperit că sunt un empat pe când eram la studentă la Medicină și de atunci am tot încercat să-mi dezvolt intuiția. (dr. Judith Orloff) Traducerea Mihaela Dan

Un lucru pe care este necesar să-l știi, dacă partenerul/ partenera ta de cuplu este un empat, este că el/ ea va avea nevoie de timp pentru a sta doar cu sine. Nu lua la modul personal acest lucru, pentru că nu are legătură cu tine.

Dacă el/ ea spune „Am nevoie să petrec timp doar cu mine pentru o oră/ o zi/ trei zile”, ia în serios această nevoie a sa și respect-o. Cei care nu sunt empați nu înțeleg această nevoie a unui empat de a petrece timp cu sine însuși și se simt răniți de partenerul lor, se simt respinși, pentru că ei doresc conexiune în relația de cuplu. Dar pentru un empat, care funcționează „în suprasarcină”, este vital să își ia timp pentru el însuși, ca să se echilibreze energetic, să-și revină.

Este mai complicat și în privința somnului, când e vorba de un cuplu în care unul este empat și celălalt nu este empat, pentru că empatul percepe orice sunet, orice mișcare, orice lumină, nu poate dormi în orice condiții.

Empații sunt precum personajul din basmul „Prințesa și bobul de mazăre”. Poate părea ciudat, dar este adevărat, empatul simte „bobul de mazăre” sub nenumărate „saltele” și nu reușește să doarmă toată noaptea din cauza lui.

Un alt lucru pe care este necesar să-l știi dacă partenerul/ partenera ta de cuplu este empat e să îl/ o asculți cu adevărat, ca să știi care sunt nevoile sale și să nu îl/o judeci pentru că are alte nevoi decât tine, că este diferit/ă de tine. Aceasta este persoana cu care ai ales să fii și ca atare, este necesar să o onorezi așa cum este și să îi respecți nevoile, chiar dacă ți se par mai ciudate. Până la urmă, ai norocul să ai alături de tine un învățător spiritual care este un empat, ceea ce este minunat… (dr. Judith Orloff) Traducerea Mihaela Dan

Dacă ești un empat, este important să identifici în mediul tău (profesional, social, familial) vampirii energetici: pe cei care fac o dramă din orice, pe cei care vorbesc întruna, pe cei care se plâng tot timpul de ceva, pe cei care au un comportament pasiv-agresiv, pe cei care se consideră mereu victimele altora, etc.

Și uneori, când suntem într-o perioadă mai proastă, putem fi noi înșine vampiri energetici pentru alții, putem fi cei care îi trag în jos pe alții. Este important însă să conștientizăm atunci când coborăm în vibrații joase și îi vampirizăm energetic pe alții și să ne oprim. Și ne este de folos să avem alături de noi oameni care au curajul să ne spună în față: „Știi că îmi ești drag, dar astăzi joci în tiparul victimei”.

Dacă un om funcționează în mod obișnuit ca un vampir energetic, acel om poate duce de râpă un întreg colectiv, din punct de vedere energetic; el reprezintă o influență toxică la locul de muncă și este necesar să fie rezolvată problema, pentru că nu-ți dorești, ca angajator, să ai așa ceva în colectivul care lucrează pentru tine.

Și nu mă refer la a rezolva problema la modul dur, ci într-un mod plin de compasiune; cert este că dacă nu te ocupi de vampirii energetici, ei pot avea un efect toxic asupra tuturor celorlați angajați.

De asemenea, nu este de dorit să ai un șef narcisist, pentru că acesta nu are niciun pic de empatie, este foarte dur și nu-l interesează decât persoana lui și obiectivele lui, nu dă doi bani pe ceilalți. Un șef narcisist îi face pe subalterni să se simtă lipsiți de valoare, neînsemnați, ei nu se simt văzuți/ auziți și lucrează fără nicio tragere de inimă. (dr. Judith Orloff) Traducerea Mihaela Dan

Noi, empații, avem o putere uimitoare și aceasta nu vine din faptul că am fi mai deosebiți decât alți oameni, ci din faptul că suntem conștienți că suntem conectați energetic cu tot ce este în jur și în plus, suntem alimentați din Tărâmurile înalte cu informații/ coduri energetice de vibrație înaltă, suntem ajutați să creștem ca nivel de vibrație/ Conștiință.

De aceea vă sugerez să nu priviți propria vindecare ca pe un lucru pe care îl faceți într-o sâmbătă după-amiază, pentru că e ceva mult mai complex și mai profund decât atât.

Și dacă voi citiți aceste informații, asta se întâmplă pentru că rezonați cu ele, pentru că le înțelegeți. Voi înțelegeți că vindecarea este ceva ce faceți pe parcursul mai multor ani. Vestea bună este că acum, spre deosebire de anii trecuți, ea nu mai este neapărat atât de grea, de intensă sau de dureroasă. Vindecarea poate fi acum mai rapidă, mai ușoară și se poate întâmpla într-un mod deloc dureros.

Când te lași distras de ceea ce se întâmplă în exterior, când te lași bulversat de situațiile/ evenimentele care se întâmplă în exterior, tu uiți de puterea ta și uiți că puterea Divinității/ Luminii este mult mai mare decât puterea celor care au o agenda întunecată.

Priviți din postura Observatorului neutru jocurile întunecate care se joacă acum pe Pământ, conștientizați despre ce este vorba, dar nu vă mai lăsați trași în jos, în aceste jocuri.

Concentrați-vă pe ceea ce vreți voi să creați și pe ce aveți voi de făcut pe Pământ în această perioadă. (Lee Harris) Traducerea Mihaela Dan

"In general, empatul tanjeste sa aiba in preajma sa oameni care sa fie sinceri, sa se manifeste la modul autentic, sa-si exprime emotiile/ sentimentele. Si asta pentru ca un empat oricum simte ceea ce simt cu adevarat cei din apropierea sa, indiferent de ceea ce spun acestia. Si el este deranjat de faptul ca de multe ori, oamenii nu spun ceea ce simt/cred cu adevarat". (Lee Harris, traducator Mihaela Dan)

"Cele mai multe femei au fost programate la modul subtil, fiind învățate că trebuie să se pună pe ultimul loc în ordinea priorităților, așa cum a fost ea stabilită de societatea patriarhală... Ele au acceptat tacit că nevoile lor - indiferent dacă era vorba de nevoi fizice, emoționale, mentale sau spirituale - erau cele mai puțin importante în familie și în ierarhia socială.

Cele mai multe dintre noi s-au conformat în tăcere.

Cele mai multe dintre noi au crezut că e “de datoria noastră”, a femeilor, să ne punem pe ultimul loc.

Cele mai multe dintre noi au jucat rolul martirului și s-au sacrificat pentru alții.

Cele mai multe dintre noi nu au pus niciodată la îndoială această stare de fapt.

Nenumărate femei cu inimile rănite au jucat acest rol de martir toată viața lor, de milenii. Noi am încercat să-i facem fericiți pe toți cei din jurul nostru. Am considerat că este responsabilitatea noastră să le facem pe plac altora, renunțând la propriul nostru adevăr, la nevoile și dorințele proprii, din dorința de “a fi bine”, într-o încercare de “a trăi în bună înțelegere”.

De-a lungul timpului, noi, femeile, am încercat să fim fericite făcându-i pe toți ceilalți fericiți. Dacă ceilalți erau fericiți, simțeam că ne-am jucat perfect rolul și că astfel, puteam să ne considerăm și noi fericite.

Pentru o vreme am fost mulțumite că persoanele dragi au nevoie de noi. Am crezut că dacă au nevoie de noi o să ne simțim apreciate, acceptate și iubite. Tot ce ne doream era o validare a valorii noastre, venită din partea celor ale căror nevoi le-am pus mai presus de nevoile noastre.

Dar a fost un preț uriaș de plătit, pentru că simțeam un gol interior, o amorțeală întunecată... O amorțeală pe care nici măcar nu puteam să o identificăm, pentru că ea a fost mereu acolo, distrugându-ne pe tăcute respectul de sine, demolându-ne puțin câte puțin puterea personală, închizându-ne încetul cu încetul inimile.

Noi am încercat cu îndârjire să umplem acest gol interior care apăruse ca urmare a faptului că ne-am neglijat nevoile și dorințele proprii, că ne-am negat/ ignorat propriul adevăr și că am acceptat să trăim zi de zi în acest fel. Am încercat să umplem acest gol interior preocupându-ne și mai mult de binele celorlați, concentrându-ne și mai mult pe nevoile și dorințele lor, în speranța că fărâmele de iubire primite din partea acestora ne vor fi de ajuns și în sfârșit, ne vom simți și noi împlinite, fie și pentru o perioadă scurtă de timp.

Noi n-am înțeles, nu ne-am dat seama că, de fapt, acest gol era provocat de lipsa de IUBIRE. Noi am dat mereu de la noi - am dat atât de mult, încât rezervoarele noastre s-au golit.

Aceasta e durerea ascunsă din istoria Femininului, care a fost gravată în paginile timpului, în societatea patriarhală a Pământului.

Vremurile se schimbă acum. Femeia și-a recuperat și asumat puterea personală. Ea s-a ridicat în toată gloria ei și în cele din urmă, a înțeles că golul pe care îl simte în interiorul ei nu poate fi umplut decât din interior.

Ea nu mai pune nevoile altora deasupra nevoilor proprii. Ea își rostește adevărul cu grație. Își urmeaza calea sigură pe ea, acceptând doar ceea ce rezonează cu ea și ce o onorează.

Și în acest fel, Femeia nu se schimbă doar ea însăși - ea schimbă lumea. Nu-și mai dorește ca ceilalți să aibă nevoie de ea, ca să se simtă validată; a plătit un preț prea mare atunci când își baza fericirea proprie pe fericirea altora, așa că în cele din urmă, a decis să se pună pe ea însăși pe primul loc în ordinea priorităților sale."

Sursa: Karen Star

“Am primit un mail, în care o doamnă mă ruga să explic de ce este o diferență între milă și compasiune. Nu este același lucru?

La scurt timp, am văzut un comentariu care suna așa: „Pentru astfel de persoane eu manifest milă, pentru că încerc să-mi dau seama in ce zbucium trăiesc”.

Așadar, astăzi scriu despre milă, compasiune și diferența între ele, căci consider că sunt lucruri total diferite la nivel de gânduri, emoții, comportamente.

Mila o emoție de superioritate, care te pune pentru o clipă în pielea personajului de care ți-e milă, te gândești cum ai simți tu în locul lui, apoi te bucuri că nu ești în situația respectivă. „Eu sunt aici, tu ești acolo”.

Când simți milă, în creierul tău se secretă endorfină, care te face să te gândești „Pffiuu! Ce bine că nu sunt în locul omului.” Apoi, poate să apară frica să nu ajungi să treci și tu prin acea situație. Mila te face să te simți separat de ceilalți și împarte realitate în bine și rău, făcându-te să te simți ușurat pentru viața ta (când vezi pe altul mai nenorocit decât tine) și evitând acel rău.

Nu este niciun sentiment nobil ascuns în milă pentru că scade stima de sine a celui căzut, iar tu te raportezi la el ca și când nu ar avea resursele necesare pentru a reuși să se ridice.

Mila este o proiecție. Adesea, când auzi un om cu o întâmplare neplăcută, te gândești ce ai simți tu în locul lui și proiectezi pe el posibilele tale trăiri (sau ce ai trăit în trecut, privind o experiență asemănătoare). Îl limitezi în secunda în care îl privești cu milă, căci nu ai de unde știi cum se raportează acea persoană la experiența ei, iar mila ta poate să-i facă mai mult rău decât bine.

Mila de sine este o boală și de cele mai multe ori duce la depresie. În acest caz, se recomandă ajutorul unui psihiatru. Cei care cer milă (conștient sau inconștient) se umilesc și se simt separați de ceilalți.

Comentariul de care ți-am povestit la începutul articolului, arată cel mai bine cum stă treaba cu mila: „Pentru astfel de persoane eu manifest milă, pentru că încerc să-mi dau seama prin ce zbucium trăiesc”.

Ție nu-ți suna a jignire expresia „mi-e milă de tine?”

Nu degeaba unii ca să jignească spun „Nu-mi provoci decât milă.” În asta se ascunde superioritatea, ideea că „tu ești vai de capul tău de amărât, eu îs ok, sunt aici…mai sus decât tine. EU SUNT NORMAL „.

Nu. Nu-ți poți da seama prin ce zbucium trec unii, decât prin percepția ta subiectiva și din realitatea ta limitată. Dacă tu ai suferi crunt într-un anumit context, nu proiecta și pe ceilalți aceleași gânduri, emoții și comportamente. Oamenii reacționează diferit, în funcție de societate, educație, convingeri și multe altele.

De exemplu, sunt persoane care au suferit un viol. Unele femei, au rămas cu traume adânci și își revin foarte greu, iar alte femei își revin mai repede, rezolvându-și problemele emoționale și/sau trauma. Sau nici măcar nu o numesc traumă. Experiența este aceeași, oamenii sunt diferiți. Însă dacă tu privești cu milă o persoană care a trecut printr-o experiență dificilă, îi faci rău așteptându-te să aibă anumite reacții ce ție ți se par normale în acel context.

COMPASIUNEA

Compasiunea nu simte separarea, ci simte mai ales că suntem oameni, suntem conectați și nimeni nu e mai presus sau mai prejos decât celălalt.

Când simți compasiune, îți întorci privirea către celălalt, înțelegând prin ce trece, fără să te raportezi la experiența ta și ce ai simțit sau simți tu. Nu apare ușurarea că nu ești în locul cuiva și nici frica, ci mai degrabă empatia și dorința de a da o mână de ajutor, dacă și cum poți. Totuși, ajutorul nu este forțat și coștientizezi că se poate uneori ca binele făcut să fie mai mult rău, de aceea prin compasiune, privești omul ca pe cineva capabil să se ajute singur sau să învețe să o facă și îi respecți demnitatea.

Compasiunea spune „Tu ÎNCĂ nu poți”, „Tu ÎNCĂ ești jos. Eu și cu tine suntem pe același nivel și nu-ți sunt superior prin nimic.”

Compasiunea înseamnă să dai voie ca lucrurile să fie. Oamenii pot să sufere, să fie fericiți, să fie asemeni ție sau diferiți, însă nu vrei să schimbi ceva la ei, ci doar îi accepți și eventual îi ajuți, ghidându-i spre ei înșiși.

Compasiunea nu proiectează propriile gânduri, stări și așteptări și nu crezi că un om TREBUIE să simtă sau să reacționeze într-un anume fel, ci îi înțelegi și accepți unicitatea.

Mila distruge stima de sine, compasiunea oferă încrederea că oricine poate să reușească să treacă peste o perioadă nefastă.

Mila proiectează propriile credințe și așteptări, compasiunea privește cu autenticitate și empatie.

Mila te face să te simți separat de ceilalți, compasiunea te face să realizezi că nu există ceilalți, ci TU.

Mila te face să te simți superior, ușurat, fricos. Compasiunea înțelege că toți suntem unul și nimeni nu e nici inferior, nici superior prin nimic.

Mila spune „Nu poți, hai că te ajut EU, îți dăruiesc și-ți arăt CE să faci.” Compasiunea spune „Nu poți ÎNCĂ, hai că te îndrum și-ți arăt CUM.”

Concluzie

Data viitoare când mai simți milă față de cineva, gândește-te unde anume, de ce îți pare rău de tine. Ce ai proiectat pe omul din fața ta? Cum te-ai raportat la el? De ce ți-e milă? În comparație cu viața ta? Cum te face să te simți această emoție?

Iar dacă îți plângi de milă, oprește-te și întreabă-te cum te raportezi la situața respectivă. Îți place să spui oamenilor că ți-e greu, că ești depresiv, că toate-ți sunt potrivnice? Ce anume cauți prin acest comportament? De ce ai nevoie de mila altora?

Alege compasiunea. Față de ceilalți și de tine. Înseamnă conectare, îngăduință, încredere și mai ales, înțelepciune.

Oamenii sunt diferiți. Nici superiori, nici inferiori altora. Doar diferiți. Însă fiecare are posibilitatea și resursele interioare pentru a reuși, chiar dacă câteodată avem nevoie de alți oameni care să ne ghideze.

Raluca Mureșan

Desi au intelesuri asemanatoare, intre mila si compasiune exista o diferenta majora. Cel mai bine ar fi sa optam pentru compasiune. Iata care sunt :

Acesti doi termeni au, in general, intelesuri asemanatoare, cum ar fi intelegere si compatimire fata de suferintele celorlalti. Atat mila cat si compasiunea au la baza empatia, abilitatea de a recunoaste, percepe si simti direct emotiile celorlalti. La o privire mai atenta, vom vedea insa diferente.

Spre deosebire de compasiune, care este pur empatica, generoasa si daruita din inima, mila ne distanteaza de cei aflati in suferinta. Expresiile: “E la mila celorlalti” sau “A ajuns la mila lumii”, scot la iveala nuante de superioritate si sentimentul de control, de putere fata de cel slab.

In compasiune, esti pe picior de egalitate cu cel in suferinta. Mai mult, mila impartasita intr-o comunitate cu aceleasi valori pare a fi mai apropiata de compasiune.

Ce este compasiunea

Cand suntem empatici, experimentam emotional sau visceral starile si sentimentele celorlalti. Cu alte cuvinte, empatia este un fel de oglindire a emotiilor celorlalti. De exemplu, cand vedem ceva trist ne cuprinde mahnirea sau chiar ne dau lacrimile.

Cand suntem altruisti, oferim actiuni in beneficiul celorlalti. Actele izvorate din compasiune au la baza un comportament altruist. Nu putem spune acelasi lucru despre donatiile pentru micsorarea impozitelor.

Compasiunea este un sentiment de vibratie inalta, plina de intelegere si dezinteresata. Nu te ridica deasupra celorlalti, nu te coboara, ci te asaza cu si langa ei. Este o alternativa sanatoasa la egoism.

Daca originile ei se afla in religie si spiritualitate, compasiunea face de cativa ani obiectul a numeroase studii si cercetari, iar rezultatele sunt surprinzatoare.

De exemplu, studiul condus de John King in 2006 arata ca acelasi circuit care include amigdala si cortexul prefrontal, o parte a creierului care este implicata in procesul de frica si risc, este activat deopotriva in comportementul violent, agresiv si in exprimarea compasiunii.

Acelasi sistem ne ghideaza comportamentul social. Putem deci alege sa fim agresivi sau plini de compasiune. “Compasiunea este de fapt starea de spirit care ajuta la generarea restructurarii creierului – neuroplasticitatea, pentru a permite experimentarea starilor de siguranta, creativitate si bine.”

Compasiunea are efect terapeutic

Compasiunea ne aduce beneficii individuale si la nivel social. Au fost realizate scanari ale creierului celor care au acordat ajutor din compasiune si s-a constat faptul ca centrii placerii din creier, aceiasi pe care ii stimuleaza un desert bun sau alte placeri, sunt activi. Cand vedem pe cineva care face un act de caritate, simtim aceeasi placere ca si cum am primi noi acei bani!

Putem afirma asadar fara rezerve: compasiunea este o placere sanatoasa. Mai mult, este o parte evoluata a naturii noastre umane, afirma psihologia pozitiva. Este vitala echilibrului nostru fizic si psihic si contribuie la supravietuirea noastra ca specie.

Compasiunea scade nivelul inflamatiilor din corp si creste longevitatea (creste speranta de viata a celor care ajuta). Asadar, actele de compasiune contribuie la cresterea stimei de sine si au un impact major asupra starii noastre de bine, sanatatii fizice si psihice.

Mila sau compasiune?

Ai putea si tu sa te bucuri de beneficiile miraculoase ale compasiunii daca iti vei deschide inima cu sinceritate. Ia-ti un moment de reflectie. Inspira adanc, din mijlocul pieptului, si intreaba-te: Daruiesti dezinteresat? In spatele gestului tau se afla sentimentul de egalitate sau de superioritate? Stii sa asculti?

Esti empatica? Esti tentata sa judeci sau sa critici, la prima vedere? Este deschisa catre a accepta oamenii asa cum sunt? Creezi pace si armonie oriunde, la locul de munca si acasa?

Incheie exercitiul de reflectie cu cateva respiratii adanci si profunde, cu atentia asupra inimii. Iar cand vei avea posibilitatea sa actionezi din compasiune, nu din mila, actioneaza! Trupul, mintea si sufletul iti vor multumi.

Minodora Dinu

MILA - emoție care prin empatie coboară omul pe vibratia joasa a celui compătimit.

COMPASIUNEA - o expresie a iubirii .” Via Diana V. Ciobanu

Este esențial ca noi, ca bărbați, să începem să trăim la modul conștient, responsabil, să nu ne mai lăsăm controlați de impulsurile primare. Este esențial că înțelegem că faptul că ai făcut sex cu o mulțime de femei nu îți dă valoare ca bărbat. Faptul ca te comporți la modul responsabil, că ai integritate, îți dă valoare. Dar de prea multe ori noi sacrificăm femeile din viața noastră pe altarul instictelor noastre primare.

Ca bărbat vă spun: dacă Dumnezeu ar face o listă cu toate femeile din viața noastră pe care le-am rănit, cărora le-am greșit, noi toți am avea o mare problemă. Dacă Dumnezeu ar veni și ne-ar spune: „Uite lista femeilor cărora le-ai făcut rău de-a lungul vieții tale, cărora le-ai sfărâmat inima, pe care le-ai înșelat, pe care le-ai tratat ca pe niște obiecte sexuale, pe care nu ți-a păsat că le rănești!”, cu toții am avea o mare problemă.

Și ca un bărbat care a trăit o perioadă în acest fel, vă spun că un astfel de mod de a trăi ne rănește și pe noi, nu numai femeile din viața noastră.

Noi toți, ca bărbați, avem datoria să ne uităm la noi înșine și să devenim mai responsabili. Dacă vrem să trăim în integritate, asta înseamnă, printre altele, să nu le mai privim pe femei ca pe niște obiecte sexuale, ci să le privim ca pe niște suflete cu care interacționăm.

Înseamnă, de asemenea, să fim onești cu privire la intențiile noastre, atunci când ne aflăm în etapa de început, când suntem în faza de întâlniri și să fim onești cu privire la ceea ce simțim, să spunem adevărul, dacă simțim că acea femeie nu este cea potrivită pentru noi.

Dacă știți că o femeie nu este persoana cea mai potrivită pentru voi, că nu este ceea ce căutați pentru o relație de durată, nu o mai amăgiți, continuând să aveți o legătură cu ea, doar ca să aveți parte de sex până găsiți o femeia potrivită! Tratați-o cu respect! Fiți bărbați cu caracter, trăiți în integritate! (DeVon Franklin) Traducerea Mihaela Dan

„Vine o zi în care te ierţi. Pentru că a venit clipa în care te-ai înțeles și te-ai acceptat așa cum ești.

Te ierţi pentru tot ce nu ai reuşit să fii, dar şi pentru ceea ce ai fost deşi nu ar fi trebuit.

Te ierţi pentru că inconştient şi fără să vrei ţi-ai fost cel mai mare inamic.

Te ierţi pentru că nu te-ai iubit aşa cum ai fi meritat, că i-ai iubit mai mult pe alţii, că ai iubit mai mult altceva decât pe tine însuţi.

Te ierţi pentru oamenii care te-au rănit, pentru că nu ai avut puterea să-i ierţi, pentru că i-ai alungat sau i-ai părăsit în loc să îi fi ajutat să fie mai buni.

Te ierţi pentru că n-ai fost destul de puternic încât să renunţi la orgoliu şi ai preferat să te răzbuni.

Te ierţi pentru toţi cei care nu te-au iubit aşa cum ai fi avut nevoie, pentru cei care nu au reuşit să te accepte alături de ei.

Te ierți pentru că teama de singurătate și nevoia de a iubi și de a fi iubit te-au ținut prizonier în relații toxice și alături de oameni nepotriviți.

Te ierţi pentru tot ceea ce ţi-ai refuzat crezând că aşa le va fi altora mai bine.

Te ierţi pentru amânări şi aşteptări, pentru tot ce nu ai spus la timp şi pentru tot ce te-ai grăbit să spui deși ar fi trebuit să taci.

Te ierţi pentru că ai iubit vinovat sau pentru că nu ai iubit de teamă.

Te ierţi pentru că n-ai avut curaj să fii tu însuți, să trăieşti liber și asumat, să-ţi recunoşti slăbiciunile şi înfrângerile.

Şi atunci te priveşti cu duioşie, te înţelegi şi îţi devii, în sfârșit, cel mai bun prieten. Şi te ierţi.” (Irina Binder - fragment din cartea „Iubitelor mele prietene”)

Fiți atenți la cei din jur, ca să-i VEDEȚI mai bine, nu doar la nivel superficial, ca să VEDEȚI când trec prin momente grele, chiar dacă ei nu spun nimic! Oferiți ajutor în orice formă puteți, atunci când puteți!

Atunci când un om care suferă la nivel fizic sau emoțional apare în calea ta, sufletul său cere ajutor, sufletul său caută pe cineva care să VADĂ prin ce trece acel om și să-l ajute. Dar celor mai mulți oameni nu le pasă, pentru că ei au propriile probleme și pentru că funcționează de la nivelul egoului.

„Am și eu problemele mele, nu-mi permit să-mi mai fac griji pentru altul”/ „Problemele mele sunt mai mari ca ale lui”/ „De-abia mă descurc cu problemele pe care le am eu, nu pot să mă ocup pe alții”, etc – aceasta este mentalitatea lor. Ei nu văd durerea altuia și nici nu-i interesează prin ce trec cei din preajma lor, fiindcă nu sunt dispuși să-i ajute pe alții, ci sunt interesați doar să obțină ajutor de la alții pentru a-și rezolva propriile probleme. Ei nu înțeleg că lucrurile funcționează la modul „Dacă te ajut pe tine, eu însumi primesc ajutor”.

Faptul că ești capabil să-l VEZI pe un altul dincolo de nivelul superficial, să-i VEZI durerea interioară și încerci (în orice mod consideri potrivit) să o alini, are un efect vindecător. Uneori nu se vede cu ochiul liber că un om are o durere fizică sau o durere emoțională, pentru că el se preface că totul e în regulă; uneori pur și simplu simți că dincolo de masca pe care o poartă în public - pentru ca ceilalți să nu-și dea seama că trece printr-o perioadă grea -, acel om suferă, că i-ar prinde bine un cuvânt bun sau un gest de bunătate/ compasiune/ Iubire.

Știți cât de mult contează pentru un om care suferă faptul că cineva VEDE ce se întâmplă în interiorul lui, îi VEDE durerea și spune/ face ceva ce-i atinge inima? Știți ce înseamnă pentru acel om care trece prin momente grele să constate că există cineva căruia îi pasă, care vrea să-l ajute?

Știți cum se simte un om atunci când poate să-i arate semenului său că îi VEDE durerea și că îi pasă? Știți cum se simte un om când constată cât de mult au contat cuvintele/ gesturile sale de bunătate/ compasiune/ generozitate pentru un semen de-al său care suferă și care nu se aștepta ca cineva să VADĂ ce este în inima lui și să vrea să-l ajute?

În opinia mea, prietenia nu este o chestiune de genul că petrecem mai mult timp împreună și avem niște preocupări/ interese comune, ci este o conexiune care trece dincolo de nivelul superficial, în care suntem interesați să ne VEDEM unul pe altul la un nivel profund, să interacționăm de la suflet la suflet, nu de la ego la ego. (Michael Mirdad) Traducerea Mihaela Dan

“Energia nu minte niciodată.

Aparențele înșeală dar vibrațiile nu mint.

Când o persoană are o inimă bună se simte de departe. Aparențele sunt construite dar esența este întotdeauna dezvăluită.

Nimeni nu poate ascunde ceea ce este și ce aduce cu el. Vibrația omului spune mult mai mult decât cuvintele lui. Energia omului dezvăluie intențiile pe care le poartă în suflet.

Energia este vibrația care dă tonul, frumusețea și starea de bine.

Cei mai frumoși oameni sunt acei oameni care au o energie bună, pozitivă, optimistă și intenții bune atât cu ei cât și cu ceilalți.

Ne simțim bine în prezența lor, acești oameni posedă o aură pozitivă, bunătate, relaxare și o inimă bună.

Oamenii nu crează prietenii și afecțiuni doar după gusturi, ci după tonul de energie.

Oamenii se pot îndrăgostii de ceea ce văd și de aparențe, dar la sfârșit energia este cea care decide, dacă vor rămâne împreună sau se vor despărții.

Intuiția este formată din energie, și nu dă niciodată greș dacă o asculți. Vibrația intuiției dezvăluie întotdeauna cine sunt oamenii.

Oamenii pot râde, pot purta măști, pot pretinde multe, dar energia pe care corpul lor astral o emite, va dezvăluii întordeauna adevărul despre ei.

De aceea o intuiție bună și corectă te va ține departe de relații scurte dureroase, si de oamenii falși.

Tu poți să spui ce vrei!

Energia ta spune adevărul despre tine întotdeaună.”

Sursa: Luna Agape

Atât timp cât refuzăm să iertăm suntem captivi într-o închisoare care nu îi afectează pe cei pe care refuzăm să-i iertăm, ci ne blochează pe noi.

Și știu o mulțime de oameni care spun că sunt credincioși/ spirituali, care vorbesc despre Dumnezeu, se roagă, se închină, dar care refuză să ierte. Și când Dumnezeu le cere să avanseze pe Calea lor, ei nu pot, pentru că sunt blocați în închisoarea neiertării.

Iertarea este una dintre principalele practici ale unui om care are cu adevărat credință în Dumnezeu.

Dumnezeu îți iartă ție o mulțime de lucruri, deci este necesar ca și tu să ierți niște oameni care ți-au greșit. Și știu că uneori asta este foarte greu.

Nu poți da ceea ce nu ai primit niciodată.

Nu poți oferi iubire, dacă nu ai fost tratat niciodată cu iubire, dacă nu ai experimentat niciodată ce înseamnă asta.

Nu poți oferi bunătate, dacă nu ai fost tratat niciodată cu bunătate.

Nu poți ierta atunci când nu știi că ai fost iertat de nenumărate ori. Tu poți spune că ai iertat niște oameni, pentru că ai mers mai departe cu viața ta și ai și uitat de ceea ce s-a întâmplat în urmă cu niște ani, dar faci o confuzie dacă ai impresia că simplul fapt că ai uitat înseamnă că ai iertat.

De multe ori, atunci când suntem răniți, încercăm să ne umplem viața cu tot felul de lucruri/ persoane/ relații (adică distrageri), ca să nu ne mai gândim la ce s-a întâmplat, ca să ne amorțim durerea. Dar dacă ai putea vedea ce este în inima ta, ai sesiza că acea rană este încă acolo, nevindecată.

„Nu știi cât de tare m-a rănit, după cât l-am ajutat! Așa ceva nu se poate ierta! N-o să-l iert până la sfârșitul zilelor mele!”

De fiecare dată când constat că îmi e greu să iert pe cineva mă gândesc la câte lucruri mi-a iertat mie Dumnezeu.

„Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri!” (Michael Todd) Traducere Mihaela Dan

„Fiți buni unii cu alții” – asta este greu când nu ai cu adevărat credință în Dumnezeu, când ești genul de om care face comentarii rasiste, care este lipsit de integritate, când are comportamente abuzive.

„Tratați-i cu Iubire și compasiune pe ceilalți” – asta e greu atunci când ai de-a face cu oameni care te-au abuzat, care te-au traumatizat, care te-au înșelat.

Să fim sinceri, sunt lucruri care ni s-au întâmplat în trecut care au făcut ca inima noastră să se închidă. Și de aceea este posibil să fii plin de bunătate când interacționezi cu anumiți oameni și să fii o stană de piatră când interacționezi cu o anumită persoană, care te-a rănit.

O să vă dau un exemplu legat de atitudinea Bisericii: avem inima deschisă în fața femeilor care sunt tulburate de faptul că au făcut avorturi și avem inima închisă în fața homosexualilor. Știu că nu vă convine unora dintre voi ceea ce spun, dar asta nu mă împiedică să o spun.

Dumnezeu ne cere să avem inima deschisă în fața aproapelui nostru, fără excepții. Nu pot eu să decid că o să am inima deschisă în fața ta, care poate ai făcut o mulțime de greșeli mari în viață - așa cum am făcut și eu - dar nu o să am inima deschisă în fața lui, fiindcă el e homosexual.

Dumnezeu nu spune să îi tratăm pe Iubire și compasiune doar pe cei care trăiesc așa cum considerăm noi că trebuie să trăiască, doar pe cei care au aceleași principii/ valori ca noi, doar pe cei care au aceeași religie ca noi. Lui Dumnezeu nu-i pasă dacă tu ești de acord cu stilul de viață/ părerile altuia, El îți cere să-i tratezi cu Iubire și compasiune pe toți, indiferent cine sunt aceștia.

Dar noi ne considerăm abilitați să impunem restricții cu privire la cei pe care „merită” să-i tratăm cu Iubire și compasiune și la cei care „nu merită” să fie tratați cu Iubire și compasiune.

Isus n-a spus niciodată să-i exceptăm pe homosexuali din rândul celor pe care îi tratăm cu Iubire și compasiune. (Michael Todd) Traducere Mihaela Dan

„Iertați-vă unii pe alții!”

Noi putem să mimăm amabilitatea și bunătatea în interacțiunile cu alții, dar iertarea nu putem s-o mimăm. Se simte că nu am iertat.

„Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri!”

Nu e interesant faptul că noi uităm toate modurile în care le-am greșit altora, toate modurile în care i-am rănit pe alții și oricum, considerăm că avem circumstanțe atenuante pentru faptele noastre, dar când altcineva ne-a greșit/ rănit/ trădat considerăm că așa ceva nu merită să fie iertat și că suntem îndreptățiți să nu iertăm?

Nu e interesant cum ne găsim scuze când noi suntem cei care am greșit/ rănit/ trădat, dar considerăm că este de neiertat dacă acele lucruri ne sunt făcute nouă? Nu e interesant că ne concentrăm pe răul pe care ni l-au făcut alții, dar nu ne gândim niciodată la răul pe care l-am făcut noi altora (la modul conștient sau inconștient)?

„Lentilele” deformate pe care le purtăm ca urmare a traumelor noastre nevindecate ne fac să vedem lucrurile într-un mod distorsionat. Noi nu suntem conștienți că vedem lumea prin acele lentile și suntem capabili să ne contrazicem cu oricine, dacă acea persoană ne spune că modul în care vedem noi lucrurile este deformat.

E ca și cum ai purta tot timpul niște ochelari cu lentile mov; orice vezi, va avea o tentă de mov. Tu nu ești conștient că ai acele lentile care modifică în mod semnificativ culoarea lucrurilor pe care le vezi și când cineva îți arată o coală albă, spui că e mov și te contrazici vehement cu cei care îți spun că acea hârtie este albă, pentru că tu vezi „foarte clar” că e mov! Pentru tine „este evident” că acea hârtie este mov, dar ea e de fapt albă…

Așa ajungi să încerci să convingi oamenii de un „adevăr” care este de fapt doar „adevărul” tău - al omului cu traume nevindecate, care nu vede clar - dar nu este și adevărul altora. Așa ajungi să reacționezi dezechilibrat când oamenii refuză să adopte „adevărul” tău, în ciuda insistențelor tale de-a dreptul agresive.

Unii dintre voi ați fost răniți foarte tare în trecut, percepția voastră este atât de afectată de traumele voastre nevindecate, încât nu mai vedeți clar lucrurile și de aceea faceți alegeri care nu vă sunt benefice.

Este necesar să vedeți mai clar lucrurile, ca să puteți ierta. (Michael Todd) Traducere Mihaela Dan

Atenție pe cine iertăm!

Dacă tu le faci pe plac celor din jur, dacă faci ce vor ei să faci, acei oameni îți creează realitatea. Și creează o realitate disfuncțională, toxică. Și nu e de mirare că simți frustrare. Și nu poți da vina pe ei, fiindcă tu ești cel care a ales să facă ce vor alții, nu ce vrea el.

Dacă tu le faci pe plac altora, îți cedezi puterea personală acelor oameni.

Dacă funcționezi în integritate, dacă te manifești la modul autentic, tu îți creezi realitatea. Dacă funcționezi în integritate înseamnă că îți asumi puterea personală.

Un adevărat Creator își asumă responsabilitatea pentru propriile alegeri. El face alegeri în baza propriei rezonanțe și știe că indiferent de reacțiile celor din jur, aceasta este cea mai înaltă formă de Iubire.

El știe că a-ți rosti adevărul, indiferent ce cred/ spun/ fac cei din jur, este cea mai înaltă formă de Iubire.

El știe că a rosti adevărul, chiar dacă este un adevăr inconfortabil/ dureros pentru celălalt, este cea mai înaltă formă de Iubire.

El știe că a-ți rosti adevărul înseamnă a trăi în integritate și mai știe că nu este responsabil pentru reacția celorlalți la adevărul său. (Phil Good) Traducerea Mihaela Dan

 

Iertarea este ceva ce face victima care a suferit o pierdere, de natură psihologică, faptică, materială, respectiv oferirea către vinovat a unei „absolviri”, avȃnd ca rezultat o relaţie neafectată de greşeli sau fapte urâte între cele două persoane, respectiv vinovatul şi victima.

Evident că măsura în care se oferă iertare depinde şi de natura, şi de intensitatea greşelii, şi de măsura în care victima a fost afectată cu rea intenţie sau nu, şi de asumarea greşelii de către celălalt.

Am putea vorbi mai întȃi de greşelile copiilor. „Mami, am spart o cană, mă ierţi?”. Copiii, neavȃnd încă dezvoltată nici structura cognitivă, nici motricitatea adultului, de multe ori fac astfel de greşeli, iar acestea se cuvine să fie iertate, mai ales cȃnd provin din necunoaştere sau neîndemȃnare şi cȃnd sunt însoţite de regret. E drept că uneori copiii fac ceea ce li s-a spus că nu e bine chiar cu intenţie: în acest caz, de fapt ei exprimă prin fapte unele nevoi neîmplinite (de obicei de atenţie, de susţinere emoţională, de suport). În acest caz este de văzut care este nevoia copilului şi cum poate fi ea satisfăcută. Nu se pune de fapt problema de iertare, ci de a accepta necondiţionat copilul, dar a face distincţia dintre un gest greşit şi un „copil greşit”. Nu este în regulă ca orice face copilul să fie „iertat ca şi cȃnd nu ar fi existat”, este vorba ca cel mic să înţeleagă că există nişte limite care sunt de respectat şi că vor exista şi anumite penalizări pentru încălcarea lor cu bună-ştiinţă. Totuşi, odată ce a existat o penalizare, cel mai bun lucru este să nu readucem un eveniment neplăcut în discuţie de fiecare dată. Cu alte cuvinte iertarea ar fi să vină dacă lucrurile au fost înţelese – sau îndreptate, în măsura în care stă în putința copilului. (Livia Butac)

https://republica.ro/atentie-pe-cine-iertam?fbclid=IwAR16Ki9iCx12MRIkGEyXmqAWsDgXti9sxNFgF9rF6pauKldlaZqwrhcvbwk

Odată ce o persoană a ajuns însă adult, are discernămȃnt şi responsabilitate. Deci ar trebui să ştie ce face şi să îşi asume consecinţele.

Ne putem uita mai întȃi la greşelile mărunte: am uitat să fac un lucru promis, am făcut o greşeală, nu am apreciat bine o situaţie şi aşa mai departe. De multe ori victima acordă iertarea, dacă apar scuze oneste şi este evidentă lipsa intenţiei rele, sau dacă persoana are unele circumstanţe care pot favoriza trecerea cu vederea a unui comportament nepotrivit. Putem înţelege de ce partenerul/a de cuplu este uneori urȃcios/urȃcioasă dacă ştim că a avut la job o zi foarte stresantă. Da, o putem înţelege, dar dacă ţipă la noi, poate că nu e cazul să ne repezim să iertăm – ar fi util să vedem mai întȃi dacă îşi cere scuze sau încearcă măcar să compenseze cu un gest sau cuvinte frumoase. Putem înţelege că un prieten a uitat ceva ce ne-a promis, dacă îşi cere scuze şi le simţim ca autentice. Nu e neapărat obligaţia noastră să iertăm, dar de cele mai multe ori acordarea iertării, ulterioară scuzelor şi „reparaţiei” (dacă aceasta este posibilă), e de multe ori utilă pentru că reduce tensiunile interpersonale. De fapt această iertare se poate formula, la nivel interior, astfel: „sunt conştient(ă) şi de calităţile şi de defectele celuilalt, şi decid că are suficiente calităţi ca să rămȃnem într-o relaţie apropiată, deşi în anumite situaţii persoana poate şi greși”.

Atenţie însă la persoanele care au un mecanism bine pus la punct de abuz, urmat de cererea de a fi iertate, cerere explicată prin sintagme simpliste („asta este, sunt bătrȃn(ă)”, „aşa sunt eu, mai coleric(ă)”, „îmi pare rău, hai să nu ne mai certăm”). Nici unul din comportamentele în cauză nu pare să fie vreun mare „cap de ţară”, deci da, avem tendinţa de a-l trece cu vederea, dar cu prima ocazie persoana îl repetă, apoi imediat îşi cere scuze… din nou. De fapt acesta este un mecanism de apărare a eului numit anularea retroactivă: persoana care greşeşte consideră că, odată ce şi-a cerut scuze, orice comportament greşit din trecut este complet anulat/dispărut, deci poate să îl refacă încă o dată şi încă o dată, la nesfȃrşit… pentru că şi-a cerut nişte scuze formale. Ei bine, astfel de mecanisme nu sunt de iertat, pentru că repetarea greşelii constituie un abuz. Dacă cineva chiar regretă, asta înseamnă că se vor vedea eforturi de a nu mai face din nou aceeași greşeală; altfel scuzele nu folosesc la nimic, iar pentru victimă acesta este un semnal clar că are de stabilit nişte limite precise, sau chiar că are să pună distanţă între sine şi agresor. (Livia Butac)

https://republica.ro/atentie-pe-cine-iertam?fbclid=IwAR16Ki9iCx12MRIkGEyXmqAWsDgXti9sxNFgF9rF6pauKldlaZqwrhcvbwk

Vin la rȃnd agresiunile grave: că e vorba de a fi afectat fizic de gestul necugetat al cuiva (ca în cazul victimelor inocente ale accidentelor auto), de afectări materiale (de tipul furturilor sau înşelăciunilor), de violenţa fizică sau de abuzul psihologic, aici lucrurile devin mult mai serioase. Şi da, uneori astfel de gesturi nu pot fi iertate cu niciun chip. Nu există niciun fel de justificare în a cere victimei unui viol, a violenţei sau a abuzului psihologic să îl ierte pe făptaş(ă). Dimpotrivă, în terapie un prim pas este de a face victima să înţeleagă care este abuzul şi a atribui clar vina abuzatorului. Nici nu se pune problema iertării.

Pe de altă parte, orice abuz (fizic sau psihic) creează o traumă, iar trauma este de vindecat. Vindecarea presupune depăşirea stării de neputinţă, de şoc, de teamă şi de furie declanşate de abuz, prin dezvoltarea persoanei abuzate în aşa fel încȃt să poată să meargă mai departe în viaţă fără a căra povara traumei. A aduce în discuţie iertarea implică într-un fel prelungirea abuzului, respectiv acceptarea acestuia de către victimă, ceea ce nu este şi nu poate fi un obiectiv terapeutic. Ceea ce are de făcut victima este să proceseze cumva consecinţele abuzului şi să nu se mai simtă încărcată de ele, nicidecum să considere în vreun fel că abuzul ar fi fost justificat şi ar necesita iertare. (Livia Butac)

https://republica.ro/atentie-pe-cine-iertam?fbclid=IwAR16Ki9iCx12MRIkGEyXmqAWsDgXti9sxNFgF9rF6pauKldlaZqwrhcvbwk

Mai delicată este situaţia greşelilor majore din cuplu (că este vorba de infidelităţi, de violenţă, de înşelăciuni materiale etc). Unele cupluri vor să continue drumul împreună, deşi a existat o situaţie de abuz. Aici un anume tip de iertare este posibil, dar doar dacă abuzul se stopează complet şi este evidentă dorinţa celui care a fost vinovat de a-şi asuma vina şi a o repara, în cazul în care este posibil. Numai şi numai dacă aceste condiţii sunt îndeplinite, este posibilă o iertare în sensul de a nu mai reaminti momentele neplăcute cu fiecare ocazie, ci de a încerca o construcţie a cuplului pe baze sănătoase. Nu este vorba de o iertare de tip „nu s-a întȃmplat”, ci mai degrabă în sensul de „mai dau o şansă cuplului nostru, dar o dau fără reţineri ascunse, fără a „pȃndi” tot timpul pentru a surprinde o nouă repetare”. Greu, extrem de greu, şi nu obligatoriu: doar dacă victima decide că îşi doreşte cu adevărat asta. Din păcate, cazurile de acest tip sunt mai degrabă rare: fie că abuzatorul repetă comportamentul, fie că victima este mai profund rănită decȃt credea de anteriorul comportament şi nu îl poate depăşi; chiar dacă celălalt încearcă să repare, niciodată nu va fi suficient, iar în cuplu apare răceala, urmată de dizolvarea acestuia (deşi există şi excepţii fericite). (Livia Butac)

https://republica.ro/atentie-pe-cine-iertam?fbclid=IwAR16Ki9iCx12MRIkGEyXmqAWsDgXti9sxNFgF9rF6pauKldlaZqwrhcvbwk

Ei, şi acum ajungem la partea cea mai dificilă a iertării: a se ierta pe sine. În multe situaţii victimele unor abuzuri îşi însuşesc, în parte sau integral, vina abuzului. Fie pentru că au pornit cu o stimă de sine redusă, fie că au fost „convinse” de abuzatori că merită ceea ce au păţit. Şi aşa ajung în cabinetul de psihoterapie persoane abuzate care se învinovăţesc pentru că nu a mers o relaţie, nu au reuşit să îşi mulţumească părinţii, nu au reuşit într-un job în care au fost supraîncărcaţi de muncă, nu au avut un anume tip de succes în viaţă dorit de alţii şi aşa mai departe. Munca psihoterapeutică începe în acest caz exact cu stabilirea reponsabilităţilor şi descrierea clară a abuzului, precum şi cu a face persoana să înţeleagă cine e victima şi cine este agresorul. „Da, dar poate dacă eu eram mai … nu se întȃmpla aşa” e una din frazele des auzite în cabinet. Şi da, sunt situaţii în care un mecanism deficitar este co-creat, respectiv la el participă ambele persoane din relaţie – în acest caz cei doi se abuzează reciproc, iar asta este de pus în evidenţă şi de corectat. Dar de multe ori e vorba de auto-asumarea unei vini imaginare, iar victima are să înveţe „să se ierte pe sine”, în sensul de a lăsa deoparte vina care nu îi aparţine. Procesul este unul de dezvoltare şi creştere personală, de redescoperire a eului real, nu a celui distorsionat ca urmare a abuzului. Nici aici nu prea e vorba de iertare, ci de plasarea corectă a vinovăţiei.

Uneori însă vin la cabinet persoane care sunt cu adevărat vinovate, care şi-au încălcat propriile norme morale sau aspiraţii de viaţă, care au făcut greşeli pe care şi le asumă. Procesul terapeutic merge în acest caz pe corectarea pe de-o parte a consecinţelor (dacă acest lucru este posibil), pe asumarea greşelilor şi pe a vedea ce este de schimbat pentru ca faptele de care persoana este vinovată să nu se mai repete. Şi da, dacă toate aceste lucruri se şi întămplă, ar fi ca în final persoana să se ierte pe sine, în sensul de a nu mai trăi in perpetuă vinovăţie, dar să rămȃnă mereu atentă să nu mai repete ceea ce a fost greşit.

De fapt, dacă stăm bine să ne gȃndim, privind la cele scrise mai sus, vedem că nu prea e vorba de iertare, ci de clarificare, de asumare, de corectare, de dezvoltare, de auto-analiză şi de a merge mai departe într-un mod în care… să ne fie bine cu noi înşine şi cu ceilalţi. (Livia Butac)

https://republica.ro/atentie-pe-cine-iertam?fbclid=IwAR16Ki9iCx12MRIkGEyXmqAWsDgXti9sxNFgF9rF6pauKldlaZqwrhcvbwk

Iartă-ți mama și iartă-ți tatăl, poate nu înțelegi acum, dar de fiecare dată când te-au rănit, te-au abandonat, te-au umilit, te-au învățat să fii mai puternică, mai independentă, te-au învățat să pleci de unde nu ești mai iubită.

Iartă-ți partenerul că te-a înșealat, poate că te-a durut foarte mult, dar te-a învățat să-ți stabilești limite, să te iubești mai presus de toți ceilalți și să fii sinceră cu tine însăți.

Iartă-ți colega de serviciu, cea invidioasă, cea care a vorbit urât despre tine, cea care ți-a făcut viața imposibilă, a văzut în tine ceva ce nu ar putea fi ea niciodată și te-a învățat că și în cel mai rău moment al tău, strălucești atât de mult încât rănește vederea celorlalți.

Iartă-ți fiicele și fiii pentru insolență, minciuni, abandon, ei te învățau să renunți la atașamente și să înțelegi că nu poți controla totul, te-au învățat să știi să renunți.

Dar mai presus de toate, iartă-te că ești supraponderală sau prea slabă, că nu ești fiica, soția, mama perfectă. Iartă-te de fiecare dată când te lași învinsă de frică, iartă-te pentru fiecare greșeală, pentru că dacă nu ar fi fost ele, nu ai fi persoana care ești astăzi și crede-mă, ești minunată.

Povestea ta este perfectă, viața ta este perfectă și deși poate nu pare, totul se întâmplă să te învețe ceva, să crești!!! (Mary Carmen Castro)

Ai simțit vreodată cum totul se revoltă în interiorul tău atunci când iei o decizie împotriva propriei intuiții?

De ce oare natura te-a dotat cu acest sistem de alarmă? Tu chiar crezi că legile firii au programat o funcție lipsită de sens, care să te încurce?

Ai grijă de emoțiile tale, ocupă-te de ele, dar mai ales nu nega semnalele care îți arată cât de rău te simți...

Dacă vrei armonie în viața ta, cum crezi că o poți instaura, atunci când ignori ceea ce te prejudiciază? Te lași abuzat/ă… Tolerezi lucruri care te distrug... Accepți compania unor oameni care nu te respectă și care te destabilizează... Acestea sunt lucruri care vor avea un impact în toate domeniile vieții tale.

A venit timpul să îți pese de tine, să te respecți; asta dacă vrei să faci ceva cu viața ta. Renunță la iluzia ca poți să îi ajuți pe alții atunci când tu ești într-o stare deplorabilă. Doi oameni care se îneacă nu au cum să se ajute unul pe celalalt. (FB)

Calităţile absolut necesare pentru ca un om să treacă de o anumită etapă a evoluţiei sale se află şi capacitatea de a ierta. Există o limită peste care nu mai putem trece dacă nu vom avea o mare putere de a ierta. Cu alte cuvinte, capacitatea de a ierta este un indicator obiectiv cu ajutorul căruia se poate evalua nivelul de conştiinţă sau gradul de evoluţie spirituală. Sînt rari oamenii care se nasc cu o asemenea capacitate puternic dezvoltată, însă căile spirituale tradiţionale au prevăzut o serie de mijloace prin care aspirantul să-şi dezvolte puterea de a ierta.

Aici se ţine cont de o condiţionare reciprocă dintre puterea de a ierta şi importanţa de sine sau orgoliul sau ceea ce numim generic egoul unei fiinţe umane. Cu cît egoul este mai mare sau mai puternic, cu atît capacitatea de a ierta este mai mică sau mai slabă. Această corelaţie a fost transformată într-o tehnică directă de evoluţie spirituală prin sugerarea faptului că trebuie să iertăm chiar şi atunci cînd în mod firesc nu simţim nici pe departe acest lucru; să fim conştienţi de ceea ce se produce în sufletul nostru atunci cînd iertăm şi să realizăm astfel miracolul transcendenţei.

Exersînd totuşi în mod conştient iertarea, miracolele devin din ce în ce mai palpabile. Toată viaţa ni se transformă dacă vom ierta tot ceea ce la un moment dat ne-a cauzat prejudicii emoţionale intense sau chiar mai puţin intense. În psihologie se cunoaşte deja faptul că orice emoţie sau sentiment negativ care nu a fost asimilat pînă la capăt rămîne în „corp” ca un fel de focar toxic, ca un fel de greutate pe aripile sufletului. Acest lucru va conduce treptat la apariţia bolilor.

Iertarea este una dintre cele mai eficiente metode de purificare psihică, de ardere a reziduurilor emoţionale....

https://drumuricatretine.wordpress.com/.../arta-de-a.../

EMPATII SUNT ACELE FIINȚE SPECIALE

" Dacă iubești un empat, iubește-l sincer, sincer și din toată inima.

Empații nu iau dragostea cu ușurință, nu se prefac...

Când aleg cu adevărat să-și deschidă inimile în fața ta, atunci așteaptă-te să fie uimiți. Dragostea lor este intensă, puternică, dezordonată și uneori greu de suportat, dar este reală.

Empații nu știu să iubească în alt fel.

Un empat este cineva care este foarte sensibil la energia, stările, emoțiile, situațiile și mediul oamenilor până în punctul în care pot simți emoțiile ca și cum ar fi ale lor.

Au și ei o anumită capacitate psihică de a „cunoaște” lucruri fără să dovedească. Puțin misterioasă și complexă, emoțiile lor sunt profunde, dar ceea ce se află sub suprafață este o lume numai a ei.

Când te uiți în ochii unui empat care și-a deschis inima, vezi vulnerabilitate, onestitate, durere, vise, fericire, iubire. Cu aceste gânduri, idei, emoții, dorințe care se revarsă constant, nu oricine poate fi într-o relație cu un empat.

Ei nu pot schimba aceste trăsături de personalitate.

Nimic nu îndepărtează un empat mai mult decât încercarea de a-i schimba sensibilitatea și abilitățile empatice.

Empații sunt diferiți de majoritatea oamenilor pe care îi știm. Sunt sensibili, intuitivi, ușor supraexcitați. Ei plâng și văd frumusețea... Peste tot.

Ei simt durerea altora.

Deci nu încercați să le schimbați, nu va funcționa și se vor închide imediat. Au nevoie ca persoana pe care o iubesc să fie sinceră.

Să știi că ceva se face pe la spatele lor și să nu primești un răspuns direct este un pic de tortură pentru ei. Fii sincer și sincer de la începutul relației tale.

Într-o cușcă vor face pagube

Sunt ca păsările, trebuie să poată zbura libere acolo unde le ghidează emoțiile. Să-i cuști e ca și cum le-ai tăia aripile. Vor pierde lumina care le ghidează calea dacă încerci să-i controlezi.

Dacă acest lucru se întâmplă, ei vor înceta să se deschidă și vor ascunde dragostea pe care trebuie să o ofere suficient de adânc. Daunele nu sunt ușor de reparat, dar pot fi evitate prin a nu încerca să o rezolve într-un

Empatul pe care îl iubești probabil a avut inima frântă în viața sa și trebuie tratat cu sensibilitate la ritmul în care merg lucrurile între voi doi.

Nu te grăbi.

Va veni de la sine când va fi gata. Trebuie să-i lași să petreacă timp singuri

Empații trebuie să se reîncarce într-un spațiu al lor. E diferit pentru fiecare, cu siguranță! Dar trebuie să aibă câteva momente singuri.

Poate fi obositor să simți mereu energia celor din jur! Așa că vă rog să nu vă simțiți jenați sau plictisiți când trebuie să se reîncarce în propriul lor univers.

Asta nu înseamnă că nu te plac sau că nu le place compania ta. Înseamnă că trebuie să-și calmeze mințile și să-și reînnoiască energia. Se vor întoarce mai fericiți ca înainte.

Adesea nu pot exprima ceea ce simt. Emoțiile unui empat sunt incredibil de complexe. Până în punctul în care nici măcar nu pot exprima ceea ce simt. Lasă-i în pace.

Te rog să fii înțelegător. Ia în serios ceea ce spun ei.

Empații sunt oameni extrem de creativi. Există întotdeauna o idee care le apare în minte. Vă rog să le luați foarte în serios. Crede în ei, chiar dacă ideea poate suna nebunește.

Empații, poate mai mult decât oricine, au capacitatea de a schimba cu adevărat lumea.

Ascultați-i cum își deschid inimile.

Pentru că undeva între entuziasmul lor, pasiunea lor și cuvintele pe care le folosesc, ceva cu adevărat uimitor este pe cale să fie creat.

Sunt intense.

Empații tind să fie oameni destul de intenși. Nu o spun, dar simt totul atât de profund încât le vine natural.

Dacă sunt excepțional de intense, lăsați-le puțin spațiu. Dacă au nevoie de tine, stai aproape de ei. Intuiția lor este de obicei bună

Contrar credinței populare, ei chiar știu despre ce vorbesc. Sunt empatici și simt totul. Așa că atunci când au o presimțire bună despre ceva, ai încredere în ei. Când au o presimțire rea despre ceva, crede-i. Asta nu înseamnă că dețin adevărul, dar sunt divin aproape de el!

Ei sunt aici pentru a oferi lumină și iubire.

Explorați lumea cu ei și faceți bine, pentru că ei iubesc egalitatea. Iubirea și fericirea tuturor și a tuturor..." Sursa: Vasile Cotlet

"Vine o zi în care te ierţi. Pentru că a venit clipa în care te-ai înțeles și te-ai acceptat așa cum ești.

Te ierţi pentru tot ce nu ai reuşit să fii, dar şi pentru ceea ce ai fost deşi nu ar fi trebuit să fii.

Te ierţi pentru că, inconştient şi fără să vrei, ţi-ai fost cel mai mare inamic.

Te ierţi pentru că nu te-ai iubit aşa cum ai fi meritat, că i-ai iubit mai mult pe alţii, că ai iubit mai mult altceva decât pe tine însuţi.

Te ierţi pentru că ai avut alte așteptări de la oamenii care te-au rănit, pentru că nu ai avut puterea să-i ierţi, pentru că i-ai alungat sau i-ai părăsit în loc să îi fi ajutat să fie mai buni.

Te ierţi pentru că n-ai fost destul de puternic încât să renunţi la orgoliu şi ai preferat să te răzbuni.

Te ierţi pentru toţi cei care nu te-au iubit aşa cum ai fi avut nevoie, pentru cei care nu au reuşit să te primească alături de ei.

Te ierți pentru că teama de singurătate și nevoia de a iubi și de a fi iubit te-au ținut prizonier în relații otrăvitoare și alături de oameni nepotriviți.

Te ierţi pentru tot ceea ce ţi-ai refuzat, crezând că aşa le va fi altora mai bine.

Te ierţi pentru amânări şi aşteptări, pentru tot ce nu ai spus la timp şi pentru tot ce te-ai grăbit să spui deși ar fi trebuit să taci.

Te ierţi pentru că ai iubit vinovat sau pentru că, de frică, nu ai iubit.

Te ierţi pentru că n-ai avut curaj să fii tu însuți, să trăieşti liber și asumat, să-ţi recunoşti slăbiciunile şi înfrângerile.

Şi atunci te priveşti cu duioşie, te înţelegi şi îţi devii, în sfârșit, cel mai bun prieten.

Şi te ierţi." MarthaTania

Empatia este unul dintre multele voastre daruri. Este o superputere: abilitatea de a înțelege la modul profund și de a împărtăși emoțiile altora.

Cei mai mulți oameni au învățat să suprime/ reprime această abilitate. S-ar putea însă să existe câteva persoane în apropierea voastră cu care să vă simțiți în siguranță în a vă împărtăși deschis emoțiile și de asemenea, să fiți dispuși să simțiți emoțiile lor.

Fiți conștienți că voi „citiți” mereu energia altora, însă acest lucru se întâmplă la un nivel atât de subtil, încât, de obicei, nu vă dați seama.

Toți sunteți empatici, prin natura voastră umană. Fiecare dintre voi sunteți o ființă energetică ce percepe vibrațiile celorlalți.

Cele mai multe emoții/sentimente sunt comunicate în tăcere, energetic. Le simțiți, deși s-ar putea să nu recunoașteți sau să nu conștientizați ceea ce ați preluat.

Adesea, când simțiți anumite energii/ emoții, le respingeți, le ignorați sau chiar negați ceea ce experimentați. (Peggy Black) Traducerea Mihaela Dan

Pentru voi poate fi dificil să înțelegeți că sunteți conectați la întregul câmp energetic al planetei și de asemenea, sunteți conectați energetic cu toate ființele care trăiesc pe Pământ.

Fiecare om are o semnătură/ amprentă energetică proprie, ce este rezultatul nivelului de vibrație al gândurilor și credințelor sale, precum și al emoțiilor simțite și exprimate sau al emoțiilor simțite și reprimate. Semnătura energetică a unui om se amestecă întotdeauna cu semnătura energetică a persoanelor pe care el le întâlnește în fiecare zi.

Când doi oameni se întâlnesc, există întotdeauna un schimb energetic - sunt schimbate idei, credințe, gânduri și emoții. Este un transfer continuu de energie. Acest schimb energetic poate declanșa adesea în voi credințe inconștiente, sentimente de nesiguranță sau emoții care va tulbură. Când se întâmplă acest lucru, dispoziția sau comportamentul vostru se va schimba.

Acest schimb energetic permanent cu cei din preajma voastră poate avea ca rezultat fie ridicarea nivelului vostru vibrațional (și implicit, a stării voastre de spirit), fie coborârea nivelului vostru vibrațional. (Peggy Black) Traducerea Mihaela Dan

Voi dețineți controlul în privința semnăturii/amprentei energetice personale.

Puteți începe să vă jucați cu aceasta, încercând să vă creați o semnătură energetică înaltă vibrațional. Exersați vibrația Iubirii, a Bucuriei, a Recunoștinței și a Aprecierii.

Atunci când simțiți apreciere, recunoștință sau bucurie pentru un aspect din viața voastră, vă veți simți bine și voi și în plus, veți emite energie pozitivă către toți cei cu care interacționați.

Acestea sunt vibrații puternice. Ele sunt un semnal recepționat la nivel energetic de ceilalți, care vor răspunde energiei de vibrație înaltă a Iubirii, Bucuriei, Recunoștinței și Aprecierii.

Dacă emiteți în mod constant vibrații de Iubire, Bucurie, Recunoștință și Apreciere, veti constata că apar schimbări benefice în viața/ realitatea voastră.

Este bine să fiți recunoscători pentru lucrurile materiale din viața voastră, dar adevărata Recunoștință, Apreciere și Bucurie țin de faptul că existați, ca vă jucați și evoluați în cadrul acestui Joc holografic care este viața umană. Faptul ca simțiți acest gen de Recunoștință vă va schimba viața/ realitatea în moduri uimitoare.

Frecvența Recunoștinței creează, de asemenea, o vibrație ce va începe să atragă din ce în ce mai multe sincronicități în viața voastră. (Peggy Black) Traducerea Mihaela Dan

Rețineți: totul în câmpul cuantic este frecvență și vibrație.

Recunoștința adevărată are o semnătură vibrațională de nivel înalt, care este similară Iubirii necondiționate.

Când simțiți Recunoștință începeți să vă conectați într-un mod profund cu acest câmp cuantic, începeți să rezonați cu limbajul Universului.

Când simțiți Recunoștință pentru viața voastră, pentru binecuvântările de care aveți parte, deschideți (energetic) ușile Universului, astfel încât tot mai multe binecuvântări și lucruri bune să curgă către voi. (Peggy Black) Traducerea Mihaela Dan

Universul se conectează cu voi prin intermediul capacității voastre empatice, ce ține de simțire.

Universul vorbește în limbajul energiei și al vibrațiilor. Vorbește prin sincronicități, „coincidențe semnificative” care par să nu aibă vreo relație de cauzalitate, dar, în acelasi timp, par să fie în mod semnificativ legate între ele. Sincronicitățile declanșează Conștientizarea.

Fiți atenți la toate semnele/mesajele Universului, care vă îndrumă spre Binele Vostru cel mai Înalt.

Țineți minte că nu vă puteți convinge/obliga pe voi înșivă să fiți recunoscători pentru ceva. Este necesar sa fie un sentiment sincer de Recunoștință pentru ceea ce experimentați.

Chiar dacă nu este rău să apreciați lucrurile materiale pe care le aveți, totuși, eu vorbesc despre un sentiment mult mai înalt și mai coerent de Recunoștință, care vă va schimba nivelul de Conștiință.

Atunci când sunteți martori ai unui gest de bunătate făcut față de o altă persoană sau ai unui minunat răsărit de soare sau aveți parte de un gest plin de iubire din partea cuiva drag, aceste lucruri vă mișcă de o manieră emoțională. Aceasta este Recunoștința în cea mai înaltă formă. Acest nivel de Recunoștință este Puterea și Magia voastră. Aceasta va atrage către voi tot mai multe momente și experiențe incredibile. (Peggy Black) Traducerea Mihaela Dan

Voi sunteți pe cale să deveniți maeștrii energiei pe care o radiați către cei din jur, dar și în Univers/ câmpul cuantic.

Acum știți că puteți să-i influențați energetic pe cei din jur, puteți să-i ajutați să ajungă la un nivel mai înalt de vibrație pur și simplu prin faptul ca simțiți emoții sincere și iubitoare, că radiați energia de vibrație înaltă a acestor emoții și „îi învăluiți” pe cei din jur cu această energie. Și în acest context, voi simțiți Recunoștință pentru faptul că vă puteți folosi propria energie în scopul de a-i ajuta pe ceilalți și a ajuta la vindecarea planetei.

Amintiți-vă că fiecare moment al vieții voastre este sacru.

Fiți vii! Fiți recunoscători pentru ce aveți/trăiți și experientați Recunoștința din plin! (Peggy Black) Traducerea Mihaela Dan

“Un empat detecteaza instantaneu minciunile, fie ca sunt „mari” sau „mici”.

Acesta este adesea considerat a fi cel mai mare dar cu care este binecuvantat un empat.

Daca cineva minte un empat, sunt foarte mici sansele ca acesta din urma sa nu-si dea seama. Empatul simte imediat minciuna.

El are abilitatea de a detecta orice forma de necinste. Indiferent daca este vorba de o minciuna gogonata sau de o minciuna mai mica, empatul o va simti.

De asemenea, empatul vede cand oamenii poarta masti, isi da seama cand ei se prefac a fi ceea ce nu sunt. Empatul are capacitatea de a vedea „lupul imbracat in blana de oaie”.

Multi oameni incearca sa-si ascunda tristetea sau depresia in spatele sarcasmului sau glumelor.

Empatul sesizeaza insa ce se intampla, de fapt. Si daca un empat stie ca suferi, nu se va putea abtine: va incerca sa te ajute.

De asemenea, nu poti sa ascunzi de un empat ceea ce simti cu adevarat fata de el.

Daca este vorba de antipatie/ aversiune/ dusmanie/ ura/ gelozie/ invidie, etc, indiferent ca tu pretinzi ca-i esti prieten, ca iti este simpatic, ca il apreciezi, nu il vei pacali: el stie ce simti cu adevarat.

Si empatul simte si cand sentimentele tale fata de el se schimba.”

Sursa: Higher Perspective

CE ESTE INTUIȚIA?

Intuiția este capacitatea de a simți când

Ceva e pe cale să se întâmple. Unii dintre noi au acest dar foarte dezvoltat.

În intuiție găsim:

Simte adevărata natură a unui om pentru că o simte în sufletul său.

Simte si stii cine urmeaza sa intre undeva, sau cine bate fara sa vada.

Să știi când ceva este în neregulă fără să știi ce este.

Având epifanii mari și mici care le spun ce și cum să facă lucrurile.

Să știi când ești mințit, chiar dacă uneori decizi să nu spui nimic pentru a nu crea mai multe conflicte sau pentru a evita o durere mai mare.

Oamenii cu o intuiție foarte dezvoltată sunt observatori, văd dincolo de alții pentru că dincolo de a privi, îți percep sentimentele.

El este capabil să anunțe și când ceva nu este în regulă, când ceva este pe cale să se întâmple.

Uneori așteaptă ceva ce nu știe ce este, până când ajunge.

Poți să-ți dai seama că un copil se naște, dacă cineva este însărcinat sau când cineva pleacă din această lume.

O persoana si povestea ei o poti citi doar fiind aproape sau vazand ochii, asa te conectezi rapid si profund cu oamenii care asculta fara sa dea judecata de valoare, este foarte empatic si confundat cu un suflet batran.

Și toate acestea se întâmplă doar pentru că nu ignoră niciodată vocea ta interioară care îți spune și îți spune ce se întâmplă sau ce ai nevoie.

Sunt foarte atenți la visele lor pentru că știu că stochează informații valoroase.

(Laureano G Goncalve)

“Mulți oameni cred că „empatie” înseamnă „simpatie” sau „milă”.

De fapt, nu sunt același lucru.

Când „îți este milă” de cineva înseamnă că tu îl privești de sus pe acel om, te plasezi într-o poziție de superioritate.

Chestia asta cu milă/ empatie este cam ca raportul obsesie/ iubire.

Noi, oamenii, am crezut pentru mult timp că obsesia pentru o persoană înseamnă „iubire”. Ni s-a indus această idee în nenumărate moduri, inclusiv prin filme și muzică în care se vorbește despre „adevărata iubire” și ni se arată un comportament obsesiv, în care te agați de cealaltă persoană și nu mai ești dispus să-i dai drumul. Ni s-a indus convingerea că așa te comporți dacă iubești, că asta este o dovadă de iubire.

Pe de altă parte, până acum, noi, oamenii, înțelegeam să ne manifestăm „simpatia” față de o altă persoană arătându-ne triști când aceasta era tristă, plângându-i de milă și dându-i dreptate atunci când aceasta se plângea „ce mult rău i-a făcut X” sau „cum i-a distrus viața Y” sau cum „din cauza lui Z nu poate ea să….. “; de fapt, noi nu făceam decât să-i întărim acelei persoane convingerea că este o victimă și că alții sunt vinovați pentru ceea ce simte/ i se întâmplă ei.

De acum înainte noi o să ne manifestăm empatia față de o astfel de persoană spunându-i că înțelegem cum se simte, dar în opinia noastră, nu este vina lui X, Y sau Z pentru modul în care se simte ea/ ceea ce i se întâmplă ei, o să-i spunem că joacă în tiparul victimei și că poate alege să iasă din acel tipar.

În opinia mea, adevărata empatie înseamnă, printre altele, să ajuți acel om să-și conștientizeze puterea personală și să-l încurajezi să-și asume responsabilitatea pentru propria viață, nu să-i întărești convingerea că este o victimă și că alții sunt de vină pentru modul în care simte/ ce i se întâmplă.

Dacă tu ții la un om, dacă îi vrei binele, de ce i-ai întări convingerea că este o victimă și că alții sunt de vină pentru ce i se întâmplă, de ce i-ai întări convingerea că este neputincios, că modul în care se simte depinde de comportamentul altora?! De ce nu l-ai ajuta să iasă din tiparul victimei și să-și asume puterea personală, să devină o Versiune mai Bună a sa?

Pe măsură ce ne accesăm tot mai mult capacitatea de a simți empatie se va schimba radical modul în care îi privim pe alții, modul în care ne comportăm cu alții, modul în care îi simțim pe ceilalți. Ne vom deschide inima unul în fața altuia, iar modul în care ne comportăm/ comunicăm unul cu celălalt se va schimba radical.

Până acum noi nu am experimentat adevărata empatie; am experimentat „bucățele” din ce înseamnă empatia, dar nu am experimentat „întregul”.  Sursa: Jason Estes & Cornelia Munteanu

"In general, empatul tanjeste sa aiba in preajma sa oameni care sa fie sinceri, sa se manifeste la modul autentic, sa-si exprime emotiile/ sentimentele. Si asta pentru ca un empat oricum simte ceea ce simt cu adevarat cei din apropierea sa, indiferent de ceea ce spun acestia. Si el este deranjat de faptul ca de multe ori, oamenii nu spun ceea ce simt/cred cu adevarat". (Lee Harris) Traducerea Mihaela Dan

Eu nu știu cum să iert. Nici cum să uit! Este una dintre cele mai mari limitări ale mele și sunt conștientă de asta. Și mai puțin ca oricând nu știu să iert atunci când o rană mi-a fost făcută de oameni de la care am așteptat afecțiune, tandrețe, sau asupra cărora mi-am făcut iluzii pozitive.

Asta nu înseamnă bineînțeles că declar război sau rămân în război cu cei care m-au rănit. Înseamnă că acei oameni nu mai există. Îi șterg din gândurile mele, din viața mea. Dacă îi întâlnesc pe stradă îi salut, în unele cazuri schimb o vorbă, dar e ca și cum m-aș adresa unei umbre. Nu există bărbat sau femeie care să mă fi trădat să nu fi ajuns în Siberia sentimentelor mele!

Oriana Fallaci

„Inima mea și-a purtat partea ei de dureri, unele mici, altele adânci și cicatrici. Știam intelectual că iertarea este importantă, chiar necesară pentru vindecare, dar erau anumite răni care se simțeau imposibil de depășit. Ideea de a ierta a simțit ca și cum as scuza durerea, minimizarea impactului acesteia sau chiar m-as trăda pe mine însumi În această luptă, această luptă internă între a vrea să mă vindec și a mă simți complet incapabil, am găsit Lysa TerKeurst iertă ceea ce nu poți uita.

Această carte nu oferă platitudini simpliste sau răspunsuri ușoare. În schimb, m-am simțit ca o mână plină de compasiune întinsă în întuneric, recunoscând durerea, validând lupta și oferind o cale înainte - nu spre uitare, ci spre o altfel de amintire, una care duce la vindecare și libertate. Nu mi-a spus cum să mă simt, dar mi-a dat permisiunea să simt totul, oferind simultan un cadru pentru navigarea pe terenul dezordonat și complicat al iertării.

Iată șapte perspective profunde care au rezonat profund cu mine:

1. Iertarea nu este uitare (sau scuze): Aceasta a fost o distincție crucială care a făcut clic în cele din urmă pentru mine. Întotdeauna am confundat iertarea cu uitarea, crezând că pentru a ierta cu adevărat, trebuia să șterg amintirea celor răniți. TerKeurst a clarificat că iertarea nu înseamnă a nega ceea ce s-a întâmplat sau a scuza acțiunile infractorului. Este vorba despre eliberarea de cala pe care trecutul o are asupra prezentului nostru. Este vorba despre a alege să nu mai fii definit de durere.

2. Iertarea este un proces, nu un eveniment: Această perspectivă a oferit har atât de necesar. M-am simțit adesea frustrată pe mine pentru că nu am putut „să iert” și să merg mai departe. Accentul pus de TerKeurst pe iertare ca proces a normalizat suișurile și coborâșurile, eșecurile și descoperirile, inerente călătoriei de vindecare. Mi-a dat permisiunea să am răbdare cu mine și să recunosc că vindecarea necesită timp.

3. Așteptările neîmplinite ne alimentează adesea cele mai adânci durere: Aceasta a fost o realizare puternică. TerKeurst a explorat câte dintre cele mai adânci răni ale noastre își au rădăcinile în așteptări neîmplinite, în special în cele mai apropiate relații ale noastre Când cineva în care avem încredere ne dezamăgește profund, ne poate spulbera sentimentul de siguranță și ne poate lăsa să ne simțim trădați. Înțelegerea acestei dinamici m-a ajutat să-mi abordez propriile dureri cu mai multă compasiune, atât pentru mine, cât și pentru cealaltă persoană.

4. Iertarea și încrederea nu sunt aceleași: Această distincție a fost eliberatoare. M-am simțit adesea prins în capcană de credința că iertarea mi-a cerut să restabilesc imediat încrederea, ceea ce părea imposibil. TerKeurst a clarificat că iertarea este o decizie internă de a elibera resentimentele, în timp ce încrederea se câștigă prin comportament consecvent și de încredere în timp. Este în regulă să ierți pe cineva, în timp ce încă îți stabilești limite pentru a ne proteja.

5. Iertarea este în primul rând pentru cel care iartă: Această perspectivă mi-a schimbat complet perspectiva. Am privit adesea iertarea ca pe ceva ce făceam pentru cealaltă persoană, ca și cum ar fi beneficiarul principal. TerKeurst a subliniat că iertarea este în primul rând pentru noi înşine. Este despre a ne elibera de emoțiile toxice care ne otrăvesc propriile inimi și minți.

6. Harul lui Dumnezeu joacă un rol (pentru cei care împărtășesc perspectiva ei de credință): TerKeurst își țese credința creștină în narațiune, subliniind rolul harului lui Dumnezeu în procesul de iertare. Ea recunoaște că iertarea ofenselor profund dureroase poate fi imposibilă prin propriile noastre forțe și sugerează să căutăm îndrumare spirituală și sprijin. Acest aspect al cărții va rezona în special cu cititorii care împărtășesc credința ei.

7. Alegerea iertării înseamnă alegerea libertății: Acesta este mesajul suprem al cărții. Iertarea, deși dificilă, este o alegere care duce la libertate -libertatea de trecut,libertatea de amărăciune și libertatea de a trăi o viață mai plină și plină de sens. Este despre a ne revendica puterea și a alege să mergem mai departe cu speranță și vindecare.”

Book Hub 

Cine sunt oamenii din cercul tău apropiat, cine sunt oamenii cu care petreci cel mai mult timp?

Nivelul de conștiință la care se află acei oameni este o indicație privind nivelul la care vei urca tu, atât timp cât vei ține aproape de ei.

Dacă vrei să evoluezi, este necesar să scoți din cercul tău apropiat oamenii care te trag în jos. Nu există altă variantă.

Dacă tu conștientizezi că o persoană apropiată nu este pregătită/ capabilă să facă față ritmului în care evoluezi tu sau că ea merge în altă direcție decât mergi tu, este necesar să te îndepărtezi de ea, dacă vrei să-ți continui evoluția. Dacă nu ești dispus să faci asta, n-ai decât să stagnezi și să tot vorbești despre spiritualitate, fără să-ți trăiești spiritualitatea.

Nu poți avea relații apropiate de prietenie, la grămadă, cu tot felul de oameni care nu au standarde/ principii/ valori înalte.

Nu poți avea relații apropiate (de cuplu, de prietenie sau de orice alt fel) cu oameni care au un nivel redus de conștiință, care nu sunt interesați să evolueze sau care nu sunt capabili să evolueze în ritmul tău și în același timp, să vrei să-ți atingi potențialul maxim.

Oamenii aceia te vor influența, că îți dai seama sau nu, că ești dispus să accepți asta sau nu. Oamenii ăștia te vor ține la nivelul la care se află ei.

Eu, unul, nu stau să aștept pe nimeni. Eu am ceva de făcut în această viață, pentru mine evoluția mea este o prioritate și dacă nu poți ține ritmul cu mine, îmi iau rămas bun de la tine, fiindcă eu mă duc acolo unde mă trimite Dumnezeu.

O mulțime dintre voi încercați să târâți după voi niște oameni apropiați care nu sunt capabili să țină pasul cu voi sau poate nici măcar nu sunt interesați să evolueze, sunt foarte mulțumiți să rămână în zona lor de confort.

Într-o zi veți fi nevoiți să luați o decizie, fiindcă faptul că rămâneți agățați de ei vă ține pe voi în loc.

Scoateți din cercul vostru apropiat oamenii care vă trag în jos și țineți aproape de oamenii care vă inspiră, care vă provoacă să creșteți!

Nu vă mai umpleți viața cu oameni care vă trag în jos, care nici ei nu știu încotro merg și ce vor de la viața lor!

Și încă ceva: nu ieșiți la vânătoare de oameni care vă inspiră, nu vă agățați de primul om care vi se pare că e mai evoluat, ci rugați-l pe Dumnezeu să vă trimită omul potrivit pentru voi, care să fie o inspirație și un exemplu pentru voi, care să vă ajute să creșteți. (Samuel Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Una dintre calitățile unui adevărat prieten este LOIALITATEA.

Faptul că niște oameni sunt mai tot timpul în preajma ta nu înseamnă că îți sunt loiali. Loialitatea se dovedește atunci când ești la greu. Vei afla cine este cu adevărat alături de tine atunci când ești la greu. Când se întâmplă ceva și cei din jur te părăsesc sau chiar se întorc împotriva ta, atunci vezi cine îți e cu adevărat prieten și cine nu.

Este spre binele tău să fii atent în cine ai încredere, să nu crezi că toți cei care spun că le ești drag, că te admiră, că te iubesc, că îți sunt devotați, spun adevărul. Nu fi credul, folosește-ți discernământul!

Nu toți cei care sunt mai toată ziua lângă tine vor fi în colțul tău, dacă se întâmplă ceva.

Unii dintre voi vă feriți de dușmanii din afara casei, dar nu sunteți conștienți că aveți un dușman cu voi la masă. Și uneori aveți un dușman în pat.

Unii dintre voi vă spuneți cele mai intime secrete dușmanilor voștri. (Samuel Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Un prieten adevărat este la fel de interesat în a cultiva prietenia voastră pe cât ești tu, pune aceeași energie în a cultiva relația voastră pe cât pui tu.

Dacă tu faci eforturi să ții în viață acea relație, iar persoana respectivă nu investește nici pe departe aceeași energie în a întreține relația voastră, acesta este un semn că ea nu-ți este un prieten adevărat.

Nu mai trageți de oameni care nu sunt cu adevărat interesați să aibă o relație de prietenie cu voi! Nu mai insistați în a încerca să vă întâlniți cu acești oameni, să petreceți timp alături de ei, dacă ei nu sunt interesați la fel de mult de acest lucru.

Nu mai sunați oameni care nu vă sună niciodată!

Nu mai stați la nesfârșit la dispoziția unor oameni care nu sunt niciodată acolo, când aveți nevoie de ei!

Nu vă mai dați peste cap ca să ajutați niște oameni care nu vă ajută nici când asta cere un efort minim din partea lor!

În orice relație este necesar să existe RECIPROCITATE. Dacă într-o relație voi sunteți mereu cel care dă și celălalt este mereu cel care primește, atunci e ceva în neregulă cu acea relație.

Nu poți să retragi la nesfârșit dintr-un cont în care ai depus ceva la început și apoi nu mai depui niciodată nimic.

Mulți oameni sunt atât de disperați să aibă prieteni, încât sunt dispuși să suporte aproape orice. Și ceea ce permiți, aceea vei obține. (Samuel Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Un prieten adevărat este UN OM DE CUVÂNT, care își ține promisiunile, pe care te poți baza. Și dacă se întâmplă ceva și nu mai poate face ceea ce a spus că va face, un prieten adevărat te va anunța din timp.

Un prieten adevărat ESTE DISPUS SĂ ACCEPTE „NU”-URILE TALE. El este dispus să accepte un răspuns de genul „Nu vreau să fac asta”/ „Nu pot face asta”.

Dacă un om este dispus să-ți accepte „Da”-urile, dar nu este dispus să accepte și răspunsuri de genul „Nu”, „Nu pot”, atunci acela nu este un prieten adevărat.

Eu nu țin în preajma mea oameni care mă mint.

Unii dintre voi aveți în viața voastră oameni care vă mint iar și iar, dar voi continuați să investiți timp, energie și sentimente în acei oameni.

Este ca și cum ai avea în fața ta un aparat pe care scrie „defect” și tu ai continua să bagi bani în el, sperând să-ți dea o anumită napolitană.

De ce bagi banii în aparatul care este defect? Ce e în mintea ta când faci asta?

Tu îți ții cuvântul dat? Ești un om de cuvânt? Ești un om în care ceilalți pot avea încredere?

Una dintre cele mai proaste investiții pe care o poți face în viața ta este să-ți investești timpul, energia și încrederea într-un om care nu are cuvânt. Mulți dintre voi vă investiți timpul, energia și încrederea în oameni în care nu poți avea încredere, în oameni care profită de voi și nu vă dați seama. Și apoi mă mirați că sunteți răniți și suferiți. (Samuel Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Un prieten adevărat ESTE ÎNTOTDEAUNA SINCER cu tine.

Eu, unul, vreau ca tu să mă iubești suficient de mult ca să-mi spui adevărul, chiar și atunci când știi că acel adevăr n-o să-mi placă, chiar și atunci când știi că nu vreau să-l aud.

Dacă îmi ești un prieten adevărat o să faci asta, pentru că pe tine nu te interesează doar să fii în preajma mea, să petreci timp cu mine, ci tu înțelegi că rolul tău, ca prieten, este, printre altele, să mă ajuți să devin Versiune mai Bună a mea. Tu știi că prietenia noastră are ca scop să ne ajutăm unul pe altul să creștem, să devenim Versiuni mai Bune ale noastre.

Problema celor mai mulți dintre noi este că suntem înconjurați de „fani”, nu de prieteni. Avem în preajma noastră oameni care ne laudă întruna, ne țin hangul, ne spun că orice facem noi e bine, care ne aplaudă în situații în care ar trebui să ne spună „Nu e în regulă ceea ce ai făcut!”/ „Nu te onorează ceea ce ai făcut”.

Prea puțini dintre noi avem în apropierea noastră oameni care ne iubesc atât de mult, încât să ne spună în față atunci când am sărit calul.

Eu nu vreau în preajma mea oameni care să mă ridice în slăvi tot timpul; vreau prieteni care nu ezită să-mi spună în față când am făcut ceva deplasat sau când am făcut o greșeală, chiar dacă pe moment n-o să-mi placă să aud ceea ce-mi spun.

Oamenii care îți sunt loiali, care te iubesc, care îți sunt prieteni adevărați, o să te rănească uneori, atunci când îți spun în față niște adevăruri dureroase. O să-ți rănească egoul, fiindcă tu ai impresia în unele momente că ești cel mai tare din parcare și de fapt, nu ești chiar așa. Iar ei îți spun acele adevăruri dureroase pentru că știu că în acest fel te ajută să deschizi ochii, să te trezești la realitate și să schimbi ce ai de schimbat. (Samuel Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Uneori noi avem nevoie de un prieten adevărat, care să ne smerească, deși asta înseamnă să ne rănească (egoul).

Uneori noi avem nevoie de un prieten adevărat care să ne spună că ne facem de râs printr-un anumit comportament. Prietenii falși ne lasă să ne facem în continuare de râs, nu-i deranjează.

Un prieten adevărat te va apăra în public și îți va spune adevăruri dureroase în privat. „Nu voi susține niciodată pe cineva care te vorbește de rău pentru că ai făcut aceste lucruri, dar o să-ți spun în față că nu e în regulă ce ai făcut. Voi sta alături de tine în public, dar îți spun clar că în opinia mea ai greșit grav în această chestiune. Și ar fi cazul să-ți revii, fiindcă nu te onorează ceea ce ai făcut”.

Ne place să ni se cânte în strună, ne place să fim validați/ admirați de cei din jur, dar cei care ne cântă în strună nu ne vor spune niciodată adevărul despre greșelile pe care le facem. Pe ei îi interesează să aibă o relație cu noi, nu-i interesează să ne fie prieteni adevărați. Pe ei îi interesează să aibă parte în continuare de beneficiile pe care le aduce „prietenia” cu noi, nu vor să riște să piardă aceste beneficii dacă ne spun adevărul. Ei ne vor lăsa să ne facem de râs până ne dăm seama singuri că ne facem de râs. Și asta poate să dureze ceva timp.

Un prieten adevărat o să-ți spună imediat „Oprește-te, că te faci de râs!”. Și ți-o spune pentru că te iubește. Nu-l interesează că te va deranja pe moment, n-ai decât să te superi pe el. Dacă te-a oprit din a te face de râs, este suficient pentru el. (Samuel Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Fă o verificare a oamenilor din cercul tău de apropiați și vezi care dintre ei îți sunt prieteni adevărați și care nu. Și scoate-i din cercul apropiaților tăi pe cei care nu-ți sunt prieteni adevărați!

De ce?

Pentru că nu poți să devii cea mai Bună Versiune a ta atât timp cât ai în preajma ta astfel de oameni. Pentru că ei te vor lăsa să te faci de râs și nu-ți vor spune o vorbă.

Pentru că ei nu au curajul să-ți spună adevăruri inconfortabile/ dureroase, chiar cu riscul să te superi pe ei.

Pentru că ei nu te vor ajuta să conștientizezi când ai sărit calul, când faci lucruri care nu te onorează, când nu funcționezi în integritate.

Acei oameni sunt interesați să beneficieze de avantajele pe care le presupune relația cu tine atunci când ești pe val, dar nu vor fi alături de tine și nu te vor ajuta atunci când ești sub val.

Scoateți din viața voastră oamenii care nu vă spun adevărul! (Samuel Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Un prieten adevărat este un om pe care TE POȚI BAZA MEREU, nu unul care ba apare, ba dispare. Nu trebuie să te uiți după el tot timpul, ca să vezi dacă mai e sau nu prin preajma ta.

Unii dintre voi aveți în cercul apropiaților oameni care atunci când vă merge bine sunt acolo, iar dacă lucrurile încep să meargă prost pentru voi au dispărut. Dacă ați reușit să vă redresați apar din nou și se comportă ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, iar dacă dați iar de greu, dispar din nou. Și voi îi primiți în continuare lângă voi, deși v-au dovedit că nu sunt oameni de încredere.

Nu mai dați cele mai bune locuri din viața voastră unor oameni care nu vă sunt prieteni adevărați!

Nu vă mai lăsați încântați de oameni noi care apar în preajma voastră și care vă cântă în strună și vă fac să vă simțiți validați, nu mai faceți din aceștia o prioritate, neglijând relația cu oamenii care v-au fost loiali, care au fost mereu alături de voi, care au fost mereu sinceri cu voi!

Un prieten adevărat vă iubește la bine și la rău, vă este alături la bine și la rău.

Un prieten adevărat te iubește chiar și atunci când este supărat pe tine.

„Sunt supărat pe tine acum, dar te iubesc prea mult ca să te abandonez. Nu-mi place deloc ce ai făcut, dar n-o să te las să te prăbușești, o să-ți fiu alături. Sunt supărat pe tine, dar rămân alături de tine” – asta este genul de prieten pe care-l vreau eu.

Nu vreau prieteni care sunt alături de mine numai când sunt sus. Vreau prieteni care sunt alături de mine și când sunt jos și care mă ajută să mă ridic.

Și până mă convingi că ești genul ăsta de om, nu te primesc în cercul apropiaților mei, pentru că nu am timp de irosit cu relații care nu-mi sunt benefice. Nu mă interesează să am o mulțime de prieteni falși, nu sunt interesat decât de prieteni adevărați.

Întrebați-vă dacă aveți măcar un asemenea prieten adevărat, care să se încadreze în criteriile de mai sus.

Și apoi întrebați-vă dacă voi sunteți un prieten adevărat, potrivit criteriilor de mai sus. (Samuel Blakes) Traducerea Mihaela Dan

 

Nu mă interesează că știi/ spui niște lucruri spirituale; mă interesează dacă trăiești/ aplici acele lucruri în viața ta de zi cu zi. Mă interesează dacă le trăiești, nu e suficient că le vorbești.

Dacă tu vorbești despre tot felul de lucruri spirituale pentru a le da altora impresia că ești evoluat, dar nu le trăiești în viața ta de zi cu zi, atunci te minți pe tine însuți că ești spiritual/ evoluat.

De mai bine de 10 ani, de când comunic cu voi pe internet, mii de oameni au ascultat informațiile pe care le-am oferit despre ce înseamnă să fii conectat cu Dumnezeu, să trăiești în aliniere cu Dumnezeu, dar câți dintre ei pun în practică în viața lor de zi cu zi aceste informații, câți dintre ei le trăiesc? Faptul că știi niște informații prețioase nu te ajută cu nimic, dacă nu le pui în practică, dacă nu acționezi/ trăiești în baza lor.

Una este să auzi niște informații, să-ți intre pe o ureche și să-ți iasă pe alta, și alta este să le AUZI și să le pui în practică. Este necesar ca tu să alegi la modul conștient să faci acele lucruri, nu doar să le știi la modul teoretic. Și când le vei aplica în viața ta vei vedea și rezultatele, viața ta se va schimba în bine.

Faptul că tu ești hotărât să pui în aplicare acest gen de informații, faptul că acționezi în spiritul acestora, îi arată lui Dumnezeu că poate avea încredere în tine, că îți poate oferi mai mult decât ți-a oferit până acum, fiindcă vei gestiona acele lucruri cu integritate.

Degeaba recunoști că ai greșit și promiți că data viitoare vei face altfel; dacă tot ce faci este să recunoști de nenumărate ori aceleași greșeli, nu vei realiza nimic, fiindcă este evident că tu nu ai de gând să te schimbi. Tu îi spui lui Dumnezeu că îți pare rău că ai făcut ce ai făcut, eventual te duci la biserică și te spovedești și crezi că ai rezolvat problema și apoi o iei de la capăt și faci aceleași lucruri.

Credința în Dumnezeu nu ține doar de declarații de intenții, de vorbe frumoase, ci ține și de modul în care acționezi, de alegerile pe care le faci în fiecare zi. (Samuel Blakes) Traducerea Mihaela Dan

„Ce se întâmplă cu cei care ne-au făcut rău?”

Dacă ați trăit ceva ani, dacă ați avut parte de ceva experiențe de viață până acum, probabil că cei mai mulți dintre voi v-ați întrebat măcar o dată „Ce se întâmplă cu cei care mi-au făcut rău?”.

Eu mi-am pus această întrebare în trecut, pentru că la acea vreme mi se părea că acei oameni își văd liniștiți de viața lor și poate că le mai fac și altora rău, fără să aibă parte de vreo pedeapsă pentru faptele lor.

De atunci a trecut ceva timp și am învățat să nu mai „verific“ periodic ce li s-a mai întâmplat celor care m-au rănit, așteptând/ sperând că „și-au primit pedeapsa” pentru ce mi-au făcut mie, ci să-i las în mâinile lui Dumnezeu și să-mi văd de viața mea.

Am constatat cu ceva timp în urmă că este epuizant să tot aștept ca celor care m-au rănit să li se întâmple ceva rău, ca să mă simt răzbunat. Atunci am dat drumul oricărui interes pentru ce li se întâmplă acelor oameni, am încetat să mai verific periodic dacă li s-a întâmplat ceva rău și am început să am încredere în Legea divină care spune că toți vom culege ce am semănat.

Dar câți oameni nu sunt ani și decenii prinși în această dorință de a-i vedea pedepsiți pe cei care le-au făcut rău, de a aștepta momentul în care li se va întâmpla ceva rău acelor oameni, de a le dori răul, numai ca să se simtă răzbunați? Câți oameni nu simt că au nevoie de această satisfacție de a-i vedea loviți pe cei care le-au făcut rău, pentru că numai așa pot să se liniștească și să-și vadă de viața lor? Câți oameni nu consideră că nu e drept să le meargă bine celor care le-au făcut rău? (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

„Ce se întâmplă cu cei care ne-au făcut rău?”

De multe ori se întâmplă ca oameni care ți-au făcut rău să ajungă la un moment dat la mâna ta. Nu se întâmplă întotdeauna așa, dar uneori se întâmplă. Și atunci tu ai de ales dacă te răzbuni sau nu.

Până la acel moment, în care oameni care ți-au făcut rău ajung să aibă nevoie de tine, tu ai trecut prin diverse experiențe, Dumnezeu ți-a arătat de atâtea ori că e alături de tine, Dumnezeu ți-a iertat atât de multe greșeli, Dumnezeu te-a scos din atâtea situații dificile, încât, în general, atunci când acel om ajunge în fața ta, alegerea ta va fi să răspunzi cu bine la rău.

Eu le-am vorbit oamenilor mult timp despre a ierta și a merge mai departe, dar abia când o persoană foarte apropiată mi-a făcut mult rău am înțeles că nu e deloc ușor să faci asta.

Dumnezeu m-a pus de mai multe ori față în față cu niște oameni care mi-au făcut mult rău în trecut și care la un moment dat au ajuns să fie la mâna mea. Am avut atunci de făcut o alegere – să mă răzbun (așa cum nu vrea Dumnezeu) sau să îi binecuvântez și să-i las în continuare în mâinile Domnului (așa cum vrea Dumnezeu). De fiecare dată am ales a doua variantă. Nu m-am răzbunat niciodată pe oamenii care au ajuns la mâna mea și cărora puteam foarte ușor să le fac rău. Și știți de ce nu am făcut asta? Pentru că și eu am făcut multe greșeli la viața mea, și eu am rănit oameni în trecut și dintr-un motiv sau altul, Dumnezeu a fost bun cu mine și-mi trimite binecuvântări în fiecare zi.

Și vă mai spun un lucru: atunci când Dumnezeu vă aduce în față niște oameni care v-au făcut rău în trecut, când vă dă pe mână puterea de a le face și voi rău, nu o face ca să vă ajute să vă răzbunați, ci o face ca să vă testeze: faceți o alegere aliniată cu El sau nu?

De aceea să sugerez ca atunci când un om care v-a făcut rău se află la mâna voastră, să nu ridicați piatra.

Voi îi cereți tot timpul lui Dumnezeu să vă ierte greșelile și să vă ajute, în ciuda faptului că de atâtea ori nu l-ați ascultat. Sunteți dispuși să iertați voi pe altul și să-l ajutați, în ciuda faptului că v-a greșit? (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

„Ce se întâmplă cu cei care ne-au făcut rău?”

Uneori se întâmplă ca aceștia să vadă cum ați scăpat din capcanele întinse de ei, cum ați reușit să depășiți acele situații care au fost rezultatul uneltirilor lor și care sperau ei că vă vor distruge.

Acei oameni vor vedea că ați crescut ca urmare a acelor experiențe dureroase și că ați evoluat la un nivel la care ar fi putut ajunge și ei, dacă nu ar fi făcut alegeri lipsite de integritate, care i-au tras în jos. Vor vedea că ați avut parte de oportunități de care ar fi putut avea parte și ei, dacă nu s-ar fi descalificat prin faptele lor.

De câte ori nu s-a întâmplat ca oameni care și-au „săpat” colegii să ajungă să fie subordonații acelor persoane cărora au încercat să le facă rău?

De câte ori nu s-a întâmplat ca oameni cu care ai fost într-o relație toxică să încerce să-ți distrugă viața în fel și chip și după un timp, să constate că ai depășit toate acele probleme și ai o viață frumoasă, în timp ce viața lor s-a dus de râpă? (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

“Nu ești obligat să joci după regulile altuia/ altora, nu ești obligat să respecți regulile altora.

Nu mă interesează ce îmi spui tu că e „adevărat”/ „corect”/ spiritual”;

dacă eu nu rezonez cu ceea ce spui tu, nu iau de bun/ adevărat ceea ce spui.

Poate e adevărat pentru tine, dar nu e adevărat și pentru mine.

Nu joc după regulile tale, indiferent cine ești tu.

Utilizează-ți rezonanța pentru a determina ce e „adevărat” pentru tine și creează-ți astfel lumea ta.”(Phil Good) Traducerea Mihaela Dan

Eu ofer foarte mult conținut gratis.

Cred din toată inima că este de preferat ca toată lumea să învețe lucruri noi și să crească, nu să ținem ceea ce știm doar pentru noi sau doar pentru un număr restrâns de oameni care își pot permite să plătească pentru a afla astfel de informații.

Când pun tot acest conținut gratis pe rețelele de socializare, acesta este un mod prin care eu ofer informații de valoare, pentru că în acest fel ajut ca lumea să devină un loc mai bun.

Și nu este obligatoriu ca tu să rezonezi cu informațiile pe care le ofer eu; nu e nicio problemă dacă nu rezonezi. Vei rezona cu informațiile pe care le oferă altcineva. Dar dacă tu rezonezi măcar cu unele dintre aceste informații și ești dispus să le pui în practică și să verifici dacă funcționează pentru tine, deja am ajutat ca lumea să devină un loc mai bun.

Pe de altă parte, dacă tu constați că nu rezonezi deloc cu ceea ce spun eu și decizi să nu-mi mai urmărești contul, excelent! Ai făcut o alegere care înseamnă să nu-ți mai consumi timpul cu niște lucruri care nu ți se potrivesc; asta înseamnă că îți gestionezi mai bine timpul.

Nu vă temeți să luați astfel de decizii, nu vă mai consumați timpul cu persoane/ lucruri care nu (mai) rezonează cu voi! Până la urmă, puteți oricând să vă schimbați alegerile, dacă în timp constatați că acestea nu vă sunt benefice, puteți să faceți corecții de curs.

Oamenii se tem atât de mult să nu eșueze, încât nu au curajul să facă să încerce lucruri noi, care îi scot mult din zona de confort. Cunosc o mulțime de oameni geniali care însă se tem atât de mult de faptul că nu vor avea succes cu ceea ce vor să facă sau că nu va funcționa ceea ce au creat ei, încât nu se apucă de treabă, nu construiesc/ realizează ceea ce au proiectat, ci rămân la stadiul de proiect pe hârtie.

Ei ar putea schimba lumea cu creațiile lor, dar se tem atât de mult de eșec, încât nu au curajul să meargă mai departe cu proiectele lor. (Jason Estes) Traducerea Mihaela Dan

Nu este posibil să nu ai parte de situații dificile/ provocări în viață.

Acestea ne oferă oportunitatea de a ne verifica, pentru a vedea dacă am evoluat sau nu în timp. Dar nu e necesar să trecem prin situații care ne devastează.

Este o diferență între acestea, în caz că nu vă dați seama. O situație dificilă este una în care te simți inconfortabil, care îți pune niște probleme, dar care nu te distruge.

Eu unul, sunt un fan al inconfortabilului. Eu consider că de fapt „confortabilul” este „spațiul” în care te odihnești și „inconfortabilul” este spațiul în care crești.

A merge în zona confortabilului atunci când ai nevoie să te odihnești este excelent. Patul meu este zona confortabilului pentru mine. Îmi iubesc patul. Dar acela este singurul spațiul „confortabil” pentru mine – și-l folosesc atunci când dorm. În restul zilei eu sunt în zona inconfortabilului.

Din punctul meu de vedere, dacă petrecem prea mult timp în zona confortabilului nu doar că nu creștem, dar începem să ne micșorăm.

Eu am învățat cele mai multe lucruri despre mine însumi în perioadele cele mai dificile ale vieții mele. (Jason Estes) Traducerea Mihaela Dan

Eu nu am înțeles niciodată oamenii care aleg să lupte împotriva unor lucruri/ persoane cu care nu sunt de acord. De ce ți-ai folosi energia pentru a te lupta cu ceea ce nu vrei, în loc să creezi/ susții/ alimentezi ceea ce vrei?

De ce ți-ai folosi energia încercând să distrugi pe cineva, când ți-ai putea-o folosi pentru ceva constructiv?

De ce ți-ai folosi energia pentru a ataca/ blama/ jigni/ critica pe rețelele de socializare pe cineva care nu-ți place, când ai putea să nu mai urmărești acea persoană și să-ți vezi de treaba ta?

Atunci când tu investești energie în astfel de lucruri de vibrație joasă, practic îți creeezi singur „inamici”, te sabotezi singur.

În ceea ce mă privește, îmi folosesc 30% din timp pentru a investi. Și nu mă refer neapărat la investiții financiare. Toate informațiile pe care le ofer gratis pe rețelele de socializare reprezintă o investiție, în sensul de a susține evoluția umanității, ca și colectiv. Eu ofer acces liber oamenilor la aceste informații.

Prin faptul că ofer informații care susțin evoluția umanității, eu îmi creez un „aliat”, pentru că dacă lumea va evolua, asta implică faptul că și eu voi trăi într-o lume mai bună, ceea ce este spre Binele meu.

Dacă vreți să schimbați lumea în bine, conștientizați că modul în care vă folosiți timpul, energia, banii, atenția, contează enorm.

În ce anume vă investiți timpul? În ce vă investiți banii? În ce vă investiți energia? Asupra căror lucruri vă concentrați atenția?

Sunt grupuri care împăștie pe rețelele de socializare - și nu numai -informații care induc frica.

Eu am spus mereu: este important să promovezi mesaje încurajatoare, indiferent cum te simți/ în ce situație ești tu la momentul respectiv.

Dacă tu ai un milion de urmăritori, asta înseamnă că un milion de oameni sunt atenți la ce spui/ scrii/ postezi tu.

Când ai o asemenea audiență, tu ai o responsabilitate față de acei oameni, în sensul de a-i ajuta să facă față mai ușor provocărilor din propria viață. Dacă nu ești capabil să faci asta, spune-le sincer oamenilor: „Dacă ceea ce comunic/ postez eu nu vă ajută să faceți față mai ușor provocărilor, nu vă face să vă doriți să fiți un om mai bun, nu vă inspiră să creșteți, dacă simțiți că nu învățați nimic bun din ceea ce vă spun eu, nu mă mai ascultați, nu mai intrați pe contul meu! Acesta este un semn că nu sunt omul potrivit pentru voi în acest moment al vieții voastre și poate n-o să fiu niciodată”.

Dacă tu ai o audiență mare și induci oamenilor frică prin mesajele tale, tu amplifici energia fricii în lume și îți creezi „inamici”.

Poate că ați observat că mesajele pe care le transmit eu sunt unele de natură să vă încurajeze, să vă ajute să înțelegeți mai bine niște lucruri, să vă inspire. Chiar și atunci când eu trec printr-o perioadă mai grea, nu las asta să se vadă în mesajele mele.

Vrei să ajuți ca umanitatea să evolueze mai repede?

Ocupă-te de propria evoluție și creează oportunități de creștere în jurul tău, oferă resurse/ informații care-i ajută pe alții să crească!

Și dacă sunteți atenți, puteți vedea că tot mai mulți oameni încep să fie conștienți că modul în care își folosesc timpul, banii și atenția contează și încep să facă alte alegeri decât făceau în trecut, în privința modului în care folosesc aceste resurse. (Jason Estes) Traducerea Mihaela Dan

Știți că simplul fapt că aplaudați ceva este un mod prin care voi alimentați energetic acel lucru pe care-l aplaudați?

Faptul că aplaudați este un mod de a celebra ceva, este un mod de a vă exprima admirația pentru ceva și când loviți palmele una de cealaltă eliberați o energie care alimentează acel ceva.

Acesta este unul dintre motivele pentru care eu nu aplaud niciodată lucruri care nu-mi plac, pe care nu le apreciez la modul sincer. Chiar dacă sunt singurul din sală care nu aplaudă, nu-mi pasă; dacă acel lucru nu mi-a plăcut cu adevărat, nu aplaud, nu-i dau energie.

A aplauda ceva ce nu-ți place înseamnă a alimenta energetic/ perpetua acel ceva ce nu-ți place.

Chiar ești dispus să-ți dai forța vitală, prin aplauze, unui lucru care nu-ți place?

Investește-ți forța vitală/ energia în lucruri care merită, care-ți sunt benefice!

Ești conștient că atunci când alegi opțiunea „urmărește” pe rețelele de socializare, tu investești energie în acel cont/ acea pagină pe care o urmărești?

Dacă tu simți că rezonezi cu ceea ce spun eu și vrei să-mi urmărești postările, foarte bine, alege opțiunea „urmărire”, dar dacă nu prea rezonezi cu ceea ce spun eu și vrei doar să mai vezi din când în când ce am mai postat, alege opțiunea „nu mai urmări”.

Alegeți la modul conștient pe cine urmăriți, pentru că voi vă investiți energia/ timpul atunci când citiți postările unor oameni!

Alegeți la modul conștient în ce vă investiți energia/ timpul, pentru că e foarte important cum vă gestionați aceste resurse!

Cei mai mulți dintre voi urmăriți pe FB o mulțime de oameni cu care nu aveți nici legătură, citiți pe cronologie o mulțime de lucruri pe care le uitați în secunda doi, care nu au nicio importanță pentru voi, dar faceți asta zi de zi și irosiți în acest mod timp și energie. Vă apar pe cronologie postările unor oameni care sunt „prieteni virtuali”, dar pe care nu-i cunoașteți, cu care n-aveți nicio treabă și totuși, le citiți postările, le dați energia/ timpul vostru. Acestea sunt scurgeri energetice care nu vă sunt benefice.

Folosiți-vă la modul conștient timpul/ atenția/ energia, investiți-le în lucruri care vă ajută să creșteți, nu le irosiți cu oameni/ lucruri care nu vă privesc, care nu contează în Călătoria voastră! (Jason Estes) Traducerea Mihaela Dan

Cel mai important „mușchi” pe care este necesar să-l antrenezi în această viață este „mușchiul” care înseamnă a face ceea ce te-ai angajat să faci.

Atunci când te-ai angajat că faci ceva, fă acel lucru – așa urci o treaptă. Apoi te angajezi să faci altceva, faci acel lucru și mai urci o treaptă.

Iar Universul vede că tu îți ții cuvântul, că faci ceea ce te-ai angajat că faci și o să-ți ofere oportunități tot mai mari, pentru că ai dovedit că ești un om de onoare, care-și ține cuvântul dat, care-și onorează angajamentele. Și uneori aceste oportunități tot mai mari pot veni sub forma unor recompense neașteptate. Dar tu le-ai câștigat pe merit, prin faptul că ai funcționat în integritate.

Și aceste recompense neașteptate nu sunt neapărat bani; uneori poate fi vorba de o slujbă mai bună sau o idee extraordinară pe care cineva o împărtășește cu tine și care te ajută și pe tine. (Jason Estes) Traducerea Mihaela Dan

Încrederea este un concept prea puțin înțeles în ziua de azi.

Avem pretenția ca oamenii să aibă încredere în noi și unii credem că asta e un lucru ușor de obținut, dar nu e așa. Încrederea unui om se câștigă în timp, ea vine ca urmare a modului în care ne comportăm, a dovezilor de integritate/ responsabilitate/ maturitate pe care le dăm iar și iar.

Încrederea unei persoane se câștigă puțin câte puțin, de fiecare dată când ea se convinge că se poate baza pe noi, că suntem oameni de încredere.

Când ai deplină încredere într-un om, când îl primești în cercul tău apropiat, acel om are acces la mult mai mult decât spațiul fizic în care te afli (locuința ta, biroul tău, etc), el are acces în lumea ta interioară, la gândurile tale, la planurile tale, la starea ta emoțională, etc.

Încrederea este ceva fragil; odată ce un om și-a pierdut încrederea în tine, ca urmare a unor lucruri pe care le-ai făcut, este foarte dificil (uneori imposibil) să-l mai faci pe acel om să aibă din nou deplină încredere în tine.

De aceea este necesar să fiți conștienți cât de mult prețuiește încrederea pe care o are un om în voi și să vă comportați ca atare.

Gândiți-vă la relațiile voastre apropiate, fie că este vorba despre cele romantice sau cele de prietenie. Este vreuna dintre ele în care ați avut deplină încredere în celălalt din primul moment? Sau ați ajuns să aveți încredere în acei oameni pe măsură ce a trecut timpul, pe măsură ce i-ați cunoscut mai bine, pe măsură ce ați constatat că vă puteți baza pe ei, că sunt oameni în care puteți avea încredere, având în vedere modul în care s-au comportat de-a lungul timpului?

A obține încrederea unui om nu este un lucru care se întâmplă rapid, este un proces, nu e ceva ce vine din faptul că tu crezi orbește din primul moment tot ce-ți spune acel om, ci din faptul că vezi că el este un om de cuvânt/ încredere într-o perioadă mai lungă de timp, că vezi ce face, cum se comportă și te convingi că el face ceea ce spune că va face. (Jordan Peterson) Traducerea Mihaela Dan

Dacă vrei ca un om apropiat să aibă încredere în tine, este necesar să te asiguri că prețuiești acea încredere și să te comporți ca atare, să dovedești o asemenea integritate, încât omul respectiv să fie convins că ai intenții oneste.

Pe de altă parte, faptul că tu nu ai încredere într-un om nu este o „vină”, nu e ca și cum ai refuza să-i oferi ceva ce tu ai și el își dorește; este o dovadă că ești selectiv în a alege oamenii în care ai încredere și că știi că încrederea ta este ceva prețios, ce nu poate fi oferit oricui.

Este responsabilitatea ta să te asiguri că îi selectezi cu atenție pe cei în care ai încredere, că acei oameni chiar merită încrederea ta.

Și asta nu înseamnă că nu vei greși niciodată, că nu se va întâmpla ca unii oameni să-ți înșele încrederea. Dar aici nu discutăm despre perfecțiune, deci este necesar să fim conștienți că noi toți greșim, că noi toți facem alegeri pe care ulterior le regretăm; important este să ne asigurăm că oamenii care ne-au greșit nu au făcut greșeli majore față de noi și că nu le-au făcut fiind conștienți/ cu intenția de a ne face rău.

Și mai este ceva: încrederea nu este ceva static, în sensul că odată ce am obținut încrederea unui om, nu mai avem nimic de făcut, nu mai putem să o pierdem. Nu; încrederea este ceva dinamic – în funcție de modul în care ne comportăm de-a lungul timpului, noi putem să ne bucurăm în continuare de încrederea unui om sau putem s-o pierdem. (Jordan Peterson) Traducerea Mihaela Dan

 

Faptul că cineva este considerat „un om de încredere” este un indiciu al caracterului acelui om, este un semn că el funcționează în integritate, că se manifestă cu responsabilitate.

Când ai încredere într-un om și-i permiți să intre în cercul apropiaților tăi, tu îi oferi acestui om acces într-o zonă în care poate să-ți facă mult rău. Practic, tu ai încredere că acest om, căruia îi permiți să se apropie de tine, va acționa înspre binele tău.

În acest context, este foarte important modul în care îi selectăm pe cei pe care îi primim în preajma noastră, pe cei cu care avem relații apropiate.

Este foarte important să nu ne lăsăm convinși de cuvinte mari/ vorbe dulci/ promisiuni mărețe, ci să fim atenți la faptele oamenilor, la comportamentul lor în diverse situații, la modul în care răspund unei crize, la modul în care fac față unei provocări.

Este foarte important să ne asigurăm că suntem în siguranță în preajma acelor oameni. Și siguranța la care mă refer eu nu ține doar de faptul că nu ne fac rău la modul fizic; este vorba și de siguranța emoțională și psihologică. Mă refer la faptul că atunci când ești cu acel om te simți liber să te manifești la modul autentic, nu ajungi să te negi pe tine însuți, de teamă să nu-l deranjezi/ iriți/ înfurii și să nu ai de suferit din această cauză.

Mă refer la a te simți în siguranță să-ți spui opinia, să-ți rostești adevărul, fără teama de a suporta consecințe neplăcute ca urmare a acestui lucru.

Mă refer la a te simți în siguranță să-ți exprimi fricile/ visurile/ dorințele fără riscul de a fi ironizat/ batjocorit/ atacat/ respins sau ca celălalt să te facă să simți că visurile/ dorințele tale nu contează.

Un climat de siguranță într-o relație nu se referă doar la absența senzației de pericol, ci și la sentimentul că ești pe deplin acceptat/ onorat/ respectat așa cum ești, la convingerea că indiferent ce ai împărtăși, vei fi ascultat, vei fi AUZIT și vei fi tratat cu empatie/ compasiune și respect.

Această atmosferă relațională în care te simți în siguranță din toate punctele de vedere este una propice evoluției personale. (Jordan Peterson) Traducerea Mihaela Dan

O relație familială/ de cuplu în care te simți în siguranță din punct de vedere fizic, emoțional și psihologic îți creează cadrul proprice pentru a-ți asuma riscuri, pentru a ieși din zona de confort și a explora teritorii noi la nivel profesional, social, etc, de a evolua și de a-ți atinge cel mai înalt potențial.

Faptul că știi că ai acasă un refugiu în care te simți în siguranță, te simți susținut, îți dă curajul să te confrunți în afara casei cu provocări pe care altfel le-ai fi ocolit, pentru că te-ai fi temut că nu le poți face față.

Dacă acest spațiu în care te simți în siguranță din punct fizic, emoțional și psihologic nu este ceva ce se poate obține ușor și nici ceva ce

este obținut o dată pentru totdeauna; este ceva ce se cultivă zilnic, ce trebuie alimentat permanent de ambele părți.

Într-o relație, un astfel de spațiu în care te simți în siguranță nu apare din întâmplare sau dintr-un noroc; este ceva ce se creează cu intenție de către cei doi parteneri, prin cuvinte și prin fapte/ comportamente și care se menține în același mod.

Dacă la un moment dat încep să apară cuvinte sau fapte/ comportamente care reprezintă breșe în acel spațiu, atunci sentimentul de siguranță se erodează, iar ceea ce era odată un sanctuar poate deveni un adevărat câmp de bătălie.

Dacă nu există acel spațiu în care ambii parteneri să se simtă în siguranță, încrederea se erodează și nu mai poate exista vulnerabilitate între cei doi. Așa ajung ei la înstrăinare, la respingere, la izolare, la retragere în spatele unor ziduri interioare. (Jordan Peterson) Traducerea Mihaela Dan

Empatia este înțeleasă ca fiind capacitatea de a te pune în pielea celuilalt.

Empatia nu se referă doar la capacitatea de a percepe modul în care se simte la nivel emoțional celălalt, ci și capacitatea de a înțelege prin ce trece, ce a-i înțelege durerea/ suferința și perspectiva asupra unei chestiuni, de a vedea lumea prin ochii lui și de a nu-l judeca pentru ceea ce simte/ gândește/ spune.

Această capacitate nu e ceva ce întâlnim prea des în lumea de azi; ea necesită un nivel de conștiință și un nivel de inteligență emoțională la care puțini oameni au ajuns. Dar când ajungi la un asemenea nivel, modul în care te vezi/ înțelegi pe tine însuți se schimbă și de asemenea, perspectiva ta asupra vieții și asupra lumii se shimbă.

Empatia nu este pasivă, ea presupune o interacțiune cu cel aflat într-o stare emoțională/ psihologică dezechilibrată - o interacțiune într-un mod pe care cel de-al doilea să-l simtă a fi delicat, nu agresiv. Asta nu este ceva ușor de făcut. Capacitatea de a te manifesta cu empatie are la bază un tip de smerenie și de asemenea, acceptarea faptului că perspectiva noastră asupra lumii/ vieții nu este unica posibilă, că noi nu suntem deținătorii Adevărului absolut.

Puterea empatiei ține, printre altele, de faptul că aceasta creează conexiuni profunde între oameni.

Când cineva se simte cu adevărat AUZIT/ VĂZUT/ înțeles/ acceptat, atunci se creează o conexiune profundă cu cel care-l face să se simtă astfel. Cel dintâi este dispus să iasă de după zidurile de apărare pe care le-a construit în interiorul său, este dispus să se arate vulnerabil.

Faptul că un om simte că cineva îi validează emoțiile, că cineva recunoaște că emoțiile sale sunt importante, îl face să se deschidă către o comunicare la un nivel mai profund. (Jordan Peterson) Traducerea Mihaela Dan

Inițial eu credeam că intuiția este ceva ce au alți oameni, însă eu nu.

„Aș vrea să am și eu intuiție, mi-ar plăcea, dar nu am” – așa mă gândeam eu.

Este necesar să-ți cauți intuiția în interiorul tău, adică să îți aloci timp pentru a intra în interior. De obicei, ceea ce facem noi, oamenii, este că de cum apare o problemă, întrebăm în stânga și-n dreapta, le cerem opinia celor apropiați, căutăm pe internet – ne căutăm răspunsurile în exterior.

Eu vă spun că toate informațiile de care aveți nevoie - și e valabil pentru toți oamenii – sunt în interiorul vostru. Și ele vă sunt livrate moment de moment, în funcție de ce aveți nevoie în acel Acum, de Sinele vostru Superior.

Omul care funcționează din spațiul minții/egoului va pune un milion de întrebări despre un milion de subiecte, în timp ce Sinele său Superior îi cere doar atât: „Fii prezent în Acum, stai liniștit și ascultă ce îți transmit eu, ca să știi pe ce anume este necesar să te concentrezi la acest moment, ca să evoluezi, ca să devii Sinele tău Superior, să mă integrezi în corpul tău fizic”.

Dacă vrei să devii Sinele tău Superior, să îți integrezi îl integrezi în corpul fizic, este necesar să îl asculți, să îi urmezi îndrumările. Altfel n-ai cum.

Desigur, poți alege să nu îți întrupezi Sinele Superior, să nu îi urmezi îndrumările - este decizia ta.

Dar dacă vrei să ajungi să funcționezi ca Sinele tău Superior în fiecare clipă a vieții tale, atunci este necesar să îl asculți, să îi urmezi îndrumările. Și el știe exact ce ai de făcut, știe exact pe ce anume este necesar să îți concentrezi atenția/energia în fiecare moment al vieții tale. Iar în 9 cazuri din 10, nu este vorba despre lucrurile asupra cărora îți spune mintea să îți concentrezi atenția/ energia. (Amanda Lorence) Traducerea Mihaela Dan

Cred că cei care găsesc puterea de a se ierta pot rămâne împreună oricât de mult doresc. Unde se află această putere? Desigur, se află în iubire.

Nu poţi ierta atunci când nu iubeşti, adică atunci îi când nu ai acces la rezervorul de iubire dinăuntrul tău. În termeni mai tehnici, nu ai acces la Sine.

Când iubirea pentru celălalt este blocată sau pare a se fi consumat, iertarea devine imposibilă. Oamenii pot trăi zeci de ani blocaţi în dimensiunea iertării, dar foarte activi în dimensiunea urii şi a resentimentului.

Ştii ce înseamnă asta? Ştii ce înseamnă să trăieşti hrănind ostilitatea din interiorul tău? Ştii ce înseamnă să conţii ura? Să fii mistuit de aversiune şi violenţă pentru ceva ce s-a întâmplat undeva în trecutul tău? Este ca şi cum ai avea în casă un coş plin de gunoi de care refuzi să te desparţi, chiar dacă gunoierii trec la fiecare trei zile pe strada ta.

A ierta este un fel de a te despărţi de trecut, un fel de a te elibera. Şi cum să te desparţi de trecut dacă nu trăind total în prezent? A trăi în prezent înseamnă a trăi în ceea ce este aici şi acum, nu în „ceea ce nu este”, compus din „ceea ce a fost”, respectiv „ceea ce va fi”. Trăieşti în prezent atunci când accepţi realitatea prezentă, ceea ce se întâmplă acum.

Trăieşti în trecut atunci când respingi realitatea prezentă, când amintirile te invadează şi trăieşti în ceea ce s-a întâmplat atunci. Atenţie, acesta e un mod de a-ţi irosi viaţa! (Psiholog Roxana-Anca Simionescu )

Noi toți am fost programați încă de mici să ne deconectăm de la ghidarea noastră interioară, însă în ultimii ani lucrurile încep să se schimbe, iar oamenii se reconectează cu ei înșiși.

Noi putem primi de la alții (din exterior) diverse informații și ponturi legate de modul în care să ne folosim ghidarea interioară, însă este sarcina noastră să ne reconectăm cu propria ghidare interioară, să o ascultăm/ urmăm/ dezvoltăm.

Ne aflăm acum într-o perioadă interesantă pentru umanitate, iar foarte mulți oameni încep să-și pună întrebări legate de ei înșiși, de viața/ valorile/ prioritățile lor, de ce este adevărat și ce nu este adevărat din ceea ce știau/credeau.

Deceniul 2020-2030 este unul în care vor avea transformări majore la nivel global și uneori va fi dificil; chiar acum trecem printr-o astfel de perioadă transformatoare. Ca să poți face față unor asemenea vremuri este esențial să știi cum să deosebești adevărul de minciună, să poți să descoperi singur ce este adevărat și ce nu este adevărat pentru tine.

Eu consider intuiția unul dintre principalele mele atuuri și o folosesc tot timpul. Chiar dacă îmi fac o idee generală (de la nivelul minții) asupra lucrurilor/situațiilor respective, eu îmi fac alegerile urmându-mi intuiția – dacă simt că acel lucru nu rezonează cu mine, indiferent cât de atractiv îi pare minții mele, eu spun „Nu”. (Lee Harris) Traducerea Mihaela Dan

Reconectarea cu intuiția ta nu are vreun scop ezoteric/mistic, ci îți aduce beneficii în viața de zi cu zi.

Noi aflăm mai mult despre intuiția noastră în fiecare zi, dezvoltarea intuiției noastre este un proces continuu.

Unii oameni care au abilități intuitive VĂD diverse lucruri, alții AUD, alții ȘTIU, iar alții SIMT diverse lucruri, iar pentru alții este vorba despre o combinație a acestor simțuri, însă noi toți avem capacitatea de a afla informații intuitiv.

Este necesar doar să învățăm cum să facem asta, așa că nu este cazul ca la început să fiți dezamăgiți dacă mai „dați greș”.

Doar ascultați-vă ghidarea interioară, urmați semnele și vedeți ce se întâmplă. Exersați.

De-a lungul timpului, relația voastră cu ghidarea interioară se va schimba/ aprofunda/ dezvolta. Practic, tu înveți să devii una cu Puterea care există în interiorul tău, să lucrezi/colaborezi cu ea în viața de zi cu zi. (Lee Harris) Traducerea Mihaela Dan

De ce avem rețineri în a ne asculta ghidarea interioară?

Pentru că ea nu se raportează niciodată la trecut, ci ne invită să pășim în Nou/viitor. Asta ne face să simțim frică, fiindcă ne cere să ne schimbăm, să ieșim din zona noastră de confort.

Să spunem că îți dorești să devii cântăreață. La un moment dat ai această revelație: conștientizezi că în ultimii 30 de ani, visul tău a fost să fii cântăreață, însă nu ai avut niciodată curajul să-ți urmezi acest vis. Revelațiile, viziunile și instinctele sunt excelente ca puncte de pornire.

Știți că se întâmplă uneori să ai subit o viziune/idee care te entuziasmează, le spui celor apropiați, te simți extraordinar, ești gata să-ți urmezi visul.

Mai apoi, însă, rămâne ca tu să faci și pașii concreți pentru a-ți împlini visul - ei, atunci începi să te sperii, să dai înapoi. Aceasta este etapa în care este de dorit să știi să lucrezi cu ghidarea ta interioară.

Viziunile/ revelațiile/ intuițiile reprezintă modul în care ți se arată o nouă „hartă”, un nou plan pentru evoluția ta. După ce obții „harta”, pentru a urma traseul respectiv este nevoie să fii pe deplin implicat, să-ți folosești creativitatea și curajul. Atunci când se întrunesc aceste elemente poți parcurge drumul respectiv.

Revenind la exemplul amintit, „harta” îți arată că destinația este „o să fiu cântăreață”.

Primul pas pe acest drum ar putea fi să iei niște lecții de muzică, ceea ce te cam sperie. Să spunem că nu ai resursele financiare necesare pentru a lua astfel de lecții, însă creativitatea te îndeamnă să cauți pe internet niște cursuri gratuite de acest tip sau poate mergi la un cor local și începi prin a cânta acolo.

Poate creativitatea te îndeamnă să mergi să discuți cu un muzician din comunitatea ta, pe care îl cunoști sau îți sugerează alte modalități de a face cântatul parte din viața ta de zi cu zi.

Așadar, tu ai decis că acesta este visul tău, simți o Chemare în acest sens.

Ceea ce va sta în calea ta vor fi credințele tale limitative și lipsa determinării în a trece la acțiuni concrete, în a păși pe acest drum. (Lee Harris) Traducerea Mihaela Dan

Sunt o mulțime de oameni care au un vis/ o viziune măreață, dar care după ani de zile sunt în aceeași fază în care au doar viziunea.

Este ușor să rămâi în planul ideilor, să discuți despre viziunile/visurile tale, să vorbești despre ce s-ar putea face într-o direcție sau alta, despre posibilități nelimitate.

Ca să mergi mai departe pe calea care înseamnă împlinirea visurilor/ intențiilor tale este nevoie însă să acționezi, să ieși din spațiul ideilor și să revii în Acum, în viața ta reală actuală. Este necesar să recunoști care este realitatea ta actuală, ca să știi de unde pleci.

Mulți oameni nu vor să facă asta, nu sunt pregătiți să facă asta, pentru că se vor confrunta cu credințele lor limitative, cu nesiguranțele lor, cu credința că nu sunt suficient de buni, că e prea târziu pentru ei, că nu vor reuși niciodată așa ceva, etc.

Ca să poți merge mai departe, este necesar să te uiți în interiorul tău și să cureți/eliberezi acele credințe/tipare limitative care te țin pe loc.

Așadar, ai o anumită viziune/idee, legată de ceea ce vezi pentru VIITORUL tău.

Ai anumite credințe/tipare limitative, care sunt legate de experiențele/ traumele din TRECUT.

Și decizi ce acțiuni/pași concreți poți face ÎN PREZENT, pentru a înainta pe calea care înseamnă împlinirea visului tău. (Lee Harris) Traducerea Mihaela Dan

Mulți oameni au impresia că dacă ai o anumită viziune care te entuziasmează, transformarea ei în realitate este un proces care se derulează cu ușurință.

Transformarea unei viziuni în realitate este un proces continuu de creștere, în care vei ieși iar și iar din zona ta de confort, în care te vei schimba tu, ca ființă și vei face schimbări și în viața ta. O să existe întotdeauna un grad de disconfort în acest proces, pentru că vei trece prin situații provocatoare, vei avea de luat decizii care te vor scoate din rutinele tale.

Ghidarea ta interioară îți oferă viziunea, însă depinde de tine să faci pașii necesari, să iei deciziile aferente, ca să înaintezi pe cale, să transformi în realitate acea viziune.

Ghidarea ta interioară te împinge mereu să crești/evoluezi, nu să rămâi în zona de confort. (Lee Harris) Traducerea Mihaela Dan

Ghidarea ta interioară este ca un foc interior, simți un impuls puternic care, spre exemplu, poate fi ceva de genul: „Vreau să-mi spun adevărul! Nu mai sunt dispus să mă neg pe mine însumi!”/ „Vreau să trăiesc altfel. Modul în care am trăit până acum nu mă mai reprezintă”, etc.

Și poate fi ceva mai puțin grandios, cum ar fi să decizi să-ți spui adevărul în fața părinților sau să-i spui un anumit lucru unui prieten/coleg și simți o oarecare frică/ anxietate/ nesiguranță în a face asta, pentru că până acum nu ai spus niciodată nimic, ai preferat să taci, ca să nu superi pe nimeni.

Poate că simți adânc în interiorul tău: „Gata, nu mai tac! Pur și simplu nu mai pot să tac” și te-ai gândit în ce formă să o spui, astfel încât persoana respectivă să nu se simtă atacată, să o formulezi într-un mod cât mai echilibrat. Simți o stare de agitație la gândul că vei spune acel lucru persoanei în cauză, însă ai decis că nu mai vrei/poți să taci.

Simplul fapt că tu spui acel lucru, că îți asculți ghidarea interioară, produce o schimbare importantă în tine.

La început este ceva ce ne sperie, însă pe măsură ce ne ascultăm mai des ghidarea interioară, căpătăm tot mai mult curaj și tot mai multă încredere în noi înșine. (Lee Harris) Traducerea Mihaela Dan

Ghidarea interioară aduce Noul în viața ta.

Noi toți am fost programați să rămânem în zona de confort, ne place să avem o anumită siguranță/ stabilitate, ni se pare că asta este important.

Poate că pentru unii dintre voi „stabilitatea” înseamnă să puteți sta în liniște cu voi înșivă, să vă găsiți echilibrul interior, însă pentru mulți oameni, siguranța și stabilitatea sunt ceva după care aleargă tot timpul, un obiectiv pentru care încă „se luptă”.

Atunci când îți urmezi ghidarea interioară tu capitulezi și te lași condus de ceva mult mai înalt decât mintea ta umană.

Sufletul vostru are pentru voi un Plan mult mai complex decât este capabilă mintea voastră umană să înțeleagă. Sufletul vostru vă ghidează permanent în sensul evoluției voastre. Sufletul vostru vă ghidează, printre altele, și către Misiuni de vibrație din ce în ce mai înaltă.

Când îți asculți ghidarea interioară nu mai ești preocupat de siguranța 3D/ stabilitatea 3D; schimbarea este o constantă în viața ta, Necunoscutul/ Noul este o constantă în viața ta. De aceea te și simți atât de viu. (Lee Harris) Traducerea Mihaela Dan

Noi putem să facem același lucru iar și iar în viața noastră, să ne învârtim în zona noastră de confort, însă la un moment dat Universul ne va da brânci în afara acelei zone.

Alternativa este ca noi să invităm de bună voie Noul în viața noastră – în doze mai mici sau mai mari.

De multe ori oamenii mă întreabă: „Și de unde știu că o să iasă bine, dacă îmi urmez intuiția?”

Ei bine, depinde de perspectiva din care privești lucrurile. Nu se pune problema că a ieșit „bine” sau „rău”, pentru că lucrurile se schimbă pe măsură ce tu faci pași înainte pe Cale. Chiar dacă ai deviat puțin de la traseu, ghidarea ta interioară este ca un GPS și te va reorienta, pentru a reveni pe acel traseu, deci tot ce ai de făcut este să o asculți în continuare.

Am auzit atâția oameni spunând: „Of, ar fi trebuit să-mi ascult intuiția! Știam că nu trebuia să fac asta…”.

Și eu am spus uneori asta. Și știți ce m-au învățat acel gen de experiențe? M-au învățat să am mai multă încredere în intuiția mea, indiferent ce spune mintea mea. Și data următoare când intuiția îmi spunea ceva, o ascultam, fiindcă îmi aminteam cum a fost când nu am ascultat-o, știam că am regretat că nu am ascultat-o.

Așadar, chiar dacă s-a întâmplat să nu vă ascultați intuiția, nu vă faceți probleme, începeți să o ascultați și ea vă va redirecționa pentru a reveni pe traseu, nu este nicio problemă.

Nu vă temeți că ați ratat nu știu ce oportunitate, fiindcă nu v-ați ascultat intuiția. Dacă o oportunitate era pentru voi, intuiția voastră vă va ghida din nou către ea.

Dacă ceva este menit pentru voi, nu aveți cum să ratați acea oportunitate. (Lee Harris) Traducerea Mihaela Dan

Unii oameni se înflăcărează la ideea asta cu sufletele pereche, însă, de fapt, dacă o anumită persoană iese din viața ta, există alte variante care îți sunt disponibile, care rezonează cu tine.

De-a lungul vieții poți să ai conexiuni cu diverse persoane, cu altele nu ai nicio conexiune, dar nu poți rata conexiunea cu persoanele care sunt menite să facă parte din viața ta.

Nu poți „da greș”, dacă îți asculți ghidarea interioară.

Și la început poți nota undeva ce semne/mesaje ți-a dat ghidarea interioară și ce s-a întâmplat când ai ascultat sau n-ai ascultat acele îndrumări – poți fi ca un gen de cercetător care studiază cât de precise au fost îndrumările oferite de ghidarea interioară.

Așa te poți convinge dacă merită să ai încredere în ea sau nu, în caz că ai dubii. (Lee Harris) Traducerea Mihaela Dan

Am văzut oameni care se judecă foarte dur pentru faptul că au avut parte de o revelație/un mesaj intuitiv în urmă cu 2 ani, de exemplu, dar nu au reușit să pună în practică/ facă acel lucru, deși s-au chinuit, au încercat în fel și chip.

Dacă drumul către a împlini un anumită viziune este o luptă/un chin continuu, este foarte posibil ca noi să nu sesizăm anumite elemente importante.

Și asta ne aduce la întrebarea „De unde știu când să acționez și când să aștept?”.

Cu cât lucrezi mai mult cu ghidarea ta interioară, cu atât simți mai clar rezonanța și respectiv disonanța cu oameni/ lucruri/ locuri/ proiecte/ idei/ activități, etc și cu atât mai mult știi când să spui „Da” și când să spui „Nu”/ „Nu încă”. Simți în corp.

Și este important să faci diferența între ce înseamnă să simți frică atunci când este vorba de a face un anumit lucru și să te simți îngrozit de ideea de a face acel lucru.

Dacă ghidarea mea interioară îmi spune să fac un anumit lucru și eu simt o oarecare frică, fiindcă asta înseamnă să ies din zona mea de confort, atunci știu că este o frică pe care este necesar să o depășesc, să-mi fac curaj și să îmi ascult ghidarea interioară.

Dacă însă sunt îngrozit de o anumită viziune/ îndrumare primită de la ghidarea mea interioară sau dacă inițial era vorba doar de frică și apoi, pe măsură ce acționez, devine groază, asta înseamnă că trupul meu nu este pregătit pentru acel lucru și este cazul să mă opresc. Acesta este un „Nu încă”.

Eu am primit acea îndrumare/ viziune, o iau în considerare, însă este necesar să îmi ascult/onorez corpul fizic. Dacă el nu este pregătit pentru asta, dacă este prea mult pentru el la acel moment, mă opresc și aștept până când corpul meu este pregătit.

Ghidarea mea interioară îmi spune ce vrea sufletul meu, însă corpul meu fizic este cel care mă poartă de-a lungul întregii vieți și este necesar să îl onorez ca atare.

Ca atare, când mi se întâmplă să simt că e vorba de mult mai mult decât frică, pun deoparte viziunea respectivă și o mai iau în calcul peste 3 luni, spre exemplu. Și este posibil ca la acel moment să simt că sunt pregătit să fac pași înainte, că nu mă mai îngrozește ideea de a face acel lucru.

Este ca atunci când tu încerci să forțezi niște oameni din apropierea ta să creadă ce crezi tu, deși ei au alte adevăruri și nu sunt pregătiți pentru a înțelege adevărul tău; încă nu sunt la acel nivel de Conștiință.

Dacă tu constatați că atunci când insiști ei sunt iritați, se enervează sau au reacții vehemente, acesta este un semn că fie abordarea ta nu este cea mai potrivită, fie încă nu este momentul pentru ei.

În mod similar, se poate întâmpla ca viziunea pe care o ai tu să fie una valoroasă, însă să nu fie momentul potrivit pentru a o pune în practică, lumea să nu fie încă pregătită pentru cartea pe care vrei să o scrii sau pentru proiectul pe care îl ai tu în minte.

Ca atare, nu te mai judeca pentru faptul că nu ți-ai realizat proiectul/ nu ai scris cartea. Poate că momentul potrivit pentru acel proiect/acea carte este anul următor.

Nu mai fiți atât de duri cu voi, mai ales când este vorba despre proiecte care implică și alte persoane, nu mai considerați că „nu sunteți suficient de buni/ pricepuți/ talentați/ muncitori” sau „nu sunteți capabili să faceți asta”; lucrurile se întâmplă atunci când este timpul să se întâmple! (Lee Harris) Traducerea Mihaela Dan

Vă ofer un instrument de lucru care este foarte simplu și care se numește „Testul corpului”.

Corpul nostru are o înțelepciune proprie.

Voi știți că, spre exemplu, se întâmplă să urmăriți o înregistrare cu o anumită persoană și simțiți în corp că sunteți atrași de ea, simțiți că rezonați cu ea. Nu e vorba neapărat de ceea ce spune, nu este o analiză a minții asupra lucrurilor pe care le spune, ci este energia acelei persoane pe care o simțiți, cu care rezonați, care vă dă o stare de bine. Simțiți că în ceea ce spune acea persoana este ceva ce vă ajută, este ceva ce susține evoluția voastră, că aveți ceva valoros de învățat de la ea.

De asemenea, corpul vostru vă transmite foarte clar când există o disonanță cu o anumită persoană, când acea persoană nu vă este benefică. Și simțiți asta de la început, nu aveți nevoie de mai mult timp pentru a constata dacă rezonați sau nu cu o altă persoană.

Iată, deci, Testul corpului:

*Gândește-te la două opțiuni legate de o anumită chestiune/situație din viața ta.

* Concentrează-ți atenția, pe rând, asupra fiecarei opțiuni, câte 30-60 de secunde.

* Observă care dintre cele două variante te-a făcut să te simți mai bine/ calm/ liniștit/ relaxat.

Și poate că unii dintre voi o să spună: „Nu simt nicio diferență, corpul meu nu îmi transmite nimic”.

O să vă demonstrez că de fapt, corpul vostru vă transmite mesaje și că voi simțiți aceste mesaje:

* Gândiți-vă 30-60 de secunde la o persoană cu care vă place mult să petreceți timp.

* Gândiți-vă 30-60 de secunde la o persoană cu care nu vă place deloc să petreceți timp.

*Observați cum vă simțiți în primul caz și cum vă simțiți în al doilea caz. Diferența este una semnificativă, iar corpul vostru v-o semnalează clar.

Poate că la început, când veți începe să monitorizați modul în care vă simțiți, diferențele dintre diverse variante vor fi unele subtile, însă pe măsură ce exersați, veți sesiza tot mai ușor aceste diferențe.

Vă recomand să folosiți cât mai des acest test, ca un joc, indiferent că este vorba despre alegeri minore sau alegeri importante pe care le faceți. Așa exersați, așa vă dezvoltați comunicarea cu corpul vostru.

De exemplu, puteți face testul când sunteți invitați la o petrecere.

În mod obișnuit, probabil că mulți dintre voi ați spune „Nu”, fiindcă nu vă plac petrecerile zgomotoase, cu muzica dată tare, nu vă place să fie lume multă, însă dacă faceți verificarea (opțiunea 1 – „Stau acasă și mă uit la un film”; opțiunea 2 – „Merg la petrecere”), este posibil să constatați uneori că, de fapt, corpul vostru vă spune că preferă opțiunea 2. Și voi o să spuneți „Nu-mi convine deloc, mie nu îmi plac petrecerile!” și o să simțiți că sunteți scoși din zona de confort.

Partea bună la petreceri este că poți să pleci oricând, dacă nu te simți bine acolo; partea interesantă este că poți descoperi că ghidarea ta interioară te-a împins să mergi la acea petrecere cu un rost. (Lee Harris) Traducerea Mihaela Dan

Nu lăsa niciodată aceleași persoane, mai ales din cercul tău de familie, să îți provoace durere de mai multe ori. Împăcarea este un act de noblețe, dar a permite aceleași răni să se repete este doar naivitate.

A ierta este un gest înalt, dar a te lăsa din nou rănit de cei care ți-au făcut rău nu este doar un semn de slăbiciune, ci și de lipsă de auto-respect. Cine te-a rănit o dată ar putea regreta, însă cei care îți provoacă durere repetat nu fac altceva decât să creadă că ai o inimă prea mare și că îi vei ierta mereu.

Iertarea este o alegere pe care o faci din iubire și înțelepciune, dar încrederea este un dar prețios, pe care nu ar trebui să-l oferi celor care l-au trădat deja de prea multe ori. Nu risca să îți risipești energia și încrederea pe aceleași persoane care ți-au demonstrat că nu o merită.

A acorda o a doua șansă este un act de înțelegere, dar a oferi o posibilitate fără limită este doar un drum care duce către auto-sfidare. Ai grijă să nu te rănești pe tine însuți în încercarea de a salva relații care te distrug. (Jurnalul unei fete )

CUM SĂ RĂSPUNZI ATUNCI CÂND ALTCINEVA ÎȚI SPUNE „Mulțumesc !!! ”

(explicatie energetica)

"Astăzi îți propun să faci un mic gest.

Acela de a oferi un răspuns armonios de fiecare dată când altcineva îți adresează un „Mulțumesc!”.

Pentru început hai să stabilim cum răspunzi tu în acest moment atunci când altcineva îți spune „Mulțumesc!”.

Pentru că este un răspuns automat, am pregătit mai jos câteva variante.

Imaginează-ți că eu tocmai ți-am adresat un sincer „Mulțumesc!”.

Prin care dintre variantele de mai jos îți vine să răspunzi ?!

a) cu plăcere

b) nu ai pentru ce

c) pentru nimic

d) cu drag

e) și eu îți Mulțumesc !!!

f) nici una din variantele de mai sus

Dacă răspunzi diferit în funcție de context, nu-i nicio problemă.

Poți alege din lista de mai sus mai multe răspunsuri.

Fiecare dintre răspunsurile de mai sus, are un substrat energetic pe care îl voi detalia în cele ce urmează.

Țin să precizez că felul în care răspunzi tu acum, atunci când altcineva îți spune mulțumesc, nu este corect sau greșit.

Felul în care răspunzi este pur și simplu o alegere.

Prin răspuns însă, tu imprimi o anumită direcție energiei care vine înspre tine.

„Cuvintele sunt energie.

Tot ceea ce te înconjoară este energie, iar cuvintele nu fac excepție. Ele sunt chiar forme primare de energie.

Nu trebuie să te gândești prea mult pentru a-ți da seama de asta.

Atunci când spui un cuvânt, emiți un sunet.

Sunetul înseamnă vibrație, iar vibrația înseamnă energie.

De fiecare dată când spui cuvinte, eliberezi energie.

De fiecare dată când vorbești emiți energie înspre exterior.”

La fel, de fiecare dată când ți se vorbește, interlocutorul trimite energie înspre tine.

Fiecare mulțumesc care îți este adresat, are energia lui caracteristică.

Prin felul în care răspunzi acestei energii te poți afla în una din următoarele situații:

o blochezi

o accepți

o accepți și o reflectezi

Posibilitățile fiind clare, în cele ce urmează o să le detaliez pe fiecare în parte:

1. Blocarea energiei

Asta se întâmplă atunci când răspunzi unui mulțumesc prin

b) nu ai pentru ce sau

c) pentru nimic.

Săgeata albastră din poza este o undă de energie armonioasă. Vibrația cuvântului „Mulțumesc!” este una înaltă. Este o alegere total nepotrivită să construiești acel zid din cărămizi printr-un „nu ai pentru ce” sau un „pentru nimic”.

O anumită cantitate de energie cu o vibrație înaltă vine înspre tine, iar tu iei decizia de a o bloca.

De ce ai face asta?

Mulți oameni fac asta pentru că nu se iubesc și nici nu se respectă pe ei înșiși.

Învață să accepți cu recunoștință propunerea altcuiva de a-ți oferi ceva.

Indiferent dacă este vorba despre un „Mulțumesc!”, un biscuite, o sumă de bani, un zâmbet sau orice altceva.

Nimic nu este întâmplător.

Primește cu bucurie energia care vine înspre tine.

Nu uita că tu ai atras-o și acționează ca atare.

2. Acceptarea energiei

Asta se întâmplă atunci când răspunzi unui mulțumesc prin

d) cu drag sau

a) cu plăcere.

Aceasta este modalitatea prin care îți arăți deschiderea înspre a primi energia care tocmai a fost îndreptată către tine.

Te felicit dacă răspunzi în acest fel atunci când altcineva îți adresează un „Mulțumesc!”.

Asta înseamnă că adopți o atitudine deschisă în relațiile cu ceilalți, ceea ce este extraordinar.

Îndrăznesc să spun că 99% dintre oameni răspund fie acceptând energia, fie blocând-o așa cum am descris în primele două puncte. Ceva cu adevărat magic se întâmplă într-o a treia posibilă situație despre care urmează să îți vorbesc în continuare.

3. Acceptarea și reflectarea energiei

Asta se întâmplă atunci când răspunzi prin „și eu îți mulțumesc!”.

Are loc închiderea unei bucle.

Cu acest răspuns permiți energiei să facă ceea ce îi place ei cel mai mult, și anume să se afle în mișcare.

Masaru Emoto a obținut cel mai frumos cristal de apă, atunci când a lipit pe un recipient eticheta pe care era scris „Iubire și recunoștință”. De ce?

Fiindcă recunoștința vine ca un răspuns iubirii.

Plasând atât iubirea cât și recunoștința în același context, cercul se închide armonios.

Între tine și oricare altă persoană de pe acest pământ există o legătură subtilă.

Totul, dar absolut totul este interconectat.

Răspunzând unui „Mulțumesc” prin „și eu îți mulțumesc” închizi armonios cercul.

Te folosești de un canal de conexiune deja existent pentru a amplifica la maxim unda energetică armonioasă care inițial a fost îndreptată către tine.

Minunat este faptul că nu pierzi nimic, ci înmulțești instant ceea ce îți este oferit.

Un gând de final!

Invitația mea pentru tine este ca începând de astăzi, de fiecare dată când cineva îți spune „Mulțumesc”, tu să răspunzi prin „și eu îți mulțumesc” amplificând astfel energia.

Renunță la a mai bloca energia armonioasă care vine înspre tine. Începe de astăzi să o accepți înmulțind-o." (Alina Buleu)

Abilitățile voastre intuitive cresc acum. Tot mai mulți dintre voi simțiți asta.

Voi simțiți adevărul, știți adevărul și vă rostiți adevărul.

Și acest lucru îi va afecta/schimba și pe cei din jurul vostru.

Voi simțiți întotdeauna energia/ emoțiile altora. Nu aveți nevoie să nevoie să ascultați cuvintele lor, nu vă lăsați impresionați de felul în care se prezintă; voi le „citiți” energia și simțiți ce este în interiorul lor.

A venit timpul ca oamenii să se reconecteze cu intuiția lor și să o asculte/ urmeze; și este responsabilitatea fiecăruia să facă asta, fiindcă nu o poate face altcineva în locul tău. (Lee Harris) Traducerea Mihaela Dan

La început, unul dintre lucrurile care ne preocupă când este vorba despre intuiția noastră este teama că greșim, că nu descifrăm „corect” mesajul pe care îl primim de la ghidarea interioară, că nu înțelegem bine și riscăm să facem alegeri „greșite”.

De asemenea, dacă alte persoane ne cer o părere, ne e teamă că dacă le oferim ghidări intuitive, riscăm să îi îndrumăm greșit și nu vrem să facem asta, așa că preferăm să nu spunem nimic.

De multe ori, când organizez cursuri sau seminarii și se discută despre această chestiune, îi întreb pe participanți: „Câți dintre voi aveți amintiri din vieți anterioare în care ați fost arși pe rug sau omorâți în diverse moduri pentru că erați considerați vrăjitori sau dacă nu aveți amintiri din acele vieți, simțiți adânc în interiorul vostru că ați pățit așa ceva, pentru că aveați abilități extrasenzoriale, iar ceilalți vă considerau vrăjitori?”. Și este uimitor cât de mulți oameni ridică mâna.

De aceea unii dintre noi au mari rezerve în a face pasul în față, în a-și rosti adevărul, în a-și arăta abilitățile. Adânc în interiorul lor, ei își amintesc ce au pățit în viețile anterioare, pentru că aveau niște abilități pe care cei din jur nu le aveau și nu le înțelegeau.

Pe de altă parte, cei care nu au avut parte de așa ceva în vieți anterioare percep acea frică din memoria colectivă, cu privire la ce li se întâmpla în trecut „vrăjitoarelor”.

Ceea ce se întâmplă acum pe planetă este foarte intens, ies la suprafața energii foarte puternice la nivel colectiv și noi le percepem - de aceea este posibil ca uneori, ceva minor să declanșeze în noi o frică/panică despre care suntem conștienți că este irațională, că este mult disproporționată în raport cu situația care pare că a produs-o.

Alteori niște lucruri minore ne aduc într-o stare de disperare exagerată în raport cu ceea ce s-a întâmplat - și asta este pentru că noi preluăm energiile/emoțiile colectivului.

Mulți dintre noi încă mai avem momente în care simțim foarte intens că nu suntem suficient de buni, că nu avem valoare, etc – de cele mai multe ori, sunt energiile pe care le-am preluat de la cei din jur. De aceea avem rezerve în a ne baza pe ghidarea noastră interioară.

Cât privește intuițiile pe care le împărtășiți altora (persoane care vă cer o opinie sau clienți cu care lucrați), ca să nu vă mai temeți că îi îndrumați „greșit” pe ceilalți, vă sugerez să precizați întotdeauna ceva de genul „Asta este ceea ce simt eu, însă nu este Adevărul absolut. Observă dacă rezonează cu tine sau nu și decide în consecință”.

Dacă teama că greșiți vă determină să nu le spuneți nimic, luați în considerare faptul că astfel, există riscul să nu le spuneți acelor oameni niște lucruri care chiar le-ar fi de folos.

Dacă tu nu exersezi, dacă nu-ți asculți intuiția, de frică să nu cumva să „greșești”, nu ai cum să o dezvolți. (Lee Harris) Traducerea Mihaela Dan

"Mulți oameni cred că „empatie” înseamnă „simpatie” sau „milă”.

De fapt, nu sunt același lucru.

Când „îți este milă” de cineva înseamnă că tu îl privești de sus pe acel om, te plasezi într-o poziție de superioritate.

Chestia asta cu milă/ empatie este cam ca raportul obsesie/ iubire.

Noi, oamenii, am crezut pentru mult timp că obsesia pentru o persoană înseamnă „iubire”. Ni s-a indus această idee în nenumărate moduri, inclusiv prin filme și muzică în care se vorbește despre „adevărata iubire” și ni se arată un comportament obsesiv, în care te agați de cealaltă persoană și nu mai ești dispus să-i dai drumul.

Ni s-a indus convingerea că așa te comporți dacă iubești, că asta este o dovadă de iubire.

Pe de altă parte, până acum, noi, oamenii, înțelegeam să ne manifestăm „simpatia” față de o altă persoană arătându-ne triști când aceasta era tristă, plângându-i de milă și dându-i dreptate atunci când aceasta se plângea „ce mult rău i-a făcut X” sau „cum i-a distrus viața Y” sau cum „din cauza lui Z nu poate ea să….. “; de fapt, noi nu făceam decât să-i întărim acelei persoane convingerea că este o victimă și că alții sunt vinovați pentru ceea ce simte/ i se întâmplă ei.

Mai nou, însă, unii dintre noi o să ne manifestăm empatia față de o astfel de persoană spunându-i că înțelegem cum se simte, dar în opinia noastră, nu este vina lui X, Y sau Z pentru modul în care se simte ea/ ceea ce i se întâmplă ei, o să-i spunem că joacă în tiparul victimei și că poate alege să iasă din acel tipar.

În opinia mea, adevărata empatie înseamnă, printre altele, să ajuți acel om să-și conștientizeze puterea personală și să-l încurajezi să-și asume responsabilitatea pentru propria viață, nu să-i întărești convingerea că este o victimă și că alții sunt de vină pentru modul în care simte/ ce i se întâmplă.

Dacă tu ții la un om, dacă îi vrei binele, de ce i-ai întări convingerea că este o victimă și că alții sunt de vină pentru ce i se întâmplă, de ce i-ai întări convingerea că este neputincios, că modul în care se simte depinde de comportamentul altora? De ce nu l-ai ajuta să iasă din tiparul victimei și să-și asume puterea personală, să devină o Versiune mai Bună a sa?

Pe măsură ce ne accesăm tot mai mult capacitatea de a simți empatie se va schimba radical modul în care îi privim pe alții, modul în care ne comportăm cu alții, modul în care îi simțim pe ceilalți. Ne vom deschide inima unul în fața altuia, iar modul în care ne comportăm/ comunicăm unul cu celălalt se va schimba radical." (Jason Estes) Traducerea Mihaela Dan

Uneori, visele noastre reprezintă un amalgam de lucruri care ne-au preocupat în cursul zilei anterioare sau lucruri la care ne gândim/ care ne preocupă de ceva timp și subconștientul nostru încearcă să lucreze cu ele în timp ce dormim.

Alteori, poate fi ceva legat de un subiect care ne preocupă, combinat cu inspirații de nivel vibrațional mai înalt, informații pe care nu le-am accesat în starea de veghe și care ne sunt „livrate” în timpul somnului.

De asemenea, pot fi informații care ne sunt furnizate ca urmare a comunicării cu aspecte ale noastre mai înalte vibrațional sau cu diverse entități de Lumină, îngeri păzitori, etc.

Când visăm, noi nu suntem în 3D, ci în general suntem în 4D, iar unii dintre noi suntem în 5D și chiar „mai sus” de 5D. De aceea, atunci când visăm ni se pot livra mai ușor informații de vibrație înaltă, decât atunci când suntem în stare de veghe, când mintea noastră se blochează, fiindcă nu poate „decodifica” acest gen de informații, nu le poate cuprinde.

În vis ești mai deschis la informațiile de vibrație înaltă. (Magenta Pixie) Traducerea Mihaela Dan

Voi ați venit pe Pământ în corp uman ca să susțineți Ascensiunea umanității, ca să transmutați în Lumină energiile de vibrație joasă din câmpul colectiv.

Nu puteți să le transmutați dacă nu le simțiți pe deplin. Ca atare, de ce vă judecați pentru faptul că vă permiteți să simțiți pe deplin aceste energii și că uneori, ele vă copleșesc?

Cei mai mulți oameni nu au curajul să-și permită să-și simtă emoțiile.

Voi vă permiteți să vă simțiți și propriile emoții, dar și pe cele ale altora.

Înțelegeți cât de curajoși sunteți?

Și dacă uneori simțiți că nu mai puteți, luați-vă timpul de care aveți nevoie ca să vă reveniți/ încărcați bateriile – îndepărtați-vă de ceilalți, închideți telefoanele, închideți televizorele, petreceți timp cu voi înșivă, odihniți-vă, ieșiți în natură, faceți ceva ce vă place.

Luați o pauză de câte ori simțiți că aveți nevoie de o pauză! (Lorie Ladd) Traducerea Mihaela Dan

Foarte mulți oameni au acum îndoieli cu privire la foarte multe lucruri – au îndoieli cu privire la ei înșiși, cu privire la lucrurile pe care le credeau adevărate până acum, cu privire la acțiunile/ reacțiile/ răspunsurile/ relațiile/ slujbele lor, cu privire la mesajele pe care le primesc de la ghizii lor spirituali, etc.

Ceea ce facem noi acum nu este doar o curățare energetică și o creștere vibrațională, ci învățăm și cum să intrăm în interior ca să ne aflăm propriul adevăr/ propriile răspunsuri, pe baza rezonanței, în loc să căutăm răspunsuri în exterior.

Intrăm în interior ca să aflăm cine suntem noi cu adevărat, ca să descoperim ce simțim că rezonează cu noi, ce simțim că este adevărat pentru noi, ce simțim că este benefic pentru noi. Nu ce cred alții că „trebuie” făcut, nu ce cred alții să „e bine”/ „e benefic”, nu ce cred alții că e „adevărat”; ce simțim noi că este adevărat pentru noi. Ce vrem noi, ce rezonează cu noi, care simțim noi că este răspunsul potrivit/ benefic în acea situație, cum considerăm noi că putem avea grijă de noi înșine.

Sunt sigură că mulți dintre voi simțiți că sunteți singurul din anturajul/ comunitatea voastră care crede anumite lucruri, care se comportă într-un anumit fel, care funcționează într-un anumit fel, care vede dincolo de aparențe. Voi constatați că sunt o mulțime de oameni în jurul vostru care nu pot înțelege ce înțelegeți voi, nu văd ce vedeți voi, nu cred ce credeți voi, care se lasă păcăliți de propaganda intensă care se face pe anumite subiecte și de „informațiile oficiale” care sunt date publicității. (Lorie Ladd) Traducerea Mihaela Dan

Nu contează ce se întâmplă în jurul vostru, nu contează ce cred cei din jurul vostru, voi urmați-vă Calea cu curaj, intrați în interiorul vostru și aflați-vă acolo adevărurile personale, ascultați-vă rezonanța, indiferent cât de mulți sunt cei care cred cu totul altceva decât credeți voi!

Noi nu am venit aici ca să-i urmăm/copiem pe alții, ci ca să funcționăm ca ființe suverane, care își rostesc și își onorează propriul adevăr. Și împreună, toți oamenii, funcționând ca ființe suverane, formăm un colectiv/ umanitatea.

Poate că sunt oameni cu care rezonăm, cu care împărtășim interese/ pasiuni/ valori comune, însă noi suntem ființe unice, suntem diferiți unii de ceilalți. Și parte din procesul Ascensiunii, din procesul de creștere ca nivel de Conștiință, este faptul că ieșim din „turmă”, că ne rostim adevărul personal, chiar dacă este diferit de ceea ce cred alții și că ne onorăm adevărul prin alegerile pe care le facem, indiferent ce cred/ spun/ fac alții. Iar asta este o schimbare masivă, fiindcă noi ne-am luat adevărurile din exterior, nu am fost învățați să ne uităm în interior pentru a ne afla propriul adevăr/ propriile răspunsuri.

Noi învățăm acum să funcționăm ca ființe energetice, să ne conectăm cu Sinele nostru Superior/ ghidarea noastră interioară, în loc să ne conectăm cu persoane/ experți/ instituții care ne oferă „adevăruri”/ răspunsuri 3D, care susțin programarea la care am fost supuși.

Adevărurile/ răspunsurile 3D care ne sunt oferite din exterior au sens/ logică pentru mintea 3D, e ușor să ne lăsăm convinși, fiindcă am trăit toată viața în baza programării 3D; ele ne țin în zona nostră de confort. Însă oamenii se trezesc, încep să aibă dubii cu privire la „adevărurile” care le sunt servite din exterior, simt că nu mai rezonează cu acestea și încep să-și pună întrebări și să-și găsească propriile răspunsuri. Încep să înțeleagă că ei sunt mai mult decât niște „simpli oameni” și că există mai mult decât Matricea 3D în care au trăit până acum. (Lorie Ladd) Traducerea Mihaela Dan

Este necesar să începem să avem încredere în Sinele nostru Superior, să să avem încredere în noi înșine, să avem încredere în ce simțim noi că e „adevărat”, nu în ce ne spun alții că e „adevărat”.

Putem accepta faptul că ceea ce spun alții că „este adevărul” e adevărul lor, dar asta nu înseamnă că este și adevărul nostru.

Poate că unele dintre adevărurile altor persoane rezonează cu noi, dar asta nu înseamnă că toate adevărurile lor rezonează cu noi. Și ca atare, învățăm să spunem „Nu. Ăsta nu este adevărul meu”. Și învățăm cum să ne dăm seama care este adevărul nostru, uitându-ne în interior, nu în exterior.

La început este mai dificil, ești nesigur, ești confuz. Ai fost învățat încă de mic să crezi ce ți se spune că „e adevărat”, să-ți cauți în exterior răspunsurile, să iei de bun ce îți spun alții că „trebuie” să faci, că „e bine” să faci. Ai funcționat din spațiul egoului și deodată, totul se schimbă – nu te mai uiți în exterior, te uiți în interior și observi ce simți, ce rezonează cu tine și ce nu rezonează, ce îți dă o stare de bine și ce îți dă o stare de rău. Începi să înțelegi că nu e vorba despre ce vor/ cred/ simt alții, ci este vorba despre ce vrei/ crezi/ simți tu. Iar la început te descurajează faptul că toți ceilalți au aceleași credințe/ tipare/ adevăruri 3D pe care le aveai și tu în trecut și nu ai curajul să fii diferit, îți ascunzi dubiile/ reținerile și mai apoi, îți ascunzi adevărurile care sunt diferite de ale lor. Preferi să nu spui nimic, să nu faci opinie separată, să nu tulburi apele spunându-ți adevărul.

Numai că acum oamenii nu mai pot să tacă, nu mai vor să se ascundă.

Noi învățăm acum să ne rostim adevărul, să ne manifestăm ca ființe suverane, în timp ce respectăm/ onorăm adevărurile celorlalți. (Lorie Ladd) Traducerea Mihaela Dan

Corpul vostru fizic este ca un aspirator energetic, capabil să alchimizeze/ transmute în Lumină energiile de vibrație joasă.

Știți că uneori voi curățați energiile de vibrație joasă din interiorul vostru, iar alteori curățați energiile de vibrație joasă de la nivel colectiv.

Este posibil ca unii dintre voi să simtă că în aceste zile, corpul vostru fizic se comportă într-un mod care nu s-a mai comportat niciodată până acum. De exemplu:

*timp de 3 ore ești complet epuizat, după care te simți bine câteva ore, după care alte 4 ore ești iarăși epuizat;

*nu poți dormi deloc sau dormi foarte mult, comparativ cu programul tău obișnuit de somn;

*simți că abia te poți mișca, îți simți corpul foarte greu, de parcă ai avea înăuntru pietre de moară;

*simți emoții puternice, care te copleșesc.

Ceea ce se întâmplă, de fapt, este că trupul vostru absoarbe și „digeră” foarte multe energii de vibrație joasă din jur; și e posibil să le simțiți cum se agită în interiorul vostru, să simțiți ca un vârtej energetic – așa sunt ele transmutate în Lumină. Și asta se întâmplă pentru că trupul vostru are un nivel de vibrație mai înalt decât energiile din câmpul colectiv și ca atare, poate fi folosit ca un gen de „aspirator energetic”.

Acesta este unul dintre motivele pentru care voi vă aflați pe Pământ, în această viața umană – ca să vă folosiți corpul fizic pentru a contribui și în acest fel la curățarea energiilor de vibrație joasă de la nivel colectiv și implicit, la creșterea vibrației la nivel colectiv.

Noi „aspirăm” în corpul nostru fizic energiile de vibrație joasă din jur și le transmutăm în Lumină. Și în cazul meu, nu am simțit doar emoțiile de vibrație joasă „aspirate”, ci am simțit și „greutatea” acestor energii în corpul fizic.

Așadar, dacă îți simți corpul „greu”, dacă te simți copleșit de emoții, dacă simți că oasele te dor de parcă ar fi pe cale să se rupă, că ești epuizat, unul dintre motive poate fi acela că tu cureți energii de vibrație joasă pentru colectiv.

În acest context, este necesar să aveți grijă de voi înșivă zilele acestea. Nu vă forțați să duceți mai mult decât puteți duce, nu vă implicați în jocuri 3D, nu urmăriți informații/ înregistrări/ postări care vă scufundă în energiile 3D, nu mergeți în locuri în care știți că va fi aglomerație/ zgomot puternic.

Aveți grijă de voi înșivă în orice mod puteți, protejați-vă, odihniți-vă, astfel încât corpul vostru să poate procesa energiile de vibrație joasă pe care deja le-a „aspirat” din câmpul colectiv. (Lorie Ladd) Traducerea Mihaela Dan

Corpul vostru fizic este ca un aspirator energetic, capabil să alchimizeze/ transmute în Lumină energiile de vibrație joasă.

Știți că uneori voi curățați energiile de vibrație joasă din interiorul vostru, iar alteori curățați energiile de vibrație joasă de la nivel colectiv.

Este posibil ca unii dintre voi să simtă că în aceste zile, corpul vostru fizic se comportă într-un mod care nu s-a mai comportat niciodată până acum. De exemplu:

*timp de 3 ore ești complet epuizat, după care te simți bine câteva ore, după care alte 4 ore ești iarăși epuizat;

*nu poți dormi deloc sau dormi foarte mult, comparativ cu programul tău obișnuit de somn;

*simți că abia te poți mișca, îți simți corpul foarte greu, de parcă ai avea înăuntru pietre de moară;

*simți emoții puternice, care te copleșesc.

Ceea ce se întâmplă, de fapt, este că trupul vostru absoarbe și „digeră” foarte multe energii de vibrație joasă din jur; și e posibil să le simțiți cum se agită în interiorul vostru, să simțiți ca un vârtej energetic – așa sunt ele transmutate în Lumină. Și asta se întâmplă pentru că trupul vostru are un nivel de vibrație mai înalt decât energiile din câmpul colectiv și ca atare, poate fi folosit ca un gen de „aspirator energetic”.

Acesta este unul dintre motivele pentru care voi vă aflați pe Pământ, în această viața umană – ca să vă folosiți corpul fizic pentru a contribui și în acest fel la curățarea energiilor de vibrație joasă de la nivel colectiv și implicit, la creșterea vibrației la nivel colectiv.

Noi „aspirăm” în corpul nostru fizic energiile de vibrație joasă din jur și le transmutăm în Lumină. Și în cazul meu, nu am simțit doar emoțiile de vibrație joasă „aspirate”, ci am simțit și „greutatea” acestor energii în corpul fizic.

Așadar, dacă îți simți corpul „greu”, dacă te simți copleșit de emoții, dacă simți că oasele te dor de parcă ar fi pe cale să se rupă, că ești epuizat, unul dintre motive poate fi acela că tu cureți energii de vibrație joasă pentru colectiv.

În acest context, este necesar să aveți grijă de voi înșivă zilele acestea. Nu vă forțați să duceți mai mult decât puteți duce, nu vă implicați în jocuri 3D, nu urmăriți informații/ înregistrări/ postări care vă scufundă în energiile 3D, nu mergeți în locuri în care știți că va fi aglomerație/ zgomot puternic.

Aveți grijă de voi înșivă în orice mod puteți, protejați-vă, odihniți-vă, astfel încât corpul vostru să poate procesa energiile de vibrație joasă pe care deja le-a „aspirat” din câmpul colectiv. (Lorie Ladd) Traducerea Mihaela Dan

Energiile care curg acum pe Pământ ne ajută să ne conectăm mai ușor cu ghizii noștri spirituali, cu Sinele nostru Superior. Iar atunci când ascultăm ghidarea oferită de aceștia, de multe ori, asta înseamnă să facem „saltul în gol”, să facem „saltul de credință”, fiindcă îndrumările lor nu au nicio logică/ niciun sens pentru mintea noastră umană. Însă atunci când faci acest „salt în gol” au loc unele dintre cele mai puternice activări.

Noi recepționăm mesajele transmise de Sinele nostru Superior și la nivel teoretic cunoaștem unele lucruri legate de spritualitate, însă când este vorba să le punem în practică, ne apucă frica. Egoul nostru intervine și încearcă să ne împiedice să ne urmăm ghidarea interioară.

Cu cât îți asculți mai mult ghidarea interioară - mai ales atunci când mintea ta consideră că nu are logică/ sens ceea ce vrei să faci -, cu atât mai clar vei simți această ghidare, cu atât mai mult crești vibrațional și îți activezi abilitățile de vibrație înaltă. Însă până vei ajunge să „vezi”/ „auzi” ghizii tăi spirituali, Sinele tău Superior sau alte entități de vibrație înaltă, este necesar să te bazezi doar pe ce simți, fiindcă așa comunică ele cu tine la început.

Nici ghizii tăi spirituali și nici Sinele tău Superior nu te „obligă” să faci ceva; ei doar îți dau indicii cu privire la ce este spre Binele tău să faci, fiindcă ei știu mult mai multe decât mintea ta umană. Ei văd în mai multe realități/ planuri/ Dimensiuni în același timp și știu ce va urma și ca atare, îți sugerează care este calea cea mai benefică pentru tine.

Însă pentru oameni este greu să facă saltul în gol, atunci când nu li se dă decât informația de genul „Fă asta” și nimic altceva, fără explicații, fără să știe ce va urma/ care va fi rezultatul acelui lucru. Însă așa funcționează lucrurile: ori ai încredere, ori nu ai. (Duncan Alexander) Traducerea Mihaela Dan

Cele mai puternice activări au loc atunci când faci saltul de credință, când îți asculți Sinele Superior în condițiile în care ești foarte vulnerabil.

Atunci când ne urmăm ghidarea, când avem credință nestrămutată, chiar dacă ne simțim foarte vulnerabili, Sinele Superior ne suprinde de fiecare dată - suntem recompensați într-un mod care depășește orice așteptări.

Atunci când facem „saltul în gol”, de fapt, noi transmitem ghizilor noștri spirituali și Sinelui nostru Superior mesajul: „Știu că sunteți lângă mine și am deplină încredere în voi, am deplină încredere în ghidarea pe care mi-o oferiți”.

Și există un feedback din partea lor: cu cât ai mai multă încredere în ghidarea pe care ți-o oferă, cu atât experiențele de care ai parte sunt mai frumoase și obții rezultate mai bune decât te așteptai.

Vă spun din experiența personală că absolut niciodată nu am primit o îndrumare care să nu fie spre Binele meu. Iar uneori, la început, primeam cate o ghidare care părea minții mele umane „o nebunie” - acum nimic nu mi se mai pare „o nebunie” - și nu mi se dădea nicio informație suplimentară, nu aveam nicio idee de ce este necesar să fac acel lucru, care va fi rezultatul, etc, însă făceam întotdeauna saltul de credință și apoi se întâmplau lucruri magice. (Duncan Alexander) Traducerea Mihaela Dan

Uneori noi avem rețineri în a urma ghidarea Sinelui Superior, pentru că asta presupune să le spunem „Nu” unor oameni apropiați, pe care nu vrem să-i supărăm. Dar Sinele nostru Superior ne transmite foarte clar: „Ieși din această situație/ relație, fiindcă nu mai servește Binelui tău!”, „Spune «Nu» acestei persoane, fiindcă ceea ce îți cere ea nu este aliniat cu adevărul tău!”.

A spune „Nu” înseamnă a-ți manifesta puterea personală și Suveranitatea personală, înseamnă a nu te implica în lucruri care nu rezonează cu tine, a nu tolera lucruri/ atitudini/ comportamente care sunt lipsite de respect la adresa ta. Și spui „Nu” dintr-un spațiu al echilibrului - fără ură, fără resentimente, fără certuri, fără patimă - la tot ceea ce îți insultă sufletul, la tot ceea ce nu este aliniat cu adevărul tău, ce nu este spre Binele tău.

Spui „Nu” minciunii, manipulării, distragerilor, abuzului, agresivității, etc.

Rămâneți permanent conectați cu ființa voastră autentică, luați toate deciziile bazându-vă pe rezonanța/ ghidarea voastră interioară și Călătoria voastră va fi mult mai distractivă! (Duncan Alexander) Traducerea Mihaela Dan

Observați la ce nivel vă aflați acum, comparativ cu anul 2020, cine sunteți acum, comparativ cu cine erați în 2020, care sunt valorile/ prioritățile voastre acum, comparativ cu valorile/ prioritățile voastre din 2020, care sunt adevărurile voastre (în diverse domenii) acum, comparativ cu adevărurile voastre din 2020.

Cei mai mulți dintre voi își pot da seama că a avut loc o schimbare masivă în ființa lor, în ultimii ani.

Observați cum ați depășit anumite obstacole, cum ați făcut față anumitor provocări, ce a funcționat și ce nu a mai funcționat pentru voi în ultimii ani.

Observați cum a evoluat situația în privința unor lucruri cu care ați simțit de ceva timp că nu mai rezonați, că nu vi se mai potrivesc – situația s- îmbunătățit sau dimpotrivă?

Folosiți-vă discernământul și observați ce s-a întâmplat când v-ați lăat conduși de ego și ce s-a întâmplat când ați urmat ghidarea Sinelui vostru Superior/ v-ați urmat rezonanța. (Duncan Alexander) Traducerea Mihaela Dan

Ceea ce pierdem de multe ori din vedere atunci când ieșim în lumea 3D, cu tot ceea ce se întâmplă în ea, cu toți acei oameni care fac cum știu ei mai bine de la nivelul de vibrație la care se află - așa cum și noi facem cum știm noi mai bine, de la nivelul de vibrație la care ne aflăm -, este să oferim mai multă Iubire, să oferim mai multă bunătate celor cu care interacționăm. Să facem mici gesturi de Iubire/ bunătate ori de câte ori putem. Să ne gândim cât mai des: „În loc să mă concentrez pe problemele mele, pe cât de rău mă simt/ îmi este mie, pe «cât de nedrept» este ceea ce mi se întâmplă mie, pe cât de mult mă irită faptul că trebuie să port mască în anumite locuri, etc, ce gesturi de Iubire/ bunătate pot face eu pentru alții?”.

Oferă un zâmbet, oferă o vorbă bună, fă ceea ce te simți inspirat să faci în situația respectivă, astfel încât acel om să simtă că este tratat cu Iubire/ bunătate! Gestul tău poate să schimbe în bine ziua acelui om, cuvintele tale pot avea efecte semnificative pentru acel om.

În această perioadă haotică, în care multe persoane trec prin momente/ stări dificile sau sunt tulburate/ afectate în diverse moduri de ceea ce se întâmplă, oamenii au nevoie mai mult ca oricând de Iubire. Iar noi suntem capabili să înțelegem asta și să le oferim asta.

Oferiți Iubire/ bunătate în orice fel puteți, prin gesturi oricât de „mărunte”, pentru că nu știți cât de mult poate conta pentru un altul un cuvânt/ gest de bunătate care vouă vi se pare că nu este mare lucru; nu știți cât de mare nevoie avea acel om de un cuvânt bun din partea cuiva!

Nu există gest de Iubire/ bunătate „neînsemnat“; fiecare cuvânt/gest de Iubire/ bunătate are la nivel energetic efectul unui bulgăre de zăpadă care se rostogolește și creează o adevărată avalanșă.

Atunci când faceți un mic gest de Iubire/ bunătate voi faceți un schimb energetic cu persoana cu care interacționați, îi oferiți energie de vibrație înaltă; cu cât faceți mai multe astfel de gesturi (indiferent cât de mici vi se par), cu atât voi împrăștiați mai multă Lumină. Acesta este unul dintre modurile în care noi schimbăm lumea în bine.

Nu vă mai concentrați doar pe situația voastră, pe problemele voastre, pe modul „nedrept” în care v-au tratat alții, pe grijile voastre; atunci când interacționați cu alți oameni amintiți-vă să îi tratați cu Iubire/bunătate! Gândiți-vă cât mai des cum puteți face pentru ca cel de lângă voi să se simtă puțin mai bine după ce ați interacționat cu el. Oricât de mărunt ar fi acel gest, faceți-l!

E atât de simplu, e atât de ușor, dar poate conta atât de mult pentru un alt om… (Lorie Ladd) Traducerea Mihaela Dan

SĂ ȘTII SĂ ASCULȚI ESTE O ARTĂ. AI TALENT?

Oamenii nu te ascultă cu adevărat. De cele mai multe ori nu înțeleg mesajul tău, ci vor auzi ce cred ei că vrei să spui și caută forma plăcută lor în care să îl spui. 

A asculta CU ADEVĂRAT ce spun ceilalți este o artă, iar un artist adevărat are nevoie de multă muncă pentru a ajunge acolo unde este: recunoscut pentru talentul său, apreciat pentru munca sa și admirat pentru ceea ce iese din mâinile lui. 

Oricine se poate apuca să picteze, dar nu oricine va ajunge la măiestria adevăratului artist.

Oricine se poate apuca să danseze, dar nu oricine va ajunge la măiestria celui care exprimă viața prin mișcare. 

Oricine se poate apuca să scrie. Dar nu oricine știe să exprime viața prin cuvintele așternute. Sunt atâția pe care îi auzi spunând „ehei, aș putea scrie o carte cu viața mea!”. Scrie, ce te împiedică? Nu te mai lăuda. Măcar povestește-mi câteva întâmplări care îți fac viața mai specială decât a altora. 

Dacă crezi că a repeta oricui „și eu aș putea face asta!”, indiferent despre ce este vorba, te va face mai bun, îți reamintesc că marii artiști sunt cunoscuți pentru munca lor dusă până la capăt, nu pentru că s-au lăudat că și ei pot face asta. Imaginează-ți că Michelangelo doar s-ar fi lăudat tuturor „mă, io pot picta și sculpta ce vor mușchii mei!”, dar n-ar fi făcut apoi nimic, nici n-ar fi pictat Capela Sixtină (tavanul ei), nici nu ar fi sculptat capodoperele pentru care este renumit și azi, la mai mult de 400 de ani după ce le-a creat. 

Ce vreau să spun cu această introducere mai lungă este că pentru a ajunge să fii sau să faci ceva cu adevărat, e nevoie să fii artist: să simți, să gândești, să te comporți și să trăiești ca el. Să știi că vrei să faci un lucru, să simți clar că îl poți face, să gândești pașii pentru a ajunge să începi acest drum, să rămâi concentrat pe ce vrei să devii și să trăiești așa din acel moment, nu să revii la vorbe goale. 

La fel este și cu ascultatul. Să știi să asculți este o artă. Și aici intră și cititul unui articol, a unei cărți sau urmărirea unei emisiuni: „asculți” autorul. Oamenii obișnuiți să nu asculte, să întrerupă tot timpul pe cei care le vorbesc, sunt și cei care nu pot citi un text până la capăt, îl parcurg în diagonală, apoi fie spun că l-au citit, fie spun că nu e interesant, că e prea lung (și atunci o carte cum e?) sau cei care după câteva minute întrerup emisiunea și găsesc motive puerile, gen „nu-mi place vocea, cum vorbește, cum gesticulează...”. 

De ce să devii artist în a-i asculta pe ceilalți?

Pentru că nu întâmplător ai întâlnit acea persoană, ai pus mâna pe acea carte, ți-a intrat pe flux exact acel articol sau ți-a intrat acel film la recomandări. Universul ne vorbește tuturor prin oameni. Trebuie să ne educăm să ascultăm.

Pentru că ai cerut semne și mesaje despre cum să rezolvi ceva în viața ta; ăsta e răspunsul. 

Pentru că dacă nu poți asculta pe cineva înseamnă că ești ca un copil: ești imatur și hiperactiv; nu te minuna atunci că cei din jur nu te vor lua în serios și te vor trata ca atare.

Pentru că dacă nu asculți pe nimeni cu adevărat, nu vei fi ascultat de nimeni cu adevărat. Ce dai, aia primești. 

A ști să asculți este o artă, și nu oricine poate ajunge artist, așa cum am scris mai sus. Pentru că a asculta cu artă înseamnă să vrei să auzi ceea ce spune celălalt și să îi înțelegi mesajul. Înseamnă să vrei să asculți muzica și să-i auzi mesajul. Înseamnă să vrei să cunoști omul cu adevărat, nu să îți faci o idee despre cum ar trebui să fie și nu este.

A ști să-ți asculți iubitul/iubita este o artă pentru că doar cine iubește știe să facă asta.

A ști să-ți asculți copilul este o artă pentru că înveți să-i vorbești limba, nu să i-o impui pe a ta; iar asta este iubire. 

A ști să-ți asculți intuiția este o artă pentru că aceea este vocea lui Dumnezeu; iar asta se numește iubire de sine. 

A ști să asculți este o artă, dar prea puțini își dezvoltă talentul de a o practica. Preferă să „mâzgălească” peste ceea ce spun alții, ceea ce spune natura, Dumnezeu, vorbind fără noimă, întrerupând, imitând, batjocorind. Este ca o voce falsă într-un cântec divin sau ca un cui care zgârie sau rupe o operă de artă pictată. 

Cu toții ne naștem cu un talent, toți copiii pot deveni artiști într-un domeniu. Dar, undeva, pe drumul către vârsta adultă, acest talent se estompează pentru ca să dispară apoi sub mormanul de falsuri pe care educația ne învață că sunt adevăruri de care avem nevoie. 

A ști să asculți este o artă, iar un artist adevărat nu poate fi imatur, lipsit de responsabilitate. Pentru că arta este comunicarea cu Dumnezeu. Iar pentru a-I auzi mesajul e nevoie să taci. Nu poți auzi ceva dacă vorbești într-una. De aceea se spune că tăcerea e de aur, pentru că doar tăcând poți auzi mesajele care te ajută să crești, să devii persoana care simți tu că ar trebui să fii. Până atunci... vei falsa și vei numi asta viață.

Să știi să asculți este o artă. 

Să știi să te asculți te face artist talentat. 

Să știi să taci te face Maestru.

Binețe ție, Maestre! (Edith Elisabeta Kadar)

https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2025/02/sa-stii-sa-asculti-este-o-arta-ai-talent.html?spref=fb&fbclid=IwY2xjawIr99lleHRuA2FlbQIxMQABHQEJFaTE5Ds9KqMohgC853Q3giIYg9iD8SzfwH3Dbpqt9gJm-9m_tzyF0w_aem_ip0eCoCl34r0gEKrIQfH3w

Irina Binder:

La un citat pe care l-am postat ieri, un gând absolut inofensiv, o distinsă persoană m-a onorat cu un profund și emoționant comentariu: „unfollow.”

I-am răspuns astfel: „De aia nu mai pot eu… Când mi-ai dat follow, m-ai anunțat? Mi-ai lăsat vreodată un gând bun? Nu-ți mai da atâta importanță și sentiment de superioritate.”

Chiar nu-mi pasă cine pleacă. Îmi pasă de cei care vin. De cei care aleg să rămână. Pe ei îi primesc cu inima deschisă, cu respect, cu recunoștință. Îi prețuiesc și încerc să le ofer ce am mai bun.

Dar este fascinant cum unii simt nevoia să-ți comunice solemn că „pleacă”. De parcă eu aș sta, cu sufletul la gură, făcând inventarul celor care vin și pleacă din lista de urmăritori. E ca și cum cineva ți-ar bate la ușă doar ca să-ți spună, teatral: „Să știi că plec.”

Mie, una, mi-ar fi rușine să-mi anunț plecarea în felul ăsta - pompos, pasiv-agresiv, cu pretenția de gest măreț - după ce, atâta timp, am primit gratuit gânduri, emoții, idei care mi-au făcut bine.

Să vii, după luni sau ani în care ai citit în tăcere și să pleci cu un „unfollow” aruncat ca un pietroi, doar pentru că o postare nu a fost pe gustul tău… e penibil.

La prima idee cu care nu rezonezi, gata, uiți tot. Anulezi tot. Ștergi omul, munca lui, gândul bun, conținutul care ți-a plăcut. De parcă ar trebui să existe doar pentru tine și pentru acordul tău deplin.

Această atitudine trădează o nevoie profundă de validare. De control. De a simți că lași o urmă, chiar dacă e una amară. O iluzie de putere în care unfollow-ul capătă greutatea unei sentințe.

Nu e prima oară când cineva simte nevoia să-mi anunțe, în văzul lumii, marea plecare digitală. De parcă m-aș ridica în picioare și aș face o plecăciune: „Drum bun, și mulțumesc pentru că ai fost aici... fără să spui vreodată nimic, fără să-mi dai nimic.”

Adevărul este că eu nu pierd nimic dacă cineva alege să-mi dea unfollow. Nici oxigen, nici liniște, nici bucuria de a scrie. Doar pleacă un „urmăritor” care nu-mi aducea niciun beneficiu real. Era doar un consumator tăcut, ușor nemulțumit, dar suficient de conectat cât să anunțe cu emfază că „pleacă.”

Dar unii oameni, ca să simtă că există, trebuie să facă zgomot.

Fiecare dă ce are: unii lasă în urmă cuvinte bune, alții lasă tăceri înțelepte… iar alții, unfollow-uri dramatice.

Și viața merge mai departe. Cu sau fără ei. Zâmbind, cu bucurie.

Pentru că știm deja: cei care contează… nu pleacă niciodată.

PS. Atunci când scriu despre situații de genul acesta, nu o fac nici ca să mă plâng, nici ca să arăt cu degetul, nici ca să expun pe cineva. 

O fac pentru că îmi doresc ca, din astfel de experiențe, să învețe cei care au nevoie să învețe...

Pentru că uneori, o întâmplare spusă cu sinceritate poate fi pentru altcineva o lecție. O oglindă. Un semn. Un „așa nu” sau un „așa da”.

Furdui Otilia

Din păcate, în societatea în care trăim, "zgomotul" e produs de cei în interiorul cărora suferința nu mai încape și iese afară intempestiv, în manieră grosolană, disfuncțională sau cel puțin prin gesturi nepotrivite. Dar mai sunt și ceilalți, așezați, tăcuți, obedienți, cu poate prea mult bun simț sau chiar neîncredere marcantă în sine, care în ciuda propriilor lupte interioare, alegerile lor sunt pline de respect și grijă față de celălalt. Pt. că binele se "face" uneori în tăcere sau pe un ton scăzut, pe când răutatea, adesea în gălăgie. Merită să ne îndreptăm privirea mai cuprinzător și în manieră compasionată, înspre toți, dar îndeosebi înspre cei care emană bine!

Cristina Luminita Alami - Petrea

Ce postare profundă și adevărată, Irina! Mi se pare fascinant cum uneori oamenii simt nevoia să facă zgomot atunci când pleacă, uitând că, de fapt, plecările tăcute sunt cele care au cel mai mare impact. Unfollow-ul e doar un gest digital, dar cuvintele care rămân, gândurile pe care le semeni în mintea celor care te citesc, acelea au cu adevărat puterea de a schimba ceva. Și da, e atât de adevărat: cei care contează nu pleacă niciodată. Mulți dintre noi, care îți citim cuvintele, nu doar că le apreciem, dar ne simțim parte dintr-o comunitate de gânduri și idei care ne inspiră să fim mai buni.

Omul în sine nu se schimbă niciodată și, cum a acționat într-un caz, va acționa din nou atunci când aceleași circumstanțe se repetă [...]. Un om, chiar și atunci când are cea mai clară cunoaștere a propriilor erori și a imperfecțiunilor sale morale, chiar dacă le detestă sincer și face hotărâri ferme de a se îndrepta, nu reușește niciodată să se corecteze complet; curând, în ciuda celor mai serioase rezoluții ale sale și a celor mai sincere promisiuni, se va rătăci din nou de îndată ce se va ivi ocazia, pe același drum ca înainte, el însuși fiind primul surprins de recidiva sa. Doar cunoașterea sa poate fi îndreptată; se poate ajunge să-l faci să înțeleagă că anumite mijloace pe care le-a folosit deja de mai multe ori nu conduc la scop sau îi sunt mai degrabă dăunătoare decât profitabile; atunci va schimba mijloacele, nu și scopul [...]. -A. Schopenhauer, Eseu despre liberul arbitru-

"Un copac are nevoie de zeci de ani să crească, dar doar de câteva minute să fie tăiat," le spun eu mereu. "Exact ca încrederea. Greu se câștigă, ușor se pierde."

Alex Andronic 

Într-una din postările anterioare, deși nu era vorba despre toxicitate, discuțiile din comentarii s-au îndreptat către subiectul ăsta. Și-am citit, spus cu ironie: Astăzi devii toxic una-două, faci o greșeală și gata, ești toxic, ești narcisist, ești periculos. Nu mai poate greși omul, că imediat devine abuzator în ochii celuilalt.

Sunt de acord că există cazuri în care termenii sunt folosiți superficial, dar prin astfel de remarci ne scapă printre degete un adevăr esențial: diferența dintre greșeală și toxicitate.

De multe ori, diferența nu stă neapărat în gravitatea faptei, ci în absența asumării. Poți ridica vocea într-o zi proastă, poți spune un lucru care pe partenerul tău s-ar putea să-l doară, poți uita, poți dezamăgi — și toate astea intră în spectrul firescului uman, dar diferența reală se observă atunci când cineva spune: „Îmi pare rău, n-am vrut să-ți fac rău, voi ține cont de sentimentele tale pe viitor”, și alege să vadă, să repare, să învețe, nu să minimalizeze, nu să mute vina, nu să râdă de sensibilitatea celuilalt ca mecanism de apărare.

Toxic nu e omul care greșește, ci omul care nu vrea să recunoască atunci când o face.

Toxic e cel care îți spune că exagerezi, că ți se pare, că ești prea sensibil atunci când îi spui că ceva te doare.

Toxic e cel care te rănește și apoi se supără pe tine că suferi.

Toxic e cel care repetă, cu nepăsare, același comportament care te macină, dar îți cere în schimb să fii „mai înțelegător”, „mai matur”, „mai puternic”.

Toxic e cel care știe că îți face rău, continuă să-ți facă rău, iar când comportamentul tău se schimbă, va da vina pe tine că te comporți așa.

Și sper că e clar că nu discutăm aici și de cazurile de comportament violent, verbal sau fizic, unde nu mai există niciun dubiu.

A face o greșeală e omenesc.

A face o greșeală și a o transforma în obicei, în model de relaționare, în justificare permanentă — asta devine toxic.

A greși și a-ți cere iertare sincer, fără să întorci povestea în favoarea ta, fără „da, dar și tu...”, fără „dacă nu te-ai fi purtat așa...”, fără „exagerezi” — asta e ceea ce diferențiază un om prezent, asumat, de cineva care doar ocupă spațiu în viața ta și îți consumă resursele.

Ironia e că cei care râd primii de cuvântul „toxic” sunt adesea cei care au cel mai mare disconfort când se simt oglindiți.

Cei care spun „numai pretenții aveți în ziua de azi” sunt, nu rar, cei care nu suportă ca cineva să le spună că au greșit și au ceva de reparat.

Și nu, nu orice om care ne rănește e un monstru, dar nici nu trebuie să ne învățăm să suportăm orice și să numim asta „acceptare” sau „maturitate”. Sau să stăm în relații disfuncționale, care ne oferă doar anxietăți, incertitudini, suferințe, pentru că e frumos să fii o viață întreagă împreună cu cineva.

Oamenii au o capacitate impresionantă de a ierta. Pot ierta multe, pot ierta lucruri grele, dar au nevoie să știe că iartă un om asumat, un om care e deschis să-și educe comportamentul. Pentru că oamenii pot înțelege contextul cuiva, rănile lui, greutățile, traumele, limitele, dar le înțeleg până la un punct.

Disconfortul nu e egal cu durerea, greșeala nu este egală cu toxicitatea, nu orice ceartă e egală cu abuzul, dar hai să nu minimalizăm importanța conștientizării comportamentelor toxice doar pentru că uneori se folosește termenul în mod superficial.

Natalie Ester 

Cred sincer că specia umană, aia care stă cu ochii în ecrane și cu sufletul în derivă, se apropie cu pași mari de sfârșitul călătoriei.

Și nu pentru că facem greșeli. Ci pentru că avem ,,certitudini".

Nu mai există dubii. Nu mai există întrebări. Nu mai există căutări. Nu mai există dialog. Nu mai există dezbateri.

Există doar convingeri, răspunsuri și reacții de moment.

Ignoranța și tupeul cultivat ca virtute sunt factorii mutageni ai umanității.

Discernământul s-a dizolvat în realitatea alternativă, empatia a fost înlocuită de cinismul decorativ, cunoașterea și știința au fost înlocuite de păreri.

 

"Iertând oamenii în tăcere și alegând să nu le mai vorbesc niciodată,nu este nici furie,nici resentimente.

Este doar un mod de a te proteja,de ceea ce aparține trecutului, fără a redeschide ușa noii dureri...

A ierta nu înseamnă a uita,înseamnă să alegi pacea pentru tine."

(Keanu Reeves)

A-ți folosi discernământul și a judeca pe un altul sunt lucruri diferite.

Mai concret: tu poți observa la modul neutru că un om a acționat într-un mod lipsit de integritate. Sau, ca să facem lucrurile mai personale, poți observa că un om te-a trădat.

Observi acest lucru și accepți realitatea: asta s-a întâmplat, acea trădare s-a întâmplat. Asta înseamnă să-ți folosești discernământul: constați că s-a întâmplat un anumit lucru și accepți faptul că el e real/adevărat, nu-l negi, nu te prefaci că n-ai văzut/ aflat sau că nu e adevărat.

Discernământul înseamnă să constați la modul neutru/ echilibrat că un om a spus ceva și a făcut altceva.

Tu intri în spațiul judecății atunci când etichetezi în fel și chip persoana care a făcut acel lucru și ceea ce a făcut ea: „Nenorocitul/ prefăcutul/ lașul ăla a făcut…..”, „Cum a putut să-mi facă așa ceva, după tot ce am făcut pentru el?”, „Ce fel de om poate face așa ceva unei persoane care i-a fost aproape? O să ajungă în iad pentru asta!”, etc. Asta înseamnă să judeci acel om.

Nu este cazul să te transformi în judecătorul care dă sentințe pentru tot ceea ce fac cei din jurul tău. Tu nu ai suficiente informații ca să poți să dai o sentință cu privire la ce a făcut unul sau altul, nu cunoști contextul, nu știi ce lucruri l-au condus către a lua acea decizie.

Când îi judeci pe cei din jurul tău creezi karma negativă pentru tine. (Gary Zukav) Traducerea Mihaela Dan

Intuiția este vocea lumii nonfizice, care îți oferă accesul către informații din acea lume.

Tu ai tot timpul la dispoziție învățători/ ghizi din lumea nofizică ce sunt gata să-ți ofere informații/ ghidare de vibrație înaltă, dacă ești dornic să o accepți. Poți consulta/întreba tot timpul aceste entități cu privire la diverse subiecte importante pentru tine, poți cere ghidare.

În orice faci, este esențială intenția cu care faci acel lucru. Ca atare, atunci când nu ești sigur cu privire la ce ai de făcut într-o anumită situație, întreabă-te: „Care este intenția mea, în această situație?”.

Și răspunsul nu va veni doar de la tine însuți, vor participa și acești ghizi spirituali din lumea nonfizică.

Poate că nu vei percepe asta de prima dată, poate va fi nevoie să te retragi pentru câteva minute într-un loc unde să poți fi singur, în liniște, ca să auzi acel răspuns, dar garantat răspunsul va veni.

De fiecare dată când faci asta, de fiecare dată când îți pui o astfel de întrebare, presupune din start că răspunsul ghizilor tăi nonfizici va veni. Ia asta ca pe ceva cert. (Gary Zukav) Traducerea Mihaela Dan

Conceptul de „putere” în Vechea Lume este înțeles ca putere asupra altora și aceasta este obținută prin manipulare și control, iar consecințele exercitării acestui tip de putere sunt violența și distrugerea. Acest gen de putere nu servește evoluției umanității, ci dimpotrivă.

Noi traversăm acum o perioadă interesantă – și asta nu doar ca urmare a instalării noului președinte al SUA și a efectelor pe care le are în lume ceea ce se întâmplă în SUA.

Este o perioadă interesantă pentru că noi, ca umanitate, suntem acum cu un picior în Vechea Lume (caracterizată de vechiul nivel de conștiință) și cu celălalt în Noua Lume (caracterizată de un nou nivel de Conștiință, unul mai înalt).

Niciodată nu s-a mai aflat umanitatea într-o asemenea poziție. Și fiecare dintre noi, prin tot ce facem, alegem în fiecare clipă dacă ne plasăm în Vechea Lume sau în Noua Lume. Fiecare dintre noi alegem în fiecare clipă dacă ne limităm la vechea perspectivă asupra lucrurilor/ vieții/ lumii sau dacă ne lărgim perspectiva. Fiecare dintre noi ne putem dezvolta discernământul, putem deveni mai conștienți de ceea ce se întâmplă în jurul nostru, dincolo de aparențe și putem să ne facem alegerile la modul conștient, nu funcționând pe pilot automat, așa cum fac cei mai mulți oameni.

Este foarte important să înțelegem că nu putem să ne dezvoltăm puterea autentică dacă nu funcționăm din spațiul inimii.

Să funcționăm din spațiul inimii înseamnă să fim dispuși să ne simțim pe deplin emoțiile, să nu le negăm/ reprimăm/ ignorăm, așa cum am făcut pentru foarte mult timp în viața noastră.

Ca să de dezvoltăm puterea autentică este ncesar să avem inteligență emoțională, să facem alegeri responsabile și să ne folosim din plin intuiția. (Gary Zukav) Traducerea Mihaela Dan

Este foarte important să înțelegeți un lucru: nu mă aștept ca voi să luați de bun absolut tot ce spun, doar pentru că o spun eu.

Observați ce rezonează cu voi din ceea ce spun, aplicați în viața voastră acele lucruri și vedeți care sunt rezultatele. Dacă vreți să aveți parte în continuare de rezultatele respective, continuați să aplicați acele lucrurił; dacă nu vă plac rezultatele, nu mai faceți acele lucruri. E simplu.

Și vă sugerez să procedați în acest fel cu oricine, nu doar cu mine - indiferent că e vorba de un om care realizează un podcast pe care-l apreciați, că e un om care a scris niște cărți, că e un învățător spiritual, că e un specialist în dezvoltare personală, că este faimos, etc. Nu înghițiți nimic pe nemestecate, nu luați în mod automat de bună nicio informație, indiferent cine este cel care v-o furnizează.

Înainte de toate, faceți această verificare: „Informația pe care mi-o dă acest om rezonează cu mine sau nu?”/ „Dintre informațiile pe care mi le dă el, care rezonează cu mine și care nu?”. (Gary Zukav) Traducerea Mihaela Dan

„Există relații karmice în care destinul unește oameni cu temperamente, naturi și chiar niveluri diferite de dezvoltare spirituală.

Dar undeva, în profunzime, sub suprafața tulbure și nefericită, există totuși un sentiment secret de unitate, iubire sau apartenență care funcționează!

Este o greșeală să destrami asta!

Această apartenență nu este determinată de ce fel de drame periculoase trăiesc împreună, nici de jurămintele de loialitate veșnică făcute în fața lui Dumnezeu în biserică – ci de faptul dacă, în ciuda tuturor conflictelor, sufletul mai dezvoltat și mai sensibil îl ridică pe partenerul său nefericit și rătăcit, sau dacă acesta îl trage pe el în jos, în propria lui prăpastie.

Dacă este ultima variantă: trebuie să te desparți imediat.

Dacă este prima: trebuie să rămâi și să-ți asumi orice sacrificiu dureros.

Aceasta este morala EU-lui.

Nu are nicio legătură cu frica, brutalitatea sau orice fel de reguli sociale sau religioase.

Orice cale care conduce în sus este „morală”.

Și este „imorală” dacă duce în jos.” (Müller Péter)

Scholtes Fabian

„Cine nu-si intelege partenera nu-si va intelege nici copilul -  pentru ca lipsa de empatie se transmite din iubire in iubire” (Fabian Scholtes)

Această propoziție nu e doar un citat cu impact emoțional. E un adevăr dureros, dar necesar.

Mulți bărbați cred că pot fi tați buni, chiar dacă nu sunt parteneri prezenți emoțional. Că pot avea o relație sănătoasă cu copilul, chiar dacă nu știu să gestioneze conflictele cu mama lui. Însă realitatea e că felul în care iubești femeia de lângă tine devine modelul tău de iubire în fața copilului tău.

Empatia nu apare brusc la nașterea unui copil. Se antrenează în cuplu. În felul în care asculți, taci când trebuie, răspunzi fără să ataci, alegi să înțelegi în loc să învingi. Dacă o femeie simte că nu este înțeleasă, copilul vostru va crește într-un mediu în care lipsa de empatie e normalizată. Și, mai târziu, se va întreba de ce nu se simte auzit în propriile relații.

Un copil nu învață doar din ce i se spune, ci mai ales din ce vede. Iar dacă vede un tată rece, grăbit, defensiv sau indiferent cu mama, va învăța că așa arată „normalul” în iubire. Așa că da, totul începe cu voi doi. Cu felul în care vă priviți, vă ascultați, vă susțineți — sau nu.

Iubirea nu e doar despre fluturi, ci despre reflecție, vindecare și prezență. Iar dacă nu ești dispus să o înțelegi pe ea, nu vei putea înțelege nici cine va deveni copilul tău. Pentru că fiecare rană netratată în cuplu se va transforma într-o lecție dureroasă pentru cel mic.

Poate că cel mai bun cadou pe care îl poți oferi copilului tău este un tată care știe să-și iubească partenera cu blândețe și empatie. Pentru că din iubire în iubire, creștem — sau repetăm aceleași greșeli.

Intuiția nu bate cu pumnul în masă. Nu țipă. Nu insistă.

Ea doar… șoptește. Și tocmai de-aia o ignorăm de cele mai multe ori.

Pentru că e prea blândă, prea simplă, prea rapidă.

Pentru că nu vine cu argumente, cu tabele și explicații.

Intuiția nu vine din frică. Vine din adevăr.

E un fel de cunoaștere fără proces. Știi și gata.

Dar mintea vine imediat după, cu „da, dar…”, și o acoperă.

De câte ori n-ai spus:

„Știam că nu trebuia să fac asta.”

„Am simțit de la început că nu e bine.”

Asta a fost intuiția. Și tu ai trecut peste ea.

Pentru că mintea a avut o poveste mai logică, mai acceptabilă.

Dar viața adevărată se așază în șoapte.

În senzația aceea că „ceva nu e în regulă”, fără motiv.

Într-un vis. Într-o reacție spontană. Într-o respirație accelerată.

Într-o emoție care apare din senin când intri într-o cameră.

Nu trebuie să o înțelegi. Doar s-o respecți.

Intuiția nu cere dovezi.

Ea cere prezență.”

(Octavia)

25.07.2023