Motto: "Nu poti salva pe nimeni. Poti fi alaturi de altii, sustinandu-i
dintr-o stare de echilibru energetic si pace interioara. Poti sa le
impartasesti din Cunoasterea ta, sa le impartasesti perspectiva ta asupra unor
situatii, dar nu le poti inlatura tu durerea. Nu poti merge pe Calea lor, in
locul lor. Nu le poti da raspunsurile potrivite pentru ei. Este necesar ca ei
sa-si puna propriile intrebari, sa isi gaseasca propriile raspunsuri, sa-si
traiasca propria nesiguranta, sa isi priveasca propriile incertitudini. Este
necesar ca ei sa faca propriile greseli, sa isi simta propriile tristeti, sa-si
invete propriile lectii. Daca vor cu adevarat sa fie in pace cu ei insisi, este
necesar ca ei sa urmeze cu incredere Calea propriei vindecari, care li se
dezvaluie pas cu pas. Li se dezvaluie lor, nu altora." Sursa: Jeff Foster
Am adunat in timp aceste comori. Le scot acum la lumina si le ofer cui are nevoie de ele.
******
„Cum stai tu linistit in treaba ta, fara
sa te sinchisesti de nimic, vine unul, iti pune niste bagaje in brate si iti
spune sa il urmezi.
Te ridici, iei bagajele si ca
hipnotizat, le cari fara sa cracnesti. La un moment dat, incepi sa iti pui
niste intrebari, dar fara raspuns. Apoi te infurii, dar nu zici nimic. Apoi
zici, dar continui sa cari valizele.
Situatia este de domeniul absurdului.
Orice om sanatos la cap ar arunca valizele si ar pleca in treaba lui.
Cu toate acestea, asta este situatia
majoritatii oamenilor, indiferent unde se afla pe planeta asta. S-au nascut, au
primit bagajele pline de conditionari de tot felul si continua sa le care pana
mor.
Vinovatie, rusine, datorie, respect
obligatoriu, asumarea responsabilitatii pentru altii, altruism fals etc., toate
au fost impuse cu forta. Atat de bine au fost implementate, incat atunci cand
vrei sa iti vezi de viata ta, se declanseaza toate brusc. Imediat te simti
vinovat, rusinat si responsabil pentru ce se intampla in capul altcuiva. Vai de
mine, cum iti permiti sa te gandesti la tine si la binele tau? Mare nenorocire!
Pana nu arunci valizele, compromisul
este inevitabil. Fiecare clipa petrecuta in compromis este plina de otrava,
care te imbolnaveste putin cate putin.
Daca vrei sa cari ceva, macar sa
fie valizele tale.” Sursa: Tukaram Paul Avram,
pagina de FB, 02.09.2021
„Da, mă
izolez, nu pentru că nu-mi plac oamenii, ci pentru că mă epuizez în contact cu
lumea, zgomotul, mulțimea, discuțiile prea lungi, și pentru că prefer să fiu
singur decât înconjurat de oameni care nu vibrează pe aceleași frecvențe ca
mine.
Nu, nu spun
că sunt mai puțin interesante discutiile cu ei, nu am o astfel de afirmație.
Spun doar că suntem diferiți. Sensibilitățile și sentimentele noastre nu ating
aceleași culmi.
Mai spun că
pe masura ce îmbătrânesc, cu atât știu mai mult cine sunt, unde mă duc, ce
vreau și ce nu mi se potrivește deloc. Nu trebuie să am companie.
Nu mă simt
niciodată singur, mă simt minunat în liniște.
Și dacă
primesc oameni, este pentru că dorința este acolo și plăcerea!
Foarte des,
calmul meu, liniștea mea interioară, resursele mele, eliberarea mea,
seninătatea mea, le trag din balonul meu de „acasă” , singur, sau afară - „în mijlocul naturii”, tot singur.
Nu sunt
asocial, sunt un empat selectiv. Un empat care îi respectă sentimentele și îi
ascultă trupul, mintea, sufletul.
Iubesc
profund oamenii, îi ascult, îi sfătuiesc și îi ajut ... Dar după aceea „Eu”,
Sinele meu, îmi cere o pauză.
Așadar, dacă câțiva oameni se recunosc, vor ști că, dacă petrecem timp cu cineva, nu este pentru a umple un gol, ci doar pentru ca vrem să fim impreuna. Într-adevăr!” Sursa: Iulian Adrian, pagina de FB 31.08.2021.*
*
„Cândva credeam că iubirea de sine e un act egoist.
Azi știu că iubirea de sine e un act de
credință.”Sursa: pagina de FB „Reflexii” 30.08.2021
"NE-AU
FACUT SA CREDEM...
°Ca dupa
moarte exista un rai si un iad, o judecata, pe care au numit-o "judecata
de apoi", de care niciunul nu vom scapa; unde unii vor primi recompensa
eterna, iar altii o pedeapsa fara sfarsit...
°Ca
Prosperitatea nu e pentru toti...
°Ca
suntem fiinte imperfecte si ca de aceea traim in vinovatie, saracie si frici...
°Ca daca
te iubesti pe tine esti egoist si vei ramane singur...
°Ca nu e
divin sa ne iubim prima data pe noi, ca e musai sa-i iubim mai intai pe
ceilalti...
°Ca nu
putem sa iubim pe oricine, oricum si oricand simtim...
°Ca
trebuie sa iubim intr-un anume fel, stabilit de ei ca ei sunt cei ce stiu mai
bine...
°Ca nu
ii putem accepta si iubi pe cei "diferiti"...
°Ca
fericirea inseamna doar a-i face fericiti pe ceilalti...
°Ca
iubirea inseamna suferinta...
°Ca avem
nevoie de religii si lideri spirituali si ca suntem datori sa-i si
intretinem...
°Ca
resemnarea, supunerea, obedienta, inseamna a iubi...
°Ca
exista anumite zile, pe care le-au numit sfinte, in care a manca si a bea
inseamna o adevarata demonstratie de dragoste...
°Ca
exista doar ratiunea si ca intuitia e pura fantezie...
°Ca daca
gandesti prin tine insuti si alegi sa iesi din structura unui sistem, esti un
rebel...
°Ca
magia si miracolele exista doar in basme...
°Ca
puterea interioara si capacitatea fiintei umane de a-si crea viata in mod
constient, sunt doar fantezii din filme SF...
°Ca nu
exista si alte planete locuite...
°Ca
suntem singuri in Univers...
Ne-au
facut sa credem atat de multe lucruri false!!!...
Atunci
cand realizezi ca toate-s mincina, ca-s doar manipulare... TE TREZESTI!...si nu
mai crezi in ce te-au facut ei sa crezi...
Atunci, crezi in noua realitate: realitatea ta, deferita total de a lor..." ~ Astra Liz ~ Traducere, Ioana Suta
„De ce ar trebui să conteze cei pentru care noi nu contăm?” Irina Binder
https://web.facebook.com/IrinaIBinder/posts/4253522924697543
Iert, dar nu pot să uit și să mă comport ca si cum nu s-a întâmplat nimic!
*
„Cât de bine e să poți vorbi, scrie, spune, să
te poți arăta, chiar dacă uneori doare, te temi, chiar dacă unii vor râde sau
vor arunca înspre tine chestiuni urât mirositoare, contează mai mult că ai
putut scoate la lumină în cea mai bună formă de care ești capabil versiunea ta
despre lume.”Printesa Urban – Ioana Chicet-Macoveiciuc
*
"Un tată i-a spus fiicei sale: „Ai
absolvit cu onoruri, iată o mașină pe care am cumpărat-o acum ceva timp … are
câțiva ani. Dar înainte să ți-o dau, du-o la parcarea uzată din centru, spune
că voiai să o vinzi și vezi cât de mult îți oferă. ”
Fiica s-a dus la parcarea uzată, s-a
întors la tatăl ei și a spus: „Mi-au oferit 1.000 de dolari pentru că arată
foarte uzată”.
Tatăl a spus: „Du-o la amanet”.
Fiica s-a dus la casa de amanet, s-a
întors la tatăl ei și a spus: „Casa de amanet oferea 100 de dolari pentru că e
o mașină foarte veche”.
Tatăl i-a cerut fiicei sale să meargă la
un club auto și să le arate mașina.
Fiica a dus mașina la club, s-a întors
și i-a spus tatălui ei: „Unii oameni din club au oferit 100.000 de dolari
pentru faptul că este un Nissan Skyline R34, o mașină iconică și căutată de
mulți”.
Părintele a încheiat spunând: „Am vrut
să știi că locul potrivit te prețuiește în modul corect. Dacă nu ești apreciat,
nu te supăra, înseamnă că te afli într-un loc greșit. Cine știe care este
valoarea ta te apreciază. Nu stați într-un loc în care nimeni nu vă vede
valoarea ”. Autor – anonim, Sursa FB
*
O sticlă de apă la supermarket costă 15
de cenți.
La bar, aceeași sticlă costă 1 euro.
Dacă o luăm de la restaurant sau hotel
poate costa până la 3 euro.
Dacă suntem într-un avion portuar, poate
costa până la 5 euro.
Sticla este aceeași, marca de asemenea,
singurul lucru care se schimbă este locul.
Fiecare loc de la o valoare diferită la
același produs.
Când ai chef de nimic, când crezi că nu
valorezi nimic și când totul în jurul tău tinde să te desconsidere, schimbă-ți
locația.
Nu te opri acolo unde ești.
Ai curajul să te schimbi și să mergi
într-un loc unde ești considerat pentru ceea ce ești cu adevărat. Să te
înconjori de oameni care recunosc exact cât valorezi.
Nu te așeza.” Sursa : FB
Atunci
când alegi să ai o relație cu o femeie puternică care şi-a construit singură o
carieră, trebuie să accepți şi faptul că nu se poate ocupa de casă cu normă
întreagă. Găsiți soluții împreună, fără să îi reproşezi ceva. Susține-i
cariera. Susține-o ca pe o egală, nu încerca să supui o astfel de femeie, nu
faci decât să o pierzi.
Dacă
alegi o gospodină care să poată avea grijă de tine și să fie casnică, trebuie
să accepți că nu face bani şi să ai grijã să nu-i lipsească nimic. Nu o trata
ca pe o menajeră. Datorită ei, ai haine curate şi confort. Menajerele costă în
unele cazuri, destul de mult. Ți-o permiți ?
Dacă
alegi o femeie supusă, trebuie să accepți că depinde de tine şi că eşti dator
pt supunerea ei.
Dacă
alegi să fii cu o femeie curajoasă, puternică, cu personalitate, trebuie să
accepți că uneori poate fi autoritară, ocupată, stresată, uneori poate deveni
dură și are gânduri şi păreri proprii pe care ar fi bine să le accepți.
Dacă
alegi o femeie frumoasă, cu care să te mândreşti, trebuie să accepți și faptul
că are nevoie de timp pentru ea, pentru a se menține suplă şi aranjatã. Uneori
accepți şi cheltuielile extra care pot aparea, deşi o femeie puternică nu-ți
va cere niciodată nimic. Surprinde-o cu un card de credit :)))) .
Opriți-vă și reflectați ..." Sursa: Gabriela Miu Rînja, pagina ei de FB
*
MODIFICAREA
TIPARELOR ROLURILOR DE GEN
"În
perioada timpurie a secolului trecut, rolurile sociale erau mai puține, mai
bine definite și mult mai ușor de combinat. Mama era casnică, muncea în casă și
se ocupa de copii. Interesele exterioare, precum implicarea școlară,
hobby-urile și munca de caritate decurgeau natural din aceste îndatoriri. Munca
și vizibilitatea comunitară a tatălui se îmbinau armonios, de asemenea. Iar
împreună, rolurile lor se sincronizau.
Însă
complexitatea societății moderne dictează individului să dezvolte o mulțime de
roluri sociale — dintre care multe nu se îmbină așa ușor. O mamă cu serviciu,
de pildă, are două roluri distincte și trebuie să facă mari eforturi pentru a
le îndeplini bine pe amândouă. Politicile multor angajatori cer ca o angajată
mamă să separe total casa de serviciu; ca urmare, multe mame se simt vinovate
sau jenate când problemele dintr-o zonă au impact asupra celeilalte.
Un tată
care lucrează își împarte și el rolurile de acasă și de la serviciu în
compartimente separate. Nu mai este proprietarul băcăniei locale, care trăiește
deasupra magazinului. Mai degrabă lucrează la kilometri depărtare de casă și
petrece mult mai puțin timp cu familia. Mai mult, tatăl modern își asumă un rol
tot mai implicat în cadrul responsabilităților familiale.
Modificarea
tiparelor de rol în ultimii 25 de ani constituie un element central al
teoriilor care explică de ce TPN (tulburarea de personalitate nespecifică) este
comună mai ales femeilor. În trecut, femeia avea un anumit parcurs al vieții —
măritându-se (de regulă la sfârșitul adolescenței sau până la vârsta de 25 de
ani), având copii, stând acasă pentru creșterea copiilor și reprimându-și orice
ambiții de carieră. Astăzi, în schimb, o tânără femeie se confruntă cu o gamă
amețitoare de modele de rol și așteptări — de la femeia de carieră necăsătorită
la femeia de carieră căsătorită, până la mama ocrotitoare tradițională și la
„superfemeia" care se străduiește să îmbine cu succes mariajul cu cariera
și copiii.
Și
bărbații s-au confruntat, bineînțeles, cu noi roluri și așteptări, dar nici pe
departe atât de variate — și nici atât de conflictuale — ca ale femeilor. În
ziua de azi, se așteaptă de la bărbați să fie mai deschiși, sensibili și să-și
asume o mai mare contribuție la creșterea copiilor decât în epocile precedente.
Însă aceste calități și responsabilități se adaptează, de obicei, rolului
general de „furnizor“ sau „cofurnizor”. Sunt rari bărbații care își abandonează
cariera, de pildă, pentru rolul de „soț casnic"; nici nu se așteaptă acest
lucru de la ei.
Bărbații
au avut de făcut mai puține ajustări pe parcursul evoluției relațiilor și
căsătoriei. De pildă, mutarea domiciliului este dictată, de obicei, de
necesitățile carierei bărbatului, de vreme ce el este, cel mai adesea,
principalul aducător de venituri al casei. Pe parcursul sarcinii, nașterii și
creșterii copiilor se produc puține modificări ale realității de zi cu zi a
bărbatului.
Femeia
nu numai că îndură solicitările fizice ale sarcinii și nașterii, trebuind să-și
părăsească slujba pentru a naște,dar tot ea este cea care trebuie să facă și
tranziția înapoi la serviciu sau să renunțe la carieră. Și în multe gospodării
în care lucrează ambii soți, deși acest lucru poate să nu fie declarat deschis,
femeia încă își asumă pur și simplu principala responsabilitate în întreținerea
locuinței. Ea este cea care, de obicei, își schimbă planurile pentru a rămâne
acasă cu copilul bolnav sau ca să aștepte instalatorul.
Deși femeile au luptat cu succes pentru a avea opțiuni sociale și profesionale sporite, este posibil ca ele să fi trebuit să plătească un preț pe măsură în acest proces: decizii dureroase privind cariera, familia și copiii; încordări în relația cu copiii și soțul; stres rezultat din necesitatea de a trăi cu deciziile luate și confuzie în privința a cine sunt și cine vor să fie. Din această perspectivă, este de înțeles că femeile pot fi mai des asociate cu tulburare de personalitate nespecificată , o tulburare în care confuzia de identitate și confuzia de rol sunt componente centrale." J.J. Kreisman
*
"Cand cineva te ataca inseamna ca se simte
amenintat de tine (de ceea ce spui sau faci).
Cand cineva te barfeste inseamna ca se simte inferior
in fata ta si vrea sa te discrediteze.
Cand cineva te invidiaza inseamna ca isi doreste ceea
ce ai tu.
Cand cineva te uraste inseamna ca percepe ca i-ai luat
ceva important sau ca i-ai facut ceva ce l-a lezat.
Toata negativitatea care vine inspre tine de la un om
porneste din fragilitatea sa interioara, din frustrarile sau neimplinirile
sale.
Un om constient de puterea sa interioara nu este
agresiv, nu barfeste, nu invidiaza si nici nu uraste.
Un om puternic este asertiv, isi stabileste limite si
granite clare de interactiune cu ceilalti, nu ia la modul personal cuvintele si
comportamentele disfunctionale ale altor oameni, nu invidiaza pe nimeni pentru
ca stie ca doar de el depinde cat si ce are, si nici nu uraste deoarece este
constient de faptul ca responsabilitatea asupra vietii tale ii apartine pe
de-a-ntregul - chiar si atunci cand pierde ceva sau a permis cuiva sa-i faca
rau.
Alege-ti luptele cu intelepciune!" Sursa: Ursula
Sandner
„Ce înseamnă „a crea un spațiu în care un altul să se
simtă în siguranță să se arate vulnerabil”?
Înseamnă a fi capabil să oferi un spațiu emoțional în
care să îi permiți celuilalt să exprime ceea ce simte nevoia să exprime, fără
a-i da sfaturi cu privire la ce „trebuie” să facă în legătură cu situația
respectivă.
Când un om se deschide în fața ta, se arată
vulnerabil, el speră că vei fi altfel decât familia sau prietenii săi și vei fi
capabil să creezi un spațiu emoțional în care el să exprime ce este în inima
lui și să se simtă AUZIT.
În asemenea cazuri, cei mai mulți oameni simt nevoia
să-ți dea sfaturi, să-ți spună ce „trebuie” să faci. De fapt, în acest fel ei
își proiectează propriile traume asupra ta. Tu ai nevoie doar să fii ascultat
și AUZIT, atât.
Dincolo de faptul că ești capabil să creezi un spațiu
emoțional în care alții să se simtă în siguranță să se arate vulnerabili, este
necesar să fii capabil să asiguri și pentru tine însuți un spațiu în care să-ți
permiți să fii vulnerabil, să-ți permiți să-ți simți toate emoțiile, indiferent
cât de inconfortabil/ dureros ar fi. Asta înseamnă să fii un Maestru.” (Phil
Good) Traducerea Mihaela Dan
„Când noi ne bazăm sentimentul valorii de sine,
iubirea de sine, stima de sine pe ceva/ cineva din exterior vom dezvolta
întotdeauna un atașament față de acel lucru/ om. Și vom trăi cu iluzia că acel
om sau acea relație/ experiență ne dă iubire/ valoare/ validare.
Iar când pierzi acel om/ acea relație/ acea experiență
ce se întâmplă? Trauma din interiorul tău, cea care te-a făcut să cauți în
exterior iubirea/ confirmarea valorii tale ca ființă, va ieși la suprafață
și-ți va spune „Ascultă, ai refuzat să te uiți la mine în urmă cu 20-30-40 de
ani și de atunci ai continuat să vânezi în exterior oameni/ relații/ experiențe
care să-ți dea sentimentul că ai valoare, că meriți iubire, că ai parte de
iubire, dar atunci când aceste persoane/ relații/ experiențe au dispărut din
viața ta, ai fost distrus.
Atașamentele tale sunt atât de evidente, încât nu mai
poți evita să te uiți în interiorul tău și să vezi ce este acolo, în loc să
arăți cu degetul către alții și să-i consideri pe ei vinovați de faptul că tu
te simți lipsit de valoare, singur, că simți că nu meriți să fii iubit, că nu
ești bun de nimic, etc”.
Nimic și nimeni din exterior nu va vindeca traumele
tale. Nicio persoană, nicio relație, nicio slujbă, nicio sumă de bani, nimic nu
va putea să vindece traumele tale care te fac să simți lipsit de valoare, să
simți că nu meriți să fii iubit, că nu ești bun de nimic și să te mulțumești cu
firimituri. Numai tu poți să te vindeci.
Atunci când anumite persoane/ relații/ lucruri ies din
viața ta, când nu mai ai stabilitate financiară, etc, astfel de situații sunt
un Dar care să te ajute să eliberezi atașamentele și să îți vindeci traumele.
Sunt un Dar care te face să te simți inconfortabil sau chiar oribil, dar sunt
un Dar prin care ești împins să te întorci în interiorul tău, să lucrezi cu
tine și să te vindeci.
Atașamentele pe care le aveți față de persoane/
lucruri/ relații/ slujbe/ experiențe sunt ca niște cordoane energetice care vă
dau iluzia împlinirii/ fericirii/ valorii personale. Dar este doar o iluzie. Și
această iluzie vă ține atenția concentrată pe persoane/ experiențe din
exterior, ca să nu vă uitați în interior și să vă confruntați cu propriile
traume.
Aceste atașamente sunt periculoase, pentru că dacă
acea persoană/ relație/ experiență dispare din viața ta, ești „distrus”, ai
sentimentul că nu meriți să fii iubit, că nu valorezi nimic și iar vei alerga
în căutarea unei persoane/ relații/ experiențe exterioare care să te facă să
simți că ai valoare.” (Lorie Ladd) Traducerea Mihaela Dan
„Uneori suntem atât de severi cu noi, ne judecăm atât
de dur, avem așteptări atât de mari de la noi înșine, încât toate acestea ne
fac mai mult rău decât experiențele inconfortabile/ dureroase prin care trecem.
Este posibil ca unii dintre voi să experimentați acum
anxietate, depresie, un sentiment de singurătate/ izolare și să nu știți cum să
tratați anumite situații, să nu vă dați seama ce puteți face.
Alții este posibil să simțiți o stare de iritare, să
aveți dubii că faceți față procesului Ascensiunii.
Acest mesaj este pentru voi, cei care ați experimentat
astfel de lucruri în ultima perioadă:
Corpul vostru fizic se pregătește pentru a face față
din punct de vedere energetic la ceea ce se va întâmpla în perioada următoare.
Și face asta ridicându-și nivelul de vibrație, adică integrând mai multă
Lumină. Iar când integrezi mai multă Lumină, aceasta răscolește tot ceea ce
înseamnă energii de vibrație joasă din corpul tău fizic. De aceea ies la
suprafață aceste emoții intense.
În plus, pe măsură ce creșteți vibrațional simțiți mai
mult, simțiți totul mai intens.
Lumina amplifică (pentru a fi conștientizat) tot ceea
ce este sub nivelul său de vibrație. Și o să simțim tot felul de lucruri în
corpul nostru, „mișcări”/ senzații ciudate.
Așadar, dacă treceți prin astfel de stări, nu vă
judecați, nu vă îngrijorați, nu vă mai întrebați dacă e ceva în neregulă cu
voi, nu vă mai spuneți că „nu ar trebui să simțiți așa ceva”; așa arată
evoluția ca nivel de vibrație, așa creștem vibrațional. Unele zile sunt mai
bune, altele sunt mai proaste. Tratați-vă cu compasiune și nu faceți ca
lucrurile să fie mai dificile decât este cazul.
Tot ce simțiți sunt, de fapt, niște energii care se
mișcă prin corpul vostru. Permiteți-vă să simțiți tot ce iese la suprafață și
lăsați acele energii să se ducă în ritmul în care se duc ele. Respirați și beți
multă apă.
Nu e nimic în neregulă cu faptul că aveți zile mai
proaste.” (Lorie Ladd) Traducerea Mihaela Dan
„Unii dintre voi sunteți nu sunteți dispuși să fiți
altfel decât voi înșivă, să vă manifestați altfel decât la modul autentic. Unii
dintre voi nu percepeți alegerea a fi voi înșivă ca un mod de a opune
rezistență normelor sociale, ci pur și simplu vă permiteți să fiți cine vreți
să fiți și nu vă pasă ce crede lumea despre voi. Nu sunteți nici oameni care se
conformează regulilor, nici rebeli. Voi sunteți voi, la modul autentic, atâta
tot.
Și majoritatea oamenilor ajunge la un moment dat în
viață în acest punct, într-un fel sau altul. Este ca un gen de „lepădare a
pielii” celui care credeai că ar trebui să fii sau a celui care ar fi vrut
părinții tăi să fii.
Sunt mulți adulți singuri care se învârtesc de colo,
colo încercând să fie ceea ce vor alții să fie, pentru ca astfel să-și găsească
un partener. Sau cel puțin fac ceea ce cred ei că vrea alții să facă,
prezentându-se în public așa cum cred ei că „ar trebui” să se prezinte, pentru
a atrage un partener.
Vine însă un moment în viața ta când este necesar să
examinezi dacă funcționezi ca acel aspect al tău care trăiește în frică sau
dacă funcționezi ca acel aspect al tău care caută bucuria.
Pe lângă dorința de a te integra sau dorința a ieși în
evidență ca o persoană care nu se integrează, tu ai un instinct de
supraviețuire. Instinctul de supraviețuire îți spune că trebuie să concurezi cu
ceilalți; îți spune că trebuie să ai mai mult decât suficient, „în caz că se
întâmplă ceva”. Este acea parte tine care nu se simte niciodată cu adevărat
relaxată, pentru că se teme că se poate întâmpla oricând ceva rău – te-ai putea
îmbolnăvi sau economia ar putea să o ia razna; se pot întâmpla multe lucruri
care ar putea pune în pericol supraviețuirea ta.
Mă adresez celor care ați conștientizat cu mai mult
timp în urmă faptul că funcționați în tiparul de supraviețuire și ați „lepădat”
acea piele, pentru a putea funcționa urmându-vă Bucuria:
Oamenii sunt meniți să trăiască în fericire și să fie
bucuroși și entuziasmați când se trezesc dimineața, dar vedeți atâtea persoane
în jurul vostru care trăiesc în frică și vă este greu. Și este și mai greu să
le convingeți să nu le mai fie frică. Și atunci ce puteți face?
Puteți să vă trăiți viața din plin, să vă arătați
Lumina și să-i invitați pe toți cei care vor să vi se alăture la Parada
Bucuriei. Puteți fi un exemplu pentru cum să trăiești la modul autentic și să
nu te temi de natura ta muritoare.
Atunci când le puteți arăta celorlalți prin propriul
exemplu cât de bine e să nu îți fie frică de moarte și să nu îți fie teamă de
ceea ce gândesc alții, o să puteți conduce societatea într-o nouă epocă, într-o
Dimensiune complet nouă.” (Daniel Scranton) Traducerea Mihaela Dan
„Noi trăim într-o lume în care am fost învățați să dăm
întotdeauna vina pe alții când ne simțim rău, când ei fac ceva ce nu ne place/
convine. Nu am știut că de fapt, totul ține de ceea ce este în interiorul
nostru, nu de ceea ce este în exterior.
Totul începe și se termină cu tine, când este vorba de
ceea ce simți/ spui/ faci. Și cu cât vor mai mai mulți oameni care înțeleg
asta, care încep să lucreze cu ei însiși, să-și proceseze emoțiile, să-și
vindece traumele, în lumea asta va fi mai multă pace și bucurie.
Când tu nu mai dai vina pe altul pentru modul în care
te simți o să fii capabil să-l accepți pe acel om exact așa cum este el. Când
tu ești capabil să te manifești la modul autentic, să-ți rostești adevărul fără
să te simți vinovat pentru reacțiile celor din jur, atunci vei fi capabil să te
accepți pe deplin pe tine însuți și de asemenea, să-i accepți și pe ceilalți.
Noi suntem ființe diferite, unice și vor fi mereu în
jurul tău oameni care văd lucrurile diferit față de tine; este necesar să
accepți acest lucru, să respecți dreptul fiecăruia de a avea propriile
adevăruri/ opinii, să onorezi adevărul altora și în același, să onorezi și
adevărul tău, să-ți urmezi propriul adevăr, indiferent ce cred/ spun/ fac
alții.
Tu nu ești dator să faci ce vrea altul, să minți, să
te prefaci, numai ca să nu se supere/ enerveze, să nu se simtă ofensat/ rănit
altul. Responsabilitatea ta ține de a fi tu însuți, de a-ți rosti adevărul și
de a le permite și celorlalți să fie ei înșiși.
Modul în care reacționează ceilalți la faptul că tu te
manifești la modul autentic este treaba/ responsabilitatea lor, nu este treaba/
responsabilitatea ta.” (Lorie Ladd) Traducerea Mihaela Dan
„Observați-vă în timpul zilei, când sunteți cu
prietenii, cu familia, cu colegii de muncă, etc și observați dacă încă mai
funcționați în vechile tipare care înseamnă să nu vă rostiți adevărul, să
încercați să le faceți pe plac, să le cântați în strună, să acceptați să faceți
lucruri pe care nu vreți să le faceți și conștientizați: „Ups, iar am făcut
chestia asta! Am zis că nu mai fac asta. De ce nu mi-am spus adevărul? De ce nu
am spus «Nu», când simt foarte clar că e «Nu»?”.
Veți avea tot mai multe astfel de conștientizări,
pentru că voi creșteți vibrațional și veți simți impulsul de a vă manifesta la
modul autentic, de a vă spune adevărul.
Unul dintre motivele pentru care ne-am abținut să ne
rostim adevărul până acum a fost acela că ne simțeam responsabili pentru modul
în care reacționau cei din jur, ne simțeam vinovați pentru faptul că ei erau
deranjați/ iritați/ indignați/ ofensați/ răniți de adevărul nostru, de
autenticitatea noastră.
Nu suntem responsabili pentru ce simt alții, atunci
când noi ne rostim adevărul. Ceea ce simt ei depinde de ceea ce este în
interiorul lor, de credințele/ tiparele/ traumele lor nevindecate. Înțelegeți
acest lucru!” (Lorie Ladd) Traducerea Mihaela Dan
“ Vine o vreme când nu îți mai pasă de modul în care
te văd sau judecă cei din jurul tău, când nu te mai interesează și nu mai cauți
validarea nimănui pentru că îți cunoști propria valoare. Vine o vreme în care
te interesează doar propria evoluție personală, iubirea de sine non-egotică,
iar când EȘTI acea iubire o dăruiești mai departe natural până în cel mai
îndepărtat loc al Universului.
Vine o vreme în care în sfârșit te scuturi, alegi să
te eliberezi de balastul trecutului și îți deschizi aripile către propria
ascensiune spirituală. Și mai vine o vreme în care conștientizezi că toate
acele personaje care au jucat rolurile din scena vieții tale ești tot TU.
La un anumit nivel nu te mai afectează cei care
încearcă poate involuntar să te rănească, înțelegi că toate au un scop și un
rost. La un anumit nivel nu te mai cobori în vibrația nimănui și nu mai preiei
karme, apoi vezi că au încetat să mai apară acele situații în jurul tău.
Dacă pare greu de digerat și asimilat nu îți face
griji, toate vin la timpul lor.
Într-o lume agitată, TU manifestă calmul lăuntric,
într-o lume agresivă, manifestă pacea interioară, într-o lume confuză fii tu
acela care ESTE claritate și stăpânire de sine.. Într-o lume care nu îți place
fii exact opusul ei..oricare ar fi acea lume și vei produce magie ca un
adevărat co-creator ce ești.
Namaste..cu iubire în eternitate!!!”
Sursa: AlmyRa & Evolutie Spirituala-Constientizari
“Eu procedez în felul următor cu cei care intră în
viața sau realitatea mea: le dau tuturor o șansă.
Dacă vii la mine și ai un punct de vedere diferit de
al meu, excelent, te ascult, îți mulțumesc că mi l-ai împărtășit și îți respect
punctul de vedere.
În momentul în care tu ai pretenția că punctul meu de
vedere este „greșit” și al tău este cel „corect” și încerci să-ți impui punctul
de vedere în fața mea, te poftesc afară, pentru că tu nu vii să discutăm, tu
vii să te lupți cu mine, ca să-mi dovedești că ai dreptate.
În acest moment ale vieții mele nu consider că merită
să mă lupt cu nimeni pentru a-i dovedi ceva.
Chiar dacă un om mă provoacă și încearcă să mă implice
într-o dispută/ luptă de acest tip, nu sunt dispus să mă implic în așa ceva; mă
îndepărtez de acea personă și îmi văd de treaba mea.
Și apoi lucrez cu mine însumi, pentru că eu am atras
în calea mea acel om care era dornic să se lupte cu mine.
În opinia mea, o situație toxică nu este locul
potrivit pentru mine; nu sunt dispus să mă las atras în astfel de situații;
dacă o situație devine toxică eu mi-am văzut de drum, nu rămân blocat în astfel
de contexte.
Sunt foarte ferm când este vorba despre comportamente/
situații/ relații toxice, nu accept așa ceva.
Asta nu înseamnă că nu lucrez cu mine însumi, când se
întâmplă să am parte de așa ceva, fiindcă este clar că le-am atras în
realitatea mea cu un scop, ele au un mesaj sau o lecție pentru mine.
Însă această muncă interioară o fac după ce m-am
îndepărtat de acea persoană sau situație toxică.
Dacă nu le gestionezi înțelept, situațiile toxice pot
deveni foarte periculoase. “
Sursa: Jason Estes via Elena Elenica
"În ziua în care te vei iubi pe tine însuți te
vei accepta necondiționat cu toate imperfecțiunile, cu tot ceea ce îți place
sau nu la propria persoană, îți vei iubi luminile dar si umbrele, îți vei iubi
strălucirea dar și intunericul, îți vei înlocui vinovăția cu acceptare și
învățare, îți vei inlocui teama cu curaj, și starea de confort cu indeplinirea
viselor tale!
În ziua in care te vei iubi, te vei umple cu dragostea
ta, îți vei umple toate golurile si toată sărăcia interioară cu iubirea pe care
o vei scrie cu majuscule în propria inimă, te vei îmbrățișa, pentru că vei
înțelege care este sensul iubirii și o vei emana, transmite prin toți porii cu
dragoste și altora!
În ziua în care te vei iubi, nu îți vei mai cântări
iubirea, o vei oferi fără cereri sau limite, fără condiții sau impuneri, pentru
că atunci vei ști cine ești cu adevărat, că ești creat din iubire; atunci vei
ști că tu însuți ești iubirea și abundența din viața ta!
In ziua in care te vei iubi, te vei descoperi pe tine
însuți deși alții te vor numi o persoană cu caracter si personalitate
neadecvată, tocmai pt faptul că te-ai dezbrăcat de temerile tale și nu te mai
identifici cu cel de ieri!
Te vor numi, dificil, complicat tocmai pt faptul că ai
propriul stil de gândire total diferit și nu mai corespunzi nicicum modelului
lor!
Îți vor spune că te-ai schimbat sau că ai devenit
insuportabil tocmai pt faptul că îți permiți să fii tu, cel autentic fără
măști, ca ei!
Vor spune că ai devenit egoist, doar pt simplu fapt că
te respecți pe tine însuți!
Narcisist, pt faptul că te iubesti!
Increzut, pt că acum ai incredere deplină în tine!
Să nu îți pese! Este doar parerea lor și cu atât mai
putin are de a face cu tine!
Acum ai învățat că în spatele fiecărui cadou (cuvânt,
faptă, gest) și în spatele fiecărui atac, se află cineva care se simte
mizerabil cu el însuși, care suferă, care are multe slăbiciuni căruia îi
lipsește tocmai ce tu ai dobândit... IUBIREA!
Doar în ziua in care te vei iubi pe tine însuți te vei
elibera și vindeca de limitările și neacceptarile tale, de nemulțumirile și
suferințele din viața ta, le vei iubi, înțelegând că sunt o parte din propria
istorie si din tine, ce te-au format și însoțit pe tot acest parcurs pt a te
regăsi și dezvolta!
În ziua în care te vei iubi pe tine însuți vei atrage
toată iubirea și frumusețea încă nedescoperită din interiorul tău, din toată
creația și tot ceea ce există, pentru că doar atunci o vei putea vedea!" Sursa:
Daniela Hell
„E minunat
atunci când avem alături de noi oameni care ne văd valoarea și ne apreciază,
care ne susțin, care ne sărbătoresc succesele, care ne ajută în orice mod;
Dumnezeu se folosește de alți oameni pentru a ne ajuta să ne urmăm Menirea. Dar
este foarte important să nu devenim dependenți de aprobarea/ admirația/
acceptarea/ validarea obținută de la alții, să nu ajungem să ne evaluăm propria
valoare în funcție de modul în care ne tratează alți oameni.
E ușor să
devii dependent de complimentele/ aprecierea/ admirația/ susținerea celor din
jur, dar când se întâmplă asta, tu ajungi să ai nevoie de aceste lucruri din
exterior ca să simți că ai valoare, ca să te simți bine în pielea ta, ca să te
simți împlinit, ca să simți că ai succes. Este ca un drog – dacă rămâi fără el,
te descurajezi, îți pierzi încrederea în tine, devii nesigur de propria
valoare, intri în depresie și de aceea vei face eforturi supraomenești ca să
câștigi din nou aprobarea/ acceptarea/ admirația acelor oameni.
Problema
este că tu încerci să obții din partea oamenilor ceea ce doar Dumnezeu îți
poate da. Valoarea ta nu este dată de ceva din exterior, de ceea ce ai, de
oamenii pe care-i cunoști, de părerea altora despre tine; valoarea ta ți-a fost
dată de Dumnezeu, atunci când te-a creat. Nu contează cine ești în ochii
altora, contează al CUI ești – tu ești copilul lui Dumnezeu.
Este posibil ca oamenii care te aplaudă/ admiră/
susțin/ ajută să se întoarcă împotriva ta, să te părăsească, să fie prea
ocupați ca să mai aibă timp să te susțină pe tine. Nu te mai baza pe alți
oameni, nu te mai baza pe ce îți dau alții, pe ce fac alții pentru tine, când e
vorba despre a-ți urma Destinul! Bazează-te pe Dumnezeu, pentru că El ți-a dat
viață, El ți-a dat o Misiune când te-a trimis pe Pământ, El te-a echipat cu tot
ce aveai nevoie ca să împlinești acea Misiune și El va fi mereu alături de
tine!” (Joel Osteen) Traducerea Mihaela Dan
„Nu te mai baza pe susținerea și încurajările altora,
bazează-te pe tine însuți, încurajează-te singur!
Nu mai aștepta ca alții să-ți recunoască valoarea,
recunoaște-ți singur valoarea, spune-ți singur: „Eu sunt copilul lui
Dumnezeu!”.
Vei avea relații mult mai bune dacă vei face asta; în
caz contrar, vei avea permanent nevoie de validare din partea altora, vei
aștepta permanent ca alții să te împlinească/ facă fericit, ca alții să te
„salveze”/ „repare”/ „vindece”.
Nu mai pune presiune pe cei din jur ca să-ți
alimenteze întruna stima de sine, doar fiindcă nu ești capabil să ți-o
alimentezi singur!
Unii dintre voi o să spuneți: „Părinții mei nu mi-au
spus niciodată o vorbă de încurajare, soțul/soția mea nu-mi face niciodată
vreun compliment, șeful meu nu mi-a spus niciodată o vorbă bună! E greu să
simți că ai valoare, în aceste condiții…”.
V-o spun cu tot respectul: dacă n-ați avut parte de
astfel de cuvinte de încurajare din partea altora înseamnă că nu aveați nevoie
de ele, ca să fiți cine sunteți cu adevărat. Cei din jur nu vă pot împiedica să
vă împliniți Menirea, părerea lor nu contează, din acest punct de vedere. Ceea
ce cred/ spun/ fac ceilalți nu afectează în niciun fel Planul lui Dumnezeu
pentru voi. Scuturați toată acea negativitate de pe voi și vedeți-vă de drum!
Nu luați în seamă cuvintele urâte, comentariile lipsite de respect la adresa
voastră, jignirile și respingerea de care ați avut parte! Nu contează că alții
v-au spus că nu sunteți destul de bun/ valoros/ talentat/ priceput, etc. Nu
acei oameni vă stabilesc valoarea! Dumnezeu v-a dat valoarea, atunci când v-a
creat. Dumnezeu nu creează rebuturi.
Singura putere pe care o au oamenii asupra voastră
este puterea pe care le-o dați voi.” (Joel Osteen) Traducerea Mihaela Dan
„Eu nu am nevoie de validarea ta ca să știu că am
valoare, nu am nevoie de aprobarea ta, de susținerea ta, de încurajările tale,
ca să-mi urmez Calea. Atât timp cât știu că am susținerea lui Dumnezeu, pentru
mine e suficient. Atât timp cât știu că Dumnezeu e în interiorul meu, că
Dumnezeu m-a creat, m-a echipat cu tot ce am nevoie pentru această viață și m-a
ales pentru o anumită însărcinare, eu merg drept înainte, indiferent ce crezi/
spui tu despre mine. Dacă am aprobarea lui Dumnezeu, o să merg înainte cu capul
sus, nu am nevoie de aprobarea ta!
Nu am nevoie de aplauzele altora, nu am nevoie de
laudele altora ca să merg înainte, ascultând ghidarea divină.
Nu mă interesează să mă dau bine pe lângă unii, să-i
lingușesc pe alții, pentru că aceștia au diferite poziții/ funcții și „mă pot
ajuta să promovez”. Eu știu că promovarea nu vine de la oameni, vine de la
Dumnezeu.
Dumnezeu știe unde sunt oportunitățile cele mai
potrivite pentru tine. Dumnezeu poate face în așa fel, încât să ai parte de o
promovare fără să fie nevoie să-ți dai silința să faci pe cineva să te placă.
Nu e nevoie să joci teatru, să-i lingușești pe alții, să încerci în fel și chip
să le câștigi favorurile altora, ca să promovezi. Dacă niște oameni nu te plac,
vezi-ți de drum, pentru că acei oameni nu sunt parte a Destinului tău!
Dumnezeu orchestrează conexiunile cu oamenii
potriviți, în momentele potrivite; Dumnezeu îi va alinia pe calea ta, la
momentul potrivit. Nu mai încerca tu să forțezi legarea unor conexiuni cu
oameni care nu-și au locul în preajma ta!
Nu mai încerca să obții de la oameni niște lucruri pe
care ei nu le au în interiorul lor, deci nu ți le pot oferi!” (Joel Osteen) Traducerea
Mihaela Dan
„Nu mai încercați să obțineți aprobare/ acceptare/
validare din partea celor din jur, nu mai tânjiți la laudele și felicitările
lor, ca să simțiți că aveți valoare!
Dacă pentru voi este important să-i faceți pe alții
fericiți nu veți deveni niciodată ceea ce sunteți meniți să deveniți.
Și eu mi-am trăit o parte din viață având nevoie de
validarea celor din jur, ca să simt că am făcut treabă bună, că am valoare.
Acum știu însă că tot ce contează este să fac tot ce pot eu mai bine, urmând
ghidarea divină; că cei din jur mă aprobă/ acceptă/ admiră/ validează sau nu, e
treaba lor, nu e treaba mea. Am aprobarea lui Dumnezeu și pentru mine aceasta
este cea care contează cel mai mult.
Nu vei fi niciodată fericit dacă încerci să-i faci
fericiți pe ceilalți.
La finalul vieții tale nu vei sta în fața oamenilor,
pentru a le da socoteală cu privire la ce ai făcut cu viața ta, ci vei sta în
fața lui Dumnezeu. Și El nu te va întreba: „I-ai făcut fericiți pe toți cei din
jurul tău? Ai făcut tot ce a vrut familia ta?”, ci te va întreba „Ți-ai
împlinit Menirea? Ai dus la bun sfârșit Misiunea pe care ți-am dat-o Eu atunci
când te-am trimis pe Pământ?”.
În loc să fii frustrat din cauza faptului că nu mai
gândești la fel ca cei din jur, că nu mai funcționezi la fel din jur, că nu-ți
mai dorești ce își doresc cei din jur și că ei îți reproșează din acest lucru
și te învinovățesc, privește lucrurile dintr-o altă perspectivă: Dumnezeu te
pregătește pentru a urca la un nou nivel, te pregătește pentru o nouă etapă a
vieții tale.
Cu cât depinzi mai puțin de alți oameni, cu atât mai
puternici vor fi mușchii tăi spirituali și cu atât mai sus vei urca.
Cu cât depinzi de mai puțini oameni, cu atât mai
înaltă este însărcinarea dată de Dumnezeu.” (Joel Osteen) Traducerea Mihaela
Dan
"‐Și când îmi voi găsi dragostea vieții mele?
Când te vei iubi pe tine însuți!
‐Nu.., nu asta vreau să mă iubesc pe
mine insumi și nu asta era intrebarea!
‐Când îmi găsesc sufletul ideal,
sufletul suprem, sufletul pereche?
-Când te iubești pe tine însuți!
-Nu inteleg, dar ce legătură are asta cu faptul de a
îmi întâlni partenerul mult visat și iubirea vieții mele?
-Totul! Dacă TU pe tine nu te iubești, nimeni nu te
poate cu adevărat iubi, vei trece prin diferite relații dificile și grele de
învățare dar nu și de iubire. Acum a-si avea nevoie de un răspuns sincer la
întrebarea mea! Ce este dragostea, și cum arată ea în viziunea ta?
-Dragostea? Ei bine.., dar este foarte clar: ca
partenerul să mă iubească, să aibă ochi numai pentru mine, să am pe cineva care
să mă facă fericită, să îmi ofere ceea ce am nevoie, să mă umple de atenție, să
îmi lumineze zilele, să mă pot simți ca o Zeiță!
Ce altceva ar mai putea fi iubirea? Să fii alături de
omul care îți umple golurile interioare, îți oferă ceea ce îți lipsește și îți
face viața specială!
-Waw, dar nu ai numai dorințe cât și așteptări! Nu
observi că așezi toată responsabilitatea pe umerii celuilalt? Este corect?
-Da, desigur.., dar nu celălalt este responsabil
pentru fericirea mea atât timp cât sunt cu el; să mă aprecieze, respecte, prețuiască
și iubească?
-Fericirea autentică nu depinde de altcineva.
Celălalt, îți poate dărui și împărtăși cu tine timp, lucruri, situații, dar nu
te poate face fericită cu adevărat!
-Adică eu sunt responsabilă? Mi se pare absurd!
Mereu am auzit, am învățat că pentru a fi fericită,
trebuie să găsesc pe cineva care să mi-o ofere, precum și atențiile, respectul,
aprecierea.., și binențeles să mă iubească până la adânci bătrâneți!
-Celălalt, nu este decât o reflecție a ta și a stării
tale de conștiință și are o vibrație asemănătoare cu a ta ceea ce înseamnă că
și celălat din viața ta, întotdeauna va aștepta același lucru de la tine! Ști
ce implică asta? Inceperea unei relații în care mai devreme sau mai târziu vor
apărea atașamente, dependențele, frustrările, dezamăgirile, certurile.
Poți să îmi spui cum s-au terminat relațiile tale
anterioare?
-Am avut multe dezamăgiri, norocul nu îmi surâde! Nu
am găsit până în prezent pe nimeni cu adevărat să mă umple exact cum îmi
doresc, dar nu îmi pierd speranța!
-Dezamăgirile tale vor continua să apară atât timp cât
nu îți asumi responsabilitatea propriei tale fericirii și nu accepți că tu ești
unica ta soluție de salvare!
-Adică vrei să spui că totul depinde numai de mine și
nicidecum de celălalt???
-Da, ai auzit bine! Este esențial să înveți să te
accepți exact așa cum ești acum, să te apreciezi și să te respecți și să îți
oferi ție dragostea și pretențiile pe care le ai de la celălalt!
Stiu, sună aspru dar așteptarea ta de iubire nu are
sens și va fi prelungită pe un termen nedefinit, atât timp cât Tu, nu te uiți
la Tine mai întâi.
Iubirea, ești Tu însuți, Iubirea este esența și lumina
ta, Iubirea este adevărul tău suprem precum și capacitățile de a ierta, accepta
și te recunoaște pe tine în ele!
Celălalt te poată iubi, accepta, ierta și respecta dar
doar temporar, atât tîmp cât nu renunți să încarci pe umerii lui
responsabilități care de fapt și de drept nu îi aparțin!
Ține minte, aceasta este cheia creșterii și
maturității tale spirituale care sper să îți fie de folos!" Sursa: Daniela
Hell
„Tot mai mulți oameni încep să înțeleagă
că stima de sine este extrem de importantă și încep să conștientizeze efectele
pe care le are asupra vieții lor faptul că au o stimă de sine redusă. Tot mai
mulți oameni înțeleg că dacă nu au stimă de sine, calitatea relațiilor lor și
calitatea vieții lor sunt foarte slabe.
În trecut oamenii nu acordau nicio atenție
stimei de sine, nu era un subiect de interes pentru ei, nici nu își puneau
întrebarea dacă au stimă de sine.
În trecut relațiile se bazau pe bunuri
materiale, pe bani, pe privilegii, statut social, etc. Și eu nu spun că acestea
nu mai contează deloc, că nu mai sunt oameni care pun mare preț pe așa ceva,
dar mulți dintre noi ne-am schimbat mult, comparativ cu cei care eram în
trecut. Tot mai mulți dintre noi conștientizăm că stima de sine reprezintă
acumulatorul care ne alimentează puterea noastră personală.
În trecut ceea ce ne dădea puterea era
respectul pe care ni-l arătau cei din jur, deci ceva exterior nouă - ținea doar
de cât de multe bunuri/ proprietăți/ bani aveai, ce statut/ funcție aveai, etc.
Stima de sine înseamnă, printre altele
că tu ai mai multă încredere în abilitățile tale intuitive, în ghidarea
interioară, decât în ceea ce spun/ cred alții, decât în ceea ce este considerat
de ceilalți ca fiind „adevărat”. Tu ai deplină încredere în ceea ce simți și
rămâi credincios adevărului tău, indiferent care este adevărul celorlalți. Tu
ai deplină încredere în tine.” (Caroline Myss) Traducere Mihaela Dan
“Orice om continua sa se
descopere pe sine pina la 49 de ani, daca nu a reusit, sansele sunt minime, cei
care au reusit, vor avea o dezvoltare personala si spirituala foarte mar.
49 reprezinta 7 ani pentru
fiecare centru energetic cind se termina un ciclu dupa care se trece la un alt
nivel de constiinta.
Chakrele si ciclul vietii tale din 7 in 7 ani
Evoluția ideală a unui individ:
Viața noastră se mișcă în
cicluri de 7 ani care corespund fiecăreia dintre cele 7 chakre...
În primii 7 ani de viață
(vârsta de 1-7 ani), suntem influențați de chakra rădăcină, de la vârste
cuprinse între 8 și 14 ani – chakra sacrală, de la 15 la 21 – plexul solar și
așa mai departe.Putem folosi această cunoaștere a acestor cicluri de chakra
pentru a ne ajuta să ne planificăm viața mai eficient. Odată ce suntem
conștienți de schimbările viitoare de conștiință energetică, putem fi mai bine
pregătiți pentru aceasta în viitor!
Legatura dintre corpul
fizic si cel subtil este realizata prin intermediul chakrelor ...
In aceste cicluri de 7
ani, urcăm și o altă scară de 7 chakre , care ne conduc de la chakra rădăcină
la chakra coroanei. Aceste influențe ne afectează (în mod ideal) pe o bază anuală.
Fiecare ciclu începe cu frica (chakra rădăcinii) și fiecare ciclu se termină cu
spiritualitatea (chakra coroanei).
După încheierea unui ciclu
de 7 ani, intrăm în prima etapă a celui de-al doilea ciclu de ani. Acesta este
anul nostru de criză, deoarece primul an al unui nou ciclu se află sub
influența Chakrei Roșii: Frica.
O altă ocazie remarcabilă
este atunci când suntem sub influența a două din aceleași centre de chakre –
Aceștia sunt anii în care această chakră specială este cea mai dominantă în viața
ta.
CHAKRA RĂDĂCINĂ – FRICA /
MULADHARA
CHAKRA SACRALĂ –
SENTIMENTE / SWADHISTHANA
CHAKRA PLEXULUI SOLAR –
PROACTIVITATE / MANIPURA
CHAKRA INIMII – ARMONIE /
ANAHATA
CHAKRA BAZEI GÂTULUI –
FILOZOFIE (CHAKRA COMUNICĂRII) / VISUDHA
CHAKRA CELUI DE-AL TREILEA
OCHI – ÎNŢELEPCIUNE / AJNA
CHAKRA COROANEI –
SPIRITUALITATE / SAHASRARA
Între 1 – 7 ani: Chakra rădăcină: Frica
1 an (teama + teama):
Supravietuirea. Copilul de un an este motivat de chakra rădăcinii în ambele
dimensiuni. Deoarece chakra rădăcinii este în primul rând chakra de
supraviețuire -instinct, acești mici omuleţi sunt motivați de teamă și singurul
lor scop în această perioadă este pur și simplu supraviețuirea.
2 ani (teama +
sentimente): La vârsta de 2 ani, încep să apară sentimentele la copil, începe
să aibă preferințe despre ceea ce vor sau nu să facă
3 ani (frica +
proactivitate): La vârsta de 3 ani, copilul începe să studieze lumea, începe să
exploreze lumea din jurul lui și să pună întrebări “ce este asta?”
4 ani (teama + armonie):
În această perioadă copilul începe să găsească bucuria de a comunica cu oamenii
din jurul lui. Copilul devine mai sociabil, corpul copilului devine și mai
stabilizat.
5 ani (frica + filozofie):
Până la vârsta de 5 ani, la această mică persoană încep încercările de a
înțelege lumea. Aceasta este, de obicei, începutul educației pentru copil.
6 ani (frica +
înțelepciune): La vârsta de 6 ani, copilul va trece pentru prima dată prin
experiențele de viață și va încerca să-și transfere cunoștințele altora.
7 ani (frica +
spiritualitate): La 7 ani, copilul simte prima dată atracţie pentru mister si
partea necunoscută a lumii.
Între 8 – 14 ani: Chakra sacrală – Sentimente
8 ani (sentimente +
frică): La 8 ani, copilul este motivat de sentimentele sale și de frică. El
înțelege greșit noile sale dorințe care se trezesc în el. La 8 ani, se trezesc
funcțiile hormonale în corpul copilului.
9 ani (sentimente și
sentimente): La vârsta de 9 ani, copilul va simți, de obicei, prima lui
îndrăgostire, prima lui experiență de dragoste ce nu are legătură cu părinții.
Pentru prima dată, sentimentele copilului vor scăpa de sub control.
10 ani (sentimente și
proactivitate): La 10 ani, sub influența sentimentelor cât și a simțului lor de
proactivitate – tind să se concentreze asupra primelor încercări de a stabili o
relație cu sexul opus.
11 ani (sentimente +
armonie): Copiii de 11 ani, sub influența sentimentelor lor și a motivației
pentru armonie, simt dorinţa de a experimenta prietenia sub diverse forme.
12 ani (sentimente +
filozofie): La vârsta de 12 ani, copilul începe să înțeleagă diferența dintre
sexe. De asemenea, devine interesat să cunoască filozofia prieteniei și a
iubirii.
13 ani (sentimente +
înțelepciune): La vârsta de 13 ani, proaspătul adolescent începe să înțeleagă
principiile loialităţii, onestității și ale moralității.
14 ani (sentimente +
spiritualitate): Aici adolescentul are tendinţa să-și spiritualizeze relația cu
alți oameni. Încercă să o facă mai profundă și mai semnificativă în diverse
feluri. Tinerii tind să scrie poezii și alte lucruri de acest fel pentru a
aprofunda aprecierea și înțelegerea naturii subtile a vieții.
Între 15 – 21 de ani: Chakra Plexului Solar – Proactivitate
15 ani (proactivitate +
frică): La 15 ani intră într-o perioadă de proactivitate în viață – totuși, la
vârsta de 15 ani, aceștia sunt motivați în primul rând de frică. Deci, în acest
stadiu, de 15 ani, de obicei începe să experimenteze temeri legate de dragoste,
teamă de viitor, teama de a se îndepărta de acasă.
16 ani (proactivitate +
sentimente): La vârsta dulce de 16 ani (Sweet16) este momentul în care tinerii
se angajează pentru prima dată într-o formă activă de iubire, o relație.
Aceasta este vârsta la care sunt capabili să experimenteze plăcerea.
17 ani (proactivitate +
proactivitate): La 17 ani adolescentul începe să cadă profund în iubirea
egoistă – este o iubire care se bazează pe dorința de a se bucura de o altă
persoană și de a o numi dragoste.
18 ani (proactivitate +
armonie): La 18 ani, tânărul adult simte dorința de a înțelege totul, vrea să
înțeleagă oamenii, relațiile, fericirea, viața …
19 ani (proactivitate +
filozofie): La 19 ani încep filozofiile despre iubire și despre ideea vieții de
familie, încep să dezvolte o opinie despre modul în care cred că aceste lucruri
ar trebui “să fie” în viața lor.
20 de ani (proactivitate +
înțelepciune): La 20 de ani, li se oferă ocazia să pună în aplicare filozofiile
dobândite în “viața reală”. Este perioada primelor noastre conştientizări
despre viață și unde se îndreaptă. De obicei în jurul acestei vârste
experimentăm şi prima despărţire.
21 de ani (proactivitate +
spiritualitate): La vârsta de 21 de ani începe căutarea părţii spirituale a
partenerului. Ei încep să-și dorească un partener care este capabil să se
dezvolte spiritual împreună cu ei.
Între 22 – 28 de ai: Chakra Inimii – Armonie
22 de ani (armonie +
frică): La vârsta de 22 de ani, de obicei se experimentează fie teama de a trăi
împreună cu partenerul lor pentru tot restul vieții, fie teama de a rămâne
singur pentru tot restul vieții.
23 de ani (armonie +
sentimente): La 23 de ani, la tânărul adult încep să apară sentimente de
respect față de sentimentele altora. Încep să înțeleagă în cele din urmă
nevoile oamenilor din jurul lor.
24 de ani (armonie +
proactivitate): La 24 de ani, individul începe să aibă grijă de toate aspectele
vieții și de membrii familiei. Având în vedere că, atunci când erau mai tineri,
părea că se puteau concentra asupra unui singur aspect la un moment dat, la 24
de ani, mai multe domenii ale vieții ar putea începe să se armonizeze lent şi
ei se simt mai motivați să aibă grijă de ele.
25 de ani (armonie +
armonie): La 25 de ani se experimentează adevărata armonie a vieții. Toate
zonele din viața lor devin stabile, calme și liniștite. În acel moment,
individul poate avea prima depresie sau poate experimenta plictiseala, rutina
(pentru că nimic nu se mai îmbunătățește – totul este stabil și la fel).
26 de ani (armonie +
filozofie): La 26 de ani, încep gândurile serioase despre semnificația vieții
și despre adevăratul scop al individului pe această planetă.
27 de ani (armonie +
înțelepciune): La vârsta de 27 de ani, individul începe să-și stabilească
propriile filosofii și opinii legate de creşterea copiilor – cum să fie
părinte, cum ar trebui să acționeze o mamă sau un tată, cum ar trebui să fie
crescut un copil.
28 de ani (armonie +
spiritualitate): La 28 de ani, individul simte dorința de a educa copii sau de
a-și lăsa oarecum amprenta în această lume.
.jpg)
Între 29 – 35 de ani: Chakra Bazei gâtului – Filozofie
29 de ani (filozofie +
frică): La vârsta de 29 de ani, individul începe să-și dezvolte o teamă în
legătură cu viitorul. De asemenea, începe să se simtă suspicios față de
“prostia” sa.
30 de ani (filozofie +
sentimente): La 30 de ani încearcă să-şi dovedească faptul că sentimentele pot
aduce fericire, că armonia sentimentelor poate aduce fericire.
31 de ani (filozofie +
proactivitate): La 31 de ani, individul încearcă să-şi justifice acțiunile și
activitățile în viață. Se caută motivele din spatele acestor acţiuni, de ce
aceste lucruri sunt necesare. Începe dezvoltarea raţiunii.
32 de ani (filozofie +
armonie): La vârsta de 32 de ani se face prima încercare de a-și combina scopul
vieții cu munca.
33 de ani (filozofie +
filozofie): La această vârstă, datorită dezvoltărilor personale, se naşte
“filozoful”.
34 de ani (filozofie +
înțelepciune): La vârsta de 34 de ani, individul își cultivă capacitatea de a
se adapta la locul de muncă și la viața de familie. Ei învață să facă
schimbările necesare pentru a găsi fericirea acolo.
35 de ani (filozofie +
spiritualitate): La 35 de ani, individul găsește o semnificație spirituală în
viața sa profesională și de familie, etc. Începe să reorienteze toate zonele
diferite ale vieții sale sub ochii dezvoltării spirituale.
Între 36 – 42 de ani: Chakra celui de-al treilea ochi –
Înţelepciunea.
36 de ani (înțelepciune +
frică): La vârsta de 36 de ani începe să se teamă de a socializa cu alți oameni
înțelepți – deoarece se teme să-și piardă echilibrul în viață.
37 de ani (înțelepciune +
sentimente): La 37 de ani, individul începe prima încercare de a-și controla
simțurile. Experimentează bucuria primelor realizări filozofice.
38 de ani (înțelepciune +
proactivitate): La 38 de ani, individul își începe comunicarea activă și
asocierea cu alți oameni înțelepți și dezvoltați spiritual.
39 de ani (înțelepciune și
armonie): Cei de 39 de ani se găsesc în sistemul înțelepților.
40 de ani (înțelepciune +
filozofie: La 40 de ani, individul își cultivă capacitatea de a-și dovedi
punctele de vedere în faţa celorlalţi.
41 de ani (înțelepciune +
înțelepciune): La 41 de ani, în urma dezvoltărilor personale, se naște
“înțeleptul”.
42 de ani (înțelepciune +
spiritualitate): La 42 de ani, individul va ajunge la realizarea că
înțelepciunea duce în cele din urmă la spiritualitate și la Dumnezeu.
Între 43 – 49 de ani: Chakra Coroanei – Spiritualitate
43 de ani (spiritualitate
+ frică): La 43 de ani, individul trăiește o teamă de a se cufunda complet în
spiritualitate.
44 de ani (spiritualitate
+ sentimente): La 44 de ani, individul începe să găsească plăcere spirituală,
începe procesul de spiritualizare a sentimentelor.
45 de ani (spiritualitate
+ proactivitate): La 45 de ani, începe sistematizarea mentală şi organizarea
spirituală.
46 de ani (spiritualitate
+ armonie): La 46 de ani începe să caute armonie spirituală și comunicare
spirituală.
47 de ani (spiritualitate
+ filosofie): La 47, individul începe să înțeleagă filosofia dezvoltării
spirituale.
48 de ani (spiritualitate
+ înțelepciune): La 48 de ani, se dezvoltă capacitatea de a da sfaturi
spirituale.
49 de ani (spiritualitate
+ spiritualitate): La 49 de ani, individul începe să transmită ceea ce ştie
despre cele mai înalte idealuri spirituale – cum ar fi dragostea altruistă și
dragostea lui Dumnezeu.
Putem folosi această
cunoaștere a acestor cicluri de chakra pentru a ne ajuta să ne planificăm viața
mai eficient. Odată ce suntem conștienți de schimbările viitoare de conștiință
energetică, putem fi mai bine pregătiți pentru aceasta în viitor!!!”
Sursa articol aici. https://hellomalavika.com/.../chakras-7-year-development.../ & Selena Xenakis
"Fizica cuantică ne
arată că totul este vibrație, energie.
Suntem ființe care
vibrează pe anumite frecvențe. Fiecare vibrație este echivalentă cu o emoție(
trăire, sentiment), iar în lumea vibrațională există doar două feluri de
vibrații, pozitive sau negative. Orice sentiment te determină să emiți o
vibrație care poate fi pozitivă sau negativă.
- Gândul !
Fiecare gând trimite o
frecvență către Univers și acea frecvență revine la origine întotdeauna. În
cazul în care ai gânduri negative, de descurajare, tristețe, furie, frică,
milă,etc... totul se va întoarce la tine. Acesta este motivul pentru care este
atât de important să ai grijă de calitatea gândurilor tale și să înveți să
cultivi gândurile pozitive.
- Companiile !
Oamenii din jurul tău
influențează direct frecvența ta vibrațională !
Dacă te înconjori de
oameni fericiți, pozitivi și determinați, vei prelua starea lor și vei intra și
tu în această vibrație.
Dacă te înconjori de
oameni plângători, calomnioși, păguboși, pesimiști, vei atrage în viața ta
vibrații negative. Astfel de oameni îți vor reduce frecvența și, prin urmare,
te vor împiedica să exploatezi legea atracției în favoarea ta.
- Muzica !
Muzică creează vibrații
foarte puternice.
Dacă ascultați doar muzică
care ține de moarte, trădare, tristețe, abandon, toate vor interfera cu
frecvența ta vibrațională. Fii atent la cuvintele muzicii pe care o asculți.
Îți poate diminua frecvența vibrațională Și nu uita, atragi în viața ta exact
ceea ce vibrezi !
- Ceea ce urmărești !
Când te uiți la programe
care prezintă nenorociri, lupte, morți, trădări, etc... creierul tău acceptă
acest lucru ca pe o realitate și eliberează substanțe chimice în corpul tău
care dezechilibrează structurile și afectează frecvența vibrațională. Urmărește
lucruri care te fac să te simți bine și te ajută să vibrezi la o frecvență mai
înaltă !
- Atmosfera !
Fie acasă sau la serviciu,
dacă petreci mult timp într-un mediu dezorganizat, murdar, toxic, îți va afecta
frecvența vibrațională.
Îmbunătățește-ți mediul înconjurător,
organizează-ți și curăță locul unde stai. Arată Universului că îți dorești și
meriți mai mult prin grija pe care o ai față de lucrurile pe care le deții
deja.
- Cuvântul !
Dacă te prefaci sau
vorbești urât despre lucruri și oameni, îți afectează frecvența vibrațională.
Pentru a-ți menține
frecvența ridicată, este esențial să renunți la obiceiul de a te plânge, de a
critica și de a vorbi urât, indiferent că o faci la adresa ta sau a altcuiva.
Evitați drama și
victimizarea ! Asumă-ți responsabilitatea pentru alegerile vieții tale !
-Recunoștința !
Recunoștința îți crește
frecvența vibrațională!
Acesta este un obicei pe
care ar trebui să-l integrezi în viața ta acum. Începe să mulțumești pentru
tot, atât pentru lucrurile bune cât și pentru cele pe care le consideri a fi
rele. Mulțumește pentru toate experiențele pe care le trăiești ! Recunoștința
deschide calea pentru ca lucrurile bune, vibrațiile pozitive să fi atrase în
viața ta !"
Sursa: Mike Harrigan -
traducere #SufletulMagie
"Acceptarea este un
cuvânt magic care poate transforma viața.
O cheie magică pentru
inima ta.
- acceptă ceea ce este,
chiar dacă în acest moment mintea ta nu poate înțelege sensul, scopul
evenimentelor pe care le trăiești.
- acceptă că ceilalți sunt
diferiți. Tu nu ești perfect deci, acceptă imperfecțiunile altora.
-acceptă că dacă unele
lucruri nu ți se întâmplă, există un motiv, pe care poate nu îl înțelegi acum,
dar mai târziu Îi vei vedea sensul. Renunță la luptele inutile.
- acceptă că lumea este
așa cum este, că nu o poți salva. Tot ce poți să faci este să devii tu un
exemplu. Fii schimbarea pe care vrei să o vezi în această lume ( Gandhi)
- acceptă că nu îi poți
salva pe ceilalți. Te poți salva doar pe tine însuți. Cel mai bun mod de a
ajuta pe cineva este să îi oferi toată compasiunea ta și să accepți când
ceilalți nu sunt dispuși să se schimbe sau să evolueze, fără să îi judeci și
fără să încerci să îi controlezi. Nu poți gândi și acționa pentru ei !
Nu îți poți asuma
responsabilitatea în locul altuia.
- acceptă separarea.
Iubirea nu este o datorie sau o obligație. Ai dreptul să nu mai ai sentimente
față de o persoană, să nu împărtășești aceleași sentimente cu celălalt. Iubirea
nu este un contract pe viață.
- acceptă durerea. Acceptă
că durerea face parte din viață.
Acceptă că, cursul firesc
al vieții, face ca oamenii prețioși inimilor noastre să se îndepărteze la un
moment dat de noi, sau chiar să treacă de partea cealaltă a vălului.
Acceptă durerea, simte,
acorda-ți un timp pentru vindecare . Nu fugi de suferință și nu o respinge.
Atunci când nu opui rezistență și îți accepți simțirea, ceea ce doare se
vindecă mult mai repede.
- acceptă fericirea ! O
meriți!
Uneori ești pus la pământ
ca să conștientizezi fericirea.
Acceptă fericirea și
bucură-te de orice lucru cât de mic, fără să te gândești cât o să dureze sau
când o să se termine.
- accepta-ți defectele,
imperfecțiunile, slăbiciunile, rănile, temerile, etc...
Accepta-te cu tot ceea ce
ești, fără jumătăți de măsură, încercând să pari altceva decât ești,
mințindu-te, respingându-te, fugind de tine. Doar când te primești și te
accepți așa cum ești cu adevărat și renunți la imaginea falsă pe care vrei să o
arăți celorlalți, te poți iubi și respecta cu adevărat.
A te iubi și a te respecta
necesită acceptarea totală a ființei tale !
Fii ceea ce ești, nu doar
pari !
- acceptă-ți frumusețea,
calitățile, talentele, abilitățile, punctele forte, lumina.
Nu totul se rezumă la Ego.
Să îți recunoști anumite calități sau părți frumoase din tine, să te accepți și
să te iubești așa cum ești, nu înseamnă să fii egoist. Înseamnă pur și simplu
să te cunoști, să nu te respingi, să nu renunți la drepturile tale, să te
respecți și să vrei să trăiești în lumină și armonie. Se traduce prin stima de
sine și încredere !
- acceptă că nu toată
lumea te place. Nici ție nu îți place toată lumea, și la rândul tău, nu poți
mulțumi pe toată lumea.
- acceptă să dăruiești
fără să aștepți nimic în schimb.
Dăruiește cu drag ! Dacă
dai așteptând ceva înapoi, nu înseamnă că ai dăruit, ci ai făcut un schimb.
- acceptă să primești.
Uneori ai nevoie, alteori meriți pentru că la rândul tău ai dăruit.
Acceptă fără să te simți
dator. Iubește-te suficient încât să înțelegi că meriți să primești pur și
simplu.
- acceptă că pot fi alte
persoane mai puternice și mai luminoase decât ești tu.
Învață să accepți fără să
judeci, să critici sau să fii invidios. Fii recunoscător că există persoane de
la care poți învăța să devii mai puternic și mai bun decât ești.
- acceptă să vezi pe
cineva la fel sau chiar mai slab decât tine și în loc să îl judeci, să îl
condamni, să îl respingi sau să râzi, încearcă să îi oferi sprijin.
Îmbrățișează-ți succesul !
Accepta-ți eșecul !
Acceptă că ești ceea ce
ești !
Dă-ți voie să accepți
!"
La Source- Christine
Gonzalez via L`Âme agit en Couleurs by Cynthia
traducere #SufletulMagie
„Atunci când acceptăm ceva, orice,
referindu-mă la interacțiunile noastre cu alții și, în general, la viața
noastră de zi cu zi, nu înseamnă că trebuie să acceptăm și ca acele lucruri să
devină parte integrantă din viața noastră. Acceptăm pur și simplu că ele
există, că sunt așa cum sunt, dar fără să ne forțăm să le lăsăm, acceptăm să
facă parte din viața noastră.
”Totul este așa cum este” dar asta nu
înseamnă că ”totul” trebuie să facă parte din viața noastră în numele unei
acceptări prost înțelese.
Acceptăm că în lume există război, din
păcate, dar asta nu înseamnă și că trebuie să acceptăm ca războiul să facă
parte din exprimentarea noastră.
NOI DECIDEM CE să facă parte din viața,
din experimentarea noastră. Nu avem acest drept, avem această OBLIGAȚIE să o
facem ca exprimare a liberului nostru arbitru și a nivelului nostru de
conștiință atins. Cum altfel ne-am putea construi propria viață după alegerile
noastre?
Este perfect natural să acceptăm că
ceva, orice, există după cum la fel de natural este să alegem dacă dorim ca
acel ceva să facă parte sau nu din viața, din experimentarea noastră. Chiar și
în cazul în care acel ceva a făcut sau mai face parte încă din viața noastră.
Această capacitate de alegere, care ni
se pare ceva dificil de manifestat, este instrumentul principal prin care
creăm, ne modelăm viața și pe noi înșine.
Ar fi cazul să alegem să nu ne mai
aruncăm energia ”pe apa sâmbetei” în strădania noastră de-a accepta ceea ce nu
este de acceptat așa cum am fost învățați: SOARTA noastră NU ESTE decisă de
altcineva înafară de noi înșine. Ceea ce am ales cândva, putem alege să nu mai
alegem și să alegem altceva.
Să nu confundăm acceptarea prost
înțeleasă cu soarta fatidică decisă de altcineva pentru noi. Doar când ne dăm
seama de acest lucru și acționăm intrăm cu adevărat în puterea noastră. Nu
suntem nici victime, nici salvatori. Suntem pur și simplu exploratori. Când
într-o mină aurul a fost epuizat, căutăm o alta. Și nu mă refer la aurul fizic,
deși exemplul este sugestiv.
O zi minunată nouă tuturor în
înțelepciune și pacea sufletului!
Munay - Calea Iubirii!” Monica Poka
„Cum să fii tu însuți?
Vă sugerez câțiva pași pe care să-i
urmați în ordine:
1.Identificați-vă traumele. Și după ce
le-ați identificat puteți începe procesul de vindecare a traumelor, care are
de-a face cu conștientizarea și înțelegerea. Nu poți vindeca ceea ce nu conștientizezi.
Pe de altă parte, simpla conștientizare
a unor răni are o putere vindecătoare.
Vă sugerez să folosiți un jurnal pentru
procesul de vindecare, pentru că atunci când discutăm despre conștientizare și
despre a înțelege niște lucruri, faptul că scrii într-un jurnal despre acele
lucruri poate fi de mare ajutor, poți avea revelații extraordinare.
Pot fi diferite niveluri ale traumelor,
ce țin de:
-credințele personale – credințele tale
despre tine însuți, despre cine ești tu și despre rolul tău în lume. Este
necesar să identifici acele părți din tine care nu se simt „în siguranță” fiind
tu.
-programarea familială și credințele
aferente acesteia – ce credințe are familia mea, ce așteptări are de la mine
familia mea, ce programe mi-a transmis familia mea cu privire la cine „ar
trebui” să fiu și cum „ar trebui” să gândesc/ mă comport.
- programarea din partea societății, a
culturii de care aparții și credințele aferente – ce așteptări are de la mine
țara în care m-am născut, ce așteptări are de la mine rasa din care fac parte,
ce așteptări are de la mine religia din care fac parte, ce programe/ credințe
mi-au transmis acestea.
Treci prin aceste trei niveluri, scrie
în jurnal ce credințe identifici și astfel vei descoperi ce anume te oprește să
fii tu însuți. Pe măsură ce descoperi aceste elemente, le conștientizezi și le
înțelegi, vindecarea se va accelera.” (Christina Lopes) Traducere Mihaela Dan
„Întreabă-te ce te împiedică să te
manifești la modul autentic.
1.Poate te temi că vei fi judecat de
ceilalți, poate te temi de modul în care te vor trata cei din jur, poate că îți
este frică să îți asumi puterea personală.
Întreabă-te în ce context ai încercat să
te integrezi într-un grup/ o comunitate în trecut. Gândește-te la toate
situațiile din trecut în care ai încercat să faci acest lucru.
Scrie în jurnal în ce context ai făcut
asta, în ce grupuri/ comunități ai încercat să te integrezi și ce ai făcut,
concret, pentru a încerca să te integrezi.
Și scrie și locurile/ grupurile/
comunitățile în care ai încercat să te integrezi și te-ai simțit rău
prefăcându-te, purtând o mască, pentru a părea că ești ca acei oameni.
Când te-ai simțit rău a fost pentru că
Sinele tău autentic îți trimitea semnale: „Nu face asta! Nu te mai preface! Eu
nu sunt așa!”.
Cu cât scrii mai multe detalii, cu cât
înțelegi mai bine aceste lucruri, cu atât mai ușor are loc vindecarea acestor
răni.
De asemenea, este benefic să lucrezi și
cu copilul tău interior.” (Christina Lopes) Traducere Mihaela Dan
„Cum să fii tu însuți?
Vă sugerez câțiva pași pe care să-i
urmați în ordine:
2- Eliberează vechile programe, vechile
credințe pe care le-ai identificat.
Și este important să îți fixezi o
intenție clară în acest sens. Poți face asta în mai multe feluri. De exemplu,
poți închide ochii și poți repeta acea intenție cu voce tare sau poți crea o
mică ceremonie/ un mic ritual în acest scop.
Mantra pe care o folosesc eu este:
„Eliberez aceste credințe, ca să pot fi liberă să mă manifest așa cum dorește
inima mea”.
Vă recomand să vă formulați propria
mantră, pentru că este mai puternică atunci când găsești formularea care
rezonează cel mai bine cu tine.
3- Întărește-ți chakra plexului solar.
Eu fac asta cu un exercițiu simplu,
folosind energia soarelui. Ies afară într-o zi însorită și stau cu fața către
soare, cu mânile ridicate și palmele orientate către soare, închid ochii și
repet cu voce tare această mantră: „Îmi recuperez puterea de a fi eu însămi
acum”.
Dacă nu poți ieși undeva afară fă
exercițiul în casă, stai în fața unei ferestre în care bate soarele.
Pe măsură ce îți întărești chakra
plexului solar vei descoperi tot mai mult din cine ești cu adevărat. Și poți
folosi în acest sens jurnalul.
Îți poți pune următoarele întrebări:
-Dacă aș fi liber să fiu oricine aș vrea
să fiu, ce aș face acum?
-Cum ar arăta viața mea dacă aș face
exact ceea ce-mi doresc, dacă mi-aș permite să mă manifest la modul autentic?
Scrie răspunsurile în jurnal cu cât mai
multe detalii.
De asemenea, amintește-ți mereu de
mantra despre care am discutat mai devreme: „Nu datorez nimic nimănui”, mai
ales dacă ai impresia că datorezi familiei/ partenerului de cuplu/ copiilor/
societății să te comporți într-un anumit fel, să faci anumite lucruri care
înseamnă să nu fii tu însuți.
Nu datorezi nimic nimănui.” (Christina
Lopes) Traducere Mihaela Dan
„Cum să fii tu însuți?
Vă sugerez câțiva pași pe care să-i
urmați în ordine:
4- Deschide-te!
Ce înseamnă asta? Deschide-ți inima și
rostește-ți adevărul.
După ce începi să descoperi cine ești cu
adevărat și ce îți dorești cu adevărat este necesar să exprimi aceste lucruri,
să te arăți lumii la modul autentic.
Este necesar să te deschizi către
vulnerabilitate și autenticitate.
Este necesar să îți permiți să-ți
deschizi inima, să fii vulnerabil, să nu-ți fie frică să te arăți așa cum ești,
să exprimi ceea ce simți cu adevărat.
Și da, este nevoie de curaj ca să îți
permiți să fii vulnerabil și să îți rostești adevărul, având în vedere că am
fost programați să nu facem asta. Ia-ți timp pentru a învăța să faci aceste
lucruri în viața ta de zi cu zi și fă în așa fel, încât acest mod de a
funcționa să devină stilul tău de viață.” (Christina Lopes) Traducere Mihaela
Dan
PLEACĂ ATUNCI CÂND SIMȚI ASTA!!!
"Pleacă atunci când prima dată îți
spune că nu știi să te aranjezi...
Pleacă atunci când prima dată te
disprețuiește în public...
Pleacă atunci când prima dată îți arată
că ai mai multe mai multe obligații și mai puține drepturi decât el...
Pleacă atunci când insiști să faceți
lucrurile împreună...
Pleacă atunci când în timpul unei certe
lovește un perete sau o mobilă...
Pleacă atunci când te vede fericită și
îți strică intenționat buna dispoziție...
Pleacă atunci când te văde strălucind și
nu suportă.
Pleacă atunci când îl vezi admirând o
femeie îmbrăcată în aceleași haine pe care nu te lasă să le porți.
Prima dată îți va spune: „Sunt așa, dacă
vrei”.
Prima dată îți va spune: „Așa aranjată
vrei să ieși?”.
Pleacă când ego-ul lui te zdrobește.
Când îți omoară visele.
Când râde de ideile tale.
Când nu-i pasă dacă îl aștepți.
Când te tachinează și îți ia în derâdere
planurile.
Când te minte.
Când te controleză.
Când evită să te însoțească.
Când te insultă.
Când te umilește.
Când nu este alături de tine atunci când
te doare.
Când se crede superior.
Când te învinuiește de eșecurile lui.
Și pleacă la prima palmă pe care ți-o
dă!!!!!
Plecă și nu te uita înapoi,meriți mult
mai mult.
Nu lăsa pe nimeni să-ți stingă lumina,
înțelege că forța și puterea sunt în tine. Nu le mai pune în brațele altcuiva.
Fi puternică și luptă pentru libertatea
ta!!!!
Te iubesc!!!"
Sursa : Bianka Luz
“CONTRACTE FEMININE SACRE + RELAȚII
Daca sufletul tau a ales sa reactiveze
spiritul de vindecare feminin in aceasta viata, acesta poate avea un impact
asupra relatiilor in care intri, in special cele intime sau romantice.
Mulți purtători de făclii ai spiritului
feminin au început în această viață cu puțină conștientizare a contractului lor
sufletesc cu Zeița.
Foarte des, veți crește cu un sentiment
diminuat al propriei voastre puteri spirituale și prezență.
O mare parte din activarea sufletului
tău feminin are loc în procesul de reunire cu propria ta putere interioară.
Ai avut acorduri să te întâlnești cu
anumiți profesori și activatori sacri care te-ar putea ajuta să reaprinzi
flăcările conștiinței feminine.
Unii dintre acești profesori par ca
mentori foarte susținători, care oferă cu generozitate din timpul și energia
lor pentru ca scopul tău să se dezvolte.
Dar unii dintre acești profesori ajung
deghizat: poate ca iubiți sau prieteni care îți provoacă serios și intens
capacitatea de a sta în puterea ta și de a te prețui.
Frecvent, ca pionier al sufletului
feminin, vei recrea parteneriate care își au originea în unele din viețile tale
anterioare.
Aceste relații aduc înapoi amintiri
despre suprimarea zeiței înțelepte și străvechi din interior. Tipare dăunătoare
sau abuzive pot apărea pe măsură ce te trezești re-experimentând o reflectare a
faptului că ai fost ridiculizat sau rușinat pentru că ești cine ești cu
adevărat.
Aceste relații își pot face taxe,
împingându-te în terapie sau în muncă de auto-reflexie, în timp ce descoperi
toate rădăcinile de ce te-ai simțit atât de slab sau diminuat în ele.
Pe măsură ce propria voastră putere
interioară este recuperată și vă faceți spațiu pentru a vă desfășura aripile în
toată lățimea lor, puteți ajunge să vedeți că au făcut parte din creșterea
voastră.
*Acest lucru nu dă validare niciunui
abuz sau traumă pe care este posibil să le fi suferit. Nu este o „scuză
spirituală” pentru oricine care ar fi abuzat de puterea lor în cadrul unei
relații cu tine.*
Călătoria ta spre reînvierea sufletului
feminin de pe pământ te poate duce în locuri întunecate și întunecate. Și
scopul acestui lucru este întotdeauna ca tu să revendici victima, să-i asculți
durerea, să-i recunoști suferința profundă din trecut și prezent și să-i
validezi furia.
Este să știi că flăcările puterii tale
interioare sunt într-adevăr reaprinse – și că ai mai multă putere sacră în tine
decât ai crezut vreodată.
Pe măsură ce simți că căldura acelei
puteri readuce la viață sufletul tău feminin, ea introduce noi contracte sacre
în relațiile tale.
Pe măsură ce puterea voastră sacră
feminină este ferm ancorată, puteți restabili relații care oglindesc și
amplifică această putere.
Nu te vei ghemui într-un colț, nu te vei
speria să-ți spui adevărul sau nu vei fi împietrit să-ți întinzi aripile
magnifice.
Nu te vei speria să fii văzut cu
adevărat de un partener, pentru că ai ajuns să te vezi și să te accepți cu
adevăr total.
Intimitatea cu altul poate căpăta un
sens cu totul nou pentru tine – și poate renaște complet în unele cazuri. Poate
reflecta noua relație pe care o ai cu tine însuți – și imensa ta putere
sufletească sacră feminină.” Sursa: Sophie Bashford & Elena Elenica
“Astăzi EU cel ce Sunt aleg odată pentru
totdeauna să nu îmi mai proiectez niciodată o falsă imagine de sine.
Astăzi EU aleg pentru vecie să nu mă mai
las manipulat și controlat, astazi EU aleg să mă eliberez de nevoia de validare
din lipsa iubirii de sine și de toate dependențele care mi-au adus suferință și
deziluzie
Astăzi EU mă eliberez te toate traumele
trecutului care m-au ținut înlănțuit prea multe vieți.
Astăzi EU cel ce Sunt aleg să fiu ceea
ce sunt cu adevărat, o sămânța stelară, copil al Divinității.
Astăzi EU aleg să pășesc cu încredere în
accesarea puterii personale astfel încât să îmi recreez destinul aliniat în
perfectă armonie cu Sinele meu Suprem așa cum am fost și voi dintotdeauna o
fiinţă suverană perfect responsabilă de creația mea.
Conștientizez și văd acum în clar că
sunt alchimistul vieții mele, iar puterea pe care o caut în exterior a fost și
va fi în mine în eternitate.
Voi ce alegeți azi…?”
Sursa: AlmyRa & Evolutie
Spirituala-Constientizari
„Atunci când un bărbat pierde o femeie..
El crede că ea nu va mai
găsi altul mai bun decât a fost el și este sigur că ea se va întoarce la el.
Chiar dacă poate a
pierdut-o dintr-o prostie, este de părere că fără el, femeia nu poate, nu se
descurcă, nu știe..
Nu a știut să o
prețuiască, să o iubească așa cum merita și evident, nu a știut să o păstreze
lângă el.
Doar că ce nu știa el
este, că un alt bărbat era mereu acolo, gata să aștepte greșeala lui.
Un altul care va ști să o
prețuiască, să o facă să se simtă cea mai frumoasă femeie, să-i dea lumea peste
cap, dar într-un sens al simțurilor. Nu cel al gândurilor așa cum a făcut-o
el..
Când unul îți va promite
marea cu sarea, altul ți-o va aduce la picioare. Când el îți va provoca doar
lacrimi, un altul îți va aduce zâmbete.
Iar tu ca femeie, să ai
încredere mereu in tine, căci îți promit... mai devreme sau mai târziu, vei
avea ceea ce ai sperat toată viața.
Vei avea fericirea,
iubirea și respectul unui bărbat care va ști să-ți ofere toate aceste lucruri!
Intr-o zi, vei fi fericită
și iubită, așa cum tu meriți!” Sursa Theo Sue
"Secretul pentru a-i
iubi pe ceilalți , dar si pentru a primi iubire, este de a ne iubi mai întâi pe
noi înșine.Foarte des uitam să o facem.
Dacă nu ne iubim, nu putem
construi relații sănătoase pentru că este imposibil să dăm celorlalți ceea ce
ne lipsește nouă înșine.
Ce înseamnă să te iubești
pe tine?
Iubirea de sine înseamnă
să fim atenți la nevoile noastre, să ne acceptăm așa cum suntem, să ne
respectăm, să fim sinceri cu noi și să manifestăm varianta noastră cea mai
bună, încercând să ne depășim condiția. Nu este chiar greu, nu ?
Îndrăznește să fii tu
însuți !
Mulți oameni au două fețe,
una pe care o arată când sunt acasă( cu familia) și cealaltă pe care o arată străinilor
( prietenilor, vecinilor, colegilor )
Nu îndrăznesc să fie ei
înșiși, încercând să fie ceea ce își doresc ceilalți să vadă în ei.
Să te străduiești să îi
mulțumești pe ceilalți este un sacrificiu prea mare care te va conduce pe căile
anxietății și ale stresului.
Fii ceea ce ești, nu te
subestima ! Spune-ți că tot ceea ce trebuie să faci este să fii tu însuți !
Dacă vezi viața trecând și
te regăsești zi de zi scufundat în aceeași rutină, treptat vei deveni apatic,
gri, lipsit de dorință și culoare.
A ne iubi pe noi înșine
înseamnă, de asemenea, că este responsabilitatea noastră să preluăm frâiele
vieții pentru a nu o lăsa să treacă ca și cum nu ar conta. Nu-ți pierde timpul
rămânând blocat în locuri, în situații sau lângă oameni care nu mai servesc
binelui tău.
Asumă-ți riscuri ! Vei
reuși orice îți propui dacă începi să iei decizii și să ieși din rutină.
Cu toții avem o activitate
care ne place, un hobby. Găsește-ți timp pentru tine și plăcerile tale. Ascultă
muzică, dansează, fă sport, bucură-te de natură, practică acel hobby care îți
aduce plăcere.
Renunță la victimizare !
Pentru a ne iubi pe noi
înșine, renunțarea la a ne plânge este esențială ! Uneori suntem copleșiți de
durere, blocați în suferință și simțim că nu putem merge mai departe. Faptul că
nu renunțăm la tiparul de victimă, ne blochează acțiunile și ne ține în
suferință. Trebuie să învățăm să apreciem că fiecare experiență pe care o trăim
nu este întâmplătoare și să reușim să culegem informațiile pe care ni le aduce,
să învățăm din tot ceea ce trăim, fiind astfel pozitivi. Doar așa suferința se
va transforma în putere și vom putea merge mai departe.
Conștientizați faptul că
vă victimizați, că vă plângeți de probleme și suferințe și asta nu v-a adus
niciodată rezolvare.
Primiți cu bucurie tot ce
vă oferă viața Și în loc să vă plângeți, aveți o atitudine de acceptare și
optimism.
Deschideți-vă mintea și
eliberați-va !
De multe ori ne găsim
trăind într-o bulă, din care nu putem ieși. Această bulă ne protejează, dar în
același timp ne limitează și ne împiedică să trăim noi experiențe. Uneori
simțim că totul ne împiedică să ne conectăm cu oameni noi și să descoperim
lucruri care ne pasionează.
Oamenii închiși la minte
sunt blocați pe un fel de coridor, de fundătură. Fie că merg înainte sau înapoi,
există un punct din care nu mai pot merge mai departe. Ei nu știu că aceste
coridoare sunt creațiile minții lor. Ei fac atașamente de care nu se eliberează
și sunt blocați în a mai experimenta lucruri noi.
Uneori trăim într-o bulă
pentru că Suntem blocați în temeri. Frica de a le înfrunta ne determină să ne
închidem înăuntru.
Pentru a reuși trebuie să
învățăm să înfruntăm și să mergem mai departe. Trebuie să ne învingem temerile.
Fericirea ta depinde de o
singură persoană și acea persoană ești tu !
Pentru a avea relații
sănătoase cu ceilalți trebuie să te concentrezi mai întâi asupra ta și să
creezi o relație sănătoasă cu tine însuți. Abia atunci vei reuși să-i iubești
pe ceilalți și să primești iubire cu adevărat."
La Source #SufletulMagie Calea Catre
Tine - Sufletul Magie
“Puterea unei persoane Trezite
Oamenii treziți sunt indomabili
[nesupuși], intuitivi și posedă seninătatea și încrederea celor care au învățat
să vadă viața cu ochii sufletului.
Sunt oameni care au trecut prin situații
dificile, au văzut vise care nu s-au împlinit, au fost nevoiți să își ia rămas
bun de la cei dragi și au văzut cum viața le-a pus la încercare orice încredere
în ei înșiși și în credința în bine. Chiar și așa, au vindecat fiecare rană cu
înțelepciunea celor care au acceptat durerea ca pe un sfătuitor înțelept și au
ales să păstreze învățăturile ei în locul unui cumul de dureri și dezamăgiri.
De aceea, au o anumită strălucire în
ochi, o prezență plină de lumină și carismă și o aură de confort care nu trece
neobservată.
Sunt oameni care nu se iau după marele
colectiv, nu se tem să pară ridicoli pentru că cred în invizibil și au grijă de
energia, mintea, sufletul și inima lor ca de un templu care trebuie îngrijit.
O persoană trezită a învățat să se
onoreze pe sine, iubește ceea ce este, este mândră de calea sa, nu mai dă
putere criticii sau judecății și nici nu-și pierde timpul judecându-i pe alții.
Ea știe că toți ne aflăm între inconștiență și trezire și că acest proces este
ceva sacru și individual.
Fiecare are propriul său timp și
propriile "treziri". Evrika
Din acest motiv, persoana trezită
mulțumește pentru tot și pentru toți cei care au trecut prin călătoria sa: cei
care au iubit-o și cei care au trezit-o. Pentru că este inevitabil.
Nimeni nu poate trăi la nesfârșit în
dependență, nesiguranță sau amorțeală de sine. Uneori, viața ne va zgudui
pentru a ne trezi la puterea noastră, la infinitul care locuiește în noi.
Aceasta este ceea ce aduce siguranța
persoanei trezite. Nu siguranța care subestimează prudența, ci siguranța celui
care se simte bine fiind ceea ce este și care și-a făcut din sine un loc de
pace în care să trăiască.
O persoană trezită ajută la trezirea
lumii.” Sursa: Gonçalves & Alina Nisba
„În lumea în care trăim acum, în care
creștem ca nivel de Conștiință și ne îndreptăm către 5D, marketingul practicat
este încă unul 3D. Marketingul acestei lumi este bazat pe un gen de hipnoză
care presupune să ți se dea cât mai multe opțiuni posibile, ca să ți se confere
un sentiment iluzoriu de putere: „Am atâtea opțiuni din care pot alege! Eu aleg
pe care o prefer! Pot să aleg toate accesoriile/ aplicațiile pe care mi le
doresc, ca să obțin în final produsul pe care îl vreau eu! Am putere!”.
În această lume tu ești „inundat” cu un
număr foarte mare de opțiuni în cât mai multe domenii - atât de multe, încât
nici nu ai timp să faci o selecție între toate acele opțiuni. În plus, când
sunt nenumărate variante din care poți alege, indiferent ce variantă alegi, ai
mereu o îndoială, pentru că te temi că n-ai făcut alegerea „cea mai bună”, că
poate erau alte variante mai bune decât cea pe care ai ales-o tu. Nu știi sigur
dacă erau altele mai bune, dar nici nu știi sigur că nu erau.
Ați experimentat vreodată acea stare în
care ești perfect aliniat cu propria rezonanță, încât înainte de a ți se
prezenta opțiunile într-o situație, tu deja știi ce alegi?
Spre exemplu, deschizi meniul la
restaurant și deja știi ce vei comanda, nici nu ai nevoie să te uiți la toate
variantele pe care le ai la dispoziție. Și poate mintea ta are o abordare
„logică”, de genul: „Stai puțin, nu te grăbi să decizi! Stai să citim meniul,
să vedem ce alte variante avem... Poate găsești ceva mai bun!”. Și îți asculți
mintea, parcurgi meniul de la un capăt la altul și apoi te întorci la varianta
pe care ai fi ales-o din prima, pentru că pentru tine este clar că aceea este
preferata ta.
Când permiți să fii ghidat, când curgi
cu fluxul Vieții, pur și simplu ȘTII ce să alegi, n-ai nevoie să inventariezi/
analizezi toate variantele posibile.
Dar de multe ori noi, oamenii, nu avem
încredere în ghidarea pe care o primim și avem nevoie să verificăm nenumărate
variante, să le analizăm, să le comparăm, ca să ne asigurăm că facem „alegerea
cea mai bună”.
Când ai de ales între 10 variante și
alegi una, egoul tău are sentimentul că a pierdut ceva, se întreabă dacă nu
cumva te-ai păcălit, dacă nu exista o variantă mai bună. Și când facem asta
ratăm șansa de a ne permite să curgem cu fluxul și a ne face alegerile cu
usurință și grație, în baza ghidării pe care o primim.
Când îți permiți să curgi cu fluxul pur
și simplu ȘTII care este cea mai potrivită alegere pentru tine în acel moment.
Când îți permiți să curgi cu fluxul nu ai mai multe opțiuni, ai una singură:
cea pe care ești ghidat să o alegi.
Mulți oameni cred că nu își aud
intuiția; de fapt, o aud, dar nu o bagă în seamă, fiindcă mintea lor le spune
că trebuie să aibă mai multe variante din care să o aleagă pe „cea mai bună”.
Mintea lor le spune că trebuie să adune mai multe date/ informații, să aibă la
dispoziție mai multe variante pe care să le compare și astfel să găsească
varianta „cea mai bună”.
Dar lucrurile nu merg așa.
Când îți permiți să curgi cu fluxul nu
ai mai multe opțiuni. Există o unică opțiune.” (Matt Kahn) Traducere Mihaela
Dan
„Atunci când oamenii care nu se iubesc
pe sine întâlnesc un om care se iubește pe sine, îl consideră pe acesta din
urmă arogant. Și asta se întâmplă pentru că oamenii care sunt nesiguri sunt
intimidați singuranța omului care se iubește pe sine și de aceea numesc această
siguranță „aroganță”. Nu e aroganță.
Iubirea de sine se manifestă, printre
altele, prin aceea că nu te însoțești cu oricine. Dacă tu îți cunoști și îi
onorezi valoarea, nu mergi în locuri care sunt mult sub nivelul tău, nu te
însoțești cu oameni care sunt mult sub nivelul tău, nu te îmbraci într-un mod
care nu te onorează, nu vorbești într-un mod care nu te onorează.
Dacă tu ieși pe stradă mai mult
dezbrăcată decât îmbrăcată, dacă îți arăți toate cele, nu am nevoie să discut
cu tine ca să știu care este nivelul stimei tale de sine, al respectului față
de sine, al iubirii de sine – felul în care arăți vorbește despre nivelul tău
de conștiință mai puternic decât ar vorbi cuvintele tale.” (Myles Munroe)
Traducerea Mihaela Dan
„Atunci când oamenii care nu se iubesc
pe sine întâlnesc un om care se iubește pe sine, îl consideră pe acesta din
urmă arogant. Și asta se întâmplă pentru că oamenii care sunt nesiguri sunt
intimidați singuranța omului care se iubește pe sine și de aceea numesc această
siguranță „aroganță”. Nu e aroganță.
Iubirea de sine se manifestă, printre
altele, prin aceea că nu te însoțești cu oricine. Dacă tu îți cunoști și îi
onorezi valoarea, nu mergi în locuri care sunt mult sub nivelul tău, nu te
însoțești cu oameni care sunt mult sub nivelul tău, nu te îmbraci într-un mod
care nu te onorează, nu vorbești într-un mod care nu te onorează.
Dacă tu ieși pe stradă mai mult
dezbrăcată decât îmbrăcată, dacă îți arăți toate cele, nu am nevoie să discut
cu tine ca să știu care este nivelul stimei tale de sine, al respectului față
de sine, al iubirii de sine – felul în care arăți vorbește despre nivelul tău
de conștiință mai puternic decât ar vorbi cuvintele tale.” (Myles Munroe)
Traducerea Mihaela Dan
„Iubirea de sine este un concept relativ
nou şi foarte greşit înţeles, în ciuda faptului că este cea mai evidentă idee
din porunca lui Iisus „Iubeşte-ţi aproapele cum te iubeşti pe tine însuţi”.
Desigur că iubirea de sine poate ridica
unele probleme: în stadiile iniţiale, ea se poate manifesta în forma unei prea
mari îngăduinţe faţă de sine şi de narcisism. Dar, de fapt, aceste episoade pot
fi benefice, pentru că ele ne provoacă să stabilim limite personale acolo unde
s-ar putea să nu le mai fi stabilit niciodată până atunci.
În manifestarea sa cea mai frumoasă,
iubirea de sine este capacitatea de a ne purta de grijă, de a face alegeri care
ne fac să ne simţim bine şi ne întăresc vitalitatea.
Pentru unii dintre noi, aceasta ar putea
însemna susţinerea unui program stabil de exerciţii, în timp ce pentru alţii ar
putea însemna să mai plece din când în când în vacanţă. Alţii au nevoie regulat
de atingerea vindecătoare a unui masaj terapeutic, de un tratament facial lunar
sau de ceva pe plan social. Unii dintre voi poate veţi avea nevoie de compania
unui grup cu totul nou - de exemplu, oameni dedicaţi protecției mediului
înconjurător, utilizării hranei organice sau susţinerii unei practici
spirituale. Sau s-ar putea să descoperiţi că aveţi nevoie de libertatea de a
trăi singuri, pentru a reuşi să vă cunoaşteţi mai bine pe voi înșivă, departe
de presiunile sociale obişnuite.
În unele cazuri s-ar putea să vă
exprimaţi iubirea de sine printr-un legământ: acela că nu-i veţi mai permite
niciodată abuzului să intre în viaţa voastră.
Indiferent ce nevoi personale ies la
suprafaţă, pe măsură ce învăţaţi să vă cunoaşteţi şi să vă iubiţi pe voi
înșivă, important este să vă oferiţi dreptul la alegere, la exprimare de sine
şi la respect față de sine. Astfel veţi descoperi că numai atunci când poţi să
te iubeşti pe tine însuţi, poţi să-l iubeşti pe altul. (Caroline Myss, „De ce
nu ne vindecăm și cum putem să o facem?”) Traducerea Mihaela Dan”
“Atunci când nu mai accepți să se
abuzeze de tine, oamenii te vor acuza că te-ai schimbat.
Că nu mai ești așa mișto cum erai. Sau
că poate nici măcar nu ai fost așa om fain cum au crezut ei la început. Adică
atunci când răspundeai mereu afirmativ la toate cerințele și dorințele lor.
Tu nu ai voie să nu ai timp, să nu mai
poți, să ai viața ta, să ai probleme de care ei nu au habar, să fii bolnav, să
ai nevoie de puțină intimitate și de liniște.
Trebuie să fii mereu prezent, săritor,
înțelegător, inepuizabil și deschis.
Și musai trebuie să fii mereu fericit.
Dacă ești nefericit nu te mai vor.
Cine și-ar dori prezența unui om trist?
“ Sursa: Irina Binder
Oamenii din jur pot vedea
în noi doar prin ceea ce este deja în ei înşişi. Dar, asta nu ne scuteşte de la
bunătate, compasiune sau acceptare. Sunt persoane care niciodată nu ne vor
putea pricepe, iubi sau înțelege, pentru că nu există în ei emoţia care să facă
loc unei conexiuni autentice. Asta nu înseamnă că noi renunţăm la cine suntem
sau la valorile personale, doar pentru că cineva, din afara noastră, nu le
poate accesa.
Suntem păstrătorii
propriului suflet în care locuim toată viața, şi oricine ar veni, la fel de
bine poate pleca, însă noi rămânem mereu cu noi.
De aceea, să nu ne
justificăm vreodată lipsa de cunoaştere a propriului suflet, prin faptul că
pentru unii nu înseamnă nimic, nu există sau este pur şi simplu neinteresant.
Noi trebuie să ne
înţelegem, acceptăm şi cunoaştem. Dacă nu afli cine eşti, vei trăi mereu cu un
necunoscut pe care o să îl cerţi şi care te va judeca neîncetat. Dacă te-ai
descoperit, pe tine, aşa cum eşti tu, prin toate relaţiile, stările, trăirile
tale ai deja un punct de referinţă important pentru cei din jur. Ai o
"adresă" stabilă. Oricine vine în viața ta, pentru că tu ți-ai
identificat sufletul, poate vedea clar, dacă rămâne sau nu. Dar mai ales tu,
pentru că ştii unde locuieşti, înţelegi exact cine şi în ce context poate să
facă parte din viaṭa ta.
Cine nu te
înţelege, nu te vrea, nu te vede, nu primeşte loc în viața ta, nu pentru că eşti
ranchiunos sau răzbunător, ci pentru că eşti înţelept. Dar, mai ales, pentru că
toate locurile din viaţa ta sunt ocupate de oameni care vor să fie acolo. De
unde ştii asta? Pentru că tu eşti prima persoană care este prezentă în viața
ta, şi toate alegerile îți aparţin şi te reprezintă. (Ana Maria Ducuță)
"Cele mai multe femei au fost programate la modul subtil, fiind
învățate că trebuie să se pună pe ultimul loc în ordinea priorităților, așa cum
a fost ea stabilită de societatea patriarhală... Ele au acceptat tacit că nevoile
lor - indiferent dacă era vorba de nevoi fizice, emoționale, mentale sau
spirituale - erau cele mai puțin importante în familie și în ierarhia socială.
Cele mai multe dintre noi s-au conformat în tăcere.
Cele mai multe dintre noi au crezut că e “de datoria noastră”, a femeilor,
să ne punem pe ultimul loc.
Cele mai multe dintre noi au jucat rolul martirului și s-au sacrificat
pentru alții.
Cele mai multe dintre noi nu au pus niciodată la îndoială această stare de
fapt.
Nenumărate femei cu inimile rănite au jucat acest rol de martir toată viața
lor, de milenii. Noi am încercat să-i facem fericiți pe toți cei din jurul
nostru. Am considerat că este responsabilitatea noastră să le facem pe plac
altora, renunțând la propriul nostru adevăr, la nevoile și dorințele proprii,
din dorința de “a fi bine”, într-o încercare de “a trăi în bună înțelegere”.
De-a lungul timpului, noi, femeile, am încercat să fim fericite făcându-i
pe toți ceilalți fericiți. Dacă ceilalți erau fericiți, simțeam că ne-am jucat
perfect rolul și că astfel, puteam să ne considerăm și noi fericite.
Pentru o vreme am fost mulțumite că persoanele dragi au nevoie de noi. Am
crezut că dacă au nevoie de noi o să ne simțim apreciate, acceptate și iubite.
Tot ce ne doream era o validare a valorii noastre, venită din partea celor ale
căror nevoi le-am pus mai presus de nevoile noastre.
Dar a fost un preț uriaș de plătit, pentru că simțeam un gol interior, o
amorțeală întunecată... O amorțeală pe care nici măcar nu puteam să o
identificăm, pentru că ea a fost mereu acolo, distrugându-ne pe tăcute
respectul de sine, demolându-ne puțin câte puțin puterea personală,
închizându-ne încetul cu încetul inimile.
Noi am încercat cu îndârjire să umplem acest gol interior care apăruse ca
urmare a faptului că ne-am neglijat nevoile și dorințele proprii, că ne-am
negat/ ignorat propriul adevăr și că am acceptat să trăim zi de zi în acest
fel. Am încercat să umplem acest gol interior preocupându-ne și mai mult de binele
celorlați, concentrându-ne și mai mult pe nevoile și dorințele lor, în speranța
că fărâmele de iubire primite din partea acestora ne vor fi de ajuns și în
sfârșit, ne vom simți și noi împlinite, fie și pentru o perioadă scurtă de
timp.
Noi n-am înțeles, nu ne-am dat seama că, de fapt, acest gol era provocat de
lipsa de IUBIRE. Noi am dat mereu de la noi - am dat atât de mult, încât
rezervoarele noastre s-au golit.
Aceasta e durerea ascunsă din istoria Femininului, care a fost gravată în
paginile timpului, în societatea patriarhală a Pământului.
Vremurile se schimbă acum. Femeia și-a recuperat și asumat puterea
personală. Ea s-a ridicat în toată gloria ei și în cele din urmă, a înțeles că
golul pe care îl simte în interiorul ei nu poate fi umplut decât din interior.
Ea nu mai pune nevoile altora deasupra nevoilor proprii. Ea își rostește
adevărul cu grație. Își urmeaza calea sigură pe ea, acceptând doar ceea ce
rezonează cu ea și ce o onorează.
Și în acest fel, Femeia nu se schimbă doar ea însăși - ea schimbă lumea.
Nu-și mai dorește ca ceilalți să aibă nevoie de ea, ca să se simtă validată; a
plătit un preț prea mare atunci când își baza fericirea proprie pe fericirea
altora, așa că în cele din urmă, a decis să se pună pe ea însăși pe primul loc
în ordinea priorităților sale."
Sursa: Karen Star
For The Chosen. Twinii lumii. Cei 144000 de Lei ai Lui Dumnezeu. Devenirea lor Christica. Explica Excelent ce este awareness. Este si purificarea. Atasamentele de celalalt, de sindromul toxic de salvator mesia al ex karmic person, atasamemtele de altii, de imagine, de business, de success, de finante, de trup, de sex, de mentalul constient, superioritati gratuite fata de altii, adictii, hrana toxica, lichide toxice, alcool, whisky, cafeaua inclusiv, zaharul, so on.
Cu totii am fost pe acolo partial sau total pierduti, programati, traumatizati in numbing pr0cess. Cu totii putem alege purificarea de atasamente, de ganduri negre, toxice, devalorizante, low self worth, incapacitatea de a iubi pur si reintoarcerea catre Dumnezeu, cu adevarat. Nicidecum din gura’doamne ajuta ala babesc’ si nicidecum din conceptul mintii constiente. Dumnezeu este bunatatea si iubirea, este kindness, este sa te stii, sa te vindeci si educi, este si granita sanatoasa si a spune ‘nu’ atunci cand trebuie spus din self respect. Self respect inseamna sa articulezi prin cuvinte aka comunicare clara si precisa ceea ce te deranjeaza la o situatie sau persoana, oricat de dificil pare si oricat disconfort presupune.
Acela este self love. Un ‘egoism’ sanatos, adica tu prima, tu primul, apoi restul. Daca tu esti bine cu tine, in legatura cu Dumnezeul Sursa Suprema(este o experienta pe care o simti) si cu Dumnezeul din tine(Sufletul tau, I Am) , daca esti iubirea poti iubi, poti face binele, poti comunica, poti ierta, poti elibera total trecutul, poti accepta trecutul , invata lectiile de acolo( a le repeta deloc), a le transforma in INTELEPCIUNE.
Simplu. Aceea este
devenirea in lumina. Reintorcerea la Dragoste presupune prima data eliberarea
de ego aka perfectionismul ala si controlul, Ele vin din frica, being less
worthy, comparatia cu altii, traumele abandonului, so on, ele sunt deloc de la
Dumnezeu, ca orice frica, tristete si alte emotii low vibe. Dragostea ne
salveaza mereu si iertarea. Iertarea de sine si a iubi din nou si din nou,
reintorcerea la inocenta din noi, la copilul pur din noi, din spatiul lumina al
inimii. De acolo, iubim din nou.” (Carmen Meera)
De fiecare dată când faci sex cu cineva;
programarea lor sexuală se împletește cu ADN-ul tău.
Cu cât faci sex mai mult cu ei, cu atât programarea
intră mai adânc în subconștientul tău
Și datorită faptului că atragem ceea ce
suntem, vei continua să atragi aceeași persoană într-un corp diferit cu care ai
făcut sex anterior
În timp ce mintea ta conștientă poate
dorește ceva total diferit, tu vei continua să atragi ceea ce vrei să atragi
Până când nu îndepărtezi complet
trecutul din sistemul tău energetic; oricine te găsește profund atras de voință
are aceeași energie ca fostul tău
Chiar dacă aspectul și tratamentul
inițial sunt diferite; mai devreme sau mai târziu le vei vedea adevărata față
odată ce timpul le dezvăluie
Atunci vei începe să crezi că „Toți
bărbații/Femeile sunt la fel, așa că de ce să te mai chinui ”
Oamenii conduși demonice formează
relații cu alte ființe cu reguli demonice
Chiar dacă tu crezi că ești un înger,
programarea ta este încă încurcată cu programarea demonică toxică cu vibratorii
joase, așa că asta vei continua să atragi
Celibatul nu elimină și nu schimbă
programarea; pur și simplu te oprește să faci sex cu fostul în corpuri diferite
iar și iar
Poți atrage o energie interioară
diferită de la alta doar dacă tu însuți ai o energie interioară diferită
Celibatul deși este grozav pentru tine
să ai o ușurare temporară, timp și spațiu pentru a reflecta asupra daunelor și
tiparelor relațiilor tale sexuale anterioare, este încă pasiv
Trebuie să faci munca activă din umbră
pentru a îndepărta și apoi să schimbi programarea sexuală exact la iubitul pe
care ai vrea să-l atragi
Astfel trebuie să devii mai întâi ceea
ce cauți să manifești
Acest lucru poate fi realizat doar prin
alchimie sexuală la care foarte puțini oameni au avut privilegii să aibă acces
Poți folosi apoi energia sexului pentru
a-ți recabla întregul subconștient și astfel frecvența ta va vibra de fapt la
frecvența Iubitului tău Divin
Celibatul este primul pas pentru a opri
programarea toxică a foștilor iubiți să continue să se adâncească în tine
Totuși, următorul pas este alchimia
sexuală pentru a învăța să îți îndepărtezi și să îți reprogramezi energia
sexuală
Pentru majoritatea programarea toxică
este atât de adânc înrădăcinat în ADN-ul lor încât va fi nevoie de muncă masivă
înainte ca în cele din urmă să-și atragă iubitul divin
Și cei mai mulți nici măcar nu vor merge
spre munca necesară, crezând că „Sexul este doar sex”
Astfel, cu cât începi mai repede munca,
cu atât mai repede poți avea în sfârșit Relația Divină de lungă durată pe care
ți-o dorești cu adevărat
Dacă nu, îți vei dori mereu și vei spera
la Iubitul tău Divin, rămânând infinit singur în timp ce te lauzi cu celibatul
tău în fața altora. ( Davonty)
Unul dintre lucrurile pe care probabil
că le experimentați în ultima perioadă este acela că deveniți din ce în ce mai
mult o ființă energetică; asta înseamnă că simțiți din ce în ce mai mult/
intens.
Când funcționezi ca o ființă energetică
realitatea ta este una bazată pe A SIMȚI, nu pe a gândi/ analiza.
Noi trăim într-o lume fizică, dar de
fapt, tot ce vedem în jur este energie care are diverse niveluri de vibrație.
În prezent corpul vostru fizic conține mai
multă Lumină decât în trecut. Asta înseamnă că ați crescut ca nivel de
vibrație, iar consecința este că începeți să simțiți mai mult/ intens, pentru
că experimentați lumea fizică la nivel energetic.
Spre exemplu, dacă cineva spune ceva sau
face ceva, voi simțiți că acele cuvinte/ gesturi nu sunt sincere, percepeți
energetic acest lucru. Probabil că deja ați constatat că în ultimii ani/
ultimele luni ați început să simțiți din ce în ce mai clar când cineva vă
minte.
Spre exemplu, dacă cineva vă îmbrățișează,
dar nu a făcut-o la modul sincer, veți simți energetic: „De fapt, omul ăsta nu
vrea să mă îmbrățișeze”. Dacă cineva vă îmbrățișează la modul sincer o să
simțiți: „O, acest om mă îmbrățișează din toată inima!”.
La fel se întâmplă și când este vorba despre
cuvinte. Dacă cineva îți spune „Te iubesc”, dar nu te iubește, simți energetic
că nu este sincer. De asemenea, când cineva îți spune „te iubesc” și chiar te
iubește, o să simți clar că este sincer.
Când începem să funcționăm ca ființe
energetice depășim iluziile lumii fizice, percepem energetic informații clare/
corecte, dincolo de cele pe care le percepeam cu cele cinci simțuri
„obișnuite”. Nu mai putem fi mințiți, fiindcă simțim energia cuvintelor/
gesturilor celoralți și știm dacă ei sunt sinceri sau nu. (Lorie Ladd) Traducerea
Mihaela Dan
Ca să funcționezi ca ființă energetică
este necesar să înveți să ai încredere în ceea ce simți, în rezonanța ta, în
intuiția ta. Este necesar să te lași ghidat de rezonanța ta, fiindcă ea te va
ajuta să faci alegeri benefice pentru tine în această lume care pare a fi una
fizică, dar care este energetică.
Așa începem să vedem dincolo de
aparențe, să simțim că nu rezonăm cu ceea ce ne spun alți oameni, cu ceea ce
alții ne prezintă drept „adevăr”. Așa începem să simțim: „Ceva este în neregulă
cu chestia asta, chiar dacă la televizor ni se spune că asta se întâmplă și ni
se arată și imagini care susțin ceea spun ei. Oamenii ăștia îmi cer să am
încredere în ei, mă asigură că îmi spun adevărul, susțin că ceea ce mă îndeamnă
să fac este spre binele meu, dar eu simt că nu este chiar așa”.
Dacă analizezi rațional informațiile
care îți sunt prezentate drept „adevăruri oficiale”, cu statisticile și
imaginile aferente, ai putea crede că ceea ce susțin acei oameni are sens, dar
când îți permiți să simți energia informațiilor respective, ce simți? Poate
simți „Asta este minciună, manipulare”.
Pe măsură ce deveniți mai mult ființe
energetice, voi începeți să „analizați” tot mai mult informațiile/ situațiile
la nivel energetic, nu la nivelul minții; voi deveniți tot mai capabili să
vedeți dincolo de aparențe, pentru că percepeți energiile acelor oameni/
informații/ locuri/ situații și nu mai puteți fi păcăliți. Energia nu minte,
rezonanța voastră nu minte. Și nu vă mai lăsați înșelați de cuvinte frumoase,
de asigurările unora sau altora, de gesturi care par frumoase, de imagini care
vă sunt prezentate și care par să indice că lucrurile stau într-un anumit fel,
etc, pentru că simțiți că acestea sunt false; nu mai puteți fi manipulați.
Această capacitate de a percepe
energetic ce este adevărat și ce este minciună aduce după sine și niște
provocări: voi veți discerne ce este adevărat și ce este minciună în viața
voastră și tot ce este minciună se va destrăma. Și pentru că noi ne-am clădit
viața pe minciuni, viața voastră va fi dată peste cap. Iar la nivel colectiv,
lumea, care a fost clădită pe minciuni și a funcționat în minciună, se
prăbușește.
De aceea, acum, mai mult ca oricând,
este important să aveți încredere doar în voi înșivă, în ceea ce vă indică
rezonanța voastră, nu în ceea ce vă spun alții, indiferent cine sunt aceia.
Verificați toate informațiile pe care le primiți prin prisma rezonanței
voastre: „Simt că acest lucru este adevărat?”.
Nimeni altcineva nu poate să vă spună ce
simțiți voi, ce vă indică rezonanța voastră. (Lorie Ladd) Traducerea Mihaela
Dan
Când devii o ființă energetică și începi
să simți energia oamenilor, lucrurile devin foarte interesante, pentru că, spre
exemplu, simți tot mai clar că nu (mai) rezonezi cu anumiți oameni, deși
aceștia sunt amabili cu tine și îți vorbesc frumos.
„Simt că nu rezonez cu omul ăsta, simt
că nu-l vreau în preajma mea, dar nu-mi dau seama de ce. Nu mi-a greșit cu
nimic, se comportă frumos cu mine, nu am ce să-i reproșez, dar simt foarte clar
că nu rezonez cu el”. Și poate chiar te simți vinovat că simți asta, fiindcă
n-ai argumente „logice” pentru ceea ce simți.
La nivelul lumii fizice, totul indică
faptul că acel om este foarte amabil cu tine, face gesturi frumoase, poate
chiar îți face cadouri, etc, deci n-ai avea niciun motiv să te îndepărtezi de
el, dar la nivel energetic simți că acel om nu (mai) este potrivit/ benefic
pentru tine. Rezonanța ta îți spune să te îndepărtezi de el.
Ascultă-ți rezonanța, chiar dacă mintea
ta consideră că nu există niciun motiv logic/ întemeiat pentru a te îndepărta
de el! Ascultă-ți rezonanța, chiar dacă acel om o să-ți reproșeze faptul că te
îndepărtezi de el și o să-ți ceară explicații pe care tu nu poți să i le dai,
fiindcă el nu înțelege dacă îi spui „Simt că nu mai rezonez cu tine”.
Totul ține de a avea deplină încredere
în tine însuți, în ceea ce simți, în ceea ce îți indică rezonanța, chiar dacă
aceste indicații „nu au sens” pentru mintea ta. Numai așa poți funcționa ca
ființă energetică într-o lume fizică. Și pe măsură ce evoluezi ca nivel de
Conștiință, vei simți mai mult și mai mult și mai mult și îți vei folosi
rezonanța ca instrument care te ajută să înțelegi mai bine această lume fizică
și să spargi barierele lumii fizice, să te eliberezi de programarea la care ai
fost supus, să funcționezi în afara tiparelor/ regulilor lumii fizice. (Lorie
Ladd) Traducerea Mihaela Dan
“In viata, oamenii fie au succes, fie
isi gasesc scuze.
Sunt atat de incantata sa cunosc oameni
care au pornit la drum in viata fara sa aiba o soarta favorabila, insa cu
ambitie, gandire pozitiva, munca si multa hotarare, si-au construit o existenta
minunata.
Sunt oameni care nu au avut o plasa de
siguranta sub ei, oamenii care au fost loviti in fel si chip cand nu se puteau
apara, dar cu toate acestea, au razbit si au devenit invingatori.
Mai sunt si alti oameni, care se plang
si se victimizeaza, care isi gasesc scuze, cauta vinovati pentru nefericirea
lor, insa nu misca un deget ca sa-si schimbe situatia. Soarta le este
nefavorabila, nu au noroc, e greu, nu se poate, statul e de vina, societatea si
parintii i-au distrus, s.a.m.d. Ei sunt invinsii. Si nu pentru ca nu ar putea,
in mod real, sa faca ceva, ci pentru ca isi justifica lenea, comoditatea,
nepasarea fata de propria lor viata, gasindu-si scuze si explicatii pentru
"de ce nu pot".
Se uita la cei care au succes si gasesc
diferite explicatii pentru realizarile lor. Pline de rautate, invidie si ura.
In loc sa ii admire si sa ii urmeze, se straduiesc din greu sa ii discrediteze.
Sa ne fie clar - atata timp cand nu ai o
dizabilitate psihica sau fizica (dar chiar si atunci), cat timp esti un om
"normal", nu ai nicio scuza sa nu reusesti in viata. Si tu poti sa
gandesti, sa muncesti si sa obtii orice visezi. Si tu poti sa fii un
invingator, dar pentru asta trebuie sa renunti la scuze si justificari.
Tu ce scuza iti gasesti ca sa traiesti
mult sub potentialul tau innascut? “
Sursa: Ursula Sandner
.jpg)
Noi suntem învățați să „acoperim” lipsa
stimei de sine sănătoase, care vine din interior către exterior, cu o falsă
stimă de sine, care vine din exterior către interior.
Și sunt trei tipuri de falsă stimă de sine:
*una bazată pe PERFORMANȚĂ („valoarea
mea este dată de realizările/ succesele mele exterioare” – asta este
caracteristică în general bărbaților)
*a doua este cea bazată pe VALIDAREA
OBȚINUTĂ DIN EXTERIOR („am valoare pentru că tu crezi/ spui că am valoare” –
asta este caracteristică în general femeilor)
*a treia este cea bazată pe CEEA CE AI
(„Am valoare pentru că am bani/ o casă mare/ o mașină de lux/ un corp frumos/ o
soție frumoasă/ un copil la Harvard, etc).
Dacă mâine toți oamenii ar avea o stimă
de sine sănătoasă, bazată pe cine sunt ei ca ființă, pe inima lor, întreaga
economie ar intra în colaps, iar publicitatea care ne inundă pe toate canalele
ar dispărea, fiindcă nu ar mai avea niciun efect. (Terry Real) Traducerea
Mihaela Dan
Cineva m-a întrebat: ce părere aveți
despre iubirea necondiționată?
Și acesta a fost răspunsul meu.
Una dintre cele mai distructive credințe
colective pe care le avem este că iubirea necondiționată înseamnă acceptarea
necondiționată a oricărui comportament. Nu e adevărat. Iubirea necondiționată
înseamnă: te iubesc *și* mă iubesc pe mine. Mă voi proteja singur. Te pot iubi
de departe dacă asta înseamnă să mă mențin în siguranță și sănătos emoțional.
Pot să-i dau drumul dacă am nevoie. Îmi pot alege liniștea și sănătatea
mintală. Și sănătatea mea fizică.
Iubirea necondiționată este o stare de a
cunoaște o persoană nu este condiționarea sau tiparele sale. În timp ce știu că
alegerile lor vii sunt pentru ei să trăiască cu ele. Dragostea necondiționată
crede în capacitatea fiecăruia de a face munca, de a-și asuma responsabilitatea
și de a deveni persoana care au fost cu adevărat răi. (Carmen Meera)
“Când știi cine ești, alți oameni pot intra
și ieși din viața ta fără ca să -ți zguduie lumea, deoarece baza ta este solidă
și de nezdruncinat , pentru că te ai pe tine însuți .
Când știi cine ești, opiniile și
judecățile altora contează mult mai puțin, și oamenii pot spune cuvinte de
critică sau răutății despre tine, fără ca asta să afecteze ceea ce ești și ce
simți.
Când știi cine ești, alți oameni te pot
respinge sau abandona fără să-ți schimbe identitatea, pentru că știi că
destinul tău nu este legat de cei care au ales să te părăsească și te simți
întreg și complet pe interior.
Când știi cine ești, apreciezi asta și
nu-ți pui fericirea și simțul valorii de sine În mâinile altei persoane. Nici
nu îi faci pe alții responsabili de ceea ce trăiești, așteptând din partea lor
salvare, stând închis ca într-o temniță, dependent fiind de cheia lor.
A te elibera, înseamnă să Îți asumi
întreaga responsabilitate pentru emoțiile, identitatea și bunăstarea ta, fiind
conștient că toate acestea depind doar de tine.
Tu ești cel care alege cum să trăiască
și ce să simtă !
Și când știi cine ești, decât să dedici
atât de mult timp și energie încercând să-i impresionezi pe alții, sau
proiectând asupra lor îndeplinirea propriilor nevoi și dorințe nesatisfăcute,
alegi să-ți prioritizezi propriile nevoi și bunăstarea, făcând din relația cu
tine un scop, pentru că cea mai importantă relație este cea cu tine însuți!!!”
(Thalia Hunter)
"Încetează să te prezinți
persoanelor care nu au niciun interes față de prezența ta!
Știu că instinctele tale îți spun să
faci tot posibilul pentru a fi apreciat de cei din jur, dar înțelege că este un
impuls care îți fură timpul, energia, sănătatea mentală și fizică ...
Lasă să plece oamenii care nu sunt
pregătiți să te însoțească. Dacă ești exclus, insultat, uitat sau ignorat de
oamenii cărora le dedici timpul, nu iți faci o favoare continuând să le oferi
energia și viața ta.
Adevarul este că nu ești pentru toți și
nu toți sunt pentru tine. Cu cât petreci mai mult timp încercând să faci să te
iubească pe cineva care nu te poate iubi, cu atât mai mult timp pierzi,
lipsindu-te de posibilitatea unei conexiuni autentice cu altcineva.
Exista miliarde de oameni pe această
planetă și multi dintre ei te vor întâlni, la nivelul tău de interes și
dedicare.
Cu cât te implici mai mult cu oameni
care te folosesc ca pernă, opțiune de rezervă, terapeut pentru recuperarea lor
emoțională sau pentru alte avantaje, cu atât te îndepărtezi de comuniunea pe
care ți-o dorești.
Poate dacă nu mai apari, nu te vor
căuta, poate dacă încetezi să mai încerci, relația se va termina, poate dacă nu
mai trimiți mesaje telefonul tău va rămâne întunecat săptămâni întregi.
Asta nu înseamnă nicicum că tu ai
stricat relația, înseamnă că singurul lucru care a susținut-o a fost energia pe
care doar tu ai dat-o. Aceasta nu este dragoste, este atașament nesănătos.
Se acordă șanse doar celor care merită!
Cel mai prețios lucru pe care îl ai în
viață este timpul și energia ta, deoarece ambele sunt limitate.
Pentru ce îți dedici timp și energie,
aceea îți va defini existența. Când o să realizezi asta, o să începi să
înțelegi de ce ești atât de nerăbdător să pleci când îți petreci timpul cu
oameni, în activități, locuri sau situații care nu îți priesc.
Vei începe să realizezi că cel mai
important lucru pe care îl poți face pentru tine și pentru toți cei din jurul
tau este să îți protejezi energia mai înverșunat decât orice altceva.
Fă din viața ta un paradis sigur, unde
doar oamenii ′′compatibili′′ au voie.
Nu ești responsabil pentru salvarea
nimănui.
Nu ești responsabil pentru a îi convinge
să se îmbunătățească.
Nu e treaba ta să exiști pentru oameni
și să le dai viața ta!
Încetează să porți discuții dificile cu
oameni care nu vor să se schimbe!
Pentru că dacă te simți rău, dacă te
simți obligat, vei fi rădăcina tuturor problemelor tale din cauza insistenței
tale, temându-te că nu îți vor întoarce favorurile pe care le-ai acordat.
Singura ta obligație este să realizezi
că ești stapânul destinului tău și să accepți dragostea pe care crezi că o
meriți.
Decide ca meriți o prietenie adevărată,
angajament real și iubire completă cu oameni sănătoși și prosperi. Apoi ai să
vezi cât de mult începe să se schimbe totul.'' (Anthony Hopkins)
Există trei
forme de stimă de sine nesănătoasă în societatea noastră patriarhală.
Una este
bazată pe performanță: „Simt că am valoare pentru că am realizat…. / am obținut
un proiect important/ am câștigat mulți bani”, etc. Această formă de stimă de
sine este caracteristică, în general, bărbaților, dar este foarte fragilă,
pentru că valoarea ta depinde cea mai recentă performanță a ta. Și întotdeauna
vor fi alții mai tineri, mai deștepți, mai descurcăreți, mai virili decât tine
care „se încălzesc pe marginea terenului”.
Bărbații
trăiesc într-o lume în care experimentează permanent vârfuri și prăpăstii în
ceea ce privește stima de sine, după cum reușesc sau nu să performeze în
diverse domenii ale vieții lor. Este o stimă de sine foarte volatilă.
Al doilea
tip de stimă de sine este cel bazat pe validarea obținută din partea altora:
„Eu nu simt că am valoare, dar dacă tu crezi că am valoare, asta mă ajută să
cred că am valoare”.
În general,
această formă de stimă de sine este caracteristică femeilor. De asemenea, cei
care muncesc până la epuizare au o astfel de stimă de sine.
A treia
formă de stimă de sine este cea care se bazează pe ce ai: ai un corp frumos, ai
o soție-trofeu, ai o mașină de lux, ai o casă mare, ai bani, etc.
Societatea
în care trăim ne încurajează să folosim suplimente exterioare pentru a acoperi
deficitul interior de stimă de sine.
În lumea
asta sunt foarte puțini oameni care au o stimă de sine sănătoasă, pentru că în
familiile în care am crescut nu am avut de la cine învăța așa ceva. (Terry
Real) Traducerea Mihaela Dan
Societatea noastră patriarhală
recompensează oamenii care se adaptează condițiilor (disfuncționale/ toxice)
existente, nu adulții independenți care denunță situațiile toxice și aleg să
iasă din ele.
În această societate există două lucruri
diferite, masculinitatea și feminitatea, iar intimitatea este considerată o
chestie feminină, ceea ce face ca intimitatea - ca toate calitățile feminine -
să fie devalorizată.
Nouă ne place să vedem cupluri
ținându-se de mână și visăm la o intimitate profundă în relația de cuplu, dar
nu suntem învățați nicăieri abilitățile relaționale de care ai nevoie ca să
ajungi la așa ceva.
În societatea noastră patriarhală cele
mai multe cupluri sunt formate dintr-un bărbat narcisist sau care consideră
că-i este superior partenerei sale și are dreptul să îi dicteze acesteia ce să
facă și o femeie care funcționează în tiparul codependenței și care se supune.
Am de-a face tot timpul cu astfel de cupluri la cabinetul meu.
În 90% din cazuri femeia este cea care,
în timp, ajunge să fie nemulțumită de această dinamică relațională.
Faptul că te simți superior celorlalți
și le impui voința ta nu e neva neplăcut, te simți bine.
Faptul că te simți inferioară și că
suporți fără să crâcnești jignirile/ umilințele/ abuzurile partenerului tău nu
e ceva plăcut, nu te simți deloc bine și te umpli de resentimente. (Terry Real)
Traducerea Mihaela Dan
Vă atrag atenția asupra unui aspect
important, cu privire la femeile care funcționează în tiparul codependenței
aflate în relație cu un bărbat care se crede superior și care se consideră
îndreptățit să-i impună partenerei ce și cum să facă: astfel de femei au o
conexiune cu copilul rănit din interiorul partenerului lor care este mai
profundă decât conexiunea pe care o are partenerul însuși cu propriul copil
interior. Bărbatul respectiv este complet deconectat de copilul său interior.
O astfel de femeie merge pe ideea „Dacă
eu reușesc să iubesc suficient de mult copilul rănit din interiorul
partenerului meu, atunci voi reuși să ajung la inima lui și totul se va
rezolva, el se va schimba” și va încerca iar și iar să facă asta, deși este în
mod constant jignită/ umilită/ abuzată de acel bărbat.
„Dacă o să-l iubesc suficient de mult,
îl voi salva/ vindeca/ repara”, crede ea; dar asta este o iluzie.
Femeile cred că bărbații se tem de
intimitate.
În opinia mea, bărbații nu se tem de
intimitate; ei nici nu știu ce este intimitatea, n-au avut de-a face niciodată
cu ea.
În opinia mea, bărbații se tem să nu
ajungă să fie dominați, pentru că ei au crescut și trăiesc într-o lume în care
ești învățat că ori îi domini tu pe alții, ori ești dominat. Ca atare, dacă ei
renunță la a-și domina partenera, singura alternativă pe care o văd este aceea
că vor ajunge să fie dominați de ea. În viziunea lor nu există alternativa unei
dinamici relaționale în care să fie doi parteneri egali, care au o relație
bazată pe o conexiune emoțională profundă și care se tratează cu iubire,
respect, empatie și compasiune unul pe altul. (Terry Real) Traducerea Mihaela
Dan
De foarte
multe ori am de-a face cu bărbați care ajung la cabinetul meu târâți de soție,
care este profund nemulțumită de relația respectivă.
Și când se
întâlnesc cu mine, mulți dintre acești bărbați gândesc la modul: „De ce ți-aș
da atenție, de ce aș lua în serios ce-mi spui tu?”.
De aceea, eu
încep prin a le da răspunsul la această întrebare, ca să fie lucrurile clare:
„Motivul pentru care este în interesul tău să-mi dai atenție este acela că eu
am ceva ce-ți dorești: am posibilitatea să-ți ofer o soție care să fie mai
mulțumită și mai iubitoare decât este acum, copii mai fericiți, o viață mai
frumoasă și o stare de sănătate mai bună. De asemenea, eu sunt singurul lucru
care stă între tine și ceva ce nu-ți dorești: o relație de cuplu și mai
nefericită sau chiar divorțul”.
Iar apoi
susțin femeia în a lua poziție în fața comportamentelor autoritare,
iresponsabile sau abuzive ale partenerului. Și fac asta de față cu bărbatul,
întrebând-o pe partenera lui lucruri de genul „Ce vei face dacă el nu își
schimbă comportamentul?”, „Ți-ai fixat o perioadă limită în care îi dai șansa
să facă ceva pentru a îmbunătăți situația?”, „Ai un plan de rezervă pentru
cazul în care el nu își schimbă comportamentul?”.
Și pentru
mine este foarte important să le încurajez pe femei în a-și spune adevărul, în
a-și apăra dreptul de a fi tratate cu respect în cadrul relației. Ca atare,
deseori le întreb: „Dacă ești nemulțumită de comportamentul lui, de ce nu te
manifești ca atare, de ce taci și înghiți? Când el te tratează într-un mod
lipsit de respect, de ce singurul lucru pe care i-l spui este «Ce vrei să fac
de mâncare pentru cină?». De ce spui ceva, când simți cu totul altceva?”.
Multe dintre
femeile care vin la mine, nemulțumite de relația lor de cuplu, au soți care le
domină și care nu sunt dispuși să vină la terapie. Și eu le învăț pe clientele
mele o variantă de „intervenție” rapidă care este cam așa: când partenerul său
vine acasă de la serviciu, femeia îi spune direct „Urăsc modul în care te
comporți cu mine, urăsc asta, asta și asta. Am fixat o întâlnire cu
psihoterapetul, la care să mergem vineri, la ora….. Sper să fii prezent la acea
întâlnire. Dacă n-o să fii acolo voi fi și mai nemulțumită și mai furioasă
decât sunt acum, iar acum sunt foarte nemulțumită și furioasă.
Dacă am
epuizat acest subiect, ce vrei să fac de mâncare pentru cină?”.
Iar de
obicei bărbații vin la acea întâlnire.
Totul ține
de cât de hotărâtă este femeia, când îi spune acele lucruri.
Eu le învăț
pe femeile cu care lucrez că este dreptul lor să aibă o relație de cuplu în
care să se simtă iubite, respectate, prețuite, susținute. Și dacă nu te simți
așa, înseamnă că acea relație nu este benefică pentru tine și cu siguranță nu
este benefică pentru copiii tăi. Așa că nu mai accepta mizerii din partea
nimănui, pune piciorul în prag și spune „Destul! Nu mai tolerez așa ceva!”.
Și le mai
spun femeilor: „Nu ezita să oferi un feedback sănătos în relația de cuplu, nu
ezita să ceri ceea ce vrei, doar pentru că te temi de reacția nesănătoasă a
partenerului tău! Dacă lui nu-i convine că îți spui clar părerea, e problema
lui. Iar dacă el are reacții dezechilibrate de fiecare dată când tu îți spui
părerea într-un mod echilibrat, iubitor, cu respect, acesta este un semn clar
că e nevoie să faceți terapie de cuplu”. (Terry Real) Traducerea
Mihaela Dan
Există niște condiții care trebuie
îndeplinite înainte de a începe terapia de cuplu, pentru a începe procesul prin
care însănătoșești acea relație de cuplu.
În primul rând eu verific dacă vreunul
dintre parteneri are o problemă psihiatrică netratată sau o dependență și de
asemenea, dacă există o treia persoană între ei, dacă există un triunghi
amoros. În acest caz, întâi ne ocupăm de acea problemă și abia apoi putem
demara terapia de cuplu.
În al doilea rând, dacă unul dintre
parteneri consideră că nu există niciun motiv pentru ca el să se schimbe și nu
este dispus să colaboreze, nu avem ce să mai discutăm, terapia de cuplu nu-și
are rostul.
În al treilea rând, dacă unul dintre cei
doi nu l-a iubit niciodată pe partenerul său, ci s-a căsătorit cu acesta din
diverse alte motive, îl întreb pe primul: „De ce nu îl eliberezi pe acest om pe
care nu l-ai iubit niciodată și nu îți găsești un partener pe care să-l
iubești?”.
În al patrulea rând, dacă descopăr că
unul dintre parteneri este mult mai evoluat ca nivel de conștiință/ spiritual
decât cel de-a doilea, îl ajut pe cel dintâi să iasă într-un mod civilizat din
acea relație. (Terry Real) Traducerea Mihaela Dan
Nu este
treaba partenerului tău de cuplu să se ocupe de copilul rănit din interiorul
tău și nici să facă față crizelor acestuia. Este treaba ta să te ocupi de
copilul tău interior, să ajungi la o înțelegere cu el și să-l ții sub control,
să nu-i mai permiți să urce la volan și „să-ți conducă mașina”, să nu-i mai
permiți să-ți abuzeze partenerul de cuplu.
Tu ești
singurul care îți poți vindeca traumele interioare, tu ești singurul care se
poate ocupa de copilul rănit din interiorul tău, tu ești singurul care poate
ajunge la o înțelegere cu el. Nimeni altcineva n-o poate face în locul tău.
Și este tot
responsabilitatea ta să te asiguri că în relația de cuplu cea care
interacționează cu partenerul tău este acea parte adultă, responsabilă a ta, nu
copilul rănit din interiorul tău.
Faptul că
partenerul tău de cuplu te susține în această muncă interioară și îl tratează
cu blândețe/ iubire/ compasiune pe copilul rănit din interiorul tău, atunci
când acesta își face apariția, este un bonus și ar fi de dorit să fii
recunoscător pentru asta; însă nu este obligația partenerului să se ocupe de
copilul rănit din interiorul tău și nici să-i suporte crizele. (Terry Real) Traducerea Mihaela Dan
Oamenii care nu au o stimă de sine
sănătoasă își evaluează propria valoare în funcție de niște lucruri exterioare.
Valoarea lor – și implicit, stima lor de sine - depinde de performanțele/ realizările
lor, de opinia altora despre ei sau de ceea ce posedă.
Dacă vorbim despre bărbați, în general,
ei își evaluează propria valoare în funcție de performanțele lor (la nivel
profesional, social, financiar, sexual, etc). Și cum de-a lungul timpului nu au
parte numai de succese/ realizări, stima lor de sine urcă și coboară tot
timpul, în funcție de cea mai recentă performanță (sau cel mai recent eșec).
Să fiu bine înțeles: dacă tu ai învins
într-un meci de tenis un alt jucător, excelent, savurează-ți victoria! La acest
moment ești un jucător de tenis mai bun decât adversarul tău; DIN ACEST PUNCT
DE VEDERE îi ești superior acelui om. Dar nu poți spune că la modul general,
ești superior acelui om, nu ești o ființă umană „superioară” lui.
Și băieții, și bărbații trebuie să
înțeleagă că stima de sine ține de ființa lor, de inima lor, nu de ceva din
exterior. Ei nu au nevoie să-și dovedească valoarea ca ființă prin nu știu ce
performanțe, prin acumularea de bunuri materiale, etc. Fiecare ființă umană are
valoare prin simplul fapt că există, nu este nevoie să le dovedești altora
valoarea ta. (Terry Real) Traducerea Mihaela Dan
Eu am ajuns la stadiul în care simt ceva
de genul „Gata! Nu mai pot funcționa ca înainte. Nu mai am timp și energie de
irosit cu lucruri/ persoane/ activități/ lucruri/ discuții cu care nu rezonez.
Nu mai înghit niciun fel de mizerii, nu
mai fac ce nu vreau să fac, nu mai accept în spațiul meu personal nimic din ce
simt că nu rezonează cu mine”.
Și din ce am discutat cu diverse alte persoane,
nu este ceva ce mi se întâmplă numai mie.
Nu mai pot să mă prefac, nu mai pot să
port discuții care nu prezintă niciun interes pentru mine, nu mă interesează
pălăvrăgeala sau bârfa, nu mai pot să mimez interesul pentru ce nu mă
interesează, nu mai pot să citesc/ ascult/ urmăresc articole/ informații/
înregistrări audio sau video care simt că nu rezonează cu mine sau chiar au
scopul de a mă manipula, nu-mi mai pot petrece timpul cu oameni cu care nu
rezonez deloc. Nu mai pot și nu mai vreau.
Îmi petrec timpul cu oameni care îmi
sunt dragi, cu care rezonez și fac ceea ce iubesc să fac. (Todd Medina)
Traducerea Mihaela Dan
Știi care este semnul că ai cu adevărat
încredere în tine?
Nu simți nevoia să ieși în evidență, nu
te bagi singur în seamă ca să le atragi atenția celorlalți, nu ai nevoie să
afle toți ce mare/ tare/ evoluat/ spiritual ești tu.
Un alt semn este că nu te afectează cei
care te critică/ atacă pentru modul în care alegi să-ți trăiești viața, ci îți
vezi liniștit de Calea ta, știind că atât timp cât funcționezi în aliniere cu
Dumnezeu ești pe drumul cel bun. Nu te interesează ce crede lumea despre tine,
te interesează ce vrea să facă Dumnezeu cu/ prin tine. Știi că indiferent cine
se îndepărtează de tine, deranjat/ dezamăgit/ indignat de ceea ce faci tu,
Dumnezeu n-o să se îndepărteze de tine.
Un alt semn că ai cu adevărat încredere
în tine este că nu mai iei de bune credințele limitative ale altora, nu te mai
lași influențat de cei apropiați sau de persoane care au o oarecare autoritate
într-un domeniu sau altul și care îți spun lucruri de genul „Asta nu e
posibil”, „Nu poți face așa ceva”, „Nu ești destul de puternic/ competent/
pregătit/ deștept pentru a face asta”, „E prea mult pentru tine”.
Dacă Dumnezeu îți spune să faci un
lucru, știi fără dubii că poți să-l faci și te apuci de treabă, știind că El
îți va furniza resursele și ajutoarele potrivite, la momentul potrivit. (Steven
Furtick) Traducerea Mihaela Dan
Nu ai nevoie de pile/ cunoștințe/
relații pentru a avansa pe Calea ta. Nu oamenii te promovează, Dumnezeu te
promovează.
Nu ai nevoie decât de un grup/ cerc de
oameni care funcționează în aliniere cu Dumnezeu, care te pot ajuta să-ți faci
Lucrarea.
Și acum te întreb: există în viața ta un
asemenea grup de oameni care funcționează în aliniere cu Dumnezeu, care sunt
capabili să te ridice/ clădească/ inspire/ susțină/ provoace să crești? Există
în viața ta măcar un om de acest gen, cu care te simți în singuranță să te
arăți vulnerabil, cu care te poți sfătui, cu care poți discuta lucruri foarte
delicate, căruia poți să-i ceri un feedback onest în chestiuni personale?
Dacă suntem sinceri, cei mai mulți
dintre noi o să recunoaștem că avem în jurul nostru „prieteni” și urmăritori,
dar nu avem oameni care funcționează în aliniere cu Dumnezeu, care să fie un
model/ o inspirație pentru noi. Avem fel de fel de amici, cunoștințe, oameni
care sunt mai tot timpul prin preajma noastră, dar nu avem oameni care să aibă
curajul să ne spună în față adevăruri inconfortabile, să ne spună sincer când
am sărit calul, să ne tragă de mânecă atunci când o luăm pe arătură.
Aveți în viața voastră oameni care au
curajul să vă spună adevărul pe șleau, care o fac cu respect și cu Iubire, dar
vă spun clar când ați luat-o razna? Aveți oameni care vă semnalează când faceți
greșeli, care vă semnalează că nu ați funcționat în integritate în acea
situație particulară, chiar dacă vă supărați și după ce aveți acele discuții
delicate vă lasă să vă treacă supărarea și rămân loiali relației voastre și vă
sprijină în continuare?
Aveți în viața voastră oameni care au
curajul să vă provoace să reveniți pe Calea voastră atunci când ați luat-o pe
căi lăturalnice, să vă atenționeze că ați deraiat, să vă ceară să vă asumați
responsabilitatea pentru alegerile pe care le faceți?
Fără astfel de oameni/ ajutoare este
foarte greu să îți împlinești Menirea. (Michael Todd) Traducerea Mihaela Dan
Sunt oameni cu care este de dorit să nu
ai niciun fel de relație, cărora să le spui doar „Numai bine!” și apoi să-ți
vezi de drumul tău. Sunt oameni care nu sunt potriviți pentru tine și nici tu
nu ești potrivit pentru ei, care merg în cu totul altă direcție decât mergi tu,
deci ar fi spre binele tău să nu intri în relații cu ei, fiindcă Dumnezeu nu-i
vrea în viața ta, acele relații nu sunt aliniate cu El.
Mulți dintre voi aveți tot felul de
prieteni/ tovarăși/ parteneri care nu sunt potriviți pentru voi, care nu vă
sunt benefici, dar de care vă agățați fiindcă vă cunoașteți/ sunteți împreună
de mult timp. Nu vă îndurați să-i scoateți din viața voastră, pentru că sunt în
preajma voastră de mult, pentru că aveți amintiri comune, pentru că ați trecut
prin multe împreună, dar nu conștientizați că acești oameni vă trag în jos, vă
împiedică să avansați către împlinirea Menirii voastre.
Atunci când sunteți în situația de a
face niște alegeri, de a lua niște hotărâri, voi sunteți influențați de
părerile lor, chiar dacă nu discutați cu ei la modul punctual despre acel
subiect, chiar dacă nu vă consultați cu ei în mod punctual pe acea temă.
Unii dintre voi aveți niște „prieteni”
care dacă le spuneți că vreți să faceți o mare tâmpenie, vă întreabă când și
unde vă întâlniți, că vor și ei să participe, fiindcă sună palpitant/ amuzant.
Unele dintre voi aveți „prietene” care
dacă le spuneți că vreți să faceți o mare tâmpenie, vă încurajează „să vă
trăiți viața” și eventual vă și ajută să faceți acea tâmpenie.
Dacă vreți să vă fie bine, dacă vreți să
evoluați, este necesar să vă asigurați că oamenii din cercul apropiaților
voștri se lasă conduși de Dumnezeu, nu de egoul lor. Asta reduce foarte mult
„bazinul” de selecție…
Dacă un om nu se lasă condus de
Dumnezeu, nu ar trebui să-i permiteți acelui om să vă conducă/ influențeze pe
voi, nu ar trebui să vă sfătuiți cu el în privința alegerilor voastre, nu ar
trebui să discutați cu el despre ceea ce intenționați să faceți cu viața
voastră, despre Calea pe care vreți să o urmați, despre Menirea voastră.
Un astfel de om nu are profunzimea
necesară ca să înțeleagă și să te sfătuiască/ susțină când e vorba de astfel de
lucruri.
Un astfel de om o să te sfătuiască -
„pentru că-ți vrea binele” - să rămâi în zona ta de confort, o să-ți spună că e
riscant ce vrei să faci, că nu ai pregătirea necesară, nu ai resursele
necesare, că nu ai cum să reușești așa ceva, etc.
Tu poți să intri pe Calea ta, dar dacă
nu ai în cercul apropiaților tăi oamenii potriviți, care să te susțină la greu
și să te îndemne să mergi înainte, o să dai înapoi atunci când te vei confrunta
cu încercări, când vei da de greu. Și te asigur că vor fi încercări pe Cale. (Michael
Todd) Traducerea Mihaela Dan
Probabil că ar trebui să se predea la liceu
aceste cinci limbaje ale iubirii. Se pot pune în practică cu persoana iubită
sau oricine ne e drag din familie sau dintre prieteni. Important e de înțeles
care sunt limbajele preferate ale celuilalt, ca să știm să dam exact ce își
dorește.
Trecem prin viață ca gasca prin apă, fără să
înțelegem cum să ne arătăm afecțiunea față de cei dragi.
În mare este vorba despre:
1. Cuvinte de afirmare (complimente,
încurajări, scrisori și notițe motivaționale)
2. Atingere fizica (mângâieri, îmbrățișări,
săruturi, sex)
3. Cadouri materiale (flori, cadouri mici sau
mari)
4. Timp de calitate petrecut împreună (discuții
cu atenția îndreptată spre cealaltă persoană, plimbări, călătorii)
5. Servicii și acte făcute pentru persoana
dragă (treburi casnice, ajutor oferit la cumpărături, organizare)
(Alina Albu)
“Sper că aveți grijă de voi înșivă și că
țineți aproape de oameni care vă înalță, care vă inspiră.
Viața nu este un basm în care prințesa
se alege întotdeauna cu un prinț; uneori, dacă nu ai discernământ, te alegi
doar cu un broscoi.
Unii oameni nu-și doresc cu adevărat o
conexiune profundă, ci doar o distracție temporară.
Uneori noi primim în viața noastră
oameni despre care simțim că nu ne sunt benefici, dar nu ne ascultăm intuiția.
Însă nicio experiență nu este un „eșec”, dacă înveți lecția din acea
experiență.
Dacă vorbim despre iubire și relații de
cuplu, în cazul în care ați primit în viața voastră o persoană care v-a rănit,
învățați lecția și mergeți mai departe.
Pe de altă parte, dacă ai o relație cu
un bărbat care te sleiește energetic, care te face să simți o stare de
anxietate, în preajma căruia ești foarte atentă ce spui, ca nu cumva să se
enerveze și „să facă urât”, dacă simți că nu poți respira liber în preajma sa,
dacă nu te simți în largul tău/ în siguranță lângă el, ieși din acea relație!
O relație de cuplu este sănătoasă atunci
când în preajma partenerului te simți liberă, simți că poți să fii tu însăți,
că poți să-ți exprimi fără nicio reținere adevărul, respiri liber, ești
relaxată.
O relație de cuplu sănătoasă este una în
care te simți văzută, te simți auzită, simți că opinia ta contează și este
respectată.” Sursa: Ralph Smart
În perioada în care jeliți moartea unei
relații faceți asta cu demnitate.
Nu vă coborîți la vă ruga de acel om să
revină lângă voi, nu-l implorați să se întoarcă, nu trageți de el ca să accepte
să reluați relația, nu-l hărțuiți. Nu ajungeți la astfel de lucruri care
înseamnă să nu ai nicio fărâmă de stimă de sine, de respect față de sine.
În al doilea rând, jeliți în spațiul
vostru privat, nu vă afișați emoțiile în spațiul public, nu umpleți conturile
voastre de pe rețelele de socializare cu postări în care îl faceți în fel și
chip pe acel om sau vă dați victimă, povestiți ce „v-a făcut” și vă plângeți de
milă.
Când vă expuneți în acest fel în spațiul
public nu faceți decât să atrageți alți prădători sexuali care vor încerca să
profite de vulnerabilitatea voastră.
În al treilea rând, îngropați acea
relație la nivel energetic. Distrugeți scrisorile de la acel om, ștergeți
mesajele de la el, aruncați fel de fel de lucruri care vă amintesc de el,
blocați-l (temporar sau definitiv) pe rețelele de socializare, nu-i mai
urmăriți postările ca să vedeți ce face și cu cine face. Eliberați-vă de el din
toate punctele de vedere. Nu mai căutați pretexte ca să reluați legătura cu
acel om. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan
Eu tot spun de ceva timp: ocupați-vă de
ceea ce e de rezolvat/ lămurit în relațiile voastre! Dar cei mai mulți oameni
nu vor să spună anumite adevăruri inconfortabile/ dureroase în relațiile lor,
nu vor să dea drumul unor relații care nu mai funcționează și de aceea au tot
amânat, au tras de timp cât au putut.
Oamenii nu au curajul să facă acea
„curățenie relațională”, dar faptul că ei o tot o amână nu face ca „problema”
să dispară; acele lucruri vor deveni din ce în ce mai dificil de suportat,
„cătușele” vor deveni din ce în ce mai strânse, așa că la un moment dat toți
acești oameni vor fi nevoiți să se confrunte cu situația respectivă, să spună
clar acele adevăruri inconfortabile/ dureroase și să se elibereze.
Unii dintre ei, pe măsură ce se vor
strânge cătușele și va fi din ce în ce mai greu de suportat, se vor ruga la
modul „Doamne, fă ceva, ajută-mă într-un fel!” sau vor căuta ajutor la cei din
jur.
Nu va veni nimeni să vă ajute; este
necesar să vă ajutați singuri, să vă confruntați cu problema, să spuneți acele
adevăruri pe care nu ați avut curajul să le spuneți până acum și să vă
eliberați singuri. ”Salvarea” stă în mâna voastră.
Eu am observat în ultima perioadă că
oamenii devin din ce în ce mai agitați, mai tulburați, mai agresivi, că își
proiectează furia/ frustrările/ nemulțumirea asupra altora. Unul dintre
motivele pentru ei simt atâta furie/ frustrare este acela că nu au curajul să
facă această „curățenie” în relațiile lor, nu au curajul să pună punct unor
situații/ relații care nu li se mai potrivesc și asta le alimentează furia/
frustrarea; dacă n-au curajul să și-o verse asupra partenerului, o varsă în
spațiul public. (Lorie Ladd) Traducerea Mihaela Dan
"Noi am fost învăţaţi că este bine/nobil/înălţător să fim umili, ”modeşti”, să ne mulţumim cu puţin, să “ne vedem lungul nasului” – iar asta s-a întâmplat cu un scop anume: că sa ne limităm singuri. În acest fel, ne subestimăm pe noi înşine, nu ne vedem/preţuim la adevărata valoare, ne cedăm puterea, ne înmormântăm visurile.
S-a terminat
cu acest gen de lucruri! Fiţi conştienţi de propria valoare, nu vă mai
mulţumiţi cu mai puţin decât meritaţi, asumaţi-vă puterea personală! Şi pe
măsură ce veţi face asta, veţi vedea cât de mult se va schimba viaţa/realitatea
voastră. Se vor întâmpla lucruri magice, care vor fi o confirmare şi în acelaşi
timp, un îndemn: ”Mergi în continuare pe această cale!”. (Rick Jewers) Traducerea Mihaela Dan
Noi toți avem nevoie de astfel de oameni
în viața noastră, dar puțini dintre noi îi avem:
1.OAMENI CARE NE INSPIRĂ.
Ce înseamnă asta? Noi toți avem nevoie
de oameni care atunci când intră în încăperea în care ne aflăm sau ne sună la
telefon produc un declic în noi și când interacționăm cu ei ne manifestăm ca o
Versiune mai Bună a noastră, pentru că ne fac să ne conectăm mai mult cu
Spiritul nostru. Ei ne fac să simțim că putem face orice, ne încurajează, ne
susțin, ne simțim mai puternici la nivel psihologic și energetic.
Știți ce mult contează să ai în viața ta
un asemenea om?
Cei mai mulți dintre noi avem în viața noastră
acel gen de oameni care sunt numiți „vampiri energetici”, care ne seacă
energetic. De câte ori avem de-a face cu ei, ne simțim ca și cum ne-ar pune o
povară pe umeri. Ei se plâng mereu de ceva, ei bârfesc mereu pe cineva, ei fac
o dramă din orice, ei au mereu ceva de reclamat. Știți cum este să ai așa ceva
în preajma ta.
Ei bine, foarte puțini oameni au în
preajma lor persoane care îi inspiră, care îi înalță energetic (și nu numai).
Și asta se întâmplă pentru că foarte puțini oameni au fost învățați că este
esențial să acorde atenție modului în care-i selectează pe cei pe care îi
acceptă în preajma lor, în cercul apropiaților. (RC Blakes) Traducerea Mihaela
Dan
Când e vorba de vampiri energetici,
aceștia sunt peste tot, nu e nevoie să-i cauți, fiindcă te găsesc ei și se
atașează de viața ta precum o căpușă. Și sunt foarte insistenți, chiar
agresivi, îți invadează viața, te sufocă, te sună/ caută întruna și se invită
singuri în locurile unde te afli tu, dau buzna peste tine.
Nu ai nevoie de oameni care își impun
prezența în viața ta, care îți invadează spațiul personal, care te seacă
energetic. Tu ai nevoie de oameni care simți că servesc Binelui tău, că te
ajută într-un fel sau altul să crești, că te inspiră.
Nu ai nevoie de oameni care se atașează
de tine precum o ventuză, ai nevoie de oameni care se conectează cu tine la
nivel profund.
Eu am avut de-a face cu o mulțime de
vampiri energetici la viața mea și cel mai probabil și voi; știți ce neplăcut
este când constați că ei forțează intrarea în viața ta, când ai senzația că nu
mai poți scăpa de ei, că te sufocă.
Dumnezeu ne trimite întotdeauna și
oameni care să ne inspire, însă este necesar să fim atenți, să-i identificăm și
să cultivăm cu intenție relația cu aceștia, să-i prețuim, să-i ținem aproape,
pentru că sunt rari oamenii de acest tip. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan
Cu cât avansezi mai mult ca nivel
financiar, social, profesional, etc, cu atât mai mulți vampiri energetici vor
da buzna peste tine și cu atât mai atent este necesar să fii atent la oamenii
pe care-i ții alături, la oameni care formează „echipa ta”.
Eu, unul, nu las ca relațiile mele să se
dezvolte haotic, după cum se nimerește, după cum sunt unii mai insistenți decât
alții în a încerca să se apropie de mine. Eu îmi fac alegerile la modul
conștient în ceea ce privește relațiile mele, mă uit bine la oamenii care
încearcă să se apropie de mine, îmi folosesc discernământul, am stabilit limite
sănătoase în relații și nu permit să fie încălcate.
Spre exemplu, una dintre limitele pe
care le-am stabilit pentru mine este că dacă simt că nu vreau să vorbesc cu
tine când mă suni, nu răspund la telefon.
Dacă deschid mesajul pe care mi-l
trimiți pe o rețea de socializare și consider că nu merită să-ți dau un
răspuns, nu-ți răspund. Nu sunt obligat să-ți răspund, dacă eu consider discuția
cu tine înseamnă să-mi irosesc timpul. Am lucruri mai bune de făcut decât să-mi
irosesc timpul.
Nu mă las controlat de niște indivizi
care nu înțeleg să respecte timpul altora, care nu înțeleg că eu nu sunt la
dispoziția lor, că nu sunt obligat să le răspund la mesajele/ mailurile lor de
câte ori au ei chef să stea la palavre cu cineva sau să se plângă la cineva
pentru lucruri de care s-au mai plâns de zeci de ori până acum sau care caută
pe cineva care să le le dea mură în gură niște răspunsuri pe care ar putea să
le obțină singuri căutând pe internet. Nu mai am timp și energie pentru așa
ceva.
Mie îmi place să-mi petrec timpul cu
oameni care îmi dau o stare de bine, care au o energie frumoasă, care mă
încarcă energetic, cu care am discuții care mă ung pe suflet.
Noi avem nevoie de oameni care știu cum
să comunice cu noi, care știu ce să ne spună la momentul potrivit, care
folosesc un limbaj cu care noi rezonăm, care ne ating inima. (RC Blakes) Traducerea
Mihaela Dan
Noi toți avem nevoie de astfel de oameni
în viața noastră, dar puțini dintre noi îi avem:
2. OAMENI DE LA CARE AVEM DE ÎNVĂȚAT.
Este de dorit să încetezi să te mai
consideri cel mai deștept om din încăpere. Faptul că te consideri întotdeauna
cel mai deștept om din încăpere nu e deloc inteligent. Este spre binele tău să
te însoțești cu oameni de la care ai ceva de învățat, care te pot ajuta să
evoluezi.
Poate că ești cel mai priceput om din
încăpere în domeniul în care ești specializat la nivel profesional, dar sunt o
mulțime de alte domenii în care nu știi mai nimic și în care ai multe de
învățat. De aceea este spre binele tău să ții aproape de tine oameni de la care
ai ce învăța, oameni care pot să-ți spună: „Văd că încerci să faci asta. În
opinia mea nu ai ales calea cea mai eficientă. Cred că te-ar ajuta dacă ai
proceda așa”.
Astfel de oameni îți sunt trimiși de
Dumnezeu ca te învețe, să-ți fie un gen de mentori în domeniul respectiv și un
semn de inteligență ar fi să ții cont de sugestiile lor.
Eu vă mărturisesc că unii dintre
mentorii mei cei mai buni sunt copiii mei, care mă învață cum să mă conectez la
nivel profund cu tinerii și să țin aproape de ei.
În vremea tinereții mele era de
neconceput ca un adult să spună că are ceva de învățat de la un adolescent sau
de la un tânăr.
Eu vă spun că dacă nu ești dispus să te
deschizi către a învăța de la oricine, dacă nu ești dispus să accepți ca
mentori adolescenți sau tineri, ai de pierdut, vei fi depășit.
Avem nevoie ca în preajma noastră să fie
oameni care ne iubesc suficient de mult ca să ne spună „Nu e bine pentru tine
ceea ce faci. Uite cum îți sugerez eu să procedezi”. (RC Blakes) Traducerea
Mihaela Dan
În mediul corporatist echipele de
conducere sunt constituite din oameni care aduc fiecare în parte un plus de
valoare acelui grup, oameni care pot avea opinii/ idei/ intervenții valoroase
pentru firmă.
În alte domenii echipele de conducere
sunt constituite din oameni care așteaptă ca șeful să le spună ce să facă.
Practic, plătești niște oameni ca să te țină la nivelul la care te afli.
Dacă, spre exemplu, eu am o astfel de echipă,
asta înseamnă că plătesc niște oameni care nu sunt capabili să mă provoace, să
mă ajute să-mi lărgesc perspectiva, să aflu și alte puncte de vedere, să
evoluez. Ei ascultă ce le cer eu să facă, mă aprobă și fac ce le spun.
Poate că dacă am un nivel redus de
conștiință și o stimă de sine redusă eu o să mă simt în siguranță având o
astfel de echipă, fiindcă nu o să mă tem că-mi pierd postul/ funcția, fiindcă
știu că sunt mai deștept decât ceilalți, dar n-o să evoluez prea mult.
Dacă tu ai o echipă formată din oameni
cărora trebuie să le spui în detaliu ce au de făcut și cum au de făcut, fiindcă
nu sunt capabili să se descurce dacă nu le dai instrucțiuni amănunțite, ți-ai
ales echipa greșită. Tu ai nevoie de oameni care să-ți spună: „Chestia asta nu o
să funcționeze așa cum spui tu. Uite de ce: …….. Îți sugerez să iei în calcul
varianta asta”.
Și asta este valabil și în relația ta de
cuplu: dacă ai o parteneră care face mereu ce îi spui tu, care așteaptă mereu
să decizi tu ce să faceți și cum să faceți, înseamnă că ți-ai ales partenera
greșită. Partenera potrivită este egalul tău, este prefect capabilă să facă
lucrurile care trebuie făcute, nu are nevoie să-i spui tu ce să facă și nu are
nicio rezervă să-ți spună când faci unele lucruri într-un mod care nu este cel
mai potrivit/ eficient/ responsabil/ integru.
Așadar, ai nevoie în preajma ta de
oameni care sunt capabili să te învețe lucruri noi, care să-ți folosească în
ceea ce faci tu. Și nu sunt mulți oamenii de acest tip.
În jurul nostru există o mulțime de
oameni cumsecade, amabili, dar care nu pot ridica nivelul conversației, nu
cunosc limbajul în care ești interesat să comunici tu și nu pot aduce un plus
de valoare discuției. Ei funcționează la un nivel de conștiință inferior celui
la care te afli tu și nu te pot ajuta să urci la un nivel superior celui la
care te afli. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan
Noi toți avem nevoie de astfel de oameni
în viața noastră, dar puțini dintre noi îi avem:
3. OAMENI MOTIVAȚI.
Este obositor să fii nevoit să fii 24 de
ore din 24 șeful galeriei pentru cei apropiați, fiindcă nu au suficientă
motivație interioară și au nevoie permanent de motivație exterioară, de
asigurări că pot face acel lucru, că o să se descurce, că sunt suficient de
buni, etc.
Când ești tânăr e oarecum plăcut să fii
principalul susținător al cuiva apropiat, dar dacă după ani de zile acel om nu
ajunge să aibă suficientă motivație interioară ca să nu mai depindă de tine,
devine epuizant.
Când te maturizezi, când ai o mulțime
lucruri de făcut pentru a-ți urma Destinul, când îți folosești cu mai multă
înțelepciune timpul și energia, nu mai ai chef să fii „șeful campaniei
electorale” pentru un altul, mai ales dacă acea „campanie electorală” ține 12
luni din an. Nu mai ești dispus să fii folosit pe post de priză de la care vine
să se încarce permanent un om care nu este capabil să-și obțină din interior
energia/ motivația/ entuziasmul de care nevoie.
Dacă nu ești motivat, te binecuvântez,
dar eu nu te iau în echipa mea, fiindcă nu am timp să te motivez pe tine, am o
mulțime lucruri mai importante de făcut.
La fel este și într-o relație: dacă tu,
ca femeie, trebuie să-l împingi de la spate pe partenerul tău ca să facă ceva
cu viața lui, dacă trebuie să-l tot încurajezi, să-l convingi că poate mai mult
decât face acum, că merită mai mult, etc, atunci ai o problemă. O să începi să
simți că acel individ e mai degrabă copilul tău decât bărbatul tău.
Nu poți să învingi în bătălii cu oameni
care nu sunt motivați. Dacă te afli într-o criză, dacă ai de rezolvat probleme
serioase și cei din echipa ta încep să plângă „Nu știu dacă o să mă descurc!”,
„Nu mai pot, nu cred că mai rezist…”, nu ai timp să te ocupi de ei, să-i
încurajezi, să le spui că sunt puternici și curajoși, că o să se descurce, că
totul o să fie bine.
Eu, unul, mă asigur că dacă pornesc la
drum cu un proiect am în echipa mea oameni motivați, pe care mă pot baza, care
n-o să cedeze la primul obstacol pe care-l întâlnim. (RC Blakes) Traducerea
Mihaela Dan
Unii oameni îmi spun: „Eu n-am pe nimeni
care să mă inspire în viața mea. Unde să găsesc un astfel de om?”.
Dacă te uiți numai pe rețele de
socializare găsești o mulțime de oameni care te inspiră prin ceea ce postează.
Poate că nu sunt prietenii tăi apropiați, poate că nici nu-i cunoști în viața
reală, deci nu sunt parte din viața ta la modul fizic, dar prin ceea ce
postează ei pot fi parte din viața ta.
Depinde de tine să alegi să intri
periodic pe conturile acelor oameni și să citești/ vizionezi niște lucruri care
te inspiră, care sunt hrană sănătoasă pentru minte și inimă, în loc să intri pe
conturile unor indivizi care postează numai chestii superficiale, care poate
adună multe like-uri, dar sunt gunoi energetic.
Oricine poate avea un astfel de om care
îl inspiră în viața lui, dacă alege să facă asta. Numai de voi depinde să
alegeți asta și să găsiți omul/ oamenii care simțiți că sunt potriviți pentru
voi.
Alții spun „Nu am oameni de la care să
învăț despre dezvoltare personală/ evoluție spirituală în anturajul meu. Unde
să găsesc astfel de oameni? Nu am posibilitatea să particip la cursuri și
seminarii, nu am bani pentru așa ceva”.
Din nou îți spun: dacă te uiți pe
rețelele de socializare și pe canale precum youtube găsești o mulțime de
persoane care oferă informații/ instruire gratuit; aceste medii online
reprezintă o adevărată universitate și poți găsi informații în aproape orice
domeniu care te interesează. Dar este necesar să cauți, să fii dispus să
investești timp și energie în a te instrui. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan
Noi toți avem nevoie de astfel de oameni
în viața noastră, dar puțini dintre noi îi avem:
3. INOVATORI
Avem nevoie de persoane care vin cu idei
noi, care au o perspectivă diferită de marea masă a oamenilor.
Cei care sunteți lideri o să înțelegeți
ce spun: ca și conducător al unei echipe/ organizații/ comunități, este
epuizant să fii singurul care vine cu idei noi, să fii cel de la care toată
lumea se așteaptă să găsească soluțiile la toate problemele. Nimeni nu are
niciodată nicio idee, nimeni nu dă dovadă de creativitate, nimeni nu se poate
gândi la ceva nou/ diferit, nimeni nu are niciodată o revelație, tu trebuie să
le furnizezi întotdeauna aceste idei.
Cei mai mulți oameni sunt atât de
conservatori, încât în loc să se gândească la viitor, la cum putem schimba
lucrurile pentru a ne adapta la nou, se gândesc ce pot face pentru a reveni la
ceea ce era în trecut. În comunitatea pe care o conduc oamenii se gândesc cum
am putea reveni la lucruri care se întâmplau în anii ’80, deși suntem în 2024.
Când discutăm despre ce am putea face pentru a îmbunătăți lucrurile, ei vin cu
idei despre cum era prin anii ’80, fiindcă lor le plăcea cum era atunci...
Credeți că mai puteți folosi tehnologia
anilor ’80 acum, dacă vreți să funcționați eficient?
Credeți că mai puteți conduce afacerea
familiei ca pe vremea când o conducea bunicul vostru, când a pus bazele afacerii?
Aveți nevoie de inovatori alături de
voi, de oameni capabili să schimbe jocul, să se adapteze la momentul actual, nu
să folosească metode de acum 30 sau 40 de ani, sperând că o să funcționeze și
astăzi. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan
Noi toți avem nevoie de astfel de oameni
în viața noastră, dar puțini dintre noi îi avem:
4. OAMENI CARE SUNT DEDICAȚI UNEI CĂI
SPIRITUALE.
Voi aveți în preajma voastră atâția
oameni care n-au niciun Dumnezeu, care trăiesc într-un mod lipsit de
integritate și care vă influențează viața…
E mare lucru să mergi pe calea ta
alături de oameni care funcționează în aliniere cu Divinitatea. Este uluitor ce
efect poate avea prezența unui astfel de om în preajma ta, cât de mult
îmbunătățește el calitatea vieții tale.
Scoateți din viața voastră oamenii care
n-au nimic sfânt, care n-au niciun Dumnezeu!
Un om care este cu adevărat dedicat unei
căi spirituale este un om care a invitat prezența lui Dumnezeu în viața sa,
este un om binecuvântat. Și simplul fapt că ții aproape de tine un astfel de om
atrage și asupra ta binecuvântări de care altfel n-ai fi avut parte.
Scoateți din viața voastră oamenii care
se comportă de parcă n-au niciun Dumnezeu! Nu contează că e vorba de membri ai
familiei, de persoane dragi, de partenerul de cuplu; scoateți din viața voastră
acești oameni! (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan
Noi toți
avem nevoie de astfel de oameni în viața noastră, dar puțini dintre noi îi
avem:
5.OAMENI
ONEȘTI.
Nu-ți poți
construi o viață bună dacă ai în preajma ta oameni care te mint. Ai nevoie de
oameni care te iubesc suficient de mult ca să-ți spună adevărul, chiar dacă e
un adevăr care nu-ți place.
Nu ai nevoie
de oameni care îți spun numai ceea ce vrei să auzi, ca să nu te supere/
deranjeze sau ca să nu te piardă. Este spre binele tău să ai alături oameni
care sunt întotdeauna sinceri cu tine, pe care te poți baza că îți spun
adevărul, în care poți avea încredere deplină.
Motivul
pentru care unii oameni se îndepărtează de părinții lor este acela că părinții
lor sunt singurii care îi iubesc suficient de mult, încât să le spună niște
adevăruri dureroase. Desigur, nu toți părinții sunt așa, dar eu mă refer acum
la acest gen de părinți.
Unii oameni
au în preajma lor indivizi care au diverse interese personale și care îi mint,
ca să poată să-și mențină beneficiile. Și când din diverse motive nu mai pot
obține acele beneficii sau nu mai sunt interesați de ele, acei indivizi dispar
și oamenii respectivi sunt răniți emoțional și uneori se întorc acasă, la
părinți, pentru că simt că acolo își pot găsi refugiul, acolo sunt iubiți cu
adevărat.
Cei mai
mulți oameni nu au între apropiații lor persoane care să-i iubească atât de
mult, încât să le spună adevărul, indiferent cât de inconfortabil/ dureros ar
fi.
Din punctul
meu de vedere, este o dovadă de iubire să-i spui unui om adevărul, chiar dacă
este unul inconfortabil/ dureros. Este mult mai comod să spui o minciună și să
lași lucrurile așa cum sunt, să îl lași să facă ce vrea, deși știi că va
suferi. Este mai complicat să îi spui acelui om un adevăr inconfortabil, cu riscul
să se supără pe tine, că te respinge, că te atacă, te îndepărtează, etc; îl
spui pentru că are nevoie să îl audă, pentru că îl poate scuti de multă
suferință în viitor.
Dar cei mai
mulți dintre voi preferați să aveți în preajmă oameni care vă spun ce vreți voi
să auziți.
Foarte
puțini dintre noi avem în viața noastră un om care să fie complet sincer cu
noi, să ne spună adevărul, indiferent de consecințe.
Unul dintre
motivele pentru care îmi este foarte dor de tatăl meu este acela că el era unul
dintre puținii oameni care îmi spunea adevărul în față, oricât de
inconfortabil/ dureros era. Nu-l interesa care era reacția mea; el îmi spunea
adevărul, așa cum îl vedea, pentru că știa că am nevoie să aud acel adevăr.
Când ai un
astfel de om în viața ta și apoi îl pierzi îți dai seama cât de valoros era el.
(RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan
La un moment
dat este necesar să începi să te respecți suficient de mult pe tine însăți, să
te iubești suficient de mult pe tine însăți ca să spui „Nu” și să nu-ți pese
dacă celorlalți le convine sau nu, dacă se supără sau nu, dacă te mai plac sau
nu.
Nu este
treaba ta să te ocupi de viața altora, indiferent cine sunt ei; tu ești
responsabilă de viața ta, iar ei sunt fiecare responsabili pentru viața lor.
Nu mai
căutați validarea în exterior, nu vă mai extrageți valoarea din acceptarea/
admirația/ „iubirea” altora! Înțelegeți că orice ați face, întotdeauna se va
găsi cineva care să fie nemulțumit/ dezamăgit de voi.
Ocupați-vă
de propria creștere, ajungeți la nivelul la care să vă placeți voi pe voi
înșivă, să vă respectați/ iubiți voi pe voi înșivă și să nu mai aveți nevoie de
validare din exterior. Că ceilalți vă plac sau nu, e totuna, întotdeauna se vor
găsi unii care să nu vă placă; important e să vă placă vouă de omul care
sunteți.
Încetați să
mai credeți că dacă le stați la dispoziție tuturor, dacă le faceți pe plac
tuturor, oamenii o să vă placă/ iubească. Tot ce o să facă acei oameni este să
vă folosească, să profite de voi.
Eu vă spun
sincer: nu-mi pasă ce cred alții despre mine. Eu trăiesc în conformitate cu ce
simt eu că este aliniat cu Divinitatea și în rest, ceilalți să fie sănătoși și
să facă ce vor ei. Nu o să-mi trăiesc viața după cum cred/ vor alții, pentru că
am învățat din propria experiență că o cale sigură către a fi nefericit este să
încerci să-i faci fericiți pe toți cei din jurul tău. Și tot din propria
experiență am învățat că poți să te dai peste cap să-i faci fericiți pe alții,
poți să-ți sacrifici propria sănătate și propria bunăstare ca să-i faci
fericiți pe alții, dar când vei avea și tu nevoie de ei, nu vor fi acolo pentru
tine.
Eu ajut cu
tot dragul atunci când pot, indiferent că sunt persoane apropiate sau
necunoscuți, dar am limitele mele și când simt că e „Nu”, spun „Nu”, indiferent
despre cine este vorba. Poți să te superi pe mine, poți să nu mai vorbești
niciodată cu mine, poți să faci ce vrei; dacă simt că e „Nu”, o să-ți spun
„Nu”.
Poți să mă vorbești de rău pe rețelele de socializare, poți să spui că vorbesc despre Dumnezeu și despre a-i ajuta pe alții și când ai venit la mine și mi-ai cerut ajutorul ți-am spus „Nu”, poți să faci ce vrei, fiindcă la finalul zilei, eu știu cine sunt, eu știu în ce context ți-am spus „Nu” și nu am nevoie de validare din exterior ca să-mi știu valoarea și nivelul de integritate. Nu am nevoie de admirația ta, de acceptarea ta, de laudele tale și n-am să mă las manipulat de tine. Dacă ți-am spus „Nu”, rămâne „Nu”. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan
„Cum fac diferența între vocea Sinelui
meu Superior și vocea egoului meu?”
Sinele tău Superior îl auzi ca fiind
vocea ta, în interiorul tău. Este ca și cum tu vorbești cu tine în mintea ta,
nu e o voce străină.
Sinele tău Superior este o voce subtilă,
echilibrată. Sinele Superior nu vede lucrurile la modul „bine”/ „rău”,
„corect”/ „ incorect”, nu judecă nimic și pe nimeni, nu îți spune că „trebuie”
să faci asta sau „nu trebuie” să faci asta, nu face presiuni asupra ta.
Sinele Superior îți va da indicații
neutre, de genul: „E timpul să faci asta”, „Mergi în acel loc”, „Intră aici”,
„Sună-l pe X”, „Îndepărtează-te de acest om”, „Odihnește-te”, „Ieși la
plimbare”, „Nu urca în acest avion”, „Înscrie-te în această excursie”.
De asemenea, Sinele tău Superior îți
vorbește prin intermediul intuiției tale: este acea senzație care îți spune
„Simt că ceva nu este în regulă aici” sau „Simt că asta este potrivit pentru
mine acum”.
Egoul este foarte vocal, este agitat, te
sperie, te judecă, te critică, te descurajează. Egoul spune „Nu poți să faci
asta!”, „Nu știi să faci asta!”, „Nu vei reuși niciodată să faci asta!”, „Asta
este o prostie și este și periculos”, „De ce ai face așa ceva?”, „Nimeni n-o să
te asculte”, „Ești leneș. Lenevești deja de două ore. Ridică-te și fă treabă!”.
Egoul te atacă, este ca un profesor care te abuzează.
Faci diferența între cele două voci
fiind atent cum sună vocea pe care o auzi în interiorul tău în momentul
respectiv. Când ceri ghidare ești atent și observi ce auzi în interior: este o
voce neutră, echilibrată, subtilă sau este o voce agitată, critică, foarte
vocală? Îți dă indicații neutre, fără încărcătură emoțională sau vocea
respectivă te sperie, îți spune că există fel de fel de pericole/ riscuri,
încearcă să te convingă să faci ce spune ea?
Pe de altă parte, Sinele tău Superior
n-o să-ți dea niciodată „planificarea” pentru întreg procesul, n-o să-ți dea
decât indicații pentru pasul următor. După ce faci acel pas îți dă indicații
pentru pasul următor. Și tot așa. Fiecare pas este un pas în Necunoscut.
Egoul funcționează cu totul altfel, el
vrea să știe de la început care este planul, care sunt pașii de făcut, care
sunt rezultatele pentru fiecare pas în parte, etc. El vrea asigurări că totul o
să iasă așa cum vrea el să iasă.
Sinele tău Superior nu stă la discuții
cu tine, nu negociază; îți spune care este pasul următor și este alegerea ta
dacă îl faci sau nu. Este alegerea ta dacă ai încredere în ghidarea sa sau nu,
dacă ai curajul să faci pasul în gol sau nu. (Lorie Ladd) Traducerea
Mihaela Dan
Ce sunt jurămintele
karmice??
Sunt
promisiuni sau pacte pe care le-am făcut în viețile trecute-simultane când am
devenit parte a ordinelor religioase sau de inițiere. În acea experiență de
viață, Sufletul nostru a promis doar să învețe din acea situație. Până nu vor
fi anulate cu conștiință, votul continuă în vigoare și continuă să ne afecteze
în momentul prezent fără să ne putem bucura de ceea ce renunțăm.
De
exemplu: a nu permite abundența de bani și bunuri să vină, e din cauza
jurământului de Sărăcie într-o întrupare în care eram călugări, văzând sexul
sau relațiile intime într-un mod negativ și neputând să ne bucurăm din cauza
jurământului de Castitate și Celibat. Tendința de a se gândi mai întâi la alții
decât la tine din cauza jurământului de sacrificiu. Neputând comunica când este
timpul, din cauza jurământului Tăcerii. Nerespectarea propriului corp pentru a
avea încă un jurământ activ de Suferință și a nu folosi voința atunci când sunt
situații în care credem că cineva este superior nouă din cauza jurământului de Ascultare.
TIPURI DE
VOTURI..
1) Jurăminte de
sărăcie:
Aceste
jurăminte au fost făcute în ordine sau filozofii religioase în care banii și
toate lucrurile materiale trebuiau să fie renunțate pentru că erau considerate
negative. Dacă ești o persoană care crede că banii sunt răi, că servesc la
corupție sau că nu sunt compatibili cu spiritualitatea. De asemenea, dacă ați
întâmpinat sistematic probleme financiare, este posibil ca într-o viață trecută
să fi luat un jurământ de sărăcie și acesta este încă în vigoare.
2) Jurăminte de
castitate:
În
acest caz negativul a fost tot ce ține de sex. În multe ordine sexualitatea era
considerată opusă spiritualului. Pe de altă parte, în alte aspecte, cum ar fi
la originea Tantrei, sexualitatea a fost folosită ca o cale spre trezirea
spirituală și unirea cu Dumnezeu. Dacă priviți sexualitatea în mod negativ, ați
experimentat o lipsă de dorință sexuală sau ați experimentat disfuncții sexuale
(impotență, frigiditate), este posibil să fi luat un jurământ de castitate în
viețile trecute simultane.
3) Jurăminte de
celibat:
Înseamnă
să nu vrem să avem o relație personală pentru că suntem „căsătorit” cu
Dumnezeu. Jurămintele de celibat se manifestă în multe feluri: sabotarea
relațiilor intime, frica de angajament și numeroase relații în care tiparele se
repetă și se termină prost. A nu dori să avem relații profunde cu cineva este o
modalitate de a ne limita în creșterea noastră. Dacă acesta este cazul tău,
este probabil să fi semnat un pact de celibat.
4) Jurămintele
de sacrificiu:
Este
un pact în care cineva amână orice satisfacție personală în favoarea altora.
Este o respingere a iubirii de sine. Dacă simți că ești mereu împovărat de
responsabilitățile celorlalți și obsedat de a-i ajuta pe alții mai presus de
propriile tale nevoi, s-ar putea să fi promis un pact de sacrificiu.
5) Jurăminte de
tăcere:
În
anumite ordine religioase antice, cuvântul era considerat unul dintre
instrumentele Diavolului pentru a seduce muritorii. De acolo a derivat credința
că tăcerea a ajutat la menținerea purității sufletului. Dacă vă este greu să vă
exprimați sau să vorbiți în public, este posibil să aveți încă un jurământ de
Tăcere activ.
6) Jurăminte de
suferință:
În
acest caz, plăcerile corpului erau considerate ca fiind ceva negativ pentru
creșterea spirituală și, prin urmare, corpul era pedepsit și deteriorat. Mulți
oameni au comportamente dăunătoare față de corpul lor pe care nu le pot
controla, cum ar fi dependența. În aceste cazuri este posibil ca cineva să aibă
încă un jurământ de suferință.
7) Jurăminte de
ascultare:
Înseamnă
a da voința unei persoane cu putere sau unui grup sau organizație. Unii oameni,
care se simt incapabili să înfrunte autoritatea (fie ea un părinte puternic,
partener, șef, grup de oameni sau sistem), descoperă că au semnat pacte de
ascultare în viețile trecute-simultane.
Sursa:Bianka
Luz
Unul dintre cele mai vindecătoare lucruri pe care le-am găsit pentru mine este să-mi torn în propria ceașcă și să apar pentru mine în felul în care îmi place cu adevărat să fac asta.
Orice îți aduce bucurie, sculptează-ți și revendică-ți timpul să ai grijă de asta și de tine însuți și aprinde flacăra în inima ta. Compasiunea de sine înseamnă să fii bun cu tine însuți și să-ți dăruiești în același mod în care de obicei îl oferi altora.
Este frumos când îți revii & descoperi acele lucruri care te umplu
și aduc hrană ființei tale. Aceste lucruri sunt cele care deschid calea spre
bucurie, împlinire, grijă, iubire și, în cele din urmă, îi fac loc să fie în
viața ta. ~ Abigail Stellar Shekinah ♡
Motivul pentru care atragem oameni
toxici este acela că nu ne iubim suficient de mult pe noi înșine. Îi iubim pe
alții mai mult decât ne iubim pe noi înșine.
Pentru că nu știm ce înseamnă să ne
iubim pe noi înșine, nu știm cum să-i iubim pe alții, luăm diverse lucruri
toxice drept „iubire”.
Când nu ne iubim pe noi înșine atragem
diverse tipuri de oameni care nu ne sunt benefici:
1.Cei care ne controlează. Sunt aceia
care consideră că știu mai bine decât noi ce este „potrivit”/ „bine” pentru noi
și care ne cer/ impun să facem cum spun ei. Acești oameni consideră că ei sunt
cei mai deștepți, cei mai pricepuți, că ei știu cel mai bine adevărul în orice
chestiune și ne fac să ne simțim inferiori, să simțim că nu înțelegem nimic din
tot ce se întâmplă, că e ceva în neregulă cu noi, că suntem înapoiați, că
suntem plini defecte. Ne fac să ne simțim prost în pielea noastră.
Orice om care te face să te simți prost
în pielea ta/ inferior este toxic.
Cei care ne controlează încearcă în
general să ne îndepărteze de oamenii apropiați, ca să poată să ne manipuleze
mai ușor.
Aceștia au pretenția ca lucrurile să
meargă întotdeauna așa cum vor ei să meargă, au pretenția să ne dicteze orice
mișcare pe care o facem, ei trebuie să aibă ultimul cuvânt în privința
oamenilor cu care interacționăm, a modului în care ne îmbrăcăm, asupra a ceea
ce facem și ce gândim. Ei vor ca nouă să nu ne mai placă anumite persoane și să
nu ne mai întâlnim cu ele doar pentru că ei nu agreează acele persoane.
Mulți dintre voi aveți în apropierea
voastră oameni care vă controlează și vă mirați că vă simțiți rău în propria
viață. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan
Când nu ne
iubim pe noi înșine atragem diverse tipuri de oameni care nu ne sunt benefici:
2.Cei care
ne folosesc în propriul interes/ profită de noi. Ei ne epuizează toate
resursele (timp, energie, bani, etc) și nu aduc un plus de valoare vieții
noastre. Ei se înghesuie la „masa” noastră, dar nu contribuie niciodată în
sensul de a pune ceva pe masă. În relația noastră ei sunt cei care iau mereu și
nu oferă niciodată nimic.
Mulți dintre
voi aveți în preajmă oameni care profită de voi, care știu că vreți să-i
ajutați pe alții și vă folosesc fără rușine, vă sleiesc energetic și poate și
financiar.
Lucrurile
stau așa: fiecare om trebuie să-și asume responsabilitatea pentru propria
viață, să-și rezolve propriile probleme și să-și care propriile poveri.
Nu este
responsabilitatea voastră să le rezolvați la nesfârșit problemele altora și
nici să le cărați poverile altora, indiferent cine ar fi ei, indiferent cât cât
de apropiați ați fi.
Dat fiind că
ei nu se vor jena să profite de voi de câte ori pot, spuneți-le la modul sincer
cum stă treaba: „Uite ce este, am observat că în relația noastră tu iei mereu
și nu contribui cu nimic. Din acest motiv simt că relația noastră mă sleiește
și chestia asta nu-mi place. Nu vreau ca lucrurile să mai continue așa”.
Vorbim la
modul echilibrat, civilizat, dar le spunem lucrurile pe șleau. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan
Unii oameni îi pot ierta pe cei care
le-au greșit, pot ierta oameni care le-au făcut mult rău, dar nu se pot ierta
pe ei înșiși. Și ăsta este un lucru care ține îngropat în interiorul lor tot ce
este mai bun din acei oameni.
Dacă nu te ierți pe tine însuți nu vei
ajunge niciodată cea mai Bună Versiune a ta.
Dacă nu poți să te privești în oglindă
și să spui „Da, am făcut asta, dar acel lucru nu mă definește. Am făcut acel
lucru, dar aleg să iau din acel lucru lecția și înțelepciunea aferentă, nu
durerea, rușinea și vina”, nu-ți vei atinge cel mai înalt potențial.
Când îți asumi tot ce ai făcut și te
ierți pentru tot ce ai făcut, cei din jur nu mai pot să te manipuleze/
controleze folosindu-se de acele lucruri din trecutul tău, de durerea/ rușinea/
vinovăția care te măcinau în interior.
Un om care și-a asumat acele lucruri și
s-a iertat pentru ele nu mai poate fi făcut să se simtă vinovat pentru trecutul
său, nu mai poate fi manipulat, nu mai are nevoie să-i dovedească nimic
nimănui, se simte confortabil cu trecutul său, așa cum este el și nu este
interesat de părerea altora despre el, nu mai încearcă să pară altcineva decât
este.
A te ierta pe tine însuți include a-ți
împacheta trecutul și a-i da drumul, astfel încât să mergi mai departe eliberat
de aceste bagaje. Atât timp cât viața ta este încărcată cu toxicitatea
trecutului, nu vei putea să-ți urmezi Destinul.
Când nu ne eliberăm de greșelile
trecutului nu suntem pregătiți să primim și să folosim vântul schimbării, când
acesta începe să bată. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan
Iartă-te pe
tine însuți pentru ce ai făcut în trecut și mergi mai departe!
Nu mai lăsa
ca neiertarea ta să te țină blocat în încercarea de a-i impresiona pe alții, de
a menține o imagine publică impecabilă în fața unor oameni care îi judecă pe
alții după standarde pe care nu le îndeplinesc ei înșiși.
Da, ai făcut
niște greșeli, ai făcut niște lucruri urâte în trecut, dar cât timp ai de gând
să te chinuiești singur, să te judeci și să te condamni pentru faptul că ești
om? Oamenii fac greșeli, noi toți am făcut și vom mai face greșeli. Important
este să învățăm din ele.
Când ne
iertăm pe noi înșine, ne eliberăm de povara care ne ține captivi într-un trecut
care a murit. Vinovăția este o vulnerabilitate, ea are ca și consecință o mentalitate
care ne ține captivi într-o situație/ relație din care ar fi spre binele nostru
să ieșim. Vinovăția ne face să simțim că încercăm să înaintăm prin nisipuri
mișcătoare. Vinovăția ne face să simțim că nu merităm ceva mai bun decât ceea
ce avem în prezent, de aceea rămânem în situații/ relații care ne fac rău. (RC
Blakes) Traducerea Mihaela Dan
Când ne iertăm pe noi înșine ne oferim o
oportunitate să ne redefinim.
Altfel spus, ne permitem să devenim o
Versiune mai Bună a noastră. Un om nu poate merge mai departe cu evoluția sa
dacă nu începe să se privească pe sine cu alți ochi, iar asta nu se va întâmpla
dacă tot ce vezi la tine sunt greșelile/ eșecurile.
Mulți oameni nu se pot ierta pe sine
dacă nu obțin iertarea din partea oamenilor cărora le-au greșit.
Iertarea de sine îți dă liber pentru a
merge mai departe cu viața ta.
Știu că ați făcut greșeli mari în
trecut, știu că ați făcut lucruri pe care le regretați, știu că aveți în viața
voastră oameni care sunt foarte dezamăgiți de voi, dar tot ce contează este că
Dumnezeu deja v-a iertat, iar acum este timpul să vă iertați și voi. Dumnezeu
vă spune: „E un nou început! Vezi-ți de viață și nu mai face aceleași greșeli”.
Voi nu sunteți definiți de greșelile pe
care le-ați făcut. În ochii lui Dumnezeu voi vă dezvoltați ca urmare a
greșelilor pe care le-ați făcut, pentru că puteți folosi experiențele de atunci
pentru a învăța ceva și pentru a deveni o binecuvântare pentru alții. Așa
deveniți o Versiune mai Bună a voastră. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan
Când ne iertăm pe noi înșine ne permitem
să ne schimbăm și să ne atingem cel mai înalt potențial. Ne recăpătăm
încrederea în sine și curajul de a ne urma visurile. Nu ne mai interesează ce
părere au alții despre noi, nu ne mai impresionează faptul că ei cred că nu
suntem în stare de lucruri mari, pentru că trecutul nostru este așa cum este.
Nu degeaba se spune „Cei din urmă vor fi cei dintâi”.
Când ne iertăm pe noi înșine ne
prezentăm exact așa cum suntem, nu mai încercăm să impresionăm pe nimeni.
Dacă tu te întâlnești cu un potențial partener
nu mai încerci să strecori în discuție un lucru care ți se pare că reprezintă o
bilă neagră pentru tine, încercând să testezi apele și să vezi dacă acel om
este dispus să accepte lucrul respectiv. Nu consideri că acele greșeli din
trecut sunt motive pentru care trebuie să-ți cobori standardele când îți cauți
un partener.
Când te-ai iertat pe tine însuți/ însăți
mergi pe principiul „Cine mă iubește, mă iubește cu tot cu greșelile din
trecutul meu. Acel trecut m-a făcut omul care sunt astăzi. Dacă cineva îmi
reproșează trecutul meu, înseamnă că nu mă iubește”.
Când ne iertăm pe noi înșine începem să
avem încredere în viitorul nostru.
Nu poți să-i faci pe alții să creadă în
tine, dacă nu crezi tu în tine însuți. Dacă nu te-ai iertat pe tine însuți nu
ai încredere în tine însuți. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan
De multe ori cei din jur au pretenții
exagerate de la noi și ne judecă pentru că suntem oameni, pentru că am făcut
niște lucruri pe care le fac/ le-au făcut și ei în viața lor personală. Și așa
ajungem să ne auto-condamnăm și ne lăsăm influențați de povara/ greșelile
trecutului, încât nu mai suntem capabili să apreciem binecuvântările
prezentului și nici posibilitățile extraordinare pe care le avem pentru
viitorul nostru. Rămânem blocați în trecut, pentru că am făcut niște greșeli
pentru care nu ne putem ierta. Fără să ne dăm seama, ne identificăm cu
greșelile trecutului, considerăm că acestea ne definesc, nu înțelegem că
acestea sunt cărămizile care ne clădesc caracterul.
Când permiți ca greșelile trecutului să
otrăvească tot ceea ce este pozitiv în tine și în viața ta, te tragi singur în
jos.
Mulți oameni trăiesc în acest fel,
judecându-se și condamnându-se pe sine pentru diverse lucruri.
Unii dintre ei au pretenția de la ei
înșiși să fie perfecți, ceea ce este imposibil pentru un om. Inevitabil, vor
face lucruri imperfecte și se vor condamna pentru asta.
Și vreau să fie clar că perfecționismul
și excelența sunt două lucruri diferite. Excelența înseamnă să faci tot ce poți
tu mai bine cu resursele de care dispui la acel moment. Poate că ceea ce ai
făcut nu este perfect, dar este excelent, dacă iei în considerare ce resurse ai
avut la momentul respectiv.
Perfecționismul înseamnă să vrei să fii
perfect tot timpul. Te judeci și te condamni pe tine însuți pentru că ai greșit,
pentru că ceea ce ai făcut nu a fost perfect – te judeci și te condamni pentru
că ai fost om. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan
Voi ați făcut ce ați făcut în trecut, nu
mai puteți schimba acele lucruri. Există un preț pe care îl plătim pentru
greșelile pe care le-am făcut în trecut, dar asta nu înseamnă să rămânem
blocați în acel trecut și să nu ne creăm un viitor mai bun.
Dar ca să vă iertați pentru greșelile pe
care le-ați făcut este necesar să identificați acele greșeli, să fiți
conștienți că acelea au fost niște greșeli. Recunoașteți-vă greșelile,
priviți-le la modul sincer și asumați-vă faptul că le-ați făcut. Recunoașteți
rolul pe care l-ați jucat în acea situație, recunoașteți față de voi înșivă
faptul că nu ați făcut cea mai potrivită alegere la momentul respectiv. Dar nu
rămâneți blocați în această etapă, așa cum fac mulți oameni, nu trăiți calvarul
unei continue auto-condamnări pentru niște lucruri pe care le-ați făcut cu ani
sau decenii în urmă. Permiteți-vă să simțiți regretul pentru ceea ce ați făcut
atunci și în măsura în care este posibil, îndreptați lucrurile.
Ca să puteți elibera greșelile
trecutului este necesar să îndreptați lucrurile, atât cât este posibil. Nu poți
răni alți oameni, nu poți abuza alți oameni, nu poți profita de alți oameni și
apoi să îți vezi de treabă ca și cum nimic nu s-a întâmplat. Există consecințe
pentru faptele noastre.
Cereți-vă iertare pentru acele lucruri
pe care le-ați făcut! Și uneori oamenii respectivi nu vor fi dispuși să vă
ierte, dar asta nu este important, ceea ce contează este că regretați ce ați
făcut și v-ați cerut iertare.
Uneori nu veți putea să vă cereți
iertare direct acelui om, pentru că el nu mai este printre noi, dar puteți să
îi scrieți o scrisoare în care să treceți tot ce aveți de spus.
Tu nu ai nevoie de iertarea altora ca să
pui punct unui capitol dureros din viața ta, tu ai nevoie de iertarea ta. Dacă
ai făcut tot ce ai putut ca să îi arăți acelui om că regreți sincer ce ai
făcut, iar el nu te iartă, este treaba lui; tu știi că acum poți să te ierți,
că nu mai este cazul să porți povara acelei greșeli în inima ta. Iartă-te și
mergi mai departe cu viața ta.
Acceptă faptul că ești om și faci
greșeli. Ideea este să înveți din greșelile pe care le-ai făcut.
Nu poți promite nimănui că nu vei mai
face niciodată greșeli, fiindcă nu este posibil așa ceva; vei face greșeli și
de acum înainte, îți garantez asta. Tot ce poți face este să promiți că vei
învăța din acele greșeli și că vei crește, vei deveni mai înțelept. (RC Blakes)
Traducerea Mihaela Dan
Cei mai mulți oameni nu știu cum să-și
protejeze inima. De aceea ei ajung să fie răniți de alți oameni cu care nu ar
fi trebuit să-și piardă timpul nici măcar pentru o conversație, darămite să
aibă o relație de cuplu cu ei.
Pentru că au fost mințiți/ înșelați/
abandonați/ abuzați în trecut, unii oameni înțeleg că „a-ți proteja inima”
înseamnă să ridici ziduri în jurul tău și să nu mai lași pe nimeni să intre.
Numai că atunci când ridici ziduri în jurul tău ajungi să devii prizonierul
propriilor frici.
Ideea nu este să ridici ziduri de
apărare în spatele cărora să te baricadezi emoțional, ci să folosești „garduri”
și „porți”, cum le spun eu. Gardurile îți protejează spațiul personal, iar
porțile îți permit să intri și să ieși atunci când alegi să faci asta și permit
și altora să intre și să iasă, atunci când alegi tu să îi lași să intre sau alegi
tu să îi scoți din viața ta.
Renunțați la acel mod toxic de a trăi în
care tot ce vreți este să vă reveniți după o despărțire care v-a distrus din
toate punctele de vedere sau să supraviețuiți într-o relație cu un narcisist!
Învățați să trăiți într-un mod care prespune să aveți grijă de inima voastră,
să o protejați într-un mod sănătos!
În lumea de azi o mulțime de oameni
„supraviețuiesc” în relațiile lor; eu vă îndemn să țintiți către relații care
vă inspiră, care vă înalță din toate punctele de vedere.
Învățați să faceți diferența între ceea
ce vă este benefic și ceea ce nu vă este benefic, nu mai primiți/ păstrați în
viața voastră ceea ce nu vă este benefic! În acest fel nu vă veți mai pune în
situația în care inima voastră să fie sfărâmată din nou.
Dacă învățați să vă protejați inima, nu
va fi nevoie să vă vindecați inima iar și iar, după nenumărate relații
disfuncționale. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan
În viziunea mea, când vorbim despre a-ți
proteja inima, vorbim despre a acționa pe patru paliere, astfel încât în final
tu să fii un om puternic, sigur pe sine, să te iubești și să te respecți pe
tine însuți.
Cele patru paliere sunt: spirit, minte,
emoții și voință.
Dacă nu-ți protejezi inima, vei fi ca o
corabie fără cârmaci, vei pluti în derivă, încotro te duce vântul. Și uneori
ești împins către dezastru de niște lucruri din interiorul tău, nu din
exterior. Dacă nu ești capabil să îți aliniezi spiritul cu mintea, cu emoțiile
și cu voința, dacă nu ești capabil să gestionezi la modul înțelept aceste
paliere, vei deveni cel mai mare inamic al tău și vei ajunge să suferi.
Este necesar să fii capabil să spui „Nu”
când este benefic pentru tine să spui „Nu” și să spui „Da” când este benefic
pentru tine să spui „Da”.
1.Dacă vrei să fii o persoană capabilă
să-și protejeze într-un mod sănătos inima, este necesar să-și hrănești
spiritul.
Noi trăim într-o lume condusă de poftele
carnale. Când este vorba despre a ne alege un partener, de a primi un om în
viața noastră, de obicei oamenii nu-l consultă pe Dumnezeu, își ignoră propria
intuiție/ discernământul și se aruncă în brațele unei persoane doar pentru că
aceasta îi atrage la nivel sexual. Așa funcționează cei mai mulți oameni.
După ce ai suferit atât de mult de pe
urma relațiilor în care ai intrat orbește, condus de atracția sexuală, este
posibil să ajungi, în sfârșit, să îți dai seama că acest mod de a funcționa
nu-ți este benefic și să fii dispus să te deschizi către un alt mod de a-ți
face alegerile. Este posibil să înțelegi că dacă vrei să te eliberezi de
orbirea generată de poftele tale carnale este necesar să îți hrănești spiritul,
pentru că astfel vei ajunge la o conexiune profundă cu Dumnezeu și vei auzi mai
bine ghidarea Sa.
De asemenea, faptul că îți hrănești
spiritul te va ajuta să te conectezi la un nivel mai profund cu tine însuți.
Iar când faci asta, prioritățile tale în viață nu mai sunt legate de a arăta
bine, de a avea succes la femei/ bărbați, de a face cât mai mult sex, de a avea
o relație de cuplu care „să te împlinească/ facă fericit(ă)”.
Când îți hrănești spiritul îți găsești
fericirea/ bucuria în tine însuți, nu mai ai nevoie de un altul care „să te
facă fericit”, nu mai ești disperat(ă) să ai o relație de cuplu, nu mai accepți
orice partener, numai ca să eviți singurătatea.
Toate celelalte trei paliere (minte,
emoții, voință) depind de ceea ce faci sau nu faci pe primul palier: spiritul.
De ce credeți că atâtea femei (dar și
unii bărbați) funcționează într-un tipar de codependență, nu au puterea să iasă
din relații care le fac rău? Pentru că spiritul lor nu este destul de puternic
pentru a depăși puterea pe care o au asupra lor dorințele cărnii. (RC Blakes) Traducerea
Mihaela Dan
Dacă nu ai o conexiune profundă cu
Dumnezeu, nu te poți iubi pe tine însuți la modul sănătos, pentru că nu ai o
pespectivă corectă asupra vieții și asupra propriei persoane și cu certitudine
nu-l poți iubi pe un altul la modul sănătos.
Nu mai încercați să-i iubiți pe alții,
înainte de a rezolva primele două aspecte, fiindcă n-o să vă iasă, n-o să aveți
niciodată o relație sănătoasă!
Este necesar ca înainte de toate să ai o
conexiune profundă cu Dumnezeu, iar asta îți va înlesni conexiunea profundă cu
tine însuți.
Dacă tu ai avut până acum relații care
ți-au sfărâmat inima este pentru că nu ai avut baza spirituală pe care să
clădești o relație sănătoasă. Și fiindcă n-ai avut acea profunzime spirituală,
nu ai reușit să gestionezi la modul sănătos ceea ce se întâmplă în mintea ta,
nu ai nivelul de sănătate mintală care să-ți permită să iei decizii care îți
sunt benefice.
Noi procesăm informații cu mintea, luăm
decizii cu mintea. Dacă în cazul tău partea spirituală lasă de dorit, sănătatea
ta mintală va lăsa de dorit și vei lua decizii distructive. Dacă nu ai un
spirit puternic, dacă nu ești suficient de puternic să decizi că vei funcționa
în aliniere cu Divinitatea, în integritate, mintea ta va face alt gen de
alegeri și te va duce în prăpastie. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan
Cum ajungem la o stare de sănătate
mintală?
*Ești atent cu ce îți hrănești mintea.
Ești selectiv când e vorba despre ceea ce asculți/ citești/ vizonezi. Îți
folosești discernământul și îți alimentezi mintea cu lucruri care te înalță,
care te inspiră, care te ajută să evoluezi.
De ce ai sta să asculți un om care
atunci când a terminat te face să te simți mai rău decât te simțeai înainte de
a începe să-l asculți?
*De asemenea, este necesar să te
însoțești sau să urmărești oameni care sunt exemple sănătoase pentru tine.
De ce ai sta alături de oameni care te
trag în jos, care te critică/ jignesc/ batjocoresc/ judecă/ atacă?
De ce mai ai și acum prieteni care mint/
înșeală/ profită de oameni/ funcționează din mentalitatea victimei, care te
influențează în rău?
Ai în apropierea ta măcar o persoană
care chiar reprezintă un model de urmat, care te inspiră, care este puternică,
sigură pe sine, se manifestă la modul autentic și funcționează în integritate,
care are discernământ, care este capabilă să vadă stegulețele roșii când e
vorba de oamenii pe care îi întâlnește și este suficient de puternică pentru a
spune „Nu” unor oameni de acest gen?
*În plus, este necesar să-ți
monitorizezi gândurile, să observi când acestea au intrat pe o pantă negativă
și să intervii, să alegi la modul conștient să te concentrezi pe alt tip de
gânduri, în loc să acționezi necugetat sub impulsul unor gânduri distructive.
(RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan
3.Dacă ai o
conexiune profundă cu Dumnezeu, care-ți oferă o stare de sănătate spirituală și
ai reușit să-ți gestionezi la modul sănătos mintea, cel de-al treilea palier
este cel care se referă la sănătatea ta emoțională.
Asta
înseamnă să fii capabil să îți gestionezi emoțiile, să îți păstrezi echilibrul
emoțional; altfel o să intri în relații în baza unor emoții de moment, o să iei
decizii pripite pe baza unor stări emoționale dezechilibrate.
Când mintea
ta este vraiște, starea ta emoțională este vraiște, iar asta va duce la acțiuni
care te conduc direct în prăpastie.
Cum îți
păstrezi echilibrul emoțional?
*În primul
rând, îi ierți pe cei care te-au rănit într-un fel sau altul.
Și vreau să
înțelegeți bine: când spun să ierți, nu spun să consideri că ceea ce au făcut
acei oameni este „bine”/ „corect”/ „în regulă” sau să-i primești din nou în
viața ta. Nu despre asta este vorba. Este vorba despre a elibera povara
resentimentelor, urii, frustrării, furiei, etc și a-ți vedea de viața ta fără
acest bagaj inutil. Este vorba despre a pune în mâinile lui Dumnezeu ceea ce
s-a întâmplat atunci și a închide acel capitol al vieții tale.
Neiertarea
te face să ai reacții isterice. Dacă e isteric, e istoric – are legătură cu
trecutul, cu un episod dureros din trecut pe care nu l-ai procesat, cu o traumă
mai veche pe care nu ai vindecat-o.
*În al
doilea rând, în fiecare situație alegi la modul conștient acel răspuns care te
face să simți o stare de pace interioară. Și în multe situații cel mai bun
răspuns este să nu răspunzi în niciun fel persoanei care ți-a apăsat butoanele,
să-ți vezi de treaba ta, să nu te lași atras în dispute inutile.
Alege pacea.
(RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan
4. Dacă ai o conexiune profundă cu
Dumnezeu, care-ți oferă o stare de sănătate spirituală, ai reușit să-ți
gestionezi la modul sănătos mintea și emoțiile, cel de-al patrulea palier este
acela care ține de puterea voinței tale.
Mulți dintre voi ați experimentat în
viață situații/ relații care știați că nu vă sunt benefice, dar pur și simplu
nu puteați ieși din ele, aveați senzația că „e ceva peste voința voastră”.
Știați că nu e bine ce faceți, dar nu vă puteați opri să faceți acel lucru.
Când ai ajuns la acest palier, ești
capabil să decizi: „Nu mai tolerez asta și asta. Acesta este modul în care
vreau să-mi trăiesc viața de acum înainte. Asta este voința mea” și ai puterea
să faci ceea ce ai decis să faci, nu te mai lași condus de dorințele carnale,
de plăcerile/ interesele egoului, nu mai poți fi manipulat/ controlat.
Cum faci asta?
*În primul rând stabilești limite
sănătoase în relații.
Eu am stabilit limite în relațiile mele.
Am pus „garduri” și „porți” și eu decid când deschid poarta ca să intre cineva
în viața mea și când nu deschid poarta. Viața mea nu e ca un teren viran pe
care intră cine vrea, când vrea; eu decid cine intră și cine nu, eu decid cine
rămâne și cât rămâne.
*În al doilea rând, găsește niște oameni
care să te susțină, oameni care trăiesc la un nivel înalt de Conștiință și care
sunt un exemplu și o inspirație pentru tine, oameni care nu ezită să te facă
atent atunci când ți-ai încălcat propriile principii, când ai ieșit din spațiul
autenticității și integrității.
*În al treilea rând, asigură-te că ceea
ce gândești și faci este în aliniere cu Dumnezeu, este benefic pentru tine și
este o binecuvântare pentru alții. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan
Stima de sine are legătură cu ce e în
interiorul nostru, nu cu ceva/ cineva din exterior. Unii oameni încearcă să-și
extragă stimă de sine din realizările lor, din posesiunile lor, din relațiile
pe care le au, dar de fapt adevărata stimă de sine trebuie să vină din
interior, nu din exterior.
Stima de sine și încrederea în tine
însuți sunt strâns legate una de alta.
Mulți oameni încearcă să pozeze în
persoane sigure pe sine, dar e doar o mască, e prefăcătorie și cineva care are
discernământ poate să-și dea seama de asta.
Aroganța nu e încredere în sine. Faptul
că simți nevoia să-i faci pe alții să se simtă inferiori ca să poți să te simți
tu superior nu este încredere în sine.
Adevărata stimă de sine și adevărata
încredere în sine te fac să ai credința ca poți face față oricărei încercări,
să știi că dacă Viața a adus o anumită provocare în calea ta, înseamnă că poți
să-i faci față și că indiferent de obstacole, din fiecare situație dificilă ai
ceva de învățat. Știi că Dumnezeu îți trimite anumite provocări cu un rost și că
te ajută să le depășești, oferindu-ți ghidare.
Încrederea în tine însuți se reflectă în
modul în care privești viața, în modul în care abordezi problemele cu care te
confrunți. Și această încredere în tine însuți se bazează în primul rând pe
conexiunea ta profundă cu Dumnezeu. Și poate unora li se pare că te dai mare,
că este o aroganță o asemenea încredere în sine, însă atât timp cât ești
capabil să menții acel nivel de încredere și în situații dificile/ perioade de
criză, înseamnă că e ceva real, nu „te dai mare”.
Cei mai mulți oameni au o problemă cu un
asemenea nivel de încredere în sine, le apasă butoanele, îi irită să te vadă
atât de sigur pe tine, pentru că ei trăiesc la niveluri reduse ale stimei de
sine și ale încrederii în sine. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan
Oamenii care primesc cele mai multe
recompense de la Viață sunt cei care au niveluri ridicate ale stimei de sine și
încrederii în sine.
Nu poți să funcționezi fiind nesigur pe
propriile forțe, având dubii privind capacitatea ta de a te descurca, ezitând
să profiți de oportunitățile care apar și sperând, în același timp, să obții
maximum de la Viață.
Oamenii care au mereu dubii, care ezită
să facă pasul în față sunt în situația în care mereu speră la ceva mai bun, dar
niciodată nu realizează ceva mai bun. Ei nu au curaj să iasă din zona lor de
confort, se tem să nu piardă ceea ce au, așa că nu sunt dispuși să riște, ca să
obțină ceva mai bun.
Fundamentul oricărui succes este
încrederea în tine însuți, este convingerea nestrămutată că poți face ce ți-ai
propus, că ești capabil să-ți împlinești visul. Dacă tu nu ai această
convingere, dacă ai dubii, acesta este un semn că mai ai de lucrat la stima de
sine. Înainte de a lucra în exterior la împlinirea visulului tău, lucrează în
interior la consolidarea stimei tale de sine, fiindcă aceasta este temelia pe
care vei construi orice în viața ta. Și dacă fundația e șubredă, orice ai
construi pe ea este șubred.
Înainte de a începe orice proiect în
exterior, asigură-te că ai un nivel înalt al stimei de sine și al încrederii în
tine însuți.
Nu e suficient să crezi în Dumnezeu și
în faptul că El te va susține în ceea ce vrei să faci; Dumnezeu n-o să construiască
în locul tău. E necesar să ai deplină încredere în tine însuți și în
capacitatea ta de a face ce ți-ai propus. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan
Care
sunt țelurile voastre la acest moment?
Cei
mai mulți oameni au țeluri modeste, care nu presupun o mare realizare, nu
reprezintă o ieșire mult în afara zonei lor de confort.
Țelurile
tale sunt un indicator al nivelului stimei tale de sine. Când țelurile tale
sunt modeste, stima ta de sine are un nivel redus.
Oamenii
au o obsesie legată de ceea ce cred alții despre ei, despre ce ar spune alții
despre ei dacă ar încerca ceva și ar eșua și de aceea preferă să nu încerce
lucruri noi, „ca să nu se facă de râs”, să nu ajungă bătaia de joc a altora, în
caz că eșuează.
În
cazul celor mai mulți oameni frica de eșec și de pierdere este mai mare decât
dorința de a avea succes și de a câștiga. Ei rămân blocați în zona lor de
confort pentru că se tem că vor eșua, se tem că ceilalți îi vor critica/
judeca/ marginaliza/ ironiza dacă vor eșua.
Nivelul
stimei tale de sine determină calitatea vieții tale.
Cei
mai mulți oameni au o imagine negativă despre sine, se compară cu alții și trag
concluzia că nu sunt atât de valoroși/ pricepuți/ talentați/ competenți/ buni/
deștepți precum ceilalți. Mintea lor îi convinge să se mulțumească întotdeauna
cu puțin, să nu riște să iasă din zona lor de confort, să nu încerce să devină
cea mai Bună Versiune a lor. Ei se lasă opriți de frică, în timp ce un om care
are încredere în sine se confruntă fără ezitare cu provocarea respectivă, în
ciuda fricii pe care o simte. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan
În perioada următoare mulți oameni vor
experimenta o expansiune masivă la nivelul inimii.
Ați simțit că mai nou sensibilitatea
voastră a crescut, ați sesizat că sunteți mai dispuși să vă arătați vulnerabili
decât erați în trecut, ați observat o dorință mai mare de a vă manifesta la
modul autentic?
Și când discutăm despre autenticitate,
nu există jumătăți de măsură, nu este posibil să fiți autentici azi și mâine să
reveniți la a nu fi autentici, la a purta iar o mască socială; este tot sau
nimic.
Energiile sunt unele de tipul „Fii cine
ești cu adevărat, fii autentic!”, ne cheamă să ne rostim adevărul indiferent ce
cred/ spun/ fac alții, să nu ne mai jenăm/ rușinăm/ scuzăm pentru ceea ce
gândim/ simțim cu adevărat.
Când inima ta se deschide tot mai mult
simți că nu poți fi decât autentic și când îți permiți asta, accesezi
informații din interior, îți descoperi singur adevărurile personale – pur și
simplu ȘTII din interior niște lucruri, ȘTII că ele sunt adevărate. Și asta nu
înseamnă că știi ce se va întâmpla în viitor, ci că descoperi că știi niște
lucruri pe care anterior nu le știai și pe care nu le-ai învățat de nicăieri,
este o Cunoaștere care vine din interiorul tău.
Este activată în noi Înțelepciunea
inimii.
Și nu este vorba despre faptul că în
trecut nu am avut deloc acces la această Înțelepciune; noi accesăm treptat noi
și noi informații, pe măsură ce evoluăm. Ideea este că noi nu am fost niciodată
în trecut la acest nivel al autenticității la care ne aflăm în prezent; energiile
de vibrație tot mai înaltă care curg pe Pământ ne aduc într-o aliniere din ce
în ce mai profundă cu inima noastră și de aceea și nivelul de vibrație al
informațiilor pe care le accesăm din interior este unul mai înalt. (Kerry K.) Traducerea
Mihaela Dan
Tot mai mulți dintre voi veți constata
că nu mai rezonați cu oameni/ lucruri/ activități/ relații/ locuri/ învățături
cu care rezonați în trecut, că nu mai credeți în niște lucruri în care credeați
în trecut, că nu mai luați de bune niște „adevăruri” pe care le le luați de
bune în trecut.
Ceea ce se întâmplă este că vechile
adevăruri de vibrație joasă se destramă, pe măsură ce pășiți tot mai mult în
spațiul autenticității. Și la început veți avea senzația că nu mai știți cine
sunteți, nu mai știți ce vreți și ce nu vreți, nu mai știți ce vă place și ce
nu vă place, etc. Vechea voastră identitate se destramă, sunteți confuzi, e
posibil să experimentați tristețe, jale, anxietate, iar mintea voastră este
bulversată, se simte copleșită de toate lucrurile pe care le aveți de procesat.
Și unii simt o mare tristețe când conștientizează în ce minciună au trăit până
acum.
Mintea voastră umană nu poate cuprinde/
procesa tot ce se întâmplă, pentru că ceea ce se întâmplă o depășește. Mintea
voastră nu înțelege că ce simțiți este de fapt destrămarea a ceea ce credeați a
fi adevărat în viața voastră, dar era o minciună și că începeți să descoperiți
care este de fapt adevărul. Ca atare, aveți grijă de voi înșivă în această
perioadă, tratați-vă cu blândețe, iubire și compasiune. Tratați-vă așa cum
v-ați trata cel mai bun prieten când acesta trece printr-o perioadă dificilă.
Fiți cel mai bun prieten al vostru.
Dacă veți continua să trăiți în vechiul
mod, să nu fiți autentici, viața voastră va deveni din ce în ce mai grea. Energiile
actuale nu mai susțin un asemenea mod de a funcționa. (Kerry K.) Traducerea
Mihaela Dan
Nu vă mai stați în cale! Nu mai
permiteți minții voastre să ia decizii care înseamnă să vă călcați pe suflet,
fiindcă lucrurile vor merge din ce în ce mai rău pentru voi dacă faceți asta.
„Adevărul” analitic al minții voastre
umane nu este același cu adevărul cosmic. Și în perioada următoare veți avea
ocazia să vă convingeți de acest lucru.
Veți experimenta ceva de genul „Da, simt
asta…”, deși nu puteți pune în cuvinte ce înseamnă „asta”; dar știți foarte
clar din interior că „asta” e adevărat. Așa lucrați cu propria rezonanță.
Și pe măsură ce faceți asta, pe măsură
ce vă descoperiți în acest mod propriile adevăruri, pe măsură ce vă permiteți
să vă rostiți/ trăiți propriile adevăruri, deveniți din ce în ce mai siguri pe
voi înșivă, vă asumați puterea personală, conștientizați cât de mult contați ca
individ care are propria perspectivă asupra lumii/ vieții. Și nu contează dacă
acea perspectivă este validată din exterior, important este că este validată
din interior.
Pe măsură ce se întâmplă toate acestea, veți
funcționa din ce în ce mai mult ca ființe suverane și mai puțin ca o turmă
programată, supusă unei operațiuni de spălare a creierului.
Voi știți că sunteți parte din colectiv/
umanitate, dar nu mai funcționați ca părți care nu au o individualitate, care
nu au o voce, care nu gândesc cu propria minte, ca niște roboți, ci ca ființe
suverane, care își folosesc discernământul și nu se lasă manipulate/
controlate. (Kerry K) Traducerea Mihaela Dan
“1. Divorțată? — Nu poate păstra un
bărbat!
2. Hărțuită sexual? — Era îmbrăcată prea
provocator!
3. Căsătorită, dar fără copii? — Ea este
stearpă!
4. Bogată și independentă? — A găsit
unul cu bani!
6. Copilul ei face prostii? — E numai
vina ei, pentru că l-a răsfățat!
7. Necăsătorită la 30/40 ani? — Este
iresponsabilă!
8. Căsătorită? — Devine proprietatea
soțului ei!
9. Soțul a înșelat-o? — Este vina ei, nu
i-a oferit tot!
10. Văduvă? — Abia aștepta să îi rămână
averea!
11. Recăsătorită după moartea soțului? —
Nu și-a iubit niciodată fostul soț!
12. Violență domestică? — E numai din
vina ei!
13. Este în depresie fiindcă nimeni nu o
înțelege? Este anxioasă și își pierde încrederea în sine? — Este vina ei!
14. Se aranjează? — Sigur are pe cineva!
15. Nu se aranjează? — Nu are grijă de
ea!
RESPECTĂ FEMEILE!
Nu le mai puneți etichete dacă nu le
știți poveștile! Cine suntem noi, oamenii, să îi judecăm pe alții!?” (Corina
Elisei)
Dacă cineva îți spune „Ai de ales între
acești morcovi care sunt mai ieftini și acești morcovi care sunt mai scumpi,
dar provin dintr-o fermă ecologică”, ce ai alege? Te-ai orienta din prima către
morcovii mai ieftini sau ai spune „Vreau morcovii eco, deși sunt mai
scumpi?".
Este o metaforă ce pare simplistă, dar
vreau să explic pe înțelesul tuturor această idee: când alegi pentru tine ceea
ce are calitate, chiar dacă este mai scump, îi dai un semnal important
Universului.
A fost același lucru și în cazul meu:
când am început să aleg produse de calitate, chiar dacă erau mai scumpe (și mă
refer la alimente, la apă, cosmetice, etc, nu neapărat la haine și pantofi),
când am decis că voi alege de acum înainte legume și fructe eco, că voi alege o
apă cât mai pură, că voi alege mâncăruri mai bune, am devenit ca un magnet
pentru abundență, pentru că am dovedit Universului că mă aleg pe mine, că nu
mai sunt dispusă să mă mulțumesc cu tot felul de lucruri de proastă calitate,
doar fiindcă sunt mai ieftine.
Învățați să investiți în voi înșivă,
învățați-vă să funcționați cu mentalitatea că meritați tot ce este mai bun,
fiindcă atunci când faceți asta, Universul, la rândul său, oglindește acest
lucru „Da, meriți tot ce este mai bun!”. (EldoRa) Traducerea Mihaela Dan
Mulți oameni au mare grijă de mașina lor
- de exemplu, îi fac verificarea tehnică periodic, o repară atunci când apar
probleme, fiindcă ei știu că dacă nu o întrețin, dacă nu dau atenție acestor
probleme tehnice, lucrurile se pot agrava și riscă să nu mai poată folosi
mașina. Dar câți dintre noi nu dăm deloc atenție propriului corp fizic,
propriei stări de sănătate, câți tragem de noi până la epuizare, câți amânăm să
ajungem la medic până când nu ne mai putem ține pe picioare, când problemele de
sănătate s-au agravat?
Învățați să aveți grijă de voi, de
corpul vostru fizic, de starea voastră emoțională, de sufletul vostru, mâncați
produse de calitate, beți apă curată, luați-vă periodic timp ca să vă odihniți,
ca să vă relaxați, ca să vă echilibrați energetic/ emoțional! Tratați-vă cu
iubire și respect, cultivați starea de pace interioară, permiteți-vă să vă
manifestați creativitatea! Așa creșteți vibrațional.
Vibrația ta reprezintă cea mai
importantă resursă a ta în această viață. Dacă tu faci o prioritate din a
crește vibrational, în mod automat toate celelalte aspecte ale vieții tale
(relații, activitate profesională, abundență, oportunități, etc) se aliniază
acelei vibrații. Așa vei ajunge ca activitatea ta profesională să n-o mai
percepi ca „muncă”/ „trudă”, pentru că faci ceea ce iubești să faci, îți face
plăcere să lucrezi/ creezi, funcționezi într-o stare de grație și tot ce faci
te ajută să evoluezi.
Urmați-vă Bucuria, faceți ceea ce vă
entuziasmează/ pasionează! (Siman)
"O femeie aflată in comă profundă,
era pe punctul de a muri. Dintr-o dată, ea s-a simțit ridicată la cer si s-a
trezit in fața Scaunului Judecății de Apoi.
- Cine eşti? a intrebat-o o Voce.
- Sunt soția primarului, a răspuns ea.
- Nu te-am intrebat a cui soție eşti, ci
cine eşti tu.
- Sunt mama a patru copii.
- Nu te-am intrebat a cui mamă eşti, ci
cine eşti tu.
- Sunt învățătoare.
- Nu te-am întrebat ce profesie ai, ci
tine eşti tu.
Şi dialogul a continuat în acelaşi fel.
Orice ar fi răspuns femeia, cuvintele ei nu păreau să răspunda la întrebarea:
“Cine eşti tu?”
- Sunt creştină.
- Nu te-am intrebat care este religia
ta, ci cine eşti tu.
- Sunt cea care a fost la biserică în
fiecare zi si le-a dat de pomană ceIor sărmani.
- Nu te-am intrebat ce ai făcut, ci cine
eşti tu.
În mod evident, ea nu a trecut de
examen, căci a fost trimisă înapoi pe pământ. Când s-a trezit din comă femeia
s-a decis să afle cine este. Şi astfel, întreaga ei viață s-a schimbat.
Datoria voastră este sa fiți. Nu să fiți
cineva, nici să nu fiți nimic – căci aşa se nasc lăcomia şi ambițiile; nu să
fiți cutare sau cutare – căci aşa deveniți conditionați; ci pur si simplu să
fiți.”
Anthony de Mello
GĂSESC PACEA INTERIOARĂ CA STIL DE VIAȚĂ
Mulți oameni trec printr-un haos intern
și extern extrem în timpul schimbării de frecvență și schimbările rezultate pe
care le impune stilului de viață. Forțele transformării sunt haotice și confuze
pentru o minte și un corp nepregătite.
Pentru cei chemați să se trezească,
ciclul Înălțarea impune demontarea identităților anterioare de ego și
predispoziția lor de a crea condiția stilurilor de viață stresante și
dezechilibrate. Atunci când stagnăm în viața noastră, rulând o bandă de
alergare de tipare repetate, aceste modele se repetă iar și iar și asta apasă
și suprimă creșterea conștiinței noastre. Acest lucru face ca o ființă umană să
se simtă cu adevărat nefericită și izolată de conexiune și sens.
Stagnarea în identitatea noastră, rutina
și programul zilnic, ne suprimă și dezvoltarea personală. Atunci când ne
angajăm să folosim instrumente pentru dezvoltarea personală, putem învăța cum
să ne recăpătăm adevărata umanitate și să găsim valoare în principiile
extinderii și protejării forței vitale.
Extinderea și protejarea forței de viață
este moneda energetică a vremurilor ce vor urma, iar prea mulți dintre noi
ne-am prostituat forța vitală pentru lucruri materiale care nu au valoare
sufletului.
Această stagnare a sufletului,
promovează valorile anti-viață și opresiunea spirituală. Această opresiune
cântărește și mai greu pe o minte împovărată, deci un corp împovărat. Un corp
împovărat și o minte dezordonată devine nefericită, sufletul deconectat, haotic
și apoi bolnav. Boala
spiritului-sufletului provine din Boala minții.
Când o minte este cuprinsă de boală de
poveri pe care nu le eliberează sau nu le dă drumul, multele sale rezultate
sunt:
Obsesii
Ruminând
Atacuri de panică/frică
Iluzii (gândindu-mă la situații
ipotetice iar și iar)
Confuzie
Patologii, care erup pentru a face față
realității
Dependențe și abuz de substanțe
Ca multe provocări în viață, renunțarea
la emoțiile negative, gândurile negative și limpezirea minții este mult mai
ușor de spus decât de făcut. Cu toate acestea, cu consecvență, instrumente și
practică, oricine poate învăța să-și limpezească mintea și să renunțe la
obsesiile mentale într-un mod care funcționează pentru tine personal Este
nevoie de ceva dăruire și efort pentru dorința cuiva de a avea pace în viață,
indiferent de circumstanțele externe.
Furia și vina personală nu sunt
productive pentru nimeni care este nemulțumit de o persoană sau circumstanță
din viața sa. Pentru a te împuternici, trebuie să-ți asumi întreaga
responsabilitate pentru emoțiile, formele de gândire și interacțiunile cu
ceilalți. Fără responsabilitate personală viața cuiva va coborî într-o spirală
de durere și suferință, cu scuze făcute pentru promovarea comportamentelor
negative. Persoana pe care o doare cel mai mult este persoana care genereaza
gandurile negative. Oricât de mult te-ar înfuria altcineva, acea persoană nu
este nici pe departe la fel de afectată de forma ta de gândire generată de ură,
precum ești tu însuți. Aceasta este o acțiune de autosabotaj.
Oprirea ciclului este imperativă prin a
învăța cum să te revaluezi, să-i revaluezi pe ceilalți și să trăiești o viață
în care se poate obține un sentiment de pace interioară și calm.
Din calmul interior, ce poate fi generat
dintr-o minte limpede si calma, se poate fi prezent in momentul de fata pentru
a te bucura de ceea ce viata are de oferit in acest moment. Pe măsură ce te
deschizi să fii în momentul de acum, te deschizi către o multitudine de
oportunități care nu ar fi văzute sau percepute cu o minte dezordonată și
confuză. Cu cât mai multă confuzie, cu atât mai mult haos, cu atât mai multă
durere internă va experimenta cineva în sine. Cu toții putem opri acest ciclu
distructiv din viața noastră acum.
Fii aici acum
Aceasta se numește mindfulness în
tradiția budistă, care este înțelegerea instruirii minții pentru a deveni
complet prezent în momentul de față. Este un tip de meditatie sa te cufunzi, sa
fii pe deplin prezent in orice activitate care apare in fata ta. Implică
încetinirea și concentrarea asupra unui singur lucru, lucrul care este prezent
și în fața ta acum. Dacă acel lucru este o activitate, cufundă-te complet în
acea activitate care se întâmplă acum.
Reorientare
Cel mai bun lucru pe care îl poți face
pentru a-ți limpezi mintea atunci când ai probleme în a îndepărta o obsesie sau
o ruminație este să-ți schimbi concentrarea Adu în viața ta o activitate
pozitivă pentru a-ți schimba concentrarea; prin exercițiu, chi gong, citirea
unei cărți, ascultarea muzicii, jucându-te cu un copil. Ia o pauză de la stres
și griji reorisându-te pentru a fi complet prezent la o altă activitate.
Muncă de respirație
Reantrenarea sistemului nervos si
reprogramarea mintii este in intregime posibila prin aplicarea respiratorie.
Dacă liniștea minții tale a devenit extrem de dificilă pe tot parcursul
terenului energetic schimbător al peisajului de ascensiune externă, schimbă-ți
peisajul interior eliberând blocajul minții prin acest instrument sugerat de
lucru pentru respirație.
Meditație
Practica consecventă de meditație este
utilă în formarea unei minți indisciplinate și dezordonate. Meditația poate fi
aplicată prin multe tehnici diferite și este utilă pentru facilitarea iertării
și renunțarea la negativitate sub multe forme. În stadiile incipiente ale
dezvoltării abilităților de meditație, stai, relaxează-te și învață să observi
gândurile care trec fără să te atașezi de ele. Odată ce observi modelul
„gândului”, dă-i drumul și readu-ți concentrarea la momentul de acum.
Încearcă scrisul cathartic emoțional
Când cineva simte că izbucnește de la
frustrarea interioară, iar mintea este neliniștită, poate fi util să încerci să
exprimi toate gândurile și sentimentele pe hârtie. Scrierea lor poate ajuta pe
cineva să le poată lăsa să plece și să le elibereze. Prin scrierea de jurnal
sau auto-inquiry, se poate pătrunde mai adânc în subiectul care creează
anxietatea mentală.
Astfel permite examinarea emoțiilor și
poate permite epifaniilor interioare să devină mai clare, permițând o mai bună
soluționare a conflictelor emoționale. Atunci când cineva este deschis pentru a
permite primirea unor alternative ca posibile rezoluții, acest lucru permite
minții să iasă din tiparul său anxios. Schimbarea din aceste tipare se numește
restructurare cognitivă, care resetează arderea sinapselor cerebrale.
Schimbarea gândurilor schimbă chimia
creierului, permițând noi rezoluții creative la vechile probleme, făcând
posibilă trecerea din vechile tipare.
Dezlegarea comportamentelor vechi poate
fi extrem de umilitoare și conferă sentimentul adevăratei forțe imense care
există în corpul emoțional. Este important să fim martori și să încercăm să nu
fim copleșiți sau consumați de ei. Iată un mic exercițiu de asistat în ceea ce
privește închiderea și acceptarea tuturor tiparelor sau circumstanțelor
anterioare. Este extrem de util să dai glas a ceea ce ar putea fi conflicte
nerezolvate din mintea ta, sau care au fost neexprimate și nerecunoscute.
Pentru fiecare persoană sau
circumstanță, iată întrebările pe care să ți le pui și să le scrii complet:
Enumeră toate resentimentele
Enumeră toate regretele
Scrie toate comunicările nespuse sau nelivrate
Enumeră tot ce ai fi vrut să recunoști
în fața acelei persoane sau în această situație, dar nu ai făcut-o. Când se
simte complet, arde sau rupe hârtia și Invocă cu voce tare:
Mă adresez Sinelui meu mai mare Dumnezeu
pentru eliberarea finală și dispoziția:
Vă rog să fiți martori la Declarația mea de putere:
Rezolv orice și toate jurămintele și
acordurile pe care le-am făcut, oricine din acest corp le-a făcut, și oricine
din generația mea genetică a luat referitor la:
Orice jurământ de iluzie, separare și
dezarmonie. Eliminați și curățați toate implanturile negative, modelarea
ancestrală, modelarea genetică și atașamentele karmice necorespunzătoare față
de ___ (Inserați numele persoanei), cunoscut sau necunoscut mie.
Îmi revendic moștenirea divină și
puterea lui Dumnezeu Suveran ACUM!
Declar acum aceste jurăminte și acorduri
nule în această încarnare și în toate încarnările din spațiu și timp, toate
realitățile paralele, universurile paralele, realitățile alternative,
universurile alternative, toate sistemele planetare, toate sistemele sursă,
toate dimensiunile și Vidul.
Spiritul meu iubit, te rog să eliberezi
toate structurile, dispozitivele, entitățile, orientările sau efectele asociate
acestor jurăminte și acord. ACUM!
În profundă dragoste și recunoștință,
Mulțumesc!
Sper că aceste instrumente se dovedesc a
fi susținătoare în angajamentul de a-ți limpezi mintea și de a obține pacea
interioară. (Lisa Rene) Traducerea Mihaela Dan
Standardele si Adevarul
Standardele - Sunt acele norme, reguli sau elemente NON-NEGOCIABILE pe care tu le
doresti intr-un partener astfel incat sa iti asiguri șanse cat mai inalte de
bunăstare in acea relatie.
Nu ma intelege gresit, asta nu inseamna
sa ai o lista interminabilă de calitati iar daca una din ele nu este bifata
inseamna ca acel partener nu este potrivit. Asta ar arata mai degraba ca tu
cauti perfecțiunea, ceea ce nu exista, si asta ar duce mai degraba cu gândul ca
te protejezi de barbati in general.
Cum verifici daca standardele sunt juste ?
Verifica daca tu te tii pe tine la
înălțimea acelor standarde in :
- relatia cu tine
- relatia cu ceilalti
- sunt 5-10 trasaturi non-negociabile
Iata lista mea :
- Un barbat familist care doreste sa isi
întemeieze o familie cat mai curand
- Pune pret pe sanatate, face sport,
mananca sanatos 80% din timp
- Nu are adicții ( fumat, alocool,
jocuri de noroc, pornografie etc)
- Nu a inselat niciodata
- Este multumit de profesia sa, de cele
mai multe ori vine acasa de la munca fericit
- Exista echitate financiara, nu exista
o diferenta majora nici in plus, nici in minus
- Nu are prietene aproapiate de gen
feminin
- Este disponibil emotional
- O persoana cu suflet bun careia ii
pasa si de alti oameni in afara de sine ( practic nu un narcisist )
- Putem evolua bland impreuna
Adevarul - adevarul arata despre tine ca esti disponibila emotional, ca te cunosti,
te accepti, stii ce vrei de la viata si nu iti e rusine sa ceri asta, nu te
ascunzi dupa masca “fetei bune” ci te prezenți ca fiind tu insuti.
Acest lucru este o protectie in fata
relatiilor nesanatoase pentru ca persoanele care nu te plac asa cum esti pur si
simplu nu vor rezona cu tine (unii iti vor spune asta direct, altii nu vor mai
raspunde, vor disparea pur si simplu, cu altii mereu va fi ceva care nu se
potriveste in programul vostru, nu isi vor face timp pentru tine).
Standardele si adevarul sunt acele 2 provocari naturale cu care barbatul se
întâlnește atunci cand isi pune intrebarea daca vrea/poate sa formeze o relatie
cu tine. El cântărește in interiorul sau daca poate face fata acestor elemente
pe care tu le prezinți. (Alexa Petrache)
Nu îi mai reproșa altuia că te-a trădat!
Uită-te în primul rând la tine! Înainte ca oricine altcineva să te fi trădat,
te-ai trădat tu însuți! Ai simțit că e ceva în neregulă, ai simțit că acea
persoană nu îți (mai) este benefică, ai simțit că pierzi forță vitală dacă
rămâi în acea relație, dar ai ales să rămâi. Tu te-ai trădat pe tine însuți
primul! Asumă-ți acest adevăr și nu mai purta ranchiună altuia, acuzând-l că
te-a trădat!
Eu am de-a face cu o mulțime de oameni
care își proiectează furia asupra altora, fiindcă nu sunt dispuși să-și asume
responsabilitatea pentru faptul că s-au trădat pe ei înșiși.
„El/ea mi-a făcut asta! Din cauza lui am
făcut asta/ am ajuns în această situație! Mi-a distrus viața!”.
Te minți singur! Tu te-ai trădat primul,
când ai ales să rămâi cu acea persoană care simțeai că nu-ți mai este benefică.
Tu ai ales să continui acea relație în care existau dinamici toxice, în care
pierdeai forță vitală!
Îți spun încă o dată ca să înțelegi: tu
te-ai trădat primul pe tine însuți și abia după aceea a ajuns și celălalt să te
trădeze. Dacă tu îți ascultai ghidarea care spunea „Pune punct acestei relații!
Locul tău nu mai este în această relație!”, nu se mai ajungea ca acel om să te
trădeze. Dar nu ai ascultat ghidarea, ai ascultat vocea egoului tău, care voia
să profite în continuare de anumite beneficii pe care ți le aducea relația
respectivă.
Și acum, după ce acea persoană „te-a
trădat”, dacă ai înțeles ceva din ce s-a întâmplat, dacă ți-ai învățat lecția,
atunci ai înțeles că de fapt persoana respectivă n-a făcut decât ceea ce era
necesar pentru ca tu să deschizi ochii, să înțelegi că acea relație nu mai este
potrivită pentru tine și să-i pui punct.
Tu (la nivel de suflet) ai făcut ca acea
persoană să te trădeze, ca să ajungeți într-o situație care să te oblige să o
scoți din viața ta, ca să nu mai pierzi din forța ta vitală. Sufletul tău a
făcut ce era necesar să facă pentru ca acea persoană să iasă din viața ta, ca
să nu mai pierzi din forța ta vitală. Tu ai determinat tot ceea ce s-a
întâmplat după ce ai decis să te trădezi pe tine însuți.
Și dacă ți se pare că sunt dură, că
nu-ți menajez sentimentele, îți spun clar că nu-mi pasă că-ți rănesc
sentimentele. Cel care se simte deranjat este egoul tău. Nu-mi pasă de egoul
tău. Pe mine mă interesează să te ajut să deschizi ochii, să vezi mai clar ce
alegeri ai făcut și să conștientizezi că tu însuți (la nivel de suflet) ai
făcut ca acea persoană să te trădeze, ca să o scoți din viața ta, fiindcă dacă
rămâneai în continuare în acea relație lucrurile ar fi mers din ce în ce mai
rău pentru tine, pierderea de forță vitală ar fi avut consecințe foarte dure.
Tu (sufletul tău) te-ai salvat pe tine
de la acele consecințe, făcând în așa fel încât să aibă loc acea „trădare” a
persoanei în cauză, ca să te hotărăști în sfârșit să o scoți din viața ta.
Nu există nicio „trădare” din partea
acelei persoane. Tu te-ai trădat primul. Tot ce a urmat de la acel moment au
fost niște consecințe ale trădării tale. De ce ai resentimente față de acea
persoană? De ce vrei să te răzbuni? Te-a ajutat să iei o decizie tranșantă,
într-o situație în care tu nu erai dispus să iei acea decizie. Tu deveneai din
ce în ce mai slab în dinamica relației, mințeai din ce în ce mai mult, pierdeai
din ce în ce mai multă forță vitală. Ce rău ți-a făcut persoana respectivă,
dacă te-a ajutat să te eliberezi de toate acestea? (Caroline Myss) Traducerea
Mihaela Dan
Mulți oameni – și sigur ne-am numărat și
noi printre ei, dacă nu cumva încă ne mai numărăm – una spun și alta fac, una
propovăduiesc și alta trăiesc în viața lor personală, în cercul apropiaților
lor sau în spatele ușilor închise.
Și asta este valabil inclusiv pentru
unii lideri religioși/ spirituali.
Există niște pericole în faptul că nu-ți
respecți propria învățătură, că nu trăiești ceea ce propovăduiești, că nu
respecți în viața ta de zi cu zi principiile pe care le declari public. Și ca
să fie clar pentru toată lumea, mă refer la principii ce sunt în aliniere cu Divinitatea.
Momentul în care ți-ai încălcat prima
dată propria învățătură/ propriile principii și ți-a ieșit (în sensul că ai
obținut ce ai vrut și nimeni n-a aflat că „ai depășit limitele”) este foarte
periculos, este crucial pentru viitorul tău. În acel moment poate să pară că
n-a fost decât o mica scânteie pe care n-a văzut-o nimeni, deci ești în
siguranță, dar acea scânteie poate fi începutul unui parcurs care va duce la o
„explozie” devastatoare în viața ta, peste niște ani.
La ce mă refer? Acel prim moment în care
ți-ai încălcat propriile principii și ai scăpat neștiut de nimeni deschide ușa
tentației, îți arată că poți depăși limitele fără să știe nimeni, că poți să
faci lucruri care nu sunt în aliniere cu Dumnezeu, dar în ochii lumii să-ți
păstrezi imaginea unui om care funcționează în baza unor principii înalte. Și
este cu atât mai tentant să depășești limitele, cu cât nu doar că scapi neștiut
de nimeni, dar mai obții și niște „beneficii” pe care nu le-ai putea obține
dacă ai acționa într-un mod integru.
Acest moment este începutul unei vieți
în care începi să minți, să manipulezi, să trăiești într-un mod lipsit de
integritate.
Niciun om nu pornește în viață cu ideea:
„Vreau să mint, să înșel, să manipulez, să trădez, să duc o viață cât mai
îndepărtată de Dumnezeu posibil, până în ultima clipă a vieții mele”. Niciun
adolescent/ tânăr nu pleacă în viață cu o asemenea idee. Nu ajungi în acest
punct dintr-odată, ajungi încetul cu încetul, călcând pe de lături o dată,
văzând că-ți merge, călcând pe de lături a doua oară, a treia oară, văzând
că-ți merge și continuând să faci astfel de lucruri, crezând că o să-ți meargă
la nesfâșit.
Nu te îndepărtezi foarte mult de
Dumnezeu brusc, ci o faci pas cu pas. Sunt ca două linii care inițial sunt
alăturate, apoi una din ele deviază cu un grad, apoi cu încă un grad și pe
măsură ce trece timpul, deviația devine din ce în ce mai mare și cele două
linii se îndepărtează din ce în ce mai mult una de alta.
Faptul că Dumnezeu este atât de răbdător
cu noi ne face să ne îndepărtăm tot mai mult de el, crezând că o să ne meargă
dacă o luăm pe căi lăturalnice. Dar nu ne merge la nesfârșit și când vine
momentul în care ne confruntăm cu consecințele faptelor noastre este doarte
dureros, viața noastră este dată peste cap. (Preston Morrison) Traducerea
Mihaela Dan
Cu cât îmi este mai greu să accept eu
însumi un refuz, cu atât mai greu îmi va fi să refuz categoric o cerere sau o
propunere.
În jurul actului de a refuza gravitează
numeroase convingeri iraționale: „refuzurile mele îl va distruge pe celălalt/
vor deteriora relația/ vor declanșa o agresiune sau o respingere din partea
celuilalt”, etc…
Și totuși, în orice relație, refuzurile
categorice ar putea servi drept borne necesare stabilirii limitelor. Pentru că
fără aceste zone de graniță riscăm să ridicăm adevărate bariere sau ziduri din
refuzuri tăcute sau din temeri ascunse. Și atunci risc să mă las cuprins de un
sentiment de vinovăție sau de neputință, în loc să las în seama celuilalt
emoții care, de fapt, îi aparțin: mânia, sentimentul eșecului, indolența, etc.
De multe ori, ar fi nevoie de mai mult
timp, de explicații și de curaj pentru a obține răspunsuri clare, uneori
dureroase, dar cu siguranță edificatoare. (Jacques Salome, “Daca m-aș asculta,
m-aș ințelege”) Traducerea Mihaela Dan
Indiferent cât de rațională/ bine
organizată/ controlată pare, vindecarea nu este un proces rațional, este un
proces mistic.
Este la fel ca în cazul iertării: oricât
ai încerca să tratezi la modul rațional procesul iertării, oricât ai încerca să
te convingi cu argumente logice că este spre binele tău să ierți pe cineva, în
final, nu ierți când vrea mintea ta, nu mintea ta controlează momentul în care
simți că poți ierta cu adevărat pe cineva.
Indiferent câte cărți despre iertare
citești, indiferent câte argumente în favoarea iertării îți aduce cineva sau
îți aduci tu însuți, iertarea nu va veni la momentul planificat/ ales de mintea
ta. Mintea ta nu poate controla momentul în care simți tu că poți ierta.
Iertarea are de-a face cu intrarea
într-o zonă complet irațională, are de-a face cu capacitatea ta de a face niște
alegeri care par ilogice minții tale. Și atunci când simți că poți să ierți
descoperi cât de puternic ești și cât de generos ești. (Caroline Myss)
Traducerea Mihaela Dan
“Când nu te iubești n ai cum sa te
apreciezi, ești mereu un cerșetor. Cerșesti laude, admirație, validare.
Când nu ți accepți greșelile,sa înțelegi
ca fiecare alegere e o lecție, pe care o ai de învățat, nu reușești sa fii
împăcat.
Când nu ți iubești trecutul, nu ți poți
iubi nici prezentul, iar viitorul îl creezi în lipsa iubirii.
Când nu te iubești, nu ți iubești nici
semenii.
Când iubirea e absentă, ești lipsit de
vitalitate.
In lipsa iubirii apar fricile,
tristețile, depresiile, neîncrederea, furiile, bolile, dependințele,
accidentele, blocajele.
Totul pornește de la iubire și totul se
sfârșește în absenta ei.
Suntem inconștienți, mereu în căutare,
pe fugă, încercând sa acoperim un gol.
Dependențele amortesc acel gol.
Însă IUBIREA e răspunsul, le vindeca pe
toate!
Mai întâi ne iubim pentru ceea ce avem,
dar ne dam seama ca nu e de ajuns, apoi învățăm sa ne iubim pentru ceea ce
suntem.
Când înțelegi ca fiecare are dreptul sa
aleagă ceea ce și dorește chiar dacă nu coincide cu așteptările tale e un pas
spre iubire.
Iubirea e miracolul existenței.
Cu cât ai mai multa iubire, cu atât ai
mai mult divin în tine.
Cu cât (te) accepți, ințelegi, vindeci,
te duci ghidat de inimă cu atât mai aproape ești de esența ta.
Când nu e iubire, e neacceptare.
In loc sa fie bucurie, e nemulțumire.
In lipsa creației, stă neîmplinirea.
Dacă bunătatea nu exista, își face loc
ranchiuna.
Când nu ești fericit, nu simți, nu
traiesti ești pe pilot automat exista în tine multe blocaje.
Când nu ai pace, sunt prea multe griji.
Iubirea lipsește din prea multa frica.
Iubirea înaltă
Iubirea transforma
Iubirea vindeca
Iubirea e darul existenței.
Iubirea e miracolul de a fi.”
Sursa: Mihaela Avasi @ Sămânță Stelară
Când începi să îți capeți vocea și să
îți spui în sfârșit părerea, vei ieși, încetul cu încetul, din relațiile cu
oamenii care te-au preferat mic, fără reacție, supus.
Te poți simți singur la început. Dar
știi ce te face și mai singur?
Să nu fii văzut; acea invizibilitate
care te copleșește atunci când stai într-o relație cu cineva pentru care nu
contezi, care nu te aude, și care este interesat doar de ceea ce dai și faci
pentru ei. Via Hailey Paige Magee, traducere Edith
Kadar
Faptul că mințiți nu este în ordine.
Faptul că mințiți ca să scăpați de
consecințele faptelor voastre nu este în ordine.
Faptul că mințiți ca să beneficiați de
niște promoții/ reduceri/ facilități de care altfel nu ați beneficia nu este în
ordine.
Faptul că nu vă iubiți pe voi înșivă nu
este în ordine.
Dumnezeu vă cere să vă iubiți aproapele
ca pe voi înșivă. Dacă nu vă iubiți pe voi înșivă, nu vă veți putea iubi nici
aproapele cu adevărat.
Dumnezeu vrea să vă puneți pe primul loc
în ordinea priorităților voastre. Nu copilul vostru, nu soțul/ soția voastră,
nu părinții voștri, nu prietenii voștri, nu pacienții voștri; pe primul loc în
ordinea priorităților voastre este necesar să vă puneți pe voi înșivă. Dacă voi
nu sunteți în ordine, nu veți putea fi de mare ajutor nici pentru copiii/
partenerul/ părinții/ prietenii/ pacienții voștri, ba chiar s-ar putea să
deveniți o povară pentru unii dintre ei.
Copiii voștri se încarcă din preaplinul
vostru. Dacă nu există acest preaplin, dacă voi le dați acestora ultimele
picături din cupa voastră, veți fi însetați și în timp, vă va fi din ce în ce
mai rău și nici lor nu le va fi bine.
„Nu, fiindcă nu o să-i las să vadă că nu
sunt bine! Nu o să știe cât de rău mă simt”.
Te înșeli dacă ai impresia că ei nu simt
că ceva nu e în ordine cu tine. Pe termen scurt poate că va funcționa, dar pe
termen lung va fi un dezastru, iar copiii tăi vor avea de suferit. (Michael
Todd) Traducerea Mihaela Dan
Preferinţa de a nu fi
mereu asertivă
(...) A-ţi susţine mereu
propriul adevăr şi interes în faţa altora poate aduce beneficii, dar poate
presupune uneori şi un consum inutil de energie şi timp, putând fi asociat
foarte bine cu mersul pe sârmă. Atitudinea ta poate fi interpretată diferit,
atât în funcţie de interlocutor, cât şi de măiestria ta în a mânui cuvintele,
tonul şi limbajul corporal. Dacă eşti o persoană echilibrată, înţeleaptă, calmă
şi încrezătoare în propriul adevăr vei şti să-l comunici astfel încât şi ţi-l
faci înţeles. Se poate întâmpla, însă, ca, menţinerea strictă în limitele lui,
să te atragă într-o polemică în care nu merită să intri. În plus, este posibil
ca atitudinea ta să fie văzută fie precum o bravadă în faţa morilor de vânt,
fie, dimpotrivă, precum o periculoasă fluturare de drapel roşu în faţa unui
taur înfuriat.
Despre mine pot spune că,
deseori, prefer să nu mă manifest în mod asertiv. În ciuda tuturor
recomandărilor făcute de tot soiul de materiale, articole, bloguri, cursuri de
couch, de dezvoltare personală, etc. Chiar dacă felul în care relaţionez cu
oamenii mă mai pune şi în situaţii care pot fi percepute ca fiind neplăcute,
ori a căror finalitate, uneori, nu este tocmai aceea pe care mi-o doresc, de
multe ori aleg o abordare diferită de a celor care ar putea fi caracterizaţi,
după convenienţele moderne, ca fiind asertivi.
De dragul armoniei, pot să
renunţ sau să amân să-mi exprim propriul punct de vedere, să evit să solicit
schimbarea unei atitudini care mă deranjează, ori, pur şi simplu, să aleg să nu
acţionez întotdeauna în conformitate cu ceea ce mi-aş dori sau aş prefera să
fac, iar motivele au legatură directă şi cu persoanele implicate şi cu
specificul conjuncturii. Asta înseamnă că sunt atentă la mediul din jurul meu
şi că, în mod empatic şi intuitiv, încerc să mă adaptez la acesta, astfel încât
să mă pliez pe cel mai armonios aspect al oamenilor şi al situaţiei din fiecare
moment în parte. Autor: Liliana Pascanu,
http://oglinzilesufletului.blogspot.ro/.../preferinta-de...
Cand suntem detasati, rezonam cu a avea.
Cand suntem atasati, rezonam cu a nu
avea.
Din acest motiv s-a spus dintotdeauna ca
poti avea ceea ce iti doresti doar atunci cand nu iti mai doresti acel lucru.
Ce paradox, nu? E ca un joc..cumva.
Nu inseamna sa nu iti mai doresti ceva,
ci inseamna sa nu te mai afli in starea de a dori cu orice pret. Accepti ceea
ce este. Este o arta. Inalta. A accepta deschide poarta catre schimbarea
dorita.
E dincolo de cuvinte si dincolo de
logica mintii.
Este despre a simti. Este Ca atunci cand
esti indragostit/a.
Te focusezi, alegi si ii dai drumul sa
plece ..sa se implineasca!
Are grija Universul sa iti aduca ce e al
tau si ce ai intentionat sa ai..in divine timing.
Rabdarea este si ea o virtute aleasa. E
ca si cum ai coace o prajitura..trebuie sa astepti un pic ..si ii drumul in
cuptorul de aur sa fie gata.
In cuptorul de aur al Vietii. Asta cere
incredere mare in tInE. :)Mare!
Tot ceea ce ne dorim este pace si
binecuvantare, bucurie, dragostea.
Credem ca, atunci cand vom avea toate
bunurile pe care ni le dorim, vom avea pace si binecuvantare, o viata
implinita. Bucurie.
Dar gandim asta pentru ca nu stim, de
fapt, ce inseamna pacea si binecuvantarea, impacarea de sine, dragostea pentru
noi insine, adevarata bucurie ce izvoraste din adancul fiintei. Bucuria este
menirea vietii pe aici. Cati o simt?
In realitate, adevata pace si
binecuvantare, impacare de sine, increderea si pretuirea personala, ne aduc tot
ceea ce avem nevoie in viata.
Atunci cand nu avem atasamente, avem o
fericire pe care nu o putem pierde.
Cei lipsiti de dorinte isi realizeaza
toate dorintele.
Sa fii lipsit de dorinta nu inseamna sa
nu ai nici o dorinta, ci inseamna sa nu fii atasat de nici o dorinta, adica sa
ai cu price pret ceva sau pe cineva.
Cu orice pret al ignorarii tale
personale, compromisului cu tine.
Atasamentul este cauza dramelor si
durerii emotionale.
Suferinta este o ardere scapata de sub
control a energiei emotionale.
Cu cat suferi mai mult, cu atat mai
multa suferinta atragi. E o lege a Firii. De aste e greu sa iesi de acolo..te
afunzi ca intr-o mlastina.
Eliberarea atasamentelor de persoane, de
bunuri, de orice e prin jur pe aici, este modalitatea de-a pune capat durerii
emotionale si dramei.
Atunci cand suntem atasati, ne aflam
intr-o stare de dorinta~neputinta si de lipsa, totodata. E ca o bucla. Un cerc
nesfarsit..al frustrarii.
Cand suntem detasati, ne aflam intr-o
stare neutra si cercul se transforma brusc intr-o sfera aurie...care in spirala
merge catre Infinitul Posibilitatilor.
Este un portal de acces catre tot ceea
ce esti si catre tot ceea ce poti creea, avea.
Zambete, Carmen Meera
Ne aflăm într-o perioadă în care ni se
arată la nivel individual, dar și la nivel global, energii ale trecutului.
Mulți dintre noi vom avea senzația că ne
învârtim în cerc, recirculând vechi energii și vechi povești de viață.
La nivel global, acest lucru poate să
arate ca niște ecouri ale trecutului care se manifestă în prezent, ca niște
lucruri neplăcute/ dureroase care s-au întâmplat în trecut și care par să
revină în prezent. Și poate că unii dintre voi o să spuneți că în ultimii
câțiva ani chiar ați văzut cum revin la nivel global energii ale opresiunii,
ale controlului, energii distructive care s-au manifestat la modul evident.
Este important să știți că există posibilitatea să apară în continuare astfel
de lucruri, dar ele nu vor „înflori”; este doar o fază în care ies la suprafață
aceste energii de vibrație joasă ale trecutului ca să le conștientizăm, să le
procesăm și să le curățăm din câmpul colectiv.
Pe măsură ce vedem ce se întâmplă în
lume, este posibil ca aceste energii distructive/ manipulatoare/ opresive să ne
apese butoanele, să provoace frică, îngrijorare, neliniște, furie, indignare.
Dar aceste energii ies la suprafață pentru că a venit timpul să ne vindecăm, să
le curățăm/ eliberăm. Și da, ele vor declanșa în noi emoții deloc plăcute, dar
avem oportunitatea să vedem în jurul nostru energii de vibrație joasă care au
caracterizat diverse perioade din trecut și de această dată să răspundem altfel
decât am făcut-o în trecut.
Unii oameni vor avea sentimentul
neputinței, se vor simți victime ale sistemului, ale societății, ale unor
persoane, ale economiei, etc. Dar următorul deceniu nu va fi despre neputință,
ci va fi despre o schimbare de putere, despre asumarea puterii de către oamenii
obișnuiți, ceea ce va schimba totul. Încă nu suntem acolo deocamdată, dar către
asta ne îndreptăm.
Așadar, dacă se întâmplă lucruri de
vibrație joasă care seamănă bine cu niște lucruri din trecut, iar unii dintre
noi avem o reacție viscerală, asta se întâmplă pentru că nu ne-am rezolvat
traumele acelui trecut. Acum ni se oferă oportunitatea să conștientizăm și să
vindecăm acele traume, să curățăm acele emoții de vibrație joasă din interiorul
nostru. (Lee Harris) Traducerea Mihaela Dan
Pentru mulți oameni a vindeca traumele
umanității, a curăța întunericul de pe planetă, poate să pară o sarcină foarte
mare/ copleșitoare, dar fiecare dintre noi ne putem concentra pe propria
schimbare, pe a ne vindeca propriile traume, pe a ne curăța propria ființă la
nivel energetic.
Și la nivel individual, acest lucru
poate să apară sub următoarea formă: sesizați că atunci când aveți vechi
atitudini/ comportamente, care până acum erau „normalul” pentru voi, mai nou,
simțiți că acele comportamente nu mai rezonează cu voi, că nu vă mai
reprezintă, că nu mai au sens pentru voi.
De asemenea, poate să arate ca o
vindecare a unor vechi traume legate de relații – poate să reapară în viața
voastră o persoană cu care ați avut o conflict sau față de care ați avut niște
sentimente și ați simțit că nu a existat o încheiere în legătura voastră și cu
această ocazie se spun/ lămuresc niște lucruri între voi și are loc o
vindecare.
De asemenea, e posibil ca o persoană
nouă să intre în viața voastră și să constatați că „jucați” cu ea un vechi
scenariu, în care ați mai jucat cu alte persoane înainte, dar de această dată
conștientizați ce se întâmplă și acționați altfel, „spargeți” tiparul și vă
eliberați din acel cerc vicios.
Veți constata că vor fi emoții/
situații/ lucruri/ persoane din trecut care vor reveni într-un ritm foarte
rapid în viața voastră (la nivel personal sau global), dându-vă ocazia să
conștientizați că repetați vechi povești și să alegeți să răspundeți altfel.
(Lee Harris)
În
cazul acelora dintre voi care alegeți să stați mai retrași în perioada
următoare, să socializați mai puțin, să aveți grijă de voi și să vă odihniți,
veți constata că veți avea parte de multe revelații, într-un ritm foarte rapid.
Permiteți ca aceste informații/ energii/ revelații să curgă prin voi, luați act
de ele, dar nu considerați că trebuie să acționați imediat ce aveți o asemenea
revelație.
Va
fi o accelerare din mai multe puncte de vedere, iar rezultatul final va fi că
pe măsură ce ne vindecăm, pe măsură ce curățăm/ eliberăm mai multe energii de
vibrație joasă din interiorul nostru, vom fi mai liberi, nu vom mai acționa în
baza vechilor programe/ tipare/ credințe.
Consecința
acestor schimbări/ vindecări va fi o transformare semnificativă, dar atât timp
cât vom fi în plin proces de vindecare/ curățare/ eliberare/ schimbare vom
percepe procesul ca fiind destul de dur. (Lee Harris) Traducerea Mihaela Dan
Unii dintre voi veți constata în
perioada următoare că s-a schimbat modul în care faceți față, ca empat, la tot
ce se întâmplă în lume, modul în care rezistați, simțind toată „greutatea” unor
lucruri de vibrație foarte joasă care se întâmplă în lume.
Vă dau exemplul meu: sunt lucruri pe
care le văd în această lume și care mă „lovesc” mai tare decât altele, sunt
unele cărora le fac față mai ușor.
Cu toată empatia care ne caracterizează,
avem fiecare o limită la ceea ce putem îndura, la ceea ce putem „duce”.
Perioada următoare le oferă empaților o
oportunitate să învețe să stabilească limite mai ferme/ sănătoase.
Voi știți că la un moment dat,
compasiunea vă poate epuiza. Se întâmplă mai ales în profesiile ce țin de
asistența socială sau de medicină, în care compasiunea este foarte importantă,
dar ajungi la un moment dat să fii epuizat, să nu mai ai de unde să oferi
compasiune, să simți că nu mai poți.
Cred că în ultimii ani acesta este cazul
multora dintre noi, empații, care am încercat din toate puterile să-i susținem/
încurajăm în orice mod posibil pe alții, dar ne simțim epuizați. Și asta nu
înseamnă că nu îți pasă sau că nu mai simți compasiune, ci înseamnă că a venit
timpul să învățăm să reglăm mai bine balanța între a oferi compasiune altora și
avea grijă de noi.
Este un dans energetic pe care noi îl
perfecționăm acum, învățând să fim foarte conștienți de propria energie, să
simțim imediat când suntem epuizați și să ne retragem, pentru a ne încărca
bateriile. Învățăm ca atunci când ni se cere ajutorul și nu mai avem energie,
să spunem „Îmi pare rău, dar azi nu pot! Mi-ar plăcea să te ajut, dar acum nu
pot”. Pentru că până acum, mulți dintre noi am continuat să oferim chiar și
atunci când nu mai aveam energie, fiindcă am considerat că „așa trebuie să facem”,
că „e de datoria noastră” să-i ajutăm pe toți cei care ne cer ajutorul.
Este absolut necesar să învățăm cum să
ne folosim cu înțelepciune empatia, fiindcă va fi nevoie de noi în anii care
vin și nu e cazul să ne distrugem pe noi înșine, încercând să-i ajutăm pe
alții.
Va fi întotdeauna cineva în exterior
care va avea nevoie de ajutorul nostru, care ne va cere să-i dăm atenția/
timpul/ energia noastră, dar dacă noi știm clar cine suntem, care este rolul
nostru în această lume, când putem să oferim și când nu putem să oferim, ne vom
putea coordona mai bine unii cu alții și vom ajuta fiecare în măsura
posibilităților, asigurându-ne că niciunul dintre noi nu ajungem la epuizare/
distrugere, fiindcă tot ce ne interesează este să facem bine altora.
Dacă tu ești unul dintre cei care are
impresia că e de datoria sa să salveze lumea, o să treci printr-o perioadă mai
dificilă, fiindcă Universul îți va cere să renunți la acest rol de Salvator al
lumii. Și asta nu înseamnă că nu-ți vei mai folosi Darul compasiunii, că nu vei
mai ajuta/ face bine semenilor tăi; înseamnă doar că vei renunța la sarcina de
a-i ajuta/ salva pe toți cei care au nevoie de ajutor, fiindcă e prea mult
pentru un singur om. Vei învăța să păstrezi un echilibru în modul în care îți
folosești acest Dar. (Lee Harris) Traducerea Mihaela Dan
Cum gestionezi energia care trece prin
corpul tău?
Ce faci ca să te echilibrezi atunci când
se întâmplă ceva care te copleșește/ dezechilibrează, care îți apasă butoanele?
Ce anume funcționează în cazul tău, în
asemenea circumstanțe?
Ce faci când ești într-o stare de șoc,
când experimentezi jale, furie, indignare?
Ieși în natură, stai cu tine însuți
și-ți permiți să simți toate aceste emoții? Ce practici folosești în asemenea
situații, ce funcționează în cazul tău?
Parcurgi la modul conștient asemenea
situații sau nici nu-ți dai seama ce se întâmplă cu tine, reacționezi
inconștient?
În perioada următoare faceți tot ce este
nevoie ca să aveți grijă de voi, ca să vă echilibrați. (Lee Harris) Traducerea
Mihaela Dan
În perioada următoare cei care spun
adevărul devin tot mai puternici, mai fermi în a rosti adevărul și vor fi
susținuți de mai mulți oameni „obișnuiți”, comparativ cu ceea ce s-a întâmplat
până acum.
În prezent se întâmplă pe planetă niște
lucruri care nu sunt cea mai benefică opțiune pentru noi, unii încercă să
îndrepte umanitatea într-o direcție care nu îi este benefică. Pe măsură ce
trece timpul se vor afla tot mai multe informații despre lucrurile care se
întâmplă în spatele scenei, despre modul în care se încearcă manipularea/
controlul umanității. Pe măsură ce aceste adevăruri întunecate vor ajunge la
cunoștința maselor mari de oameni, vor fi unii care vor refuza să le creadă,
vor fi alții care vor fi șocați, dar vor fi și mulți care vor crede aceste
adevăruri, fiindcă vor exista dovezi incontestabile care le susțin.
Va exista o susținere din ce în ce mai
mare din partea oamenilor obișnuiți pentru cei care spun adevărul, pentru că un
număr tot mai mare de oameni va înțelege în ce mod a fost controlată/
direcționată/ manipulată viața noastră în ultimii ani în scopuri care nu ne
sunt benefice.
Dar nimic nu se rezolvă dacă așteptăm ca
alții să rezolve acel lucru pentru noi/ în locul nostru; e necesar ca fiecare
dintre noi să facem pasul în față și să ne apărăm drepturile/ libertatea, să ne
spunem ferm adevărul - și asta suntem chemați să facem în contiunuare.
Nu ne putem aștepta să ne fie bine, dacă
nu luăm atitudine atunci când diverse persoane ne fac rău.
Încercați, totuși, să-i tratați cu
compasiune pe cei care refuză să vadă/ creadă adevărurile întunecate care vor
ieși la iveală, deși acestea vor fi evidente; ei simt că nu fac față acelor
adevăruri inconfortabile/ dureroase și de aceea refuză să le vadă.
Nu vă luptați cu cei care nu vor să vadă
adevărul, nu intrați în dispute cu ei, nu trageți de ei, încercând să le
deschideți ochii. Faceți tot ce depinde de voi ca să le expuneți informațiile
pe care le dețineți, prezentați-le la modul echilibrat și apoi permiteți-le să
facă ce vor cu aceste informații, nu insistați. Energia conflictului nu ajută
pe nimeni. (Lee Harris) Traducerea Mihaela Dan
Ce simți atunci când afli anumite
adevăruri care-ți provoacă vechile credințe/ convingeri? Cum faci față acestor
adevăruri?
Este mai important pentru tine să ai
dreptate, decât să accepți niște adevăruri care îți zguduie vechile credințe/
convingeri, care îți arată că ceea ce credeai era o minciună?
Când vrem neapărat să avem dreptate
funcționăm într-o energie a luptei, încercăm să-i convingem pe cei care au o
altă opinie decât noi că ei „greșesc” și noi „avem dreptate”, insistăm că noi
„știm mai bine decât ei” care este adevărul.
Nimănui nu-i place să fie contrazis.
Observă-te: când e vorba de o persoană
care are altă părere decât tine, e mai important pentru tine să îi dovedești că
ai dreptate sau e mai important să menții o energie a înțelegerii, a
toleranței, a respectului pentru dreptul altuia de a avea altă părere decât
tine?
Gândește-te cum te simți tu când cineva
încearcă să-și impună propriul adevăr în fața ta, când încearcă să te convingă
că greșești și că el are dreptate; te simți bine în asemenea situații? Dacă nu
te simți bine, de ce ai face și tu astfel de lucruri altuia?
Fiți conștienți când apar momente din
acestea mai delicate în conversațiile voastre și alegeți la modul conștient
dacă vreți să intrați într-o dispută cu cineva, prin faptul că îl „corectați“
sau dacă îi permiteți acelui om să aibă opinia sa și voi vă mențineți opinia
voastră, fără să simțiți nevoia să vă contraziceți ca să stabiliți „cine are
dreptate”. (Lee Harris) Traducerea Mihaela Dan
Învățați
să permiteți să aibă loc schimbările, rămânând ancorați într-o stare de
neutralitate. Altfel spus, fiți prezenți în momentul Acum, observând la modul
neutru cum au loc anumite schimbări și permițându-le să se petreacă, fără a le
opune rezistență. Dacă reușiți să faceți asta, să curgeți cu fluxul, lucrurile
se vor așeza de la sine, se vor rezolva cu ușurință și grație.
Uneori,
atunci când noi avem o viziune și acționăm, încercând să ne construim viitorul,
suntem cu atenția mai mult în viitor decât în prezent. Sfatul meu este ca în
perioada următoare să încercați să rămâneți prezenți în Acum și pe măsură ce
faceți asta, veți constata cum lucrurile se întâmplă în jurul vostru și prin
voi, fără să încercați să le faceți voi să se întâmple – lucrurile se așează
într-un mod sincronistic, curg în mod natural.
Dacă
veți încerca să faceți lucrurile să se întâmple așa cum vrei voi, dacă veți
încerca să controlați desfășurarea lucrurilor și n-o să vă iasă, conștientizați
ce faceți și opriți-vă, fiindcă altfel tot voi veți avea de suferit.
Totul
este orchestrat divin, există o programare divină a lucrurilor și tot ce aveți
voi de făcut este să fiți prezenți în Acum și să vă ocupați de ceea ce este
adus în fața voastră Acum, iar restul se va rezolva de la sine.
Perioada
următoare nu este deloc favorabilă celor care încearcă să forțeze lucrurile, să
facă lucrurile să se întâmple, să înoate contra curentului.
În
loc să funcționați pe pilot automat, gândindu-vă la ceva din trecut sau la ce
s-ar putea întâmpla în viitor, concentrați-vă pe momentul prezent,
concentrați-vă pe ceea ce faceți în momentul Acum, pe joacă voastră cu copiii,
pe discuția cu o anumită persoană, pe activitatea pe care o desfășurați în acel
moment la serviciu, pe a observa ceea ce simțiți în acel moment, etc. Și dacă
faceți asta veți constata că perioada următoare va fi foarte productivă pentru
voi. Și nu va fi așa fiindcă fortați voi ceva, ci pentru că permiteți ca
lucrurile cărora le-a venit momentul să se întâmple, să se întâmple, nu mai
opuneți rezistență, nu vă mai luptați cu schimbările, ci le acceptați ca atare
și curgeți cu fluxul. (Lee Harris) Traducerea Mihaela Dan
În perioada următoare va avea loc o
resetare. De aceea este posibil să constatați că deși v-ați făcut anumite
planuri pentru restul anului, deși aveați fixate anumite intenții, lucrurile o
să se schimbe pe parcurs, n-o să mai fie valabile acele planuri, o să fiți
deturnați de la traseul programat.
Mulți dintre noi am mai trecut prin
astfel de situații în ultimii ani, când una am planificat și cu totul altceva
s-a întâmplat.
Deci nu vă mirați dacă planurile voastre
sunt blocate, dacă traseul vostru se schimbă brusc. Nu vă îngrijorați, nu e
nimic în neregulă cu asta, există un motiv întemeiat pentru ceea ce se întâmplă
și e ceva ce ni se va întâmpla multora dintre noi. Este rezultatul intervenției
unei Puteri cosmice care lucrează în aliniere cu destinul nostru comun, ca
umanitate, iar asta poate însemna o schimbare semnificativă a planurilor
noastre personale.
Dacă opuneți rezistență schimbărilor,
dacă jeliți mult ceea ce „ați pierdut”, va dura mai mult tot procesul, fiindcă
vi se va da timp să eliberați aceste energii de vibrație joasă; dacă acceptați/
îmbrățișați schimbările, totul se va petrece mai rapid și veți vedea mai repede
efectele benefice ale acestor schimbări și lucrurile se vor reașeza mult mai
repede în viața voastră. (Lee Harris) Traducerea Mihaela Dan
Iubirea este răspunsul.
Observați: unde puteți găsi Iubirea, cum
puteți cultiva Iubirea, cum puteți aduce Iubire în viața voastră?
Puteți oferi Iubire altuia? Puteți să vă
oferiți Iubire vouă înșivă?
În special în zilele în care vă simțiți
descurajați, obosiți, neputincioși, confuzi, în care simțiți frică, jale,
găsiți un mod de a vă conecta cu Iubirea, faceți ceva ce vă umple inima cu
Iubire.
Iubirea pe care o împărtășim cu ceilalți
este forța noastră vitală. Iubirea este energia care ne conectează cu ceilalți.
Găsiți oamenii care vă fac să simțiți
Iubire, care vă tratează cu Iubire, care vă dau o stare de bine, conectați-vă
cu ei, petreceți timp cu ei.
Iubirea e răspunsul la starea noastră de
rău, la starea noastră de epuizare, de tristețe, de jale, de descurajare. Când
simțiți că sunteți într-o situație limită, fiți conștienți că, în general,
frica/ îngrijorarea/ panica/ furia/ indignarea vă împiedică să luați decizii
care vă sunt benefice. Dacă însă reușiți să vă aduceți într-o stare în care să
simțiți Iubire, dacă reușiți să reveniți în spațiul inimii și să vă
echilibrați, veți putea să faceți alegeri care vă sunt benefice. (Lee Harris) Traducerea
Mihaela Dan
Schimbările care au avut loc în ultimii
ani în ceea ce privește ritmul vieții noastre și modul în care interacționăm
între noi, efectul de șoc pe care l-au avut aceste schimbări asupra sănătății
noastre fizice, emoționale, mintale, senzația de nesiguranță și teama de
necunoscut au fost foarte puternice și le-au dat multora senzația de
instabilitate emoțională și nu numai.
Mai ales dacă este vorba despre oameni
care nu au dat niciodată prea multă atenție/ importanță emoțiilor lor, care nu
au dat nicio atenție modului în care emoțiile sau gândurile lor îi afectează pe
alții, schimbările prin care au trecut și vor trece în continuare pot să-i facă
să aibă explozii nervoase. Ei nu sunt conștienți că asemenea ieșiri nervoase au
legătură cu ceea ce este în interiorul lor, nu cu ce au spus/ făcut alții și
nici nu le pasă de efectul distructiv pe care îl are asupra altora modul
agresiv în care se comportă.
Când ai traume nevindecate, când nu
funcționezi la modul conștient, ești mult mai instabil din punct de vedere
energetic într-o perioadă ca aceasta, cu schimbări rapide și radicale. Asta te
poate face să ai tendința să te ferești de oameni, să te izolezi și ies la
suprafață problemele tale legate de lipsa de încredere în ceilalți. Ești mereu
într-o poziție defensivă, te întrebi mereu dacă poți să ai încredere în cei din
jur, ai mereu suspiciuni cu privire la onestitatea/ integritatea celorlalți.
În următoarea perioadă veți avea de-a
face cu mulți oameni care vor avea comportamente dezechilibrate/ agresive, care
vor fi extrem de irascibili, care vor răbufni din nimic; de asemenea, este
posibil să ne surprindem și pe noi înșine că am avut reacții disproporționate
în anumite momente. Când se întâmplă astfel de lucruri, opriți-vă și întrebați-vă:
„Aș putea să răspund în alt mod, unul mai echilibrat, în această situație? Aș
putea face ceva ca să mă mențin în spațiul echilibrului emoțional/ energetic?
“.
Și asta poate să însemne, spre exemplu,
ca pentru un timp să păstrezi o anumită distanță față de oameni care înainte
îți erau apropiați, fiindcă aceștia trec printr-o perioadă în care sunt foarte
dezechilibrați și au comportamente agresive.
Acest gen de retragere poate să fie una
care să vă facă să simțiți o oarecare instabilitate, pentru că nouă ne place să
stăm în zona de confort, să rămânem în limitele vechilor tipare/ obiceiuri/
comportamente/ anturaje și atunci când ne desprindem de unii dintre oamenii
apropiați suntem scoși din zona de confort. (Lee Harris) Traducerea Mihaela Dan
Este posibil ca unii dintre voi să constatați
în perioada următoare că ies la suprafață amintiri despre contexte în care ați
trăit într-o atmosferă de instabilitate emoțională. În acest caz, aveți ocazia
să vindecați unele dintre traumele voastre interioare de care nu v-ați ocupat
până acum.
Instabilitatea care se manifestă în lume
în această perioadă poate să vă apese butoanele și să scoată la suprafață răni
cărora le-a venit timpul să se vindece.
În aceste vremuri la nivel colectiv sunt
mai mulți oameni ca oricând care își conștientizează traumele interioare și se
ocupă de ele, care se implică în procesul de vindecare cum știu ei mai bine (și
nu cere nimeni perfecțiunea, din acest punct de vedere). Tot mai mulți oameni
fac o prioritate din sănătatea lor emoțională, din sănătatea lor psihică, au
experiențe sau oportunități semnificative în acest domeniu și asta face ca
vindecarea de acest tip să devină un subiect care este discutat pe scară largă.
Pe de altă parte, instabilitatea
emoțională pe care o manifestă foarte mulți oameni vă va face să vă eliberați
de unele relații și să vă conectați cu alți oameni, cu care simțiți că există o
mai conexiune profundă, nu doar una superficială. Și poate unii dintre voi deja
treceți printr-un gen de „curățenie”, din acest punct de vedere, în viața
personală.
Poate că unele relații au servit Binelui
vostru în ultimii 5-10-15-20 ani, dar acum acele relații, în forma lor actuală,
nu mai servesc Binelui vostru, iar voi începeți să conștientizați acest lucru.
Și asta nu înseamnă neapărat ca acei oameni să iasă complet din viața voastră,
ci poate să însemne ca relațiile respective să ia o altă formă. Poate că veți
alege să vă manifestați cu mai multă onestitate în acele relații, să fiți
autentici, să spuneți deschis ce simțiți cu adevărat față de persoanele
respective și cum vă fac să vă simțiți anumite comportamente ale acestora. Și
este posibil ca unii dintre oamenii respectivi să spună „Nu mi-am dat seama că
modul în care mă comportam eu te face să simți asta!” și să-și schimbe
comportamentul. În acest fel poate avea loc o upgradare a relațiilor voastre și
a modului în care voi experimentați relațiile. (Lee Harris) Traducerea Mihaela
Dan
Instabilitatea structurală se vede, este
evidentă peste tot în lume, la nivelul tuturor structurilor/ sistemelor. Se
vede, printre altele, în relația noastră, a oamenilor, cu planeta Pământ, dar
și în relația noastră, a oamenilor simpli, cu liderii noștri. Tot mai mulți
oameni au început să se uite mai bine la acești lideri, la comportamentul lor,
la deciziile lor și să se întrebe ce fac acești lideri și câtă încredere putem
avea în ei, cât preț pun liderii pe interesul comunității și cât preț pun pe
interesele lor personale sau de grup. Tot mai mulți oameni deschid ochii din
acest punct de vedere și acest fenomen se va amplifica în următorii ani.
Are loc o revoluție energetică, iar
modul în care noi am funcționat ca societate în ultimii 2000 de ani o să se
schimbe. Asta ne face pe unii dintre noi oarecum neliniștiți, ne apasă
butoanele din punct de vedere al instinctului de supraviețuire, pentru că
acesta este singurul mod de a funcționa pe care îl cunoaștem. Dar un număr tot
mai mare de oameni simt/ știu că lucrurile nu mai pot rămâne așa, că nu mai pot
funcționa așa cum au funcționat până acum, că suntem la un punct de răscruce ca
umanitate.
În acest context, perioada următoare va
fi caracterizată de o neliniște, un sentiment de nesiguranță, dar pe de altă
parte, este o oportunitate să ne vedem pe noi înșine și viața noastră într-un
mod complet diferit. Tot mai mulți oameni deschid ochii și încep să vadă cum funcționează
lucrurile de fapt, „în spatele cortinei”, încep să vadă niște adevăruri
inconfortabile/ dureroase legate de societatea/ lumea în care trăim. Și știu că
pentru unii dintre voi asta este o veste bună, că gândiți ceva de genul „În
sfârșit! Să se afle totul, să înceteze această minciună colectivă în care am
trăit! Să facem odată Schimbarea!”, dar cei mai mulți oameni nu sunt pregătiți
să afle aceste adevăruri, nu le pot face față. Iar Schimbarea, trecerea la un
nou mod de a funcționa ca societate, ca umanitate, nu va putea avea loc decât
după prăbușirea Vechiului, în toate formele sale, ceea ce va implica un anumit
nivel de distrugere. (Lee Harris) Traducerea Mihaela Dan
În ultima perioadă am constatat,
discutând cu multe persoane, că există o frică, oamenii percep un gen de
„greutate” care îi apasă, sunt neliniștiți cu privire la viitorul lor, simt că
nu mai au nicio siguranță, în niciun domeniu al vieții lor.
Instabilitatea nu înseamnă numai
prăbușirea/ distrugerea Vechiului, ci înseamnă și o oportunitate de a crea
Noul, însă la momentul actual suntem încă în etapa în care are loc prăbușirea
Vechiului, iar acesta luptă din toate puterile să păstreze controlul.
Dacă ai zile în care simți disperare,
frică, neliniște, îngrijorare, furie, dezamăgire, ține cont de faptul că aceste
energii sunt foarte puternice în câmpul colectiv și este posibil să le fi
preluat din acest câmp. Este posibil ca, spre exemplu, să preluați jalea pe
care o simte o altă persoană, să o simțiți foarte intens pentru că această energie
rezonează cu ceva din interiorul vostru.
Ca să înțelegeți cum funcționează,
gândiți-vă la modul în care reacționăm când urmărim un film. Povestea
propriu-zisă, mimica personajelor, coloanal sonoră, etc, toate se îmbină și ne
fac să reacționăm la acea poveste ca și cum ar fi reală, ne întristăm sau chiar
plângem în funcție de ce se întâmplă pe ecran. Acea poveste nu este reală, dar
noi reacționăm ca și cum ar fi reală, deși știm că e doar un film. La fel este
și cu ceea ce vedem/ auzim în „viața reală”, e tot un film, dar noi nu ne dăm
seama de asta și simțim foarte intens totul.
Uneori simțiți o greutate care vă apasă,
aveți o stare foarte proastă deși nu s-a întâmplat nimic în viața voastră care
să justifice acea stare și nu vă dați seama de ce vă simțiți așa cum vă
simțiți. Poate fi vorba despre faptul că fiind senzitivi, simțiți energiile de
vibrație joasă din câmpul colectiv sau poate fi vorba despre faptul că
procesați/ curățați ceva din energiile voastre ancestrale.
Permiteți-vă să simțiți pe deplin orice
emoție iese la suprafață. (Lee Harris) Traducerea Mihaela Dan
Traumele vechi creează noi traume.
Conștientizarea vechilor traume rupe acest ciclu.
Spre exemplu, ai crescut într-o familie
în care a existat violență și ai fost traumatizat. În acest caz, fie îți
conștientizezi traumele, te ocupi de ele și te vindeci, fie repeți ciclul
violenței și al traumei, traumatizând și tu alți oameni.
În următoarea perioadă este posibil ca
unii dintre voi să rupeți ciclul traumei și să vă ajutați și copiii sau
partenerul de cuplu să-și vindece propriile traume, pentru că voi ați
conștientizat cât de mult ne afectează pe toți propriile traume, dar și efectul
pe care îl are asupra noastră comportamentul altor oameni care sunt
traumatizați și nu sunt conștienți cât rău fac celorlalți.
Dacă ești unul dintre cei care se simt
traumatizați de viață sau de anumite persoane sau de anumite evenimente care au
loc la nivel local sau global, caută metode/ soluții de a te ocupa de propriile
traume, nu le ignora.
Pe de altă parte, va urma o perioadă în
care mulți dintre voi vă veți implica mult mai activ în serviciul Binelui comun
prin a ajuta/ ghida oamenii în conștientizarea și vindecarea propriilor traume.
Spre exemplu, ai un prieten care a
trecut printr-o criză care l-a afectat puternic, care este distrus emoțional și
este posibil ca o discuție pe care o ai cu el despre ceea ce s-a întâmplat să-l
facă să aibă niște revelații/ conștientizări și deodată, să vadă totul dintr-o
altă perspectivă. Acea discuție de la inimă la inimă, în care tu nu încerci să
fii Vindecătorul, ci doar îi vorbești cu Iubire și compasiune, îl faci să se
simtă în siguranță să se arate vulnerabil și îi prezinți viziunea ta despre ce
s-a întâmplat, îl poate face pe acel om ca în loc să rămână în continuare
blocat în disperare/ ură/ resentimente/ furie/ suferință/ frică și să fie
convins că viața sa este distrusă, să înceapă să vadă lucrurile altfel, să
înțeleagă lecția din acea situație prin care trece și să fie dispus să ia în
calcul anumiți pași pe care îi poate face pe calea vindecării sale emoționale.
Faptul că ești capabil să creezi un
spațiu în care un om să se simtă în siguranță să se arate vulnerabil contează
enorm pentru o persoană care este într-un moment de criză și care are nevoie de
cineva cu care să vorbească, atunci când se simte pregătită să facă asta. (Lee
Harris) Traducerea Mihaela Dan
După ce ai trecut printr-o pierdere care
te devastează, printr-o situație de criză profundă, vezi lucrurile cu totul
altfel, vezi cât de prețioase sunt lucruri cărora înainte nu le dădeai nicio
atenție, pe care le luai ca fiindu-ți garantate. Prioritățile tale se schimbă
și ești recunoscător pentru toate lucrurile mici de care te poți bucura în
fiecare zi.
Și fiindcă ai trecut prin acea
experiență și ai reușit să o depășești, tu poți fi un Vindecător pentru alții
ca urmare a Înțelepciunii/ conștientizărilor pe care le-ai acumulat
experimentând acele lucruri, nu pentru că ai fi un terapeut instruit în
domeniul respectiv, cu diplomă.
Toate acele conștientizări pe care le-ai
avut, tot ce ai învățat ca urmare a acelei încercări și toată experiența pe
care ai acumulat-o în perioada în care ai depășit acea încercare, te transformă
într-o sursă de informații prețioase, te face capabil să relaționezi mai profund
cu cei care se află în aceeași situație, într-un mod în care terapeuții/
specialiștii instruiți este posibil să nu poată, pentru că ei nu au experientat
pe propria piele acele lucruri, nu știu cum e să fii în acea situație.
Cunoașterea/ Înțelepciunea pe care ai acumulat-o când ai trecut tu însuți prin
acea încercare se va vedea în modul în care vorbești, în care te comporți, în
alegerile pe care le faci, în sfaturile pe care le dai celor care-ți cer
părerea; cei din jur o vor simți, vor putea relaționa cu tine la un nivel mai
profund decât o pot face cu cineva care n-a trecut prin așa ceva și nu-i
înțelege cu adevărat.
În acest fel puteți deveni Vindecători/
ghizi pentru alții, așa îi veți ajuta pe alții, prin simplul fapt că stați de
vorbă cu cei din jur, că împărtășiți din propria experiență.
Dacă sunteți profesori/ instructori în
diverse tehnici de vindecare sau terapeuți instruiți în domeniul respectiv,
este excelent, este nevoie de voi, de ajutorul pe care îl puteți da celor
aflați în necaz, dar cei care nu sunteți instruiți în acest domeniu fiți
conștienți că de foarte multe ori vindecarea are loc în urma unor discuții cu
oameni „obișnuiți” care au trecut prin încercări dificile și care le-au
depășit, iar apoi sunt dispuși să împărtășească din propria Înțelepciune celor
care le cer opinia/ sfatul. Astfel de discuții în care împărtășim unul cu
celălalt prin ce am trecut și ce am învățat, în care nu există pretenția că ar
avea loc vreo vindecare, sunt deseori cele în care au loc adevăratele vindecări.
În acest fel ne ajutăm unii pe alții, în acest fel ne conducem unul pe altul
Acasă.
În perioada următoare vor fi tot mai
mulți oameni interesați să-și identifice și să-și vindece traumele, deci dacă
sunteți dintre cei care vreți să serviți Binele comun și care ați trecut prin
experimențe dificile, de pe urma cărora ați acumulat o anumită Înțelepciune,
împărtășiți ceea ce știți cu cei care vă cer ajutorul. Acum e nevoie de voi și
în ani ce vin va fi și mai mare nevoie de voi. (Lee Harris) Traducerea Mihaela
Dan
Unii dintre voi se vor confrunta în
perioada următoare, energetic vorbind, cu distorsiuni la nivelul minții, care
vă vor afecta gândurile și emoțiile.
Mai concret, vor exista foarte multe
încercări ale lumii exterioare de a vă distrage atenția de la ceea ce este cu
adevărat important, vă vor fi servite fel de fel de distrageri care să vă
scoată din spațiul inimii. Manifestări ale traumelor vă vor capta atenția.
Spre exemplu, războiul este o modalitate
de a distrage atenția oamenilor și de a-i trage în jos, în spațiul fricii.
Toate acele lucruri dramatice care se întâmplă în timpul unui război și
tragediile prin care trec mase mari de oameni vă pot deregla echilibrul la
nivelul minții și vă pot afecta alegerile. Ca atare, fiți atenți în ce vă investiți
energia, fiți atenți cât timp alocați pentru a citi/ privi informații legate de
război, pentru a urmări imagini dramatice/ tragice din război la jurnalele de
știri sau pe rețelele de socializare. Fiți atenți cum vă simțiți când citiți/
priviți acele lucruri, cum vă afectează aceste informații și fiți atenți și la
modul în care sunt relatate întâmplările respective: ele sunt prezentate
într-un mod echilibrat/ obiectiv sau este un gen de incitare la ură, este o
prezentare unilaterală, este o încercare de manipulare, de a-i ghida pe cei
care ascultă către o anumită poziție/ atitudine?
Manipularea funcționează în acest fel:
dacă faci oamenii să fie foarte speriați de un anumit lucru, ei își pierd
capacitatea de a gândi limpede, își pierd discernământul și înghit pe
nemestecate tot felul de minciuni.
Nu vă lăsați destabilizați, nu vă lăsați
dezechilibrați din punct de vedere energetic/ emoțional.
Fiți conștienți că oamenii acționează
dezechilibrat fiindcă funcționează din spațiul traumei. Când cineva, prin ceea
ce scrie/ spune/ face, proiectează asupra voastră energii de vibrație joasă,
care vă fac să vă simțiți rău, fiți conștienți că acei oameni acționează așa
fiindcă sunt traumatizați.
Eu, unul, în asemenea situații, spun
„Eliberez toate energiile și emoțiile care nu sunt ale mele”. Uneori fac și un
duș, alteori ard salvie, alteori folosesc clopoțeii pentru acest gen de
curățare energetică. (Lee Harris) Traducerea Mihaela Dan
Unde este puterea noastră?
1.Puterea extrasă din liniște.
Pământul și energiile Universului ne
asistă în evoluția noastră și de aceea este necesar să ne permitem să le
simțim.
Unii dintre voi știți exact la ce mă
refer, aveți în ultima perioadă conștientizări și revelații și viziuni mai
intense și mai profunde decât ați avut vreodată până acum.
Și asta nu înseamnă că le aveți tot
timpul. Uneori astfel de conștientizări/ revelații/ viziuni vin înainte de
momente/ perioade mai „încărcate”, mai dificile, iar alteori vin după astfel de
momente/ perioade. Nu e totul numai lapte și miere, însă atunci când aveți
parte de astfel de conștientizări/ revelații, sunt foarte profunde, sunt foarte
intense, vă aduc într-o stare de grație.
Așadar, dacă suntem dispuși să ne oprim
din agitația vieții de zi cu zi, să ne eliberăm programul foarte încărcat, să
ne luăm timp pentru a ne liniști, pentru a sta în tăcere doar cu noi înșine,
avem numai de profitat din asta, pentru că în această perioadă curg prin noi
energii incredibile.
Dacă nu știți la ce mă refer, vă explic
așa: luați-vă timp pentru a sta doar cu voi înșivă, în liniște/ tăcere.
Meditația este o variantă și puteți folosi meditații ghidate, dar dacă nu
rezonați cu acestea, puteți începe pur și simplu prin a sta în liniște 5 minute
pe zi. Opriți telefonul, opriți televizorul, cereți-le celorlalți să nu vă
deranjeze, stați singur într-o camera, închideți ochii și stați liniștiți timp
de 5 minute. Dacă vreți, puteți ține ochii deschiși, dar priviți un perete alb,
nu ceva ce v-ar distrage atenția.
Și la început veți observa ceva de
genul: „Mintea mea e atât de agitată! Mi-au trecut prin cap o mie de lucruri în
aceste 5 minute! Mintea mea n-a tăcut nicio clipă”.
Nu-i nicio problemă. Pe măsură ce mintea
voastră se va obișnui cu aceste 5 minute pe zi în care stați liniștiți, în
tăcere, cu intenția de a vă goli de influențele exterioare, ea se va liniști și
veți începe să primiți mesaje din interior (de la inima voastră), dar și „de
Sus”.
Alte modalități de a vă deschide către
mesajele Sinelui vostru Superior/ Universului este să mergeți în natură sau să
petreceți timp cu animalul vostru de companie sau să petreceți timp în compania
unor oameni care au o vibrație înaltă, cu care rezonați.
Dacă voi aveți relații stresante/ toxice
cu apropiații și aveți relații stresante/ toxice și la serviciu, nu veți fi
deschiși la a primi mesajele/ codurile pe care le conțin aceste energii.
Aveți dreptul să oferiți vouă înșivă
șase o perioadă în care să aveți parte de liniște. Chiar și aceia dintre voi
care aveți o viață foarte activă, cărora activitatea profesională nu vă permite
luxul unui program lejer, puteți să vă faceți timp în agenda zilnică pentru
câteva minute de liniște și să observați ce efect au acestea asupra stării
voastre energetice, a calității vieții, a abundenței din viața voastră. (Lee
Harris) Traducerea Mihaela Dan
Unde
este puterea noastră?
2.Exprimarea
creativității, ca antrenament pentru creațiile noastre viitoare.
Creativitatea
aduce bucurie și plăcere pe termen scurt, dar în același timp, prin faptul că
vă permiteți să vă exprimați creativitatea, vă pregătiți pentru ceea ce veți
crea/ construi în anii ce vin.
Exprimarea
Creativității este esențială: fie că vă place să grădinăriți, să gătiți, să
pictați, să scrieți poezii, să desenați, să vă jucați cu copii, etc, este
esențial să vă acordați timp pentru a experimenta energiile creativității și
ale jocului.
Când
îți exprimi Creativitatea tu permiți energiilor angelice să lucreze prin tine
și să creeze ceva nou.
Cei
care știți cum este să-ți folosești/ exprimi Creativitatea înțelegeți la ce mă
refer, nu aveți nevoie să vă explic eu despre ce este vorba.
Celor
care credeți că nu sunteți creativi, vă spun că toți oamenii sunt creativi,
doar că unii dintre ei nu știu, ei cred că sunt creativi doar cei care
realizează lucruri care ajung într-un muzeu.
Ideea
este că e de dorit ca în perioada următoare să vă exprimați Creativitatea,
pentru că acest lucru vă oferă o stare de bucurie, de plăcere, o stare de
vibrație înaltă.
Gândiți-vă
la modul în care vă folosiți Creativitatea ca la un antrenament pentru ceea ce
veți construi în viitor.
În
anii ce vin vor fi multe lucruri noi care vor fi create/ construite în lume;
poate voi credeți că faptul că vă exprimați creativitatea când și când, făcând
ceea ce vă place, vă ajută doar ca să vă restabiliți echilibrul energetic, să
vă încărcați bateriile. Nu e doar atât; este și o pregătire pentru ceea ce veți
face în viitor. Poate că acum creați lucruri mai mici, mai puțin importante -
sau cel puțin așa credeți -, dar toată activitatea creativă din această
perioadă vă va face să dobândiți un grad mai înalt de măiestrie, să vă
descoperiți abilități noi și de asemenea, vă va aduce mai multă experiență și
încredere în talentul vostru, astfel încât în anii ce vin veți putea crea/
construi lucruri mult mai importante. (Lee Harris) Traducerea Mihaela Dan
Unde este puterea noastră?
3.Energia inimii, o energie a conexiunii
profunde, este aur curat în această perioadă.
Aceia dintre noi care funcționăm din
spațiul inimii, care ne putem conecta cu ceilalți din spațiul inimii și putem
împărtăși cu ceilalți această energie a inimii, putem oferi celorlalți energii
care au valoarea aurului, pentru că este mare nevoie de ele.
Poate că sunteți capabili să vă
conectați cu alții la un nivel mai profund decât un om obișnuit, poate sunteți
un lider capabil să îi inspire pe alții, având talentul de a face oamenii să
lucreze în echipă. Și dacă sunteți printre cei capabili să generați astfel de
energii, dar aveți momente/ perioade în care sunteți obosiți, nu vă gândiți la
modul „Are dreptate! Ar trebui să generez astfel de energii, e treaba mea să o
fac!”; nu, nu vă forțați limitele, nu vă epuizați din acest punct de vedere.
Retrageți-vă, încărcați-vă bateriile și apoi puteți radia din nou energia
inimii.
Dacă vă doriți să faceți acest lucru,
dacă simțiți că este Menirea voastră să faceți acest lucru, voi veți genera în
mod natural aceste energii, nu este nevoie să „vă forțați” să funcționați din
inimă.
Motivul pentru care este posibil să vă
simțiți epuizați în această perioadă este acela că oamenii sunt înfometați de
astfel de energii, și le doresc, încearcă să le obțină de oriunde pot, sunte
înfometați de conexiune, când totul în această lume încurajează/ alimentează
separarea.
De aceea este important să vă cunoașteți
limitele în ceea ce privește dinamica „a primi/ a oferi” și să vă respectați
limitele.
Din acest punct de vedere, unii dintre
voi ați lucrat „peste program” în ultimii ani, pentru că știți că oamenii au
nevoie de unele dintre lucrurile pe care puteți să le oferiți și de aceea este
posibil să fiți epuizați, să ajungeți să aveți resentimente, caz în care este
necesar să verificați echilibrul în ceea ce oferiți și ceea ce primiți, să
restabiliți acest echilibru. (Lee Harris) Traducerea Mihaela Dan
E minunat să oferi și cred că cei mai
mulți dintre noi, empații, simt o mai mare bucurie atunci când oferă, decât
atunci când primesc, dar energia noastră este limitată, iar corpul nostru fizic
trece și el prin niște procese de reconfigurare foarte intense, prin schimbări
majore.
Cunoașteți-vă limitele, când e vorba de
a oferi energia inimii și luați măsurile necesare, atunci când simțiți că
sunteți sleiți energetic! Fiți mai selectivi când e vorba de modul în care vă
oferiți energia, dacă sunt mulți cei care vă solicită atenția și nu puteți face
față tuturor solicitărilor.
Aveți încredere că Universul le va
trimite pe altcineva care să le ofere acest tip de energie, dacă într-adevăr au
nevoie de ea.
Întrebați-vă: „Dacă vreau să ofer
energia inimii, dacă simt că pot susține Binele comun în acest fel, sunt eu
susținut în demersul meu?”.
Și e vorba tot despre a vă asigura că
există un echilibru între ceea ce oferiți și ceea ce primiți.
Și dacă suntem sinceri cu noi înșine,
recunoaștem că atunci când este vorba despre o urgență, când chiar este nevoie
de noi, știm/ simțim clar asta. Oricât de obosiți am fi, când cineva din
preajma ta are nevoie urgent de ajutorul tău, o să găsești energia pentru a-l
ajuta, nu va fi o problemă, vei fi susținut de Univers.
În următorii ani va fi tot mai mult
nevoie de oameni ca voi, care pot genera energia inimii. Dar este necesar ca
voi să nu vă concentrați pe nevoia tot mai mare și pe a încerca să-i ajutați pe
toți, epuizându-vă, ci să vă concentrați pe a vă crește capacitatea de a genera
acest gen de energie prin faptul că vă încarcați bateriile periodic și nu
ajungeți niciodată în starea de a fi epuizați, pentru că nu v-ați oprit la
timp.
Când aveți „paharul” plin, puteți oferi
și altora; când paharul vostru este gol, nu puteți oferi nimic nimănui. Observați
când ați obosit și opriți-vă, retrageți-vă și încărcați-vă bateriile. (Lee
Harris) Traducerea Mihaela Dan
Feminitatea este un aspect esențial al identității și sufletului
fiecărei femei, dar există anumite lucruri care pot să o suprime sau să o
rănească. Iată câteva dintre ele:
Criticile constante și
judecata: Atunci când ești înconjurată de critici și judecăți, fie că vin de la
tine însăți sau de la ceilalți, devii mai puțin încrezătoare în feminitatea ta.
Acestea pot eroda stima de sine și încrederea în propria feminitate.
Lipsa îngrijirii personale: Neacordarea
timpului pentru autoîngrijire și pentru a te conecta cu tine însăți poate duce
la un sentiment de neglijare și pierdere a feminității. Îngrijirea personală nu
înseamnă doar aspectul fizic, ci și sănătatea emoțională și spirituală.
Suprasolicitarea și stresul: O viață plină de
stres și suprasolicitare poate epuiza energia feminină. Feminitatea înseamnă și
grijă, blândețe, creativitate – toate acestea pot fi sufocate de o viață trăită
în continuă agitație și presiune.
Conformarea la așteptările societății:
Trăirea conform normelor și așteptărilor impuse de societate poate duce la
pierderea autenticității. Feminitatea este unică și personală, iar conformarea
constantă la standardele exterioare poate să te îndepărteze de adevărata ta
esență.
Relațiile toxice: Relațiile în care nu ești
respectată, apreciată și iubită pot să îți submineze feminitatea. Este esențial
să fii înconjurată de persoane care te susțin și îți valorizează feminitatea.
Neîncrederea în propria intuiție:
Feminitatea este adesea legată de intuiție și sensibilitate. Atunci când nu îți
asculți vocea interioară și îți ignori instinctele, poți simți o deconectare de
la propria feminitate.
Compararea constantă cu alte femei:
Fiecare femeie este unică, iar comparațiile constante cu altele pot duce la
sentimente de inadecvare și devalorizare. Acestea pot să îți submineze
feminitatea și să te facă să te simți nesigură pe tine însăți.
Neglijarea creativității: Feminitatea este strâns
legată de creativitate și expresie artistică. Ignorarea sau suprimarea acestor
aspecte poate duce la un sentiment de pierdere a feminității.
Lipsa conectării cu natura: Conectarea cu
natura și cu ciclurile naturale este esențială pentru multe femei. Neacordarea
timpului pentru a te reconecta cu mediul natural poate afecta negativ
sentimentul de feminitate.
Frica de vulnerabilitate: Feminitatea implică
adesea vulnerabilitate și deschidere emoțională. Teama de a fi vulnerabilă sau
de a-ți arăta sentimentele adevărate poate sugruma aceste aspecte ale
feminității.
Recunoașterea și
eliminarea acestor factori din viața ta poate ajuta la redescoperirea și
îmbrățișarea adevăratei tale feminități. Este important să te onorezi pe tine
însăți și să îți acorzi timp și spațiu pentru a-ți cultiva și manifesta
feminitatea în mod autentic.
Fie ca fiecare femeie care
a citit aceste rânduri să devină mai feminină, să aibă mai multă încredere în
sine. Fiecare dintre noi este unică și merită tot ce este mai bun pe această
lume.
SuadaAgachi
Decide cine vrei să fii.
Decide ce vrei să faci.
Asumă-ți curajul să încerci să faci
lucruri care nu s-au mai făcut până acum, să ieși din rând, să creezi așa cum
simți, să trăiești așa cum simți potrivit pentru tine!
Și dacă vei face asta, un lucru e
garantat: ceilalți vor fi cu ochii pe tine și te vor ataca. Asta este singura
certitudine pe care o ai: dacă intri în „arena” și rămâi acolo pentru ceva timp
- mai ales dacă ai luat decizia fermă că îți vei trăi viața așa cum îți dorești
-, ceilalți vor fi cu ochii te tine și te vor critica/ ironica/ ataca. Așa că
este necesar să alegi acum dacă ești dispus să accepți asta sau nu.
Și este valabil pentru fiecare dintre
noi: dacă vrem să trăim la modul curajos, trebuie să ne asumăm faptul că vom fi
atacați de cei care nu aleg să trăiască la modul curajos. Nu ai cum să scapi de
asta.
Vine un moment în viața ta în care
Dumnezeu își pune mâinele pe umerii tăi, te trage mai aproape și îți șoptește:
„Uite ce e, treaba devine serioasă! Așa cum funcționezi la ora actuală ești pe
jumătate mort. Armura pe care o porți te împiedică să crești și să dezvolți
Darurile pe care ți le-am dat atunci când ai venit pe Pământ. Nu poți să porți
această armură fără să existe niște consecințe. A sunat ceasul, e timpul să
renunți la armură”.
Asta li se întâmplă oamenilor care
spunem noi că „au intrat în criza vârstei mijlocii”. Dar nu e o criză, este o
revelație zguduitoare și dureroasă. Descoperim că tot ceea ce am crezut că ne
protejează, tot ce a însemnat „siguranța” și „stabilitatea” noastră, de fapt,
ne împiedică să fim noi înșine, să fim părinții, partenerii, profesioniștii,
oamenii care putem să fim cu adevărat.
Și când intri în această perioadă nu ai
de ales, trebuie să renunți la armură.
Dar acea armură nu o poți înlocui cu o
persoană. În opinia mea, acea armură o poți înlocui doar cu Curiozitate. Începi
să devii curios în a descoperi cine ești tu cu adevărat, ce talente ai tu, de
ce reacționezi așa cum reacționezi, devii curios în a afla mai multe despre
această lume, despre cum este ea cu adevărat, cum funcționează ea cu adevărat.
Curiozitatea este o superputere în a
doua jumătate a vieții noastre, pentru că ne face să învățăm continuu, să punem
noi întrebări, să ne dezvoltăm Cunoașterea și Înțelepciunea, să descoperim tot
mai mult din cine suntem noi cu adevărat. (Brene Brown) Traducerea Mihaela Dan
Primul lucru pe care-l ai de făcut
atunci când ai încercat ceva și ai eșuat este „să te ridici în picioare” la
nivel emoțional. Nu vorbi cu nimeni, nu trimite mesaje nimănui, nu scrie nimic
pe rețelele de socializare.
De obicei, primul lucru pe care suntem
tentați să-l facem atunci când suntem în rahat este să-l împrăștiem și asupra
altora. Nu face asta; stai în solitudine în întunericul în care te afli și
vorbește cu tine însuți așa cum ai vorbi unui om pe care-l iubești. Spune-ți
ceva de genul: „Frate, ai dat-o în bară într-un mare fel! Ok, nu ți-a reușit
chestia asta, este foarte dureros și o să trebuiască să te ocupi și să cureți
tot rahatul ăsta.
Se mai întâmplă, toți trecem prin asta.
Nu-ți face griji, o să te descurci, o să te pui pe picioare din nou. Poți face
față, nu e o problemă”.
Și apoi, după ce te-ai liniștit, poți să
vorbești cu cineva apropiat despre ceea ce simți. Tu eliberezi rușinea pe care
o simți prin simplul fapt că împărtășești cu cineva faptul că te simți rușinat
de ceea ce ai făcut. E suficient atât: să împărtășești ceea ce simți cu cineva
care este capabil să creeze un spațiu în care să te simți în siguranță din
punct de vedere emoțional să vorbești despre acele lucruri delicate - și
rușinea se dizolvă. Când acel om răspunde la ceea ce ai împărtășit cu empatie/
compasiune, rușinea se dizolvă. Rușinea nu poate rezista în fața empatiei.
Practic, există două variante: dacă îți
asumi responsabilitatea pentru ceea ce s-a întâmplat, tu alegi cum scrii
finalul povestirii.
Dacă nu-ți asumi responsabilitatea,
povestea te trage după sine. (Brene Brown) Traducerea Mihaela Dan
Eu am învățat ceva foarte important
despre dorința oamenilor de a aparține de ceva: această dorință nu o negociezi
cu lumea exterioară, este ceva ce purtăm în inima noastră. Și din ce am
constatat, oamenii care au curajul să facă pasul în față, să iasă din rând, să
fie rebeli, experimentează acest sentiment că aparțin de Ceva, dar nu de ceva
din lumea exterioară (un grup, o comunitate, societate, etc), ci de Ceva mai
Înalt, de Ceva sacru.
Motivul pentru care arta și
creativitatea vor fi atât de importante pentru vindecarea noastră și pentru
noua noastră viață/ lume este acela că fiecare creator/ artist știe ce înseamnă
să stai singur în fața celor care se uită la tine, ce înseamnă să creezi așa
cum simți, la modul autentic, indiferent ce cred/ spun alții despre creația ta,
să ai curajul să fii tu însuți și să faci ceea ce simți, indiferent ce cred/
spun/ fac alții – să fii un rebel.
Oamenii care se manifestă la modul
creativ au această abilitate incredibilă de a găsi în interiorul lor încrederea
în sine/ în propriile puteri necesară pentru a se exprima la modul autentic,
indiferent de părerea altora și de asemenea, de a-și asuma curajul de a ieși
din rând, de a fi/ face altfel decât ceilalți.
Așadar, fiți parte a unei comunități
creative, dacă doriți, dar să nu credeți vreo secundă că asta vă va scuti de
situațiile în care va fi necesar să stați de unul singur și să vă rostiți
adevărul, chiar dacă ceilalți au alt adevăr decât voi.
Dacă aș avea un dolar pentru fiecare
situație în care am stat de vorbă cu un inginer, un avocat, un doctor sau un
alt profesionist de acest gen care a intrat pe acea cale profesională fiindcă a
considerat că așa o să obțină un statut anume și câștiguri mari, că așa o să
atingă succesul, dar care a ajuns să fie în depresie, să urască ceea ce face,
să se simtă rătăcit în propria viață, aș fi asigurată pe viață din punct de
vedere financiar. (Brene Brown) Traducerea Mihaela Dan
În trecut credeam că cea mai bună
modalitate de a prezenta lumii creația ta este să te asiguri că nu e niciun
critic prin zonă atunci când faci asta.
De fapt, noi nu avem niciun control
asupra persoanelor care sunt „în zonă” atunci când ne prezentăm creațiile. Și
am constatat că cel mai bun mod de a-ți prezenta creația este să știi că acei
critici vor fi prin zonă și să știi exact ce o să-ți spună.
Atunci când intri „în arenă” ca să-ți
prezinți creația, trei locuri din „sală” vor fi mereu ocupate de Rușine,
Sentimentul impostorului și Comparație.
Rușinea este o emoție pe care o
experimentăm toți la un moment sau altul. Este acea voce care-ți susură la
ureche „Nu ești destul de…. (bun/ talentat/ valoros/ priceput, etc)”.
A doua voce te va întreba „Ce ai făcut
tu așa deosebit? Sunt o mulțime de oameni care au mai făcut asta înaintea ta;
de ce ar merita vreo atenție ceea ce ai făcut tu? De ce crezi tu că ești
original? Sunt 100 de oameni care fac asta și care au o pregătire mai bună
decât tine în acest domeniu, care au o experiență mai mare decât tine în acest
domeniu. De ce crezi că va considera cineva că are valoare ceea ce ai făcut
tu?”.
Și a treia voce este una pe care o auzim
toți: Comparația. Noi toți ne-am comparat cu alții într-un moment sau altul.
Vor fi momente în care vei simți că este
prea greu să stai de unul singur în fața celorlați, te vei simți speriat și vei
avea îndoieli în privința capacității tale de a face față situației, de a-ți
urma Calea în ciuda riscurilor și a fricii. Vor fi momente în care cineva din
preajma ta îți va spune „Nu face asta! Nu vei reuși. Nu ai ceea ce trebuie ca
să reușești așa ceva”.
În astfel de momente intră adânc în
inima ta și amintește-ți: „Ba da, am ceea ce trebuie ca să reușesc, pentru că
sunt un rebel. M-am născut ca să fiu eu însumi”. (Brene Brown) Traducerea
Mihaela Dan
Eu
port mereu cu mine, în portofel, o listă a oamenilor a căror opinie chiar
contează pentru mine. E o listă scurtă, sunt 7 persoane.
Dacă
ești pe acea listă, părerea ta contează pentru mine. Dacă nu ești pe acea
listă, nu-mi irosesc timpul gândindu-mă la ce o să crezi/ spui tu dacă eu fac
una sau alta.
Oamenii
care sunt pe acea listă mă iubesc nu ÎN CIUDA ființei care sunt, a
autenticității/ vulnerabilității pe care sunt dispusă să mi-o asum, a faptului
că sunt dispusă să-mi asum ciudățeniile/ imprefecțiunile mele, ci mă iubesc
tocmai PENTRU CĂ sunt așa cum sunt, cu ciudățeniile/ imprefecțiunile mele.
Acești
oameni înțeleg faptul că uneori am nevoie de solitudine și înțeleg că vor fi
momente în care voi ieși din rând, voi spune/ face lucruri pe care alții nu le
vor spune/ face și atunci vor fi persoane care vor arunca în mine cu pietre.
Dar oamenii respectivi mă iubesc oricum.
Și
nu e ușor să hrănești o astfel de conexiune profundă. Dar acest spațiu al
rebeliunii este frumos; acesta este spațiul în care au trăit dintodeauna
oamenii creativi, oamenii care au curajul să se manifeste la modul autentic.
Când
mă las afectată de ceea ce spun unii oameni care mă atacă, eu îmi reamintesc:
„De ce mă consum acum? Oamenii ăștia nu sunt pe lista mea, părerea lor nu
contează cu adevărat pentru mine!”.
Spre
exemplu, de când am devenit mai cunoscută, atunci când merg la diverse emisiuni
și sunt machiată înainte de a intra în studio, sunt persoane care îmi spun că
am nu știu ce rid care se poate rezolva cu botox, că am nu știu ce linii ale
feței care se pot rezolva cu o mică operație și că poate ar fi cazul să mă
gândesc să fac aceste lucruri, ca să arăt mai bine. Și când ajung acasă soțul
meu îmi spune „Ești atât de frumoasă!” și eu am o reacție de genul „Da… mă
rog..… Tu mă vezi frumoasă pentru că mă iubești. Nu ești obiectiv, părerea ta
nu se pune”.
Aceasta
este o greșeală pe care o facem mulți dintre noi. Nu dăm mare atenție părerilor
oamenilor apropiați, fiindcă avem impresia că sunt subiective și de-aia nu se
pun la socoteală, dar căutăm acceptarea/ validarea din partea unor oameni care
chiar n-ar trebui să conteze pentru noi. (Brene Brown) Traducerea Mihaela Dan
Una dintre practicile care te fac să
simți ce înseamnă adevărata conexiune este să ții de mână oameni pe care nu-i
cunoști.
Asta o pot face cei care simt profund,
empații, cei care sunt capabili să simtă ceea ce simte celălalt, mai ales în
momente de durere.
Asta înseamnă să fii capabil să fii
alături de oameni aflați în suferință, iar ei să simtă asta, să simtă că ești
alături de ei cu toată inima. Acei oameni care au inima rănită simt că inima ta
este alături de a lor cu compasiune și Iubire.
Nu oricine poate face asta, nu oricine
poate oferi asta unui necunoscut.
În opinia mea, lumea trece acum printr-o
criză spirituală. Și când vor citi „criză spirituală”, unii se vor gândi „Acum
o dă pe religie…”. Nu, nu o dau pe religie. Pentru mine spiritualitatea nu
înseamnă religie, ci înseamnă pur și simplu convingerea de nezdruncinat că noi
toți suntem conectați unii cu alții prin legături care nu se pot rupe
niciodată.
Aceste legături nu se pot rupe
niciodată, dar este posibil ca noi, oamenii, să uităm că ele există, să credem
că suntem separați unii de alții.
Când împărtășești momente de grație în
care simți durerea unui om (fie el un necunoscut) și îi iei mâna în mâna ta cu
compasiune sau îl îmbrățișezi, simți această legătură care te leagă de acel
străin și este o trăire care te cutremură, iar uneori îți dau lacrimile. (Brene
Brown) Traducerea Mihaela Dan
Rețelele de socializare sunt un
instrument minunat pentru comunicare, dar sunt un instrument foarte prost
pentru a obține o conexiune profundă.
Dacă le folosim pentru a comunica unii
cu alții, sunt foarte utile și eficiente, însă dacă folosim interacțiunea de pe
rețelele de socializare ca unic mijloc de a ne conecta unii cu alții, nu vom
obține o conexiune profundă.
Faptul că tu comunici des prin
intermediul rețelelor de socializare cu o persoană este excelent, dar nu vei
putea crea/ întreține o conexiune profundă cu ea dacă interacțiunile voastre sunt
doar pe rețelele de socializare, nu și la modul fizic, față în față.
Și vă mai spun ceva: faptul că tu nu ai
curajul nici măcar să îți asumi propria identitate pe rețele de socializare
spune multe, în opinia mea. Dacă tu te ascunzi în spatele unui nume fals/
pseudonim și a unei fotografii de profil cu animale, flori sau orice alt de de
imagine de acest tip, pentru mine spune multe. Eu, una, nu interacționez cu cei
care fac asta. Nu contează dacă îmi scrii ceva pozitiv sau negativ, nu îți
răspund dacă îți ascunzi identitatea reală, dacă nu ai curajul să te prezinți
cu numele tău adevărat și fotografia ta.
Oamenii care își ascund identitatea
scriu deseori pe rețelele de socializare lucruri pe care nu ar avea curajul să
le scrie dacă și-ar declara identitatea reală.
Dacă vrei să discuți cu mine, asumă-ți
adevărata identitate, nu te ascunde sub un nume fals și o fotografie care nu
este a ta. (Brene Brown) Traducerea Mihaela Dan
Atunci când trăiești în lumea fizică, în
care oamenii au nevoie de dovezi palpabile, în care oamenii cred că dacă nu pot
vedea/ atinge un lucru, înseamnă că acel lucru nu există, este foarte greu să
ai încredere în energii/ lucruri invizibile mai mult de cât în ceea ce percepi
cu cele cinci simțuri obișnuite, este greu să ai încredere în „realitatea
energetică" mai mult decât în „realitatea fizică”.
De fapt, simțurile tale obișnuite te pot
înșela, dar energia nu minte niciodată. Realitatea energetică e mai „reală”
decât realitatea fizică, ceea ce simți e mai „adevărat” decât ceea ce vezi cu
ochii fizici.
Problema este că cei mai mulți oameni au
nevoie de dovezi fizice ca să creadă un lucru. Spre exemplu, oamenii au nevoie
să audă că un om le vorbește urât în mod repetat, să vadă că el se comportă
urât cu ei în mod repetat, că îi minte/ înșeală în mod repetat, ca să se
convingă că nu se potrivesc cu acel om. Dacă și-ar asculta rezonanța, aceasta
le-ar spune imediat că omul respectiv nu este benefic pentru ei, că e de dorit
să păstreze distanța, să nu-l lase să intre în viața lor.
Oamenii au nevoie de dovezi concrete,
palpabile, că ceea ce le spune intuiția este corect. Și este necesar să învățăm
să avem încredere în intuiția noastră și să o urmăm fără rezerve, să nu mai
avem nevoie de dovezi fizice/ palpabile.
Este necesar să avem mai multă încredere
în noi înșine, în ceea ce simțim, în ghidarea pe care o primim în nenumărate
forme. Dar ca să facem asta este necesar să stăm în liniște, ca să ne putem
auzi intuiția, să fim într-o stare în care putem recepționa mesajele/ ghidarea.
Toți oamenii primesc ghidare cât e ziua
de lungă, dar cei mai mulți dintre ei sunt atât de agitați/ ocupați, încât nu
bagă de seamă, nu sunt în starea care să le permită să recepționeze/
identifice/ conștientizeze aceste mesaje. (Lorie Ladd) Traducerea Mihaela Dan
„Înconjoară-te de femei puternice, femei
mai frumoase decât tine, mai inteligente decât tine, și nu le invidia, ci
admiră-le.
Înconjoară-te de femei bune care știu să
asculte, care știu să le pese, de la care înveți să te relaționezi cu lumea,
femei care te învață puterea lor.
Înconjoară-te de femei pentru a țese o
rețea invizibilă, o rețea pentru alte femei, ca să nu le lași să cadă, ca să
simtă îmbrățișarea colectivă, ca să nu se simtă singure sau nebune.
Înconjoară-te de femei care își acceptă
umbra, care nu își cer scuze pentru că sunt ușoare, care sunt conștiente de
frumusețea lor și că sunt vii.
Înconjoară-te de femei ireverente și
curajoase, femei luptătoare care deschid calea și dărâmă ziduri, femei de
referință, femei care nu cer voie, care își construiesc case cu aceleași
mâinile, cu care le leagăn și mângâie.
Înconjoară-te de femei, care te ajută să
trăiești fiind ceea ce ești, care îți oferă încredere și afecțiune, care îți
amintesc că toate sunt una.”
Sursa: Roy Galán, Traducerea Mihaela Dan
”Multe suflete vor simți mai puternic
de-acum încolo că pășesc pe deplin în împlinirea destinului lor, motivul suprem
pentru care s-au întrupat cu această ocazie importantă și fără precedent.
Oricât de mult liber arbitru are
sufletul, el se află într-un cadru convenit al misiunii sufletului pe pământ.
Acesta trece dincolo de toate problemele și preocupările pământești, în acea
cale, acea chemare, acea împlinire a destinului, care este mai mare decât suma
sinelui.
Călătoria Eroilor...
Nu mai contează nimic altceva.
Doar Inima și Sufletul cheamă, să
trăiască cel mai înalt adevăr din inima iubirii și să păstreze scopul final la
vedere, Sfântul Graal, indiferent ce vine.
Totuși, potirul sacru al Sfântului Graal
este încorporat în inimă și suflet.
Căutarea este alimentată din inima
Iubirii.”
Judith Kusel, Traducerea Mihaela Dan
Cât valorează dragostea?
Care poate fi instrumentul de măsură al
unui sentiment atât de profund, de rar și de prețios? Cât de complicat poate fi
să renunți la ură, la demagogie, la ipocrizie, la invidie și la dușmănie când
zi de zi ești înconjurat de ele și cele mai multe dintre valorile sociale sunt
clădite pe diferite combinații dintre cele de mai sus?!
De ce ai face asta? De ce te-ai trudi să
găsești ceva ce poate ai gustat prea rar în viață? De ce să nu te înfrupți din
seva nesfârșită a geloziei și a minciunii?! Când vocile din jur sunt tot mai
aspre și mai puternice, de ce să taci și să te oprești din drum, încercând să
ocrotești bobocul vulnerabil și sensibil al dragostei?! De ce să nu fii ca
ceilalți pentru că e calea bătătorită și cei mulți te vor primi entuziaști
printre ei!?
Am convingerea că o muzică bună vibrează
delicat direct în suflet. Atingerea fină a unei melodii este intimă și curge în
profunzime. Ceea ce se revarsă în afară pot fi doar resturile care au umplut
golul dar care nu se compară nici pe departe cu pacea sau cu calmul. Sunetul
care te atinge pe suflet nu te va face să răbufnești, entuziasmul necontrolat
nu este o reacție a libertății interioare.
Iubirea este precum muzica cea mai
blândă. Încălzește fără flacără și fără căldură, te înalță și te eliberează.
Este un moment al contemplării și al inspirației și prea puțin se regăsește în
dezmăț. Iubirea vindecă rănile căutării neîncetate, îndrumă sufletul rătăcit,
ocrotește pe cel slab și hrănește pe cel răbdător. Iubirea e mereu acolo unde e
cea mai mare pace, adânc în sufletul tău.
Vino înapoi de departe, oprește-te din
drumul infinit! Nu lăsa tentațiile gratuite să pună stăpânire pe ce ai mai de
preț. Calea cea mai grea este cea în care nu trebuie să te deplasezi spre
exterior. Nici cu gândul, nici cu simțirea și nici cu fapta. Toate din jur vor
fi mereu acolo însă nu vor fi niciodată ale tale pentru a ceda seducției lor.
Tot ce ai avut mereu nevoie ai purtat cu tine în fiecare moment.
Când ai primit ultima oară un
compliment? Când ai felicitat din suflet pe cineva apropiat? Cum a fost când
ți-ai arătat aprecierea în fața unui necunoscut? De ce ți-ai construi viața
altfel? De ce ai pune mai presus de toate astea ura, trădarea, ipocrizia și
minciuna? Pe cine vrei să protejezi în spatele lor? Nu ai obosit oare de atâta
greutate?
Așa cum florile se deschid și îmbată
văzduhul cu mireasma lor sub atingerea blândă a soarelui, la fel și cei de
lângă tine vor înflori dacă îi mângâi cu bunătatea ta. Este poate cea mai
puternică unealtă pe care o ai la îndemână și care te poate ajuta să
construiești lumea pe care o dorești. Poate că frumosul tău nu se aseamănă
complet cu frumosul văzut de mine însă orice grădină devine mai bogată prin
multitudinea de culori.
Evită buruienile pentru că într-o zi vor
umple întreaga grădină. Cultivă mireasma frumoasă și fii cât mai harnic cu
putință. Dă de-o parte ierburile rele pentru că ele nu te vor hrăni și nici nu
te vor vindeca. Îți vor lua lumina de la soare și te vor vesteji.
Cultivă adevărul, îngrijește-l cu
bunătate, răbdare și blândețe, spune-i o vorbă bună și apoi primește-i cu
bucurie sunetul frumuseții în suflet. Când îți va bate la ușă vei ști sigur
cine este. Îl vei recunoaște și-l vei lăsa să intre acolo de unde n-a plecat
niciodată.
Eduard Agachi
„Mi-a fost frică să nu fiu singură, până
am învățat să mă iubesc.
Mi-a fost frică să nu reușesc, până
mi-am dat seama că nu reușesc decât dacă încerc.
Mi-a fost frică de ceea ce vor crede
oamenii despre mine, până mi-am dat seama că oricum vor opina de mine.
Mi-a fost teamă că mă vor respinge, până
când am înțeles că și atunci când se va întâmpla asta, credința mea în mine va
fi mai mare.
Mi-a fost frică de durere, până am aflat
că durerea este relativă și decid dacă vreau să o simt sau să mă întăresc.
Mi-a fost frică de adevăr, până când am
descoperit că adevărurile sunt cele care mă fac să înțeleg multe lucruri.
Mi-a fost frică de moarte, până am aflat
că nu este sfârșitul, ci mai degrabă începutul.
Mi-a fost frică de ură, până mi-am dat
seama că nu este altceva decât ignoranță.
Mi-a fost frică de ridicol, până am
învățat să râd de mine și că asta e sănătos.
Mi-a fost frică să nu îmbătrânesc până
mi-am dat seama că dobândesc înțelepciune pe zi ce trece.
Mi-a fost frică de trecut, până mi-am
dat seama că prin trecut am învățat să ajung unde sunt.
Mi-a fost frică de întuneric, până când
mi-am descoperit lumina interioară în el.
Mi-a fost frică de schimbare, până când
am văzut că până și cel mai frumos fluture trebuia să treacă printr-o
metamorfoză înainte de a putea zbura.
Mi-a fost teamă de răni până când
vulturul mi-a arătat că unele răni sunt necesare pentru maturizare.
Mi-a fost teamă că nimeni nu mă va
iubi... până am învățat să mă iubesc și de atunci am înțeles... cât de ușor
este să fii fericit.”
Ernest Hemingway
Voi vă doriți relații profunde,
conexiuni de la suflet la suflet, vă doriți să vorbiți despre evoluție, despre
Sursa, despre sincronicități, despre alte galaxii, etc, iar acei oameni vor să
vorbească despre subiecte 3D, pentru că aceea este lumea lor. Și când
comunicați cu acei oameni simțiți că discuția este fadă, este la un nivel care
nu vă mai satisface, nu vă mai interesează; este o senzație extrem de
inconfortabilă.
Probabil că unii dintre voi deja simțiți
că nu mai sunteți dispuși să purtați discuții superficiale și vă e din ce în ce
mai greu să întrețineți astfel de conversații lipsite de substanță/
semnificație cu oameni cu care ați avut relații apropiate, dar cu care acum pur
și simplu nu mai rezonați.
În ceea ce mă privește, sunt foarte
fermă când e vorba despre așa ceva. Eu simt energia celorlalți și dacă nu
rezonez cu un om nu intru în discuții din acestea care, de fapt, sunt un gen de
pălăvrăgeală ieftină. Eu nu-mi irosesc timpul vorbind despre nimic cu oameni cu
care nu rezonez; am lucruri mai bune de făcut.
Nu îmi investesc energia în conversații
superficiale cu oameni cu care nu am nimic în comun. Nu e vorba despre faptul
că eu aș considera că le sunt „superioară” și ei mi-ar fi „inferiori”, nu e
vorba de vreo etichetare de genul ăsta sau de faptul că aș judeca acei oameni;
este vorba doar despre faptul că eu sunt foarte atentă în ce îmi investesc
energia, pentru că știu că acest lucru are consecințe în viața mea." Sursa:
EldoRa& Siman, Traducerea Mihaela Dan
"Atunci când tu rămâi agățat de
niște lucruri/ situații/ persoane/ relații cu care nu mai rezonezi, care simți
clar că nu ți se mai potrivesc, practic, te trădezi pe tine însuți. Îți faci un
deserviciu dacă nu faci alegeri aliniate cu rezonanța ta.
Și suntem într-o perioadă extrem de
importantă din punct de vedere energetic, în care este esențial să ne permitem
să fim noi înșine, să ne spunem ferm adevărul și să ne trăim adevărul.
Noi am fost programați să credem că prietenii
sunt cei care te susțin orice ai face (inclusiv lucruri lipsite de
integritate), care îți tolerează orice, care nu-ți spun nimic când o iei pe
arătură, ca să nu te superi și că trebuie să te comporți în așa fel, încât să
nu faci opinie separată în anturaj, chiar dacă unele dintre lucrurile pe care
le fac acei prieteni nu-ți sunt deloc pe plac. Am învățat să ne ținem gura când
a ne spune adevărul înseamnă a face opinie separată, să nu spunem nimic când
suntem ținta unor jigniri care au forma unor „glume prietenești”, să înghițim
orice în numele „prieteniei”.
Când crești vibrațional nu mai poți
funcționa în acest fel, nu mai poți să taci când ceea ce fac ceilalți nu
rezonează cu tine sau încalcă principiile tale, nu mai poți să te prefaci,
numai ca să nu tulburi apele, nu te mai amesteci în lucruri lipsite de
integritate, în numele „loialității”, doar fiindcă cei care le fac sunt
persoane apropiate ție. Dincolo de orice prietenie/ colegialitate/ iubire
romantică, pentru tine este important ca în relațiile tale să îți permiți să
fii tu însuți, la modul autentic, să îți trăiești adevărul.
Tu ești o ființă liberă, suverană, de ce
te-ar interesa să le faci pe plac altora sau să te integrezi într-un anturaj cu
care nu rezonezi?
Opinia altora nu are nicio importanță;
ce este cu adevărat important este să fii tu însuți. Și dacă altora nu le place
cine ești, este treaba lor, nu e treaba ta.
Opinia ta despre tine însuți este cea
care contează; contează dacă tu te respecți pe tine însuți, dacă tu te onorezi
pe tine însuți.
Asumă-ți puterea personală, nu te mai
îngrijora în legătură cu ce cred alții despre tine!" Sursa: Siman,
Traducerea Mihaela Dan
Lumea va încerca să te manipuleze, va
încerca să te ghideze să mergi într-o anumită direcție, îți va spune că
„trebuie”/ „e bine”/ „e normal” să faci anumite lucruri, îți va cere să te
încadrezi în normele/ regulile/ tiparele stabilite de alții, va încerca să te
determine să stai în rând cu ceilalți, dar nu lumea va suporta consecințele
acestui mod în care îți cere să trăiești, ci tu.
1.Dacă vrei să încetezi să te
autosabotezi, e necesar să fii conștient că sunt o mulțime de oameni care
încearcă să te manipuleze și să tai sforile cu care ești „dirijat” cum să-ți
trăiești viața.
Începe să trăiești la modul autentic,
așa cum simți tu că e benefic pentru tine, nu mai căuta aprobare/ validare din
partea altora! (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan
Dacă vrei să încetezi să te
autosabotezi:
2. Asumă-ți viziunea personală,
încetează să le mai permiți altora să-ți spună care „trebuie” să fie țelurile
tale în viață și ce înseamnă succesul. Încetează să te mai limitezi singur,
să-ți blochezi potențialul, ca să te încadrezi în cutiuța în care îți cere
lumea să te încadrezi, în definiția de „succes” pe care ți-o oferă lumea. Nu
mai nega cine ești tu cu adevărat și ce îți dorești tu cu adevărat, ca să tragi
din greu pentru niște țeluri care nu te reprezintă, dar care ți se spune că
sunt cele care te duc către succes.
Încetează să mai rămâi blocat în zona ta
de confort, pentru că nu vrei să te desparți de niște oameni care ți-au fost
aproape pentru ceva timp, dar care nu au evoluat cine știe ce și care acum te
trag în jos. Înțelege că evoluția presupune să dai drumul periodic la ceea ce
nu mai rezonează cu tine, la ceea ce te trage în jos.
Evoluția nu se face în turmă. Evoluția
este un proces individual.
Nu poți câștiga cursa, dacă vrei să
rămâi permanent în grup, să alergi în același ritm cu cei din jurul tău, ca să
rămâneți tot timpul împreună. Dacă tu înaintezi în ritmul în care pot înainta
cei apropiați, riști să nu evoluezi decât foarte puțin în cursul vieții tale,
fiindcă nu toți oamenii sunt meniți să evolueze substanțial în această viață,
nu toți oamenii sunt capabili să-și atingă potențialul maxim. Dacă stai după ei
nu vei realiza nimic.
Mulți dintre voi, cei care citiți aceste
lucruri, sunteți la un nivel mai înalt decât nivelul celor apropiați, dar nu
vreți să acceptați asta, nu vreți să vă asumați acest lucru și să vă continuați
cursa în ritmul potrivit pentru voi, vă e teamă să ieșiți din zona de confort,
nu vreți să-i deranjați/ supărați/ răniți pe ceilalți și ca atare, vă lăsați
trași în jos de ei. Nu vreți să rămâneți singuri, vă e frică de singurătate.
Dar dacă nu puteți accepta solitudinea, nu puteți câștiga, nu puteți evolua.
Câștigătorii de foarte multe ori trebuie
să înainteze de unii singuri, să-i lase în spate pe ceilalți, dacă vor să
treacă primii linia de sosire.
Este necesar să te hotărăști ce vrei:
vrei să rămâi cu grupul în zona ta de confort sau vrei să evoluezi și ca atare,
îți vezi de calea ta?
Și știu că nu e ușor, mai ales pentru
femei, care sunt criticate/ acuzate/ judecate dacă au curajul să-și asume
viziunea și să-și urmeze calea, lăsându-i în urmă pe cei care le trag în jos.
(RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan
Femeile care
au o viziune înaltă, cele care-și urmează calea în ciuda tuturor obstacolelor,
sunt acuzate de toate cele, sunt judecate, pentru că societatea le-a programat
pe femei să creadă că singurul lor scop în viață este să se mărite, să facă și
câțiva copii și să fie gospodine.
Visurile
tale îți sunt date de Dumnezeu. Nu e nimic greșit în a avea visuri înalte, în a
avea o viziune măreață ca femeie. Nu permite lumii să-ți spună că țelul tău în
viață trebuie să fie să te măriți, să faci copii și să ai grijă de familie! Nu
te mai întreba dacă e ceva în neregulă cu tine fiindcă nu ai un bărbat și nu te
interesează să fii o gospodină, ci ai pornit pe calea care înseamnă împlinirii
Menirii tale! Nu te mai autosabota permițându-le unor oameni care și-au
înmormântat visurile să te tragă în jos, să te descurajeze, să-ți spună că nu
ți-ai împlinit rostul în viață dacă nu te-ai măritat și n-ai făcut copii!
Încetează să
te mai pliezi pe ce-ți spune lumea că trebuie să fie viața ta ca femeie, nu te
mai limita singură la nivelul mediocrității, numai pentru că cei din jurul tău
au rămas la acel nivel și se simt bine acolo! Asumă-ți cine ești cu adevărat,
asumă-ți visurile tale și vezi-ți de drum, mergi pe calea împlinirii acestor
visuri! Lasă-i în urmă pe cei care se simt bine în mediocritate!
Menirea ta
nu este dată de cei din jur, Menirea ta are legătură cu sufletul tău și cu
Dumnezeu și numai tu o poți ști. Menirea ta nu are legătură cu cei care sunt
acum în apropierea ta. Nu mai aștepta acordul celor din jur ca să-ți urmezi
Menirea, nu mai aștepta de la alții să-și dea acordul ca să fii cine ești tu cu
adevărat.
Nu te mai
nega pe tine însăți ca să te integrezi! Dacă oamenii și sistemele din jur nu
rezonează cu cine ești tu, dă-le drumul, scoate-le din viața ta.
Dacă ceva nu
rezonează cu tine înseamnă că acel ceva nu e menit să fie în viața ta. Acceptă
acest lucru și acționează în consecință. (RC Blakes) Traducerea
Mihaela Dan
Dacă vrei să
încetezi să te autosabotezi:
3.Alege să
te însoțești cu oameni sănătoși la nivel mental, emoțional, psihologic. Și asta
e valabil pentru femei și bărbați, pentru că sunt și o mulțime de bărbați care
se autosabotează rămânând în relații cu femei care sunt sub nivelul lor, care
nu și-au vindecat traumele interioare.
Este uimitor
pentru mine să văd cum bărbați cu un potențial foarte mare se însoțesc cu niște
femei care sunt mult sub nivelul lor, care nu se respectă, care nu au stimă de
sine și care îi trag în jos. Îmi pare rău să spun, nu judec pe nimeni, dar ăsta
e adevărul: sunt femei care nu sunt genul potrivit de parteneră pentru un
bărbat care se respectă.
Oamenii care
au un nivel înalt de Conștiință sunt capabili să obțină foarte multe informații
cu privire la nivelul unei persoane doar dintr-o discuție scurtă, din care
oamenii obișnuiți nu obțin decât minime informații. Oamenii care au un nivel
înalt de Conștiință își iau informații din modul în care vorbește cineva, din
ceea ce spune, din mimica, din gesturile sale, din energia interlocutorului.
Este posibil
ca o persoană „să aibă vorbele la ea”, să se prefacă destul de bine, să spună
cuvintele potrivite, dar un om cu un nivel înalt de Conștiință simte la nivel
energetic că ceva nu e în ordine și ca atare, va ține la distanță persoana
respectivă. Un om cu un nivel înalt de Conștiință nu va accepta în preajma sa
persoane cu care nu rezonează, nu se va însoți cu persoane cu care nu
rezonează, nu va face afaceri cu persoane cu care nu rezonează.
Când un om
nu-ți este benefic, Dumnezeu îți dă un semn. Cel mai important semnal de alarmă
nu este ceea ce vezi, ci ceea ce simți. Dacă tu ești atent la ceea ce simți,
vei recepționa semnalul de alarmă cu mult timp înainte de a vedea cu ochii tăi
dovada că acel om nu este benefic pentru tine.
Dacă ești
înțelept, ești atent la ceea ce simți cu privire la oamenii din jurul tău și
când simți că ceva nu este în ordine, că energia unui om este ciudată, ești cu
ochii în patru și îți asculți rezonanța, indiferent care sunt aparențele.
Când tu îi
permiți unui om să te trateze într-un mod lipsit de respect, standardele tale
se duc în jos și rămân setate la acel nivel. Oriunde ai fi fost înainte, după
ce îi permiți unui om să te trateze într-un mod lipsit de respect, standardele
tale se resetează la nivelul la care tocmai ai coborât. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan
Dacă vrei să încetezi să te
autosabotezi:
4.Este necesar să faci din pacea ta
sufletească o prioritate.
Și asta se referă, printre altele, la a
vă schimba modul în care vă faceți alegerile relaționale. Dacă voi, ca femei,
continuați să vă alegeți partenerii pe criterii legate în primul rând de
atracția sexuală și bani, pacea voastră sufletească va avea de suferit.
Și nu spun să acceptați parteneri de
care nu sunteți atrase deloc la nivel sexual; nu despre asta este vorba. Eu
spun că primul lucru la care să fiți atente este energia acelui bărbat, ce
simțiți atunci când sunteți în prezența lui. Dacă el vă face să simțiți o stare
de agitație/ nervozitate/ neliniște/ frică/ pericol, acesta este un mare „NU”.
Abia după ce ați găsit un bărbat care vă face să simțiți o stare de pace puteți
să considerați că ați primit semnalul „verde” și puteți merge mai departe,
verificând și alte aspecte care sunt importante pentru voi într-o relație.
Dacă vă lăsați orbite de la început de
atracția sexuală, dacă faceți sex cu bărbatul respectiv prea repede, nu mai
sunteți capabile să vă folosiți discernământul și impulsurile sexuale vă
împiedică să vă mai simțiți rezonanța sau chiar dacă o simțiți, nu o luați în
seamă.
Și dacă procedați în acest fel, eu vă
întreb: de câte ori trebuie să fiți rănite, să vă alegeți cu inima sfărâmată,
ca să înțelegeți lecția și să schimbați modul în care vă faceți alegerile
relaționale? Dacă faptul că vă lăsați conduse de impulsurile sexuale v-a făcut
de mai multe ori să vă alegeți cu un partener care era un adevărat demon, de ce
nu înțelegeți că acest mod de a vă alege partenerii este unul care vă duce în
prăpastie?
Sper să înțelegeți foarte clar: este
necesar să faceți o prioritate din pacea voastră sufletească nu doar când e
vorba de partenerul de cuplu, ci și în ceea ce privește prieteniile voastre și
orice alte relații. Dacă un om aduce tot timpul dramă, răutate, critici, bârfă,
invidie, negativitate în discuțiile voastre, atunci acel om nu are ce căuta în
viața ta, pentru că toate acestea înseamnă toxicitate vărsată în viața ta.
Dacă cineva încearcă să mă atragă în
discuții de acest gen, eu refuz să mă las implicat în așa ceva și n-o să-mi cer
scuze că nu particip la astfel de conversații pline de negativitate. Dacă de
fiecare când când stăm de vorbă, tu ajungi la a împroșca negativitate, eu n-o
să mai intru în discuții cu tine, te scot din viața mea și nu o să mă simt cu
nimic vinovat pentru acest lucru. Du-te și varsă-ți toxicitatea în altă parte!
Pentru mine este esențială pacea mea
sufletească și n-o să te las să mi-o tulburi, numai fiindcă tu simți nevoia
să-ți verși toxicitatea în „curtea" mea. Găsește-ți alt loc unde să-ți
arunci gunoiul energetic! (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan
Dacă vrei să ai o relație de cuplu
sănătoasă la toate nivelurile este necesar în primul rând să fii tu o femeie
sănătoasă la nivel emoțional, mental, psihic. Este necesar să treci dincolo de
nivelul la care crezi că cele mai importante lucruri la un bărbat sunt aspectul
său fizic, mărimea portofelului și cât de bun e la pat. Este necesar să
înțelegi că sunt alte lucruri importante, dincolo de sex și bani, care fac ca o
relație să fie sănătoasă și armonioasă. Doar femeile imature își fac alegerile
relaționale după astfel de criterii.
Este necesar să te lămurești dacă ai
de-a face cu un bărbat de onoare, cu caracter, un bărbat responsabil, un bărbat
care își dorește o relație serioasă, un bărbat care este capabil să-ți fie
fidel.
Dacă tu nu ai ajuns încă la nivelul la
care ai în vedere astfel de criterii când e vorba de relația cu un bărbat,
atunci te anunț că nu ești pregătită pentru o relație, că ție nu-ți trebuie un
bărbat, ci îți trebuie un terapeut care să te ajute să-ți vindeci traumele.
Lămurește-te întâi cine ești și ce vrei,
devino tu o femeie sănătoasă și abia apoi caută-ți un partener, fiindcă
deocamdată standardele tale sunt foarte joase și alegerile pe care le faci în
baza acelor standarde o să te conducă iar și iar către relații disfuncționale/
toxice. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan
Când o femeie își împărtășește visurile
cu un bărbat, nu sunt multe variante posibile – va vedea din reacția lui dacă
acesta este dispus să o susțină în a-și împlini visurile sau dacă nu este deloc
încântat de ideile ei cu privire la propriul viitor.
Chiar dacă bărbatul nu-ți spune în față
spune „Nu cred că e o idee bună ce vrei să faci”, vei simți cum se schimbă
energia discuției subit; el devine tăcut, începe să se agite sau schimbă vorba.
Este necesar să te asiguri că vă
potriviți în privința visurilor voastre, că mergeți în aceeași direcție, că
este dispus să te susțină în ceea ce-ți dorești să faci. De ce te-ai lega de un
bărbat care nu este de acord cu visurile tale, care își dorește cu totul
altceva de la partenera sa?
Cele mai multe femei nu înțeleg că, de
fapt, căsătoria nu înseamnă moartea „eu”-ului, ci înseamnă începutul lui „noi”,
ca și cuplu. Una nu o exclude pe cealaltă. Tu, ca persoană, nu dispari în
neant, tu exiști în continuare și sub forma acestui „eu”, dar și ca parte a
unei uniuni.
Există în continuare „eu” și „tu”, doi
adulți întregi, compleți, care împreună formează „noi”. Nu te anulezi pe tine
însăți, nu te negi pe tine însăți, ci aduceți împreună visurile și viziunile
voastre și vă susțineți unul pe altul în evoluția voastră.
Dacă un bărbat nu se ridică la nivelul
viziunii tale, nu te va susține să o împlinești, pentru că e ceva ce-l
depășește. Va încerca mereu să te descurajeze, să te tragă înapoi, să te facă
să-ți schimbi ideile. Va încerca să te țină la nivelul lui. (RC Blakes)
Traducerea Mihaela Dan
Înțelegeți un lucru: simplul fapt că un
bărbat este ceea ce numim în general „un bărbat bun” nu înseamnă neapărat că el
este un bărbat bun pentru tine. Tu poți întâlni o mulțime de bărbați buni, oameni
cu caracter, responsabili, care își doresc o relație serioasă, dar care nu au
ajuns la nivelul la care se află o femeie cu o viziune măreață. Ei pot fi
parteneri buni pentru femeile de nivelul lor, dar nu pot face față unei femei
care are un nivel superior, care a evoluat ca nivel de Conștiință și care este
menită să facă lucruri mărețe în viață.
Un bărbat care nu este la nivelul tău nu
te poate susține în evoluția ta, nu este capabil să-ți înțeleagă viziunea și să
te ajute să o împlinești.
O să-ți dai seama când ai de-a face cu
un bărbat care este capabil să-ți înțeleagă viziunea și este dornic să te
susțină, fiindcă el se va lumina când îi vei vorbi despre visurile tale și va
găsi diverse moduri în care te poate ajuta. Va vorbi cu entuziasm despre visurile
tale și despre ce poate face el pentru a te susține, eventual despre cum se pot
împleti visurile tale cu visurile lui.
Dacă visurile tale pun pe fugă un
bărbat, atunci acela nu e bărbatul potrivit pentru tine și e foarte bine că a
fugit. N-ai pierdut nimic.
Lumea vă minte pe voi, femeile, când vă
învață că vă veți găsi împlinirea dacă veți avea un bărbat și copii. Împlinirea
voastră nu vine de la un bărbat, dintr-o căsnicie și nici de la copiii voștri.
Împlinirea voastră vine din faptul că vă urmați Menirea, că vă împliniți
visurile. Altfel, nici bărbatul vostru, nici căsnicia voastră, nici copiii
voștri nu vă vor salva de sentimentul neîmplinirii, de golul pe care-l veți
simți în interior.
Poate la început o să fie frumos să
aveți un bărbat și o familie, să creșteți copii, dar va veni o zi în care o să
vă treziți și o să simțiți un gol interior, o să simțiți gustul neîmplinirii.
Și acel sentiment de gol interior, acel gust amar al neîmplinirii nu va trece,
ci se va adânci pe zi ce trece.
Niciun bărbat din lumea asta, oricât de
extraordinar ar fi el, nu vă poate face să vă simțiți împlinită. (RC Blakes)
Traducerea Mihaela Dan
De ce îi pune o femeie o serie de
întrebări personale bărbatului? Pentru că vrea să-l cunoască mai bine, vrea să
afle ce este în inima sa, vrea să se convingă că poate avea încredere în el și
apoi se poate relaxa în prezența sa și îi poate permite să fie liderul în
relația lor.
Și nu mă refer la un gen de
interogatoriu la care este supus bărbatul, ci la întrebări puse cu respect și
echilibru de o femeie care vrea să îl cunoască mai bine pe acel bărbat, să afle
mai multe lucruri despre el, ca să se convingă că poate avea încredere că el o
va proteja, o va respecta, o va onora. Aceea este o femeie cu adevărat
interesată de bărbatul respectiv, cea care vrea să se asigure că el poate fi un
lider adevărat în relația lor de cuplu.
Dacă o femeie nu-ți pune întrebări
înseamnă că ea crede că are toate răspunsurile pentru ceea ce va urma în
relația voastră de cuplu și are de gând să fie ea liderul. Acea femeie gândește
la modul „Oricum o să-i spun eu ce să facă, nu trebuie să aibă el răspunsuri”.
Dacă o femeie evoluată îți pune
întrebări, asta este o onoare pentru tine, ca bărbat. O femeie evoluată nu-și
pierde timpul punând întrebări bărbaților care au un nivel redus de conștiință,
fiindcă n-o intersează discuțiile cu acei bărbați. Dacă o femeie evoluată îți
pune întrebări înseamnă că te consideră important, interesant, valoros.
Un bărbat poate să pară o persoană
interesantă, poate să arate bine, să aibă vorbele la el, dar o femeie evoluată
îi va pune întrebări, ca să se lămurească în legătură cu el, să știe cu cine
are de-a face.
De exemplu, „Câte relații de cuplu ai
avut până acum?” - și-i simți energia bărbatului, când îți răspunde la această
întrebare.
„Dacă nu te deranjează să vorbești
despre asta, cum s-a terminat ultima ta relație?” și asculți ce spune în timp
ce ești atentă și la energia lui, atunci când îți răspunde. Observi dacă dă
vina pe fosta lui parteneră pentru despărțire/ eșecul relației, observi dacă
își asumă o parte din vină, observi dacă vorbește urât despre fosta lui
parteneră, dacă simți o furie mocnită în el. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan
Când un bărbat te iubește, îi place
să-și petreacă timpul cu tine, indiferent că faceți sex sau nu. Vrea să fie în
preajma ta cât mai mult timp.
Un bărbat care te iubește este interesat
să afle care-ți este limbajul iubirii, care este limbajul pe care să-l
folosească în relația cu tine, ca să se asigure că te simți iubită.
Dacă el nu este interesat să afle cât
mai multe lucruri despre tine, să știe ce-ți place și ce nu-ți place, ca să
poată să-ți ofere ceea ce-ți place, ca să-și exprime iubirea în modul în care
vrei tu să primești iubire, atunci inima lui nu este implicată în relația
voastră. Un bărbat care te iubește știe ce-ți place, ce te impresionează, ce te
bucură, ce te entuziasmează, ce te pasionează și face acele lucruri pentru/ cu
tine.
Cei mai mulți dintre voi știți care
sunt, la modul general, cele 5 limbaje ale iubirii: cuvintele iubitoare,
serviciile făcute celuilalt, darurile, timp de calitate petrecut împreună,
atingerile fizice (nu e vorba de atingerile cu conotație sexuală).
Fiecare avem un limbaj al iubirii
predominant. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan
O femeie care se respectă nu se roagă de
un bărbat să rămână cu ea. Dacă partenerul ei îi spune că vrea să pună punct
relației lor, o femeie care se respectă îi spune: „Bine. Când te muți?”.
Dacă un bărbat îi spune că nu își
dorește o relație serioasă, o femeie care se respectă își vede de drum.
O femeie care se respectă se iubește pe
sine mai mult decât iubește un bărbat și nu se înjosește să tragă de un el ca
să intre într-o relație cu ea sau să rămână cu ea.
O femeie care se respectă are o viață
proprie, în afara unui bărbat/ a unei relații, ea nu se identifică nici cu acel
bărbat, nici cu acea relație. Identitatea ei și valoarea ei nu este dată de un
bărbat sau de relația de cuplu. Tocmai de aceea ea nu are nicio problemă să
accepte când relația de cuplu s-a încheiat. Încheierea unei relații o să doară,
dar nu o s-o distrugă.
Cele mai multe femei se identifică la
modul total cu partenerul lor și cu relația/ căsnicia lor. Ele se simt validate
de acel bărbat/ acea relație și în afara lor simt că nu valorează nimic, că nu
sunt nimic. Dacă rămân fără acel bărbat/ acea relație se simt pierdute, nu mai
știu cine sunt. De aceea sunt atât de disperate să păstreze un bărbat/ o
relație, încât sunt dispuse să-i permită aproape orice bărbatului respectiv -
se lasă mințite, înșelate, neglijate, igorate, abuzate. (RC Blakes) Traducerea
Mihaela Dan
E nevoie de
o femeie care se iubește pe sine și care se respectă pe sine ca să-l învețe pe
un bărbat cum să o iubească la modul sănătos.
Dacă tu nu
te iubești pe tine însăți, nu ești capabilă să-l înveți pe partenerul tău cum
să te iubească la modul sănătos. Și ca atare vei obține mereu o „iubire”
disfuncțională de la partenerii tăi.
Numai o
femeie care se iubește și se respectă pe sine este capabilă să-i spună unui
bărbat: „Dacă tu nu ești capabil să îmi oferi o iubire sănătoasă, nu voi rămâne
alături de tine. Nu o să-ți permit să joci jocuri toxice cu mine. Ori înveți să
iubești cu adevărat, ori ieși din viața mea”.
I-o spune cu
iubire, dar i-o spune la modul foarte clar și nu va avea nicio ezitare să pună
punct relației, dacă el va încerca să joace jocuri toxice cu ea.
Este posibil
ca un bărbat să te iubească, dar să nu te onoreze.
O femeie
care se respectă nu va rămâne cu acel bărbat, chiar dacă știe că el o iubește.
O femeie care se respectă nu va rămâne alături de un bărbat care nu o onorează
cum se cuvine, care nu-i onorează valoarea.
O femeie
care se respectă nu stă ani de zile să aștepte ca un bărbat să se hotărască
dacă o vrea sau nu.
Dacă un
bărbat nu știe ce vrea, cum poți să-l lași să conducă în relația de cuplu?
Nicio femeie care se respectă nu va pune frâiele relației în mâinile unui
bărbat care nu știe ce vrea, care nu știe sigur dacă vrea să fie în acea
relație sau nu, care nu este pe deplin implicat în acea relație.
O femeie
care se respectă este capabilă ajute un bărbat să evolueze, este capabilă să
provoace un bărbat să evolueze, fiindcă ea nu acceptă jumătăți de măsură și nu
acceptă mizerii de la nimeni. Ori ești implicat 100% în acea relație, ori nu
ești. Și dacă nu ești, acea femeie te trimite să te joci în altă parte, fiindcă
ea nu este interesată de jumătăți de măsură. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan
'Spune-mi cu cine te
insotesti, ca sa iti spun Cine Esti.'
Proverb Romanesc
Ca o extindere voi
completa asa:
'Spune-mi cu cine te
imprietenesti (din 'n' motive, interese) si iti spun cine esti.'
Conteaza enorm cu cine va
petreceti timpul, mai ales timpul liber.
In cazul disonantelor
energetice, daca va aflati in proximitatea persoanelor toxice, in mariaje
toxice, intretineti prietenii ciudate, corpul, pentru a se proteja, secreta
frecvent hormonii stressului, cortizol spike.
Ca urmare se intampla o
crestere rapida in greutate(abdomen, piept si fata) in contrast cu mainile is
picioarele subtiri,
creste tensiunea
arteriala,
apare riscul de
osteoporoza, inrosirea fetei, slabiciune musculara, schimbari bruste de
dispozitie, iritabilitate, ras fortat, depresie, anxietate.
Cele 5 persoane cu care ne
petrecem timpul in mod obisnuit ne modeleaza energetic, credem, au ba.
Ne amprenteaza energetic
in bine sau in mai putin bine.
Acordati o foarte mare
atentie ATINGERILOR, inclusiv accidentale.
Nimeni are voie sa ne
atinga fara permisiunea noastra si nici pe copii. Daca ati atins pe cineva
nedorit sau ati fost prin multimi, film, Mall, so on , se cere neaparat sa va
faceti un detox energetic, un clearing. Ca sa fiti bine.
Atunc.i cand cineva este
vampirizat energetic, chiar si cu o atingere fizica sau energetica, pot sa
apara brusc, stari de rau, ameteli si stari de disconfort.
Spuneti de 9 ori
Rugaciunea Tatal Nostru si va veti simti mai bine.
Acordati o extrema
importanta anturajului si persoanelor cu care petreceti timpul.
Daca sunt oameni de
calitate, cu vibratie inalta, nobili si armoniosi, merita investitia de timp.
Altfel, este doar o
pierdere de TIMP, energie si a starii de bine.
Fie sa ne amintim ca
ENERGIA noastra este AURUL nostru si fie sa o risipim deloc asa, oriunde cu
oricine, mai ales cu vampirii energetici, disperati dupa ..Aur. Invatati sa
spuneti Nu!, invatati sa va protejati si fiti mai capricioase asa, dati cu
insecticid pentru Vampiri.
Vampirii sunt unisex, se
plang mai mereu, au ego cat China, sunt victime(lor li se intampla mereu
ghinioase), sunt razbunatori si limitati intelectuali(chiar daca poseda
niscaiva diplome) , sunt grandomani, controlori, manipulatori, vor atentie cu
orice pret, epateaza si se imbraca ostentativ( umbla mai mult golase, ca niste
'gaini proaspat jumulite'), au atasamente majore de rolurile sociale si pozitii
de tot felul, adora conflictul si il potenteaza, and more.
Nu mai ai nimic de demonstrat, nu mai
nimic de atins, nu mai cauți cine are dreptate și cine nu, nu mai cauți
Adevărul, iei lucrurile așa cum vin și vezi CE din ce vine spre tine îți
folosește și ce nu, iar la ceea ce nu-ți folosește dai drumul sau lași să
treacă pe lângă tine fără să simți nevoia să schimbi ceva.
S-ar putea crede că nu faci nimic,
niciun progres, că stagnezi dacă nu intervii în cursul lucrurilor. Ei bine, nu
este vorba de intervenit. Este vorba de creat altceva. De ce să vrei să schimbi
creația cuiva când poți să ți-o creezi pe a ta însăți/însuți?
Oricum, creația exterioară este
reflectarea a ceea ce fiecare dintre noi hrănim în interiorul nostru. Și nu
suntem doi la fel ... Da, ne putem pune realitățile de acord, ni le putem
alinia TEMPORAR, dar nu vor fi niciodată identice.
Singura investiție căreia nu-i scade
niciodată cotația este investiția pe care o facem în noi înșine. Nu-i scade
niciodată valoarea, doar crește.
Așadar, căutați-vă Măiestria în voi înșivă că numai acolo o găsiți. Și nici nu vă comparați cu alții. Dacă considerați că puteți ”împrumuta” ceva, faceți-o pentru că oricum finalitatea nu va semăna cu a nimănui altcuiva.
Monica Poka
Petronela Rotar
Primul lucru care mă
izbește ori de cîte ori dau de o poză cu mine tînără este cît de frumoasă eram
și cît de puțin înțelegeam, acceptam și trăiam asta. Ba dimpotrivă; mă simțeam
urîtă și defectă. Fiecare oglindă în care mă priveam îmi întorcea reflexia unui
defect (imaginar), a vreunei trăsături care nu îmi plăcea, al unui chip și corp
pe care le detestam îndestulat.
Primul lucru care mă izbește
adesea cînd întîlnesc, în grupurile mele sau aiurea, femei superbe, de o
frumusețe zgomotoasă, care fac orice privire să se întoarcă, e cît de puțin
știu asta despre ele, cît de puțin o acceptă și o trăiesc. Ca și cum ar exista
o întreagă conspirație în lumea asta care ne face pe noi, femeile frumoase, să
ne îndoim îngrozitor și în fiecare clipă a vieții noastre de asta și din cauza
asta să ne detestăm unele pe altele și pe noi însene, în loc să ne privim cu
iubire și compasiune. De fapt, conspirația asta chiar există: e trauma
profundă, lăbărțată pe secole și secole, a tratării femeii ca obiect, ca anexă,
ca accesoriu.
E rana luptei acerbe
pentru un soț mai bun, mai bogat, dintr-o pătură socială mai bună, care ne-a
asigurat supraviețuirea noastră și a puilor noștri pentru atîta vreme în care
nu am avut nicio putere asupra vieților noastre, am trecut din proprietatea
taților în cea a soților, Și chiar dacă, pe ici, pe colo, vremurile alea s-au
stins, durerea și comportamentele reminiscente lor, nu. În siajul teribil al
patriarhatului, noi încă ne urîm.
Cîtă vreme reflexia din
oglindă mi-a întors un chip și un corp pe care le vedeam pline de defecte,
defecte am văzut și în restul. Am fost rea, misogină, am desființat orice
femeie frumoasă, am văzut în fiecare dintre ele urît în aceeași măsură în care
vedeam urît și în mine și mă uram și desființam și pe mine însămi. Rănită
fiind, cu stima de sine sub pămînt, aveam nevoie să le trag în jos pe toate
celelalte femei ca să fie la nivelul meu, fiindcă eu nu mă puteam ridica acolo
unde credeam eu că erau ele.
Am fost o mare căutătoare
de frumusețe în toată viața mea; dar pentru că oamenii mă răniseră, o căutam și
o găseam în văzduhuri, în mări, în livezi și prin stînci, în plante și flori,
prea mult în cuvinte și cărți, în obiecte de artă, în străzi și orașe pustii,
în extrasezon. Frumusețea oamenilor îmi era străină, tot așa cum propria
frumusețe nu mi se înfățișa nicicum.
Tîrziu, cînd m-am putut
uita în mine să dezgrop toată frumusețea îngropată sub straturi groase,
lipicioase, mîloase de durere, am descoperit uimită frumusețea din oameni.
Frumusețea femeilor o găsesc mesmerizantă, cu osebire, pot studia o femeie cu
aceeași plăcere și bucurie cu care altădată studiam un tablou. Cele mai multe,
însă, observ cu tristețe, sînt tablouri care nu își știu valoarea și unicitatea
tulburătoare.
Scriam acum cinci ani, în
vacanța de creație în care mă aflam la Balcic, unde am terminat ultima mea
carte, după ce văzusem un spectacol de dans:
Atîtea femei incredibil de
tinere și de frumoase nu am mai văzut la un loc niciodată. Trupuri zvîcnind de
tinerețe, splendide, zvelte, bronzate, nervoase, dezvelite de rochii și mișcări
din perioada Marelui Gatsby, chipuri senine și superbe, ochi scînteietori, voci
vibrante, nu aș fi putut spune care e mai frumoasă. Ce creaturi splendide,
ademenitoare, suntem noi, femeile, desăvîrșite în diversitatea noastră, cu
"trupuri de șarpe felin", nu e de mirare că nu mai există niciun
bărbat pe lume care să fi rămas cu mințile întregi.
Visez la o lume în care
noi, femeile, ne recăpătăm puterea frumuseții, identității, senzualității,
feminității și unicității noastre. La o lume în care fiecare dintre noi poate
păși apăsat, cu capul semeț și sînii înainte - indiferent de cît de mari sau
mici sînt - cu umerii drepți și coloana înălțată, privind în ochi pe oricine
apare, transmițînd prin fiecare fibră puterea teribilă pe care ți-o dă
acceptarea și iubirea de sine: știu cine sînt și îmi place cine sînt; sînt o
femeie frumoasă, pe dinăuntru și dinafară, îmi onorez trupul care mă poartă și
îmi poartă copiii, iubesc și prețuiesc fiecare bucată de mine care muncește să
mă țină în viață. Uitați-vă la părul meu, ce frumos curge, uitați-vă la ochii
mei ce adînci sînt și cîte lucruri au văzut și au înțeles, uitați-vă la gura
mea, cît e de senzuală și de mîngîietoare, dar și de sfîntă, uitați-vă la gîtul
meu, la umerii mei frumoși, la talia și la sînii mei, la urmele pe care
sarcinile le-au lăsat sau (nu) le vor lăsa, la picioarele și la coapsele mele
pline de promisiuni și taine, la tălpile mele îndelung umblate, la mîinile mele
muncite, dar atît de frumoase.
Visez la o lume în care,
cînd ne întîlnim chipul în oglinda de sticlă sau în cea de carne, a semenelor
noastre, să putem exclama cu bucurie și ușurătate: doamne, ce femeie frumoasă!
Gabriela Miu Rînja
Spuneam in postarea de
ieri despre cum, mii de ani femeia a fost ingenunchiata si supusa.
Si tocmai de aceea pare
slaba si nepunticioasa. Pentru ca ii este frica.
Creştinismul a facut asta,
odata cu toate acele idei cretine, pardon, "creştine", ca femeia e
slaba, ca e facuta din coasta barbatului, ca este vulnerabila, ca bla bla -uri
....chiar si astazi cand femeile au inteles puterea pe care o au si au inceput
sa isi ceara "drepturile", in continuare sunt manipulate..... si
ghici de catre cine?
Nu doar de barbati, de
data asta li s-au alaturat si cateva femei carora le place sa traiasca sub
papuc.
Noroc ca nu mai exista
regula cu arsul pe rug, ca astazi ne-ar fi pus femeile pe rug, nu doar
barbatii!
De data aceasta, supunerea
se face sub o forma mai blanda, in care li se baga in cap femeilor ca daca sunt
in energie feminina si doar asteapta sa primeasca, viata lor va fi mai buna....
Cand, de fapt, in
realitate tot barbatii le arunca in carca zeci de sarcini, cum ar fi: femeia
gateste, femeia spala rufe, femeia calca, femeia spala pe jos, femeia face
curatenie, femeia creste copii, femeia face cumparaturi, etc
In timp ce el,
"providerul casei" ala care ar trebui sa faca cu adevarat ceva, zace
pe canapea cu berea in mana ..... ce sa zic .....
Treburile astea pe care
"femeia trebuie sa le faca" nu mai sunt din energie masculina?
Nu e tot despre a face?
Si pe langa asta, mai
trebuie sa aiba grija si de ea, sa se aranjeze, sa fie calda si senzuala cu
trantorul, pardon cu providerul.
Da , femeia este puternica
si are nevoie sa fie asa, din toate punctele de vedere!
Si mental si emotional si
fizic!
Pai cum altfel, ar putea
ea rezista durerilor nasterii fara o putere mentala si emotionala?
Cum ar putea sa care in
brate un copil, uneori chiar 2? Si poate si o sacosa de cumparaturi? Daca n-ar
fi puternica fizic?
Da este puternica si are
nevoie de asta. In timp ce e blanda si senzuala , daca are cu cine.
Daca femeia considera ca
tu ca barbat NU meriti blandetea ei si smerenia ei, te revolti si incepi sa o
critici, ca e prea masculina!
Femeia astazi nu se
abandoneaza in fata oricarui mitocan! Si atunci este judecata si criticata si
din nou se incearca sa fie supusa.
Fara sa realizeze,
barbatul a transformat femeia intr-o razboinica care se lupta cu el, ca sa
poate sa fie ea.
Daca barbatii ar sustine-o
si ar incuraja-o, ea n-ar mai avea nevoie sa fie "puternica" si s-ar "abandona"
mai usor.
Asa ca dpmdv, nu e doar
misiunea femeii sa "ramana" in energie feminina.
Este datoria barbatului sa
opreasca opresiunile asupra femeii , chiar si cele care par bune intentii.
Si opriti bullingul. Nu ii
mai spuneti ca i se vede celulita, nu ii mai spuneti ca nu e potrivita pentru
voi , nu ii mai spuneti ca voi vreti stele verzi, cate luna si-n stele.
Am avut zilele trecute o discuție cu una
dintre nepoatele mele, care m-a întrebat ce înseamnă în opinia mea „o femeie de
succes”.
Ea este o femeie frumoasă, inteligentă,
a terminat facultatea și este înscrisă la master, a realizat multe lucruri
pentru vârsta ei, din exterior pare că are toate motivele să fie fericită, dar
îmi spunea că nu este fericită și nu-și dă seama ce îi lipsește.
Eu știu o grămadă de femei care au
realizat multe lucruri pentru vârsta lor, care au bifat multe puncte de pe
lista lor de dorințe, care au avut succese în diverse domenii ale vieții lor,
dar care îmi spun că nu sunt fericite, că simt un gol interior. Din exterior,
ele se califică pentru definiția pe care o dă lumea pentru o femeie de succes,
pare că „au tot ce le trebuie” și chiar mai mult decât atât, dar în interior se
simt pustii, sunt nefericite.
Femeile au fost programate de
patriarhatul toxic și le-a fost servită o definiție eronată a succesului.
Femeile își ating obiectivele personale și profesionale, așa le cum sunt ele
prezentate de definiția „succesului”, dar constată că acest gen de „succes” nu
le face să se simtă fericite.
Femeile au fost învățate de patriarhatul
toxic că nu poți fi o femeie de succes de una singură, doar prin propria
ființă, prin cine ești tu, ci trebuie să mai fie ceva/ cineva atașat de tine ca
să ai succes – trebuie să ai un bărbat, trebuie să ai o relație de cuplu, trebuie
să ai copii, trebuie să ai un anumit statut, etc.
Femeile sunt învățate că dacă sunt
singure, pe cont propriu, nu pot fi femei de succes.
Sunteți o mulțime de femei care încă mai
credeți că nu puteți fi femei de succes dacă nu aveți un soț/ nu sunteți măritate,
dacă nu aveți copii, dacă nu aveți haine scumpe, dacă nu aveți un statut
recunoscut în comunitatea voastră. Pentru multe dintre voi succesul încă mai
ține de ceva din exteriorul vostru, nu de ceva din interior.
Și nu e valabil doar pentru femei, ci și
pentru bărbați; mulți dintre ei cred că nu poți fi un bărbat de succes dacă nu
ai bani, dacă nu ai o mașină scumpă, dacă nu-ți permiți haine scumpe, dacă nu
ai o femeie care arată ca un manechin, etc.
O mulțime de oameni fac eforturi
incredibile ca să realizeze tot felul de lucruri, să câștige cât mai mulți
bani, să acumuleze cât mai multe bunuri, își iau case cât mai mari pe care le
umplu cu tot felul de obiecte care nu le trebuie și în final constată că sunt
nefericiți cu toți banii lor, cu soții/ soțiile lor, cu hainele lor scumpe, cu
mașinile lor de lux. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan
În opinia mea, succesul vine din
interiorul tău, nu are legătură cu ceva/ cineva din exterior. Și când spun „în
interior” am în vedere faptul că Dumnezeu este în interiorul tău.
Dacă tu cauți succesul în ceva exterior,
în persoane/ lucruri/ realizări/ bunuri/ funcții/ titluri, ești ca un orb
care-și caută drumul și nu-l găsește.
Succesul îl găsești în interiorul tău,
nu în ceva/cineva din exterior. Diplomele de pe perete n-o să te facă o femeie
de succes, banii n-o să te facă o femeie de succes, căsnicia ta n-o să te facă
o femeie de succes, copiii tăi n-o să se facă o femeie de succes. Nu știu de ce
atâtea femei au impresia că faptul că s-au măritat este o realizare în viața
lor; de fapt, dacă tu ești nefericită înainte de a te căsători, dacă
funcționezi din spațiul lipsei/ disperării, dacă te măriți ca să ai și tu un
bărbat, căsnicia te va face să te simți și mai nefericită.
În opinia mea, o femeie de succes este o
femeie care trăiește având ca prioritate cunoașterea de sine, propria evoluție.
Și cunoașterea de sine are ca punct de plecare o conexiune profundă cu
Dumnezeu.
Cele mai multe femei nu au nicio idee
cine sunt cu adevărat, nu-și cunosc valoarea și ca atare nu se respectă pe
sine. Am de-a face zilnic cu astfel de femei. Uneori mă îngrozesc când văd ce
postează pe rețelele de socializare diverse femei, cum se prezintă ca obiecte
sexuale, cum postează fotografii cu ele sumat îmbrăcate sau în poziții lascive,
arătându-si diverse părți ale corpului, doar ca să obțină niște like-uri.
Este penibil și este trist să vezi ce
sunt capabile să facă unele femei, doar ca să obțină puțină atenție… Aceste
femei sunt complet inconștiente, nu au niciun pic de respect față de sine,
habar nu au ce fac, habar nu au ce semnale transmit despre ele, când se
prezintă ca obiecte sexuale. Și apoi se miră că sunt tratate așa cum sunt
tratate…
Poate că unele dintre acestei femei au
un milion de urmăritori, poate că ele obțin sute sau mii de like-uri la
fotografiile lor, dar de fapt, ele sunt întruchiparea eșecului, nu a
succesului.
O femeie de succes este o femeie care
are un nivel înalt de Conștiință, care știe cine este și cât valorează, care se
respectă pe sine și care le cere și celor cu care are de-a face să o respecte.
O femeie de succes stabilește limite
ferme, are standarde înalte și știe foarte clar pe cine primește în preajma/
viața sa și pe cine nu. Își folosește discernământul și face o departajare
foarte clară între oamenii care-i sunt benefici și oamenii care nu au ce căuta
în preajma ei. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan
Nu ești o femeie de succes doar pentru
că ai o mulțime de urmăritori și primești sute sau mii de like-uri la
fotografiile în care te prezinți ca obiect sexual, în care ești mai mult
dezbrăcată decât îmbrăcată sau în care adopți poziții care-ți scot în evidență
anumite rotunjimi.
Nu ești o femeie de succes doar pentru
că ai un soț care arată bine, care are bani, dar care te neglijează/ minte/
înșeală/ jignește/ abuzează. Poate că mergi cu o mașină scumpă și ești
îmbărcată cu haine de firmă, dar asta nu înseamnă că ești o femeie de succes,
înseamnă doar că ești o femeie nefericită îmbrăcată în haine scumpe.
Nu ești o femeie de succes doar pentru
că ai copii.
O femeie de succes este o femeie care se
cunoaște pe sine, care știe cât valorează și care se respectă pe sine, este o
femeie care se iubește pe sine. Și nu e vorba de o iubire în sens narcisist, ci
de o iubire în sensul înalt al cuvântului; și atunci nu mai ai nevoie de
validare din exterior, nu mai ai nevoie de semnele exterioare ale „succesului”
pe care le cere lumea, nu-ți mai legi succesul de existența unui bărbat/ unei
relații de cuplu, nu-ți mai legi succesul de faptul că ai făcut copii, nu-ți
mai legi succesul de bogăție/ statut social/ recunoaștere publică.
Nu ai nevoie ca alții să te considere o
femeie de succes, nu te interesează ce cred alții despre tine, pentru că tu
ești ocupată cu propria evoluție, cu a-ți urma visurile.
Nu simți că ești incompletă fără un
bărbat. Știi că potențialul tău este în tine, că acesta nu are legătură cu
vreun bărbat, că treaba ta este să-ți folosești Darurile date de Dumnezeu și
să-ți urmezi Calea.
Știi că fericirea vine din faptul că-ți
urmezi și-ți împlinești Menirea, nu ai timp de pierdut ca să stai să te
îngrijorezi că ai o vârstă și nu ți-ai găsit un bărbat sau că îți ticăie ceasul
biologic și n-ai făcut un copil. Poate că ți-ar plăcea să ai copii, dar nu faci
din asta o obsesie, pentru că știi că ceea ce este menit să se întâmple, se va
întâmpla; nu ajungi să vânezi cu disperare un bărbat, nu ajungi să forțezi
lucrurile ca să ai o relație, ca să faci un copil.
O femeie de succes nu își bazează
succesul pe alții, nu stă la mâna altora, nu așteaptă de la alții să o
completeze/ împlinească/ facă fericită. O femeie de succes știe că succesul său
stă în mâinile sale și nu ascultă pălăvrăgeala lumii inconștiente, care îi
spune că „trebuie să ai asta și asta” și „trebuie să faci asta și asta” ca să
ai succes în viață. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan
În opinia mea, există un cuvânt care
definește foarte bine ceea ce înseamnă „succesul”. Și acest cuvânt nu e
„banii”, nu e „popularitatea”, nu e „faima”, e „împlinirea”.
Când tu te trezești dimineața mulțumit
de cine ești și te culci seara mulțumit de modul în care ai trăit acea zi,
atunci poți să spui că ești un om împlinit, un om de succes. Dacă tu ești mereu
agitat, extenuat, frustrat, îngrijorat, prins în tot felul de crize, atunci nu
ești un om de succes, indiferent câți bani ai, indiferent ce statut social ai,
indiferent ce realizări profesionale ai, indiferent cu cine ești căsătorit.
„Dar am făcut 30 de ani și toate
prietenele mele sunt căsătorite! Normal că sunt îngrijorată, am rămas singura
fără bărbat!”
Ei bine, nu doar că nu ești măritată, nu
ești nici măcar conștientă că te îndrepți într-o direcție greșită cu viața ta!
Nu ai idee cine ești, nu ai idee ce oameni îți sunt benefici și ce oameni nu-ți
sunt benefici, nu te respecți pe tine însăți, nu ai nicio dorință de a evolua
ca nivel de conștiință! Tu te plângi că n-ai o relație de cuplu, dar relația ta
cu Dumnezeu este sub orice critică și nici relația cu tine însăți nu stă mai
bine. Tu te plângi că nu te-ai măritat, dar situația ta financiară este sub
orice critică și nici din punct de vedere profesional nu excelezi. Tu nu vezi
că sunt o mulțime de lucruri pe care este necesar să le reglezi în ceea ce te
privește, că sunt o mulțime de lucruri de care să te ocupi, înainte de a te
gândi la măritiș; tot ce vezi e că n-ai un bărbat. Biata de tine… (RC Blakes)
Traducerea Mihaela Dan
O femeie de succes se uită la ea însăși
și vede că a mai făcut un pas înainte pe calea evoluției sale în fiecare zi.
O mulțime de femei cred că faptul că se
căsătoresc le va aduce fericirea/ împlinirea. N-o să se întâmple asta. Nicio
relație de cuplu nu te poate să te simți fericită/ împlinită. Niciun bărbat nu
va reuși să te facă să te simți fericită/ împlinită. Și să nu vă mirați dacă
ajungeți în depresie, deși sunteți căsătorite și aveți un „soț bun”; dacă v-ați
așteptat ca soțul vostru să vă facă fericite ați avut așteptări nerealiste.
O mulțime de femei cred că faptul că fac
copii le va face să se simtă fericite/ împlinite. N-o să se întâmple asta. O să
vedeți. Copiii o să se mărească, o să plece și o să-și vadă de viața lor, iar
voi o să rămâneți cu un gol interior, fiindcă ați avut așteptări nerealiste.
Împlinirea vine doar din interiorul
vostru, nu vine de la ceva/ cineva din exterior. Nu vă mai bazați pe alții că
vă vor face fericite.
Și nu vă mai bazați nici pe faptul că
banii/ realizările profesionale/ statutul social/ titlurile/ funcțiile vă vor
face fericite.
Succesul/ fericirea/ împlinirea voastră
vine din interior. Și începe cu o conexiune profundă cu Dumnezeu, continuă cu o
conexiune profundă cu voi însevă și din acestea va rezulta o conexiune profundă
cu alții.
Succesul/ fericirea/ împlinirea voastră
vine din a funcționa în aliniere cu Dumnezeu; și asta înseamnă ceva diferit
pentru oameni diferiți. Nu mă refer la o religie anume, mă refer la conexiunea
voastră personală cu Dumnezeu, în forma în care este ea.
Succesul/ fericirea/ împlinirea voastră
vine din faptul că alegeți să funcționați zi de zi cerând „Doamne, arată-mi ce
am de făcut!” și urmând ghidarea divină. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan
O femeie de succes își urmează Calea și
știe că atât timp cât ascultă ghidarea divină, totul este exact așa cum trebuie
să fie, totul este spre Binele ei cel mai Înalt.
Ea nu este îngrijorată că nu are un
bărbat/ o relație și nu forțează lucrurile în acest sens, de teamă că va rămâne
singură. Ea îl lasă pe Dumnezeu să-i trimită partenerul potrivit în momentul pe
care-l consideră El potrivit; nu se grăbește, nu este îngrijorată că „are o
vârstă”, că „îi ticăie ceasul biologic” și alte lucruri de genul ăsta care le
face pe femei să fie disperate.
Ea se bazează 100% pe Programarea
divină, ea merge pe principiul „Facă-se Voia ta!” și nu are nevoie de un bărbat
ca să se simtă împlinită.
Ea nu merge pe ideea că dacă nu se
grăbește să facă un copil cât încă mai poate, și-a ratat viața. Ea știe că dacă
Dumnezeu vrea să aibă un copil, va avea un copil și chiar dacă nu va fi un
copil pe care să-l nască ea, va fi un copil pe care-l va adopta și pe care îl
va iubi ca pe copilul său. O astfel de femeie nu se teme că dacă nu poate face
un copil viața ei e ratată, că nu mai are nicio șansă să se simtă împlinită ca
femeie; astfel de idei sunt niște prostii cu care v-a îndoctrinat societatea
patriarhală toxică.
O femeie de succes poate să fie de una
singură în casa sa și să simtă: „Am o viață minunată!”.
Și când Dumnezeu îi va trimite un
bărbat, acesta va fi un bărbat care se află la același nivel de Conștiință, va
fi un bărbat împlinit, iar cei doi nu își vor uni singurătățile/ disperarea,
cum fac atâția oameni, ci și vor uni împlinirea/ fericirea și va fi o relație
armonioasă, în care partenerii vor fi o binecuvântare unul pentru celălalt. (RC
Blakes) Traducerea Mihaela Dan
Nu mai da explicatii.
Când dai explicații, te simți mereu mai slab, mai vinovat, mai rușinat. Nu le da. Uneori nu trebuie să explici. Viața devine mai ușoară când nu mai dai explicații inutile. Nu trebuie să-ți explici întotdeauna deciziile. Nu trebuie să-ți explici întotdeauna preferințele. Nu trebuie să-ți explici întotdeauna stilul de viață. Puteți lua decizii fără a răspunde la întrebări. Poți să faci ce vrei fără să te justifici. Poți trăi așa cum vrei fără să explici de ce. Nu mai da explicații celor care nu merită. Îndrăznește să spui „nu, mulțumesc” și punct. Îndrăznește să spui „pentru că este ceea ce prefer” fără să aprofundezi mai mult subiectul. Îndrăznește să te îndepărtezi de oamenii care pun întrebări doar pentru a judeca. Lumină vie. Trăiește în mod deliberat. ==Eugenia Savina==
"Sunt de acord că mușchii lucrați,
fustele scurte, machiajul, picioarele lungi și delicate, ochii verzi și multe
alte caracteristici fizice sunt sexy...însă știi ce depășește orice corp ?
Inteligența ! Da, ați citit bine..... INTELIGENȚA e foarte sexy !
E sexy să ai cu cine vorbi despre
probleme !
E sexy să ai în fața ta un om care poate
gestiona un conflict !
E sexy să ai în fața ta pe cineva care
înțelege că părerea lui e un simplu adevăr din milioane de adevăruri !
E sexy să ai un partener cu care să poți
discuta despre artă, filme, cărți...nu doar bârfe !
E sexy să faceți sex, dar într-un mod
inteligent, erotic, într-un mod în care depășește imaginația omului inferior și
de care este capabil doar omul inteligent !"
Sursa: net
„Astăzi vreau să vă spun
despre Iubire. Și despre ce e și ce nu e.
Iubirea e un construct
relațional, o plămădeală activă și conștientă, și a energiilor, și spațiului
dintre două sau mai multe persoane. Iubirea e, mai întâi o acțiune, bazată pe
drag și pe respect iar apoi devine și o stare. Starea, sentimentul se înfiripă
în urma actelor de iubire, prin care ajungem să ne simțim real văzuți, auziți,
crezuți, înțeleși, simțiți, atinși, alintați, protejați, aleși, prețuiți,
întâlniți, în siguranță să ne arătăm și să ne exprimăm din miezul nostru. Dacă
nu ne simțim în felul ăsta iubiți și totuși alegem să rămânem în aceeași
postură în acea relație, atunci putem vorbi despre atașament traumatic - adică
despre "trauma bonding". Legătura traumatică înseamnă că acea relație
recreează o realitate profund familiară, care, pentru sistemul nostru nervos și
pentru intrapsihicul nostru reprezintă cunoscutul, ceea ce creierul nostru
recunoaște ca adevăr previzibil. Felul în care ne simțim criticați, invalidați,
respinși, ținuți la distanță sau chiar batjocoriți în acest tip de relație,
este atât de firesc pentru percepția noastră afectivă originară, cea construită
în mica copilărie, încât pare singura realitate relațională posibilă. Dar nu e
Iubire și o parte din noi, cea sănătoasă, intuiește asta. E partea din care
alegem să ne apărăm, să vrem altceva, să cerem apreciere și respect, să mergem
la terapie individuală sau de relație.
Iubirea înseamnă cereri de
apropiere la care primim întoarcerea celuilat spre noi, primim acte de
prezență. Aceste cereri sunt, în același timp și oferte de conectare, de
acordaj, cum spunem în limbajul sistemului nervos.
Iubirea înseamnă
reciprocitate și asumarea propriei contribuții la orice se manifestă în
relație, pozitiv sau negativ. Orice ar fi, jumătate din spațiul relațional ne
aparține și, deși nu avem putere asupra ce face sau spune celalalt,
responsabilitatea actelor și a cuvintelor proprii ne aparține.
Iubirea înseamnă
curiozitate, căldură și grijă, orice am avea să-i arătăm celuilalt, orice am
vrea să clarificăm despre realitatea spațiului dintre noi. E nevoie să ne
exprimăm într-o manieră caldă, curioasă și grijulie: Vorbește-mi ca și cum aș
fi cel/cea pe care o îl/o iubești.
Iubirea înseamnă respect.
Orice nevoie am avea, din categoria celor de apropiere sau a celor de
autonomie, de spațiu personal, e vital să ne exprimăm cu grație și
considerație, de la egal la egal. Doar astfel mesajul nostru poate ajunge real
la cealaltă persoană, fără ca aceasta să se închidă, să se simtă agresat/ă și
să între în luptă de putere sau să-și întoarcă fața de la noi. Doar o cerere
din același plan, formulată la persoana 1 și vorbind despre sine poate ajunge
cu-adevărat la cealaltă persoană și poate primi un răspuns sănătos, de tipul DA
sau NU. O indisponibilitate enunțată devine o bornă de siguranță în relație.
Iubirea înseamnă apreciere
exprimată fluent, de ambele părți. E vital să ne simțim recunoscuți, prețuiți
și celebrați. E vital să-l percepem pe celălalt cel mai mare admirator al
nostru, pentru a simți cât contăm în relație și pentru a avea rezervorul
energetic plin, din care să clădim zi după zi.
Iubirea înseamnă
încredere, iar încrederea se construiește din onestitate și din acces autentic
la lumea interioară proprie. Orice formă de minciună sau ascundere, reprezintă
o trădare indentică cu infidelitatea pentru o relație de Iubire. Încrederea
este, de fapt, temelia pe care clădim relația, iar încrederea se construiește
din aproape în aproape, în timp și cu disponibilitatea de a ne arăta unul
celuilalt și de a rămâne transparenți.
Iubirea, nu în ultimul
rând, înseamnă interes despre nevoile specifice ale celuilalt, prin care se
simte iubit și în siguranță în relație. Dacă îmi e greu să ascult și să țin
cont de cum are nevoie cealaltă persoană să primească afecțiune în relația
noastră, înseamnă că poate nici eu nu primesc în așa fel încât să ajungă la
mine și să mă hrănească. Iubirea e în detalii, așa le spun adesea oamenilor cu
care lucrez.
Iubirea e intimitate iar
Intimitatea se poate construi prin comunicare perpetuuă, dintr-un loc de pace,
de prietenie, de generozitate în a mă aduce în spațiul relației și de a-l primi
pe celălalt, cu toate ale lui, așa cum e. În intimitate putem vorbi ore în șir,
împărtășindu-ne vrute și nevrute și, între, putem adăsta în tăcere, fără
cuvinte.
Iubirea e toate astea și
încă. Este o Acasă de sens, creștere și viață, pentru orice tip de relație în
care putem cocrea cu reciprocitate, respect și prețuire profundă0
Relații conștiente cu
Iubire să ne clădim, căci nimic nu e ireversibil atâta timp cât suntem oameni
vii aici, în această dimensiune.”
Arina Anghel
.jpg)
ORICE BĂRBAT ÎȘI DOREȘTE...
Aproape orice bărbat își dorește să aibă
alături o femeie frumoasă. O femeie care să strălucească la brațul său.
Însă doar un bărbat special știe faptul
că mai important este să aibă alături o femeie fericită.
Când EA este fericită, automat radiază
la exterior și devine frumoasă cu totul.
Strălucește precum un diamant.
O femeie iubită devine automat o femeie
fericită.
Iar o femeie fericită aduce liniște în
jur și reușește să te facă să crești ca bărbat și să radiezi la rândul tău.
Asta este cheia oricărei relații. Modul
în care reușești sau nu să o înțelegi și să o faci fericită.
Când EA zâmbește, casa zâmbește cu
totul. Este simplă treaba.
Atinge-o atent acolo unde puțini reușesc
să o facă, în frumosul sufletului ei.
Vei observa cât de ușoară și simplă
devine viața în doi.
Ca bărbat, să te mândrești cu ea pentru
simplul fapt că arată bine, este o dovadă clară de imaturitate.
În schimb, să o completezi zi de zi, să
te mândrești cu zâmbetul și cu reușitele ei.
Aceasta este o dovadă a faptului că
te-ai maturizat și ai reușit să depășești statutul de băiat dornic de a arăta
lumii propria putere.
* Preluat Internet
“CÂND NU TE IUBESTI
Când oamenilor le lipsește dragostea,
când nu se iubesc suficient, când nu cred că merită lucruri frumoase, devin
marionetele emoționale ale altora.
Când oamenii nu se respectă, acceptă să
trăiescă cu cineva pe care nu-l mai doresc.
Când oamenii nu se plac, permit să li se
ridice vocea.
Când oamenii nu au demnitate, permit să
fie înșelați.
Când oamenii nu se iubesc, permit
bătăile și jignirile.
Când oamenii nu își respectă corpul,
ajung să-l dea oricui.
Oamenii lipsiți de iubire de sine sunt
oameni care încă din copilărie, au avut ghinionul de a nu fi iubiți în mod
corect și au avut parte de lipsuri carențe, abandon, respingere, frustrare și
s-au lăsat pe ei ca să complacă cu cei care i-au avut în grijă.
Însă atunci când păpușarul vine să-și
facă treaba, începe să-și aseze cu pricepere sforile de fiecare dată când îți
dăruiește atenție, flori, complimente și ți-e greu să respingi acel tratament
pe care ți-ai fi dorit să-l primești toată viața ta.
Și când se întâmplă, rămâi acolo,
așteptând necondiționat firimituri de iubire, nu poți vedea că meriți mai mult,
pentru că pur și simplu nu știi ce înseamnă „mai mult”.
O persoană care trăiește într-o
permanentă stare de vulnerabilitate devine pradă ușoară pentru păpușarii
emoționali, care, între șantaj și cuvinte frumoase, maschează abuzul
psihologic, abuzând de deficiențele emoționale ale acestor oameni, mișcându-i
ca niște marionete, sub argumentul „e pentru binele tău”, dar singurul lucru pe
care îl fac bine este să pună capăt puținului amor de sine care poate exista în
marioneta lor.
Abilitatea unui păpușar emoțional devine
atât de perfectă încât în loc să-l vezi așa cum este, îl idolatrizezi și îl
admiri, nesiguranța ta este cel mai bun aliat al lui și te va ține legat
emoțional, atât cât vei permite.
Nici măcar în spasmele tale de
luciditate, nu vei putea să-l vezi așa cum este.
Fii conștient că ești singura persoană
care poate tăia sforile păpușii.
Când îți cunoști valoarea și te convingi
că MERIȚI un univers, de lucruri frumoase, nu vei mai permite niciodata
tratament de clasa a doua!!! Te vei scutura din toți rărunchii și îți vei da
seama cine ești, ce puteri deții și te vei reconcilia cu iubirea de sine pe
care ai abandonat-o.
Învață astăzi, aici, acum să te iubești
dragă femeie, dragă bărbat, să te respecți și să nu mai permiți păpușarilor
să-ți traseze calea.”
Sursa: Bianka Luz
“Multe femei au fost educate in spiritul
sacrificiului de sine, li s-a spus ca ele sunt fragile si ca au nevoie de un
barbat de care sa devina dependente, ca trebuie sa lase de ele si sa-l puna pe
barbat in centrul existentei lor, ca rolul lor este sa fie impaciutoare si sa
ierte (chiar si daca este vorba de abuz psihic sau fizic din partea
barbatului).
Consecinta acestui tip de educatie este
ca femeia renunta la puterea sa personala si este atrasa de barbati care, in
mintea ei, intruchipeaza puterea. Odata gasit acest barbat, accepta orice de la
el: sa fie inselate, mintite, jignite, abuzate fizic si chiar psihic (uneori
chiar se simt vinovate ca l-au enervat si el a fost "nevoit" sa se
poarte in acel fel cu ele), ii accepta crizele de gelozie, posesivitatea si
controlul... si toate acestea, doar pentru ca li s-a inoculat in minte ca ele
nu pot singure, ca au nevoie de un barbat "puternic" langa ele.
In functie de nivelul de cultura si de
educatie, unele femei vor crede ca barbatul este puternic atunci cand este
agresiv, tupeist, nesimtit, impunator etc. Altele cred ca daca are o masina
care reprezinta un anumit simbol de statut social si/sau o masa musculara
dezvoltata, atunci el este puternic. Altele isi doresc ca barbatii lor sa fie
manageri, sefi sau sa aiba o anumita situatie sociala si materiala, iar pentru
ele este suficient sa fie sotia unui astfel de barbat.
Odata ce singurul scop al unei femei
este sa caute un barbat "puternic" si sa devina dependenta de el, ea
renunta la puterea ei personala si la dezvoltarea ei, iar astfel se predispune
la a face nenumarate compromisuri si sacrificii doar ca sa ramana langa el.
Accepta orice, dupa cum spuneam si mai sus, pentru ca nu are venituri proprii,
i-ar fi greu sa-si creasca copiii singura, s-a obisnuit cu un anumit statut
social s.a.m.d.
Femeile nu sunt niste fiinte de rangul
doi, lipsite de abilitatea de a-si construi si singure o viata frumoasa si
demna.
O femeie care se respecta pe sine nu va
accepta niciodata sa devina complet dependenta de un barbat, nu va renunta la
visurile ei si in niciun caz nu va accepta sa fie tratata cu lipsa de respect.
Iar un barbat cu adevarat puternic, nu este misogin, nu desconsidera femeile,
ci le trateaza ca pe un partener de viata, ca pe egalul lor.”
Sursa: Ursula Sandner, Traducerea
Mihaela Dan
Lămurește-te ce reprezintă pentru tine o
prioritate în relația de cuplu și decide că de acum înainte, indiferent ce
potențiali parteneri vor apărea și indiferent cât de atractivi/ carismatici vor
fi sau cât de mulți bani ar avea, dacă acei oameni nu-ți oferă ceea ce
reprezintă pentru tine o prioritate în relația de cuplu, nu vei intra într-o
relație cu ei.
De exemplu, pentru unii liniștea este
importantă, ei își doresc ca atunci când sunt alături de partenerul lor să-și
poată găsi liniștea. Își doresc ca relația lor să fie o oază de liniște în care
să se poată retrage, după haosul/ „bătăliile” cu care se confruntă zilnic în
lumea exterioră.
După mai multe relații care erau un gen
de câmp de bătălie, în care certurile erau la ordinea zilei, în care nu au avut
parte de liniște, au ajuns înțeleagă cât de mult valorează liniștea într-o
relație de cuplu. Și dacă și-au învățat lecția după acele relații
disfuncționale, ei vor spune „Nu” potențialilor parteneri, indiferent cât de
bine arată aceștia, cât de fermecători sunt, cât de mulți bani au, dacă acei
oameni nu le pot oferi liniște în relații.
De fapt, atunci când îți înveți lecțiile
din relațiile disfuncționale prin care ai trecut, ești capabil să spui mult mai
repede „Nu” partenerilor nepotriviți.
O condiție esențială pentru a-ți găsi
mai repede partenerul potrivit este să spui cât mai repede „Nu” partenerilor
nepotriviți, să nu mai ai nevoie de câțiva ani de relație care devine un chin,
ca să spui „Nu” acelui partener nepotrivit și să rupi relația. Să-i identifici
de la început pe cei care nu-ți pot oferi ceea ce reprezintă pentru tine o
prioritate și să nu intri într-o relație cu ei.
O să pară că durează mai mult până-ți
găsești partenerul potrivit, pentru că dacă spui „Nu” partenerilor nepotriviți,
o să fii mai mult timp singur și o să ai de înfruntat prejudecățile și
privirile ciudate ale celor din jur, care te întreabă de ce/ cum de nu ți-ai
găsit și tu pe cineva.
Când intri într-o relație cu oamenii
nepotriviți ca să eviți singurătatea, ai un partener, poți să spui că ai o
relație, dar ce ai tu este de fapt un coșmar.
Când tu spui „Nu” acestor partrneri și
alegi să ai răbdare până întâlnești omul potrivit, îl vei găsi mai repede pe
acesta, pentru că nu îți consumi timpul și energia cu oamenii nepotriviți.
(Matthew Hussey) Traducerea Mihaela Dan
În cazul meu, diferența între Audrey,
care mi-a devenit soție și celelate femei cu care am avut relații de cuplu a
fost că atunci când eram cu Audrey mă simțeam „acasă”, simțeam că pot fi
autentic, pentru că nu eram judecat pentru omul care sunt, pentru
vulnerabilitățile mele. Pentru mine asta este o prioritate în relația de cuplu:
să mă simt „acasă”.
La începutul relației noastre a fost
însă ciudat, pentru că în relațiile de cuplu, pentru mult timp zona mea de
confort a fost una disfuncțională. Zona de confort în relațiile mele a fost
haosul, au fost certurile aprinse și împăcările de după, au fost nemulțumirile
de tot felul, a fost ceea ce eu am perceput ca o continuă hărțuială, a fost
experiența de a nu fi VĂZUT/ AUZIT/ înțeles de partenerele mele. Toate
relațiile mele de până atunci fuseseră ca un roller coaster, când sus, când
jos. Părea palpitant, era multă adrenalină, era intens, dar era epuizant.
Mult timp am fost setat pentru relații
turbulente, în care nu exista liniște. Eram ca un dependent de droguri, căutam
să-mi obțin „doza” din relațiile de cuplu, vânam starea aceea intensă în care
eram „înalțat” pentru scurt timp și apoi urma „căderea”.
Îmi amintesc că la început mi s-a părut
ciudat să ai o relație în care există liniște, fiindcă eu credeam că „iubirea”
nu e așa, ci e agitată, cu emoții intense care te duc ba sus, ba jos.
Pentru noi, cei care am avut experiența
acestui tip de relație disfuncțională și ne-am obișnuit cu ea, experiența unei
relații în care ai liniște este ciudată, e ca atunci când renunți la droguri.
După ce ai experimentat mai multe
relații care erau ca o zonă de război, să găsești un om cu care să ai o relație
echilibrată, să ai liniște în relație, este ca și cum ai fi ajuns pe altă
planetă, nu știi ce să faci. Nici nu știai că există așa ceva, este o surpriză.
Dar ca să ajungi să experimentezi așa
ceva este necesar să fii dispus să faci alt gen de alegeri relaționale.
(Matthew Hussey) Traducerea Mihaela Dan
Unul dintre modurile în care îți
păstrezi vie relația este prin a te concentra pe propria evoluție.
Dacă vrei ca ca relația ta de cuplu să
fie una vie, dinamică, mereu interesantă, este necesar să faci ceva pentru ca
viața să ți se pară proaspătă, vie, dinamică, ție, ca ființă. Este necesar să
te implici în lucruri noi, care te inspiră, care îți plac, pentru că astfel
evoluezi, îți descoperi noi laturi/ talente, devii o altă ființă și îți
surprinzi tot timpul partenerul, el descoperă mereu ceva nou la tine.
Când evoluezi îți schimbi ideile,
credințele, perspectiva, viziunea, prioritățile, obiceiurile, cei din jur au
mereu ceva nou de descoperit la tine.
Când înveți lucruri noi, care te
entuziasmează, le împărtășești celor din jur, nu te poți abține și devii o
persoană interesantă pentru ceilalți.
Dacă tu nu evoluezi ca ființă, aduci în
relația ta o Versiune stagnantă a ta, nu e nimic nou chiar dacă au trecut niște
ani, nu ai nimic nou de vorbit cu partenerul tău, discuțiile voastre sunt mereu
pe același subiecte, la același nivel. E plictisitor.
Tu cei faci în prezent ca să evoluezi?
Ești interesat de evoluția personală sau asta este ceva ce nu te preocupă?
(Matthew Hussey) Traducerea Mihaela Dan
În trecut, când era vorba de relații,
mentalitatea era că trebuie să-ți cauți și să-ți găsești partenerul. Așadar,
era vorba despre a căuta în exterior, despre ce trebuie să faci ca să atragi
persoana care te interesează, ca să o faci să intre în viața ta și să-ți facă
viața mai interesantă/ palpitantă, să te completeze/ împlinească.
De fapt, adevărul este că totul începe
cu tine. Indiferent că ești singur și-ți dorești o relație sau ești într-o
relație și vrei ca aceasta să se îmbunătățească, este necesar să te uiți în
interiorul tău, nu în exterior. Este necesar să te uiți la ce aduci tu valoros
în propria viață sau în acea relație.
Când noi suntem nesiguri cu privire la
propria valoare, când avem impresia că nu suntem capabili de mare lucru, că nu
merităm mare lucru, căutăm pe cineva care să ne dea valoare, care să ne
completeze/ împlinească. Deseori ne alegem ca parteneri niște oameni care
credem noi că au valoare, care arată bine, care au un anumit statut, care au
bani, care par siguri pe ei, dar care sunt extrem de superficiali. Ambalajul
arată bine, dar conținutul lasă de dorit și noi nu ne dăm seama de asta decât
după ce am intrat în relație și eventual am făcut și copii.
Este ca la școală, unde copiii care sunt
nesiguri pe ei încearcă să intre în anturajul celor care sunt populari, iar
prin asociere să simtă că au și ei valoare. Copiii care sunt nesiguri cu
privire la propria valoare încearcă să se apropie de cei care „sunt cineva” în
acea clasă și astfel, simt că prin asociere, sunt și ei un mic „cineva”.
Dacă ești un om care-și cunoaște
valoarea, care se simte bine în pielea sa și în viața sa, care nu are nevoie de
validare din exterior, nu ești în căutarea disperată a unui partener și cu
certitudine nu cauți pe cineva care să te completeze/ împlinească. Nu te
interesează să dați bine pe Facebook sau pe Instagram, te interesează dacă acel
om aduce plusvaloare în viața ta.
Atunci când evoluezi te eliberezi de
această mentalitate învechită, nu te mai interesează să te asociezi cu cineva
ca să dai bine, nu mai faci compromisuri ca să fii acceptat în anturajul cuiva
care este important. Nu te interesează să-i impresionezi pe cei din jur, nu te
impresionează banii, statutul, funcția, titlul celui cu care interacționezi,
îți alegi prietenii/ partenerul după alte criterii.
Nu ai nevoie de „cineva” care să-ți dea
valoare, pentru că tu știi că ai valoare și îți cunoști deja valoarea. Nu te
interesează să-ți petreci timpul cu oameni care sunt „cineva” în comunitatea/
societatea în care trăiești, ești interesat să-ți petreci timpul cu oameni cu
care ai de discuta, care te inspiră, de la care ai ce învăța, cu oameni care te
AUD, te VĂD, te înțeleg. (Mel Robbins & Matthew Hussey) Traducerea Mihaela
Dan
O mulțime de oameni își aleg partenerul
de cuplu la modul „Cum ar arăta el/ ea alături de mine? Aș da bine în ochii
celorlalți cu el/ea la braț?”, în loc să se întrebe: „Cum mă face să mă simt
acest om când suntem împreună?”.
Eu văd lucrurile la modul următor: eu
sunt „Acasă” pentru mine.
Dacă mă cazez pentru câteva zile la un
hotel de lux, într-o cameră frumoasă, cu o priveliște minunată, nu consider că
valoarea mea ca om a crescut. Eu am închiriat acea cameră de lux pentru câteva
zile, dar atât; după aceea mă întorc tot acasă la mine. Eu nu dețin acel hotel,
eu nu dețin acea cameră, stau în ea doar câteva zile.
O să mă bucur de zilele în care sunt
cazat în acea cameră, la acel hotel, o să savurez acea experiență frumoasă, dar
o să știu că e ceva temporar, că acolo nu este casa mea.
Așa este și când ne alegem un partener
care arată bine, care este carismatic, care care are un statut anume, care este
„cineva”. Valoarea pe care o are acel om în ochii celor din jur nu este
valoarea noastră, nu ne aparține, chiar dacă suntem la brațul său. Valoarea ta
este dată de ceea ce este în interiorul tău, nu de ceva/ cineva din exterior.
Dar mulți oameni cred că valoarea lor
este dată de partenerul/ relația lor și când pierd acel partener simt că-și
pierd valoarea.
Unii oameni își afișează la modul
ostentativ bogăția, postează pe conturile lor de pe rețelele de socializare o
mulțime de poze din locurile exotice în care și-au făcut vacanța și hotelurile
de lux în care au stat, de la petrecerile la care au participat, etc.
Când vezi așa ceva, poți să știi că acei
oameni își extrag valoarea din exterior, ei cred că valoarea lor le este dată
de cât de bine arată partenerul/ partenera lor, de hotelurile în care stau și
locurile pe care le vizitează, de bani pe care îi au. Toate acele fotografii
transmit un mesaj de tipul: „Uite ce valoros/ bogat sunt eu!”.
Un om care își cunoaște adevărata
valoare nu simte nevoia să se expună în acest mod, să se dea mare cu locurile
pe care le vizitează, cu hotelurile în care stă, cu mașinile pe care le
conduce, cu vilele pe care le deține, etc.
În ziua de azi oamenii pun mare accent
pe imagine, pe „spectacol” și dau foarte puțină atenție conținutului, esenței.
(Matthew Hussey) Traducerea Mihaela Dan
Uneori noi suntem atrași de oameni care
sunt foarte carismatici, care sunt amuzanți, care sunt mereu în centrul
atenției și fiindcă îi găsim foarte atractivi, noi investim mai mult în ei,
pentru că suntem interesați să intrăm într-o relație cu ei, fie ca prieteni,
fie ca parteneri de cuplu.
Dar nu întotdeauna acest gen de oameni
sunt potriviți pentru noi. De multe ori aceștia sunt superficiali, dau bine ca
imagine, dar când îi cunoști mai bine vezi o imagine a lor foarte diferită de
cea inițială.
Prieteniile noastre cele mai profunde nu
sunt, în general, cu oamenii cei mai „strălucitori”, cu cei care sunt obișnuiți
să fie tot timpul în centrul atenției. Aceștia pot fi o companie plăcută la o
petrecere sau un eveniment, dar cele mai profunde discuții le avem cu un alt
gen de oameni.
Prieteniile cu adevărat profunde, cele
care durează, sunt bazate pe altceva decât pe capacitatea celor două persoane
de a ieși în evidență în orice condiții, de a face „spectacol” oriunde ar fi.
Dacă ne uităm în viața noastră, probabil
că mulți dintre noi vom constata că prieteniile cu astfel de oameni care vor să
fie mereu în centrul atenției n-au trecut testul timpului.
Unii dintre noi chiar putem spune că
prietenii adevărați, cu care avem o conexiune profundă, au fost niște oameni
cărora le-am admirat în primul rând caracterul, onestitatea, loialitatea, nu
„prezența scenică” deosebită.
Când este vorba despre prietenie, pe
mine nu mă interesează ce statut/ poziție/ funcție are un om, câți bani are,
cât de popular este; mă interesează dacă rezonez cu el, dacă îmi face plăcere
să petrec timpul cu el, dacă am ce discuta cu el, dacă am ce învăța de la el,
dacă simt că pot să-i împărtășesc orice, pentru că nu mă judecă, dacă mă AUDE,
dacă mă VEDE, dacă mă înțelege.
Și asta este valabil și pentru
partenerul de cuplu.
Spunea cineva că, de fapt, căsnicia este
o lungă conversație. Partenerul tău este genul de om cu care ai discuții care
te stimulează intelectual, pe care la savurezi, care te ung pe suflet? (Matthew
Hussey) Traducerea Mihaela Dan
În multe relații unul dintre parteneri
îl trage în jos pe celălalt, fiindcă se teme că dacă acesta din urmă va urca/
evolua prea mult, o să-l depășească pe cel dintâi și la un moment dat o să-l
părăsească, fiindcă nu mai sunt la același nivel.
În astfel de relații cei doi nu sunt
coechipieri, nu lucrează în aceeași echipă; unul dintre ei este nesigur cu
privire la propria valoare, nu are încredere în sine și nu vrea ca celălalt că
crească, nu vede cu ochi buni evoluția lui, fiindcă asta presupune ca cel
dintâi să rămână în urmă. De aceea partenerul nesigur pe sine sabotează
creșterea celui care vrea mai mult, care simte că poate mai mult, care vrea să
facă mai mult.
Dacă vrei să evoluezi, este esențial să
ai partenerul potrivit pentru tine, cel care este capabil să-ți susțină
creșterea, care te provoacă să crești, care te inspiră să evoluezi.
Cei mai buni boxeri ai lumii nu ar fi
putut deveni sportivii de elită care au fost/ sunt, dacă nu ar fi avut
parteneri de box de mare valoare. Poate că cei dintâi ar fi fost niște boxeri
buni, dar nu ar fi fost atât de buni pe cât au ajuns, dacă ar fi avut parteneri
de joc mediocri, care nu i-ar fi provocat să dea tot ce au mai bun în ei.
Aceasta este diferența pe care o poate
face partenerul potrivit în viața ta.
Dacă ai un partener care te provoacă să
devii mai bun în ceea ce faci, care îți cere să crești, care te inspiră să
crești și care te susține în evoluția ta, poți urca la un nivel la care altfel
nu ai avea acces.
Faptul că ai un astfel de partener care
te provoacă uneori prin ceea ce-ți spune, care îți spune când faci lucruri care
nu te onorează, care îți spune în față (cu respect și cu iubire) adevăruri
inconfortabile/ dureroase, este un privilegiu. Uneori n-o să-ți placă ce auzi,
uneori o să te facă să te simți inconfortabil un asemenea partener, dar dacă
ești conștient ce valoare are el, vei ști că tot ce face este în beneficiul
tău. Este un privilegiu să ai în viața ta un om extraordinar, care face o
prioritate din propria evoluție și care te provoacă și pe tine să atingi
Măreția.
Nu oricine este capabil să facă față
unui asemenea partener.
Dacă nu faci față, poți să-ți petreci
toată viața în compania unor oameni care nu au capacitatea să te provoace să
crești, care sunt sub nivelul tău, care se uită de jos la tine și care te fac
să te simți superior, să te simți cel mai tare din parcare, dar parcarea aceea
e plină de mașini de mâna a doua…
Alternativa este să țintești către a-ți
atinge cel mai înalt potențial. Dar nu-ți poți atinge cel mai înalt potențial
dacă nu te înconjori cu oameni care, la rândul lor, fac o prioritate din a-și
atinge cel mai înalt potențial. Pur și simplu nu ai cum. (Matthew Hussey) Traducerea
Mihaela Dan
Vă ofer 7 întrebări la care să
reflectați:
Este vorba despre a fi complet sincer cu
tine însuți, despre a fi dispus să fii vulnerabil față de tine însuți, despre a
recunoaște niște adevăruri pe care poate că până acum nu ai vrut să le vezi/
recunoști.
Perioada următoare poate însemna un salt
cuantic pentru voi în procesul propriei evoluții, dar asta nu se va întâmpla
dacă nu învățați lecțiile aferente experiențelor din trecut. Doar așa puteți
profita de oportunitățile pe care le oferă această perioadă, puteți folosi
eficient energiile actuale.
Cele 7 întrebări pe care vi le voi
prezenta vă vor ajuta să adunați înțelepciunea din lecțiile anterioare și vă
vor ajuta să fiți mai onești/ integri în propria viață.
Faptul că aduceți mai mult adevăr în
propria viață va avea ca efect o conștientizare izbitoare a minciunii din
anturajul/ societatea/ lumea în care trăiți. Iar dacă deja percepeți acest
contrast izbitor, încă n-ați văzut nimic; așteptați să vedeți ce va fi în
continuare!
1.„În ce aspecte ale vieții mele mă neglijez?”
Și uneori răspunsul nu e evident; este
necesar să-l căutați cu mare atenție.
Este important să înțelegeți că dacă vă
neglijați înseamnă că investiți în altcineva/ altceva acea energie pe care ar
fi trebuit să o investiți în voi înșivă. Altfel spus, investiți mai mult decât
este cazul în altceva sau în altcineva. În ce/ cine investiți mai mult decât
este cazul?
Un alt mod de a pune această întrebare
este: „În ce aspecte ale vieții mele nu sunt o prioritate pentru mine?”.
Întrebări ajutătoare:
*„Cui îi dai socoteală pentru ceea ce
faci, în primul și în primul rând?”. Și dacă răspunsul nu este „Mie însumi”,
atunci ai o problemă, mai ai de lucrat în acel domeniu.
*„Cine este prima persoană față de care
ai niște responsabilități?”.
Fiți atenți la întrebare, fiindcă unii
dintre voi o să spuneți „Am responsabilități față de copiii mei/ de părinții
mei bolnavi”, etc.
Nu! În primul și în primul rând aveți
niște responsabilități față de voi înșivă și abia după aceea față de alții,
indiferent cine sunt acei alții!
Noi toți avem oameni care sunt
dependenți de noi într-un grad mai mare sau mai mic. Eu sunt mama a trei copii,
deci știu ce înseamnă acest gen de responsabilități. Dar principiul pe care
merg eu este: „Eu sunt responsabilă înainte de toate față de mine, în sensul de
a deveni cea mai Bună Versiune a mea. Acesta este modul în care pot să-i ajut
cel mai mult pe cei apropiați. Și acesta este modul în care îi învăț și pe
ceilalți să facă o prioritate din propria evoluție, ceea ce îi va ajuta să aibă
o viață mai bună”.
Faptul că faci din tine prioritatea nr 1
nu înseamnă că-i neglijezi pe alții.
Dacă tu te neglijezi pe tine însuți,
implicit, îi neglijezi și pe ceilalți, fiindcă le oferi o Versiune inferioară a
ta.
În plus, când te neglijezi pe tine
însuți vei avea parte de persoane care te vor neglija, fiindcă Universul vrea
să-ți atragă atenția asupra acestui lucru la care mai ai de lucrat și-ți cere
să te ocupi de el. (Kerry K.) Traducerea Mihaela Dan
Vă ofer 7 întrebări la care să
reflectați:
2.„Am învățat să validez ceea ce ochii mei nu pot vedea?”
Sunt atât de mulți oameni care au avut
de-a face cu narcisiști, au avut de-a face cu persoane care le-au spus că sunt
„prea sensibili”/ „prea de tot”/ „exagerați”, invalidând ceea ce simțeau ei!
De aceea e atât de important să înveți
să-ți validezi singur propriile experiențe, să nu aștepți de la alții
validarea.
Nu contează că e „corect” sau „incorect”
faptul că alți oameni nu vă validează trăirile, nu despre asta discutăm.
Nu e nimic în neregulă să-ți dorești să
ai în preajma ta oameni care sunt pe aceeași lungime de undă cu tine, care te
înțeleg, dar dacă tu nu ești capabil să-ți validezi propriile trăiri, atunci
vei depinde mereu de validarea altora, vei avea nevoie de alții ca să valideze
ceea ce simți/ intuiești/ experimentezi.
Aveți puterea să vă spuneți „Dacă eu
simt că m-a rănit foarte tare ceea ce X a spus/ făcut acest an, asta e, m-a
rănit foarte tare. Nu contează că ceilalți spun că nu e mare lucru; pentru mine
e mare lucru. Și n-o să mă comport ca și cum nu m-a rănit acel lucru, ca și cum
sentimentele mele nu contează”?
Aveți puterea ca atunci când simțiți/
intuiți ceva, să aveți încredere în ceea ce simțiți, în intuiția voastră,
indiferent de ceea ce indică aparențele? (Kerry K.) Traducerea Mihaela Dan
Vă ofer 7 întrebări la care să reflectați:
3.„În ce aspecte ale vieții mele încă nu-mi asum responsabilitatea pentru
faptele/ alegerile mele?”
Noi nu facem diferența între noțiunile
de „vină”/ „pedeapsă”/ „asumarea responsabilității”. Noi am fost învățați că
a-ți asuma responsabilitatea înseamnă a recunoaște că tu ești vinovat pentru
ceva anume și a fi pedepsit pentru acel lucru. De aceea nu se grăbește nimeni
să-și asume responsabilitatea pentru faptele/ alegerile sale; e mai ușor să dăm
vina pe alții.
Pe măsură ce creștem ca nivel de
conștiință, învățăm că asumarea responsabilității personale este absolut
necesară, aceasta fiind mai apoi un catalizator al evoluției noastre. Și pe
măsură ce vom crește ca nivel de conștiință vom descoperi noi înțelesuri ale
noțiunii de „asumare a responsabilității personale”.
Asumarea responsabilității personale
înseamnă asumarea puterii personale.
4.„Spun «Nu» atunci când simt că e «Nu»?”
Asta înseamnă să fi stabilit niște
standarde pentru viața ta. Standardele sunt un mod prin care te onorezi pe tine
însuți.
Și nu este vorba despre a spune „Nu” la
modul provocator, sfidător, jignitor, ci despre a spune „Nu” la modul
echilibrat.
5.„Poți să-ți spui «Da» ție însuți?”
Poți să-ți oferi ție însuți ceea ce ai
nevoie la momentul respectiv, fără să te simți vinovat, fără să simți că ești
„egoist”/ „leneș”/ „cheltuiești exagerat pentru tine”?
Desigur, nu mă refer la cheltuieli
pentru lucruri superficiale, pentru lucruri care sunt distrageri, mă refer la a
investi în creșterea ta și la a-ți face mici bucurii, atunci când simți
potrivit. (Kerry K.) Traducerea Mihaela Dan
Vă ofer 7 întrebări la care să
reflectați:
6. „Sunt capabil să fac diferența între ceea ce înseamnă «iubire» și ceea
ce înseamnă «a face compromisuri care te compromit»?”
Din punct de vedere lingvistic este o
diferență evidentă între cele două noțiuni, dar unii oameni numesc „iubire”
faptul că fac niște compromisuri care îi compromit, faptul că tolerează lucruri
intolerabile, faptul că se comportă ca niște persoane care nu au pic de respect
față de sine.
Întrebați-vă dacă în relațiile voastre
faceți confuzie între „iubire” și „compromisuri care vă compromit”.
Bineînțeles, cei mai mulți dintre voi
veți spune fără să stați pe gânduri: „Ei, asta-i! Normal că nu fac compromisuri
care mă compromit!”. Dar dacă vă gândiți bine și priviți la trecutul vostru, o
mulțime dintre voi veți admite că s-a întâmplat să faceți astfel de
compromisuri în relații trecute și cât ați stat în acele relații nu ați avut
senzația că faceți compromisuri care vă compromit. Abia după ce v-ați despărțit
de persoana respectivă, analizând ce s-a întâmplat, v-ați dat seama câte
mizerii ați acceptat ani la rând și cum la momentul respectiv ați crezut că „ați
făcut-o din iubire”. Abia după aceea v-ați dat seama că nu mai aveați respect
față de sine, că nu mai aveați stimă de sine, că acel om vă trata sub orice
critică și voi ați tolerat asta.
Nu-i așa ca în perioada acelor relații
nu vedeați că vă compromiteți, că faceți lucruri sub demnitatea voastră? Nu-i
așa că atunci când alții vă spuneau că nu e în regulă ce face acel om vă
mințeați singuri, îi găseați scuze, găseați explicații ca să vă convingeți
singuri că „nu e chiar așa rău”?
Nu cumva se întâmplă același lucru și în
relațile voastre actuale?
Cum încetați să mai faceți compromisuri
care vă compromit? Prin a vă iubi pe voi înșivă, prin a stabili standarde ferme
și a nu le mai încălca pentru nimeni.
Cum vă comportați când iubiți o
persoană? Petreceți mult timp cu ea, încercați s-o cunoașteți mai bine, să
descoperiți ce-i place și ce nu, ce pasiuni are, conectându-vă la nivel
emoțional cu ea.
Tot așa procedați și când vreți să
învățați să vă iubiți pe voi înșivă: petreceți mai mult timp cu voi, în solitudine,
încercați să vă cunoașteți mai bine, descoperiți ce vă place cu adevărat și ce
nu, ce vă pasionează, ce vă doriți pentru viața voastră.
Eu știu că vi se spune la unele cursuri
că pentru a învăța să vă iubiți pe voi înșivă trebuie să vă îmbrățișați periodic
și să vă spuneți în oglindă: „Ești frumos/ frumoasă! Ești inteligent/
inteligentă! Ești extraordinar!”, dar asta nu valorează doi bani, dacă adânc în
interiorul tău nu crezi ceea ce spui. Sunt doar vorbe goale, nimic mai mult.
Iubirea de sine se vede în modul în care
te comporți, în alegerile pe care le faci, în ceea ce permiți și nu permiți în
interacțiunile cu alții. Faptul că-mi spui că te iubești pe tine însuți nu mă
impresionează cu nimic; eu pot să văd dacă te iubești sau nu din alegerile pe
care le faci, din ceea ce le tolerezi persoanelor din preajma ta. (Kerry K.)
Traducerea Mihaela Dan
Vă ofer 7 întrebări la care să
reflectați:
7. „Pentru cine mă sacrific eu?”
Și după ce identificați oamenii pentru
care vă sacrificați, întrebați-vă dacă v-au cerut ei asta sau o faceți din
proprie inițiativă. Și apoi întrebați-vă dacă este spre Binele acelor oameni
faptul că vă sacrificați pentru ei.
Sacrificiul de sine are un nivel redus
de vibrație. Sacrificiul de sine nu poate înalța o altă persoană, este un
fundament șubred. Iar voi vă faceți iluzii dacă vă spuneți că sacrificiul de
sine e ceva nobil.
Nimeni nu beneficiază de pe urma
sacrificiului de sine. Nimeni! Chiar dacă pe termen scurt poate să pară că sunt
împlinite nevoile persoanei pentru care vă sacrificați, acestea sunt împlinite
într-un mod complet nesănătos, iar asta va avea consecințe. Și nu vor fi unele
plăcute. (Kerry K.) Traducerea Mihaela Dan
Există femei care merită să fie
admirate, iubite, respectate și prețuite pentru ceea ce sunt, pentru tot ceea
ce fac și pentru cum aleg să își trăiască viața. Femei care își construiesc
propriul drum, indiferent de obstacole, cu o demnitate și o eleganță rar
întâlnite. Sunt femeile care aduc lumină în jurul lor, prin curaj, prin
autenticitate, printr-o iubire necondiționată pentru viață.
Aceste femei știu să inspire și să
îndrăznească. Ele nu se tem să fie puternice, dar cunosc și frumusețea
vulnerabilității. Sunt femeile care aleg să fie fidele lor însele, să crească
din fiecare experiență și să transforme fiecare provocare într-o lecție de
viață. Sunt femeile pentru care respectul, admirația și prețuirea vin nu doar
din fapte mari, ci și din gesturi simple și sincere.
Respect, admirație și prețuire
nemărginită unei femei care este singură, independentă, capabilă să se descurce
prin propriile mijloace și venituri. Acea femeie care își plătește cafeaua,
mâncarea, micile plăceri și necesitățile, pantofii și gențile. Cea care nu se
teme de nota de plată a unui restaurant atunci când ea invită și își deschide
singură ușa mașinii.
Recunoștință unei femei care este mereu
gata înainte de ora stabilită și nu lasă pe nimeni să o aștepte. Aceea care
poate merge fără să țină de braț pe cineva, chiar dacă simte dorința de a merge
toată viața alături de cineva. Cea care își colorează părul acasă, își face
unghiile, se machiază chiar și când nu are o petrecere.
Stimă profundă pentru femeia care
gătește, spală și calcă fără ajutorul unei menajere, care își îngrijește copiii
cu propriile mâini și lucrează de acasă. Cea care preferă să-și petreacă timpul
în curtea casei, plantând flori, decât să meargă la sală pentru a...
„socializa”.
Apreciere sinceră pentru femeia care
citește toate articolele de știri, care vorbește corect, chiar dacă uneori face
greșeli când scrie. Aceea care aprinde focul pentru un grătar și construiește
lucruri cu propriile mâini. Cea care conduce fără să uite să semnalizeze la
viraj. Cea care nu risipește bani pe lucruri inutile. Cea care economisește și
își face o valiză mică pentru o plecare spontană, fără să dea explicații nimănui.
Respect nemărginit unei femei care are
prieteni buni fără să fi împărțit patul cu ei. Aceea care își permite să spună:
"Mi-am câștigat respectul pentru că sunt directă, nu arogantă." Acea
femeie care poate vindeca fără să fie medic, care știe despre dreptate fără să
fie avocat, care simte și ghicește fără puteri speciale... doar cu intuiția sa.
Admirată este femeia pe care e greu să o
convingi cu promisiuni false, pentru că recunoaște imediat cuvintele oneste și
faptele care spun totul. Cea care ascultă și apoi decide ce este adevăr și ce
este minciună, pentru că emană experiență și asta se vede clar. Acea femeie
capabilă să dea pagina și să înceapă să scrie o nouă poveste, fără prea multe
puncte de suspensie – unul și gata.
Venerație pentru femeia care este
admirată pentru că simpatia și simplitatea ei deschid mai multe uși decât
portofelele și mai multe minți decât gurile. Aceea pe care o întâlnești pe
stradă și trebuie să-ți schimbi drumul pentru că siguranța ei la mers este
intimidantă.
Respectată este femeia care a pierdut
rușinea și se declară vinovată de greșelile ei, pe care le repară cu distanță,
după ce a înțeles că nu oricine poate fi la înălțimea ei sau să intre în inima
ei. Aceea care pleacă în același fel în care a venit – pe vârfuri, ca să nu facă
prea mult zgomot atunci când pleacă. Cea care spune "te iubesc"
sincer, care suportă un dispreț, care insistă, dar apoi renunță pentru că a
marcat în calendar ultima dată și nu vrea să uite că acolo nu trebuie să mai
ajungă.
Încredere unei femei care se culcă
singură și se trezește cu propria-i companie, îmbrățișându-se și urându-și
"bună dimineața". Cea care zâmbește pentru că știe că nimic nu îi
este ușor, dar nici imposibil. Cea care iubește, dar nu se apropie posesiv de
un alt suflet. Cea care lasă toate ușile deschise pentru că știe că, într-o zi,
cei care au jurat să rămână pentru totdeauna vor pleca.
Admirație tăcută pentru femeia care a
învățat să plângă de bucurie, pentru că tristețile sunt mereu prezente, așa că
alege să se bucure de momente, călătorii singuratice și întâlniri. Cea care nu
se îmbată pentru a îneca durerile, pentru că știe că timpul vindecă tot ceea ce
nu merită. Cea care este puternică, dar nu arată asta până când nu este nevoie
să uite. Cea care este slabă, dar ascunde asta, pentru că știe când să se
retragă.
Apreciere pentru femeia care apare și
rămâne. Cea care pleacă fără un cuvânt sau un reproș. Cea care a încetat să mai
iubească, dar încă iubind. Cea care are amnezie temporară pentru întorsăturile
destinului, dacă o vei întâlni din nou.
Admirație nemărginită pentru acea femeie
pe care o întâlnești o singură dată în viață și nu mai este aceeași... dar tu
ești. Și știa asta de mult, poate de aceea nu te-a ales.
Inspirație pentru femeia care, prin
gesturi mici și simple, face ca lumea din jurul ei să fie mai bună. Aceea care
învață din fiecare greșeală și transformă tot ce este dureros în ceva puternic
și frumos. Cea care rămâne autentică în fiecare moment și îndrăznește să fie
diferită, chiar și atunci când lumea încearcă să o schimbe.
Devoțiune pentru femeia care își
păstrează demnitatea și integritatea, indiferent de circumstanțe, care știe că
a da totul înseamnă, de fapt, să își păstreze esența. Cea care rămâne loială
principiilor sale și luptă pentru ce crede, chiar și atunci când e singură.
Afecțiune sinceră pentru femeia care
iubește fără condiții, care dăruiește fără a cere nimic înapoi, care se
îngrijește de cei dragi cu o grijă infinită. Cea care îmbrățișează viața cu o
inimă deschisă și o minte curioasă, mereu gata să învețe și să crească.
Admirație profundă pentru femeia care
își trăiește viața cu grație, ale cărei alegeri sunt pline de înțelepciune și
curaj. Cea care nu se teme să înceapă din nou, să se reinventeze, să
înflorească din cenușă precum o pasăre Phoenix.
De acele femei bărbații se tem, le evită
și le uită într-o clipă, pentru că simt că nu le merită... și au dreptate. Și
ele sunt norocoase.
Suntem.
Pentru că astfel de femei nu doar că
trăiesc printre noi, ci redefinesc zi de zi ce înseamnă să fii cu adevărat
puternic, demn și liber. Ele sunt sursa de inspirație și lumină pentru cei din
jurul lor, dovedind că dragostea de sine, respectul și autenticitatea sunt cele
mai mari daruri pe care le pot oferi lumii. Și, astfel, ele merită toată
iubirea, admirația și recunoștința noastră.
Sursa: pagina FB Good Life
…Și‑o să plângi. Și‑o să-ți fie dor. Și‑o să regreți.
Și‑o să pierzi. Și‑o să pleci. Și‑o să te doară. Și‑o să înveți. O să înveți să
trăiești cu toate. O să înveți să privești oamenii în ochi și să le înfrunți
cuvintele nedrepte. O să înveți să mergi drept și sigur pe tine. O să înveți să
lași oameni în spate și să-ți continui drumul. O să înveți să fii puternic.
(Hrisostom Filipescu)
Am ajuns la concluzia că, chiar dacă ești femeia
perfectă, chiar dacă ai un frumos corp, ești frumoasă, inteligentă,
carismatică, nu vei fi niciodată femeia perfectă pentru un bărbat imatur, care
nu știe ce vrea și care nu a știut să prețuiască femeia pe care o avea lângă
el.
Exemplul perfect este Shakira, are un IQ de 140, este
cântăreață, compozitoare, dansatoare, poliglotă, bateristă, filantropă,
impresară, chitaristă, câștigătoare a 15 premii Grammy, mamă exemplară, are
propria fundație: Fundación Pies Descalzos (Fundația Picioare Desculțe), axată
pe susținerea educației în Columbia.
Shakira a interpretat și dansat 7 genuri muzicale, a
făcut modelaj, a cântat în arabă, spaniolă, engleză. O ARTISTĂ ADEVĂRATĂ!
Iar melodiile ei de acum câțiva ani se află în top 10
al iTunes USA.
Shakira este o artistă încă din epoca casetelor, a vândut
milioane de discuri și iată că încă dă tot ce are mai bun în era
streaming-ului.
Și totuși, a fost victima unei infidelități...
Și așa sunt unii bărbați, se uită în afara casei după
ceea ce spun că nu au, chiar dacă au TOTUL și nu e vina ta, nu ai dat greș și
nu ești responsabilă pentru golănia unui tip care nu a vorbit din lașitate și a
preferat să fugă și să se încurce în primele brațe pe care le-a găsit în fața
lui.
Haide, ridică-te, totul va fi bine, ești puternică,
ești femeie, ești un 10 care pur și simplu s-a îndrăgostit pe nedrept de cineva
care nu a știut să te prețuiască, care nu știe despre principii, loialitate sau
respect.
Haideți, mergeți mai departe, dacă vi se reproșează că
ați eșuat în dragoste, în această privință aproape toți am eșuat cel puțin o
dată și cine spune că nu a eșuat, minte.
Poți să o faci, vezi că ai motive să ieși din asta și
din toate cele pe care ți le aruncă viața, nu renunța, învață, IUBEȘTE-te și nu
regreta ceea ce te-a făcut fericită într-o zi, continuă să mergi mai puternică,
mai demnă, mai mult și mai bună femeie, lumea are nevoie de zâmbetul tău.
Așa că scutură-te și continuă-ți drumul! Ești perfectă
așa cum ești! Iubirea de care trebuie să ai grijă cu orice preț este iubirea de
sine!
Sursa: net
Unul dintre cele mai grele despărțiri se întâmplă
atunci când iubim pe cineva, și, în același timp, vedem că nu se poate construi
o relație sănătoasă alături de el.
Este un moment de introspecție profundă, în care inima
și mintea dezbat dacă să rămână sau să plece.
Ei bine, a rămâne ar presupune să continuăm să ne
așteptăm la schimbări care nu vin, să tolerăm acțiuni care ne rănesc, să
acceptăm efortul minim, să ne pierdem în încercarea de a nu-l pierde. Uneori,
speranța ne leagă de situații nesustenabile.
Ne ținem de ideea că lucrurile se vor îmbunătăți, dar
realitatea este că nu se întâmplă mereu așa. Curajul constă în a recunoaște
când e timpul să renunți și să renunți.
Știm că plecarea va durea; dar drumul va fi cel care
ne va duce spre vindecare. Durerea despărțirii este inevitabilă, dar este și
primul pas spre vindecare. Plecând departe de ceea ce ne doare, permitem
rănilor noastre să se vindece. Este un act de iubire de sine și grijă de sine.
În schimb, rămânând singur va continua să deschidă
rana din ce în ce mai mult. Rămânerea într-o relație toxică sau
nesatisfăcătoare prelungește suferința. Cu fiecare zi petrecută în acea
situație, rana se adâncește. E ca și cum am rupe o rană deschisă de mai multe
ori.
Uneori alegi să pleci, nu din lipsă de iubire față de
acea persoană, ci din cauza propriei iubiri care te mișcă să ai grijă de tine.
Și cu dragoste pleci. Decizia de a te despărți nu este un act de lipsă de
iubire față de celălalt, ci un act de iubire față de sine. Vreau să spun,
"Mă iubesc suficient încât să nu-mi mai permit să sufăr. " Și în acea
iubire de sine, găsim puterea să ne luăm rămas bun, să fim liniștiți și să
mergem mai departe..
Amintiți-vă că fiecare rămas bun este o oportunitate
de a crește, de a învăța și de a transforma.
Uneori, cel mai mare act de iubire este să eliberăm
ceea ce nu ne mai hrănește, să facem loc unor noi experiențe.
Sursa: Cicatrices
Respectul față de sine implică, printre altele, faptul
că înțelegem că nu suntem obligați să explicăm nimănui alegerile noastre, că nu
suntem obligați să ne justificăm în fața nimănui pentru faptul că luăm o
decizie și nu alta.
În societatea în care trăim, o mulțime de oameni expun
pe rețelele de socializare tot felul de aspecte ale vieții lor de zi cu zi,
exagerând cu această expunere publică. Este posibil ca unii dintre noi să
simțim o anumită presiune în avest sens, având în vedere că majoritatea celor
din jurul nostru oferă spre consum public tot felul de lucruri din viața
personală, fără niciun discernământ.
Un om care se respectă pe sine își ține viața privată
departe de ochii lumii, împărtășind doar ceea ce consideră potrivit pentru a
face public.
Un om care se respectă pe sine știe că nu orice aspect
al vieții sale de zi cu zi are nevoie de audiență mărită, nu orice aspect al
vieții sale de zi cu zi trebuie comunicat întregii omeniri.
Viața noastră privată conține momente foarte
personale, conexiuni profunde, emoții profunde, discuții profunde, lucruri care
sunt sacre și care trebuie trăite la modul discret, nu expuse pe tarabă. Prin
faptul că păstrăm discreția asupra acelor lucruri le onorăm valoarea, onorăm
semnificația lor profundă pentru noi și le protejăm de analiza publică.
Prin faptul că viața noastră privată rămâne privată ne
asigurăm pacea, evităm ca oameni care poate nici nu ne cunosc să-și dea cu
părerea și uneori să murdărească acele lucruri care sunt sacre pentru noi.
(Brene Brown) Traducerea Mihaela Dan
Faptul că păstrăm discreția asupra vieții noastre
private ne scutește de judecățile, criticile, atacurile unor oameni care poate
nici nu ne cunosc și ne permite să creștem în propriul ritm, departe de
opiniile unora care se simt îndreptățiți să emită judecăți de valoare asupra
alegerilor noastre.
Viața este un proces de creștere și nu este necesar ca
toate etapele acestui proces să fie publice. Unele părți ale acestui proces ne
fac să ne simțim fragili, vulnerabili și dacă le expunem public înainte de
vreme riscăm să ne supunem unor critici/ judecăți/ atacuri/ ironii care să ne
facă să dăm înapoi, să ne oprim procesul de creștere.
Prin faptul că păstrăm tăcerea asupra anumitor aspecte
ale vieții noastre private ne oferim răgazul să încercăm niște lucruri noi, să
eșuăm, să o luăm de la capăt și apoi să reușim, fără să fim supuși presiunii
opiniilor altora. Așa creăm un spațiu sigur, propice evoluției noastre, în care
putem reflecta, putem face alegerile pe care le considerăm potrivite pentru
noi, putem face ajustările pe care le considerăm necesare, putem înainta în
ritmul pe care îl simțim potrivit pentru noi. (Brene Brown) Traducerea Mihaela
Dan
Viața noastră privată se numește „privată” cu un
motiv. Sunt unele aspecte ale vieții noastre private care nu este de dorit să
fie împărtășite cu alții.
Relațiile noastre cu partenerii de cuplu, cu familia
și cu prietenii apropiați sunt construite pe respect, pe încredere deplină,
sunt menite să fie o conexiune profundă și trebuie protejate, nu expuse public.
Momentele noastre de vulnerabilite, lucrurile pe care le aflăm de la oamenii
apropiați în astfel de momente, discuțiile noastre personale, experiențele
noastre private sunt menite să fie păstrate/ protejate ca ceva sacru, nu să
devină subiect de discuții publice.
Și aici nu este vorba despre a ține totul în secret,
ci de a onora cum se cuvine momentele/ experiențele/ conversațiile pe care le
purtăm cu cei dragi, care sunt prea prețioase pentru noi pentru a deveni
subiect de discuții publice.
În acest mod, discreția pe care o păstrăm asupra
vieții noastre private devine un act de iubire de sine.
Și asta ține, printre altele, de înțelegerea faptului
că valoarea ta nu depinde de cât de multe știu alții despre ce lucruri
valoroase deții, ce persoane importante cunoști, ce locuri exotice vizitezi, ce
relații importante ai, etc. Nu ai nevoie de dovedești nimănui că ești valoros,
nu ai nevoie să expui lucrurile pe care le crezi valoroase, ca să arăți
celorlalți la ce mare și tare ești tu. Și dacă ai ajuns la un anumit nivel de
înțelepciune, știi că este de dorit să protejezi lucrurile care sunt prețioase
pentru tine, nu să le expui ca pe o marfă pe tarabă.
Faptul că alegi să păstrezi discreția asupra acestor
lucruri le arată celorlalți care sunt limitele tale, le arată că te respecți pe
tine însuți și că tu decizi ce împărtășești, cui împărtășești și când
împărtășești, că nu permiți nimănui să-ți forțeze mâna din acest punct de
vedere. (Brene Brown) Traducerea Mihaela Dan
Faptul că ești selectiv în a alege oamenii în fața
cărora te arăți vulnerabili te ajută în a face din relațiile tale niște
conexiuni profunde.
Atunci când păstrăm lucrurile cele mai personale
pentru un număr limitat de oameni, când le împărtășim numai unor oameni aleși
la modul conștient, în care putem avea deplină încredere, faptul că noi ne
deschidem în acest fel în fața lor este cu atât mai prețios. Acei oameni știu
că este un privilegiu faptul că au fost martorii unui asemenea moment de
vulnerabilitate, fiindcă nu ne deschidem în fața oricui.
Acestea sunt conexiunile profunde, cele în care ambele
părți înțeleg cât de mult valorează un asemenea moment de vulnerabilitate
împărtășit cu celălalt.
În loc să ne împrăștiem timpul, energia, ființa într-o
mulțime de relații superficiale, cu oameni care nu ne vor nepărat binele, este
spre binele nostru să ne investim la modul conștient aceste resurse în relații
care chiar contează, cu oameni în care putem avea încredere, care ne sunt
loiali, pe care ne putem baza. (Brene Brown) Traducerea Mihaela Dan
Pentru mulți oameni validarea obținută din exterior
(de la alții) este esențială, pentru a simți că au valoare. Fie că e vorba de
complimente, de laude, de like-uri, de număr de urmăritori/ vizualizări, suntem
condiționați să dovedim public că avem valoare, că avem succes, că suntem
apreciați, că suntem iubiți.
Dar acest mod de a funcționa este unul care ne face
foarte fragili, pentru că stima noastră de sine și sentimentul valorii
personale fluctuează după cum crește sau scade numărul complimentelor/
laudelor/ aprecierilor/ like-urilor/ vizualizărilor/ urmăritorilor, după cum se
schimbă percepția altora despre noi.
Când noi ne obținem sentimentul valorii din validarea
pe care ne-o oferă cei din jur, suntem tentați să ne adaptăm acțiunile la ceea
ce credem că le-ar plăcea/ar aprecia alții. Nu ne mai facem alegerile în
aliniere cu adevărul nostru, cu valorile/ principiile noastre, ci în funcție de
modul în care credem că ne vor percepe alții. Asta va duce la o înstrăinare de
sinele nostru autentic, la o încercare de a le face altora pe plac, în loc să
ne ascultăm ghidarea interioară.
În timp, efectul este o erodare a încrederii în sine
și o dependență de aprobarea/ validarea celor din jur. Dar aprobarea/
acceptarea/ validarea obținută de la cei din jur este ceva foarte nesigur/
fluctuant. Oamenii își pot schimba părerea oricând, în funcție de o mulțime de
factori.
Admirația/ acceptarea/ validarea obținută de la alții
nu reprezintă întotdeauna semnul adevăratei noastre valori, fiindcă oamenii
apreciază/ admiră lucruri diferite, în funcție de nivelul la care se află. Dacă
depindem de validarea altora, azi putem fi în al nouălea cer, fiindcă suntem
apreciați/ lăudați/ aplaudați de cei din jur, iar mâine putem fi devastați de
criticile/ atacurile acelorași oameni. (Brene Brown) Traducerea Mihaela Dan
În fiecare relație de cuplu există o persoană care se
teme cel mai mult să nu ajungă să-l piardă pe celălalt și o persoană care se
teme cel mai mult să nu ajungă să se piardă pe sine.
Prima persoană se teme cel mai mult de abandon și de
aceea, în general, este cea care cedează cel mai des și cel mai mult în
relație, ca să nu-l piardă pe celălalt. În unele cazuri, astfel de persoane
lasă de la ele toată viața, iar în altele, lasă de la ele până într-o zi, când
nu mai pot și spun stop.
Cea de a doua persoană se teme cel mai mult de faptul
că va ajunge să-și înmormânteze visurile, să se simtă sufocat în acea relație,
dacă se lasă tras în jos/ blocat de celălalt și atunci luptă pentru propriile
idei, pentru propriile proiecte, pentru propriile visuri. (Esther Perel)
Traducerea Mihaela Dan
Încrederea în sine, siguranța de sine vin din faptul
că știm că valoarea noastră ține de ceea ce este în interiorul nostru, nu de
ceva/ cineva din exterior și asta ne face să nu fim dependenți de validarea din
exterior.
Încrederea în sine înseamnă că știm că avem valoare,
indiferent dacă cei din jur o văd/ recunosc sau nu.
Încrederea în sine ne facem să ne urmăm pasiunile/
visurile/ obiectivele nu pentru că am crede că atunci când vom reuși să le
împlinim le vom dovedim altora că avem valoare, nu pentru că tânjim după
acceptarea/ admirația/ validarea venită din partea altora, ci pentru că
pasiunile/ visurile/ obiectivele noastre au o semnificație pentru noi.
Când ai încredere în tine însuți, ai încredere în discernământul
tău, ai încredere în capacitatea ta de a lua decizii și implicit, ai încredere
în valoarea a ceea ce realizezi, indiferent ce cred alții despre tine sau
despre lucrurile pe care le faci.
Dacă vrei să ajungi la această încredere în sine este
necesar să-ți schimbi focusul: în loc să te concentrezi pe ceea ce cred/ spun
despre tine cei din jur, te uiți în interior, te observi, conștientizezi dacă
îți sunt sau nu benefice credințele/ tiparele/ obiceiurile/ alegerile pe care
le faci, faci schimbările necesare și în acest proces te tratezi cu compasiune.
Totul începe prin a stabili foarte clar care sunt
valorile/ principiile pe baza cărora vrei să-ți trăiești viața, ce contează cu
adevărat pentru tine, ce te face să te simți împlinit. Când trăim în aliniere
cu aceste valori, simțim că viața noastră are un sens mai înalt, simțim că avem
o Menire care nu are nicio legătură cu părerile/ aprobarea celor din jur.
În acest caz alegerile/ acțiunile noastre sunt
rezultatul ghidării interne și pe măsură ce urmăm această ghidare și vedem
rezultatele, începem să avem din ce în ce mai multă încredere în noi. (Brene
Brown) Traducerea Mihaela Dan
Încrederea
în sine implică, printre altele, și faptul că ne acceptăm și ne îmbrățișăm
imperfecțiunile, că înțelegem că suntem oameni și ca atare, nu suntem perfecți.
Atunci
când trăim având ca obiectiv obținerea acceptării/ validării din partea unor
oameni din jurul nostru, avem tendința să prezentăm lumii o mască, să ne
prefacem a fi perfecți, a fi oameni de succes, a fi mereu stăpâni pe situație,
a fi invulnerabili. Dar această falsă imagine nu poate fi susținută pentru mult
timp, iar la un moment dat ne vom da de gol.
Atunci
când ne cultivăm încrederea în sine ne recunoaștem greșelile, ne recunoaștem
defectele, ne recunoaștem vulnerabilitatea și le acceptăm ca fiind parte a
experienței umane. Ne dăm permisiunea să fim imperfecți și nu ne rușinăm de
acele părți vulnerabile ale noastre.
Asta
nu înseamnă că ne mulțumim cu omul care suntem azi, că nu ne dorim să evoluăm,
să devenim o Versiune mai bună a noastră; înseamnă că acceptăm nivelul la care
ne aflăm acum și că lucrăm la propria evoluție, că ne vedem ca un proiect în
curs de realizare.
Faptul
că ne acceptăm așa cum suntem acum, la nivelul la care suntem, știind în același
timp că e loc de mai bine, ne determină să nu mai căutăm validare din exterior,
așteptând de la alții să ne facă să simțim că avem valoare. Știm cine suntem,
ne cunoaștem valoarea și lucrăm la propria evoluție.
De
asemenea, putem face față mai ușor criticilor, suntem capabili să facem față
unor eșecuri/ atacuri păstrându-ne siguranța de sine și știind că un eșec de
moment nu este o tragedie.
Suntem
capabili să luăm ceea ce ne folosește din criticile constructive, învățăm din
propriile greșeli și continuăm să înaintăm pe calea noastră, pentru că avem
încredere în noi. (Brene Brown) Traducerea Mihaela Dan
Cultivarea încrederii în sine presupune o constantă
auto-observare și o muncă permanentă cu noi înșine, pentru a face schimbările
necesare, atunci când identificăm credințe/ tipare/ obiceiuri/ alegeri care nu
servesc Binelui nostru.
Presupune, de asemenea, să conștientizăm atunci când
avem tentația de a le face altora pe plac, să observăm când căutăm validare din
exterior și să ne întrebăm de ce avem nevoie să ne valideze altcineva, să ne
confirme altcineva că avem valoare.
Presupune să observăm dacă facem alegeri aliniate cu
valorile/ principiile/ visurile noastre sau acționăm în asemenea mod, încât să
obținem validare din partea celor din jur.
Presupune să reflectăm permanent la aceste întrebări
și să ne dăm răspunsuri sincere. (Brene Brown) Traducerea Mihaela Dan
Cultivarea încrederii în sine presupune să stabilim
limite ferme în relații, să respectăm noi înșine aceste limite și să le cerem
și celorlalți să le respecte.
E firesc să ne placă să primim complimente, să fim
lăudați, dar este necesar să ne reamintim permanent că părerile altora despre
noi nu reprezintă adevărul, nu ne definesc, ci sunt doar niște păreri –
indiferent că sunt pozitive sau negative. Sunt sunt doar niște păreri care se
pot schimba de azi pe mâine, care se bazează pe niște elemente superficiale,
pentru că acei oameni nu ne cunosc în profunzime, ci își fac o opinie pe baza
unor informații mai mult sau mai puțin sumare.
Nu vă consumați pentru părerea unor oameni care nu vă
cunosc sau care vă cunosc foarte puțin; concentrați-vă pe a construi relații
care vă încarcă/ hrănesc energetic, cu oameni care chiar contează, care vă
respectă/ inspiră/ susțin/ provoacă să creșteți, cu oameni care vă prețuiesc
pentru ființa care sunteți, nu pentru statutul vostru social/ financiar/
profesional, pentru aspectul vostru fizic, etc. (Brene Brown) Traducerea
Mihaela Dan
Cultivarea încrederii în sine presupune să ne implicăm
în activități noi, care ne scot din zona de confort, care ne fac să evoluăm
într-un domeniu sau altul, care ne aduc bucurie, indiferent dacă cei din jur
validează rezultatele/ creațiile noastre sau nu.
Pe măsură ce dezvoltăm această încredere în sine,
începem să experimentăm o senzație de libertate, nu mai suntem captivi ai
părerilor celor din jur, ai criticilor/ judecăților de valoare ale altora, nu
mai simțim tot timpul nevoia de a le dovedi altora că avem valoare, nu mai
suntem dependenți de aprecierea/ admirația/ acceptarea lor. Trăim în aliniere
cu esența noastră, cu valorile/ principiile noastre și funcționăm din spațiul
autenticității și păcii interioare. (Brene Brown) Traducerea Mihaela Dan
Stabilirea unor limite sănătoase este văzută, în
general, ca un mod de a ne proteja timpul, energia, spațiul personal, dar în
esență, rolul lor este să ne protejeze starea noastră de bine, echilibrul
nostru emoțional/ mental.
Acest echilibru mental/ emoțional depinde de modul în
care ne gestionăm relațiile, iar limitele sunt modul în care ne protejăm,
astfel încât să nu ajungem să fim sleiți energetic sau afectați emoțional/
mental de comportamentele/ atacurile altora, să nu le permitem să pună în cârca
noastră poveri care sunt ale lor, să nu le permitem să ne tulbure pacea interioară.
Ideea este să ne păstrăm un echilibru interior, o
stare de pace/ armonie interioară, însă atunci când nu stabilim limite în
relații sau limitele noastre sunt fragile, cei din jur pot intra cu bocancii în
spațiul nostru privat când vor, de câte ori vor, ne pot atrage în haosul lor,
ne pot trage în negativismul lor, ne pot face să trăim într-un continuu
roller-coaster, reacționând la comportamentele lor agitate/ lipsite de respect/
abuzive/ toxice. Le permitem să facă din problemele lor, problemele noastre,
deși acestea nu sunt în responsabilitatea noastră.
Dacă nu stabilim limite sănătoase în relații, noi
trăim reacționând la comportamentele/ alegerile/ acțiunile altora, trași în
stânga și în dreapta după cum sunt ei într-o pasă mai bună sau mai proastă,
ocupându-ne mereu de ei și de problemele lor și punându-ne pe noi înșine/
starea noastră de bine pe ultimul loc, incapabili să spunem „Nu”, acceptând un
mod de a funcționa care ne afectează sănătatea fizică/ emoțională/ psihică.
Trăim pe tiparul supraviețuirii, nu se pune problema de a prospera ca ființă.
În timp, asta va duce la epuizare emoțională, anxietate și chiar resentimente
față de cei pe care credem/ spunem că-i iubim. (Brene Brown) Traducerea Mihaela
Dan
Iubirea de sine și respectul față de sine presupune să
stabilim limite ferme în relații, să învățăm să spunem „Nu”, să nu tolerăm
lucruri/ comportamente lipsite de respect/ abuzive/ toxice, să nu mai fim mereu
omul care le rezolvă altora problemele, să nu mai acceptăm să ne fie puse în
spate poveri care nu sunt ale noastre, să nu mai stăm în locuri/ relații/
spații care au o energie negativă, caracterizate de critică permanentă/
ostilitate/ lipsă de respect/ abuz.
Și asta înseamnă să ne asumăm responsabilitatea pentru
starea noastră emoțională.
În loc să reacționăm mereu la ceea ce fac alții care
intră și ies din viața noastră după cum au chef, atunci când stabilim limite
noi decidem cine intră în viața noastră și când, cât de mult permitem cuiva să
se apropie de noi și în cât timp rămâne în preajma noastră. Noi decidem cu cine
ne însoțim și cu cine nu, cui împărtășim lucruri personale și cui nu, ce le
permitem celor cu care ne însoțim și ce nu le permitem.
Această selecție pe care o facem permanent în ceea ce
privește interacțiunile noastre cu ceilalți ne permite să ne protejăm
echilibrul emoțional/ energetic și starea noastră de bine. Așa ne simțim
stăpâni pe spațiul nostru privat și știm că putem spune „Nu” ori de câte ori
simțim că e „Nu”. (Brene Brown) Traducerea Mihaela Dan
Unii dintre noi ne dorim să-i ajutăm pe ceilalți, să
ne manifestăm cu bunătate tot timpul, dar dacă nu stabilim limite în relații,
ajungem la epuizare fizică/ emoțională, ocupându-ne mereu de problemele altora.
Nu avem puterea să spunem „De data asta nu pot să te
ajut” nici măcar atunci când suntem la capătul puterilor, pentru că nu vrem ca
cei apropiați să creadă că nu le suntem alături la nevoie, că nu ne pasă de ei.
Asta poate afecta în timp starea noastră de bine și chiar starea noastră de
sănătate, pentru că ne investim timpul și energia în a revolva problemele
altora, iar pentru nevoile/ problemele noastre nu mai rămâne aproape nimic.
Pe lângă starea de epuizare pe care ajungem să o
resimțim, o să apară și resentimentele și sentimentul că nu sunt apreciate
eforturille noastre ce cei pe care-i ajutăm mereu.
Stabilirea unor limite în relații nu înseamnă că nu ne
mai pasă de ceilalți, că nu le mai vrem binele, ci înseamnă că ne punem pe
primul loc în ordinea priorităților noastre, că avem grijă în primul rând de
starea noastră de sănătate fizică/ emoțională/ mentală, că ne încărcăm
propriile baterii și apoi, din preaplinul nostru, oferim și altora.
În acest fel îi putem ajuta mai bine pe ceilalți, le
putem oferi mai mult decât atunci când suntem epuizați emoțional/ energetic/
fizic. Una este să oferi dintr-un pahar plin și alta este să oferi dintr-un
pahar aproape gol.
În plus, când ne protejăm sănătatea noastră fizică/
emoțională/ psihică suntem mai bine echipați pentru a face față propriilor
încercări. (Brene Brown) Traducerea Mihaela Dan
.jpg)
02.09.2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)