4.Ghizii tai catre Adevar si Integritate - Intuitia, Empatia, Compasiunea si Iertarea

 

Ultima Actualizare in 07.01.2024: texte si poze noi la final

Motto: "Nu poti salva pe nimeni. Poti fi alaturi de altii, sustinandu-i dintr-o stare de echilibru energetic si pace interioara. Poti sa le impartasesti din Cunoasterea ta, sa le impartasesti perspectiva ta asupra unor situatii, dar nu le poti inlatura tu durerea. Nu poti merge pe Calea lor, in locul lor. Nu le poti da raspunsurile potrivite pentru ei. Este necesar ca ei sa-si puna propriile intrebari, sa isi gaseasca propriile raspunsuri, sa-si traiasca propria nesiguranta, sa isi priveasca propriile incertitudini.Este necesar ca ei sa faca propriile greseli, sa isi simta propriile tristeti, sa-si invete propriile lectii. Daca vor cu adevarat sa fie in pace cu ei insisi, este necesar ca ei sa urmeze cu incredere Calea propriei vindecari, care li se dezvaluie pas cu pas. Li se dezvaluie lor, nu altora." Sursa: Jeff Foster

„A învăța să-ți asculți ghidarea interioară/ intuiția este cel mai important lucru la ora actuală. Intuiția ta te va ghida întotdeauna către Unime, către Binele tău cel mai Înalt și informațiile oferite de aceasta vor veni dintr-o perspectivă holistică asupra lumii și vieții.

Atunci când îți asculți intuiția te cuplezi la cea mai înaltă Sursă de informații posibilă.

Și vă spun un lucru: adevărul aflat intuitiv poate fi foarte dureros uneori. Acel adevăr ne este comunicat pe un ton neutru, dar este clar, nu lasă loc de interpretări, iar pentru aspectul nostru uman uneori adevărul respectiv este dureros.

În plus, adevărul pe care-l afli intuitiv te va ghida întotdeauna către schimbare, ceea ce nu le place celor mai mulți oameni, pentru că îi scoate din zona lor de confort.

Intuiția este organică și este spontană, îți oferă informația valabilă pentru acel moment, îți spune ce este adevărat/ benefic pentru tine în acel moment; nu este logică, nu este bazată pe formule, nu intră în tipare de tipul „trebuie să…”.

Intuiția îți spune adevărul, indiferent că îți place sau nu acel adevăr. Intuiției tale nu-i pasă de dorința ta de a rămâne în zona de confort, de a-ți fi ție (egoului tău) comod.” (Robert Ohotto) Traducerea Mihaela Dan

„Intuiția ta îți spune întotdeauna adevărul. Ea este acea parte a ta care vede ce este adevărat, îți spune adevărul și te ghidează către adevăr.

Unul dintre motivele pentru care oameni spun că nu au intuiție, că nu-și aud intuiția, este acela că, de fapt, ei nu vor să audă niște adevăruri inconfortabile/ dureroase pe care le spune intuiția lor și ca atare, refuză să o audă.

În opinia mea, există patru niveluri de adevăr:

*ADEVĂRUL PERSONAL – sunt lucruri care sunt adevărate pentru tine, personal. Adevărurile personale se schimbă de-a lungul timpului, ele sunt fluide, deci nu este cazul să ne agățăm de ele. De asemenea, nu este cazul să le reproșăm altora faptul că și-au schimbat părerea/ adevărul în timp.

Dacă refuzați să acceptați ideea că adevărul personal se schimbă în timp, vă veți bloca propria evoluție, pentru că nu veți fi dispuși să ascultați noile adevăruri pe care vi le furnizează intuiția voastră, doar pentru că nu vreți să vă contraziceți singuri. Înțelegeți că adevărul vostru se schimbă pe măsură ce evoluați, pentru că aveți o perspectivă din ce în ce mai amplă asupra unor lucruri.

*ADEVĂRUL RELATIV – este vorba despre niște lucruri care sunt adevărate într-un anumit context și în anumite condiții.

Este important să identificați adevărurile relative și să nu mai intrați în dispute cu alți oameni, contrazicându-i vehement, pentru că adevărul lor (care este unul relativ) este altul decât adevărul vostru (care este tot unul relativ).

*ADEVĂRUL UNIVERSAL – sunt lucruri care sunt adevărate pentru noi toți. Și este important să nu confundăm adevărul personal sau adevărul relativ cu adevărul universal.

*ADEVĂRUL MISTIC, care ține de contractele sacre încheiate de sufletele noastre - lucruri pe care nu le poți VEDEA decât dintr-o perspectivă mistică.” (Robert Ohotto) Traducerea Mihaela Dan

„În această eră a informației, în care suntem alimentați pe internet - și nu numai - cu informații de tot felul, din toate sursele, în care unii folosesc informația în scopul de a ne manipula/ controla, în scopul de a obține profit, în scop propagandistic sau cu scopul de a ne diviza, cum putem ști dacă o informație este adevărată sau nu?

Unii oameni iau minciuna drept adevăr și nu sunt conștienți de acest lucru.

Dar există consecințe serioase dacă tu iei minciuna drept adevăr, dacă îți trăiești viața pe baza unor „adevăruri” care de fapt sunt minciuni; există consecințe la nivel personal, la nivel de societate și la nivel global, dacă noi luăm drept „adevăr” niște lucruri care, de fapt, nu sunt adevărate.

În aceste vremuri, mai mult ca oricând, este necesar să fim foarte atenți la informațiile care ni se furnizează pe canalele mass-media, pe internet, pe canale „oficiale”.

În trecut oamenii credeau tot ce le spuneau autoritățile și presa; eram puțini cei care aveam și cu ani în urmă dubii cu privire la unele dintre informațiile care ne erau furnizate.

În aceste vremuri, în care oricine poate lansa orice fel de informații pur și simplu postând ceva pe internet, este foarte important să ne folosim discernământul și să nu înghițim pe nemestecate orice lucru pe care îl spune/ scrie un om sau altul. Și acum este mult mai dificil pentru oameni să deosebească adevărul de minciună. Este mult mai dificil să știm ce este adevărat și ce este minciună, mai ales când ești invadat cu informații din toate părțile, 24 de ore din 24.

Și precizez: spun „să ȘTIM ce este adevărat”, nu „să credem”, nu „să bănuim”, nu „să sperăm”.

În aceste vremuri este crucial să-ți dezvolți abilitățile intuitive, să înveți să-ți folosești rezonanța pentru a deosebi adevărul de minciună; acest lucru nu mai este opțional, este esențial să fii capabil să deosebești adevărul de minciună, fiindcă altfel vei suporta consecințele faptului că trăiești în minciună.” (Robert Ohotto) Traducerea Mihaela Dan

„Trăim în vremuri în care oamenii își „selectează” adevărul după cum le convine, după cum dorește egoul lor rănit, după cum servește intereselor lor.

Noi, oamenii, am avut întotdeauna tentația să refuzăm să auzim informațiile care nu ne plac/ convin; asta e natura umană, nu e nimic nou. Ceea ce este nou este modul incredibil în care au ajuns oamenii să se mintă pe ei înșiși, în ce moduri creative au ajuns ei să manipuleze/ deformeze/ interpreteze informațiile pe care le au, în așa fel, încât să nu vadă/ recunoască adevărul evident pe care îl revelează acele informații.

Foarte mulți oameni simt în ultima perioadă că nu mai știu în ce/ cine să creadă și în ce/ cine să nu creadă, când e vorba de avalanșa de informații (cele mai multe contradictorii) la care sunt supuși pe toate canalele. Ei au constatat că li se servesc o mulțime de informații care nu sunt adevărate.

Dacă tu vrei să evoluezi, dacă vrei să-ți trăiești viața în adevăr, dacă vrei să-ți urmezi Menirea, este obligatoriu să înveți să deosebești adevărul de minciună și să alegi să rămâi consecvent adevărurilor tale, indiferent ce cred/ spun/ fac ceilalți. Altfel vei simți că ești blocat în propria viață, vei fi din ce în ce mai confuz și te vei auto-sabota din ce în ce mai mult, vei ajunge să te afunzi din ce în ce mai mult într-un comportament toxic.

În aceste vremuri este esențial să aduceți adevărul în viața voastră.” (Robert Ohotto) Traducerea Mihaela Dan

„Dumnezeu ne cere acum: „Uite ce e, vreau să fii conștient de Lumina pe care o porți în tine și vreau să te manifești din spațiul Suveranității personale, să-ți găsești adevărul în interiorul tău, să-ți faci alegerile onorându-ți adevărul personal, să-ți rostești adevărul.

Vreau să-ți onorezi ghidarea interioară/ rezonanța/ intuiția și să nu renunți la acest lucru doar pentru a face parte dintr-un grup/ trib/ o comunitate. Vreau să încetezi să mai adopți adevărurile unui grup/ trib, renunțând la adevărurile tale, doar ca să te integrezi”.

Grupurile/ comunitățile care nu acceptă dreptul fiecăruia la propriul adevăr, care cer să te supui orbește regulilor lor, să adopți adevărurile lor, funcționează din spațiul unor traume colective. Nu este benefic pentru voi să funcționați în acest fel, să vă lăsați conduși de traume, fie ele personale sau colective.

Lucrați cu propria Umbră, curățați întunericul interior, fiindcă acesta vă afectează abilitățile intuitive și Claritatea și vă împiedică să vă auziți Chemarea.” (Robert Ohotto) Traducerea Mihaela Dan

„Noi avem de ales: vrem să ne învățăm lecțiile la modul dur, cu multă durere/ suferință sau suntem dispuși să ne ascultăm ghidarea interioară și să o urmăm, astfel încât lucrurile să se întâmple cu mai multă ușurință și grație?

Avem posibilitatea să ne exercităm liberul arbitru și e necesar să ne asumăm responsabilitatea pentru modul în care ne învățăm lecțiile.

Și mai nou, ne asumăm și la nivel colectiv responsabilitatea pentru modul în care ne învățăm lecțiile, pentru că totul se întâmplă foarte repede și consecințele alegerilor noastre la nivel colectiv se văd foarte repede. De aceea este nevoie să ne învățăm lecțiile foarte repede, fiindcă altfel suferința va fi mare și de durată.

Când îți folosești abilitățile intuitive poți deosebi adevărul de minciună/ manipulare, din avalanșa de informații care ți se prezintă 24 de ore din 24 la știri, pe rețelele de socializare, pe canalele oficiale sau pe diverse alte canale. Înveți să identifici propaganda, manipularea, încercările de inducere a fricii/ de control și de asemenea, să identifici ce este adevărat pentru tine. Faci o selecție a informațiilor la care te expui și rămâi într-un spațiu al neutralității.

În ultima perioadă cele mai multe dintre informațiile la care suntem expuși pe canalele de știri sunt opinii, nu relatări obiective.

Știrile obiective prezintă lucrurile la modul neutru, „Asta s-a întâmplat”, fără interpetări subiective/ partizane/ emoționale, fără încercarea de a ți se induce o anumită opinie cu privire la ceea ce s-a întâmplat.

Propaganda încearcă să te influențeze în a privi lucrurile dintr-o anumită perspectivă (cea dorită de cel care îți prezintă informațiile respective), propaganda îți prezintă lucrurile într-un fel care să îți apese butoanele, care să te determine să ai o anumită reacție emoțională/ dezechilibrată, dorită de cel care apelează la acest gen de manipulare. Propaganda îți prezintă lucrurile în așa fel, încât să crezi ce vrea un anumit grup să crezi, ca să alimentezi cu energia ta acea chestiune, ca să te atragă de partea lor. Iar unii dintre cei care lansează astfel de acțiuni de propagandă au agende foarte întunecate.

De aceea este foarte important să fim atenți la ce informații ne expunem, să discernem când sunt suntem INFORMAȚI și când suntem INFECTAȚI.

Dacă noi permitem să ne fie afectată percepția clară asupra lucrurilor, ne pierdem capacitatea de a ne auzi ghidarea interioară.

Asta se întâmplă în unele culte religioase: oamenii își pierd capacitatea de a vedea realitatea așa cum este, sunt spălați pe creier. În astfel de comunități singurul care decide care este adevărul e liderul cultului și toți ceilalți acceptă orbește adevărul respectiv.

Dacă tu nu îți auzi și nu îți urmezi ghidarea interioară nu poți servi Binele comun într-un mod spiritual; vei fi parte dintr-o rețea întunecată de co-creație. Așa că hotărăște-te ce vrei: vrei Claritate, vrei să descoperi singur care sunt adevărurile tale, vrei să-ți folosești propriul discernământ pentru a-ți face alegerile, vrei să îți folosești abilitățile intuitive? Atunci ai grijă să fii informat, nu infectat!

Și când spun „infectat” mă refer la o infectare energetică, pentru că atunci când tu citești/ asculți/ vizionezi niște știri/ postări/ înregistrări/ filme/ melodii care au o energie de vibrație joasă tu te cuplezi efectiv la acel câmp energetic de vibrație joasă.

Internetul poate fi folosit ca un instrument al Luminii, dar poate fi - și chiar e - folosit și ca un instrument al întunericului. Fiți atenți ce citiți/ ascultați/ vizionați!” (Robert Ohotto) Traducerea Mihaela Dan

„De ce unii oameni nu sunt interesați de adevăr?

Cei mai mulți dintre voi știți oameni care refuză să vadă/ audă/ accepte un adevăr inconfortabil/ dureros din viața lor; au povestea lor personală pe care și-au fabricat-o cu mult timp în urmă și nu sunt dispuși să o schimbe, chiar dacă pentru ceilalți este evident că se mint pe ei înșiși. Ei rămân agățați de povestea lor personală și refuză să audă/ vadă orice informație care le contrazice acea poveste.

Unii oameni nu vor să vadă/ accepte adevărul pentru că asta i-ar obliga să facă niște schimbări importante, pe care ei nu sunt dispuși să le facă.

Unii nu vor să vadă adevărul pentru că acesta îi împinge către Necunoscut și ei nu vor să iasă din zona lor de confort. Dar adevărul este cel mai bun „medicament” pentru vindecarea (vieții) lor, pentru că în Necunoscut găsești Magia, găsești sinconicitățile, îți găsești Menirea.

Depinde de tine să alegi ce vrei să faci: continui să te agăți de vechea poveste care te ține în tiparul victimei/ codependență sau accepți să vezi adevărul, faci schimbările adecvate și intri în Necunoscut?

Ai liber arbitru, poți alege ce vrei.

Înțelegeți că nu puteți avea acces la abilitățile voastre intuitive de vibrație înaltă dacă nu lucrați cu propria Umbră, dacă nu curățați întunericul din interiorul vostru. Iar lucrul cu propria Umbră vă va apăsa butoanele, vă va scoate mult din zona de confort.

De fiecare data când îți sunt apăsate butoanele ai parte de o oportunitate de a intra în interiorul tău și a lucra cu Umbra ta. Depinde de tine dacă folosești această oportunitate sau nu.” (Robert Ohotto) Traducerea Mihaela Dan

„Hotărâți-vă: vreți să trăiți în adevăr sau nu?

Și aici discutăm despre un proces în care practicați ceea ce înseamnă a trăi în adevăr în viața voastră de zi cu zi; este vorba despre practică, nu despre perfecțiune.

Și dacă vă hotărâți că vreți să începeți să trăiți în adevăr observați în ce zone ale vieții voastre ați refuzat să vedeți adevărul până acum.

Pentru că cei mai mulți oameni știu, adânc în interiorul lor, niște adevăruri inconfortabile/ dureroase cu privire la persoane/ situații/ relații din viața lor, dar refuză să accepte acele adevăruri, fiindcă dacă o fac, sunt nevoiți să facă și niște schimbări în viața lor.

Ce adevăruri inconfortabile/ dureroase refuzați să vedeți?

Unii oameni preferă să moară, decât să accepte niște adevăruri dureroase. Și când spun „să moară”, o spun la propriu, pentru că acei oameni suferă de anumite boli care sunt consecința faptului că au trait în minciună/ întuneric și nu se vindecă, pentru că ei continua să refuze să vadă/ recunoască acele adevăruri dureroase pe care le-au evitat ani/ decenii la rând. Și mor.

Treaba asta cu a trăi în adevăr este una foarte serioasă, nu e o joacă; sunt oameni care mor pentru că refuză să accepte niște adevăruri dureroase chiar și atunci când sunt grav bolnavi. Ei blochează adevărul până în ultima clipă a vieții lor.” (Robert Ohotto) Traducerea Mihaela Dan

„Oamenii au fost învățați că a spune adevărul poate să-ți aducă neplăceri, că îți poate aduce suferință, că nu poți avea încredere în alții, că dacă îți spui adevărul îți vei da viața peste cap, că îți va bulversa toate relațiile (inclusiv relația cu tine însuți).

Oamenii funcționează din spațiul egoului rănit, nu au încredere în alții, nu au curajul să spună adevărul, nu sunt dispuși să se arate vulnerabili în fața altora.

Noi trăim într-o lume care ne învață de mici să ne fie rușine de noi înșine, să simțim că nu suntem suficient de buni, suntem învățați să nu spunem ceea ce credem/ simțim cu adevărat, să purtăm măști sociale. Noi suntem învățați să mințim, să ne prefacem, mai degrabă decât să spunem adevărul, să spunem ce credem/ simțim cu adevărat.

Imaginați-vă ce consecințe are acest lucru asupra Clarității noastre intuitive… Vă dați seama cât este de dificil mai apoi ca noi să ne recuperăm puterea personală și să începem să ne ascultăm ghidarea interioară/ intuiția, pentru a determina ce e adevărat pentru noi și ce nu e adevărat…

Folosiți-vă abilitățile intuitive pentru a stabili care sunt adevărurile voastre personale și nu vă mai raportați la adevărurile altora. Nu e treaba voastră ce adevăr are un altul. Aici este vorba despre voi și despre ce vreți să faceți cu viața voastră.

Și uneori, când vă întrebați „Este acest lucru adevărat pentru mine?”, este posibil să nu primiți un răspuns imediat, este posibil să simțiți că nu sunteți siguri care este răspunsul. Oferiți-vă timp pentru a descoperi care este adevărul în acea chestiune. Și puteți să cereți Divinității să vă dea un semn, să activeze sincronicități care să vă ajute să găsiți răspunsul pe care îl căutați.” (Robert Ohotto) Traducerea Mihaela Dan

„Dacă un om îmi spune ceva, iar energia sa îmi transmite altceva, eu iau de bun ce îmi transmite energia sa.

Dacă un om spune ceva și face altceva, eu iau în considerare ce face, nu ce spune.

Folosiți același tip de discernământ când vă priviți pe voi înșivă: observați dacă ceea ce spuneți este și ceea ce faceți, iar când ceea ce faceți nu coincide cu ceea ce spuneți, conștientizați că nu trăiți în adevăr.

Este foarte important să începeți să vă monitorizați și să vedeți în ce zone/ aspecte ale vieții voastre nu trăiți în adevăr, pentru că există niște consecințe pentru faptul că trăiești în minciună - și sunt foarte dure în aceste vremuri, în care energiile pe Pământ sunt din ce în ce mai intense.” (Robert Ohotto) Traducerea Mihaela Dan

„Când ești empat simți energia/ emoțiile celorlalți oameni. Și nu e necesar să faci vreun efort să simți aceste lucruri; pur și simplu așa ești construit, le simți. Percepi energiile altora, simți emoțiile pe care le experimentează aceștia, „recepționezi” o mulțime de informații din ceea ce spun/ fac cei din jur, informații pe care oamenii care nu sunt empați nu le sesizează.

Un empat funcționează ca o ființă multisenzorială, el simte/ recepționează informații pe mai multe căi decât cele cinci simțuri pe care le folosește omul obișnuit pentru a obține informații din mediul în care se află.

Un empat percepe realitatea dintr-o altă perspectivă decât un om care nu este empat; un empat știe că Realitatea este mult mai mult decât ceea ce percepem cu cele cinci simțuri „obișnuite”.

Noi, empații, știm că ceea ce vedem cu ochii fizici, lumea materială în care trăim, nu este singura realitate.

De ce a venit sufletul tău aici, ca empat?

Noi, ca umanitate, suntem într-un proces de evoluție către Conștiința Unității, către o viziune holistică asupra lumii și vieții.

Noi, empații, știm asta, știm că toți suntem UNA; întrebarea este dacă vom și acționa în conformitate cu acest adevăr, dacă vom trăi acest adevăr sau îl vom accepta doar la nivel teoretic.

Despre asta este vorba, dacă discutăm de rolul empaților: noi am venit pe Pământ ca să ajutăm umanitatea să se schimbe în acest sens; și fiecare vom ajuta în conformitate cu Contractul sacru pe care ni l-am asumat la nivel de suflet.

Toate Contractele semnate de sufletele care au venit pe Pământ ca empați sunt unele care vizează schimbări radicale. Menirea noastră este să schimbăm ceva. Și nu mă refer la a ne schimba culoarea părului, ci la ceva esențial, ceva ce trebuie să se schimbe, astfel încât noi toți, ca și umanitate, să funcționăm/ acționăm conform principiului că toți suntem UNA, că toți suntem parte a unui Întreg.

Și nu este cazul să aveți impresia că dacă sunteți empați sunteți în vreun fel superiori altora. Nu despre asta este vorba.” (Robert Ohotto) Traducerea Mihaela Dan

„Ce este Contractul sacru în cazul unui empat?

Este un angajament sacru pe care și-l asumă un suflet, în sensul de a veni pe Pământ în formă umană (într-un corp uman), pentru a folosi oportunitățile de creștere oferite acelui acelui suflet și de asemenea, pentru a susține și alte suflete în a folosi oportunitățile care le sunt oferite lor, pentru a evolua.

Acesta este un agajament sacru pe care vi l-ați asumat voi, empații, înainte de a veni pe Pământ și este un angajament care presupune să susțineți Schimbarea în orice mod puteți, să susțineți în orice formă puteți alinierea tuturor oamenilor la perspectiva holistică asupra lumii și vieții, la Conștiința Unității.

Acest Contract sacru este împlinit prin diverse mijloace, specifice fiecărui empat în parte, iar aceste mijloace „conturează” Destinul fiecăruia.

Pentru a îndeplini un astfel de contract este nevoie de un anumit nivel de evoluție spirituală și de o psihologie multisenzorială, de o viziune holistică asupra lumii și vieții.” (Robert Ohotto) Traducerea Mihaela Dan

„Fiecare dintre voi, empații care v-ați trezit spiritual, știți că aveți un aspect care este muritor (aspectul uman) și un aspect care este nemuritor (sufletul). Ambele aspecte există în voi, sunt reale/ adevărate.

Voi aveți cele cinci simțuri „umane”, dar aveți și alte simțuri, pe care alți oameni încă nu le-au accesat. Ambele tipuri de simțuri sunt reale/ adevărate.

Voi sunteți sub contract aici, pe Pământ, iar acest contract implică, printre altele, să trăiți în ambele Lumi (cea vizibilă și cea invizibilă) în același timp.

Când veți încerca să trăiți numai în una dintre cele două lumi, când veți merge la una dintre extreme, veți suferi și vi se va limita accesul la abilitățile de vibrație înaltă.

Este necesar ca voi să acceptați ideea: „Sunt un om iubitor și în același timp, sunt un om care are încă furie în interiorul său. Sunt muritor și nemuritor, în același timp. Am cele cinci simțuri clasice și în același timp, sunt o ființă multisenzorială cu mult mai multe simțuri decât cele cinci «obișnuite»”.

Cu cât sunteți mai mult dispuși să trăiți în același timp în două lumi diferite, cu atât aveți acces la mai multe abilități de vibrație înaltă și la mai multă Grație divină.

Și totul este trecut în Contractul vostru sacru, așa este prevăzut să trăiți/ funcționați voi.

Noi, empații, suntem acum într-o nouă „sală de clasă”, noi creăm acum o nouă „programă” și le spunem celorlalți oameni: „Te pot ajuta să te vindeci, te pot ajuta să ajungi la un alt nivel de putere, să îți identifici Menirea, dar nu o voi face în termenii egoului tău rănit, ci o voi face folosind trauma ta. Te bagi sau nu?”.

Aceasta este întrebarea pe care ți-o adresez și ție: „Te bagi?”.

Pentru că unele învățături promovate în comunitatea spirituală merg pe ideea „Nu te mai gândi la traumele tale, gândește pozitiv, dă la o parte orice gânduri/ emoții negative, ca și cum ele nu ar exista!”/ „Mergi la un curs în week-end și învață să-ți dezvolți abilitățile intuitive. Nu e nevoie să-ți faci munca interioară, să lucrezi cu Umbra ta, poți evolua spiritual și fără să faci asta!”.

Eu vă spun că nu merge așa. Este o copilărie să abordezi lucrurile așa, să îți ignori propria Umbră, dacă vrei să evoluezi.” (Robert Ohotto) Traducerea Mihaela Dan

„Fiecare dintre noi, cei care ne rostim și ne trăim adevărul indiferent ce cred/ spun/ fac ceilalți, am avut momente în care ne-am simțit singuri, neînțeleși.

Este necesar să ne amintim iar și iar că nu suntem singuri și să nu ne lăsăm copleșiți de faptul că uneori suntem tratați ca și cum am fi vinovați pentru faptul că nu suntem dispuși să facem ceea ce fac alții, ca și cum ar trebui să ne fie rușine că nu suntem dispuși să luăm de bune anumite adevăruri oficiale și nu acceptăm anumite lucruri pe care ceilalți le acceptă.

Se încearcă pe toate canalele să ne fie indusă ideea că e ceva în neregulă cu noi, că facem ceva „rău” dacă nu acceptăm anumite lucruri pe care alții le acceptă, că nu facem ceea ce „trebuie” dacă nu luăm de bune adevărurile oficiale și nu ne conformăm regulilor care sunt impuse.

Când toți cei din jurul tău se conformează și tu nu, ai impresia că ești singurul care gândește/ înțelege lucrurile altfel, că e ceva în neregulă cu tine. Când ai senzația că ești singurul care spune „Nu”, care se manifestă din spațiul Suveranității personale și ți se spune „Nu vezi că toată lumea face asta? Crezi că atâta lume se înșeală și tu ai dreptate? De ce nu o faci și tu? Ce e cu tine? De ce te comporți așa?”, nu îți e deloc ușor.

Dar nu sunteți singurii care fac asta, sunt o mulțime de alți oameni pe planetă care văd lucrurile la fel ca voi.

Adevărul vostru contează, aveți dreptul să vă rostiți adevărul, aveți dreptul să funcționați din spațiul Suveranității personale, aveți dreptul să alegeți liber la ce spuneți „Da” și la ce spuneți „Nu”, indiferent ce cred/ spun/ fac ceilalți.

Și e nevoie de mare curaj ca să-ți urmezi adevărul/ rezonanța și să-ți rostești clar adevărul în aceste vremuri.” (Lorie Ladd) Traducerea Mihaela Dan

„Câți oameni nu au adevăruri foarte diferite de ale celor din jur, dar pentru că nu vor să fie judecați/ criticați/ batjocoriți/ marginalizați, preferă să tacă, să-și ignore Cunoașterea/ adevărul?

Evoluția spirituală înseamnă să înveți să-ți rostești adevărul și să-ți trăiești adevărul indiferent ce spun/ cred/ fac cei din jur, înseamnă să ai deplină încredere în ghidarea ta interioară.

Iar când începi să integrezi în corpul tău fizic mai multă Lumină și să crești vibrațional nu-ți mai poți ignora adevărul, nu-ți mai poți ignora rezonanța. Și așa începem să jonglăm cu situațiile din viața noastră, oscilând între a ne asculta rezonanța și a nu ne asculta rezonanța, pentru că ne temem de consecințe.

Ne uităm în jurul nostru și simțim că ceva nu e în regulă, că cei mai mulți dintre oamenii apropiați/ cunoscuți nu văd lucrurile la fel ca noi și ne întrebăm cum să procedăm în continuare, care vor fi consecințele dacă alegem să ne rostim/ urmăm adevărul. Și este o întrebare legitimă.

Iar apoi ne întrebăm ce se va întâmpla cu noi/ care vor fi consecințele dacă acceptăm „adevărurile oficiale”, în ciuda faptului că simțim că acestea nu sunt adevărate pentru noi.

Voi nu trăiți întâmplător pe Pământ în această perioadă, nu vă aflați întâmplător în primul rând, printre cei care își rostesc adevărul indiferent de consecințe.

Nimeni nu v-a obligat să ieșiți în față, nimeni nu v-a obligat să vă spuneți public adevărul, să vă trăiți adevărul; nu întâmplător faceți asta. Voi ați ales de bună voie să faceți asta, sufletul vostru a plănuit să faceți asta în această viață umană, atunci când a ales să vină pe Pământ exact în această perioadă.

Puterea voastră stă în Suveranitatea voastră, în Cunoașterea voastră. Asta nu v-o poate lua nimeni.

Și cu cât noi ne facem mai mult auzită vocea - fiind, implicit, și vocea celor mulți care au fost reduși la tăcere -, cu cât noi putem fi mai curajoși, reprezentându-i și pe cei care încă nu au curajul să spună „Nu”, cu atât mai mult îi vom putea susține pe cei care sunt pregătiți să se trezească, să facă pasul în față, să-și rostească adevărul.” (Lorie Ladd) Traducerea Mihaela Dan

„În următoarea perioadă încercările de a provoca/ alimenta divizarea vor fi din ce în ce mai puternice, iar noi nu ne dorim să alimentăm cu energia noastră divizarea.

Se încearcă prin toate mijloacele să fie indusă/ alimentată frica și divizarea; manipularea este foarte mare. Voi, cei care sunteți conștienți de aceste lucruri, care funcționați la modul conștient, fiți atenți să nu perpetuați frica și divizarea, să nu vă contraziceți cu alții, să nu vă comportați ca și cum voi ați avea dreptate și ceilalți s-ar înșela.

Noi trecem acum printr-un proces de evoluție a colectivului/ umanității, noi suntem în asta împreună. Fiți recunoscători că voi nu sunteți în poziția celor care sunt copleșiți/ controlați de frică și nu-i judecați/ tratați de sus pe cei care sunt în această situație.

Ați văzut deja că în ultimii 3 ani s-au trezit deja mulți oameni care au început să pună sub semnul întrebării adevărurile oficiale, care au început să vadă lucrurile altfel.

Tratați-i cu compasiune pe cei care încă nu s-au trezit. Noi toți am fost programați, noi toți am fost manipulați; noi, cei care ne-am trezit, nu le suntem superiori celor care încă nu s-au trezit.” (Lorie Ladd) Traducerea Mihaela Dan

„Dacă tu îți aperi dreptul de a alege liber pentru propria persoană, dacă îți rostești adevărul, dacă spui „Nu” la ceea ce simți că e „Nu”, să știi că nu ești singurul care face asta.

Și să mai știi că ai venit aici, pe Pământ, în această perioadă, special ca să faci printre primii pasul în față și să fii printre primii care își trăiesc adevărul într-o lume care are cu totul alte adevăruri, să fii Cel care arată Calea. Aceasta este Menirea ta.

Pe măsură ce lucrurile vor deveni și mai haotice în comunitatea/ țara ta, rolul tău este să te manifești cu tot mai multă compasiune, empatie și Iubire față de cei care au alte adevăruri decât tine.

Dacă tu îi privești pe cei care au altă părere decât tine ca fiind adversari/ dușmani/ „răi”, nu faci decât să perpetuezi divizarea.

Când simți tot timpul nevoia să-i corectezi pe alții, când te contrazici/ cerți cu alții pe o anumită temă, când ai început să te comportați ca și cum tu ai avea dreptate și ceilalți ar greși și încerci să le dovedești de ce „ai dreptate”, tu perpetuezi divizarea. Când conștientizezi că faci asta, oprește-te, încetează orice dispută și respectă dreptul celuilalt de a avea un alt adevăr decât tine.

Când te înfurii, când te lupți cu cineva ca să dovedești că tu „ai dreptate” și el „greșește” tu perpetuezi divizarea. Și este nevoie să funcționezi la modul conștient, ca să te observi când începi să te lași tras în vibrația joasă a conflictului/ disputei și să te oprești.” (Lorie Ladd) Traducerea Mihaela Dan

„În aceste vremuri este o dovadă de mare curaj să te manifești la modul autentic, să-ți rostești adevărul, să-ți trăiești adevărul, chiar dacă asta înseamnă să pierzi anumiți oameni apropiați, să-ți pierzi slujba, etc.

Prin faptul că faceți toate acestea, în ciuda reacțiilor celor din jur, voi ajutați întregul colectiv să evolueze.

Există un rost/ sens pentru tot ce se întâmplă, chiar dacă mintea noastră umană nu îl poate vedea. Umanitatea trece printr-o schimbare masivă și nu e nimic în neregulă cu cei care joacă în continuare în Vechea Paradigmă. Nu este posibil ca toți oamenii de pe Pământ să se trezească în același timp, nu așa se întâmplă lucrurile. E nevoie de răbdare, durează până se trezesc toți oamenii; important este că deja a început, că lucrurile se schimbă, că tot mai mulți oameni se trezesc acum.” (Lorie Ladd) Traducerea Mihaela Dan

„Toată viața noastră ne-am obținut validarea din exterior, ne-am obținut adevărurile din exterior, de la figuri cu autoritate din viața noastră personală, de la autorități sau experți; ei ne-au spus ce „trebuie" să gândim, ce „trebuie" să spunem, ce „trebuie" să facem, ce „e bine” și ce „e rău”, ce e „adevărat” și ce „nu e adevărat”. Și noi i-am crezut și am făcut ce ne-au spus, pentru că așa este când ești programat.

Dar când te trezești și începi să evoluezi vii înapoi în corpul tău, în interiorul tău, la Divinitatea din tine.

Tu nu ești un om, tu nu ești corpul tău fizic, tu ești Spirit care are temporar o experiență umană.

Tu ești mult mai mult decât această experiență umană. Și când te trezești din punct de vedere spiritual și revii în corpul tău începi să simți tot ce este în interiorul acestuia – traume, emoții reprimate/ ignorate. E dificil la început, când simți atât de intens totul, dar încetul cu încetul începi să-ți auzi ghidarea interioară și începi să ai încredere în ea, nu în vocile exterioare care îți spun ce „trebuie” să crezi/ spui/ faci. Începi să-ți simți rezonanța și apoi conștientizezi că lucrurile pe care ți le-au spus cei din exterior nu reprezintă adevărul tău, nu rezonează cu tine.

Și apoi conștientizezi de ce ai venit tu pe Pământ în această perioadă: ai venit ca să fii unul dintre Cei care arată Calea, ca să-i asiști pe cei care se vor trezi mai târziu, ai venit ca să fii printre primii care evoluează și ajunge la un nivel mai înalt de Conștiință, cu scopul de a susține colectivul în acest proces al Ascensiunii, fiindcă pe măsură ce se trezesc, oamenii au nevoie de ajutor ca să înțeleagă ce se întâmplă cu ei și să știe ce au de făcut, să vadă cum au făcut alții, să-și amintească cine sunt ei cu adevărat.

Și în prezent sunt sute de milioane de oameni ca noi, treji din punct de vedere spiritual, care spun „Nu” la ce simt că e „Nu”, care își rostesc adevărul indiferent ce cred/ spun/ fac ceilalți.

Înțelegeți asta: nu sunteți singuri, suntem mulți.

Aveți încredere în rezonanța voastră, aveți încredere în adevărul vostru, trăiți-vă adevărul și vă veți simți din ce în ce mai puternici, vă veți simți în siguranță indiferent ce (pare că) se întâmplă în exterior.

De asta sunteți în prima linie, pentru că puteți face acest lucru; sunteți în prima linie pentru că aveți curajul să spuneți „Nu! S-o credeți voi că o să mă determinați în vreun fel să spun «Da» la așa ceva!”. (Lorie Ladd) Traducerea Mihaela Dan

„Voi ați ales să veniți pe Pământ în această perioadă și să vă treziți printre primii, știind că vă veți confrunta nu numai cu Umbra colectivă care iese la suprafață - și care este uriașă -, dar și cu toate traumele din corpul vostru fizic, pe care le curățați/ vindecați una câte una.

Voi faceți asta permițându-vă să simțiți totul, indiferent cât de inconfortabil/ dureros ar fi, observându-vă pe voi înșivă, învățând să vă iubiți pe voi înșivă, vindecându-vă pe voi înșivă, învățând cum să faceți alegeri benefice și să creați Noul.

Și pe lângă toate astea – care reprezintă o muncă interioară uriașă -, voi vă îndepliniți și rolul la nivel colectiv, sunteți Cei care arată Calea.

Voi treceți prin provocări majore, uneori simțiți că o luați razna, alteori aveți experiențe care par că nu sunt din această lume și vă întrebați „Cum este posibil așa ceva?!”, voi conștientizați că aveți traume nevindecate, că aveți în interiorul vostru o mulțime de emoții reprimate, începeți să vă uitați mai bine la credințele voastre limitative, la modul în care îi tratați pe alții, la modul în care vă tratați pe voi înșivă, vă uitați la dependențele voastre, la toate modurile în care ați încercat să vă amorțiți, ca să nu mai simțiți anumite emoții inconfortabile/ dureroase.

De aceea spun că sunteți extraordinari, că meritați să fiți onorați pentru toată munca pe care o faceți în beneficiul colectivului.

Voi ați venit special ca să faceți asta, ca să fiți Cei care arată Calea, însă odată ajunși pe Pământ, odată coborâți în 3D, ați uitat totul.

În Dimensiunile înalte vibrational ceea ce faceți voi este privit ca fiind ceva miraculos și sunteți onorați pentru asta; aici, pe Pământ, uneori voi simțiți că totul e o nebunie, că nu mai rezistați, că v-ați săturat până peste cap și vreți să mergeți Acasă.” (Lorie Ladd) Traducerea Mihaela Dan

„Biologii au descoperit că în interiorul celulelor de țesut ale omidei există celule numite celule imaginare. Ele rezonază la o frecvență diferită.

Mai mult decât atât, ele sunt atât de diferite de celelalte celule încât sistemul imunitar al omidei le consideră ca pe dușmani și încearcă să le distrugă.

Dar tot mai multe celule imaginare apar în mod constant...

Într-o clipă, sistemul imunitar al omidei nu mai poate distruge suficient de repede aceste celule și ele devin mai puternice, legându-se împreună pentru a forma o masă critică care recunoaște misiunea lor de a realiza incredibila naștere a fluturelui.

În 1969, Margaret Mead a declarat:

„Nu trebuie să ne îndoiăm niciodată că un grup mic de cetățeni motivați și hotărâți pot schimba lumea”

Va fi cu siguranță așa, în ciuda tuturor, ne-am găsit. Cred cu tărie, așa cum cred și mulți alții, că există o fermentație evolutivă în structura societății de astăzi.

În ciuda strigătelor de frică, lăcomie, consum excesiv și violență exprimate în cadrul social, există o uniune de bărbați și femei pe care îi putem numi celule imaginare, dezvăluind o lume diferită, o transformare, o metamorfoză.

Poetul uruguayan Mario Benedetti a scris:

„Ce s-ar întâmpla dacă, într-o zi, am deveni conștienți că suntem majoritatea”?

În acel moment, celulele imaginare ar prevala și ar aduce fluturele dintr-o lume a viermilor!

ESTE TIMPUL SĂ NE TREZIM.

Grupurile de celule imaginare se adună pretutindeni, încep să se recunoască, să dezvolte instrumente organizaționale pentru a ridica nivelul de conștiență, astfel încât următoarea etapă a societății umane să se manifeste, pentru a crea o nouă dimensiune a vieții, o societate care să nu mai fie o omidă și care să devină un fluture, o societate mai compasivă și mai dreaptă, o umanitate înrădăcinată în fericire și înțelegere reciprocă." (𝐃𝐞𝐞𝐩𝐚𝐤 𝐂𝐡𝐨𝐩𝐫𝐚) 𝐓𝐞𝐱𝐭 𝐩𝐫𝐞𝐥𝐮𝐚𝐭 𝐬̦𝐢 𝐭𝐫𝐚𝐝𝐮𝐬 𝐝𝐞 𝐂𝐫𝐨𝐢𝐭𝐨𝐫𝐮 𝐎𝐥𝐠𝐚

 

„Despre simtire 

Un om care nu are simturile intuitive, de clarsimt si/sau clarvedere suficient dezvoltate, evaluand numai din mintea intelectuala, va fi tentat sa afirme ca nu se poate vedea la altcineva decat ceea ce ai in tine (in bazele tale de date).

Un om care are cel putin unul dintre simturile de mai sus dezvoltate, dar nu este aliniat cu sufletul, va fi tentat sa foloseasca simturile pentru a gasi vulnerabilitati care sa ii confere avantaje fata de ceilalti.

Un om care are si unele dintre simturi dezvoltate, fiind aliniat si cu sufletul, va putea vedea atat perfectiunea unui suflet cat si diversele moduri in care acel suflet a cazut in iluzii. Si da, poate cunoaste omul respectiv mai bine decat se cunoaste el insusi, cel puntin in anumite aspecte.

Simturile care se dezvolta pot deveni o mare provocare in civilizatia umana. De exemplu, este posibil sa traim experienta ca indiferent ce om castiga alegerile dintr-o tara, in realitate, acelasi „walk in” stapaneste.

Atunci, se poate crea o institutie a Oracolului, care sa se asigure ca exista un transfer de putere intre doua entitati diferite, si nu un transfer de suflet, intrupat sau atasat.Daca Oracolul este suficient de clar, un presedinte se poate numi direct deoarece se poate aprecia exact cate suflete il sustin peste un prag convenit de nehotarare sau indiferenta.De asemenea, o institutie a Oracolului poate aprecia rapid gradul de popularitate a unui conducator fara a fi necesare referendumuri, ceea ce da potential unei democratii participative.

Dar cel mai mare avantaj al unui Oracol este ca nu e necesar sa traiasca in tara respectiva. El (sau ea) ar putea trai la altitudini mari in Tibet, Nepal sau India, in atmosfera subtila transcedentala a Himalayei.

Poate ca am divagat un pic, dar traim vremuri din ce in ce mai iesite din tiparele din bazele noastre de date. Sa fim intuitivi asadar.”

Autor: Adrian Pascanu, Sursa Blog Albastru Arcturian

https://albastruarcturian.wordpress.com/2020/11/27/despre-simtire/

„Intuiția este legată de capacitatea ta de a percepe în afara timpului, este legată de capacitatea ta de a percepe informații care încă n-au apucat să se materializeze, să se întâmple în lumea fizică.

Ca să înțelegeți mai ușor la ce mă refer, gândiți-vă la modul în care oamenii aflați la distanță comunicau în trecut: prin scrisori. Pentru ca o scrisoare să ajungă la destinatar era nevoie de două sau mai multe zile.

Gândiți-vă la unul dintre modurile în care oamenii comunică acum: prin e-mail. Acesta ajunge practic instantaneu la destinatar.

O scrisoare avea nevoie de două zile ca să ajungă la destinatar, un mail ajunge în 2 secunde. E-mailul a scos elementul „timp” din procesul comunicării între două persoane.

Informația din lumea fizică este scrisoarea, intuiția este e-mailul. (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

“Ca empat, cea mai mare abilitate pe care trebuie să o stăpânești este abilitatea de a observa fără a absorbi. Pe măsură ce empații pot simți gândurile și emoțiile celorlalți, ei devin cu adevărat sensibili la energii. Dacă continui să absorbi fiecare energie cu care intri în contact, vei ajunge să-ți consumi propria energie. Pentru a observa, trebuie să fii centrat ca conștientizare neutră, lasă toate energiile să treacă ca niște vizitatori. Vei ajunge să porți o mulțime de bagaje emoționale ale altora dacă nu înveți să observi energia. Meditează mai mult, fii ancorat în conștientizarea ta superioară.

Atât narcisiștii, cât și empații au suferit traume din copilărie timpurie. Empații au luat acea durere și au devenit mai plini de compasiune, nedorind ca alții să sufere aceeași soartă ei. În timp ce narcisiștii s-au înfuriat și au decis să-și arunce furia asupra lumii. Jurând să se pună pe ei înșiși pe primul loc. Empatii erau suficient de puternici pentru a nu lăsa trauma să le distrugă bunătatea. În timp ce narcisiștii erau slabi și lăsau trauma să-i depășească.

A avea compasiune și empatie pentru motivul pentru care cineva se comportă așa cum o face pe baza experiențelor sale, nu înseamnă niciodată că trebuie să tolerați comportamentul sau să păstrați spațiu pentru el. Puteți avea absolut compasiune și puteți stabili o limită. Asta înseamnă să ai și compasiune pentru tine.

CA UN EMPATIC, IUBESC... • tăcere când mă concentrez • arome subtile • sunete liniştitoare • țesături și îmbrăcăminte moi • natură/munte/apă • spațiu pentru a lua o decizie • timpul de pregătire • timp de nefuncţionare între sarcini mari • adunări mai mici/conversație profundă.

SEMNE INCONTESTABILE CĂ ESTI UN EMPATIC 1. De când erai mic, te simțeai diferit. 2. Vrei să fii într-o carieră de serviciu. Îți poftești ceva mai mare. Ceva mai semnificativ. 3. Simțiți dacă oamenii mint sau sunt incomozi. 4. Ai nevoie de timp pentru reîncărcare. S-ar putea să vă placă să vă reîncărcați singur sau într-o companie de oameni iubitoare și grijulii. 5. Sunteți atrași să aflați mai multe despre autovindecare. Mulțimile mari te copleșesc. 6. Nu poți urmări filme și știri violente. Îți schimbă starea de spirit și energia instantaneu.”

Sursa: Selena Xenakis

Empații…

“Nu încercați să păcăliți empații, ei sunt cei mai buni detectivi care vă ghicesc intențiile

Empații sunt oameni extrem de puternici, sunt minunați la citirea limbajului corpului și sunt cei mai buni detectivi care ghicesc intențiile altora!

Acești oameni se nasc cu un dar real, au capacitatea de a simți sentimentele altora.

Deși este un avantaj sigur atunci când ai nevoie de cineva cu care să vorbești, nu este darul lor principal. Sunt experți în psihologia umană, este a doua natură. Astfel sunt capabili să știe când cineva se teme, minte sau nu spune cine este cu adevărat.

Unii oameni drăguți au intenții crude, să recunoaștem. Empații au pur și simplu capacitatea de a recunoaște acest lucru.

Empații pot ghici intențiile oamenilor și nu pot fi ușor păcăliți. Dacă ești genul care minte, evită cu empații. Vei regreta.

Ei știu dacă vreți să-i flatați pentru ceva. Amintiți-vă când erați copil și voiați ceva, i-ați flatat pe părinți să-l obțineți. Nu adopta acest comportament cu empatul, te va opri imediat. Este mai probabil să obțineți ceea ce doriți dacă sunteți cinstit și direct.

Mărcile sunt detectoare de minciună. Când cineva minte, face anumite mișcări ale corpului subconștient și primește „căpușe”. Modalități obișnuite de a identifica un mincinos sunt mișcările lor oculare și dorința copleșitoare de a te convinge. Cu toate acestea, dacă ești un empat, știi deja asta. Nu poți explica de ce o știi, este doar înnăscută pentru tine.

Nu încercați să-i păcăliți. Simt sentimentele altora mult mai mult decât și-ar dori. Nu încercați să vă ascundeți intențiile crude în prezența unui empat, nu va funcționa niciodată. Oamenii empatici pot vedea chiar prin micul tău carusel.

Ei simt dacă aveți prejudecăți

-Un empat va ști întotdeauna dacă aveți anumite prejudecăți, fie pentru oamenii de culoare, pentru o altă personalitate ... Oamenilor empatici nu le pasă de oamenii care sunt superficiali.

Ei știu când nu ești bine.

Empații știu când nu te descurci bine. A avea un prieten cu care să vorbești este un cadou de neprețuit. Apreciază abilitățile de vindecare ale prietenului tău și spune-i adevărul, el îți dorește numai binele.

Te pot citi ca pe o carte deschisă.

Nu le plac conversațiile banale și urăsc și mai mult oamenii care le fac complimente false. Nu complimentați un empat pentru a le câștiga afecțiunea. O va vedea imediat. Cea mai puternică abilitate a unui empat este de a descifra fiecare acțiune și intenție a oamenilor.

Ei știu când ești pe un drum greșit.

Dacă un empat vă spune că sunteți pe un drum greșit, ascultați sfaturile lor. Au priceperea de a prezice autodistrugerea care se simte ca o călătorie în timp. Când un empat îți spune că mergi pe o cale greșită, reconsiderează-ți serios intențiile.

Ei știu când încerci să fii cineva care nu ești.

Ei apreciază calitățile tale la fel de mult ca și defectele tale. Apreciază oamenii care se compensează. Când încerci să te prefaci, ei o știu imediat.

Simt gelozie.

Oamenii empatici pot simți când ești gelos pe ei. Un empat poate spune dacă ești gelos pe ei, dar ei vor arăta o anumită umilință pentru a te face să te simți confortabil și să risipești acea gelozie inutilă.

Simt ura.

Ura este o emoție cu adevărat negativă care trimite energie foarte puternică. Acest sentiment atrage empații. Ura ta nu îi face rău, dar ar prefera să nu lase energia ta negativă să le afecteze sufletul. “

Sursa: Olivier Bouch

Traducere Neluțu Manole & Diana V. Ciobanu

„Oamenii sunt dependenți de logică/ rațiune. Și mai mult decât atât, sunt dependenți de aprobarea/ validarea obținută din partea celor din jur.

Dacă pornești pe Calea spirituală este necesar să renunți la a urma calea logică/ rațională și la nevoia de a ști de ce ți se cere/ ești ghidat să faci un lucru sau altul; este necesar să capitulezi.

Când discuți cu Dumnezeu și te rogi pentru ghidare, tu primești răspuns. Nu te mai minți pe tine însuți, nu mai nega faptul că primești răspuns; recunoaște că nu-ți place răspunsul pe care l-ai primit și de aceea preferi să te prefaci că nu l-ai perceput!

La ce te aștepți când e vorba de ghidarea divină, să-ți apară îngeri care să-ți spună răspunsul, să ai o viziune măreață?! Ghidarea divină vine și sub forma stresului, a unei migrene, a faptului că ți se strange stomacul numai când te gândești la ceva/ cineva, vine prin intuiția ta sau prin orice altă modalitate care îți atrage atenția.

Ghidare divină este și faptul că te simți mizerabil într-o anumită situație/ relație, dar tu preferi să te prefaci că nu înțelegi această ghidare care îți spune să ieși din acea situație/ relație.

Nu-ți mai închipui că ghidarea divină este ceva glorios, că vezi îngeri și lumini aurii! Ghidarea divină este instantanee și apoi tu ai de lucru cu tine însuți pentru a accepta faptul că aceea este o ghidare divină și pentru a accepta ceea ce îți transmite acea ghidare divină care nu-ți place deloc.

Nu te mai minți pe tine însuți; întotdeauna percepi ghidarea divină! O simți imediat și apoi îți ia o grămadă de timp ca să o „îngropi” cât mai adânc „în spatele casei”, fiindcă îi transmite un mesaj neplăcut/ inconfortabil/ care te sperie și nu te simți capabil să-i faci față, așa că mai bine îl ignori.

Să nu-mi spui mie că nu percepi ghidarea divină!

O percepi, o simți, dar tu vrei asigurări cu privire la faptul că după ce o să faci ce ești ghidat să faci, lucrurile se vor aranja așa cum îți convine ție; altfel nu ești dispus să urmezi ghidarea divină.

Tu nu ești capabil să acționezi având deplină încredere în ghidarea divină, adică să capitulezi. Și ca atare, preferi să spui că nu percepi ghidarea divină, adică să te minți/ trădezi pe tine însuți. Și următorul pas este că trădarea de sine devine un stil de viață pentru tine.” (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

„Dacă ar fi să fac o estimare, în opinia mea, circa 35% din durerea/ suferința din viața fiecărui om provine din circumstanțele vieții, din traumele din copilărie, din situațiile dificile/ dramatice prin care trecem în viața noastră, iar restul de circa 65% provine din acte de trădare de sine.

Cele mai mari suferințe din viața ta sunt cauzate de alegerile pe care le faci tu, de faptul că alegi iar și iar să te trădezi pe tine însuți.

Tu ai venit aici, pe Pământ, ca să înveți să trăiești o viață intuitivă, dar pur și simplu nu poți renunța la a trăi o „viață rațională”, nu poți trece dincolo de rațiune, nu poți să faci alegeri intuitive, spontane, așa cum te simți ghidat, atunci când te simți ghidat. Rațiunea ta preia conducerea imediat și începe să analizeze ghidarea pe care o primești și o desființează, te convinge că nu e „logic”/ „rațional” să faci așa ceva. Și tu te lași amețit de mintea ta, fiindcă așa „scapi” de sarcina de a acționa imediat așa cum ești ghidat.

Preferi să negi acea ghidare sau să o analizezi, să te mai gândești, să amâni și până la urmă nu mai faci nimic.

Și eu nu spun că nu ai nevoie de minte/ rațiune deloc; ai nevoie de minte/ rațiune, în sensul că ai nevoie de discernământ, pe care să-l folosești cu înțelepciune. Dar nu este cazul să permiți minții să „anuleze” ghidarea divină, să te împiedice să urmezi ghidarea divină, ci o folosești în sensul de a te ajuta să urmezi ghidarea divină.

Rațiunea este un atu, însă în cazul în care funcționezi din spațiul fricii devine o vulnerabilitate. În acest ultim caz, o minte rațională va nega experiența mistică și va respinge viața mistică/ spirituală.

O experiență mistică este ceva ce mintea nu poate înțelege, pentru că mintea vrea să limiteze totul la ceea ce poți percepe cu cele cinci simțuri „obișnuite”.

Când încerci să înțelegi la modul rațional Divinul încerci, de fapt, să controlezi natura dinamică/ „irațională” (din punct de vedere uman) a Divinului, înseamnă să încerci să-l „înghesui” pe Dumnezeu în ceea ce poate cuprinde/ înțelege mintea umană, fiindcă altfel Dumnezeu ți-ar putea da peste cap „ordinea”/ „stabilitatea”/ „siguranța” vieții tale.

De fapt, tot ce putem spune despre natura lui Dumnezeu este că e imposibil de definit, că este un Mister. Iar Călătoria spirituală înseamnă să fii dispus să intri în acel Mister și să lași mintea ta rațională la ușă.” (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

„Când ți se oferă ghidare divină și nu ți se dau niciun fel de explicații, asta se întâmplă pentru că tu ești cel mai mare obstacol în calea evoluției tale.

Tu continui să vrei explicații atunci când Divinitatea te ghidează să faci una sau alta, dar nu ți se dau explicații pentru că ești persoana care are cea mai mare putere de a distruge planurile făcute de sufletul tău pentru propria evoluție. Frica ta te face să fii cel mai mare obstacol în calea evoluției tale și îți vei distruge viața dacă ești lăsat de capul tău, pentru că vei face numai alegeri din frică.

Ție ți-e frică de propria viață. Și dacă ești lăsat de capul tău vei face foarte, foarte des „alegerea fricoasă” și foarte, foarte rar „alegerea îndrăzneață”. De aceea este mai bine să nu știi prea multe când ești ghidat, e mai bine să știi strict care este pasul următor pe care-l ai de făcut, nimic mai mult. Este necesar să știi minimul posibil, pentru că altfel ai face maximul de daune posibil.” (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

„Oamenii vor să aibă cu Dumnezeu o relație bazată pe obligația Divinității a păstra ordinea și stabilitatea vieții lor și vor urma ghidarea divină până la limita care înseamnă să destabilizeze acea ordine/ stabilitate.

Oamenii vorbesc cu sufletul lor la modul: „Acestea sunt domeniile din viața mea în care vreau să rămână ordine și stabilitate cu orice preț. Și nu este negociabilă această condiție. Nu am să permit sub nicio formă ca această zonă a vieții mele să fie destabilizată”.

Și poate că e vorba de familia ta, de căsnicia/ relația ta sau de alt aspect al vieții tale. Este vorba despre niște lucruri pe care nu ești dispus să le pierzi și pe care o să le „protejezi” cu orice preț.

Tu ai pretenția ca ghidarea divină să fie una „rațională” și să îți ofere asigurări că nu va fi afectată ordinea/ stabilitatea în domeniile respective, fiindcă altfel nu vei urma ghidarea.

Dacă tu insiști să ții lucrurile la nivelul „raționalului”/ „logicii”, le ții la nivel „pământesc” și îți blochezi propriul acces la niveluri mai înalte ale spiritualității, în care intri în Mister/ Necunoscut.

În Mister nu există „logică“.

Un miracol nu are „logică”.

O vindecare instantanee nu are „logică”.

O stare de grație nu are „logică”.

Tu refuzi să intri în Mister și-i spui lui Dumnezeu: „Îmi pare rău, dar nu sunt dispus să pierd controlul asupra acestor aspecte ale vieții mele! Nu pot capitula la acest nivel. Nu pot capitula când e vorba de aspectele financiare. 

Dacă Tu îmi ceri să renunț la slujba mea nu o să te ascult, o să mă prefac că nu te-am auzit, pentru că e prea mult pentru mine. N-o s-o fac, îți spun de la bun început. Asta ar înseamnă să aduc haosul în acest domeniu și eu vreau să fie ordine în viața mea.

Dacă îmi ceri să renunț la slujba mea explică-mi cum pot să mă descurc din punct de vedere financiar în continuare, spune-mi cum se vor rezolva lucrurile, dă-mi asigurări că se vor rezolva, pentru că altfel nu renunț la ea.

Nu-mi plac aceste îndrumări venite pe neașteptate, care nu au nicio logică și care-mi cer să mă arunc «în gol», care nu includ garanții financiare”.

Practic, ceea ce-i spui tu lui Dumnezeu în acest caz este „Nu am nicio încredere în Tine”.

Dacă ai avea cu adevărat încredere în Dumnezeu nu ar mai exista nicio zbatere interioară, nicio reținere, ai urma fără ezitare ghidarea divină, ai capitula.

„Doamne, chiar vreau să capitulez, dar încă nu reușesc să fac asta! O să ajung la acel nivel, vreau să ajung la acel nivel la care să fiu capabil să capitulez necondiționat. Și pentru început pun în mâinile tale frica pe care o simt la începtul acestei Călătorii. Amin” – iată o rugăciune sinceră.” (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

„Unul dintre motivele pentru care noi ne temem de o conexiune profundă cu Divinul/ să capitulăm în fața ghidării divine este acela că ne temem de haosul pe care-l va aduce în viața noastră această capitulare.

Noi suntem convinși că a rosti cuvântul „capitulare” în fața lui Dumnezeu înseamnă a-i permite acestuia să intervină în viața noastră; de parcă Divinitatea ar avea nevoie de permisiunea noastră ca să intervină în viața noastră…

Este chiar amuzant faptul că noi ne închipuim că dacă nu rostim cuvântul „capitulare” îl oprim pe Dumnezeu să intervină în viața noastră… Asta este o aroganță.

Nu vrem să-l lăsăsm pe Dumnezeu să creeeze haos în viața noastră, dar ne băgăm singuri viața în haos - pentru că suntem foarte buni la chestia asta și fiecare dintre noi avem metodele noastre, „talentele” noastre când e vorba de a face asta.

Atunci când adevărul se apropie prea mult de noi, asta ne apasă butoanele, dacă nu suntem pregătiți/ dispuși să auzim acel adevăr inconfortabil/ dureros. „(Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

„Dumnezeu folosește haosul pentru a ajunge la tine. În loc să te ferești cât poți de haos, așa cum faci în viața „obișnuită”, dacă intri în Călătoria spirituală este necesar să accepți haosul și să înveți să-i înțelegi semnificația/ limbajul, să înveți că Divinitatea vorbește cu tine dându-ți viața peste cap. Și Divinitatea știe când este timpul ca viața ta să fie dată peste cap și de ce.

În cultura noastră ni se pare de neacceptat ideea de a avea experiențe inconfortabile, ideea ca viața noastră să intre în haos. Facem tot ce putem ca să ne asigurăm că nu se întâmplă așa ceva, ne protejăm cât putem „ordinea”/ stabilitatea” și suntem siderați când viața noastră intră în haos: „Cum este posibil să se întâmple așa ceva?!”. Și-i găsim întotdeauna pe alții vinovați pentru faptul că viața noastră devine un haos.

Vă dau o veste: nu doar că viața voastră va intra în haos, dar se va întâmpla de mai multe ori și se va întâmpla pe neașteptate. Nu dictați voi Divinității ce să facă și când să facă.

Așa că în loc să vă feriți de haos, să vă plângeți și să vă comportați ca un copil alintat când intrați în haos - pentru că sunteți puși într-o situație inconfortabilă și vă simțiți confuzi -, treaba voastră este să intrați direct în haos și să treceți prin el, învățând de pe urma acestei experiențe.

Haosul este un sistem de ghidare, este modul în care Dumnezeu vorbește cu voi.

Dumnezeu vorbește cu oamenii, printre altele, prin potop, prin foc, prin furtună, prin haos.

Haosul este un mod prin care Dumnezeu intră în viața ta și spulberă ce este de spulberat, adică ceea ce ai refuzat să eliberezi de bună voie, când ți-a cerut să faci asta; tu nu ai ascultat ghidarea divină, de frică. Ți-a fost frică să asculți ghidarea când Divinitatea/ Universul ți-a spus: „E timpul să ieși din această situație/ relație/ slujbă/ din acest loc”.

„Vai, cum să fac așa ceva? Nu pot să renunț la asta! Dacă mi se întâmplă ceva?!”

„Chiar o să ți se întâmple ceva dacă nu dai drumul acestei persoane/ situații/ relații/ slujbe! Îi dai drumul sau nu? Nu-i dai drumul? Ok, se rezolvă, te fac eu să-i dai drumul. Și va fi un ditamai haosul, dacă de asta este nevoie ca să-i dai drumul acelei persoane/ situații/ relații/ slujbe.

Nu e negociabil; oricum ar fi, o să-i dai drumul. Tot ce poți alege tu este modul în care îi dai drumul”.

Tu nu poți decide că vrei să împlinești 47 de ani dacă, de fapt, tu împlinești 50 de ani. Nu e alegerea ta dacă împlinești 50 de ani în acea zi. O să accepți că împlinești 50 de ani sau o să opui rezistență, o să țipi și o să dai din mâini și din picioare, insistând că tu vrei să împlinești 47 de ani?

Cam așa stau lucrurile cu haosul.

Ce este menit să se întâmple se va întâmpla, că vă place sau nu, că sunteți de acord sau nu. Așa că nu vă mai alintați când viața voastră intră în haos, nu vă mai plângeți de ceea ce vi s-a întâmplat, nu o mai faceți pe nefericiții! Făceți-vă curaj și intrați în haos, pentru că acesta este un mesaj de la Dumnezeu, El vă comunică în acest mod ceva ce ați refuzat să auziți în trecut.

Sunteți plini de frică, vă plângeți de milă, vă dați victime când viața voastră intră în haos? Și-mi mai spuneți că vreți să vă atingeți cel mai înalt potențial, când voi vă comportați ca niște copii alintați când apare haosul?! Nu prea cred că o să vă atingeți cel mai înalt potențial, având în vedere cum vă manifestați…

Învățați să intrați fără frică în haos, conștientizați: „Ok, acum Dumnezeu vorbește cu mine. Doamne, te ascult, capitulez, las acest haos să-mi schimbe viața, să scoată din viața mea tot ce este menit să iasă din ea! Dă la o parte tot ce este necesar să fie îndepărtat! Știu că acum sunt scoase din viața mea lucruri despre care nu mi-am dat seama că era timpul să le eliberez”.

Și poate că acea schimbare va fi extrem de dureroasă, pentru că îți va schimba radical viața, dar este o schimbare necesară.” (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

„Eu am constatat că trăim o nouă perioadă a Renașterii – de această data, una mistică, fiindcă tot mai mulți oameni simt o Chemare în acest sens.

În trecut misticii se simțeau chemați să se retragă din lume și să „lucreze” din locuri numite mănăstiri. Noul mistic este un om care acționează rămânând în lume/ societate; el simte Chemarea de a fi un canal de Lumină, de a deveni un „activist mistic”, adică un om care are suficientă putere încât să se manifeste autentic funcționând în societate, care are curajul să-și rostească ferm adevărul – un mistic fără mănăstire.

Adevăratul mistic este acela al cărui suflet se manifestă prin tot ceea ce face și care își este sieși cel mai loial companion.

Și tot mai mulți oameni tânjesc acum după o experiență autentică a Sacrului. Tot mai mulți oameni tânjesc după o viață trăită cu suflet, dar nu sunt conștienți de acest lucru. Ei nu pot identifica acea dorință de a trăi în aliniere cu sufletul lor, pentru că nu știu că asta este ceea ce simt, pentru că ei nu știu nimic despre sufletul lor. Eu însă văd acest lucru, văd „simptomele” și pot să-mi dau seama ce se întâmplă cu ei.

Oamenii nu înțeleg ce înseamnă această stare de agitație/ neliniște/ neîmplinire pe care o simt, pentru că lumea în care trăim este una fără suflet. Nu este vorba despre faptul că noi am vrea să trăim fără suflet; felul în care trăim este pur și simplu rezultatul faptului că societatea pune accent pe mintea noastră și suntem tot timpul inundați cu informații, mintea noastră are permanent „de lucru”.

Dar nu poți ajunge la sufletul tău prin intermendiul minții.” (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

„EMPATII SUNT ACELE FIINȚE SPECIALE

Dacă iubești un empat, iubește-l sincer, sincer și din toată inima.

Empații nu iau dragostea cu ușurință, nu se prefac...

Când aleg cu adevărat să-și deschidă inimile în fața ta, atunci așteaptă-te să fie uimiți. Dragostea lor este intensă, puternică, dezordonată și uneori greu de suportat, dar este reală.

Empații nu știu să iubească în alt fel.

Un empat este cineva care este foarte sensibil la energia, stările, emoțiile, situațiile și mediul oamenilor până în punctul în care pot simți emoțiile ca și cum ar fi ale lor.

Au și ei o anumită capacitate psihică de a „cunoaște” lucruri fără să dovedească. Puțin misterioasă și complexă, emoțiile lor sunt profunde, dar ceea ce se află sub suprafață este o lume numai a ei.

Când te uiți în ochii unui empat care și-a deschis inima, vezi vulnerabilitate, onestitate, durere, vise, fericire, iubire. Cu aceste gânduri, idei, emoții, dorințe care se revarsă constant, nu oricine poate fi într-o relație cu un empat.

Ei nu pot schimba aceste trăsături de personalitate.

Nimic nu îndepărtează un empat mai mult decât încercarea de a-i schimba sensibilitatea și abilitățile empatice.

Empații sunt diferiți de majoritatea oamenilor pe care îi știm. Sunt sensibili, intuitivi, ușor supraexcitați. Ei plâng și văd frumusețea... Peste tot.

Ei simt durerea altora.

Deci nu încercați să le schimbați, nu va funcționa și se vor închide imediat. Au nevoie ca persoana pe care o iubesc să fie sinceră.

Să știi că ceva se face pe la spatele lor și să nu primești un răspuns direct este un pic de tortură pentru ei. Fii sincer și sincer de la începutul relației tale.

Într-o cușcă vor face pagube.

Sunt ca păsările, trebuie să poată zbura libere acolo unde le ghidează emoțiile. Să-i cuști e ca și cum le-ai tăia aripile. Vor pierde lumina care le ghidează calea dacă încerci să-i controlezi.

Dacă acest lucru se întâmplă, ei vor înceta să se deschidă și vor ascunde dragostea pe care trebuie să o ofere suficient de adânc. Daunele nu sunt ușor de reparat, dar pot fi evitate prin a nu încerca să o rezolve într-un

Empatul pe care îl iubești probabil a avut inima frântă în viața sa și trebuie tratat cu sensibilitate la ritmul în care merg lucrurile între voi doi.

Nu te grăbi.

Va veni de la sine când va fi gata. Trebuie să-i lași să petreacă timp singuri

Empații trebuie să se reîncarce într-un spațiu al lor. E diferit pentru fiecare, cu siguranță! Dar trebuie să aibă câteva momente singuri.

Poate fi obositor să simți mereu energia celor din jur! Așa că vă rog să nu vă simțiți jenați sau plictisiți când trebuie să se reîncarce în propriul lor univers.

Asta nu înseamnă că nu te plac sau că nu le place compania ta. Înseamnă că trebuie să-și calmeze mințile și să-și reînnoiască energia. Se vor întoarce mai fericiți ca înainte.

Adesea nu pot exprima ceea ce simt. Emoțiile unui empat sunt incredibil de complexe. Până în punctul în care nici măcar nu pot exprima ceea ce simt. Lasă-i în pace.

Te rog să fii înțelegător. Ia în serios ceea ce spun ei.

Empații sunt oameni extrem de creativi. Există întotdeauna o idee care le apare în minte. Vă rog să le luați foarte în serios. Crede în ei, chiar dacă ideea poate suna nebunește.

Empații, poate mai mult decât oricine, au capacitatea de a schimba cu adevărat lumea.

Ascultați-i cum își deschid inimile.

Pentru că undeva între entuziasmul lor, pasiunea lor și cuvintele pe care le folosesc, ceva cu adevărat uimitor este pe cale să fie creat.

Sunt intense.

Empații tind să fie oameni destul de intenși. Nu o spun, dar simt totul atât de profund încât le vine natural.

Dacă sunt excepțional de intense, lăsați-le puțin spațiu. Dacă au nevoie de tine, stai aproape de ei. Intuiția lor este de obicei bună.

Contrar credinței populare, ei chiar știu despre ce vorbesc. Sunt empatici și simt totul. Așa că atunci când au o presimțire bună despre ceva, ai încredere în ei. Când au o presimțire rea despre ceva, crede-i. Asta nu înseamnă că dețin adevărul, dar sunt divin aproape de el!

Ei sunt aici pentru a oferi lumină și iubire.

Explorați lumea cu ei și faceți bine, pentru că ei iubesc egalitatea. Iubirea și fericirea tuturor și a tuturor..."

Sursa: Vasile Cotlet

„A fi empatic nu înseamnă să preiei emoțiile celorlalți!

Asculți, simți, susții, dar nu preiei.

Când preiei din greutatea emoțională a celeilalte persoane, nu mai poți fi un observator echilibrat al situației și prin urmare, nu mai ești capabil,ă să oferi un ajutor clar, obiectiv. Atunci când îți este cerut, bineînțeles.

În plus, empatia începe a-ți fi o povară, pentru că preiei și tot preiei din greutatea emoțională a celorlalți până la a te simți strivit de aceasta.

Ca explicație mai logică, empatia este o capacitate excepțională programată genetic în creierul nostru care ne permite să ne plasăm pe aceeași lungime de undă cu ceilalți pe planul emoțiilor și al intențiilor.

Persoanele empatice nu îți ascultă doar vorbele, ele îți ascultă tonalitatea vocii, se uită la chipul tău și te privesc adânc în ochi. Îți urmăresc mișcările corpului. Îți observă expresiile subtile ale feței și îți interpretează tăcerile. Și cel mai important, ele îți simt emoțiile și aud ceea ce nu rostești.

Empatia bine înțeleasă este un dar care ne permite să construim relații ce ne îmbogățesc sufletește.”

Sursa: Emanuela Laura Grigoriu

„Cel mai important blocaj, atunci când este vorba despre a ne auzi intuiția, este că nu vrem să știm informațiile pe care ni le oferă aceasta, nu vrem să auzim răspunsurile pe care ni le oferă.

Unii oameni nu știu ce să facă într-o anumită situație, au senzația că nu primesc niciun semn de la intuiția lor, dar ei de fapt nu vor să audă ce le spune intuiția, fiindcă nu le convine.

Spre exemplu, să spunem că tu te întâlnești de ceva timp cu un om care ar putea deveni partenerul tău de cuplu și te întrebi dacă este cazul să te mai întâlnești cu acel om sau nu, dacă este cazul să-ți mai consumi timpul și energia cu el. Intuiția ta îți dă răspunsul, dar dacă nu este răspunsul pe care vrei să-l auzi, pur și simplu refuzi să auzi mesajul intuiției tale.

De ce nu am vrea să auzim informațiile/ răspunsurile intuiției noastre?

Un motiv este acela că atunci când ceri un răspuns, de fapt, tu vrei să auzi doar acel răspuns care îți convine ție.

În exemplul de mai sus, dacă intuiția ta îți spune „Acesta nu e omul potrivit pentru tine”, dar tu vrei neapărat să ai o relație de cuplu, deși simți că ceva nu merge, vrei ca intuiția să-ți spună „Da, e persoana potrivită pentru tine”, ca să ai motiv să mergi în continuare în acea direcție.

Și atunci vei fi pus în situații inconfortabile, în care vei ajunge la concluzia că mai bine accepți răspunsul intuiției, indiferent că-ți place sau nu, fiindcă măcar așa știi ce ai de făcut.” (Robert Ohotto) Traducerea Mihaela Dan

„Atunci când spunem că „nu ne auzim intuiția”, unul dintre blocaje apare atunci când planurile noastre nu concordă cu ceea ce ne comunică intuiția și suntem atașați de anumite rezultate, nu suntem dispuși să renunțăm la ceea ce ne dorim să obținem. Și suntem atașați de anumite rezultate pentru că avem o stimă de sine redusă.

Noi toți avem anumite țeluri, anumite speranțe cu privire la modul în care vor decurge lucrurile, dar dacă tu ai o stimă de sine redusă, atingerea acelor țeluri este esențială pentru a te face să simți că ai valoare, să simți că ești suficient de bun/ valoros și ca atare, te agăți de acele obiective. Stima ta de sine depinde de atingerea obiectivelor/ de a găsi un partener de cuplu/ de a-ți păstra relația, indiferent cum este aceasta.

Și în acest caz vei fi pus în situații inconfortabile/ dureroase, în care să ajungi să ai suficientă stimă de sine încât să fii dispus să auzi adevărul (vocea intuiției), indiferent care este acest adevăr.

Și dacă sunteți acum într-o situație de acest gen și vă spuneți că nu vă auziți intuiția, fiți sinceri cu voi înșivă: nu cumva, de fapt, nu vreți să auziți ce vă spune intuiția și de aceea preferați să vă spuneți că nu o auziți? Și apoi întrebați-vă de ce nu vreți să auziți răspunsul intuiției voastre.

Problema este că până nu vrei să accepți adevărul pe care ți-l spune intuiția, nu vei putea avansa, vei rămâne blocat în acea situație până când vei fi dispus să auzi acel adevăr inconfortabil/ dureros. Și nu-ți va fi bine acolo unde ești blocat.” (Robert Ohotto) Traducerea Mihaela Dan

„În cazul în care, spre exemplu, tu ai o afacere care nu merge bine din punct de vedere financiar și îți întrebi intuiția dacă lucrurile se vor redresa anul viitor, este posibil ca intuiția ta să-ți spună un „Nu” categoric. Și poate tu nu vrei să primești acest răspuns, așa că te prefaci că nu-ți auzi intuiția și mergi mai departe cu acea afacere, sperând că ceva se va schimba în bine.

Dacă ți-ai asculta intuiția și ai accepta răspunsul ei, aceasta ți-ar da în continuare mai multe mesaje: „Această afacere nu este potrivită pentru tine, tu nu ești pe Calea ta ocupându-te de asta. Tu ai ales această afacere pentru că ai crezut că așa vei simți că ai valoare, așa le vei demonstra altora ce tare ești tu. Dar afacerea respectivă nu are nicio legătură cu talentele și darurile tale, nu te reprezintă, nu te inspiră. Vei ajunge să pierzi din ce în ce mai mulți bani, pentru că nu aceasta este Calea ta. Nu acesta este visul tău”.

Am avut o mulțime de clienți care erau în această situație.

Am avut odată o clientă care mi-a spus: „Am devenit avocat ca să-i dovedesc tatălui meu că și femeile pot fi avocați, că femeile sunt suficient de deștepte ca să ajungă avocați”. Și ea își ura meseria.

I-am explicat faptul că vocea intuiției sale era acoperită de vocea traumei provocate de tatăl său și că avocatura nu era Calea ei.

Dacă acea femeie nu ar fi fost dispusă să audă acest adevăr inconfortabil și să renunțe la avocatură, ar fi suferit în continuare făcând o meserie pe care o ura, s-ar fi simțit blocată și nu și-ar fi atins cel mai înalt potențial.

Verificați dacă nu cumva și voi urmați visul altora, dacă nu cumva și voi faceți ceva pentru că vreți să le dovediți altora ce tari/ buni/ valoroși sunteți.” (Robert Ohotto) Traducerea Mihaela Dan

„Unii oameni refuză să-și asculte intuiția atunci când este vorba despre probleme de sănătate. Poate că există o problemă gravă de sănătate, intuiția lor le spune asta, dar ei refuză să o asculte, pentru că este înfricoșător să accepte acel adevăr.

De asemenea, este posibil să fie vorba despre un mod de a trăi care poate duce la probleme grave de sănătate, intuiția îți semnalează asta, dar tu nu vrei să auzi.

Și în acest caz, ca în toate celelate cazuri în care refuzi să auzi mesajele intuiției, vei fi pus în situații atât de dificile, încât să fii nevoit să accepți adevărul; și după cum știm cu toții, poate fi un proces foarte dureros.” (Robert Ohotto) Traducerea Mihaela Dan

„Un aspect important, referitor la intuiție: uneori intuiția ta nu-ți va niciun răspuns, pentru că nu este menit ca tu să știi acel lucru. Fie nu e menit să știi în acel moment, fie nu e menit să-l știi în această viață.

Și este de dorit să știți când vă aflați în acea situație în care vi se refuză „accesul”, să acceptați că ghidarea voastră interioară nu vă dă niciun răspuns la o anumită întrebare pe care o puneți.

Faptul că de obicei obțineți răspunsuri clare nu înseamnă că nu este posibil ca în anumite cazuri să nu vi se dea un răspuns, pentru că nu este o informație pe care este menit să o știți. Mesajul intuiției poate fi „Revino cu întrebarea peste câteva luni” sau „Încetează, fiindcă n-o să primești răspuns la această întrebare!”.

Alteori ghidarea nu presupune instrucțiuni clare sau un răspuns de genul „Da”/ „Nu”, ci poate fi ceva de genul „Nu e cazul să te bagi în chestia asta deocamdată. Vezi-ți de drumul tău, te anunț când e momentul să te ocupi de acest lucru. Știu unde să te găsesc, nu-ți face griji!”.” (Robert Ohotto) Traducerea Mihaela Dan

„Cum știm că trăim experiența potrivită nouă sau că suntem pregătiți pentru acea experiență?

Se simte. Intuiția ne transmite. Ne ghidează.

Nu putem analiza doar aspectele logice și logistice, ca apoi să decidem că este experiența potrivită sau nu. Nu putem nici ignora total aspectele logice și logistice, păcălindu-ne că ele nu contează și că "ne descurcăm noi cumva când om fi acolo".

Este nevoie a ne deschide percepțiile și a ne conecta la simțurile noastre, încât să se creeze acel spațiu interior gol în care să răsune mesajul intuiției în mod clar. Apoi vom ști cu certitudine ce avem de făcut tocmai pentru că este decizia potrivită nouă.

Ce mi se pare frumos este că Intuiția e suavă, e lină, e blândă, este clară, este grațioasă și deloc invazivă. De multe ori vocea minții acaparează vocea intuiției. De aici agitația care ne cuprinde la nivel fizic și emoțional, comportamentul ne devine împrăștiat, energia e haotică, parcă ceva a pus stăpânire pe ființa noastră.

Deodată totul se îngreunează, se densifică, e ca un zid care se tot înalță și se îngroașă, se lungește și noi devenim mici și neajutorați, ne chinuim să supraviețuim momentului, situației, problemei, persoanei etc.

Conștientizarea a ce se întâmplă în acea clipă în interiorul nostru ne poate sprijini să cadă zidul și să ne iluminăm în moment, să auzim cu adevărat vocea intuiției.

Astfel de momente, alături de practici ale prezenței, ale respirației, meditații cu care rezonăm, contemplări ale informațiilor care ne deschid perspectivele și perseverența de a continua pe calea conștientizării, ne condus pas cu pas către schimbări benefice pe care le vom face din adâncul nostru tocmai pentru că am urmat vocea intuiției.

De multe ori ignorăm această ghidare delicată, sensibilă, blândă, iubitoare, clară, sinceră. Dar și când o ascultăm și o urmăm, în noi se așează o energie echilibrată, un dans armonios între masculin și feminin, o claritate ce ne ghidează să trăim experiențele cele mai potrivite nouă, cu cel mai mare potențial de conștientizare, de transformare și deschidere.

Astfel, ziduri cad, limitări, judecăți, suferințe, greutăți (fizice sau emoționale) cad, ne eliberăm, treptat, ființa de sub condiționările induse și impuse de-a lungul anilor și generațiilor, realizând faptul că este în puterea noastră să trăim ancorați în prezent și să trăim viața din totalitatea noastră, ca întreg, nu ca parte separată a întregului.

Intuiția face ca să experientăm situațiile potrivite nouă, alături de oamenii potriviți și mai ales la momentul potrivit. Și asta pentru că, suntem pregătiți să primim ceea ce este mai valoros de acolo pentru noi și să apreciem chiar și ceea ce mintea noastră divizează, judecă, proiectează etc.

Fiind pregătiți în profunzime și în simplitate, totul va decurge în acord cu ritmul nostru interior, cu nevoile noastre, cu asumarea a ceea ce suntem în moment (fără așteptări ca noi înșine sau ceilalți să fim altfel) și aduce o energie a smereniei, a recunoștinței și a iubirii, de sine și de viață.”Ana Maria Chioc

„În perioada care urmează vor fi mulți oameni care vor avea nevoie de ajutor/ susținere, fiindcă vor trece prin încercări dificile.

În acest context este important să vă folosiți intuiția, care vă va spune când este cazul să ajutați pe cineva și când nu este cazul să vă băgați, pentru că acel om nu poate fi ajutat de voi.

Nu puteți ajuta pe toată lumea și este important să înțelegeți asta și să nu vă mai amestecați acolo unde nu este treaba voastră să vă amestecați. Nu este menit să ajutați toți oamenii care au nevoie de ajutor și este foarte important să știți să faceți diferența și să stați în banca voastră atunci când intuiția vă spune „Nu te băga!”.

Și e valabil și pentru conversațiile pe care le aveți cu diverși oameni, când este de dorit să vă folosiți intuiția, ca să știți când este cazul să spuneți niște lucruri și când nu e cazul să le spuneți, pentru că nu e momentul sau acel om nu este pregătit să audă ceea ce ați putea să-i spuneți.

Sunt momente/ situații în care este potrivit să vorbești și sunt momente/ situații în care este este de dorit să taci. Și dacă nu ești capabil să faci diferența, s-ar putea să-ți creezi singur neplăceri.

Când discutați cu un om, nu fiți atenți doar la ce spune, nu-l ascultați doar cu mintea, ca să știți ce să-i răspundeți; fiți atenți și la energia acelui om, ca să vă dați seama cu cine aveți de-a face, ca să știți dacă este potrivit să-i spuneți niște lucruri sau nu. Dacă sesizați că acel om are un nivel redus de vibrație, că funcționează din spațiul egoului, nu vă angrenați în discuții care nu-și au rostul, pentru că el oricum nu va înțelege ce îi spuneți.

Dacă nu vă folosiți discernământul și simțiți nevoia să-i dați lecții/ să-l corectați/ să-l contraziceți/ să-i oferiți niște explicații sau interpretări spirituale care depășesc cu mult nivelul lui de conștiință și care-l irită, să nu vă mirați că acel om o să reacționeze dezechilibrat sau chiar agresiv.

Nu e vina lui că discuția voastră se termină urât; e responsabilitatea voastră, fiindcă voi ați ales să intrați „în ring”.

Înțelegeți că în această perioadă în care vom fi cu toții încercați, ca și umanitate, vor fi oameni care vor fi deranjați de faptul că le spuneți niște adevăruri inconfortabile, pe care ei nu le conștientizează sau pe care nu vor să le audă, vor fi oameni care vă vor judeca pentru adevărurile voastre.

Folosiți-vă discernământul, observați care este energia acelui om, observați care este nivelul său de vibrație/ conștiință și alegeți cu înțelepciune cu cine intrați în discuție și cu cine nu, cui îi împărtășiți ce știți și cui nu, cu cine vă însoțiți și cu cine nu.

Când aveți de-a face cu oameni care au un nivel de vibrație foarte diferit de al vostru, lăsați-i să creadă ce vor ei, lăsați-i să facă ce vor ei, nu încercați să le explicați lucruri pe care nu sunt capabili să le AUDĂ/ înțeleagă, nu încercați să-i convingeți că nu înțeleg, că nu interpretează corect lucrurile, că greșesc, etc. Nu vă mai amestecați unde nu vă fierbe oala, fiindcă poate ieși urât.” (Amanda Lorence) Traducerea Mihaela Dan

„Aceia dintre voi care ați evoluat ca nivel de conștiință simțiți intuitiv când puteți ajuta un om, când cuvintele voastre îl pot consola/ susține și când nu este cazul să vă amestecați.

Este foarte important să vă gestionați cu înțelepciune energia, să nu v-o irosiți cu lucruri care nu folosesc la nimic, care nu ajută pe nimeni.

Noi devenim ființe energetice și fiecare om va trebui să învețe în perioada următoare cum să-și gestioneze timpul și cum să-și gestioneze energia, să simtă în cine/ce este benefic să-și investească timpul/ energia și cine/ce reprezintă doar o pierdere de timp și de energie.

O să simțiți din ce în ce mai clar care sunt persoanele/ locurile/ activitățile care vă sleiesc energetic și care sunt cele care vă încarcă energetic, o să sesizați tot mai clar că înainte de a intra în discuție cu un anumit om energia voastră era la un nivel înalt și pe măsură ce se prelungește discuția cu el, energia voastră de duce din ce în ce mai jos.” (Amanda Lorence) Traducerea Mihaela Dan

„Noi ne aflăm acum într-o perioadă a încercărilor, în care în lume vor fi fenomene naturale catastrofale – cutremure, inundații, incendii, tornade, etc; acestea deja se întâmplă și se vor intensifica în perioada următoare.

Vor fi mulți oameni care vor alege să plece de pe Pământ în perioada următoare – e vorba de oameni care nu s-au trezit spiritual, dar și de unii care s-au trezit spiritual și care au încheiat ceea ce aveau de făcut pe Pământ. Spre exemplu, în urma cutremurului trecent din Maroc(8 sep.2023) au plecat Dincolo peste 1000 de oameni. Este important să știți că a fost alegerea fiecăruia dintre acele suflete să plece.

În această perioadă a încercărilor se vor trezi spiritual mulți oameni, iar pentru cea mai mare parte dintre ei trezirea va fi prin traumă. Ca urmare a situațiilor traumatizante prin care vor trece, ei se vor întoarce cu fața către Dumnezeu. Și vreau să fie clar: nu mă refer la Dumnezeul unei religii anume, pentru că nu despre asta este vorba.

Dacă ne uităm în trecut, până acum vreo sută de ani, oamenii aveau credință în Dumnezeu, iar acest lucru se reflecta și în viața lor de zi cu zi.

În ultima sută de ani, odată cu dezvoltarea științei, oamenii au început să funcționeze tot mai mult din spațiul minții și s-au îndepărtat de Dumnezeu. Ei au început să ceară dovezi pentru orice; „Dacă nu văd, nu cred”. Dacă nu se poate dovedi matematic sau în orice alt mod științific, înseamnă că nu există/ nu e adevărat.

Umanitatea s-a mutat în materialism.

Ceea ce se întâmplă acum este ceea ce a fost profețit: oamenii se vor întoarce cu fața către Dumnezeu, unul câte unul. Se vor întoarce către Dumnezeul care a fost mereu în interiorul lor, dar pe care au ales să-l ignore, pentru că au crezut că pot controla planeta, pământul, natura, țările, familiile lor. Au crezut că prin puterea minții lor îi pot controla pe ceilalți și își pot controla propria viață.

Singurul mod în care poți evolua, în care poți crește vibrațional, este să te întorci către Dumnezeu, să intri în inima ta.

Dumnezeu este în fiecare om, este în Iubirea din fiecare om.

Dacă ne uităm la ceea ce se întâmplă în jurul nostru, în lume, vedem lipsa Iubirii în modul în care se comportă cei mai mulți oameni. Dar vedem că există și oameni care funcționează din spațiul inimii. Și există și oameni care încă nu s-au trezit spiritual, dar care funcționează din spațiul inimii, care se manifestă cu bunătate și compasiune în viața lor de zi cu zi, doar că ei au ales la nivel de suflet să se trezească în ultimul moment.

Oamenii care se vor mai afla pe Pământ după această perioadă a încercărilor, prin care trecem în prezent - care inițial aș fi zis că va dura 3 ani, dar acum, după ce am primit mai multe informații, nu mai sunt atât de sigură că e vorba de 3 ani - sunt cei care au ales la nivel de suflet să rămână aici, care au puterea de a face față la ceea ce urmează; ei au venit pe Pământ în această viață special pentru asta.

Și apoi va veni un moment în care lucrurile vor începe să se schimbe în lume și care va lua prin surprindere umanitatea. În acel moment este posibil să fiți implicați și unii dintre voi – este momentul în care veți sesiza că vor începe să se schimbe rolurile pe care le-au jucat diverși oameni până acum. Asta se va întâmpla pentru că ei sunt meniți să ajute/ să-i ghideze pe ceilalți în pregătirea a ceea ce va urma perioadei de încercări. Și ceea ce va urma va fi minunat pentru umanitate. Acești oameni vor pregăti terenul pentru Noua Eră.” (Amanda Lorence) Traducerea Mihaela Dan

„Sunt mulți oameni care intră pe rețele de socializare, urmăresc una sau mai multe persoane care fac postări ce tratează subiecte din zona spirituală, dar nu fac niciodată vreun comentariu, nu dau niciodată un like, nu distribuie niciodată așa ceva; preferă să stea „ascunși”, să nu mai știe nimeni că sunt interesați de astfel de informații.

Când vedeți/ citiți ceva care rezonează cu voi, când găsiți niște informații care simțiți că vă ajută și le asimilați, asta înseamnă că primiți energie de vibrație înaltă și beneficiați de aceasta; dacă faceți asta „pe ascuns”, țineți acea energie doar pentru voi.

În Univers energia curge, este un echilibru între a primi și a oferi, este necesar ca după ce primești să dai mai departe, să oferi și altora ceea ce a fost benefic pentru tine, să-i ajuți și tu pe alții, așa cum alții te-au ajutat pe tine.

Nu țineți pentru voi informațiile de vibrație înaltă pe care le primiți, dați-le mai departe!

Ieșiți din „ascunzătoarea voastră spirituală”! Și când spun asta mă refer la faptul că sunt o mulțime de oameni care urmăresc înregistrări/ postări care tratează subiecte legate de spiritualitate, fiindcă acestea îi ajută, dar nu au curajul să dea un like sau să distribuie așa ceva pe contul lor, fiindcă le este frică de ce ar crede lumea/ cunoscuții despre ei: „O să creadă cunoscuții mei că am luat-o razna! Prietenii mei o să spună că am devenit un ciudat dacă citesc asemenea «aiureli» cu Ascensiunea și extratereștrii...”.

E timpul să trăiți în integritate, să vă rostiți/ exprimați adevărul, să vă asumați adevărul, indiferent ce cred/ spun/ fac cei din jur. Nu vă mai ascundeți, asumați-vă ceea ce credeți cu adevărat, manifestați-vă la modul autentic: „Acesta sunt eu!”. Nu mai stați ascunși, fiindcă nu puteți ascensiona pe ascuns!

Asumați-vă puterea personală, manifestați-vă din spațiul puterii personale! Așa se manifestă Lucrătorii în Lumină, nu stând ascunși, de teamă să nu creadă lumea că au luat-o razna.

N-ați venit aici, pe Pământ, ca să urmăriți/ citiți materialele spirituale pe ascuns, să practicați „spirtualitatea pe șest”, ci ați venit să vă manifestați ca ființe puternice, să purtați Lumina în lume, pentru a-i ajuta și pe alții!” (Siman) Traducerea Mihaela Dan

„Intuiția nu este un dar pe care unii îl primesc și alții nu. Intuiția este o abilitate naturală pe care o are fiecare om; și animalele au această abilitate, iar în cazul lor se numește „instinct”.

Voi toți sunteți intuitivi, voi toți recepționați semnajele intuiției; veriga lipsă nu este intuiția, ci stima de sine, cea care vă face să vă ascultați intuiția, să aveți încredere în ea.

Când cineva cu stimă de sine redusă „te iubește”, „iubirea” sa e o povară, poate ajunge un adevărat blestem și îți poate produce multe probleme. Acea „iubire” pretinde de la tine „Să nu te schimbi niciodată, dacă acea schimbare nu mă include și pe mine în peisaj!”. Acea iubire pretinde ca tu să-ți „potrivești” trezirea și evoluția spirituală după nesiguranțele și așteptările celui care „te iubește”. Acea „iubire“ îți umple câmpul energetic cu deșeurile energetice ale celui care „te iubește”, te sufocă, te trage în jos.

Asta e iubire? Nu prea cred.

Atunci când ai stimă de sine funcționezi în armonie cu cine ești tu cu adevărat, în aliniere cu ceea ce simți adânc în interiorul tău, urmând o voce pe care doar tu o auzi, nimeni altcineva.

Atunci când ai stimă de sine nu te lași influențat de cei care îți spun „Ești nebun? Cum să faci așa ceva?!”; ai încredere deplină în acele informații intuitive pe care le primești/ auzi doar tu.” (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

„Nu aveți idee de câte ori mi-au spus diverși oameni: „Cei apropiați cred că sunt nebun. O mulțime de persoane spun că sunt ciudat. Nu-mi urmez intuiția când e vorba despre chestiuni legate de serviciu, fiindcă nu vreau să fiu privit ca un nebun”.

În acest caz, voi, cei ce faceți asta, nu meritați acele abilități intuitive pe care credeți că le aveți, dacă le tratați în asemenea mod!

Dacă te duci și te lauzi unui om care n-are nicio legătură cu intuiția lui că tu ai niște abilități intuitive foarte dezvoltate, ce vrei să facă omul ăla? Să-ți lase ție locul de la fereastră?! Ce vrei să facă, să-ți spună că ești special, să te trateze ca și cum ai fi o raritate?

Nu ești special, pentru că toți oamenii au intuiție.

Și ideea nu este să te dai mare cu abilitățile tale intuitive.

Observă ce înțelegi tu prin „putere” și de ce anume ai nevoie ca să te simți bine în pielea ta, să simți că ai valoare. Observă, de asemenea, în ce moduri pierzi putere, în ce zone ale vieții tale pierzi putere.

Nimeni nu se naște cu stimă de sine. Noi toți pornim de la zero, din acest punct de vedere. Și mai devreme sau mai târziu noi toți trebuie să conștientizăm ce/ cine anume are putere/ autoritate asupra noastră, în afară de noi înșine.

Blocajele care vă împiedică să vă urmați intuiția sunt fricile voastre, nesiguranțele voastre, faptul că alte persoane au putere asupra voastră și vă fac să vă prefaceți că nu vă auziți vocea intuiției, deși toți o auziți.

Înțelegeți ce vă spun? Toți vă auziți intuiția, dar nu aveți curajul să o urmați.

Preferați să ascultați ce vă spun/ cer alții sau ce vă spun fricile voastre.” (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

„Voi spuneți că vreți să evoluați și să vă ascultați intuiția, dar vreți asta numai dacă ghidarea intuiției nu se leagă de anumite părți ale vieții voastre pe care intenționați să le păstrați așa cum sunt. Nu sunteți dispuși să vă ascultați intuiția, dacă aceasta vă cere ceva ce afectează „rețeaua voastră de siguranță”.

Numai că dacă voi vreți să evoluați este necesar să faceți schimbări majore, să conștientizați în ce zone pierdeți putere și să faceți ajustările adecvate.

Dacă tu ești un om care își evaluează valoarea după ce cred alții despre el, dacă stima ta de sine depinde de validarea exterioară, cine crezi că va câștiga: vocea intuiției tale sau vocea fricilor tale?

Dacă tu începi să te trezești spiritual, ai parte de niște revelații și te duci la cei apropiați (care nu sunt treji din punct de vedere spiritual) și le spui: „Uite, am conștientizat……. , simt că este timpul să fac schimbările astea……….. Știu că pare o nebunie, dar așa simt să fac”, crezi că aceștia o să spună: „Fabulos! Am știut tot timpul că tu ești mai special! Fă toate aceste schimbări, chiar dacă ne vor afecta și pe noi”?

Nu, n-o să se întâmple asta, pentru că majoritatea oamenilor funcționează pe tiparul supraviețuirii. Și tu ai fi reacționat la fel ca ei, pe vremea când nu erai treaz, dacă ar fi venit cineva apropiat la tine și ți-ar fi spus asemenea lucruri, dacă ar fi vrut să facă schimbări care îți afectau viața într-un mod care nu îți convenea.

Întrebarea care se pune este: „Ești suficient de puternic ca să-ți urmezi intuiția chiar dacă nimeni din exterior nu îți va valida alegerile?”. Faci față la așa ceva?

Dacă ție ți-e frică să-ți urmezi intuiția pentru că sunt niște oameni din viața ta care nu vor fi de acord cu ceea ce faci, chiar ai impresia că poți funcționa având mereu în interior Lumina aprinsă?

Călătoria către a deveni din ce în ce mai intuitiv este Călătoria către o puternică stimă de sine. Așa că vă întreb: ce anume are asupra voastră o putere mai mare decât ghidarea divină?

Gândiți-vă bine înainte de a răspunde. Ce/cine anume vă poate face să nu urmați ghidarea divină? Ce/cine anume vă poate face să vă prefaceți că nu vă auziți intuiția?

Observați cum vă autosabotați, cum refuzați să auziți acele mesaje care nu vă plac, care vă amenință „stabilitatea”/ „siguranța”. (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

„Când oamenii îmi spun că sunt foarte afectați din cauză că X „le-a făcut….”, că Y i-a tratat într-un anumit fel, că Z i-a trădat, că traumele din copilărie i-au împiedicat să trăiască viața pe care și-ar fi dorit-o și să realizeze ce și-au dorit, că anumiți oameni „le-au distrus viața”, îi întreb: „Ai idee câți oameni sunt/ au fost în terapie de pe urma interacțiunii cu tine? Ai idee cât i-ai rănit pe alții prin ceea ce ai făcut tu de-a lungul vieții tale? Ai idee că sunt oameni care au ajuns la psiholog și au făcut tratament ca urmare a faptului că au avut «plăcerea» să te cunoască pe tine?”.

Încetați să vă mai dați victime, să arătați cu degetul către alții care v-au făcut și v-au dres, încetați să vă mai plângeți de milă!

Cum rămâne cu cei pe care i-ați rănit/ trădat/ înșelat/ traumatizat voi? La aceia nu vă gândiți? Aceia nu vă interesează?

Unii oameni dau vina toată viața lor pe copilăria lor traumatizantă, pentru a-și explica propriile eșecuri. Ei nu sunt conștienți că noi dăm mai departe traumele copilăriei din generație în generație și că ei înșiși și-au traumatizat copiii.” (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

“Un empat detecteaza instantaneu minciunile, fie ca sunt „mari” sau „mici”.

Acesta este adesea considerat a fi cel mai mare dar cu care este binecuvantat un empat.

Daca cineva minte un empat, sunt foarte mici sansele ca acesta din urma sa nu-si dea seama. Empatul simte imediat minciuna.

El are abilitatea de a detecta orice forma de necinste. Indiferent daca este vorba de o minciuna gogonata sau de o minciuna mai mica, empatul o va simti.

De asemenea, empatul vede cand oamenii poarta masti, isi da seama cand ei se prefac a fi ceea ce nu sunt. Empatul are capacitatea de a vedea „lupul imbracat in blana de oaie”.

Multi oameni incearca sa-si ascunda tristetea sau depresia in spatele sarcasmului sau glumelor.

Empatul sesizeaza insa ce se intampla, de fapt. Si daca un empat stie ca suferi, nu se va putea abtine: va incerca sa te ajute.

De asemenea, nu poti sa ascunzi de un empat ceea ce simti cu adevarat fata de el.

Daca este vorba de antipatie/ aversiune/ dusmanie/ ura/ gelozie/ invidie, etc, indiferent ca tu pretinzi ca-i esti prieten, ca iti este simpatic, ca il apreciezi, nu il vei pacali: el stie ce simti cu adevarat.

Si empatul simte si cand sentimentele tale fata de el se schimba.”

Sursa: Higher Perspective & Elena Elenica

Ca intuitiv, eu, una, prefer să îmi petrec timpul cu oameni care funcționează din spațiul inimii, nu cu cei care funcționează din spațiul minții. Pot să interacționez și cu cei care funcționează din spațiul minții, pot să învăț anumite lucruri în urma acestor interacțiuni, dar când este vorba despre viața personală, prefer să am alături oameni care funcționează din spațiul inimii. Nu rezonez cu cei care funcționează exclusiv din spațiul minții, discuțiile cu ei mi se par terne, artificiale, lipsite de profunzime, nu-mi hrănesc sufletul.

Dacă simt că nu rezonez cu un om sau dacă simt o energie toxică când este vorba de un om, eu nu stau în preajma lui, indiferent că el este foarte apreciat de ceilalți.

Dacă eu simt că intuiția mea îmi spune să fac ceva, pur și simplu fac acel lucru, nu stau să caut explicații.

Dacă primesc în vis o informație, chiar dacă minții mele i se pare că nu este deloc logică/ plauzibilă, eu acționez în baza acelei informații și văd ce se întâmplă.

Mulți oameni primesc astfel de mesaje/ informații de la Spirit în vis și fiindcă mintea lor consideră că acele informații sunt ciudate/ n-au logică/ nu sunt plauzibile/ nu este posibil așa ceva, nu le urmează, le ignoră; asta este o mare greșeală.

Oamenii primesc informații/ mesaje tot timpul, dar nu le dau atenție, nu le urmează. Și apoi spun că ei nu-și aud intuiția… (dr. Judith Orloff) Traducerea Mihaela Dan

Din punctul meu de vedere, empatia este leacul de care avem nevoie acum atât la nivel individual, în relațiile noastre, cât și la nivel colectiv.

Empatia îți permite să „te pui în pielea altuia”, să simți cum se simte acel om, chiar dacă el nu-ți place, chiar dacă nu ești de acord cu ce spune/ face; faptul că ești capabil să te pui în pielea lui te ajută să înțelegi de ce acel om gândește așa cum gândește și de ce face ceea ce face.

De ce te-ar interesa să înțelegi aceste lucruri? Pentru că acesta este singurul mod în care te poți apropia de acel om, în care poți crea o punte de legătură între voi, în locul unei separări. Este singurul mod în care putem să ne apropiem unii de alții, dincolo de diferențele noastre de opinii/ viziuni.

Și nu e deloc ușor să fii empat. Empații au nevoie de ajutor ca să învețe să-și gestioneze energia, fiindcă ei pot fi copleșiți de faptul că simt atât de mult/ intens energiile din jur. Eu însămi sunt un empat și fiind și medic, la început nu mi-a fost deloc ușor să simt energiile atâtor pacienți.

De multe ori oamenii care nu știu că sunt empați și care se simt copleșiți/ epuizați de tot ceea ce simt sunt diagnosticați greșit.

Eu am încercat să-i învăț pe medici să-și întrebe pacienții: „Ești cumva un empat? Ești foarte sensibil la zgomote puternice, la lumina puternică, la aglomerație? Simți cumva că pentru tine cel mai relaxant lucru este să fii doar cu tine? Ți s-a spus des că ești exagerat de sensibil? Preferi ca atunci când mergi undeva cu un grup să mergi cu mașina proprie, ca să poți pleca de acolo oricând vrei, dacă nu te simți bine? Simți anxietate atunci când ești prea mult timp într-o colectivitate sau într-o relație sufocantă, în care nu ai posibilitatea să te retragi pentru a fi doar cu tine însuți?”.

Acestea sunt întrebări pe care este necesar să le adreseze medicii pacienților lor, pentru a nu ajunge să le pună un diagnostic greșit și să le dea un tratament greșit.

Și nu e vorba numai de adulți; sunt foarte mulți copii extrem de sensibili, care sunt empați și cărora li se administrează medicamente care nu-i ajută cu nimic, ba dimpotrivă. (dr. Judith Orloff) Traducerea Mihaela Dan

Narcisiștii și sociopații nu au deloc empatie, iar la extrema cealaltă sunt persoanele foarte sensibile la zgomote, mirosuri, lumini puternice, aglomerație, etc și empații.

Persoanele care sunt foarte sensibile, dar nu sunt empați, nu preiau energiile din jur în corpul lor fizic.

Empații le preiau, simt energiile/ emoțiile/ durerile altora ca și cum ar fi ale lor și în plus, sunt foarte intuitivi. Unii dintre ei au o conexiune profundă cu plantele, alții cu animalele, alții cu pământul, iar alții primesc tot timpul mesaje prin vise.

Eu am simțit de mic copil că sunt altfel decât ceilalți, că sunt un empat, chiar dacă atunci nu cunoșteam acest termen. Intram în mall și când ieșeam eram epuizată și aveam și niște dureri pe care nu le aveam la intrare. Practic, absorbeam durerile celor pe lângă care treceam prin acel mall și părinții mei, care erau amândoi medici, îmi spuneau: „Nu ai nimic, draga mea, ești tu mai sensibilă, nu faci față prea bine când e multă lume în jur!”.

Când am crescut și am aflat despre termenul de „empat” am înțeles că eu eram un empat și că absorbeam energiile/ durerile celor din jur. Iar la acea vreme nimeni nu vorbea despre modul în care se pot descurca empații cu sensibilitatea lor, nimeni nu te învăța ce să faci ca să nu fii copleșit de toate acele energii. Am încercat să-mi blochez abilitățile empatice, am apelat fel de fel de distrageri, fiindcă era prea mult pentru mine, mă copleșeau toate acele lucruri pe care le simțeam.

Mulți dintre cei care ajung să aibă o dependență sunt empați care nu reușesc să facă față la tot ceea ce simt și încercă să-și amorțească acea sensibilitate extremă cu diverse substanțe, cu mâncare, cu sex, shopping, etc. Când acei oameni conștientizează că de fapt nu e nimic în neregulă cu ei, că nu sunt „defecți”, că sunt doar empați și de aceea simt totul atât de intens, este o ca o revelație. Pentru că dacă afli că ești empat, că toate acele lucruri care credeai să sunt „în neregulă” cu tine, care te făceau să nu poți funcționa „normal”, le poți folosi într-un mod benefic/ constructiv, totul se schimbă.

Eu am descoperit că sunt un empat pe când eram la studentă la Medicină și de atunci am tot încercat să-mi dezvolt intuiția. (dr. Judith Orloff) Traducerea Mihaela Dan

Un lucru pe care este necesar să-l știi, dacă partenerul/ partenera ta de cuplu este un empat, este că el/ ea va avea nevoie de timp pentru a sta doar cu sine. Nu lua la modul personal acest lucru, pentru că nu are legătură cu tine.

Dacă el/ ea spune „Am nevoie să petrec timp doar cu mine pentru o oră/ o zi/ trei zile”, ia în serios această nevoie a sa și respect-o. Cei care nu sunt empați nu înțeleg această nevoie a unui empat de a petrece timp cu sine însuși și se simt răniți de partenerul lor, se simt respinși, pentru că ei doresc conexiune în relația de cuplu. Dar pentru un empat, care funcționează „în suprasarcină”, este vital să își ia timp pentru el însuși, ca să se echilibreze energetic, să-și revină.

Este mai complicat și în privința somnului, când e vorba de un cuplu în care unul este empat și celălalt nu este empat, pentru că empatul percepe orice sunet, orice mișcare, orice lumină, nu poate dormi în orice condiții.

Empații sunt precum personajul din basmul „Prințesa și bobul de mazăre”. Poate părea ciudat, dar este adevărat, empatul simte „bobul de mazăre” sub nenumărate „saltele” și nu reușește să doarmă toată noaptea din cauza lui.

Un alt lucru pe care este necesar să-l știi dacă partenerul/ partenera ta de cuplu este empat e să îl/ o asculți cu adevărat, ca să știi care sunt nevoile sale și să nu îl/o judeci pentru că are alte nevoi decât tine, că este diferit/ă de tine. Aceasta este persoana cu care ai ales să fii și ca atare, este necesar să o onorezi așa cum este și să îi respecți nevoile, chiar dacă ți se par mai ciudate. Până la urmă, ai norocul să ai alături de tine un învățător spiritual care este un empat, ceea ce este minunat… (dr. Judith Orloff) Traducerea Mihaela Dan

Dacă ești un empat, este important să identifici în mediul tău (profesional, social, familial) vampirii energetici: pe cei care fac o dramă din orice, pe cei care vorbesc întruna, pe cei care se plâng tot timpul de ceva, pe cei care au un comportament pasiv-agresiv, pe cei care se consideră mereu victimele altora, etc.

Și uneori, când suntem într-o perioadă mai proastă, putem fi noi înșine vampiri energetici pentru alții, putem fi cei care îi trag în jos pe alții. Este important însă să conștientizăm atunci când coborăm în vibrații joase și îi vampirizăm energetic pe alții și să ne oprim. Și ne este de folos să avem alături de noi oameni care au curajul să ne spună în față: „Știi că îmi ești drag, dar astăzi joci în tiparul victimei”.

Dacă un om funcționează în mod obișnuit ca un vampir energetic, acel om poate duce de râpă un întreg colectiv, din punct de vedere energetic; el reprezintă o influență toxică la locul de muncă și este necesar să fie rezolvată problema, pentru că nu-ți dorești, ca angajator, să ai așa ceva în colectivul care lucrează pentru tine.

Și nu mă refer la a rezolva problema la modul dur, ci într-un mod plin de compasiune; cert este că dacă nu te ocupi de vampirii energetici, ei pot avea un efect toxic asupra tuturor celorlați angajați.

De asemenea, nu este de dorit să ai un șef narcisist, pentru că acesta nu are niciun pic de empatie, este foarte dur și nu-l interesează decât persoana lui și obiectivele lui, nu dă doi bani pe ceilalți. Un șef narcisist îi face pe subalterni să se simtă lipsiți de valoare, neînsemnați, ei nu se simt văzuți/ auziți și lucrează fără nicio tragere de inimă. (dr. Judith Orloff) Traducerea Mihaela Dan

Noi, empații, avem o putere uimitoare și aceasta nu vine din faptul că am fi mai deosebiți decât alți oameni, ci din faptul că suntem conștienți că suntem conectați energetic cu tot ce este în jur și în plus, suntem alimentați din Tărâmurile înalte cu informații/ coduri energetice de vibrație înaltă, suntem ajutați să creștem ca nivel de vibrație/ Conștiință.

De aceea vă sugerez să nu priviți propria vindecare ca pe un lucru pe care îl faceți într-o sâmbătă după-amiază, pentru că e ceva mult mai complex și mai profund decât atât.

Și dacă voi citiți aceste informații, asta se întâmplă pentru că rezonați cu ele, pentru că le înțelegeți. Voi înțelegeți că vindecarea este ceva ce faceți pe parcursul mai multor ani. Vestea bună este că acum, spre deosebire de anii trecuți, ea nu mai este neapărat atât de grea, de intensă sau de dureroasă. Vindecarea poate fi acum mai rapidă, mai ușoară și se poate întâmpla într-un mod deloc dureros.

Când te lași distras de ceea ce se întâmplă în exterior, când te lași bulversat de situațiile/ evenimentele care se întâmplă în exterior, tu uiți de puterea ta și uiți că puterea Divinității/ Luminii este mult mai mare decât puterea celor care au o agenda întunecată.

Priviți din postura Observatorului neutru jocurile întunecate care se joacă acum pe Pământ, conștientizați despre ce este vorba, dar nu vă mai lăsați trași în jos, în aceste jocuri.

Concentrați-vă pe ceea ce vreți voi să creați și pe ce aveți voi de făcut pe Pământ în această perioadă. (Lee Harris) Traducerea Mihaela Dan

"In general, empatul tanjeste sa aiba in preajma sa oameni care sa fie sinceri, sa se manifeste la modul autentic, sa-si exprime emotiile/ sentimentele. Si asta pentru ca un empat oricum simte ceea ce simt cu adevarat cei din apropierea sa, indiferent de ceea ce spun acestia. Si el este deranjat de faptul ca de multe ori, oamenii nu spun ceea ce simt/cred cu adevarat". (Lee Harris, traducator Mihaela Dan)

"Cele mai multe femei au fost programate la modul subtil, fiind învățate că trebuie să se pună pe ultimul loc în ordinea priorităților, așa cum a fost ea stabilită de societatea patriarhală... Ele au acceptat tacit că nevoile lor - indiferent dacă era vorba de nevoi fizice, emoționale, mentale sau spirituale - erau cele mai puțin importante în familie și în ierarhia socială.

Cele mai multe dintre noi s-au conformat în tăcere.

Cele mai multe dintre noi au crezut că e “de datoria noastră”, a femeilor, să ne punem pe ultimul loc.

Cele mai multe dintre noi au jucat rolul martirului și s-au sacrificat pentru alții.

Cele mai multe dintre noi nu au pus niciodată la îndoială această stare de fapt.

Nenumărate femei cu inimile rănite au jucat acest rol de martir toată viața lor, de milenii. Noi am încercat să-i facem fericiți pe toți cei din jurul nostru. Am considerat că este responsabilitatea noastră să le facem pe plac altora, renunțând la propriul nostru adevăr, la nevoile și dorințele proprii, din dorința de “a fi bine”, într-o încercare de “a trăi în bună înțelegere”.

De-a lungul timpului, noi, femeile, am încercat să fim fericite făcându-i pe toți ceilalți fericiți. Dacă ceilalți erau fericiți, simțeam că ne-am jucat perfect rolul și că astfel, puteam să ne considerăm și noi fericite.

Pentru o vreme am fost mulțumite că persoanele dragi au nevoie de noi. Am crezut că dacă au nevoie de noi o să ne simțim apreciate, acceptate și iubite. Tot ce ne doream era o validare a valorii noastre, venită din partea celor ale căror nevoi le-am pus mai presus de nevoile noastre.

Dar a fost un preț uriaș de plătit, pentru că simțeam un gol interior, o amorțeală întunecată... O amorțeală pe care nici măcar nu puteam să o identificăm, pentru că ea a fost mereu acolo, distrugându-ne pe tăcute respectul de sine, demolându-ne puțin câte puțin puterea personală, închizându-ne încetul cu încetul inimile.

Noi am încercat cu îndârjire să umplem acest gol interior care apăruse ca urmare a faptului că ne-am neglijat nevoile și dorințele proprii, că ne-am negat/ ignorat propriul adevăr și că am acceptat să trăim zi de zi în acest fel. Am încercat să umplem acest gol interior preocupându-ne și mai mult de binele celorlați, concentrându-ne și mai mult pe nevoile și dorințele lor, în speranța că fărâmele de iubire primite din partea acestora ne vor fi de ajuns și în sfârșit, ne vom simți și noi împlinite, fie și pentru o perioadă scurtă de timp.

Noi n-am înțeles, nu ne-am dat seama că, de fapt, acest gol era provocat de lipsa de IUBIRE. Noi am dat mereu de la noi - am dat atât de mult, încât rezervoarele noastre s-au golit.

Aceasta e durerea ascunsă din istoria Femininului, care a fost gravată în paginile timpului, în societatea patriarhală a Pământului.

Vremurile se schimbă acum. Femeia și-a recuperat și asumat puterea personală. Ea s-a ridicat în toată gloria ei și în cele din urmă, a înțeles că golul pe care îl simte în interiorul ei nu poate fi umplut decât din interior.

Ea nu mai pune nevoile altora deasupra nevoilor proprii. Ea își rostește adevărul cu grație. Își urmeaza calea sigură pe ea, acceptând doar ceea ce rezonează cu ea și ce o onorează.

Și în acest fel, Femeia nu se schimbă doar ea însăși - ea schimbă lumea. Nu-și mai dorește ca ceilalți să aibă nevoie de ea, ca să se simtă validată; a plătit un preț prea mare atunci când își baza fericirea proprie pe fericirea altora, așa că în cele din urmă, a decis să se pună pe ea însăși pe primul loc în ordinea priorităților sale."

Sursa: Karen Star

“Am primit un mail, în care o doamnă mă ruga să explic de ce este o diferență între milă și compasiune. Nu este același lucru?

La scurt timp, am văzut un comentariu care suna așa: „Pentru astfel de persoane eu manifest milă, pentru că încerc să-mi dau seama in ce zbucium trăiesc”.

Așadar, astăzi scriu despre milă, compasiune și diferența între ele, căci consider că sunt lucruri total diferite la nivel de gânduri, emoții, comportamente.

Mila o emoție de superioritate, care te pune pentru o clipă în pielea personajului de care ți-e milă, te gândești cum ai simți tu în locul lui, apoi te bucuri că nu ești în situația respectivă. „Eu sunt aici, tu ești acolo”.

Când simți milă, în creierul tău se secretă endorfină, care te face să te gândești „Pffiuu! Ce bine că nu sunt în locul omului.” Apoi, poate să apară frica să nu ajungi să treci și tu prin acea situație. Mila te face să te simți separat de ceilalți și împarte realitate în bine și rău, făcându-te să te simți ușurat pentru viața ta (când vezi pe altul mai nenorocit decât tine) și evitând acel rău.

Nu este niciun sentiment nobil ascuns în milă pentru că scade stima de sine a celui căzut, iar tu te raportezi la el ca și când nu ar avea resursele necesare pentru a reuși să se ridice.

Mila este o proiecție. Adesea, când auzi un om cu o întâmplare neplăcută, te gândești ce ai simți tu în locul lui și proiectezi pe el posibilele tale trăiri (sau ce ai trăit în trecut, privind o experiență asemănătoare). Îl limitezi în secunda în care îl privești cu milă, căci nu ai de unde știi cum se raportează acea persoană la experiența ei, iar mila ta poate să-i facă mai mult rău decât bine.

Mila de sine este o boală și de cele mai multe ori duce la depresie. În acest caz, se recomandă ajutorul unui psihiatru. Cei care cer milă (conștient sau inconștient) se umilesc și se simt separați de ceilalți.

Comentariul de care ți-am povestit la începutul articolului, arată cel mai bine cum stă treaba cu mila: „Pentru astfel de persoane eu manifest milă, pentru că încerc să-mi dau seama prin ce zbucium trăiesc”.

Ție nu-ți suna a jignire expresia „mi-e milă de tine?”

Nu degeaba unii ca să jignească spun „Nu-mi provoci decât milă.” În asta se ascunde superioritatea, ideea că „tu ești vai de capul tău de amărât, eu îs ok, sunt aici…mai sus decât tine. EU SUNT NORMAL „.

Nu. Nu-ți poți da seama prin ce zbucium trec unii, decât prin percepția ta subiectiva și din realitatea ta limitată. Dacă tu ai suferi crunt într-un anumit context, nu proiecta și pe ceilalți aceleași gânduri, emoții și comportamente. Oamenii reacționează diferit, în funcție de societate, educație, convingeri și multe altele.

De exemplu, sunt persoane care au suferit un viol. Unele femei, au rămas cu traume adânci și își revin foarte greu, iar alte femei își revin mai repede, rezolvându-și problemele emoționale și/sau trauma. Sau nici măcar nu o numesc traumă. Experiența este aceeași, oamenii sunt diferiți. Însă dacă tu privești cu milă o persoană care a trecut printr-o experiență dificilă, îi faci rău așteptându-te să aibă anumite reacții ce ție ți se par normale în acel context.

COMPASIUNEA

Compasiunea nu simte separarea, ci simte mai ales că suntem oameni, suntem conectați și nimeni nu e mai presus sau mai prejos decât celălalt.

Când simți compasiune, îți întorci privirea către celălalt, înțelegând prin ce trece, fără să te raportezi la experiența ta și ce ai simțit sau simți tu. Nu apare ușurarea că nu ești în locul cuiva și nici frica, ci mai degrabă empatia și dorința de a da o mână de ajutor, dacă și cum poți. Totuși, ajutorul nu este forțat și coștientizezi că se poate uneori ca binele făcut să fie mai mult rău, de aceea prin compasiune, privești omul ca pe cineva capabil să se ajute singur sau să învețe să o facă și îi respecți demnitatea.

Compasiunea spune „Tu ÎNCĂ nu poți”, „Tu ÎNCĂ ești jos. Eu și cu tine suntem pe același nivel și nu-ți sunt superior prin nimic.”

Compasiunea înseamnă să dai voie ca lucrurile să fie. Oamenii pot să sufere, să fie fericiți, să fie asemeni ție sau diferiți, însă nu vrei să schimbi ceva la ei, ci doar îi accepți și eventual îi ajuți, ghidându-i spre ei înșiși.

Compasiunea nu proiectează propriile gânduri, stări și așteptări și nu crezi că un om TREBUIE să simtă sau să reacționeze într-un anume fel, ci îi înțelegi și accepți unicitatea.

Mila distruge stima de sine, compasiunea oferă încrederea că oricine poate să reușească să treacă peste o perioadă nefastă.

Mila proiectează propriile credințe și așteptări, compasiunea privește cu autenticitate și empatie.

Mila te face să te simți separat de ceilalți, compasiunea te face să realizezi că nu există ceilalți, ci TU.

Mila te face să te simți superior, ușurat, fricos. Compasiunea înțelege că toți suntem unul și nimeni nu e nici inferior, nici superior prin nimic.

Mila spune „Nu poți, hai că te ajut EU, îți dăruiesc și-ți arăt CE să faci.” Compasiunea spune „Nu poți ÎNCĂ, hai că te îndrum și-ți arăt CUM.”

Concluzie

Data viitoare când mai simți milă față de cineva, gândește-te unde anume, de ce îți pare rău de tine. Ce ai proiectat pe omul din fața ta? Cum te-ai raportat la el? De ce ți-e milă? În comparație cu viața ta? Cum te face să te simți această emoție?

Iar dacă îți plângi de milă, oprește-te și întreabă-te cum te raportezi la situața respectivă. Îți place să spui oamenilor că ți-e greu, că ești depresiv, că toate-ți sunt potrivnice? Ce anume cauți prin acest comportament? De ce ai nevoie de mila altora?

Alege compasiunea. Față de ceilalți și de tine. Înseamnă conectare, îngăduință, încredere și mai ales, înțelepciune.

Oamenii sunt diferiți. Nici superiori, nici inferiori altora. Doar diferiți. Însă fiecare are posibilitatea și resursele interioare pentru a reuși, chiar dacă câteodată avem nevoie de alți oameni care să ne ghideze.

Raluca Mureșan

Desi au intelesuri asemanatoare, intre mila si compasiune exista o diferenta majora. Cel mai bine ar fi sa optam pentru compasiune. Iata care sunt :

Acesti doi termeni au, in general, intelesuri asemanatoare, cum ar fi intelegere si compatimire fata de suferintele celorlalti. Atat mila cat si compasiunea au la baza empatia, abilitatea de a recunoaste, percepe si simti direct emotiile celorlalti. La o privire mai atenta, vom vedea insa diferente.

Spre deosebire de compasiune, care este pur empatica, generoasa si daruita din inima, mila ne distanteaza de cei aflati in suferinta. Expresiile: “E la mila celorlalti” sau “A ajuns la mila lumii”, scot la iveala nuante de superioritate si sentimentul de control, de putere fata de cel slab.

In compasiune, esti pe picior de egalitate cu cel in suferinta. Mai mult, mila impartasita intr-o comunitate cu aceleasi valori pare a fi mai apropiata de compasiune.

Ce este compasiunea

Cand suntem empatici, experimentam emotional sau visceral starile si sentimentele celorlalti. Cu alte cuvinte, empatia este un fel de oglindire a emotiilor celorlalti. De exemplu, cand vedem ceva trist ne cuprinde mahnirea sau chiar ne dau lacrimile.

Cand suntem altruisti, oferim actiuni in beneficiul celorlalti. Actele izvorate din compasiune au la baza un comportament altruist. Nu putem spune acelasi lucru despre donatiile pentru micsorarea impozitelor.

Compasiunea este un sentiment de vibratie inalta, plina de intelegere si dezinteresata. Nu te ridica deasupra celorlalti, nu te coboara, ci te asaza cu si langa ei. Este o alternativa sanatoasa la egoism.

Daca originile ei se afla in religie si spiritualitate, compasiunea face de cativa ani obiectul a numeroase studii si cercetari, iar rezultatele sunt surprinzatoare.

De exemplu, studiul condus de John King in 2006 arata ca acelasi circuit care include amigdala si cortexul prefrontal, o parte a creierului care este implicata in procesul de frica si risc, este activat deopotriva in comportementul violent, agresiv si in exprimarea compasiunii.

Acelasi sistem ne ghideaza comportamentul social. Putem deci alege sa fim agresivi sau plini de compasiune. “Compasiunea este de fapt starea de spirit care ajuta la generarea restructurarii creierului – neuroplasticitatea, pentru a permite experimentarea starilor de siguranta, creativitate si bine.”

Compasiunea are efect terapeutic

Compasiunea ne aduce beneficii individuale si la nivel social. Au fost realizate scanari ale creierului celor care au acordat ajutor din compasiune si s-a constat faptul ca centrii placerii din creier, aceiasi pe care ii stimuleaza un desert bun sau alte placeri, sunt activi. Cand vedem pe cineva care face un act de caritate, simtim aceeasi placere ca si cum am primi noi acei bani!

Putem afirma asadar fara rezerve: compasiunea este o placere sanatoasa. Mai mult, este o parte evoluata a naturii noastre umane, afirma psihologia pozitiva. Este vitala echilibrului nostru fizic si psihic si contribuie la supravietuirea noastra ca specie.

Compasiunea scade nivelul inflamatiilor din corp si creste longevitatea (creste speranta de viata a celor care ajuta). Asadar, actele de compasiune contribuie la cresterea stimei de sine si au un impact major asupra starii noastre de bine, sanatatii fizice si psihice.

Mila sau compasiune?

Ai putea si tu sa te bucuri de beneficiile miraculoase ale compasiunii daca iti vei deschide inima cu sinceritate. Ia-ti un moment de reflectie. Inspira adanc, din mijlocul pieptului, si intreaba-te: Daruiesti dezinteresat? In spatele gestului tau se afla sentimentul de egalitate sau de superioritate? Stii sa asculti?

Esti empatica? Esti tentata sa judeci sau sa critici, la prima vedere? Este deschisa catre a accepta oamenii asa cum sunt? Creezi pace si armonie oriunde, la locul de munca si acasa?

Incheie exercitiul de reflectie cu cateva respiratii adanci si profunde, cu atentia asupra inimii. Iar cand vei avea posibilitatea sa actionezi din compasiune, nu din mila, actioneaza! Trupul, mintea si sufletul iti vor multumi.

Minodora Dinu

MILA - emoție care prin empatie coboară omul pe vibratia joasa a celui compătimit.

COMPASIUNEA - o expresie a iubirii .” Via Diana V. Ciobanu

Este esențial ca noi, ca bărbați, să începem să trăim la modul conștient, responsabil, să nu ne mai lăsăm controlați de impulsurile primare. Este esențial că înțelegem că faptul că ai făcut sex cu o mulțime de femei nu îți dă valoare ca bărbat. Faptul ca te comporți la modul responsabil, că ai integritate, îți dă valoare. Dar de prea multe ori noi sacrificăm femeile din viața noastră pe altarul instictelor noastre primare.

Ca bărbat vă spun: dacă Dumnezeu ar face o listă cu toate femeile din viața noastră pe care le-am rănit, cărora le-am greșit, noi toți am avea o mare problemă. Dacă Dumnezeu ar veni și ne-ar spune: „Uite lista femeilor cărora le-ai făcut rău de-a lungul vieții tale, cărora le-ai sfărâmat inima, pe care le-ai înșelat, pe care le-ai tratat ca pe niște obiecte sexuale, pe care nu ți-a păsat că le rănești!”, cu toții am avea o mare problemă.

Și ca un bărbat care a trăit o perioadă în acest fel, vă spun că un astfel de mod de a trăi ne rănește și pe noi, nu numai femeile din viața noastră.

Noi toți, ca bărbați, avem datoria să ne uităm la noi înșine și să devenim mai responsabili. Dacă vrem să trăim în integritate, asta înseamnă, printre altele, să nu le mai privim pe femei ca pe niște obiecte sexuale, ci să le privim ca pe niște suflete cu care interacționăm.

Înseamnă, de asemenea, să fim onești cu privire la intențiile noastre, atunci când ne aflăm în etapa de început, când suntem în faza de întâlniri și să fim onești cu privire la ceea ce simțim, să spunem adevărul, dacă simțim că acea femeie nu este cea potrivită pentru noi.

Dacă știți că o femeie nu este persoana cea mai potrivită pentru voi, că nu este ceea ce căutați pentru o relație de durată, nu o mai amăgiți, continuând să aveți o legătură cu ea, doar ca să aveți parte de sex până găsiți o femeia potrivită! Tratați-o cu respect! Fiți bărbați cu caracter, trăiți în integritate! (DeVon Franklin) Traducerea Mihaela Dan

„Vine o zi în care te ierţi. Pentru că a venit clipa în care te-ai înțeles și te-ai acceptat așa cum ești.

Te ierţi pentru tot ce nu ai reuşit să fii, dar şi pentru ceea ce ai fost deşi nu ar fi trebuit.

Te ierţi pentru că inconştient şi fără să vrei ţi-ai fost cel mai mare inamic.

Te ierţi pentru că nu te-ai iubit aşa cum ai fi meritat, că i-ai iubit mai mult pe alţii, că ai iubit mai mult altceva decât pe tine însuţi.

Te ierţi pentru oamenii care te-au rănit, pentru că nu ai avut puterea să-i ierţi, pentru că i-ai alungat sau i-ai părăsit în loc să îi fi ajutat să fie mai buni.

Te ierţi pentru că n-ai fost destul de puternic încât să renunţi la orgoliu şi ai preferat să te răzbuni.

Te ierţi pentru toţi cei care nu te-au iubit aşa cum ai fi avut nevoie, pentru cei care nu au reuşit să te accepte alături de ei.

Te ierți pentru că teama de singurătate și nevoia de a iubi și de a fi iubit te-au ținut prizonier în relații toxice și alături de oameni nepotriviți.

Te ierţi pentru tot ceea ce ţi-ai refuzat crezând că aşa le va fi altora mai bine.

Te ierţi pentru amânări şi aşteptări, pentru tot ce nu ai spus la timp şi pentru tot ce te-ai grăbit să spui deși ar fi trebuit să taci.

Te ierţi pentru că ai iubit vinovat sau pentru că nu ai iubit de teamă.

Te ierţi pentru că n-ai avut curaj să fii tu însuți, să trăieşti liber și asumat, să-ţi recunoşti slăbiciunile şi înfrângerile.

Şi atunci te priveşti cu duioşie, te înţelegi şi îţi devii, în sfârșit, cel mai bun prieten. Şi te ierţi.” (Irina Binder - fragment din cartea „Iubitelor mele prietene”)

Fiți atenți la cei din jur, ca să-i VEDEȚI mai bine, nu doar la nivel superficial, ca să VEDEȚI când trec prin momente grele, chiar dacă ei nu spun nimic! Oferiți ajutor în orice formă puteți, atunci când puteți!

Atunci când un om care suferă la nivel fizic sau emoțional apare în calea ta, sufletul său cere ajutor, sufletul său caută pe cineva care să VADĂ prin ce trece acel om și să-l ajute. Dar celor mai mulți oameni nu le pasă, pentru că ei au propriile probleme și pentru că funcționează de la nivelul egoului.

„Am și eu problemele mele, nu-mi permit să-mi mai fac griji pentru altul”/ „Problemele mele sunt mai mari ca ale lui”/ „De-abia mă descurc cu problemele pe care le am eu, nu pot să mă ocup pe alții”, etc – aceasta este mentalitatea lor. Ei nu văd durerea altuia și nici nu-i interesează prin ce trec cei din preajma lor, fiindcă nu sunt dispuși să-i ajute pe alții, ci sunt interesați doar să obțină ajutor de la alții pentru a-și rezolva propriile probleme. Ei nu înțeleg că lucrurile funcționează la modul „Dacă te ajut pe tine, eu însumi primesc ajutor”.

Faptul că ești capabil să-l VEZI pe un altul dincolo de nivelul superficial, să-i VEZI durerea interioară și încerci (în orice mod consideri potrivit) să o alini, are un efect vindecător. Uneori nu se vede cu ochiul liber că un om are o durere fizică sau o durere emoțională, pentru că el se preface că totul e în regulă; uneori pur și simplu simți că dincolo de masca pe care o poartă în public - pentru ca ceilalți să nu-și dea seama că trece printr-o perioadă grea -, acel om suferă, că i-ar prinde bine un cuvânt bun sau un gest de bunătate/ compasiune/ Iubire.

Știți cât de mult contează pentru un om care suferă faptul că cineva VEDE ce se întâmplă în interiorul lui, îi VEDE durerea și spune/ face ceva ce-i atinge inima? Știți ce înseamnă pentru acel om care trece prin momente grele să constate că există cineva căruia îi pasă, care vrea să-l ajute?

Știți cum se simte un om atunci când poate să-i arate semenului său că îi VEDE durerea și că îi pasă? Știți cum se simte un om când constată cât de mult au contat cuvintele/ gesturile sale de bunătate/ compasiune/ generozitate pentru un semen de-al său care suferă și care nu se aștepta ca cineva să VADĂ ce este în inima lui și să vrea să-l ajute?

În opinia mea, prietenia nu este o chestiune de genul că petrecem mai mult timp împreună și avem niște preocupări/ interese comune, ci este o conexiune care trece dincolo de nivelul superficial, în care suntem interesați să ne VEDEM unul pe altul la un nivel profund, să interacționăm de la suflet la suflet, nu de la ego la ego. (Michael Mirdad) Traducerea Mihaela Dan

“Energia nu minte niciodată.

Aparențele înșeală dar vibrațiile nu mint.

Când o persoană are o inimă bună se simte de departe. Aparențele sunt construite dar esența este întotdeauna dezvăluită.

Nimeni nu poate ascunde ceea ce este și ce aduce cu el. Vibrația omului spune mult mai mult decât cuvintele lui. Energia omului dezvăluie intențiile pe care le poartă în suflet.

Energia este vibrația care dă tonul, frumusețea și starea de bine.

Cei mai frumoși oameni sunt acei oameni care au o energie bună, pozitivă, optimistă și intenții bune atât cu ei cât și cu ceilalți.

Ne simțim bine în prezența lor, acești oameni posedă o aură pozitivă, bunătate, relaxare și o inimă bună.

Oamenii nu crează prietenii și afecțiuni doar după gusturi, ci după tonul de energie.

Oamenii se pot îndrăgostii de ceea ce văd și de aparențe, dar la sfârșit energia este cea care decide, dacă vor rămâne împreună sau se vor despărții.

Intuiția este formată din energie, și nu dă niciodată greș dacă o asculți. Vibrația intuiției dezvăluie întotdeauna cine sunt oamenii.

Oamenii pot râde, pot purta măști, pot pretinde multe, dar energia pe care corpul lor astral o emite, va dezvăluii întordeauna adevărul despre ei.

De aceea o intuiție bună și corectă te va ține departe de relații scurte dureroase, si de oamenii falși.

Tu poți să spui ce vrei!

Energia ta spune adevărul despre tine întotdeaună.”

Sursa: Luna Agape

Atât timp cât refuzăm să iertăm suntem captivi într-o închisoare care nu îi afectează pe cei pe care refuzăm să-i iertăm, ci ne blochează pe noi.

Și știu o mulțime de oameni care spun că sunt credincioși/ spirituali, care vorbesc despre Dumnezeu, se roagă, se închină, dar care refuză să ierte. Și când Dumnezeu le cere să avanseze pe Calea lor, ei nu pot, pentru că sunt blocați în închisoarea neiertării.

Iertarea este una dintre principalele practici ale unui om care are cu adevărat credință în Dumnezeu.

Dumnezeu îți iartă ție o mulțime de lucruri, deci este necesar ca și tu să ierți niște oameni care ți-au greșit. Și știu că uneori asta este foarte greu.

Nu poți da ceea ce nu ai primit niciodată.

Nu poți oferi iubire, dacă nu ai fost tratat niciodată cu iubire, dacă nu ai experimentat niciodată ce înseamnă asta.

Nu poți oferi bunătate, dacă nu ai fost tratat niciodată cu bunătate.

Nu poți ierta atunci când nu știi că ai fost iertat de nenumărate ori. Tu poți spune că ai iertat niște oameni, pentru că ai mers mai departe cu viața ta și ai și uitat de ceea ce s-a întâmplat în urmă cu niște ani, dar faci o confuzie dacă ai impresia că simplul fapt că ai uitat înseamnă că ai iertat.

De multe ori, atunci când suntem răniți, încercăm să ne umplem viața cu tot felul de lucruri/ persoane/ relații (adică distrageri), ca să nu ne mai gândim la ce s-a întâmplat, ca să ne amorțim durerea. Dar dacă ai putea vedea ce este în inima ta, ai sesiza că acea rană este încă acolo, nevindecată.

„Nu știi cât de tare m-a rănit, după cât l-am ajutat! Așa ceva nu se poate ierta! N-o să-l iert până la sfârșitul zilelor mele!”

De fiecare dată când constat că îmi e greu să iert pe cineva mă gândesc la câte lucruri mi-a iertat mie Dumnezeu.

„Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri!” (Michael Todd) Traducere Mihaela Dan

„Fiți buni unii cu alții” – asta este greu când nu ai cu adevărat credință în Dumnezeu, când ești genul de om care face comentarii rasiste, care este lipsit de integritate, când are comportamente abuzive.

„Tratați-i cu Iubire și compasiune pe ceilalți” – asta e greu atunci când ai de-a face cu oameni care te-au abuzat, care te-au traumatizat, care te-au înșelat.

Să fim sinceri, sunt lucruri care ni s-au întâmplat în trecut care au făcut ca inima noastră să se închidă. Și de aceea este posibil să fii plin de bunătate când interacționezi cu anumiți oameni și să fii o stană de piatră când interacționezi cu o anumită persoană, care te-a rănit.

O să vă dau un exemplu legat de atitudinea Bisericii: avem inima deschisă în fața femeilor care sunt tulburate de faptul că au făcut avorturi și avem inima închisă în fața homosexualilor. Știu că nu vă convine unora dintre voi ceea ce spun, dar asta nu mă împiedică să o spun.

Dumnezeu ne cere să avem inima deschisă în fața aproapelui nostru, fără excepții. Nu pot eu să decid că o să am inima deschisă în fața ta, care poate ai făcut o mulțime de greșeli mari în viață - așa cum am făcut și eu - dar nu o să am inima deschisă în fața lui, fiindcă el e homosexual.

Dumnezeu nu spune să îi tratăm pe Iubire și compasiune doar pe cei care trăiesc așa cum considerăm noi că trebuie să trăiască, doar pe cei care au aceleași principii/ valori ca noi, doar pe cei care au aceeași religie ca noi. Lui Dumnezeu nu-i pasă dacă tu ești de acord cu stilul de viață/ părerile altuia, El îți cere să-i tratezi cu Iubire și compasiune pe toți, indiferent cine sunt aceștia.

Dar noi ne considerăm abilitați să impunem restricții cu privire la cei pe care „merită” să-i tratăm cu Iubire și compasiune și la cei care „nu merită” să fie tratați cu Iubire și compasiune.

Isus n-a spus niciodată să-i exceptăm pe homosexuali din rândul celor pe care îi tratăm cu Iubire și compasiune. (Michael Todd) Traducere Mihaela Dan

„Iertați-vă unii pe alții!”

Noi putem să mimăm amabilitatea și bunătatea în interacțiunile cu alții, dar iertarea nu putem s-o mimăm. Se simte că nu am iertat.

„Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri!”

Nu e interesant faptul că noi uităm toate modurile în care le-am greșit altora, toate modurile în care i-am rănit pe alții și oricum, considerăm că avem circumstanțe atenuante pentru faptele noastre, dar când altcineva ne-a greșit/ rănit/ trădat considerăm că așa ceva nu merită să fie iertat și că suntem îndreptățiți să nu iertăm?

Nu e interesant cum ne găsim scuze când noi suntem cei care am greșit/ rănit/ trădat, dar considerăm că este de neiertat dacă acele lucruri ne sunt făcute nouă? Nu e interesant că ne concentrăm pe răul pe care ni l-au făcut alții, dar nu ne gândim niciodată la răul pe care l-am făcut noi altora (la modul conștient sau inconștient)?

„Lentilele” deformate pe care le purtăm ca urmare a traumelor noastre nevindecate ne fac să vedem lucrurile într-un mod distorsionat. Noi nu suntem conștienți că vedem lumea prin acele lentile și suntem capabili să ne contrazicem cu oricine, dacă acea persoană ne spune că modul în care vedem noi lucrurile este deformat.

E ca și cum ai purta tot timpul niște ochelari cu lentile mov; orice vezi, va avea o tentă de mov. Tu nu ești conștient că ai acele lentile care modifică în mod semnificativ culoarea lucrurilor pe care le vezi și când cineva îți arată o coală albă, spui că e mov și te contrazici vehement cu cei care îți spun că acea hârtie este albă, pentru că tu vezi „foarte clar” că e mov! Pentru tine „este evident” că acea hârtie este mov, dar ea e de fapt albă…

Așa ajungi să încerci să convingi oamenii de un „adevăr” care este de fapt doar „adevărul” tău - al omului cu traume nevindecate, care nu vede clar - dar nu este și adevărul altora. Așa ajungi să reacționezi dezechilibrat când oamenii refuză să adopte „adevărul” tău, în ciuda insistențelor tale de-a dreptul agresive.

Unii dintre voi ați fost răniți foarte tare în trecut, percepția voastră este atât de afectată de traumele voastre nevindecate, încât nu mai vedeți clar lucrurile și de aceea faceți alegeri care nu vă sunt benefice.

Este necesar să vedeți mai clar lucrurile, ca să puteți ierta. (Michael Todd) Traducere Mihaela Dan

Atenție pe cine iertăm!

Dacă tu le faci pe plac celor din jur, dacă faci ce vor ei să faci, acei oameni îți creează realitatea. Și creează o realitate disfuncțională, toxică. Și nu e de mirare că simți frustrare. Și nu poți da vina pe ei, fiindcă tu ești cel care a ales să facă ce vor alții, nu ce vrea el.

Dacă tu le faci pe plac altora, îți cedezi puterea personală acelor oameni.

Dacă funcționezi în integritate, dacă te manifești la modul autentic, tu îți creezi realitatea. Dacă funcționezi în integritate înseamnă că îți asumi puterea personală.

Un adevărat Creator își asumă responsabilitatea pentru propriile alegeri. El face alegeri în baza propriei rezonanțe și știe că indiferent de reacțiile celor din jur, aceasta este cea mai înaltă formă de Iubire.

El știe că a-ți rosti adevărul, indiferent ce cred/ spun/ fac cei din jur, este cea mai înaltă formă de Iubire.

El știe că a rosti adevărul, chiar dacă este un adevăr inconfortabil/ dureros pentru celălalt, este cea mai înaltă formă de Iubire.

El știe că a-ți rosti adevărul înseamnă a trăi în integritate și mai știe că nu este responsabil pentru reacția celorlalți la adevărul său. (Phil Good) Traducerea Mihaela Dan

 

Iertarea este ceva ce face victima care a suferit o pierdere, de natură psihologică, faptică, materială, respectiv oferirea către vinovat a unei „absolviri”, avȃnd ca rezultat o relaţie neafectată de greşeli sau fapte urâte între cele două persoane, respectiv vinovatul şi victima.

Evident că măsura în care se oferă iertare depinde şi de natura, şi de intensitatea greşelii, şi de măsura în care victima a fost afectată cu rea intenţie sau nu, şi de asumarea greşelii de către celălalt.

Am putea vorbi mai întȃi de greşelile copiilor. „Mami, am spart o cană, mă ierţi?”. Copiii, neavȃnd încă dezvoltată nici structura cognitivă, nici motricitatea adultului, de multe ori fac astfel de greşeli, iar acestea se cuvine să fie iertate, mai ales cȃnd provin din necunoaştere sau neîndemȃnare şi cȃnd sunt însoţite de regret. E drept că uneori copiii fac ceea ce li s-a spus că nu e bine chiar cu intenţie: în acest caz, de fapt ei exprimă prin fapte unele nevoi neîmplinite (de obicei de atenţie, de susţinere emoţională, de suport). În acest caz este de văzut care este nevoia copilului şi cum poate fi ea satisfăcută. Nu se pune de fapt problema de iertare, ci de a accepta necondiţionat copilul, dar a face distincţia dintre un gest greşit şi un „copil greşit”. Nu este în regulă ca orice face copilul să fie „iertat ca şi cȃnd nu ar fi existat”, este vorba ca cel mic să înţeleagă că există nişte limite care sunt de respectat şi că vor exista şi anumite penalizări pentru încălcarea lor cu bună-ştiinţă. Totuşi, odată ce a existat o penalizare, cel mai bun lucru este să nu readucem un eveniment neplăcut în discuţie de fiecare dată. Cu alte cuvinte iertarea ar fi să vină dacă lucrurile au fost înţelese – sau îndreptate, în măsura în care stă în putința copilului. (Livia Butac)

https://republica.ro/atentie-pe-cine-iertam?fbclid=IwAR16Ki9iCx12MRIkGEyXmqAWsDgXti9sxNFgF9rF6pauKldlaZqwrhcvbwk

Odată ce o persoană a ajuns însă adult, are discernămȃnt şi responsabilitate. Deci ar trebui să ştie ce face şi să îşi asume consecinţele.

Ne putem uita mai întȃi la greşelile mărunte: am uitat să fac un lucru promis, am făcut o greşeală, nu am apreciat bine o situaţie şi aşa mai departe. De multe ori victima acordă iertarea, dacă apar scuze oneste şi este evidentă lipsa intenţiei rele, sau dacă persoana are unele circumstanţe care pot favoriza trecerea cu vederea a unui comportament nepotrivit. Putem înţelege de ce partenerul/a de cuplu este uneori urȃcios/urȃcioasă dacă ştim că a avut la job o zi foarte stresantă. Da, o putem înţelege, dar dacă ţipă la noi, poate că nu e cazul să ne repezim să iertăm – ar fi util să vedem mai întȃi dacă îşi cere scuze sau încearcă măcar să compenseze cu un gest sau cuvinte frumoase. Putem înţelege că un prieten a uitat ceva ce ne-a promis, dacă îşi cere scuze şi le simţim ca autentice. Nu e neapărat obligaţia noastră să iertăm, dar de cele mai multe ori acordarea iertării, ulterioară scuzelor şi „reparaţiei” (dacă aceasta este posibilă), e de multe ori utilă pentru că reduce tensiunile interpersonale. De fapt această iertare se poate formula, la nivel interior, astfel: „sunt conştient(ă) şi de calităţile şi de defectele celuilalt, şi decid că are suficiente calităţi ca să rămȃnem într-o relaţie apropiată, deşi în anumite situaţii persoana poate şi greși”.

Atenţie însă la persoanele care au un mecanism bine pus la punct de abuz, urmat de cererea de a fi iertate, cerere explicată prin sintagme simpliste („asta este, sunt bătrȃn(ă)”, „aşa sunt eu, mai coleric(ă)”, „îmi pare rău, hai să nu ne mai certăm”). Nici unul din comportamentele în cauză nu pare să fie vreun mare „cap de ţară”, deci da, avem tendinţa de a-l trece cu vederea, dar cu prima ocazie persoana îl repetă, apoi imediat îşi cere scuze… din nou. De fapt acesta este un mecanism de apărare a eului numit anularea retroactivă: persoana care greşeşte consideră că, odată ce şi-a cerut scuze, orice comportament greşit din trecut este complet anulat/dispărut, deci poate să îl refacă încă o dată şi încă o dată, la nesfȃrşit… pentru că şi-a cerut nişte scuze formale. Ei bine, astfel de mecanisme nu sunt de iertat, pentru că repetarea greşelii constituie un abuz. Dacă cineva chiar regretă, asta înseamnă că se vor vedea eforturi de a nu mai face din nou aceeași greşeală; altfel scuzele nu folosesc la nimic, iar pentru victimă acesta este un semnal clar că are de stabilit nişte limite precise, sau chiar că are să pună distanţă între sine şi agresor. (Livia Butac)

https://republica.ro/atentie-pe-cine-iertam?fbclid=IwAR16Ki9iCx12MRIkGEyXmqAWsDgXti9sxNFgF9rF6pauKldlaZqwrhcvbwk

Vin la rȃnd agresiunile grave: că e vorba de a fi afectat fizic de gestul necugetat al cuiva (ca în cazul victimelor inocente ale accidentelor auto), de afectări materiale (de tipul furturilor sau înşelăciunilor), de violenţa fizică sau de abuzul psihologic, aici lucrurile devin mult mai serioase. Şi da, uneori astfel de gesturi nu pot fi iertate cu niciun chip. Nu există niciun fel de justificare în a cere victimei unui viol, a violenţei sau a abuzului psihologic să îl ierte pe făptaş(ă). Dimpotrivă, în terapie un prim pas este de a face victima să înţeleagă care este abuzul şi a atribui clar vina abuzatorului. Nici nu se pune problema iertării.

Pe de altă parte, orice abuz (fizic sau psihic) creează o traumă, iar trauma este de vindecat. Vindecarea presupune depăşirea stării de neputinţă, de şoc, de teamă şi de furie declanşate de abuz, prin dezvoltarea persoanei abuzate în aşa fel încȃt să poată să meargă mai departe în viaţă fără a căra povara traumei. A aduce în discuţie iertarea implică într-un fel prelungirea abuzului, respectiv acceptarea acestuia de către victimă, ceea ce nu este şi nu poate fi un obiectiv terapeutic. Ceea ce are de făcut victima este să proceseze cumva consecinţele abuzului şi să nu se mai simtă încărcată de ele, nicidecum să considere în vreun fel că abuzul ar fi fost justificat şi ar necesita iertare. (Livia Butac)

https://republica.ro/atentie-pe-cine-iertam?fbclid=IwAR16Ki9iCx12MRIkGEyXmqAWsDgXti9sxNFgF9rF6pauKldlaZqwrhcvbwk

Mai delicată este situaţia greşelilor majore din cuplu (că este vorba de infidelităţi, de violenţă, de înşelăciuni materiale etc). Unele cupluri vor să continue drumul împreună, deşi a existat o situaţie de abuz. Aici un anume tip de iertare este posibil, dar doar dacă abuzul se stopează complet şi este evidentă dorinţa celui care a fost vinovat de a-şi asuma vina şi a o repara, în cazul în care este posibil. Numai şi numai dacă aceste condiţii sunt îndeplinite, este posibilă o iertare în sensul de a nu mai reaminti momentele neplăcute cu fiecare ocazie, ci de a încerca o construcţie a cuplului pe baze sănătoase. Nu este vorba de o iertare de tip „nu s-a întȃmplat”, ci mai degrabă în sensul de „mai dau o şansă cuplului nostru, dar o dau fără reţineri ascunse, fără a „pȃndi” tot timpul pentru a surprinde o nouă repetare”. Greu, extrem de greu, şi nu obligatoriu: doar dacă victima decide că îşi doreşte cu adevărat asta. Din păcate, cazurile de acest tip sunt mai degrabă rare: fie că abuzatorul repetă comportamentul, fie că victima este mai profund rănită decȃt credea de anteriorul comportament şi nu îl poate depăşi; chiar dacă celălalt încearcă să repare, niciodată nu va fi suficient, iar în cuplu apare răceala, urmată de dizolvarea acestuia (deşi există şi excepţii fericite). (Livia Butac)

https://republica.ro/atentie-pe-cine-iertam?fbclid=IwAR16Ki9iCx12MRIkGEyXmqAWsDgXti9sxNFgF9rF6pauKldlaZqwrhcvbwk

Ei, şi acum ajungem la partea cea mai dificilă a iertării: a se ierta pe sine. În multe situaţii victimele unor abuzuri îşi însuşesc, în parte sau integral, vina abuzului. Fie pentru că au pornit cu o stimă de sine redusă, fie că au fost „convinse” de abuzatori că merită ceea ce au păţit. Şi aşa ajung în cabinetul de psihoterapie persoane abuzate care se învinovăţesc pentru că nu a mers o relaţie, nu au reuşit să îşi mulţumească părinţii, nu au reuşit într-un job în care au fost supraîncărcaţi de muncă, nu au avut un anume tip de succes în viaţă dorit de alţii şi aşa mai departe. Munca psihoterapeutică începe în acest caz exact cu stabilirea reponsabilităţilor şi descrierea clară a abuzului, precum şi cu a face persoana să înţeleagă cine e victima şi cine este agresorul. „Da, dar poate dacă eu eram mai … nu se întȃmpla aşa” e una din frazele des auzite în cabinet. Şi da, sunt situaţii în care un mecanism deficitar este co-creat, respectiv la el participă ambele persoane din relaţie – în acest caz cei doi se abuzează reciproc, iar asta este de pus în evidenţă şi de corectat. Dar de multe ori e vorba de auto-asumarea unei vini imaginare, iar victima are să înveţe „să se ierte pe sine”, în sensul de a lăsa deoparte vina care nu îi aparţine. Procesul este unul de dezvoltare şi creştere personală, de redescoperire a eului real, nu a celui distorsionat ca urmare a abuzului. Nici aici nu prea e vorba de iertare, ci de plasarea corectă a vinovăţiei.

Uneori însă vin la cabinet persoane care sunt cu adevărat vinovate, care şi-au încălcat propriile norme morale sau aspiraţii de viaţă, care au făcut greşeli pe care şi le asumă. Procesul terapeutic merge în acest caz pe corectarea pe de-o parte a consecinţelor (dacă acest lucru este posibil), pe asumarea greşelilor şi pe a vedea ce este de schimbat pentru ca faptele de care persoana este vinovată să nu se mai repete. Şi da, dacă toate aceste lucruri se şi întămplă, ar fi ca în final persoana să se ierte pe sine, în sensul de a nu mai trăi in perpetuă vinovăţie, dar să rămȃnă mereu atentă să nu mai repete ceea ce a fost greşit.

De fapt, dacă stăm bine să ne gȃndim, privind la cele scrise mai sus, vedem că nu prea e vorba de iertare, ci de clarificare, de asumare, de corectare, de dezvoltare, de auto-analiză şi de a merge mai departe într-un mod în care… să ne fie bine cu noi înşine şi cu ceilalţi. (Livia Butac)

https://republica.ro/atentie-pe-cine-iertam?fbclid=IwAR16Ki9iCx12MRIkGEyXmqAWsDgXti9sxNFgF9rF6pauKldlaZqwrhcvbwk

25.07.2023