20.De ce unii oameni prefera sa fie singuri?

 

Ultima actualizare in 23.04.2025: texte si poze noi la final

Motto: "Nu poti salva pe nimeni. Poti fi alaturi de altii, sustinandu-i dintr-o stare de echilibru energetic si pace interioara. Poti sa le impartasesti din Cunoasterea ta, sa le impartasesti perspectiva ta asupra unor situatii, dar nu le poti inlatura tu durerea. Nu poti merge pe Calea lor, in locul lor. Nu le poti da raspunsurile potrivite pentru ei. Este necesar ca ei sa-si puna propriile intrebari, sa isi gaseasca propriile raspunsuri, sa-si traiasca propria nesiguranta, sa isi priveasca propriile incertitudini. Este necesar ca ei sa faca propriile greseli, sa isi simta propriile tristeti, sa-si invete propriile lectii. Daca vor cu adevarat sa fie in pace cu ei insisi, este necesar ca ei sa urmeze cu incredere Calea propriei vindecari, care li se dezvaluie pas cu pas. Li se dezvaluie lor, nu altora." Sursa: Jeff Foster

"Pentru ca nu isi gasesc locul in lumea aceasta comuna, a sentimentelor ieftine si a valorilor in lichidare.

Pentru ca oamenii astia, pe care multi ii numesc "Ciudati", sunt profunzi; nu se multumesc cu orice.

Ei traiesc in Lumea Reala a Magiei Spiritului, nu in imaginarul care ni se vinde ca real.

Prieteni au putini, fiindca vibratia lor nu le permite sa fie prietenii oricui.

Casa lor e un adevarat Sanctuar, iar pragul nu i-l poate trece oricine, fiindca nu oricine i-ar putea intelege Magia.

Ei nu sunt oameni comuni si pentru ca nu sunt oameni comuni, nici mediul in care traiesc nu e comun si nici prietenii lor nu pot fi unii comuni...

Nu sunt intelesi de toata lumea, dar nici ca le pasa.

Ei, vorbesc despre Universuri, Vise, Magie, Spirite, Elfi, Zane, Constiinta, Spiritualitate, Elemente si IUBIRE.

Sunt Elevat Empatici, Sensibili, Adevarati, Autentici si nu se integreaza intr-o lume de aparente si falsitate.

Spiritul ii invata cum sa se iubeasca pe ei insisi mai intai si cum sa se simta bine in propria prezenta si cum sa se expansioneze apoi, din Sine, catre ceilalti si sa se imparta cu ei.

Persoanele "ciudate" nu se tem de singuratate: o folosesc pentru A Creste, pentru A Se Privi in Interior, pentru a-si Activa si mai mult Simtirea pe care apoi o transmit, in cercuri, altor persoane, care chiar daca sunt departe le simt aproape, in Afinitatea Frecventelor Vibrationale.

Un om "ciudat", inainte sa se intalneasca pe Sine, are de daramat multa falsitate, in multele corpuri in care traieste.

Dar, cand se intalneste pe Sine ASTA-I MOTIV DE SARBATOARE."

Sursa: Mor Maxi, Traducerea: Ioana Suta, via Iuliana Karla

„Energiile de vibrație înaltă care curg pe Pământ sunt foarte puternice, iar efectul este că unii oameni se simt obosiți sau de-a dreptul epuizați. Asta se întâmplă pentru că noi procesăm aceste energii puternice pe care le asimilăm în corpul fizic și procesăm și energiile de vibrație joasă din corpul nostru care sunt „răscolite” de această Lumină puternică.

Emoții care au fost reprimate, traume nevindecate, credințe/ tipare de vibrație joasă sunt răscolite de Lumina care curge pe Pământ, ies la suprafață și îi copleșesc pe oameni. Și nu e vorba doar de energii de vibrație joasă din această viață, ci și de unele din vieți anterioare care sunt rezolvate/ vindecate acum; ele ies la suprafață, ca să le vedem, să le conștientizăm și să le curățăm/ eliberăm. Acest lucru face ca oamenii să simtă că au de procesat un volum imens de energii/ emoții/ informații, ca niciodată până acum.

Unii oameni se simt ca și cum ar fi întorși cu capul în jos, cineva i-ar ține de picioare și i-ar scutura, iar toate acele emoții/ credințe/ tipare/ comportamente/ obiceiuri care nu le mai sunt benefice cad din „buzunarele” lor.

Lucrurile se pot simți haotic, unii pot experimenta confuzie, iar alții pot simți o eliberare ca urmare a acestei „scuturări” a Vechiului din viața lor.

Și pentru că toate sunt „scuturate” într-un interval scurt de timp, nu mai avem timp să le luăm pe fiecare pe rând, să le procesăm rând pe rând, cum făceam înainte, să analizăm de unde vine un anumit tipar/ o anumită credință, să ne amintim că la vârsta de 5 ani mama sau tata a făcut ….. și atunci noi ne-am simțit răniți/ rușinați/ neglijați/ nedoriți, etc. Nu mai avem timp pentru așa ceva, fiindcă sunt „scuturate” mult prea multe energii de vibrație joasă, avem de procesat mult prea multe informații deodată.

Partea bună a acestui lucru este că scuturăm acum, la grămadă, o mulțime de „gunoaie energetice” pe care le-am cărat după noi ani și vieți la rând și nu mai este nevoie să le luăm „bucată cu bucată”, ca să le procesăm la modul conștient. De aceea simțim o asemenea oboseală/ epuizare.

Noi nu ne dăm seama cât de mult muncim la nivel energetic în această perioadă, ca să curățăm/ eliberăm o asemenea cantitate de energii/ informații vechi.

Procesul energetic prin care trecem acum este un Dar din partea Universului, care ne asistă în această curățare masivă care nu are loc la nivel conștient, dar se întâmplă.

Odihniți-vă, luați-vă timp pentru voi, retrageți-vă periodic măcar pentru câteva minute din agitația vieții de zi cu zi, ca să vă liniștiți, ca să puteți suporta mai ușor schimbările energetice masive care au loc în corpul vostru fizic.” (Kerry K.) Traducerea Mihaela Dan

„Ca urmare a energiilor extrem de puternice care curg pe Pământ și a curățărilor energetice masive prin care trecem toți, suntem împinși să acceptăm anumite adevăruri inconfortabile/ dureroase din viața noastră pe care până acum am refuzat să le vedem/ recunoaștem.

Ni se cere să recunoaștem în ce zone/ aspecte ale vieții noastre ne mințim pe noi înșine, să privim în față toate acele lucruri pe care până acum preferam să le trecem cu vederea/ ignorăm/ negăm. Sunt lucruri care nu ne convin și pe care am preferat să le ignorăm/ negăm, pentru că știam că dacă spunem lucrurilor pe nume vom tulbura apele, vom deranja/ supăra anumite persoane și nu voiam asta, pentru că ne era frică de consecințe. Sunt lucruri care știam că dacă le vom spune la modul onest, ne vor afecta relațiile sau pot duce chiar la ruperea unor relații și de aceea am preferat să „le ascundem sub covor”. Ne-a fost teamă să nu cumva să pierdem anumite persoane/ relații dacă spunem la modul sincer ce simțim/ gândim despre unele lucruri pe care le fac acele persoane, care ne deranjează/ rănesc, așa că am preferat să tăcem.

Unii dintre voi s-au îndrăgostit de potențialul unei persoane și fiindcă nu voiați să o pierdeți, ați refuzat să vedeți toate acele aspecte care nu rezonează deloc cu voi, toate modurile în care ea vă rănește, toate credințele/ tiparele/ comportamentele ei de vibrație joasă, faptul că ea vă tratează într-un mod lipsit de respect/ abuziv, etc - ați preferat să vedeți numai acele lucruri care vă plac la ea.

Ei bine, unii dintre voi vă veți confrunta cu niște situații în care acele credințe/ tipare/ comportamente de vibrație joasă ale persoanei în cauză vor fi atât de evidente, încât nu le veți mai putea nega, nu veți mai putea să vă prefaceți că nu le vedeți.

Și asta va continua și în lunile următoare, pentru că suntem obligați să privim în față toate acele aspecte ale vieții noastre pe care până acum am refuzat să le vedem. Suntem obligați să vedem „gunoiul” din viața noastră, suntem obligați să fim sinceri cu noi înșine și să admitem că unele lucruri/ persoane/ relații/ situații nu-și mai au locul în viața noastră/ nu ne sunt benefice, suntem obligați să facem curățenie, să creăm nu doar un nou tip stabilitate în viața noastră, ci să începem să trăim în integritate, într-un mod care ne onorează, în aliniere cu Universul.

Trecem printr-o perioadă pe care mulți dintre noi o percepem ca fiind haotică, poate copleșitoare și de aceea este necesar să ne ținem de mână unul pe altul, să ne susținem unul pe altul.

Înțelegeți bine: noi călătorim împreună în această perioadă a Ascensiunii. Desigur, Călătoria fiecăruia este unică, însă important este că noi călătorim împreună și înainte de a veni pe Pământ ne-am făcut unii altora o promisiune: să ne ajutăm între noi, să ne aducem unul pe celălalt Acasă. Onorați-vă promisiunea!” (Kerry K.) Traducerea Mihaela Dan

„Niciunul dintre noi nu putem trece prin această viață de unul singur de la început și până la final. Noi toți avem nevoie de relații – de familie, de prietenie, de cuplu, parteneriate profesionale, etc. Dar relații adevărate, nu un simulacru de relație.

Pentru că, spre exemplu, poți vedea în jur oameni care spun că au o relație de cuplu, dar de fapt nu au cu adevărat o relație, nu au o conexiune reală, de la inimă la inimă. Simplul fapt că doi oameni trăiesc împreună nu înseamnă că au o relație în adevăratul sens al cuvântului. Simplul fapt că un om stă/ doarme lângă tine nu înseamnă că el va fi alături de tine atunci când vei avea mai multă nevoie de el.

De multe ori nu suntem sinceri cu noi înșine în privința unor situații, preferăm să ne mințim pe noi înșine ca să păstrăm o „relație” (care de fapt nu este cu adevărat o relație). Ne mințim pe noi înșine pentru că avem traume nevindecate, pentru că ne temem de singurătate, pentru că adevărul (pe care-l știm, adânc în interiorul nostru) este atât de dureros, încât simțim că nu i-am putea face față dacă-l recunoaștem „oficial”. Problema este că minciuna în care trăim în aceste așa-zise „relații” aduce cu sine o toxicitate care ne afectează și care se adaugă toxicității traumelor anterioare nevindecate.

Nu ne putem vindeca traumele interioare până nu suntem dispuși să fim sinceri cu noi înșine, până nu acceptăm adevărurile dureroase din viața noastră.” (Devon Franklin) Traducerea Mihaela Dan

„În această perioadă mulți bărbați trec printr-o perioadă provocatoare, pentru că a venit vremea să întrupeze Divinul Masculin și asta înseamnă să se conecteze mai profund cu energiile lor feminine – intuiția, compasiunea și empatia – dar în același timp, să își asume mai hotărât puterea personală și curajul (aspectele masculine).

Chiar dacă nu împărtășesc cu alții ceea ce experimentează, chiar dacă nu spun la modul public prin ce trec, cu siguranță mulți bărbați sunt provocați acum să se uite bine în oglindă, pentru că energiile actuale îi obligă pe toți oameni să se confrunte cu ei înșiși și să descopere cine sunt și cine nu mai sunt, ce vor și ce nu mai vor pentru viața lor.

Unii sunt dispuși să accepte ceea ce văd în oglindă - chiar dacă nu le convine/ place - și să se ocupe de acele lucruri care nu le plac, să facă schimbări; alții preferă să nu vadă niște lucruri care i-ar face să se simtă inconfortabil și le-ar cere să ia niște decizii tranșante.

Cei din a doua categorie vor trece prin situații dificile, așa cum am trecut și eu, când a trebuit „să fiu lovit direct în față” de Univers de mai multe ori, ca să accept să deschid ochii și să văd ceea ce înainte negam/ ignoram. Eu cred că nu e necesar ca oamenii să ajungă la așa ceva; cred că e de dorit ca ei să accepte să se uite la ei însiși, să vadă ce au de văzut, să facă schimbările necesare și să vindece ce au de vindecat, pentru că energiile actuale sunt extraordinare pentru vindecare.” (Jeff Walsh) Traducerea Mihaela Dan

„Dacă funcționezi într-un tipar al codependenței simți că ai valoare doar dacă ceilalți au nevoie de tine. Faptul că altul are nevoie de tine îți atenuează frica de a fi abandonat. Tu, codependentul, ai nevoie ca alții să aibă nevoie de tine, așa că pentru tine este foarte bine că cei apropiați sunt răniți/ distruși/ în căutarea unui Salvator; cu asta te ocupi tu. Dacă acel om are nevoie de tine știi că ești important pentru el, că nu te va părăsi.

Și dacă funcționezi în tiparul codependenței poți să faci băi cu sare, poți să arzi salvie și să faci câte incantanții vrei; vei rămâne în continuare în vibrații joase, vei rămâne în noroiul energetic specific acestui tipar.

Dacă analizezi tiparul codependenței strict din punctul de vedere al minții nu vei rezolva lucrurile; este necesar să privești lucrurile și din perspectivă energetică. Așa înțelegi că tu ești dispus să preiei în sistemul tău tot gunoiul energetic al altora, numai ca să simți că ești important/ valoros pentru ei. Practic, tu îți obții simțul valorii și stima de sine din faptul că ești groapa de gunoi energetic a altora.

Și apoi te miri că te îmbolnăvești…

Faptul că ajungi să te îmbolnăvești când scopul tău principal este să-i repari/ schimbi/ salvezi/ vindeci pe alții, când preiei poverile altora, este foarte simplu de explicat energetic: tu primești (chiar ceri) gunoiul energetic al tuturor celor pe care vrei să-i repari/ schimbi/ salvezi/ vindeci și acest gunoi îți afectează propriul câmp energetic.” (Robert Ohotto) Traducerea Mihaela Dan

"Femeia Puternica alege barbatul Puternic, iar pana nu il intalneste ea alege singuratatea!

Am tot citit pe ici pe colo cum ca daca o femeie e frumosa si totusi e singura clar are o problema. Foarte amuzanta chestia asta si total neadevarata. Dati-mi voie sa va contrazic pe cei care aveti genul acesta de credinte. O femeie are o „problema” atunci cand este frumoasa si totusi se complace in relatii total nepotrivite pentru ea.

Haideti sa va spun ceva dragii mei. De cele mai multe ori femeile care aleg singuratatea in locul relatiilor sunt Femei Puternice,cu un caracter adevarat, foarte increzatoare in ele si care isi cunosc adevarata valoare si stiu exact ce vor. Cele nesigure pe ele, cele care nu se apreciaza, nu se respecta si nu isi cunosc valoarea adevarata, se implica imediat in relatii doar pentru a nu fi singure, doar pentru a avea si ele pe cineva si cel mai adesea se aleg cu foarte multe suferinte pentru ca se implica in relatii total nepotrivite.

O Femeie Puternica stie exact ce vrea de la viata si de la o relatie, de aceea ea nu accepta orice tip de relatie doar de dragul de a nu fi singura. Ea stie ceea ce merita si de aceea prefera sa fie mai retinuta si sa se implice intr-o relatie abia atunci cand e convinsa ca barbatul respectiv chiar merita atentia si prezenta ei in viata lui.

O femeie Puternica nu face si nu accepta compromisuri doar pentru a avea si ea o relatie. Ea vrea ca atunci cand are o relatie, sa simta ca barbatul din viata ei o apreciaza cu adevarat, ca o respecta si o trateaza exact asa cum merita,cu multa atentie si mult respect.

O Femeie Puternica se implica intr-o relatie doar atunci cand simte ca barbatul respectiv chiar merita atentia ei. Ea alege intotdeauna barbati foarte inteligenti si cu un caracter adevarat.

Femeia Puternica nu este niciodata interesata de partea financiara a potentialului iubit, pentru ca femeia puternica este total independenta si stie sa-si ofere singura tot ceea ce are ea nevoie. De aceea, ea isi alege ca si parteneri de viata doar barbati inteligenti, cu caracter frumos, total lipsiti de prejudecati,cu o minte foarte deschisa si foarte respectuosi.

Ea tot ce cauta la un barbat e iubire sincera si foarte mult respect.

Femeia Puternica prefera sa nu se implice intr-o relatie daca simte ca un barbat nu-i poate oferi ceea ce ea asteapta. De aceea prefera singuratatea, iar singuratatea nu o sperie absolut deloc,deoarece ea se place pe ea insasi si stie sa se simta fericita si singura.

Femeia Puternica nu ramane niciodata intr-o relatie nepotrivita!!!

Deoarece isi cunoaste foarte bine valoarea, ea nu accepta nici un fel de compromis si atunci cand se simte nerespectata si neapreciata la adevarata ei valoare, prefera sa plece din relatie. Ea stie cand sa lupte dar si cand sa renunte. Ea stie ca barbatul potrivit pentru ea e acela langa care simte liniste, intelegere, respect si apreciere. Ea stie ca barbatul potrivit pentru ea e doar acela cu care simte ca evolueaza. Din aceasta cauza, ea intotdeauna renunta la barbatul nepotrivit.

Femeii puternice nu-i plac certurile si reprosurile si de aceea nu le accepta nici in relatia ei.

Femeia puternica este foarte ambitioasa, visatoare, vrea sa construiasca ceva in viata si sa lase ceva frumos in urma ei. Din aceasta cauza, ea nu accepta alaturi de ea un barbat care o tine pe loc sau chiar o trage in jos.

Femeia Puternica alege barbatul Puternic, iar pana nu il intalneste ea alege singuratatea!"

Sursa: Psihoterapeut Heiberger Luana

"Dacă energia mea nu te trezește, nu sunt pentru tine,

Dacă spiritul meu nu te inspiră, nu forța conexiunea, Dacă mintea mea nu te face să gândești mai profund, nu are sens să mă ai în mintea ta.

Dacă pasiunea mea nu te mișcă, atunci va fi mai bine să schimbi direcția, dacă prezența mea nu te ajută să evoluezi, cu siguranță absența mea o va face.

Dacă dragostea mea nu îți deschide inima, cu siguranță, o altă iubire o va face, du-te și găsește ceea ce face ființa ta să vibreze, nu te opri nici măcar să privești înapoi.

Unul dintre cele mai mari acte de iubire, este să nu renunți, vibrația nu minte. Ai încredere în procesul tău de trezire."

Sursa: Maria Q Traducerea: Ionescu Valentina

 

"FEMEILE LIBERE SI SĀLBATICE....

Femeile libere și sălbatice sunt de temut de societate, cum sunt furtunile care se termină într-un uragan puternic și devasteaza totul.

Ele indeparteaza conștiinta minților închise, colapseaza structurile create din credințe false și destabilizează sistemele de gânduri inutile.

Femeile libere și sălbatice sunt de temut ,deoarece, atunci când își exprimă adevărul, ele provoacă dureri în oamenii cu inima închisă.

Femeile libere și sălbatice sunt de temut cu intuiția lor, din moment ce nu le scapă nimic, știu să citească în ochii celor pe care ii privesc, sa inteleaga viețile trecute, știu viitorul și mai presus de toate sunt înțelepte.

Femeile libere și sălbatice sunt de temut cu sensibilitatea lor, ajungând la cele mai întunecate straturi pe care sufletul le ascunde, oferindu-le vizibilitate.

Femeile libere și sălbatice sperie, deoarece, chiar dacă încearcă să-și curețe sufletul, vor zbura si vor fi inaintea ta cu un pas mereu.

Femeile libere și sălbatice nu se tem de singuratate, pentru că au fost respinse de atâtea ori incat au invatat sa iubeasca mai mult decta orice libertatea.

Femeile libere si sălbatice se respectă mereu. Nu se căsătoresc pentru bani sau pentru securitate. Nu vor fi seduse de minciună, farmec sau aspect uimitor, și niciodată nu va folosii sexul pentru a merge înainte sau de a câștiga afecțiunea unui bărbat. Nu pot fii cumpărate sau controlate și nu va caută o figură de tată. Corpul lor este al lor, și numai al lor.

Femeile libere si salbatice prețuiesc înțelepciunea antică față de educația formală. Nu se abonează la nici o religie, doctrină sau dogmă. Nu au nevoie de un predicator, de profesor sau de un guru care să-i spună dreptul ei prin a greși si a indrepta lucrurile. Ele își urmează intuiția și posedă o busolă morală înnăscută care le îndrumă la fiecare pas pe drum.

Femeile libere și sălbatice curg mereu ca Apa, se conectează cu Mama Pământ și ascultă mesajul ei, umblă desculta ca Aerul, se strecoara ca Lumina si stie sa fie ca Focul sa aprinda pasiuni.

Femeile libere și sălbatice poarta ingerii pe umerii lor , comunică cu ei, așa că au încredere în fiecare pas pe care îl fac in deplina constiinta divina.

Femeile libere și sălbatice sunt frumoase prin natura lor, precum cascadele râurilor, munților și pajiștilor verzi.

Femei libere și sălbatice Iubesc cu intensitate si o profunzime greu de descris.

Ele sunt iubire infinită..." Sursa: Bianka Luz

„O mulțime de oameni ies dintr-o relație și se grăbesc să intre în alta, fără să se întrebe dacă sunt cu adevărat pregătiți pentru o nouă relație. Unii merg pe principiul „cui pe cui se scoate” și speră ca noul partener o să-i facă să uite durerea provocată de relația anterioară, alții nu suportă să stea singuri, alte persoane își extrag valoarea din faptul că au o relație, alții nu se pot descurca financiar de unii singuri și există o mulțime de alte motive pentru care atât de mulți oameni trec rapid dintr-o relație în alta.

O atitudine sănătoasă este ca la finalul unei relații să-ți iei timp în solitudine, ca să procesezi ce s-a întâmplat în relația recent încheiată, ce greșeli ai făcut tu, ce lecții ai de învățat din acea relație, ce nu-ți mai dorești în materie de relații de cuplu, ce îți dorești de la viitoarea relație de cuplu.

Cei mai mulți dintre oamenii care au răni nevindecate trec foarte repede de la o relație la alta, fără să proceseze ce s-a întâmplat, mai ales când au avut parte de niște experiențe traumatizante în relația recent încheiată. Acești oameni iau cu ei rușinea/ furia/ durerea/ trauma din relația anterioară, dar nu iau și înțelepciunea aferentă.

Dacă nu vei identifica și nu vei învăța lecțiile din fosta ta relație vei face aceleași greșeli, vei fi rănit/ă din nou și vei ajunge în același gen de situații ca în trecut.

Și încă ceva: dacă după o relație care s-a încheiat ați luat decizia să nu mai intrați într-o altă relație, nu permiteți celor din jur să vă convingă că e ceva în neregulă cu voi, să vă facă să vă simțiți rău pentru că preferați să rămâneți singuri.

Mai ales femeile sunt supuse unor presiuni din partea familiei/ prietenilor/ societății, ca după ce ies dintr-o relație să își găsească un alt partener.

Nu este nimic în neregulă cu tine dacă preferi să fii singură, dacă nu te interesează să intri într-o altă relație de cuplu.” (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

„Vă sugerez astăzi câteva întrebări pe care să vi le puneți înainte de a vă gândi la a intra într-o nouă relație:

1.Sunt suficient de matur ca să știu ce gen de persoană mi se potrivește cu adevărat?

Și prin „matur” nu mă refer la vârsta biologică.

Unii dintre voi reușiți să intrați în relații cu oamenii pe care vi-i doriți ca parteneri, dar de fiecare dată se dovedește după un timp că aceștia nu erau partenerii potriviți pentru voi, că relația vă face să suferiți.

Voi vă faceți alegerile relaționale pe baza unor criterii superficiale, precum aspectul fizic și atracția sexuală și de fiecare dată se dovedește că n-a fost o idee bună să intrați în relație cu acei oameni. Relațiile voastre sunt ca un scenariu care se repetă la nesfârșit, cu altă persoană în rolul partenerului vostru.

Ca să poți să-ți dai seama cine ți se potrivește cu adevărat este necesar să te cunoști mai bine, să-ți identifici valorile/ principiile, să stabilești niște standarde și niște limite în relații și apoi poți să vezi cine are aceleași valori/ principii ca tine, cine se ridică la înălțimea standardelor tale, cine poate aduce plus valoare în viața ta, cine merge în aceeași direcție cu tine și cine nu.

Ca să înțelegeți la ce mă refer: dacă ar fi după ce vreau eu, aș mânca cartofi prăjiți, multă carne, hamburgeri, mult sos, mult ketchup, multă maioneză și aș bea o anumită băutură acidulată. Înțelegeți ideea.

Nu mi s-a întâmplat niciodată să simt că mi-e poftă de o salată sau de o mâncare din legume. Dar fiindcă sunt conștient ce îmi face bine și ce nu, am o dietă sănătoasă, mănânc salată, mănânc diverse preparate din legume, mănânc mai rar carne și cartofi prăjiți și beau apă.

Așa e și cu relațiile de cuplu: poate că poftele cărnii ne fac să vrem să fim cu o anumită persoană, dar dacă ne folosim discernământul și știm ce este benefic pentru noi și ce nu, vom face o altă alegere.

Este necesar ca după ce se încheie o relație, să reflectăm la ceea ce s-a întâmplat, să înțelegem ce ne este benefic și ce nu, să tragem niște concluzii și să ne învățăm lecția/ lecțiile din acea relație, ca să nu mai facem aceleași greșeli.

Dacă nu știi ce vrei, dacă nu te-ai lămurit ce e benefic pentru tine și ce nu este benefic, apelează la consiliere psihologică, ca să-ți clarifici niște lucruri înainte de a intra într-o nouă relație. Așa nu mai riscați să faceți alegeri relaționale pe baza aspectului fizic și a atracției sexuale, pe baza unui ambalaj frumos care ulterior se dovedește a acoperi niște lucruri foarte urâte.

Nu faceți alegeri doar pe baza formei, verificați fondul.” (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

„Vă sugerez astăzi câteva întrebări pe care să vi le puneți înainte de a vă gândi la a intra într-o nouă relație:

2.Sunt dispus să fac o prioritate din binele celuilalt și din binele cuplului sau vreau să funcționez în continuare având ca prioritate doar binele meu personal?

Sunt dispus să accept faptul că fiecare dintre parteneri are rolul și responsabilitățile sale în cadrul unui cuplu și să nu mă lupt cu celălalt pentru a fi singurul care ia decizii?

O relație sănătoasă nu este despre lupta pentru putere, nu este despre a face fiecare ce vrea, fără să-l intereseze efectele pe care le au acțiunile sale asupra partenerului și asupra relației.

O relație sănătoasă este despre doi oameni care sunt o echipă bine sudată, în care cei doi se susțin/ completează reciproc pentru a realiza ceea ce și-au propus.

O relație sănătoasă este despre respect reciproc, încredere reciprocă, despre a permite bărbatului să fie capul familiei și despre a înțelege, ca bărbat, că deciziile se iau după ce te-ai consultat cu partenera ta, respectându-i punctul de vedere.

O relație sănătoasă funcționează pe principiul ying-yang – când tu, ca bărbat, te pricepi la mai bine la anumite lucruri, ea te ascultă și te urmează; când ea se pricepe mai bine la alte lucruri, tu o asculți și o urmezi. Acesta este modul în care funcționează doi oameni care își cunosc valoarea și care nu au o problemă să-i permită celuilalt să preia conducerea atunci când sunt chestiuni la care partenerul se pricepe mai bine, fiindcă accentul se pune pe binele „echipei”, nu orgoliile sau nesiguranțele personale.

Dacă tu, ca femeie, nu ești dispusă să permiți unui bărbat să preia conducerea în relația voastră, nu ești pregătită pentru o relație.

Dacă tu, ca bărbat, nu ești dispus să permiți partenerei tale să preia conducerea, ba chiar să o inviți să preia conducerea, când e vorba de chestiuni la care ea se pricepe mai bine ca tine, nu ești pregătit pentru o relație. Mai aveți de lucru cu voi.” (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

„Vă sugerez astăzi câteva întrebări pe care să vi le puneți înainte de a vă gândi la a intra într-o nouă relație:

3.Mi-am vindecat mare parte din traumele interioare, astfel încât să pot avea din nou încredere într-un bărbat?

Dacă tu nu ai încredere în bărbați, poți să întâlnești cel mai integru bărbat de pe pământ și să intri în relație cu el; acea relație n-o să funcționeze.

Dacă ești încă traumatizată după modul în care te-au tratat alți bărbați cu care ai avut relații în trecut, nu vei fi capabilă să ai o relație funcțională cu un alt bărbat. În acest caz ar fi spre binele tău să nu intri într-o relație, ci să rămâi singură și să lucrezi cu tine însuți, să faci terapie, te ocupi de propria vindecare.

Dacă tu ești de părere că „toți bărbații sunt niște…..”, nu ești pregătită să ai o relație, ai niște traume.

„Toți bărbații sunt niște…..” este limbajul traumei nevindecate.

A intra într-o relație de cuplu prezintă întotdeauna un risc și de aceea este de dorit să fii foarte atent în ce te bagi, să nu te arunci cu capul înainte, pe baza unor informații superficiale.

Decizia de a intra într-o relație de cuplu este, din acest punct de vedere, similar deciziei de a investi banii: există un risc și este de dorit să te informezi bine înainte de a face acest lucru.

Unii oameni investesc tot ce au în diverse acțiuni și când prețul acestora se prăbușește, se sinucid, fiindcă au pierdut tot.

Unii oameni „investesc” la modul nesăbuit într-o relație, ei își leagă identitatea/ valoarea/ sensul vieții de acea persoană/ relație și când relația se încheie, sunt distruși.

Dacă voi vă extrageți valoarea/ identitatea/ sensul vieții din relația cu o anumită persoană, nu sunteți pregătiți să intrați într-o relație.

Dacă voi simțiți ceva de genul „Nu pot trăi fără el/ ea” ceva este în neregulă cu voi și lucrurile n-o să meargă bine nici cu acel el/ea și nici cu un altul/ o alta.

Atitudinea potrivită este „Eu îmi cunosc valoarea și am valoare indiferent că sunt sau nu într-o relație de cuplu. Știu că a intra într-o relație comportă un risc, că lucrurile pot să meargă altfel decât mi-aș dori eu, că oamenii se schimbă. Voi face tot ce depinde de mine pentru ca această relație să meargă, dar dacă nu va merge, o să-i pun punct și chiar dacă o să doară, sunt perfect capabil/ă să mă repun pe picioare și să-mi văd de viața mea”. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

„Vă sugerez astăzi câteva întrebări pe care să vi le puneți înainte de a vă gândi la a intra într-o nouă relație:

4.Sunt capabil să-l AUD pe celălalt?

Știți de ce eșuează cele mai multe relați? Pentru că oameni nu sunt capabili să-l AUDĂ pe celălalt, pentru că partenerii nu se simt AUZIȚI.

Poate că tu îl iubești pe partenerul tău și el te iubește pe tine (așa cum înțelegeți voi „iubirea”), dar dacă nu vă AUZIȚI unul pe celălalt, dacă nu reușiți să înțelegeți ce spune celălalt, să citiți printre cuvinte, să decodificați cuvintele, dar și tăcerile sale, relația se va rupe. O să ajungeți la divorț, acuzându-vă unul pe celălalt - doi oameni care se iubesc, dar care n-au știut să se AUDĂ unul pe celălalt.

Dacă tu nu ești atent la ceea ce spun, dacă nu ești capabil să pătrunzi dincolo de suprafață, nu o să-ți dai seama că m-am schimbat, nu o să-ți dai seama că îmi doresc alte lucruri, că am alte priorități și mă vei trata ca și cum aș fi în continuare vechea mea Versiune. Iar eu nu mă voi simți AUZIT, înțeles.

De aceea este important ca tu să te asiguri că ești capabil/ă să-l AUZI pe celălalt, înainte de a lua decizia de a intra într-o nouă relație.

De ce anume este nevoie, pentru a fi capabil să-l AUZI pe celălalt?

De empatie, de răbdare, de înțelegere și de a renunța la nevoia de a avea dreptate.

Unii dintre voi nu sunteți capabili să AUZIȚI ce spune partenerul vostru, fiindcă voi nu ascultați cu dorința de a-i înțelege punctul de vedere, ci cu intenția de a vă pregăti răspunsul, ca să-i dovediți că voi aveți dreptate și el greșește. Unii dintre voi simțiți nevoia să-i corectați pe toți, să-i puneți la punct pe toți, să le spuneți/ dovediți celor din jur că se înșeală și voi aveți dreptate și de aceea partenerul vostru este frustrat, pentru că nu se simte AUZIT, ci se simte mereu corectat/ contrazis.

Când ești cu adevărat matur nu mai simți nevoia să mereu ai dreptate, nu mai simți nevoia să-l corectezi mereu pe celălalt, sugerând astfel că el greșește și tu știi mai bine care e adevărul, nu te mai interesează să arăți că tu știi mai bine decât celălalt cum stă treaba/ cum „trebuie” făcute lucrurile; nu vei asculta exclusiv din spațiul minții/ egoului, ci vei asculta cu inima, îi vei accepta opinia interlocutorului și-l vei face pe acel om să se simtă AUZIT.

Nu are nicio importanță că îi înțelegi sau nu la nivel rațional/ logic poziția; tot ce este necesar este să accepți că are o altă părere decât tine și să-i respecți dreptul de a avea o altă opinie.

Sunt o mulțime de lucruri pe care nu le înțeleg, când e vorba de ceea ce simte soția mea în unele situații, dar accept faptul că ea simte acele lucruri și respect ceea ce simte. Nu încerc să înțeleg de ce simte așa și nu în alt mod, fiindcă știu că ar fi zadarnic; eu sunt bărbat și ea este femeie, suntem diferiți și fiecare dintre noi are dreptul să simtă ceea ce simte și să fie respectat ceea ce simte.

Nici ea nu înțelege tot ceea ce simt eu, ca bărbat, dar respectă ceea ce simt, are încredere în mine și îmi respectă alegerile, în situațiile respective.

Și încă un lucru: dacă eu trec printr-o situație/ stare mai complicată și sunt anumite lucruri pe care vreau să ți le împărtășesc, este necesar ca tu, partenera mea, să înțelegi că este ceva important pentru mine și să mă asculți fără să mă întrerupi, fără să încerci să schimbi subiectul, fără să-mi povestești ceva lipsit de importanță.

Este important ca într-o relație să înțelegi când este momentul să taci și să asculți, cand partenerul tău are nevoie să fii atent la ceea ce-ți spune și să nu-l întrerupi.” (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

„Vă sugerez astăzi câteva întrebări pe care să vi le puneți înainte de a vă gândi la a intra într-o nouă relație:

5.Întreabă-te dacă ești dispus să fii flexibil, să te schimbi, pentru a face ca relația să funcționeze armonios.

Nu mă refer la a te schimba în sensul de a te transforma în cine nu ești cu adevărat, doar pentru a-i face pe plac partenerului. Nu mă refer la a nu mai fi autentic, la a renunța la valorile/ principiile tale, la a-ți coborî standardele, ci mă refer la ajustări care sunt necesare pentru a te armoniza cu partenerul tău în cadrul cuplului.

De asemenea, mă refer la schimbări determinate de faptul că evoluezi alături de partenerul tău.

Atunci când intri într-o relație de cuplu cu un om este posibil ca datorită faptului că acel om aduce plus valoare în viața ta, să crești și să te schimbi. Este posibil ca datorită faptului că acel om te susține în a-ți împlini visurile să fie nevoie să te schimbi, să urci la un alt nivel.

Este posibil ca datorită faptului că acel om îți arată niște vulnerabilități de care anterior nu erai conștient, să te schimbi, să rezolvi acele lucruri.

Dacă tu mergi pe principiul „Nu mă schimb pentru nimeni!”, nu ești pregătit pentru o relație.

Înțelegeți un lucru: dacă intri într-o relație de cuplu, poți să fii singur că acel om va sesiza la tine niște puncte slabe de care este necesar să te ocupi, pentru binele „echipei”. Sunt niște lucruri pe care le făceai când erai singur, deși știai că nu sunt cea mai bună idee, dar pe care nu le mai poți face când ești într-o relație, pentru că îl afectează și pe celălalt. Partenerul tău îți va atrage atenția asupra acelor lucruri, pentru că ele reprezintă o vulnerabilitate pentru relația voastră.

Desigur, și tu vei sesiza anumite lucruri la partenerul tău și îi vei atrage atenția asupra lor, spre binele relației.

Oamenii care te iubesc cu adevărat își doresc ca tu să devii cea mai Bună Versiune a ta, te vor impulsiona să evoluezi și îți vor atrage atenția cu - iubire și cu respect - asupra aspectelor la care mai ai de lucrat.

Dacă tu nu ești dispus să recunoști că unele lucruri trebuie schimbate la tine și nu ești dispus să te schimbi, nu ești pregătit pentru o relație.” (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

„Vă sugerez astăzi câteva întrebări pe care să vi le puneți înainte de a vă gândi la a intra într-o nouă relație:

6.Îmi folosesc discernământul, am suficient de multe informații cu privire la această persoană ca să iau o decizie în privința unei relații sau mă las condus/ă de hormoni?

O mulțime de oameni intră în relații în baza unor elemente superficiale: aspectul fizic, atracția sexuală, „fiorii” de început ai unei interacțiuni romantice.

Aspectul fizic contează, asta este clar, nu vă îndemn să vă alegeți un partener care nu vă atrage sexual; vă îndemn să nu faceți din atracția sexuală și aspectul fizic principalele criterii după care vă alegeți partenerii.

Aspectul fizic nu va rămâne același peste 5, 10 sau 20 de ani. Mai mult, dacă partenerul vostru este iresponsabil, dacă vă minte, dacă vă înșeală, dacă nu-i place munca, dacă nu puteți să vă bazați pe el atunci când aveți mai mare nevoie, faptul că arată bine nu înseamnă mare lucru. Dacă nu este capabil să susțină o discuție inteligentă, ce o să faceți în tot acel timp în care nu faceți sex?

Dacă baza relației voastre a fost aspectul fizic, atunci nu veți avea mare lucru în comun peste câțiva ani.

Atunci când veți trece printr-un moment de criză - și garantat veți trece, pentru că toți trecem prin așa ceva în viață -, n-o să vă ajute cu nimic faptul că partenerul vostru arată bine și că sexul cu el e foarte bun.

De aceea este important să vă asigurați că nu luați decizia de a intra într-o relație fiind în acea fază de început în care sunteți orbiți de furtuna hormonală din voi și în care nu sunteți capabili să vedeți stegulețele roșii.

Este important să vă asigurați că nu luați decizia de a intra într-o relație fiind în acea fază de început în care și voi, și potențialii parteneri vă prezentați în varianta voastră cea mai bună posibil, pentru a-l cuceri pe celălalt, în care nu vă vedeți unul pe altul așa cum sunteți cu adevărat.” (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

„Vă sugerez astăzi câteva întrebări pe care să vi le puneți înainte de a vă gândi la a intra într-o nouă relație:

7.Sunt eu femeia/ bărbatul potrivit pentru partenerul/ partenera pe care mi-o doresc?

Unii oameni vor un partener care să fie la nivelul 10, pe o scară de la 1 la 10, dar ei sunt la nivelul 6. Când spui că vrei un anumit tip de persoană ca partener, uită-te bine la tine însuți și verifică: ești tu genul de om de care ar fi interesată persoana la care aspiri?

Este necesar să vă întrebați: „Sunt eu partenerul pe care și l-ar dori persoana la care aspir eu?”. Dacă nu sunteți realiști cu privire la nivelul la care sunteți voi, veți tânji la un partener pe care nu-l veți avea niciodată, fiindcă de fapt cei care corespund criteriilor voastre nu sunt interesați de cineva ca voi.

Este nerealist să vă doriți ca partener un care care se afla la un nivel mult mai înalt decât cel la care vă aflați. Știu că doare, dar ăsta este adevărul. Ideea este ca standardele la care vreți să se ridice viitorul vostru partener sunt standardele la care este necesar să vă ridicați și voi, ca să fiți compatibili cu acel om. O persoană care este la nivelul 10 nu va fi atras de un partener care este la nivelul 6.

Vrei o parteneră care să aibă o situație financiară foarte bună? Care este situația ta financiară? Trăiești cu salariul minim pe economie, abia reușești să-ți plătești facturile de la o zi la alta?

Vrei un partener care să aibă un corp atletic, care să aibă un fizic de invidiat, care să fie într-o formă fizică foarte bună? În ce formă fizică ești tu? De câte ori ai făcut mișcare în ultimul an? Este sportul una dintre prioritățile tale sau treci din dietă în dietă fără vreun rezultat concret?

Desigur, nu vă spun să vă mulțumiți cu puțin. Vă spun că dacă v-ați dat seama că, de fapt, partenerul pe care vi-l doriți este mult peste nivelul vostru, să luați o pauză de la relații, să vă luați timp pentru a lucra cu voi înșivă, pentru a evolua și pentru a ajunge o Versiune a voastră care este compatibilă cu acel tip de partener.” (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

“Nu te merită cine, cu indiferența lui, te face să te simți invizibil și absent.

Ci meriți pe acel cineva care , cu atenția lui, te face să te simți important și prezent.

Nu te merită cine te iluzionează cu ceea ce spune și apoi te dezamăgește de ceea ce face.

Ci meriți pe acel cineva, ce vorbește mai puțin și face mai mult...

.Nu te merită cine îți caută compania doar când are nevoie de tine.

Ci meriți pe acel cineva care care îți este alături când ai nevoie de susținere...

Nu te merită cine te face să plângi.

Ci pe acel cineva care te face să zâmbești și să uiți...

Nu te merita cine ți-a promis iubirea și apoi, în timp, te abandoneză.

Ci meriți pe acel cineva care, fără a aștepta lnimic, luptă, visează și trăiește pentru tine....

Nu te mulțumii cu jumătăți de măsură.

Ci caută să te valorizezi și să primești în viața ta tot ceea ce meriți pentru că ești valoros!!!”

Sursa: Bianka Luz

"Învață-ți fiicele, că întoarcerea acasă după o căsătorie eșuată este mai bună decât întoarcerea într-un sicriu.

Învăța-ți fiicele că iubirile că despărțirile nu sunt eșecuri. A pune capăt unei relații înseamnă a începe o viață nouă. Că părăsirea unui cerc vicios este o victorie pentru inimă. Că tăierea unei legături emoționale toxice este un act de iubire de sine.

Lăsați-vă fiicele, surorile, mamele, mătușile, nepoatele și toți prietenii să știe că au o viață înainte. Că strălucirea din sufletul lor nu poate fi oprită de nimeni. Că nimic nu se pierde atunci când demnitatea este ceea ce se apără. Că frumusețea de a privi în sus este de a observa lucrurile valoroase pe care nu le puteam vedea. Că numai atunci când ne mișcăm putem auzi zgomotul lanțurilor.

Spune-le că vor avea întotdeauna sprijinul tău necondiționat. Că indiferent de loc, dată sau conflict vor avea ușile casei deschise. Spune-le că pot veni în brațele voastre de câte ori este nevoie. Această distanță nu este o problemă când iubirea este ceea ce vă unește. Că toată viața vei fi acolo, să nu judeci sau să învinovățești, decât să înțelegi, ascultănd, sfătuind și iubind.

Spune-le să se întoarcă acasă ca războinice, curajoase demne, de neînfrânt și puternice. Că o femeie care încearcă să-și recâștige încrederea, forța sau stima de sine este o persoană care merită mii de aplauze și este o inspirație pentru cineva care urmează să ia decizia de a-și asuma mintea, corpul și viața.

Spune-le despre importanța iubirii de sine, că pacea interioară nu este negociabilă, că principiile și idealurile nu sunt de vânzare. Că este interzis să închizi ochii la primele semne de violență. Că nu ar trebui să-i permită niciodată nimănui să i se taie visele, că aripile ei valorează mult mai mult decât un statut sau un cec de bani.

Spune-le femeilor pe care le iubești că au propria lor voce, că pot decide singure, că au un nume și un prenume, că au o familie mare care nu le va întoarce niciodată spatele, că au o casă și un cămin.

Învață-le că primul lucru este iubirea de sine." Sursa: Hector Berumen

„Vreau să vorbim astăzi despre motivele pentru care unele femei ajung în „legături” (care nu sunt relații asumate oficial de bărbații respectivi) sau relații disfuncționale/ toxice cu bărbații nepotriviți.

Eu discut foarte des cu femei care îmi cer sfatul cu privire la situația în care se află și unele dintre ele sunt de ani de zile - uneori de 10 ani sau 15 ani și au și mai mulți copii – într-o legătură cu statut incert cu un bărbat care nu vrea să-și asume o relație oficială cu ele.

Este foarte important să nu cazi în „capcanele relaționale”. O capcană relațională este o legătură/ relație care nu este una sănătoasă, care nu este în aliniere cu Dumnezeu, care este inconfortabilă, care leagă doi oameni care de fapt nu-și au locul unul lângă altul.

De ce ajung femeile să intre în astfel de legături sexuale/ relații nesănătoase?

În opinia mea, unul dintre motive este acela că multe femei sunt atrase de bărbați care nu și-au vindecat traumele interioare, nu sunt atrase de bărbați sănătoși la nivel emoțional/ psihologic, echilibrați, li se par „plictisitori".

Am discutat cu o mulțime de femei care mi-au spus că au fost curtate de bărbați serioși, responsabili, muncitori, care în opinia mea ar fi putut fi niște soți foarte buni pentru ele, dar că nu sunt atrase de acei bărbați: „Nu e genul meu!”.

Când aud că îmi spun astfel de lucruri știu imediat că am de-a face cu niște femei care iau decizii cruciale pentru viitorul lor și al copiilor lor în baza poftelor cărnii. Nu-și folosesc discernământul, nu-și folosesc intuiția, nu-și folosesc creierul, ci permit poftelor sexuale să le conducă. Fac aceleași alegeri iar și iar, obțin aceleași rezultate distructive iar și iar și nu învață nimic din ce li se întâmplă, doar se plâng: „Nu am noroc în viață!”, „Nu știu cum atrag eu numai genul ăsta de bărbați!”. Păi ăsta e „genul tău”!” (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

„Unul dintre motivele pentru care femeile ajung în legături/ relații cu bărbații nepotriviți este acela că ele cred că nu-și pot permite să fie selective în alegerea partenerului, fiindcă „au o vârstă” și „nu vor să rămână singure”, așa că se mulțumesc cu ce se nimerește.

Femeile au fost programate să creadă că nu au valoare dacă nu au un bărbat/ o relație, că nu-și pot găsi fericirea/ împlinirea decât dacă au un bărbat care să le completeze/ împlinească; ele sunt supuse la presiuni din partea familiei/ societății dacă nu s-au căsătorit până la o anumită vârstă, li se spune că „sunt prea pretențioase” dacă refuză un bărbat sau mai mulți și ca atare, ele își coboară standardele și se mulțumesc cu un bărbat despre care știu foarte clar că nu e ce-și doresc. Acceptă o variantă care știu că este mediocră și speră că lucrurile se vor aranja pe parcurs.

Toată această programare la care au fost supuse le face pe cele mai multe dintre femei să se căsătorească înainte de 30 de ani, în loc să-și ia timp să se cunoască pe sine, să-și vindece traumele, să evolueze, păstrând convingerea că la momentul potrivit Dumnezeu le va scoate în cale bărbatul potrivit.

O mulțime de femei se grăbesc să se mărite pentru că cei din jur le tot spun lucruri de genul „Trece timpul și tu nu ți-ai găsit un rost”, „Nu mai ești tânără, crezi că-ți mai poți permite să faci mofturi când e vorba de bărbați?”, „Când intri și tu în rândul lumii, că nu mai e mult și n-o să mai poți face copii?”.

Cele mai multe femei nu știu că înainte de relația cu un bărbat este necesar să-și pună la punct relația cu Dumnezeu, apoi să se ocupe de relația cu ele însele și abia apoi vine relația de cuplu.

Cele mai multe femei nu și-au vindecat ele însele traumele interioare, nu au idee ce înseamnă să fii sănătoasă la nivel emoțional/ psihologic, deci cu atât mai puțin pot să-și dea seama că bărbații cu care intră în relație nu sunt sănătoși la nivel emoțional/ psihologic și că relația lor nu are cum să fie una sănătoasă/ armonioasă, ci va fi inevitabil una disfuncțională sau chiar toxică.

Cele mai multe femei nu conștientizează că atât timp cât nu faci o prioritate din a deveni cea mai Bună Versiune a ta, nu ai nicio șansă să atragi un bărbat evoluat, împreună cu care să construiești o relație sănătoasă.

Nu poți să sari niște etape și să treci direct la a-ți găsi un bărbat, sperând că restul se va rezolva de la sine, pe parcurs.

Cele mai multe femei nu conștientizează că Dumnezeu nu ne-a creat ca să ne mulțumim cu puțin, ca să ne scăldăm în mediocritate și că poți avea o viață minunată doar tu cu Dumnezeu, trăind în aliniere cu El, până când, la momentul potrivit, Dumnezeu îți va scoate în cale partenerul potrivit. Ele nu au răbdare să aștepte „momentul potrivit”.

Cele mai multe femei nu conștientizează că a intra într-o relație cu partenerul nepotrivit înseamnă a te condamna singură la suferință.

Și sunt o mulțime de femei care au 30 sau 40 de ani care cred că trebuie să se mulțumească în domeniul relațional cu primul bărbat care se arată interesat de ele, fiindcă în lipsa unui bărbat/ a unei relații simt că nu au o identitate.

Dacă tu încă nu știi cine ești ca ființă de sine stătottare și ai nevoie de un bărbat ca să-ți dea o identitate, îți spun că nu ești pregătită să intri într-o relație de cuplu și dacă totuși, faci asta, o să suferi în acea relație.” (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

„Unul dintre motivele pentru care femeile intră în relații cu bărbații nepotriviți este acela că ele cred că îi pot schimba pe acei bărbați, odată ce devin un cuplu.

Nici nu vreau să mă gândesc de câte ori am auzit asta de la femeile care vin la consiliere…

„Știu că este……../ face……… , dar o să-l schimb după ce ne căsătorim!”. Oh, Doamne…

Nu poți schimba pe nimeni în afară de tine. Acel om trebuie să aleagă el să se schimbe și să facă ceea ce este necesar în acest sens.

Dacă vezi că se comportă într-un mod lipsit de respect la adresa ta, că este un afemeiat, că este un alcoolic, că este violent, că este iresponsabil, cum poți tu să crezi că o să-l schimbi după ce intrați într-o relație/ vă căsătoriți?!

Și dacă ai făcut totuși greșeala de a intra într-o relație/ te căsători cu el, de ce ai stat 10 sau 20 de ani lângă el, sperând în continuare că o să-l schimbi, deși ți-a dat nenumărate dovezi că nu s-a schimbat?

Singura care se schimbă într-o astfel de relație ești tu – stima ta de sine scade, respectul de sine scade, încrederea în tine scade, ești și mai rănită decât erai atunci când l-ai cunoscut, ești afectată emoțional, psihic și poate deja ai ajuns ca sănătatea ta fizică să fie afectată de ceea ce se întâmplă în relația ta de cuplu.

Toxicitatea devine noul tău „normal” și după niște ani te gândești că oricum „ești prea bătrână ca să divorțezi și să o iei de la capăt”, că „nu o să te mai vrea nimeni” și decât să rămâi singură, mai bine rămâi în acea relație care te distruge încetul cu încetul.

Convingerea că pot schimba un bărbat, odată ce sunt într-o relație cu el, este o capcană relațională în care cad multe femei.

Bărbatul care te rănește sistematic nu este bărbatul trimis de Dumnezeu pentru tine; este problema ta dacă te-ai grăbit să intri într-o relație și nu ai avut răbdare să-l aștepți pe cel trimis de Dumnezeu.” (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

„Unul dintre motivele pentru care femeile intră în relații cu bărbații nepotriviți

este acela că ele aleg un bărbat înainte de a ști ce li se potrivește cu adevărat.

Este o mare diferență între ceea ce vrei și ceea ce ți se potrivește cu adevărat.

Când vorbești despre faptul că anumiți bărbați sunt „genul tău” și alții „nu sunt genul tău” te referi la ceea ce vrei și la ceea ce nu vrei, în conformitate cu poftele cărnii. Și atunci când tu funcționezi din spațiul traumelor nevindecate – dovadă că te lași condusă de dorințele sexuale – „genul tău” vor fi bărbații care funcționează și ei din spațiul traumelor nevindecate.

După ce ți-ai făcut munca interioară, după ce ți-ai vindecat traumele, după ce te vei cunoaște mai bine, după ce îți vei stabili valorile/ principiile, îți vei stabili standarde ferme, vei stabili limite în relații, abia atunci vei ști ce îți dorești cu adevărat, vei ști ce ți se potrivește cu adevărat și vei putea face o selecție atentă a oamenilor pe care îi primești în viața ta.

Cele mai multe femei nu au standarde, nu au stabilit limite în relații și nici nu le-a trecut vreodată prin minte că există așa ceva. Ele vor să-și găsească un bărbat, întâlnesc un individ care arată bine (e „genul lor”), miroase bine, știe să le amețească din vorbe și gata, s-a bătut palma! Ce valori, ce principii, ce standarde?! Ele nu sunt interesate decât să-l cucerească pe acel bărbat.

Astfel de femei nu ascultă de nimeni, nu vor decât să fie cu acel bărbat, fac sex cu el, apoi devin dependente emoțional și/ sau sexual de acel bărbat, îi fac și unul sau mai mulți copii și deși sunt rănite sistematic de acel individ, nu se pot despărți de el. „Nu pot fără el!”. Și rămân într-o relație care le distruge.” (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

„Unul dintre motivele pentru care femeile intră în relații cu bărbații nepotriviți este faptul că ele permit altor persoane să se amestece și să „le aranjeze” viața personală. Mă refer la familie, la prieteni, etc.

Chiar dacă are intenții bune, chiar dacă ține la tine, o altă persoană nu poate să știe mai bine decât tine cine rezonează cu tine și cine nu, cine este potrivit pentru a te însoți pe Calea ta, cine te poate susține în împlinirea Menirii tale și cine nu.

Asumați-vă deplina responsabilitate în ceea ce privește viața voastră romantică, nu mai permiteți altora să vă aranjeze întâlniri cu niște persoane care le plac lor!

Nu mai permiteți unor persoane care sunt ele însele în relații disfuncționale/ toxice să vă aranjeze întâlniri cu niște oameni care li se pare lor că vi s-ar potrivi!

Ce valoare poate să aibă recomandarea unei persoane care are o căsnicie disfuncțională/ toxică, cu ce fel de oameni vă poate „cupla” o astfel de persoană? Ce spune despre posibilul vostru „partener” faptul că este recomandat de o persoană care este într-o relație/ căsnicie disfuncțională?

Nu mai permiteți altora să aleagă în locul vostru și nu mai ascultați sfaturile unor persoane apropiate care încearcă să vă convingă să nu acceptați un bărbat, doar pentru că nu le place lor, deși știți foarte bine că bărbații lor sunt niște indivizi cu care nu ați vrea în ruptul capului să aveți o relație.” (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

„Unul dintre motivele pentru care femeile intră în relații cu bărbații nepotriviți

este acela că ele cred că pot trece din bărbat în bărbat, așa cum fac și bărbații care trec din femeie în femeie.

Există o diferență foarte mare între modul în care este construită o femeie și modul în care este construit un bărbat. Un bărbat poate face sex cu o mulțime de femei față de care nu simte nimic, fără să îl afecteze în vreun fel acest stil de viață. Nu este în regulă să facă asta, dar dacă o face, nu-l afectează emoțional și psihologic.

Bărbatul nu are un pântec care este incubatorul unei noi vieți. Dumnezeu lucrează la modul propriu în pântecul unei femei.

Femeia nu poate să-și pună corpul la dispoziția diverșilor bărbați care vor doar să facă sex cu ea, pentru că ea va fi afectată și emoțional, și psihologic de acest comportament sexual.

În plus, în cele mai multe cazuri, atunci când o femeie face sex cu un bărbat pe care l-a cunoscut recent, ea speră că legătura lor sexuală va duce la o relație, că acela va fi bărbatul ei.

În ceea ce privește bărbații, în cele mai multe cazuri, atunci când fac sex cu o femeie pe care au cunoscut-o recent, ei vor ca aceasta să rămână la nivelul de aventură/ legătura sexuală.

Atunci când faci sex cu cineva, chiar dacă o faci o singură dată, între voi se creează o legătură energetică. Iar uneori această legătură este una foarte puternică și are efecte malefice.

Faptul că faci sex cu bărbatul nepotrivit te poate aduce în situația de a deveni dependentă sexual de el, iar asta te poate distruge. Mai mult, chiar dacă acel bărbat nu își asumă o relație cu tine, ci se rezumă la o prietenie cu beneficii, faptul că ești dependentă sexual de el te face să nu fii disponibilă pentru un alți bărbați, care poate te iubesc și care sunt interesat de o relație serioasă cu tine.

Unele dintre voi, femeile, vă lăsați păcălite de aceste lozinci despre eliberarea sexuală a femeii și despre dreptul femeii de a face sex cu cine vrea, când vrea, asemeni bărbatului și nu vă dați seama cât de mult rău vă faceți singure la nivel emoțional, psihologic și spiritual.

Habar nu aveți cât de scump veți plăti pentru acest comportament sexual.” (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

„Unul dintre motivele pentru care femeile intră în relații cu bărbatul nepotrivit

este faptul că ele au nevoie de validare, după ce au fost respinse de același bărbat sau de un altul.

Unele femei rămân în relații cu bărbați care, de fapt, nici nu le plac, pentru că anterior au fost respinse. Respingerea unui bărbat poate face o femerie să simtă că nu are valoare, să simtă nu nu e destul de….. (frumoasă/ deșteaptă/ cultivată, etc).

După ce a fost respinsă de un bărbat de care era atrasă, acea femeie își face un țel din a-l convinge pe bărbatul respectiv că are valoare și rămâne în preajma lui, suportând fel de fel de mizerii, încercând iar și iar să-i fie/ facă pe plac, să-i intre în grații, să obțină validare de la el. Dacă nu reușește asta cu acel bărbat, va încerca să obțină validare din partea unui alt bărbat care-i seamănă celui dintâi (nu mă refer la asemănare fizică), pentru a-i dovedi acestuia că e suficient de valoroasă și că un bărbat care este la același nivel cu cel dintâi a considerat că e suficient de bună pentru el.

Acesta este unul dintre motivele pentru ca spun mereu că nu e treaba femeilor să-și caute/ să vâneze bărbați; pentru femei respingerea unui bărbat este mult mai dureroasă decât este pentru un bărbat respingerea unei femei. Bărbații sunt prin natura lor „vânători”, ei își încearcă șansa și știu de la bun început că uneori merge, alteori nu merge. Ei sunt obișnuiți cu respingerea, aceasta nu-i afectează prea mult. Uneori ei sunt respinși de mai multe ori de aceeași femeie și nu au o problemă să revină și să mai încerce o dată, iar dacă sunt respinși din nou, încearcă în altă parte.

O femeie trebuie să fie foarte atentă când este vorba despre a se pune în poziția de a fi respinsă de un bărbat. Nu faceți voi primul pas când e vorba de un bărbat, nu fiți voi cele care inițiază apropierea, fiindcă dacă acel bărbat nu se arată interesat, o să vă simțiți respinse și asta vă va afecta emoțional și psihologic!

Unele dintre voi sunteți prinse chiar acum în capcana respingerii și vă dați peste cap pentru a obține aprobare din partea unui bărbat care v-a spus/ arătat în repetate rânduri că nu vă iubește/ nu vă vrea. Rămâneți alături de el într-o legătură cu statut incert, eventual i-ați făcut și copii, în speranța că dacă vă străduiți mai mult, vă va iubi.

N-o să se întâmple asta.” (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

„Unul dintre motivele pentru care femeile rămân într-o relație cu bărbatul nepotrivit este o loialitate greșit înțeleasă, care devine autodistructivă.

Uneori, femeile care au traume nevindecate iubesc un bărbat mai mult decât se iubesc pe sine și rămân lângă el chiar dacă sunt conștiente că acea relație le distruge. Ele rămân „loiale” unui bărbat toxic, care le face foarte mult rău.

Familia le spune că relația aceea e toxică și că este spre binele lor să-i pună punct, prietenii le spun că relația aceea e toxică și este spre binele lor să-i pună punct, ele însele sunt conștiente că relația aceea e toxică, dar nu îi pun punct.

Și uneori „relația” este o de fapt o „prietenie cu beneficii”, nici măcar nu este o relația asumată de acel bărbat, dar asta nu le împiedică să rămână lângă acel individ care le rănește în mod sistematic.” (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

„Unul dintre principalele motive pentru care relațiile de cuplu eșuează este acela că mulți oameni intră în relații înainte de a-și vindeca traumele interioare. Faptul că ei funcționează din spațiul traumei îi determină să facă alegerile relaționale nepotrivite, să aleagă niște parteneri care, la rândul lor, nu și-au vindecat traumele, care nu li se potrivesc cu adevărat și apoi încearcă în zadar să facă să funcționeze o relație care este condamnată din start la eșec. Indiferent cât efort depui, nu poți să faci să funcționeze o relație de cuplu cu omul nepotrivit; este ca și cum ai încerca să se pui un dop pătrat într-un orificiu rotund.

Un alt motiv este acela că oamenii aleg la modul intenționat parteneri cu care se simt suficient de bine ca să intre într-o relație cu ei, dar pe care nu îi iubesc cu adevărat, care nu îi fac să simtă o conexiune emoțională profundă cu ei.

De ce fac oamenii o asemenea alegere? Pentru că vor să se protejeze de suferință. Ei și-au deschis inima în trecut în fața unor parteneri, au fost răniți de acei parteneri pe care i-au iubit foarte mult și nu mai vor să riște să treacă printr-o asemenea durere, așa că își aleg parteneri cu care sunt „în siguranță” din acest punct de vedere - persoane la care țin, dar pe care nu le iubesc cu adevărat.

Astfel de oameni își spun că dacă acea relație se va rupe, ei nu vor suferi prea mult, fiindcă nu sunt atât de atașați emoțional de partenerul lor.

Acești oameni simt care sunt potențialii parteneri „periculoși”, cu care ar putea ajunge la o conexiune emoțională profundă și îi evită, preferă parteneri cu care nu simt acea conexiune profundă la nivel emoțional, cu care nu riscă să ajungă să fie vulnerabili, cu care pot păstra controlul din punct de vedere emoțional.

Multe femei (dar și bărbați) care au fost rănite foarte tare în trecut aleg această variantă așa-zis „sigură” din punct de vedere emoțional, ca să-și protejeze inima de o nouă durere.

Această alegere așa-zis „sigură” te aduce întotdeauna în relație cu partenerul nepotrivit. O astfel de alegere te aduce într-o relație în care tu nu ești implicat/ă 100%, fiindcă nu vrei să riști să-ți fie inima sfărâmată din nou. Și poate că partenerul tău este un om bun, te tratează frumos, te respectă, ai o viață „bună” cu el, dar pentru că nu ești implicat/ă 100%, nu vei oferi în relație tot ce ai putea oferi, nu îl vei trata așa cum ai trata un om pe care îl iubești cu adevărat, nu o să fii interesat/ă să-l înțelegi așa cum ai fi interesat/ă să înțelegi un partener pe care îl iubești din toată inima. Și poate la început acea persoană nu va sesiza că nu te implici 100% în relație, dar în timp o va simți din ce în ce mai clar.” (Stephan Labossiere) Traducerea Mihaela Dan

„Din punctul meu de vedere, dacă oamenii nu s-ar grăbi să facă sex de cum cunosc o persoană care ar putea fi un potențial partener, ci și-ar lua timp ca să comunice cu ea, ca să se cunoască mai bine, asta i-ar salva de la multă suferință.

Problema este că cei mai mulți oameni nu au curajul să pună niște întrebări importante persoanei cu care se întâlnesc, să o întrebe despre valorile sale, despre principiile sale, despre viziunea pe care o are pentru propria viață, despre locul pe care îl ocupă spiritualitatea în viața sa și alte lucruri de genul ăsta, pentru că se tem că asta ar speria persoana respectivă și aceasta ar da bir cu fugiții.

Mai mult, uneori oamenii simt adânc în interiorul lor că persoana cu care se întâlnesc nu li se potrivește cu adevărat, iar dacă i-ar pune întrebările importante și ar obține niște răspunsuri, faptul că nu se potrivesc ar fi mult mai evident. Acești oameni nu vor să se confrunte cu dovada clară a faptului că acela nu este omul potrivit pentru ei, fiindcă își doresc foarte mult să aibă o relație, așa că țin cu intenție lucrurile la un nivel superficial și trec direct la sex; își spun că până la urmă nu e nimic în neregulă dacă se distrează, dacă au o legătură sexuală și apoi o să vadă unde duce aceasta.” (Stephan Labossiere) Traducerea Mihaela Dan

„Cele mai multe femei prețuiesc mai mult nivelurile profunde ale intimității (cea emoțională, cea spirituală) decât intimitatea fizică (sexul).

Cei mai mulți bărbați preferă sexul.

Sexul poate să încânte o femeie la începutul relației, dar dacă nu se va ajunge la intimitatea la niveluri mai profunde, acea femeie va simți tot timpul că lipsește ceva în relația sa.

Societatea a promovat atât de mult ideea egalității sexelor, încât s-a ajuns la o interpretare eronată a acestei egalități și la un dezechilibru în relația bărbați-femei. Și nu vreau să mă înțelegeți greșit, nu spun că bărbatul ar fi superior femeii sau invers, spun că suntem construiți într-un mod diferit, că funcționăm altfel și că este de dorit să înțelegem, să acceptăm și să respectăm diferențele dintre noi, ca să putem avea relații armonioase.

O să dau un exemplu în acest sens: am participat odată la un eveniment organizat de un site de matrimoniale în care s-a făcut o prezentare în care se spunea că oamenii de știință au ajuns la concluzia că femeile își doresc să facă sex la fel de mult ca și bărbații. Eu am contestat atunci această idee și am spus că acei oameni de știință confundă sexul cu intimitatea. Femeile nu își doresc să facă sex la fel de mult ca bărbații; ele își doresc foarte mult să aibă parte de o intimitate la nivel profund cu partenerii lor și din nefericire multe dintre ele cred că singurul mod de a obține această intimitate este prin a face sex.

Nu știți cât de multe femei care au venit la consiliere mi-au spus că singurele ocazii în care au parte de atingeri, de mângâieri, de îmbrățișări de la partenerul lor este atunci când fac sex.

Foarte puține femei au un partener de la care pot obține mângâieri, îmbrățișări, sărutări pur și simplu pentru că el este tandru, pentru că el face aceste gesturi și fără intenția de a merge mai departe către sex.

Și mai e un lucru: dacă noi, bărbații, luăm de bun ce spun acei oameni de știință, o să considerăm că dacă și femeile vor la fel de mult ca noi să facă sex, practic, le facem o favoare, deci nu mai e cazul să ne pierdem timpul cu preludiul, ci putem să trecem direct la treabă.

Femeile sunt diferite de bărbați, ele au nevoie să fie creat un spațiu în care să se poată deschidă emoțional, să fie pregătite pentru a face sex, pentru a oferi tot ce pot oferi atunci când fac sex.” (Stephan Labossiere) Traducerea Mihaela Dan

„Toate relațiile mele care au sfârșit prost, toate relațiile care mi-au sfărâmat inima, au fost relații în care am știut de la început că e ceva în neregulă.

Dumnezeu mi-a dat semne de fiecare dată, dar eu am refuzat să le iau în seamă, pentru că voiam ce voiam.

Am intrat în acele relații știind că semnele îmi spun „Nu te băga în asta!”, însă eu m-am băgat, știind clar ce mă deranjează la acel om și crezând de fiecare dată că pe parcurs o să găsesc o soluție care să repare/ rezolve/ remedieze ceea ce era în neregulă.

Dumnezeu mi-a arătat de fiecare dată că nu e ce bărbatul potrivit pentru mine, dar eu am mers pe principiul „Facă-se voia mea, nu Voia Ta!”, pentru că voiam să fiu cu acel bărbat, așa că am facut ce voiam eu și am cautat modalități de a rezolva acele lucruri care vedeam că nu sunt în ordine. Evident, toate acele relații au eșuat. Dar ele m-au învățat cât de important este să-ți folosești discernământul și să nu te arunci cu capul înainte într-o relație, doar pentru că ești atras de persoana respectivă, doar pentru că ea te răvășește hormonal, ci să-ți iei timp ca să o cunoști mai bine.

La început noi toți prezerntăm cea mai bună Versiune de care suntem capabili la momentul respectiv, ca să-l cucerim pe celălalt, dar nu te poți preface la nesfârșit, în timp o să apară cuvinte/ gesturi/ comportamente/ care te vor da de gol. De aceea este de dorit să-ți iei timp, ca să-l lași pe celălalt să-ți arate cine este cu adevărat. Și când sesizezi niște stegulețe roșii, nu le trece cu vederea, acceptă că acesta este cu adevărat omul respectiv și ia o decizie informată cu privire la el.

Ca să funcționezi folosindu-ți discernământul este necesar să fi acumulat în prealabil înțelepciune, să fi învățat ceva din experiențele prin care ai trecut. Pentru că uneori sesizezi la celălalt lucruri pe care nu ai vrea să le vezi, pentru că acel om te atrage foarte mult și ai vrea să intri într-o relație cu el, pentru că vei avea tendința să-ți spui „Nu e chiar așa de grav”, „Nu e mare lucru”, „O să-l schimb după ce devenim un cuplu”, „Nu e nimeni perfect”, etc.

Îți trebuie înțelepciune ca să știi că acele stegulețe roșii îți indică foarte clar că omul respectiv nu e potrivit pentru tine, să știi că nu poți schimba pe nimeni, să-ți amintești de situațiile în care ai trecut cu vederea niște aspecte care îți indicau că ceva nu e în regulă și că niciuna dintre acele situații nu s-a sfârșit bine pentru tine. Este nevoie de înțelepciune ca să conștientizezi că ești pe cale să faci din nou o alegere nesănătoasă și că toate aceste alegeri le plătești cu suferință, mai devreme sau mai târziu. E nevoie de înțelepciune ca să spui „Nu” când hormoniil tăi strigă entuziasmați „Daaaaaaa!”.

În ceea ce mă privește, după toată suferința prin care am trecut ca urmare a unor alegeri nesănătoase pe care le-am făcut în trecut, acum, când este vorba de o asemenea alegere, mă întreb „Este acest om ceea ce-mi poate oferi mai bun Dumnezeu ca și partener?” și dacă nu simt că răspunsul este „Da”, îi spun „Nu, mulțumesc” acelui om și-mi văd de drumul meu.” (Karri Turner) Traducerea Mihaela Dan

„Iubirea nu poate ține o căsnicie. Nu mai permiteți celor din jur să vă mintă că dacă vă iubiți puteți depăși toate încercările într-o căsnicie. O mulțime de oameni intră într-o căsnicie convinși că „iubirea învinge orice obstacol” și apoi constată că iubirea nu învinge orice obstacol.

Vă șochează ce vă spun?

Cei mai mulți dintre oamenii care au divorțat vă pot spune că s-au căsătorit din iubire (ce înțelegeau ei prin „iubire” la acel moment). Dar după cum se poate constata, iubirea nu a fost de ajuns pentru ca acele căsnicii să reziste.

95% dintre cuplurile care au venit la mine la consiliere în ultimii 30 de ani cu probleme de cuplu, oameni pregătiți să depună actele pentru divorț, mi-au spus că încă își iubesc partenerul/ partenera, dar pur și simplu nu mai pot trăi cu el/ ea.

Cum e posibil așa ceva? „Te iubesc, dar nu pot să te mai suport”? „Te iubesc, dar nu mai suport să fiu în aceeași încăpere cu tine”? Da, exact așa simt acei oameni.

Nu vă căsătoriți doar pentru că „vă iubiți”, fiindcă asta nu este suficient ca să facă să reziste căsnicia voastră! Nu aveți nevoie doar de iubire, aveți nevoie și de înțelepciune, aveți nevoie și de cunoașterea partenerului, e nevoie să știți ce înseamnă o căsnicie, cum funcționează o femeie și cum funcționează un bărbat, cum să comunicați în relație și multe altele.

Degeaba vă iubiți, dacă nu sunteți capabili să comunicați unul cu celălalt. Degeaba vă iubiți, dacă nu știți cum funcționează o relație sănătoasă, ce aveți de făcut fiecare pentru a crea o relație sănătoasă.

Vin la mine oameni care îmi spun că au probleme în cuplu și mă roagă să mă rog pentru rezolvarea problemelor lor. Iar eu le spun „Nu de rugăciuni ai tu nevoie, ci de niște cărți din care să înveți ce înseamnă o căsnicie! Du-te și citește cartea asta și asta și asta”.

Acele cărți sunt pline de informații care îi pot ajuta să își îmbunătățească relația de cuplu și nu numai, le pot salva căsnicia, dar cei mai mulți nu le citesc, preferă să spere că Dumnezeu le va rezolva ca printr-o minune problemele conjugale, fără ca ei să facă ceva.

Nicio rugăciune nu va anula efectele ignoranței tale și ale delăsării tale; Dumnezeu nu se ocupă cu rezolvarea problemelor pe care le poți rezolva singur, prin propriile forțe. Dumnezeu îți pune la dispoziție oameni, cărți, cursuri și alte resurse pentru ca tu să înveți, să capeți mai multă cunoaștere în domeniul relațiilor, să înțelegi natura umană, să înțelegi cum funcționează femeile, să înțelegi cum funcționează bărbații.

Cei mai mulți bărbați nu înțeleg deloc femeile, nu cunosc nimic despre modul în care funcționează ele și nici nu-i interesează să afle; de aceea relațiile lor sunt așa cum sunt.” (Myles Monroe) Traducerea Mihaela Dan

„Faptul că un om are peste 40 de ani nu înseamnă că este matur, că are o anumită înțelepciune. O mulțime de oameni care au vârste mult peste 40 de ani nu s-au maturizat, nu au înțelepciune. Înțelepciunea nu vine odată cu vârsta. Dacă nu înveți nimic din ceea ce ai experimentat înseamnă că nu ai evoluat nici măcar cu un pas în direcția înțelepciunii, indiferent ce vârstă ai în prezent.

Unii dintre oamenii pe care-i cunosc și care au divorțat, nu au ajuns la divorț pentru că nu știau ce au de făcut în căsnicia lor; știau, pentru că le-am spus de mai multe ori ce pot face pentru a-și salva căsnicia. Le-a intrat pe o ureche și le-a ieșit pe cealaltă. Aveau toate informațiile necesare, dar nu le-au pus în practică.

Să știi că ai probleme serioase în căsnicia ta, să știi ce ai de făcut ca să îmbunățești situația și să nu faci acele lucruri se numește prostie.

Cele mai multe femei au în minte o imagine ideală a modului în care ar urma să curgă viața lor: cunosc un bărbat care arată extraordinar, care este inteligent, care câștigă foarte bine și care se îndrăgostește de ele, după ceva timp le cere în căsătorie, are loc nunta, care este minunată, trăiesc o viață fericită, se iubesc foarte mult unul pe celălalt, el este la fel de drăgăstos ca la început, vin pe lume și copiii, aceștia sunt frumoși, cuminți și inteligenți, viața este minunată, copiii cresc și au succes în domeniile lor și părinții trăiesc fericiți până la adânci bătrâneți, iubindu-se ca la început.

Asta este imaginea despre căsnicie din mintea femeilor. Dar în viața reală nu e atât de simplu.

Bărbații, la rândul lor, au în mintea o imagine ideală a ceea ce înseamnă căsnicia: găsesc o femeie frumoasă, deșteaptă și ascultătoare care se îndrăgostește de ei, se căsătoresc, partenera lor va arăta întotdeauna ca scoasă din cutie, aranjată, tandră, iubitoare, mereu disponibilă pentru ei, mereu înțelegătoare și recunoscătoare pentru ceea ce fac ei pentru familie, mereu disponibilă pentru sex. Dar în viața reală nu e atât de simplu.

Când se căsătoresc, și femeile și bărbații descoperă că lucrurile nu sunt așa cum și-au imaginat ei. Și uneori diferența dintre imaginea din mintea lor și realitatea din căsnicie este zguduitoare.” (Myles Monroe) Traducerea Mihaela Dan

„Dacă deschideți o carte de bucate care prezintă nu doar rețelele, ci și fotografiile acelor mâncăruri, știți că fotografiile respective arată arată extraordinar și ți se face poftă numai când te uiți la ele. Dar dacă nu urmezi exact instrucțiunile din rețetă, ceea ce vei prepara tu nu va arăta ca ceea ce este în fotografie.

Ceea ce contează cel mai mult ca să-ți iasă ceva bun, atunci când gătești, sunt două lucruri: calitatea ingredientelor și rețeta.

Fotografia cu rezultatul final arată foarte bine, dar procesul prin care ajungi la acel rezultat cere muncă. Iar pentru asta este necesar să ai ingredientele potrivite și să respecți rețeta.

Oamenii intră într-o căsnicie având o imagine ideală asupra a ceea ce ar trebui să fie căsnicia și se așteaptă ca realitatea să fie exact ca în acea imagine din mintea lor. Și nu e.

Relațiile sunt ca niște prăjituri: este necesar să folosești ingredientele adecvate și să respecți rețeta.

Noi suntem nemulțumiți/ furioși/ dezamăgiți de rezultatul final al relației, dar nu ne asumăm responsabilitatea pentru faptul că nu am folosit ingredientele necesare și pentru că nu am respectat rețeta.

O mulțime de oameni intră într-o căsnicie fără să aibă idee care sunt ingredientele necesare pentru o relație sănătoasă și fără să aibă idee care este rețeta reușitei în relații. Ei habar nu au în ce se bagă, cred că dacă se iubesc, restul se va aranja pe parcurs.

E mai bine să fii fericit de unul singur, decât să fii în depresie în relație ta de cuplu pe care o percepi ca pe o închisoare.

„Prăjitura” căsniciei voastre depinde de ingredientele pe care le puneți voi în ea, iar focul în care este coaptă acea prăjitură este reprezentat de lumea exterioară, de toate presiunile la care vă spune aceasta, de stresul la care sunteți supuși, de toate celelalte influențe ale lumii exterioare. Acel foc are rolul de a face ca prăjitura să fie numai bine rumenită; depinde de voi dacă permiteți ca focul să ardă „prăjitura”.” (Myles Monroe) Traducerea Mihaela Dan

„Când întâlnești pe cineva care te interesează ca posibil partener, ia-ți timp ca să descoperi din ce „ingrediente” e făcut. Nu te arunca prea repede într-o relație, verifică atent cu cine ai de-a face, verifică dacă este un om de onoare, dacă își ține cuvântul, dacă are niște valori/ principii/ standarde care se potrivesc cu alte tale.

Nu avea încredere totală din primul moment într-un om pe care nu-l cunoști; încrederea se câștigă în timp, după ce acel om ți-a arătat în mai multe rânduri că poți avea încredere în el.

Nu lua de bun tot ce-ți zice un om la primele întâlniri; chiar nu știi că mulți oameni mint, atunci când vor să obțină ceva? Acel om este interesat să te cucerească; doar n-o să-ți spună din proprie inițiativă că nu este cazul să ai încredere în el!

Vorbește cu persoane care cunosc acel om, interesează-te ce fel de om este.

Și ține minte un lucru: înainte de a căuta un partener cu care să ai o relație extraordinară, asigură-te că ai o relație extraordinară cu tine însuți.

Dacă tu nu te cunoști pe tine însuți, nu-ți cunoști valoarea, nu știi ce îți dorești cu adevărat, atunci nu ești pregătit pentru o relație, nu ești capabil să ai o relație de cuplu sănătoasă.

Asigură-te înainte de toate că ai o relație foarte bună cu cel mai important om din viața ta: tu însuți.

O mulțime de oameni caută tot timpul compania altora pentru că nu suportă să stea cu ei însiși, nu agreează propria companie.

Dacă tu nu ești o companie dezirabilă pentru tine însuți, de ce crezi că ai fi o companie dezirabilă pentru alții? Dacă tu nu te placi pe tine însuți, de ce vrei să te plac eu?

De aceea le spun oamenilor: dacă cineva îți spune „Am nevoie de tine”, fugi cât poți de repede, fiindcă va fi ca o căpușă, se va agăța de tine și te va seca energetic. Ție nu-ți trebuie o căpușă ca partener de cuplu!” (Myles Monroe) Traducerea Mihaela Dan

„Nu mai încercați să ajungeți în preajma unor oameni care credeți voi că vă fac să păreți și voi „importanți”, nu mai faceți tot felul de manevre ca să cunoașteți niște oameni care au un anumit statut, ca să simțiți că prin asociere aveți și voi valoare; concentrați-vă pe a vă cunoaște mai bine pe voi înșivă.

Dacă eu știu ce valori/ principii am, dacă știu cât valorez, dacă știu ce îmi doresc cu adevărat pentru viața mea, dacă am o viziune și știu în ce direcție mă îndrept, pot să fac diferența între cei care sunt capabili să mă susțină în ceea ce vreau să realizez și cei care nu mă pot susține, între cei care merg în aceeași direcție cu mine și cei care merg în altă direcție.

Faptul că te cunoști pe tine însuți te ajută să faci selecția celor pe care îi primești în cercul apropiaților tăi, pe măsură ce urci la noi niveluri.

Unii dintre voi aveți în viața voastră oameni care sunt ucigași de visuri. De ce sunt lângă voi acei oameni? Pentru că nu știți cine sunteți și de aceea lăsați să se apropie de voi pe oricine vrea să stea în preajma voastră, indiferent ce motiv are acel om.

Învățați să alegeți la modul conștient oamenii pe care îi primiți în preajma voastră, luând în considerare direcția în care mergeți! Nu primiți în cercul apropiaților voștri niște oameni doar pentru că aceștia vor să fie în preajma voastră. Nu toți cei care vă zâmbesc vă vor binele, nu toți cei care vă spun că vă iubesc sunt sinceri.

Și o să vă mai spun un lucru care n-o să vă placă, dar ăsta este adevărul: cu cât evoluezi mai mult, cu cât acumulezi mai multă înțelepciune, cu atât este mai greu să găsești partenerul potrivit, pentru că îți folosești discernământul, pentru că nu ești dispus să-ți cobori standardele pentru nimeni, pentru că nu ești dispus să faci compromisuri care te compromit.

Și unii dintre cei care au evoluat și au trecut dincolo de nivelul de conștiință al masei mari de oameni descoperă din propria experiență că nu e atât de simplu să-și găsească partenerul potrivit. Unele dintre aceste persoane nu au răbdare să aștepte momentul potrivit, se tem că nu vor găsi niciodată partenerul potrivit, se tem de singurătate, nu fac față presiunilor celor apropiați, care îi îndeamnă „să nu mai fie atât de pretențioși”, fac pasul în spate, își coboară standardele și acceptă un partener care nu se ridică la nivelul lor. Și apoi regretă amarnic că au făcut acest compromis.” (Myles Monroe) Traducerea Mihaela Dan

„Este foarte important să fiți atenți cu cine vă însoțiți.

Anturajul vostru vă influențează și nu vă puteți permite să vă petreceți timpul cu oameni care nu au visuri înalte, ca voi, care nu fac din propria evoluție o prioritate, care nu merg în aceeași direcție în care mergeți voi.

Nu vă puteți permite să vă însoțiți cu oameni care vă trag în jos.

Eu nu accept în cercul apropiaților mei pe oricine. Discut cu oamenii pe diverse teme, am o relație civilizată cu toată lumea, dar sunt foarte selectiv când este vorba despre cei pe care îi primesc în cercul prietenilor mei.

Sunt unii oameni cu care nu aș petrece mai mult de cinci minute, pentru că emană negativitate.

Eu sunt un om pozitiv, am visuri înalte, am o mulțime de lucruri de făcut ca să ajung acolo unde mi-am propus și nu am timp de pierdut cu tine, dacă tot ce faci este să emani negativitate.

Când este vorba despre oamenii cu care îmi petrec cel mai mult timp, îi selectez având în vedere Menirea mea, având în vedere direcția în care mă îndrept.

Nu îți consuma timpul făcând se ce nimerește, cu cine se nimerește, nu face lucruri doar pentru că asta ți-a cerut/ propus unul sau altul la momentul respectiv! Fii selectiv cu persoanele și lucrurile în care îți investești timpul, atenția și energia!

Înainte de toate hotărăște-te în ce direcție te îndrepți și apoi alege-ți „tovarășii de drum” potriviți, în funcție de destinația pe care o ai în vedere.” (Myles Monroe) Traducerea Mihaela Dan

„Femeile și bărbații sunt ființe diferite, funcționează diferit.

Femeia îți spune ce simte, nu ce gândește.

Bărbatul îți spune ce gândește, nu ce simte.

De aceea femeile și bărbații se ceartă atât de des – pentru că ei au impresia că se ascultă unul pe altul, dar nu se înțeleg.

Când o femeie îți spune „Pleacă de aici, nu vreau să te mai văd în fața mea!”, nu pleca. Nu-ți face bagajul, omule, stai acolo, fiindcă ea nu-ți spune ce gândește în legătură cu relația voastră, îți spune doar ce simte în acel moment. Dacă pleci o să te omoare.

Când un bărbat îți spune „Femeie, asta este o prostie!“, nu înseamnă că el simte că ai fi proastă pentru că ai făcut sau ai spus acel lucru, înseamnă că mintea lui a analizat rațional și cu informațiile pe care le are la acel moment, gândește că acel lucru este o prostie. El doar a evaluat analitic situația din acel moment.

Femeia este emoțională, iar bărbatul este rațional; e clar că există o diferență. Femeia simte, bărbatul calculează.

Și este foarte important ca și unul, și altul să înțeleagă cum funcționează partenerul său, fiindcă altfel nu vor putea avea o relație armonioasă.

Calitatea unei căsnicii depinde de calitatea celor doi parteneri. Căsnicia este ca o omletă: calitatea ei depinde de calitatea celor două ouă care sunt folosite pentru a o prepara. Dacă vreunul dintre ouă este stricat, omleta este toxică.

Așadar, dacă luați în calcul ideea de a vă căsători, verificați cu mare atenție calitatea partenerului, fiindcă dacă acesta este „un ou stricat”, acea omletă o să fie una toxică. Nu contează cât de bun este celălalt ou; dacă unul dintre ouă este stricat, omleta aceea îți va face rău.” (Myles Munroe) Traducerea Mihaela Dan

„Cea mai mare sursă de stres din lume o reprezintă relațiile. Calitatea relațiilor noastre este foarte importantă pentru calitatea vieții noastre.

Când vorbim despre relații, cei mai mulți oameni se gândesc la relațiile cu alți oameni și de obicei se concentrează pe a-și îmbunătăți acele relații; ei nu înțeleg că relația cu tine însuți este mai importantă decât relația cu alții și că dacă nu lucrezi la relația cu tine însuți, vei eșua în relațiile cu alții.

În acest context o să vă vorbesc despre avantajul de a fi singur.

Este esențial să descoperi cine ești cu adevărat, să înveți să te simți bine cu tine însuți, să-ți placă propria companie, înainte de a te gândi la căsătorie. Dacă nu știi să fii singur, nu vei reuși să ai o căsnicie funcțională și probabil vei ajunge la divorț.

Foarte mulți oameni se căsătoresc sperând că astfel o să capete o identitate, o să simtă că sunt cineva, o să simtă au valoare ca indivizi.

Este important să știi cine ești înainte de a intra într-o relație de cuplu, să-ți stabilești propriile valori/ principii/ standarde, să ai o viziune pentru propria viață, să fii un om pe picioarele sale, să ai o identitate clară.

Dumnezeu creează în ordinea priorităților. El nu i-a creat pe Adam și Eva în același timp, ca și cuplu, ci l-a creat întâi pe Adam și mai apoi, după un timp, pe Eva.

Căsnicia nu este celula de bază a societății, așa cum am fost învățați. Individul este celula de bază a societății. De la individ pleacă totul. Cel puțin asta este părerea lui Dumnezeu, dovadă că nu a creat din prima un cuplu căsătorit, ci a început cu ce era cel mai important: întâi a creat un om/ individ, care un timp a fost singur și după aceea Dumnezeu a creat și al doilea om/ individ.

Un om care este perfect capabil să funcționeze pe cont propriu este baza oricărei relații.

O relație de cuplu este formată din doi oameni. Dacă unul dintre cei doi oameni care formează relația are niște probleme nerezolvate, relația are probleme.” (Myles Munroe) Traducerea Mihaela Dan

„Divorțul reprezintă una dintre cele mai traumatizante experiențe prin care poate trece o persoană – iar cei care ați trecut prin așa ceva știți asta.

Divorțul reprezintă moartea acelei relații. Divorțul este perceput ca un fel de moarte.

Și poate nu vă vine să credeți, dar divorțul este mai traumatizant decât moartea partenerului tău. Dacă acel om a murit, îl îngropi, îl plângi, dar ai parte de o încheiere, știi clar că s-a închis acel capitol al vieții tale și după un timp, poți merge mai departe.

Când divorțezi experimentezi trauma unei morți, dar riști să te întâlnești oricând cu partenerul tău și dacă aveți copii, cel mai probabil vă veți întâlni periodic, iar asta este un fel de răscolire periodică a traumei. Și uneori vezi că el este fericit cu altcineva.

Resentimente, furie, amintiri dureroase, ură, jale – tot felul de emoții vă răscolesc atunci când îi întâlniți pe foștii soți.

Divorțul este o moarte care nu a fost urmată de o înmormântare, care nu a avut parte de o încheiere.

De aceea nu-ți dorești un divorț.

O mulțime de femei vor cu disperare să se mărite, dar dacă ar sta de vorbă cu o femeie care a divorțat, aceasta le-ar spune că e mult mai bine să fii singură în casa ta, decât să fii zilnic în aceeași locuință cu un om pe care l-ai vrea mort.

Voi credeți că e o mare realizare să vă măritați, dar e un coșmar dacă te măriți cu omul nepotrivit.

Unii dintre voi credeți că soluția pentru faptul că vă simțiți singuri este să vă căsătoriți. Iar eu vă spun că nu este.

Capacitatea de a te simți bine cu tine însuți, de a te iubi pe tine însuți, de a avea o identitate ca individ, este baza oricărei relații. Dacă nu ai cizelat relația cu tine însuți, nu vei putea avea o relație sănătoasă cu un altul.

Dacă tu nu ai o identitate ca individ, dacă nu te simți complet/ întreg/ valoros ca individ, căsnicia ta nu va fi una bună.

O căsnicie este formată din doi indivizi. Calitatea acelei căsnicii depinde de calitatea celor două persoane care o formează. Dacă tu nu te simți bine cu tine însuți când ești singur, dacă nu-ți place propria companie, dacă nu te simți complet/ întreg/ valoros ca individ, nu te vei simți altfel într-o căsnicie.

Căsnicia nu completează golurile tale interioare, nu rezolvă punctele tale slabe, ci le scoate în evidență și le amplifică.

Tu te aduci pe tine, așa cum ești în realitate, într-o căsnicie. Dacă tu nu suporți să stai cu tine însuți, dacă ție nu-ți place propria companie, de ce crezi că va fi plăcută compania ta, zi de zi, pentru un altul?” (Myles Munroe) Traducerea Mihaela Dan

„Oamenii au fost programați să creadă că dacă ești singur după o anumită vârstă înseamnă că ai o problemă, că e ceva în neregulă cu tine.

Părinții pun presiune pe tine, societatea pune presiune pe tine să te căsătorești, oameni îți pun fel de fel de întrebări cu tonul că te compatimesc, unii încep să te bănuiască de faptul că ai fi homosexual sau lesbiană, biserica pune și ea presiune pe oameni să se căsătorească. Așa ajung o mulțime de oameni să intre într-o căsnicie pe care de fapt nu și-o doreau și pentru care nu erau pregătiți.

A fi sigur nu este ceva de evitat, este ceva de celebrat. Până nu înveți să trăiești pe cont propriu, să fii un individ de sine stătător, până nu simți că ai o identitate/ valoare de unul singur, nu este de dorit să te gândești să te căsătorești. Faptul că nu știi cine ești, că nu ai o identitate definită, că nu simți că ești complet/ ai valoare de unul singur, nu se rezolvă intrând într-o relație de cuplu, ci lucrând cu tine în solitudine.

Femeile care sunt disperate să se mărite nu au o relație bună cu ele însele, nu știu cine sunt, nu au o identitate, nu se simt complete/ întregi/ valoroase dacă nu au un bărbat/ o relație. Și soluția nu este să intre într-o relație.

Faptul că folosești perioada în care ești singur pentru a lucra cu tine însuți, pentru a învăța să funcționezi ca individ independent, pentru a-ți consolida identitatea, pentru a-ți contura viziunea pentru propria viață, face ca mai apoi, când vei găsi partenerul potrivit, tu să aduci cu adevărat plus valoare în relația de cuplu.

Este un coșmar să te căsătorești cu un om care nu știe să fie singur, care nu poate funcționa care individ de sine stătător, care are nevoie de un partener ca să simtă că are valoare, ca să se simtă complet, ca să simtă că are o identitate. Vei constata că trebuie să fii și soț/ soție, și părinte, și dădacă, vei simți că acel om te sufocă, te seacă energetic, pentru că e ca o căpușă care se lipește de tine și de care nu mai scapi. Un asemenea om este o povară.

Tu nu ai nevoie de o relație de cuplu, ai nevoie să-ți construiești o relație bună cu tine însuți, înainte de toate.” (Myles Munroe) Traducerea Mihaela Dan

„Un bărbat care are o relație bună cu sine însuși este concentrat pe a-și împlini Menirea, este ocupat cu ceea ce are de făcut pentru a pune în practică viziunea pe care o are pentru viața sa. Un astfel de bărbat nu vânează femei, el își vede de treaba sa, iar Dumnezeu îi aduce în cale la momentul potrivit femeia potrivită.

Voi întâlniți de cele mai multe ori bărbați „înfierbântați”, nu bărbați pasionați de ceea ce fac, întâlniți bărbați interesați să-și satisfacă poftele carnale, nu bărbați interesați să-și realizeze viziunea. Și când aveți de-a face cu primul tip de bărbați credeți că vă iubesc, fiindcă vă dau un anumit gen de atenție.

Și după ce vă măritați cu primul tip de bărbați, vreți să obțineți de la ei ceea ce pot oferi doar al doilea tip de bărbați, dar nu puteți obține, pentru că bărbații de primul tip nu se află la același nivel cu bărbații de al doilea tip și nu pot oferi ceea ce oferă aceștia din urmă.

Dacă v-ați fi folosit discernământul, ați fi văzut că aveți de-a face un un bărbat de primul tip și nu v-ați fi măritat cu el.

În mod similar, bărbații nu-și folosesc discernământul, să însoară cu o femeie cu un nivel redus de conștiință și se așteaptă ca aceasta să le ofere ceea ce poate oferi doar o femeie evoluată.

Așa se ajunge la conflicte, la reproșuri, la resentimente și în final, la divorț.

Nu mai tânjiți la modul disperat după o căsnicie, uitați-vă dacă cei care sunt interesați de voi sunt persoane care au o identitate clară, care știu cine sunt și cât valorează, care au valori/ principii/ standarde clare, care știu încotro se îndreaptă cu viața lor! Uitați-vă dacă aceia sunt oameni care nu au o viață frumoasă pe cont propriu, care nu au nicio problemă să fie singuri, care nu văd în faptul că sunt singuri ca o problemă și care nu sunt dispuși să intre într-o relație cu oricine.” (Myles Munroe) Traducerea Mihaela Dan

„O mulțime de oameni se căsătoresc doar ca să nu rămână singuri.

Femei și bărbați care nu suportă să stea singuri intră în relații cu oameni despre care știu clar că nu li se potrivesc, cu oameni care fac lucruri care-i deranjează foarte mult și apoi se căsătoresc cu aceștia, sperând că Dumnezeu va face o minune și căsnicia lor o să meargă.

„Decât singur, mai bine așa”.

Dacă un om nu s-a schimbat pentru a te cuceri, nu se va schimba pentru a te păstra lângă el, odată ce v-ați căsătorit.

Voi aveți iluzia că „o să-l schimb după ce ne căsătorim”, dar asta nu se întâmplă niciodată. Dacă voi deja ați făcut un compromis și ați acceptat să vă căsătoriți cu el știind că are acele obiceiuri/ comportamente care vă deranjează, de ce credeți că se va schimba după ce v-ați căsătorit?

Dacă nu a renunțat la acele obiceiuri/ comportamente ca să te cucerească, de ce ar renunța după ce v-ați căsătorit, când deja s-a dovedit că ești dispus/ă să accepți acele lucruri?

Dacă tu deja ți-ai coborât standardele pentru acel om și te-ai căsătorit cu el așa cum e, de ce ar fi el dispus să se ridice după căsătorie la nivelul standardelor tale inițiale?” (Myles Munroe) Traducerea Mihaela Dan

„Ești un om care funcționează bine pe cont propriu, ești independent, îți iei propriile decizii, ai propriile valori/ principii/ standarde, care stau la baza alegerilor tale?

Ești un om care se manifestă la modul autentic, îți permiți să fii tu însuți, să-ți rostești și să-ți onorezi adevărul, indiferent ce cred/ spun/ fac ceilalți sau te temi de ce va spune lumea despre tine și preferi să-ți ascunzi/ negi adevărul, să le faci pe plac altora, ca să fii acceptat/ apreciat/ iubit, ca să te integrezi?

Ești un om care se iubește și se respectă pe sine, care își cunoaște valoarea și știe că aceasta vine din ceea ce este în interiorul lui, nu din exterior sau ai nevoie de validare din partea altora, ca să simți că ai valoare?

Ești un om care se simte bine în propria companie, căruia îi place să petreacă timp în solitudine sau nu suporți să stai de unul singur în liniște, ai nevoie de prezența altora în preajma ta și dacă nu e nimeni prin preajmă, dai drumul la televizor, ca să fie un zgomot în casă, ca să acoperi liniștea?

Ești un om care se simte întreg/ complet ca ființă de sine stătătoare sau ai nevoie de un partener care să te completeze/ împlinească/ facă fericit, ai nevoie de o relație care să-ți dea o identitate, să te facă se simți că ești cineva?

În întrebările de mai sus se găsesc indicii care explică de ce se ajunge atât de des la divorț în ziua de azi.

Sunt atât de mulți oameni care nu au reușit încă să funcționeze ca ființe independente, de sine stătătoare, care nu își cunosc propria valoare și care nu au curajul să se manifeste la modul autentic, dar s-au grăbit să se căsătorească… Cu cine s-au căsătorit? Cu oameni asemenea lor, cu oameni care ar face orice ca să le facă pe plac altora și să se integreze, cu oameni care simt că au nevoie de un partener/ o relație de cuplu care să-i completeze/ împlinească/ facă fericiți, cu oameni care încă nu s-au desprins de părinții lor la 50 de ani.

Sunt o mulțime de copii de 40 și 50 de ani căsătoriți între ei, care au nevoie disperată de aprobare/ validare din partea cuiva, care au nevoie disperată să li se dea atenție, care nu au curajul să se arate așa cum sunt la modul autentic, ca să nu deranjeze pe cineva, care se manifestă la modul intantil atunci când partenerul nu face/ este cum vor ei… Acești oameni au traume interioare nevindecate.” (Myles Munroe) Traducerea Mihaela Dan

„Am un prieten care înainte de a-mi vorbi despre problemele/ îngrijorările sale, întotdeauna mă întreabă dacă „am suficientă energie și pentru problemele lui, în acel moment”.

Mă impresionează de fiecare dată delicatațea cu care încearcă să-mi respecte limitele și faptul că nu mă forțează niciodată să preiau energii de vibrație joasă de la el, dacă nu sunt în starea energetică în care să pot face acest lucru.” (FB) Traducerea Mihaela Dan

„Atunci când oamenii devin de-a dreptul agresivi, insistând că ei au dreptate și tu greșești, este important să înțelegi că acest gen de comportament are la bază un complex de inferioritate.

Când știm că un anumit lucru este adevărat, nu avem nevoie de validare din exterior și nici nu avem nevoie ca alții să recunoască faptul că acel lucru este adevărat.” (FB) Traducerea Mihaela Dan

„Noi avem nevoie să ne luăm timp în solitudine, pentru a ne lămuri cine suntem cu adevărat, care este Menirea noastră, pentru a învăța să funcționăm că un individ de sine stătător, pentru a ne clădi o viață frumoasă/ împlinită ca individ. Din această postură, a unui om care se iubește pe sine, care se respectă pe sine, care și-a construit o viață care-l împlinește, care poate funcționa foarte bine pe propriile picioare, care își urmează Menirea, ești pregătit să intri într-o căsnicie.

Tu intri în acea căsnicie ca partener egal, ca om care își cunoaște valoarea, care are deja stabilite valorile/ principiile/ standardele, nu ai nevoie de validare de la partenerul tău, nu aștepți de la el să te facă să te simți împlinit / fericit, nu aștepți să-ți dea o identitate, nu te agăți de el ca de o cârjă, nu faci din statutul de soț/ soție o identitate.

Oamenii intră în căsătorii fără să fie lămuriți cine sunt cu adevărat și care este valoarea lor, se aruncă în gol, nesăbuiți, pentru că nu le spune nimeni cât de dureros este divorțul.

Cei care au trecut printr-un divorț știu că simți că inima îți este sfărâmată în mii de bucăți. Un divorț este mai dureros decât moartea partenerului. Știu că unii dintre voi nu credeți asta, dar este adevărat.

Când partenerul tău moare este foarte dureros, dar după ce l-ai îngropat, îl jelești atât cât ai nevoie și apoi mergi mai departe cu viața ta. Știi că ai închis acel capitol al vieții tale.

Divorțul este tot o moarte, cu deosebirea că acel om nu a fost îngropat, ci își vede de viața lui și de câte ori te întâlnești cu el sau auzi ceva despre el retrăiești acea traumă. Și uneori îl vezi că este fericit împreună cu o altă femeie/ un alt bărbat.

Dacă nu-ți vindeci traumele, divorțul este mai dureros decât moartea partenerului. Când ai fost căsătorit niște ani cu un om, când ați fost atât de aproape unul de altul, s-a format o legătură strânsă între voi și atunci când intervine divorțul este ca și cum este smulsă la modul brutal o bucată din tine. Și pentru mai mult timp după divorț, de câte ori te întâlnești cu acel om simți că este smulsă la modul brutal o altă bucată din tine. Este îngrozitor de dureros. Nu doresc nimănui așa ceva.

Dacă tot sunteți atât de porniți să vă căsătoriți, vă sugerez ca înainte de a face asta să vorbiți cu cineva care a divorțat, ca să vă spună ce înseamnă divorțul. O persoană care a învățat ceva din experiența divorțului o să vă spună „Nu te căsători, dacă nu simți cu toată ființa ta că acesta este omul pe care l-a pregătit Dumnezeu pentru tine!”.

Și apoi gândiți-vă bine dacă este cazul să faceți acest pas sau simțiți că e mai bine să mai așteptați și să vă pregătiți mai bine.

Nu vă grăbiți să vă căsătoriți, nu ajungeți în situația de a-i cere lui Dumnezeu să binecuvânteze căsnicia voastră, pentru ca El să vă spună: „Cum să binecuvântez ceva ce nu este în aliniere cu ce vreau Eu pentru tine?! Încalci toate standardele pe care ți le-am dat!”.” (Michael Todd) Traducerea Mihaela Dan

„Unii dintre voi n-ați fost niciodată singuri pentru o perioadă mai lungă de timp, pentru că vă e atât de frică de singurătate, încât ați trecut dintr-o relație în alta. Și de fiecare dată voi așteptați de la partenerul vostru să astupe golurile din interiorul vostru, să vă facă să simțiți că aveți valoare, ceea ce este imposibil. Aveți așteptări nerealiste de la acele persoane.

O mulțime de oameni care nu se cunosc cu adevărat și nu se iubesc pe ei înșiși se grăbesc să intre într-o căsnicie, sperând ca iubirea pentru un altul și iubirea acelui „altul” pentru ei să-i facă să se simtă împliniți/ fericiți. Și nu se întâmplă așa.

Nu poți să iubești un alt om mai mult decât ești capabil să te iubești pe tine însuți. Dacă tu nu te iubești pe tine însuți, ceea ce simți tu pentru celălalt nu e adevărata iubire, e atașament, e dependență.

Nu o să știi cum să-l iubești pe partenerul tău într-un mod în care el să se simtă cu adevărat iubit, dacă tu nu ai învățat să te iubești pe tine însuți, în perioada în care nu ai avut o relație și ai putut să te concentrezi pe a-ți face munca interioară. O mulțime de oameni nu au știut să profite de perioada în care au fost singuri ca să lucreze cu ei înșiși, să învețe să se iubească și să se respecte pe ei înșiși.

Există o ordine a lucrurilor, dacă vrei ca acestea să funcționeze. Ordinea este următoarea: iubește-l pe Dumnezeu (și dovada că îl iubești este reprezentată de faptul că funcționezi în aliniere cu Dumnezeu), iubește-te pe tine însuți (modul în care te comporți și modul în care îți faci alegerile arată dacă te iubești și te respecți pe tine însuți) și apoi iubește-ți aproapele. Cei mai mulți oameni sar primele două etape și trec direct în etapa a treia. Și apoi se miră că lucrurille nu merg bine, așa cum sperau.” (Michael Todd) Traducerea Mihaela Dan

„Tu poți să-ți împlinești Menirea și fără să fii căsătorit. Faptul că ai sau nu o relație de cuplu nu are nicio legătură cu împlinirea Menirii personale. Nu faceți din căsătorie un punct obligatoriu de bifat pe lista condițiilor pentru a avea succes!

Nu vă spun asta ca un îndemn să nu vă căsătoriți, vă spun asta ca să înțelegeți că nu este cazul să vă faceți un scop în viață din a vă căsători. Vă spun asta ca să nu mai credeți că e ceva în neregulă cu voi dacă nu v-ați căsătorit până acum, dacă nu sunteți într-o relație.

Voi sunteți în cea mai importantă perioadă a vieții voastre, dacă nu sunteți într-o relație. Ceea ce faceți în această perioadă va influența major ce se va întâmpla în viitoarele voastre relații.

Și știu că ceea ce vă spun eu contrazice flagrant ceea ce vă spune familia, ce vă spun prietenii, ce vă spune societatea, ce vă spune biserica.

„La 30/ 40 de ani trebuie să ai o familie, să ai copii, să ai casa ta, mașina ta, bla, bla, bla”.

Marile problemele ale societății în care trăim nu sunt cele relaționale, ci sunt problemele legate de faptul că oamenii nu se iubesc și nu se respectă pe sine, ca indivizi, de faptul că oamenii nu se suportă pe ei înșiși. De aici pleacă problemele relaționale. Până când oamenii nu vor învăța să funcționeze bine ca ființe de sine stătătoare, până nu vor învăța să se iubească și să se respecte pe sine, să-și cunoască adevărata valoare, relațiile lor nu vor fi sănătoase/ armonioase.

Este mai important să știi cum să fii singur, în afara unei relații, decât să fii căsătorit. Faceți o prioritate din a învăța să fiți singuri și să vă placă propria companie, nu din a vă găsi un partener și a vă căsători!

Atunci când construiești o clădire, primul lucru pe care-l faci este fundația. Dacă fundația nu este solidă, clădirea poate să se prăbușească în orice moment.

Fundația unei căsnicii este reprezentată de cei doi indivizi, ca entități separate. Dacă cei doi indivizi sunt slabi, căsnicia va fi una șubredă și cel mai probabil se va ajunge la divorț.

Dacă tu nu te simți bine în pielea ta, dacă simți că nu ești suficient de bun/ valoros ca individ, dacă ai traume nevindecate, tu reprezinți o fundație șubredă pentru căsnicia ta.

Tu nu devii un alt om pentru că te căsătorești; aduci în căsnicie omul care ești.

Oamenii cred că faptul că se căsătoresc este o upgradare, că le mărește valoarea. Nu, căsnicia nu-ți mărește valoarea, ci scoate în evidență omul care ești, îți expune actuala valoare, atâta câtă crezi tu că ai.” (Michael Todd) Traducerea Mihaela Dan

„O femeie care funcționează în aliniere cu Dumnezeu este ocupată cu a-și împlini Menirea, nu are timp de selfiuri și nu este interesată să vâneze bărbați. Ea își urmează neabătut Calea și face ceea ce este ghidată să facă, iar la un moment dat, Dumnezeu îi spune „Uită-te în lateral!” și acolo este un bărbat care este la fel de dedicat ca și ea împlinirii Menirii sale.

Și acea femeie nu încetinește ritmul, ca să-i permită bărbatului să țină pasul cu ea; ea merge înainte în ritmul său și observă dacă el este capabil să țină pasul cu ea sau nu.

Unele dintre voi v-ați redus ritmul sau v-ați oprit din mers, ca să puteți păstra în viața voastră un trântor, ca să aveți grijă de un bărbat care este încă în stadiul de băiat imatur.

„Dar are potențial!”, spuneți voi.

Da, are potențial, doar ca nu face nimic de ani de zile ca să-și fructifice potențialul.

„A avut o perioadă mai grea, a fost rănit, dar știu că pot să-l ajut, pot să-l vindec, pot să-l schimb!”

Nu, nu puteți să-l vindecați voi și nu puteți să-l schimbați voi. Tot ce puteți este să-l întrețineți voi, din ceea ce se vede.

Ce bărbat este ăsta, dacă se lasă întreținut de o femeie?

Bărbatul este menit să fie capul familiei, să te susțină, să te protejeze, să dea o direcție familiei voastre. Ce ai tu nu e un bărbat, e un trântor.” (Michael Todd) Traducerea Mihaela Dan

„Faptul că te căsătorești nu înseamnă că trebuie să-ți anulezi toate visurile, să te negi pe tine însuți, ca să fii una cu partenerul tău și să puteți merge în aceeași direcție.

De aceea este atât de important să-ți iei timp ca să-l cunoști mai bine pe omul cu care te căsătorești, să te asiguri că aveți aceleași valori, aceleași principii, aceleași standarde, că aveți aceleași priorități în viață, că visurile sale se împletesc cu ale tale.

De ce-l întrebi despre aceste lucruri abia după ce v-ați căsătorit?!

Mi se întâmplă uneori să primesc un telefon de la o persoană sau alta din comunitatea noastră care-mi spune că după divorț este într-o stare atât de rea, încât se gândește la sinucidere.

De ce se ajunge la așa ceva? Pentru că unii oameni se identifică total cu partenerul lor de cuplu, pentru că sunt definiți de căsnicia lor, pentru că își extrag valoarea din statutul de soț/ soție și nu mai știu cine sunt, dacă acea căsnicie se destramă. Pentru că unii oameni permit unei alte persoane să ocupe un loc important într-un spațiu în care ar trebui să fie doar ei și Dumnezeu.

Dacă tu folosești eficient perioada în care ești singur, pentru a descoperi cine ești cu adevărat, pentru a-ți descoperi Menirea, pentru a-ți cunoaște adevărata valoare, nu vei ajunge să intri într-o relație ca să-ți dea partenerul tău o identitate, ca să simți că ai valoare.

Când crezi că un altul te va completa/ împlini, o să te grăbești să intri într-o relație cu acel om, dar când te simți complet ca ființă de sine stătătoare, când ai o viață care te împlinește, o să-ți permiți să fii selectiv în privința persoanelor pe care le primești în preajma ta. Ai muncit prea mult cu tine însuți, ai investit prea mult în propria evoluție ca să te dai pe mâna oricui.

O să-ți spui: „Da, el arată foarte bine, are un statut important, dar din ce văd, nu este bărbat care să fie capabil să liderul în cuplu. Nu-l percep ca fiind un bărbat căruia să-i permit să conducă în relația noastră, nu este destul de puternic și de înțelept pentru asta”.

O să-ți spui; „Da, este un bărbat interesant, dar nu are o conexiune profundă cu Dumnezeu și asta se vede în modul în care se comportă. Faptul că nu este interesat să aibă o relație cu Dumnezeu mă va afecta și pe mine, dacă voi intra într-o relație cu el. Nu sunt dispusă să intru în așa ceva”.

A, nu știați că în momentul în care aveți o relație intimă cu un om, voi preluați niște energii de la el? De aceea nu este de dorit să aveți relații sexuale cu oricine, fiindcă între voi și persoanele cu care ați făcut sex are loc un transfer energetic și se creează niște legături care vă pot afecta la nivel emoțional, psihologic, spiritual. Dincolo de apectul moral/ spiritual, faptul că nu faci sex cu oricine este și un mecanism de protecție.” (Michael Todd) Traducerea Mihaela Dan

„Dacă faci lucrurile cum se cuvine, o întâlnire cu o persoană care ar putea fi un potențial partener este ca un interviu pentru obținerea unui post important într-o companie de prestigiu.

Când este vorba despre un asemenea post important, în general, au loc mai multe interviuri, pentru ca cei care se află la conducerea companiei să se asigure că aleg omul potrivit.

O mulțime de oameni intră în relații cu niște persoane pe care abia le-au cunoscut, despre care nu știu mai nimic, pentru că se lasă încântați de aspectul fizic, de atracția sexuală sau pur și simplu pentru că sunt atât de disperați să aibă o relație, să scape de singurătate, încât ar accepta pe oricine.

O mulțime de oameni intră în relații cu niște persoane care n-ar trece nici de primul „interviu”, dacă lucrurile s-ar face ca la carte. Ei nu-și iau timp să verifice dacă au aceleași valori, dacă au aceleași principii, dacă au aceleași priorități în viață. Ei se grăbesc să facă oficială relația lor în rândul cunoscuților, postează marea veste pe Facebook, ca să știe toată lumea că au un iubit/ o iubită și apoi constată că de fapt nu prea se potrivesc cu acel om.

O întâlnire cu o persoană care ar putea fi un potențial partener nu reprezintă un angajament față de acea persoană, este doar un eveniment care a început la o anumită oră și s-a încheiat la o altă oră. Nu mai fiți atât de entuziasmați că ați avut o întălnire cu un om, nu mai considerați că dacă el s-a întâlnit cu voi înseamnă că este ceva serios, că el este pregătit să intre într-o relație, că e doar o chestiune de timp ca să fiți împreună!

În loc să-ți imaginezi tot felul de lucruri cu privire la viitoarea voastră relație de cuplu și să te lauzi în stânga și-n dreapta cu întâlnirea ta, mai bine calmează-te și fă o evaluare sinceră a acelei întâlniri. Verifică la modul sincer dacă acel om îndeplinește criteriile care-l califică pentru al doilea interviu sau nu.

Când se fac angajări pentru posturi importante într-o companie, cei care se întâlnesc cu candidații, pentru a-i evalua, știu exact ce caută, au niște criterii și niște standarde foarte clare, de la care nu fac rabat. Ei exclud imediat candidații care nu s-au descurcat bine la primul interviu, nu-și mai irosesc timpul cu ei.

Unii oameni sunt atât de disperați în a-și găsi un partener, sunt atât de sătui/ speriați de sigurătate, încât „angajează” candidați care nu ar fi trecut de primul interviu, dacă selecția s-ar fi făcut ca la carte. Pentru că procesul de angajare nu se face corect, „compania” lor angajează pe un post foarte important un om care nu are calificarea/ competența necesară pentru acea poziție. Care sunt consecințele? Acel om produce daune majore „companiei”, acea „angajare” ajunge să îi coste foarte scump.” (Michael Todd) Traducerea Mihaela Dan

„Dacă modul în care îți selectezi partenerul nu este în alinire cu Dumnezeu, relația ta n-o să fie în aliniere cu Dumnezeu.

Cine este acel om? Cum trăiește acel om? Cum se comportă el? Cum vorbește el? Care sunt valorile lui? Care este nivelul lui de integritate?

Care este relația lui cu Dumnezeu? Are el o relație cu Dumnezeu?

„Păi… Arată bine, e deștept, câștigă bine. Da, are niște probleme în ceea ce privește caracterul și modul în care se comportă, dar nimeni nu e perfect. Până la urmă Dumnezeu spune să ne ajutăm unul pe altul, spune că femeia trebuie să își susțină bărbatul, așa că asta am de gând să fac”.

Da, într-o căsnicie femeia își susține soțul, dar nu își întreține soțul ani la rând!

Dacă acea femeie era căsătorită când a început relația cu tine și s-a comportat ca o vampă, crezi că acel mod de a fi a dispărut în neant odată ce te-ai căsătorit tu cu ea? Dacă ți s-a oferit pe tavă înainte ca tu să arăți cel mai mic interes față de ea, dacă a făcut sex cu tine de la prima întâlnire, crezi că acest gen de comportament s-a schimbat peste noapte, odată ce te-ai căsătorit cu ea?

Dacă acea persoană are un comportament sexual dezordonat, dacă are obiceiuri nesănătoase/ vicioase, dacă nu are integritate și nu se respectă pe sine, crezi tu că odată căsătoriți, familia voastră va funcționa în aliniere cu Dumnezeu?

Cum arată întâlnirile voastre? Ce faceți când sunteți împreună? Care este nivelul discuțiilor voastre? Cum arată mesajele pe care vi le trimiteți pe whatsapp? Are Dumnezeu vreo legătură cu toate astea sau altcineva și-a băgat coada în ceea ce faceți voi împreună?” (Michael Todd) Traducerea Mihaela Dan

„Întâlnirile cu un potențial partener de cuplu reprezintă niște pași care duc către o destinație. Întâlnirile au ca scop să-ți permită să cunoști un om suficient de bine ca să decizi dacă vrei să-ți iei un angajament ferm față de el sau nu.

Pentru mine este uimitor cum unele femei stau mulți ani într-o legătură cu statut neclar, în care partenerii lor le prezintă drept „prietena mea”. Sunt cazuri în care cei doi au un copil adolescent, dar bărbatul încă nu s-a hotărât să facă pasul spre căsătorie.

Dacă vă aflați în această situație, ar fi spre binele vostru să vă întrebați: „De ce nu vrea să se însoare cu mine, deși a trecut atâta timp? De ce nu este dispus să-și ia un angajament clar față de mine? Sau eu sunt cea care nu vrea să facă pasul spre căsătorie, fiindcă deși îl iubesc, știu că nu este un om în care să am încredere cu viața mea?”.

Întâlnirile sunt un culoar de trecere, nu sunt un loc în care să te stabilești pe termen lung.

Când are loc îmbarcarea în avion, pasagerii trec printr-un culoar care face legătura între clădirea aeroportului și avion. Acel culoar este îngust și nu sunt scaune acolo, pentru că odată ce intră în acel spațiu, călătorii se îndreaptă către avion și urcă în el - este o chestiune de câteva minute.

Dacă tu te oprești pe culoarul de trecere și vrei să trăiești acolo ani de zile, este foarte inconfortabil. Nu este menit să te stabilești acolo; ori intri în avion, ori mergi înapoi în aeroport și pleci acasă.

Dacă tu vezi că acel om te ține blocată ani al rând în culoarul de trecere, fiindcă nu vrea să urce în avion cu tine, ieși de acolo, vezi-ți de viața ta!” (Michael Todd) Traducerea Mihaela Dan

„Un om care funcționează în integritate, este pe Calea lui, care își urmează Menirea, nu se coboară la acest nivel, nu este interesat de legături sexuale „recreaționale”, de „prietenii cu beneficii”, fiindcă el știe foarte bine cât de mult contează să ai alături partenerul potrivit și ce efecte distructive poate avea compania nepotrivită. El este foarte selectiv în privința oamenilor pe care-i acceptă în cercul apropiaților săi și în privița partenerului/ partenerei de cuplu.

Dacă sunteți singuri și intenționați să ieșiți la întâlniri, pentru a vă găsi un partener, vă sugerez să „navigați” la modul conștient procesul întâlnirilor. Dacă după câteva întâlniri în care ați pus întrebările potrivite și v-ați făcut o imagine asupra acelui om, puteți spune cu mâna pe inimă că nu simțiți că este femeia cea mai potrivită pentru voi, că nu este bărbatul pe care să-l urmați, că nu este bărbatul pe care să-l acceptați drept cap al familiei, fiindcă nu are maturitatea/ înțelepciunea/ integritatea necesare pentru așa ceva, puneți punct acelor întâlniri, nu mai prelungiți acea situație.

Nu puteți să-i dați voi maturitate/ înțelepciune/ viziune/ integritate unui bărbat. Voi puteți să-l ajutați să-și împlinească viziunea, dar nu-i puteți da o viziune. Nu puteți voi să faceți un bărbat puternic dintr-un bărbat slab.

Nu vă asumați rolul de bărbat în casă, nu intrați într-o relație cu un bărbat care nu este capabil să fie capul familiei, doar ca să aveți și voi o relație, fiindcă o să regretați amarnic!” (Michael Todd) Traducerea Mihaela Dan

„Unii se joacă de-a întâlnirile, fac sex „recreațional” cu oameni pe care abia i-au cunoscut, iau totul ca pe o distracție.

Ei nu sunt conștienți că unele întâlniri de acest gen pot fi de-a dreptul devastatoare. Unele „întâlniri” din acestea care constituie preludiul sexului recreațional pot să-ți distrugă viața.

Unele întâlniri par a fi exact ceea ce-ți trebuie, pot fi plăcute și distractive pe moment, dar dacă-ți deschizi inima în fața persoanei nepotrivite, o să ajungi să-ți fie sfărâmată.

Unii oameni pot fi extrem de atractivi, dar după ce intri într-o legătură sexuală cu ei, te atrag într-o zonă întunecată, te fac să-ți pierzi orice urmă de respect față de sine, să renunți la toate visurile tale, să aluneci tot mai jos, până ajungi într-un hău din care simți că nu mai poți ieși.

Dacă nu ești atent în fața cui îți deschizi inima și viața, poți ajunge să fii distrus.

Faptul că intri într-o relație de cuplu cu persoana nepotrivită te poate bloca într-o zonă neagră, te poate face să renunți la a-ți mai urma Menirea, te poate face să pierzi timp, să-ți pierzi viziunea, încrederea în tine, speranța.

Faptul că te afli în compania nepotrivită poate avea efecte mult mai grave decât îți dai seama, îți poate schimba cursul vieții. O singură întâlnire „recreațională” cu o persoană nefastă poate distruge tot ce-ai construit în ani de zile.

Întâlnirile de acest gen sunt o treabă foarte serioasă, nu sunt o chestie „recreațională”. (Michael Todd) Traducerea Mihaela Dan

O să vorbim astăzi despre cât de important este să descoperi frumusețea solitudinii și beneficiile pe care ți le aduce aceasta.

Desigur, nu sugerez că ar fi de dorit ca oamenii să se izoleze și să trăiască precum niște pustnici toată viața lor. Ceea ce spun este că sunt perioade în viață în care este benefic să stăm în solitudine și de asemenea, să nu intrăm în relații doar din disperare, din frica de singurătate, fiindcă acele relații n-o să se sfârșească bine.

Ceea ce spun este că e mult mai bine să stai singur, decât să intri într-o relație cu persoana nepotrivită.

Ceea ce spun este că e mult mai bine să pui punct unei relații disfuncționale/ toxice, decât să te agăți de ea fiindcă îți este frică se singurătate și să fii rănit în mod constant. O relație nu trebuie să fie toxică, trebuie să fie tonică.

Atunci când oamenii nu au învățat să guste solitudinea, să se simtă bine doar cu ei înșiși, când se tem de singurătate, ei fac alegeri relaționale nefaste.

Solitudinea este, printre altele, o oportunitate de a te descoperi pe tine însuți, de a învăța să te iubești și să te respecți pe tine însuți.

Fiindcă au fost programate să creadă că valoarea lor este direct legată de faptul că au sau nu o relație de cuplu/un bărbat, multe femei fac orice ca să evite singurătatea și acceptă parteneri care nu meritau nici măcar o discuție cu ele.

O mulțime de oameni (femei și bărbați) nu înțeleg că sunt responsabili pentru multe dintre traumele din viața lor, prin faptul că au primit în preajma/ casa/ patul lor niște persoane care nu aveau ce căuta acolo. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Cei mai mulți dintre voi nu credeți asta, dar solitudinea poate să fie ceva ce te împuternicește și te împlinește.

Solitudinea poate fi o perioadă frumoasă, dacă îi înțelegi beneficiile.

O să vorbesc în special despre femei, dar e valabil și pentru bărbați.

Programarea la care am fost supuși cu toții face ca pentru femei să fie mai dificil de suportat solitudinea decât pentru bărbați, fiindcă dacă au trecut de 30 de ani, toată lumea le întreabă de ce nu s-au căsătorit, de ce nu au un bărbat și nu au făcut copii, sunt privite/ tratate ca și cum ar fi ceva în neregulă cu ele, sunt împinse de la spate de cei apropiați ca să intre o relație, sunt supuse unor presiuni foarte mari din partea familiei și nu numai. De aceea pentru multe femei solitudinea este de-a dreptul traumatizantă, dacă ele permit ca minciunile care li s-au spus să le afecteze, să le facă să simtă că nu au valoare, că e ceva în neregulă cu ele, că nu pot fi împlinite/ fericite.

Solitudinea nu este perioada în care ești izolat, e perioada în care sufletul tău poate vorbi în tihnă cu tine.

O mulțime de oameni nu suportă să stea singuri pentru că nu le plac mesajele transmise transmise de sufletul lor, așa că preferă să se asigure că sunt tot timpul înconjurați de diverse persoane, că sunt tot timpul ocupați cu diverse lucruri care reprezintă de fapt niște distrageri. În acest fel ei pot rămâne în zona de confort, nu intră în profunzimea propriei ființe, nu descoperă cine sunt cu adevărat, nu evoluează.

Auto-descoperirea este ceva care te poate speria, care îți poate da peste cap viața și unii oameni nu vor să-și pună în pericol „stabilitatea”.

Unul dintre modurile în care descoperi cine ești este prin a conștientiza cine nu (mai) ești. Astfel de conștientizări le ai de cele mai multe ori atunci când stai în solitudine, când ești doar tu cu tine și reflectezi în liniște la ceea ce făceai în trecut, la unele dintre lucrurile pe care le făceai, dar care acum nu mai rezonează cu tine, la unele dintre lucrurile care îți plăceau, dar care acum nu mai rezonează cu tine, la unii dintre oameni de care erai apropiat, dar cu care acum nu mai rezonezi.

Noi funcționăm o mare parte din viață ca un Sine fals, care este de fapt rezultatul îndoctrinării la care am fost supuși, al traumelor nevindecate, al unor condiționării sociale, etc. Când ești tot timpul ocupat, când în jurul tău sunt tot timpul oameni cu care interacționezi, nu ai răgazul necesar pentru a te uita la tine, la credințele tale, la obiceiurile tale, la modul în care îți trăiești viața. Când nu îți iei timp pentru a fi cu tine însuți nu ai răgazul necesar pentru a constata că nu mai ești cel care erai, că nu-ți mai place ce îți plăcea, că nu mai gândești cum gândeai, că nu-ți mai dorești ce-ți doreai.

Solitudinea îți oferă cadrul potrivit pentru reflecție, introspecție și dezvoltare personală.

În loc să fiți obsedate de faptul că nu aveți un bărbat și să vă căutați disperate un partener, mai bine ați folosi perioada de solitudine pentru a vă uita bine la voi însevă, pentru a reflecta, pentru a vă analiza, pentru a vă lămuri care sunt lucrurile care vă pasionează, care sunt visurile voastre, dincolo de așteptările/ pretențiile/ judecățile de valoare ale altora. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Solitudinea îți oferă oportunitatea să faci, ca femeie, ceea ce multe femei nu au făcut niciodată – să-ți consolidezi independența, să înveți să funcționezi ca o ființă de sine stătătoare, să nu depinzi de altcineva.

Prin faptul că ești capabilă să funcționezi ca ființă de sine stătătoare, că ești capabilă să-și construiești pe cont propriu o viață care te împlinește, că ești capabilă să-ți urmezi visurile, tu construiești o fundație solidă pentru o viitoare relație.

Faptul că ai făcut toate astea, că nu ai nevoie de un bărbat care să te întrețină, că ești perfect capabilă să rezolvi problemele care apar în viața ta, că nu ești neputincioasă din acest punct de vedere, va constitui un atu atunci când vei intra într-o relație – nu vei fi disperată să ai un bărbat, îți vei permite să-ți respecți standardele în selectarea partenerului, nu vei fi dependentă de partenerul tău, nu-ți vei extrage valoarea din relația de cuplu, iar dacă vei constata că la un moment dat lucrurile o iau razna, nu te vei agăța de acel bărbat, nu vei tolera lucruri care sunt sub nivelul tău, numai ca să nu pierzi relația.

O astfel de femeie nu-i va da unui bărbat locul pe care ar trebui să-l ocupe Dumnezeu în viața ei. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Solitudinea îți permite să înveți să ai grijă de tine într-un mod în care nu ai avea grijă de tine, dacă ai avea o familie, fiindcă nu ți-ai face timp pentru asta.

A avea grijă de tine nu este egoism, este o necesitate. Nu poți oferi mare lucru altuia, dacă vasul tău este aproape gol.

Eu am văzut cât de mult au muncit femeile din familia mea – bunica, mama și soția mea, cât de mult oferă soțului și copiilor, cât de mult timp petrec făcând diverse lucruri legate de gospodărie și de creșterea copiilor, ajungând uneori la epuizare. Am văzut femei din familia mea și nu numai, care s-au pus mereu pe ultimul loc în ordinea priorităților, care au avut grijă de copii, de soț, de părinți, de frați-surori, numai de ele nu.

Nu e ușor să fii femeie, din acest punct de vedere.

Vă spun cu mâna pe inimă că mi se pare mult mai ușor să fii cel care merge la lucru și aduce banii în casă, decât să fii cea care are grijă de toți în acea casă.

Nu cred că aș fi capabil să fac toate acele lucruri pe care le fac femeile în familie. Nu cred că aș fi capabil să mă sacrific așa cum se sacrifică femeile în familie, să muncesc atât de mult pe cât muncește o femeie care are familie. Practic, pentru aceste femei care au grijă de toate în casă și mai cresc și câțiva copii, pare imposibil să-și găsească timp ca să aibă grijă și de ele. Și de cele mai multe ori ele nici nu încearcă să-și facă timp pentru ele, fiindcă au impresia că ar fi egoiste dacă ar face asta. Și își distrug sănătatea în acest fel.

Eu am avut o discuție de acest tip cu soția mea în urmă cu niște ani. Și ea făcea exact la fel, se ocupa de toți, avea grijă de toți și de toate, numai de ea nu. Și i-am spus atunci că ea este cea care ține familia noastră unită, că este cea mai importantă persoană din familie și că dacă se îmbolnăvește pentru că se neglijează, pentru că nu-și ia timp ca să se odihnească, o să avem toți de suferit. I-am spus că faptul că are grijă de ea este o favoare pe care ne-o face nouă, tuturor, fiindcă este în interesul noastru ca ea să fie bine, sănătoasă la nivel fizic, emoțional și psihic. I-am cerut să-și ia periodic timp pentru sine, să se odihnească, să se relaxeze, să facă lucruri pe care iubește să le facă.

Soția mea pleacă uneori în vacanțe fără mine, fiindcă are nevoie să se desprindă pentru câteva zile de tot și de toate, să nu mai fie nevoită să aibă grijă de nimeni.

Dacă tu te afli într-o perioadă de solitudine și nu găsești de făcut ceva care te pasionează, ceva ce iubești să faci, ceva ce-ți aduce bucurie, ce te împlinește, nu ești pregătită să intri într-o relație. Nu vei găsi bărbatul care să te împlinească/ facă fericită, care să umple golurile din interiorul tău. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

"Cele mai multe femei au fost programate la modul subtil, fiind învățate că trebuie să se pună pe ultimul loc în ordinea priorităților, așa cum a fost ea stabilită de societatea patriarhală... Ele au acceptat tacit că nevoile lor - indiferent dacă era vorba de nevoi fizice, emoționale, mentale sau spirituale - erau cele mai puțin importante în familie și în ierarhia socială.

Cele mai multe dintre noi s-au conformat în tăcere.

Cele mai multe dintre noi au crezut că e “de datoria noastră”, a femeilor, să ne punem pe ultimul loc.

Cele mai multe dintre noi au jucat rolul martirului și s-au sacrificat pentru alții.

Cele mai multe dintre noi nu au pus niciodată la îndoială această stare de fapt.

Nenumărate femei cu inimile rănite au jucat acest rol de martir toată viața lor, de milenii. Noi am încercat să-i facem fericiți pe toți cei din jurul nostru. Am considerat că este responsabilitatea noastră să le facem pe plac altora, renunțând la propriul nostru adevăr, la nevoile și dorințele proprii, din dorința de “a fi bine”, într-o încercare de “a trăi în bună înțelegere”.

De-a lungul timpului, noi, femeile, am încercat să fim fericite făcându-i pe toți ceilalți fericiți. Dacă ceilalți erau fericiți, simțeam că ne-am jucat perfect rolul și că astfel, puteam să ne considerăm și noi fericite.

Pentru o vreme am fost mulțumite că persoanele dragi au nevoie de noi. Am crezut că dacă au nevoie de noi o să ne simțim apreciate, acceptate și iubite. Tot ce ne doream era o validare a valorii noastre, venită din partea celor ale căror nevoi le-am pus mai presus de nevoile noastre.

Dar a fost un preț uriaș de plătit, pentru că simțeam un gol interior, o amorțeală întunecată... O amorțeală pe care nici măcar nu puteam să o identificăm, pentru că ea a fost mereu acolo, distrugându-ne pe tăcute respectul de sine, demolându-ne puțin câte puțin puterea personală, închizându-ne încetul cu încetul inimile.

Noi am încercat cu îndârjire să umplem acest gol interior care apăruse ca urmare a faptului că ne-am neglijat nevoile și dorințele proprii, că ne-am negat/ ignorat propriul adevăr și că am acceptat să trăim zi de zi în acest fel. Am încercat să umplem acest gol interior preocupându-ne și mai mult de binele celorlați, concentrându-ne și mai mult pe nevoile și dorințele lor, în speranța că fărâmele de iubire primite din partea acestora ne vor fi de ajuns și în sfârșit, ne vom simți și noi împlinite, fie și pentru o perioadă scurtă de timp.

Noi n-am înțeles, nu ne-am dat seama că, de fapt, acest gol era provocat de lipsa de IUBIRE. Noi am dat mereu de la noi - am dat atât de mult, încât rezervoarele noastre s-au golit.

Aceasta e durerea ascunsă din istoria Femininului, care a fost gravată în paginile timpului, în societatea patriarhală a Pământului.

Vremurile se schimbă acum. Femeia și-a recuperat și asumat puterea personală. Ea s-a ridicat în toată gloria ei și în cele din urmă, a înțeles că golul pe care îl simte în interiorul ei nu poate fi umplut decât din interior.

Ea nu mai pune nevoile altora deasupra nevoilor proprii. Ea își rostește adevărul cu grație. Își urmeaza calea sigură pe ea, acceptând doar ceea ce rezonează cu ea și ce o onorează.

Și în acest fel, Femeia nu se schimbă doar ea însăși - ea schimbă lumea. Nu-și mai dorește ca ceilalți să aibă nevoie de ea, ca să se simtă validată; a plătit un preț prea mare atunci când își baza fericirea proprie pe fericirea altora, așa că în cele din urmă, a decis să se pună pe ea însăși pe primul loc în ordinea priorităților sale."

Sursa: Karen Star

„Dacă o femeie este singură, nu înseamnă că este disponibilă. Poate că a obosit să tot fie rănită și nu mai are încredere în nimeni…

Este singură pentru că s-a săturat să tot audă scuze și explicații, a obosit să tot încerce să se facă înțeleasă și ascultată. Poate că a obosit să trăiască în minciună…

S-a săturat să fie tratată ca o fantomă într-o relație în care i s-a promis TOTUL. Nu mai vrea să fie invizibilă alături de omul căruia i-a încredințat tinerețea, frumusețea și inima ei.

A obosit să trăiască în suspiciune și să se simtă vinovată negreșind cu nimic.

Să lupte cât pentru amândoi pentru ca relația să supraviețuiască în continuare. A obosit să întindă mâna către omul care îi întoarce spatele, care se îndepărtează mai tare cu cât încerci să te apropii mai mult.

A ajuns să înțeleagă că cine nu vrea să te asculte, nu te aude nici dacă țipi și nici dacă taci sau vorbești cu calm. A obosit să mai spună ceva. A obosit să tacă… S-a săturat să o doară sufletul acceptând de dragul iubirii să fie ținta vorbelor care rănesc. A suportat prea multe și nu mai vrea, și nu mai poate…

Nu mai are încredere în nimeni, pentru că de fiecare dată a fost la fel.

Nu mai vrea să pice în capcana nimanui, pentru că DA – o relație este precum o capcană. La început toate sunt frumoase, însă după ce pici în plasă și te îndrăgostești, totul se schimbă.

Toate femeile au nevoie de iubire, însă cele care au ales singurătatea au înțeles că prețul iubirii este prea mare și nu mai acceptă să se lase amăgite. Din păcate, există mulți bărbați care încă nu au învățat să iubească. Dar sunt și multe femei care nu știu sau nu mai vor să se lase iubite. Păcat!” (Autor: Chris Oliver)

“𝗦𝗶𝗻𝗴𝘂𝗿𝗮𝘁𝗶𝗰!

“Am fost mereu solitar, nu m-am obișnuit prea mult să fiu în preajma multora.

Îmi plac singurătatea și după-amiezele tăcute!

Am devenit solitar de când am observat că vorbele sunt din belșug, dar faptele nu pe atât.

Am devenit solitar când am văzut că prietenia sinceră este rară și m-a convins și mai mult când am înțeles că nu toată compania este cu adevărat benefică.

Am devenit singuratic când am ascultat mai mult tăcerile, decât zgomotul majorității. Am devenit așa, când mi-am dat seama că am preferat să îmi pun căștile, să nu vorbesc cu nimeni, și când am preferat să mă așez singur la masă și să ascult tot ceea ce mintea mea îmi striga!

Am devenit singuratic pentru că am înțeles că nu oricine poate ocupa un loc aproape de inimă, nu oricine știe să rămână alături și atunci preferi să rezervi cuvintele ca să nu le cheltuiești pe urechile greșite... Pur și simplu, înțelegi că a fi singur nu este chiar atât de rău.” (Sursa: Peque K. ZuLo)

“Nimeni nu iese dintr-o relație fără să fie rănit într-un fel sau altul.

Când treci printr-o despărțire te simți rău în pielea ta, stima ta de sine scade, începi să crezi că sunt adevărate unele dintre lucrurile urâte pe care le-a spus despre tine fostul partener și poate te simți vinovat pentru că nu ai făcut suficient ca să salvezi relația.

Asta este prima fază, în care egoul tău este rănit.

Mai apoi începi să privești lucrurile altfel, îți amintești de lucrurile pe care partenerul tău le spunea/ făcea și modul în care reacționai tu și începi să îți spui „Ce prost/ proastă am fost! Cum de am suportat așa ceva? Trebuia să pun punct acelei relații de mult timp!”. Durerea despărțirii se transformă în dușmănie/ ură. În această etapă îți proiectezi furia asupra fostului partener.

Cel mai bun lucru pe care îl poți face este să conștientizezi că treci prin diferitele faze ale unei despărțiri, să îți permiți să îți simți emoțiile, nu să le negi.

Atunci când ai la activ mai multe relații eșuate, când treci din relație în relație și toate se termină prost, începi să-ți proiectezi emoțiile asupra unei întregi categorii de oameni; de exemplu, femeile vor spune „Toți bărbații sunt niște….”, iar bărbații vor spune „toate femeile sunt niște…..” .

Multe femei, după câteva astfel de experiențe nefericite, se închid și fie nu mai vor să aibă de-a face cu bărbații, fie sunt foarte rezervate cu bărbații pe care-I întâlnesc și aceștia simt că sunt ținuți la distanță, fie sunt foarte agresive. “ (Sursa: Marie Jo Rapini)

Cunoașteți persoane care vorbesc prea mult, care sunt zgomotoase, care au mereu ceva de spus despre orice, care își dau cu părerea chiar și atunci când nimeni nu le cere părerea și uneori nici măcar nu se pricep în acel domeniu?

Cred că noi toți cunoaștem astfel de persoane care nu înțeleg când e momentul să-ți țină gura închisă.

Arta tăcerii este o artă care ar trebui învățată de noi toți.

Faptul că știi când e cazul să vorbești și când e cazul să-ți ții gura este o dovadă de înțelepciune.

Faptul că știi când e cazul să vorbești și când e cazul să-ți ții gura poate să-ți aducă multe beneficii. Dacă taci când se discută despre ceva ce nu înțelegi sau la care nu te pricepi, nu te poți face de râs; dacă nu-ți poți ține gura și simți nevoia să te bagi în seamă în asemenea situații poți foarte ușor să pici de prost.

Unul dintre semnele că ai de-a face cu un om înțelept este că acesta este rezervat în a-și da cu părerea, nu simte întruna nevoia să se bage în seamă, să-i corecteze pe alții, să-i contrazică pe alții, să dea sfaturi necerute, să facă tot felul de comentarii despre lucruri pe care nu le înțelege cu adevărat.

Oamenii imaturi sunt cei care au mereu ceva de spus, care vorbesc vrute și nevrute, care-și dau cu părerea chiar și atunci când nu se pricep sau când nu le cere nimeni părerea. Astfel de oameni nu au nicio reținere în a-i corecta/ contrazice pe alții - chiar și pe cei care se pricep mult mai bine decât ei în acel domeniu. În cazul oamenilor imaturi vorbește gura fără ei.

Nu degeaba se spune că tăcerea e de aur. Atât timp cât îți ții gura închisă, nimeni nu o să-și dea seama că nu ești chiar un monument de inteligență. Dacă ți-ai dat drumul la gură, s-a terminat, te-ai dat de gol.

Unii dintre voi aveți nevoie să învățați să vă țineți gura închisă, fiindcă gura voastră vă bagă în tot felul de belele. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Dacă tu intri într-o dispută cu un prost, te cobori la nivelul lui. Din afară, ceea ce vor vedea cei din jur va fi doi proști care se ceartă.

Oamenii înțelepți nu se lasă atrași în dispute cu proștii, ci îi lasă pe aceștia să aibă părerea lor.

Este o dovadă de înțelepciune să taci când ai de-a face cu un prost care simte nevoia să se bage în seamă sau care te provoacă.

Un prost care încearcă să o facă pe deșteptul cu tine, care te contrazice, te corectează, te atacă, nu are nimic de pierdut; tu, cel înțelept, te faci de râs dacă te cobori la nivelul lui și te lași provocat.

Și asta e valabil și când este vorba de internet, de rețelele de socializare: dacă ești un om înțelept, știi că sunt unele atacuri/ provocări la care este sub demnitatea ta să răspunzi.

În plus, dacă ești un om înțelept înțelegi cât de mult contează ceea ce postezi pe contul tău și ce comentarii faci atât pe contul tău, cât și pe contul altora.

Tăcerea este cel mai potrivit răspuns pentru unele comentarii/ atacuri.

Indiferența ta îi va face pe acei oameni toxici, care se hrănesc cu energia celor pe care-i provoacă, să își caute altă „victimă”. Atunci când ai deschis gura și le-ai răspuns, te-ai angajat într-o conversație cu ei și te pot vampiriza; dacă nu răspunzi provocării nu te pot atinge.

Dacă te-ai angajat într-o discuție cu cineva, îi oferi acelui om posibilitatea de a afla o mulțime de lucruri despre tine, nu doar din ceea ce spui, ci și din ceea ce acel om citește printre rânduri, dacă e capabil de așa ceva. Acesta este modul în care procedează bărbații care manipulează femeile: în perioada de început, a întâlnirilor, ei tac și ascultă ceea ce spun femeile imature, care nu sunt conștiente că îi oferă acelui bărbat o mulțime de informații pe care apoi el le va folosi împotriva lor. Un astfel de bărbat tace și ascultă, află ce-și dorește femeia respectivă, ce o impresionează, ce îi place, folosește toate acele informații pentru a o face să-și deschidă inima în fața lui și apoi o manipulează după bunul plac.

Vorbește cu măsură! (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Dacă vorbești, nu poți să asculți ce spune celălalt. Dacă tu ești genul de om care are mereu ceva de spus, care își dă mereu cu părerea, care se bagă mereu în seamă, care le dă lecții la toți, nu ai cum să înveți de la oameni care știu mai multe decât tine, fiindcă ei nici nu apucă să vorbească în prezența ta.

Ca să poți învăța de la cei care știu mai multe decât tine într-un domeniu sau altul este necesar să taci și să-i asculți pe ceilalți, să nu-i întrerupi întruna pentru a-i corecta sau a-i contrazice.

De aceea intră în viața voastră niște oameni care vă fac să suferiți atât de mult: nu ați fost capabili ca la început, atunci când i-ați cunoscut, să vă țineți gura închisă și să-i ascultați cu atenție, ca să vedeți ce spun și să citiți și printre rânduri, ca să vă dați seama ce fel de oameni sunt ei cu adevărat.

Dacă vă luați timp suficient pentru a cunoaște oamenii, dacă la primele interacțiuni cu ei vă țineți gura și ascultați ce spun aceștia, le veți vedea adevărata față, veți sesiza stegulețele roșii. Cei mai mulți dintre voi nu sesizați stegulețele roșii pentru că vorbiți prea mult, încercați să-i faceți pe acei oameni să vă placă/ iubească/ accepte și nu mai aveți timp să ascultați și ce spun ei.

Dacă vorbiți întruna nu aveți cum să aflați informații importante despre cei cu care interacționați și asta vă face să primiți în viața voastră persoanele nepotrivite.

Dacă nu sunteți capabili să ascultați un om, dacă interveniți întruna pentru a-i contrazice sau a-i corecta pe alții, nu veți putea auzi până la capăt ce au aceștia de spus, pentru că pe voi nu vă interesează ce spun ei, vă interesează să vă spuneți voi părerea cu privire la puținul pe care au apucat ei să-l spună, înainte să-i întrerupeți.

Țineți-vă gura!

O dovadă de imaturitate este și faptul că luați de bun ce vă spune unul sau altul despre diverse persoane și vă formați o părere pe baza unor informații unilaterale, fiindcă nu v-a trecut prin cap să discutați și cu persoanele despre care s-a vorbit, ca să auziți și varianta lor, înainte de a vă face o opinie. Și apoi vă grăbiți să faceți comentarii/ să-i judecați pe acei oameni, fără să știți de fapt ce s-a întâmplat.

Iar uneori faceți asta cu propriii parteneri sau propriii prieteni, fără să fi ascultat și versiunea lor despre situația respectivă. (RC Blakes)

Dacă nu ești capabil să-ți ții gura, dacă ești genul care vorbește întruna, care simte tot timpul nevoia să-i corecteze/ contrazică pe cei care au altă părere decât el, dacă ai nevoie să fii tot timpul în centrul atenției, nu poți să discerni energia celor cu care interacționezi, fiindcă ești prea ocupat cu a te da în spectacol, cu a te da mare.

Simplul fapt că taci și asculți ce spun ceilalți, că îi lași să se desfășoare, că ești atent la ce spun, cum spun, ce nu spun, ce spun printre rânduri, te poate ajuta să obții o mulțime de informații prețioase, pe care nu le poți obține atunci când tu ești cel care vorbește cel mai mult.

În plus, faptul că taci și-i lași pe ceilalți să vorbească/ se desfășoare îți oferă posibilitatea să le simți energia – iar energia unui om nu minte, acel om nu o poate „măslui”.

Tăcerea îți aduce o mulțime de beneficii. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Faptul că știi când să vorbești și când să taci te ajută în relații, fiindcă e foarte greu să ai o relație armonioasă cu cineva care este incapabil să tacă și să te asculte până la capăt, care nu poate să nu te întrerupă pentru a te corecta/ contrazice, care nu este capabil să te facă să te simți AUZIT.

Nu poți avea o relație armonioasă cu cineva care are impresia că le știe pe toate, care te contrazice întruna, convins că tu „greșești” și el cunoaște „adevărul”.

Un om imatur, care nu știe când să tacă, este de presupus că va spune mai multe lucruri deplasate/ prostești decât un om care știe când să-și țină gura închisă și ca atare, va face mai multe greșeli în relații.

Un om care are discernământ, care știe când să tacă și când să vorbească, va ști ce să spună, când să spună și cum să spună în interacțiunile sale cu cei din jur.

Un om care știe când să tacă și când să vorbească știe, de asemenea, că nu este momentul potrivit să vorbească atunci când este furios. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Practicați ascultarea activă - ascultați-vă cu atenție interlocutorul, încercați să-i înțelegeți cu adevărat punctul de vedere, nu-l întrerupeți în timp ce vorbește, nu-l corectați, nu-l contraziceți, ci lăsați-l să spună până la capăt de are de spus. Nu ascultați doar cât să aflați în ce puncte să-l corectați/ contraziceți, fiindcă dacă faceți asta, omul respectiv nu va simți că este AUZIT.

A întrerupe un om în timp ce vorbește, a-l contrazice întruna, a considera de datoria ta să-I corectezi, ca și cum tu ai fi deținătorul Adevărului absolut, denotă, printre altele, lipsă de respect la adresa acelui om.

Când tot ce te interesează este să-l faci pe acel om să gândească/ vorbească/ facă așa cum crezi tu că trebuie să gândească/ vorbească/ facă este, printre altele, o lipsă de respect la adresa acelui om.

A te comporta cu toată lumea de parcă tu ai avea mereu dreptate și toți ceilalți ar greși, dacă gândesc/ vorbesc/ fac altfel decât gândești/ vorbești/ faci tu denotă, printre altele, imaturitate.

Când practici ascultarea activă îi poți cere celuilalt explicații sau lămuriri legate de anumite lucruri pe care le-a spus, dar o faci cu tonul potrivit, cu un real interes de a afla mai multe, astfel încât celălalt să simtă că ești deschis la auzi mai multe, la a primi niște lămuriri, nu se simte contrazis/ atacat. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Uneori noi exagerăm proporțiile unor probleme/ crize de moment - ne concentrăm pe acestea, ne îngrijorăm pentru acestea și astfel le amplificăm.

Nu ar fi mai înțelept să ne concentrăm pe Dumnezeu și pe puterea Sa de a schimba totul în viața noastră? Nu ar fi mai înțelept să amplificăm prezența lui Dumnezeu în viața noastră?

În loc să punem lupa pe acele probleme/ situații de criză, nu ar fi mai înțelept să ne concentrăm pe Dumnezeu?

Și eu nu spun că acele probleme nu sunt reale, că nu ne afectează, că nu ne dor; spun doar că nu este cea mai bună idee să ne concentrăm pe acestea.

Da, știu, niște oameni pe care îi credeai prieteni te-au abandonat/ trădat/ rănit; peste șase luni oricum ei nu vor mai fi în viața ta. Chiar merită să te concentrezi pe ceea ce au făcut ei și să fii supărat/ furios/ trist/ rănit de comportamentul lor, când de fapt ce s-a întâmplat a fost că Dumnezeu a scos din viața ta ceea ce nu era menit să meargă mai departe cu tine?

Da, știu, te simți singur/ izolat, dar chiar merită să amplifici această senzație de izolare, când tot ce se întâmplă este că Dumnezeu te ține în solitudine pentru a te pregăti pentru următorul salt, pentru următoarea etapă a vieții tale?

Dumnezeu îți spune: „Da, știu că ai probleme; da, știu că aceste problmele sunt reale pentru tine, că te doare ce se întâmplă, dar în loc să te concentrezi asupra lor, poți să te concentrezi asupra Mea?

Am fost bun cu tine, te-am ajutat iar și iar, mi-am întors fața către tine chiar și atunci când tu mi-ai întors spatele. Poți să te concentrezi asupra mea? Poți să te concentrezi asupra a ceea ce poate face Grația divină în viața ta, în loc să te concentrezi asupra problemelor tale și asupra a ceea ce se poate întâmpla mai rău?”. (Michael Todd) Traducerea Mihaela Dan

Când trăiești fără să ai o relație cu Dumnezeu trebuie să faci eforturi mari ca să-ți gestionezi propria viață, trebuie să stabilești obiective, să faci planuri, să respecți termene, să cauți resurse, să forțezi anumite uși, să încerci să intri pe geam când ai fost dat afară pe ușă, etc. Este epuizant și de cele mai multe ori nici nu va ieși așa cum ai vrut tu să iasă, pentru că Dumnezeu are alte planuri cu tine.

Când mergi avându-l alături pe Dumnezeu știi că El nu vrea ca tu să vânezi banii și orice altceva ține de succesul material, ci să-ți urmezi Menirea.

Fiecare dintre voi a venit pe Pământ cu un scop/ o Menire anume și fiecare dintre voi a fost creat de Dumnezeu în așa fel, încât să fie echipat cu ceea ce are nevoie pentru a-și împlini Menirea.

Atunci când mergi alături de Dumnezeu ești într-o Călătorie în cursul căreia vei descoperi noi și noi lucruri despre cine vrea Dumnezeu să fii. Fă din asta o prioritate, dacă vrei să-ți atingi cel mai înalt potențial!

Dacă Dumnezeu îți cere să stai de unul singur pentru o perioadă, să ratezi niște ieșiri cu prietenii și alte distracții de acest tip, ca să te pregătească pentru a-ți împlini Menirea, îți spun că merită să ratezi astfel de distracții. Poate că acele activități te fac să te simți bine pe moment, dar nu te ajută să evoluezi.

Poate că acea perioadă de izolare nu te face să te simți bine, dar ea te ajută să evoluezi.

Oamenii care vânează banii/ succesul material sunt mereu agitați, sunt mereu în mișcare, sunt mereu implicați într-o acțiune care face parte din planul lor de „bătaie”, ei au sentimentul că „fac lucrurile să se întâmple”, ca avansează în mod constant, dar de fapt nu avansează, pentru că sunt într-o roată a hamsterului. Unii dintre acești oameni sunt duminica la biserică, se dau credincioși/ spirituali, dar în restul săptămânii prioritatea lor este banul.

Și Dumnezeu le spune „Dacă te-ai opri din această goană nebună și m-ai asculta, ai putea avansa într-un ritm care să nu fie epuizant către ceea ce alții vânează cu disperare”. Dar ei nu aud ce le spune Dumnezeu, ei sunt prea ocupați cu „a face lucrurile să se întâmple”, „a manifesta”, cu a vâna banii.

Uneori cursa aceasta nebună cu care Dumnezeu nu are nicio legătură poate să vă aducă lucruri care par bune pe moment, dar care nu sunt atât de bune pe cât par și care nici nu sunt menite pentru voi. (Michael Todd) Traducerea Mihaela Dan

Ești capabil să faci din Menirea ta o prioritate, chiar și atunci când tentațiile sunt mari?

Când faci o prioritate din Menirea ta, Dumnezeu îți va furniza la momentul potrivit resursele potrivite: banii necesari, platforma potrivită pentru ca tu să te exprimi și să-ți transmiți mesajul către cei care au nevoie să-l audă, oamenii potriviți, care să te ajute.

Întâi intri pe calea care înseamnă împlinirea Menirii personale și abia apoi primești resursele necesare. Nu primești întâi banii și platforma care să te propulseze în top ca număr de vizualizări/ aprecieri/ ca popularitate și abia apoi decizi să începi să-ți împlinești Menirea.

Dacă tu urci pe o platformă care nu este construită pe „mărimea” ta, care nu este menită pentru tine, ea va ceda la un moment dat și în funcție de cât de sus te-ai urcat, căderea te poate costa viața.

Prea mulți oameni au urcat pe o platformă improvizată, care nu era menită pentru ei și urcă în continuare, entuziasmați de „succesul” lor într-un domeniu care nu are nimic de-a face cu ceea ce vrea Dumnezeu pentru ei, dar la un moment dat acea platformă se va prăbuși.

Unii dintre voi au nevoie să audă asta: renunțați la platformele improvizate pe care v-ați urcat, vânând succesul material! Urmați-vă Menirea și Dumnezeu vă va oferi platforma construită special pentru voi! (Michael Todd) Traducerea Mihaela Dan

“Mă izolez.

Da, mă izolez, nu pentru că nu-mi plac oamenii, ci pentru că m-am săturat de contactul oamenilor, gălăgie, aglomerație, conversații prea lungi, tot pentru că prefer să fiu singur decât în preajma oamenilor care nu vibrează pe aceleași frecvențe ca mine.

Nu, nu spun că sunt mai puțin interesante, nu susțin asta.

Spun doar că suntem diferiți. Sensibilitățile și sentimentele noastre nu ajung la aceleași înălțimi.

Spun și eu cu cât îmbătrânesc cu atât știu cine sunt, încotro mă îndrept și ce vreau și ce nu mi se mai potrivește deloc.

Nu am nevoie să am companie.

Nu mă simt niciodată singur, mă simt minunat în liniște.

Și dacă primesc de la lume, e pentru că invidia e acolo și plăcere.

De foarte multe ori, calmul meu, liniștea mea interioară, resursele mele, renunțarea mea, seninătatea mea, le înghesui în bula mea "acasă" singur, sau afară "în mijlocul naturii" singur iar și iar.

Nu sunt sociabil, sunt un empat selectiv.

Un empatic care își respectă sentimentele și își ascultă trupul, mintea, sufletul.

Iubesc profund oamenii, ascult, dau sfaturi și ajutându-i.

Dar după aceea "Eu-l" meu cere o pauză.

Deci dacă câțiva oameni se recunosc, vor ști că a petrece timp cu cineva nu este nimic pentru a umple un gol, este o dorință.

Într-adevăr !!!”

Sursa: Vasile Cotlet

Abandonul este o traumă.

Faptul că ești abandonat de părinți este o traumă care rămâne în interiorul tău toată viața. Chiar dacă a existat un motiv obiectiv pentru care părinții te-au abandonat, asta nu schimbă cu nimic faptul că abandonul te traumatizează și afectează modul în care vezi viața, te face să tânjești după prezența unor oameni în viața ta, te determină să fii dispus să faci mai mult decât alții doar ca să păstrezi niște oameni în viața ta, te determină să încerci să le faci pe plac unor oameni la care ții, doar ca să rămână lângă tine.

Abandonul te determină să oferi prea mult în relații, ca să te asiguri că acei oameni rămân alături de tine, că nu te părăsesc.

Abandonul te face să nu mai ai încredere în oameni, să îi respingi pe cei care se arată interesați de tine, pentru că te temi că dacă îi lași să se apropie de tine, te vor răni/ abandona, așa că găsești motive să-i respingi tu înainte de a ajunge în etapa în care te-ar abandona ei. Nu e vina lor că tu ai fost abandonat, dar îi pui să plătească pentru acel abandon, nu le permiți să se apropie emoțional de tine.

Abandonul te face să fii nesigur în relațiile romantice, te face să ajungi la codependență în relații.

Este înspăimântător să te simți abandonat.

Vestea bună este că este posibi să-ți vindeci această traumă, că poți obține ajutor, pentru a ajunge la o stare de sănătate emoțională și de echilibru.

Știu că ai simțit că ești singur, dar Dumnezeu a fost cu tine. Și Dumnezeu are un Plan pentru viața ta.

El vrea ca tu să transformi acea experiență dureroasă în înțelepciune, să înveți ceea ce aveai de învățat din ea și să o folosești mai târziu în procesul de împlinire a Menirii tale.

Unii oameni rămân însă blocați în durerea abandonului și nu ajung să o transforme în Putere și Menire. (TD Jakes) Traducerea Mihaela Dan

Nu ignora niciodată energia unui om.

Este posibil să întâlnești oameni care spun lucrurile potrivite, care se comportă frumos cu tine, la care totul pare a fi în regulă la exterior, dar care te fac să ai o stare ciudată, care te fac să simți că ceva nu e în regulă cu ei. Nu poți spune exact ce anume, dar simți că e ceva în neregulă cu ei.

Nu ignora niciodată acest indiciu, ține-te departe de acești oameni!

Nu e vorba de faptul că judeci astfel de oameni, că ai considera că ei sunt „răi”; e vorba de faptul că intuiția ta îți spune că persoana respectivă nu e potrivită/ benefică pentru tine.

În unele restaurante ești întrebat de chelner dacă ești alergic la vreun gen de aliment, ca să se asigure că nu îți pun în mâncare ceva ce îți face rău. De exemplu, unii sunt alergici la nuci sau la fructe de mare. Asta nu înseamnă că nucile sau fructele de mare sunt „rele”, înseamnă doar că nu sunt benefice pentru anumiți oameni.

Țineți departe de voi astfel de oameni, nu-i primiți în anturajul vostru, chiar dacă asta înseamnă să-i supărați pe unii dintre cei apropiați. Nu gândiți la modul „O să las această persoană să intre în grupul nostru, fiindcă toți ceilalți o plac și nu vreau să «zgudui barca»…”.

Eu îți spun că e mai bine să zgudui barca acum, decât să te scufunzi cu acea barcă mai târziu. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Unii oameni susțin Ascensiunea planetei retrăgându-se o mare parte din timp în solitudine - aceasta este Calea lor, nu aceea de a fi tot timpul în lume.

Sunt oameni care nu au venit aici, pe Pământ, pentru a susține creșterea vibrațională a planetei prin a lucra cu oamenii, ci prin a lucra cu spiritele naturii, cu animalele sau pur și simplu prin a crea (în orice domeniu) în solitudine. Astfel de oameni nu-și găsesc locul în mulțime, nu sunt făcuți pentru a interacționa în mod regulat cu mulțimea.

Pe de altă parte, sunt oameni care aleg solitudinea ca un fel de fugă de lume, fiindcă se consideră spirituali, dar constată că de câte ori interacționează cu alții le sunt apăsate butoanele și au reacții/ comportamente care nu sunt nici pe departe spirituale. Ei consideră că „din cauza” celorlalți oameni le scade lor vibrația și cred că soluția pentru a rămâne în „sfere înalte” este să se ferească de lume, să stea departe de cei de vibrație joasă (pe care-i cred „inferiori” lor).

Așadar, dacă ești unul dintre cei care preferă solitudinea, fă verificarea: fugi de lume fiindcă ai constatat că interacțiunile cu alți oameni îți dovedesc că nu ești atât de spiritual pe cât te crezi, pentru că nu reușești să-ți menții echilibrul emoțional/ energetic atunci când interacționezi cu alții sau pur și simplu iubești solitudinea, acesta este modul tău de fi?

Tu poți sădi semințele creșterii vibraționale a umanității stând în solitudine, poți influența creșterea umanității ca nivel de vibrație stând în casă un an de zile, fără să ieși niciodată. Nu este necesar să fii între oameni ca să contribui la Ascensiunea umanității – fiecare o face în felul său, fiecare servește Binele comun în felul său.

Dar dacă tu fugi de oameni fiindcă nu ești capabil să interacționezi cu ei din spațiul echilibrului, fiindcă nu ești capabil să-ți menții calmul în situații provocatoare și să-i tratezi cu Iubire și respect pe toți semenii tăi, Universul te va scoate din ascunzătoarea ta, fiindcă tu ai de învățat niște lecții legate de relații. (Lee Harris) Traducerea Mihaela Dan

Învățați să funcționați cât mai mult timp posibil din spațiul Iubirii!

Asta nu înseamnă să permiteți cuiva să vă trateze într-un mod lipsit de respect/ abuziv și nu înseamnă nici să rămâneți în relații în care sunteți răniți; înseamnă să funcționați din spațiul Iubirii cât mai des cu putință.

În trecut energia fricii a fost folosită pe scară largă pentru a controla oamenii. Și nu spune nimeni să băgați capul în nisip și să vă prefaceți că totul e foarte bine în comunitatea voastră și în lume, pentru că adevărul este că trăim vremuri tulburi și vor continua să fie așa pentru ceva vreme. Ceea ce spun este că indiferent de ceea ce se întâmplă în exterior, e important să practicați Iubirea cât mai des, să vă deschideți inima pentru Iubire și să trăiți fiecare zi ca și cum ar fi ultima zi a vieții voastre.

Este important să experimentați măcar o dată pe zi senzația că inima voastră e plină de Iubire.

Oricât de puternică ar fi frica, Iubirea e mai puternică. Și deseori, atunci când oamenii sunt în spațiul fricii, faptul că sunt tratați cu Iubire este ceea ce îi scoate din acele vibrații joase, îi înalță.

Deveniți ambasadori ai Iubirii, tratați-i cu Iubire pe cei din jur! Puteți face asta prin gesturi de bunătate, prin cuvintele pe care le spuneți/ scrieți, prin modul în care vă comportați, prin creațiile voastre, etc.

Și nu vă cere nimeni să faceți asta 24 de ore din 24, pentru că n-o să puteți, pentru că aveți și voi momentele voastre mai puțin bune, pentru că aveți perioade în care sunteți și voi obosiți/ epuizați; faceți-o de câte ori puteți, oriunde puteți - asta e suficient!

Funcționați din spațiul Iubirii, în loc să vă luptați/ opuneți rezistență la ceea ce nu vă place, la ceea ce înseamnă manipulare/ control/ învrăjbire! Când vă lăsați atrași în jocurile de vibrație joasă, când vă luptați cu alții, nu faceți decât să alimentați/ sporiți energia conflictului/ războiului. (Lee Harris) Traducerea Mihaela Dan

Vi se va întâmpla uneori să interacționați cu oameni care vă vor vorbi frumos, care se vor comporta frumos cu voi, care vor părea niște interlocutori foarte agreabili, dar adânc în interiorul vostru veți simți că e ceva în neregulă cu ei. Nu este cazul să-i etichetați în vreun fel, nu este cazul să căutați argumente „logice” ca să justificați faptul că simțiți că nu este benefic să permiteți acestor oameni să se apropie mai mult de voi; țineți cont de ceea ce simțiți la nivel energetic și stabiliți limite ferme în relația cu ei.

Și vă mai spun ceva: se va întâmpla deseori ca un om de acest tip, care simți că nu îți este benefic, să insiste în a încerca să se apropie mai mult de tine. Și pentru că el știe ce să spună și ce să facă pentru a părea că este o persoană agreabilă, pentru că practic nu ai ce să-i reproșezi în ceea ce privește modul în care a interacționat cu tine, mintea ta va încerca să te convingă că nu e în regulă faptul că-l respingi, că nu ai motive întemeiate să refuzi să-i permiți să se apropie de tine, că „nu e frumos/ spiritual” ce faci. Mintea ta o să te facă să te simți vinovat că păstrezi distanța, pentru că „acel om n-a făcut nimic care să justifice reținerile tale”. Mintea ta o să te facă să crezi că faptul că nu răspunzi interesului manifestat la modul insistent de un om care „nu ți-a greșit cu nimic” poate fi interpretat ca un semn că te crezi mai bun/ superior acelui om. Mintea ta o să te facă să crezi că „nu e corect” să nu-i dai o șansă unui om care se comportă frumos cu tine și care arată în fel și chip că este interesat să te cunoască mai bine.

Nu vă lăsați păcăliți de ceea ce vă spune mintea voastră! Bazați-vă în primul rând pe ceea ce vă spune intuiția voastră, pe ceea ce simțiți adânc în interiorul vostru, chiar dacă nu aveți niciun argument logic/ palpabil pentru a justifica alegerea voastră de a ține la distanță acea persoană!

Protejați-vă pacea interioară!

Conexiunea care-ți este benefică este una vindecătoare, nu una otrăvitoare, este una tonică, nu una toxică. Dacă intuiția ta îți spune că e ceva în neregulă cu acel om, ține cont de ceea ce simți, pentru că Dumnezeu îți transmite prin intermediul intuiției tale: „Acest om nu-ți este benefic. Păstrează distanța!”.

Știu că arată bine, știu că are vorbele la el/ ea, știu că se comportă frumos, știu că pare că e idealul tău ca bărbat/ femeie, dar dacă intuiția ta îți spune „Nu”, spune și tu „Nu”, dacă nu vrei să regreți mai târziu!

Când e vorba de oamenii nepotriviți care încearcă să se prindă de tine, iar intuiția ta îți transmite un anumit mesaj, nu este vorba despre locul/ nivelul la care ești acum, este vorba despre locul/ nivelul la care vei ajunge, nu e vorba despre cine ești acum, ci despre cine ești menit să fii. Intuiția ta îți transmite că acel om te va deturna de la Calea ta, că va fi o distragere de la împlinirea Menirii tale. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Nu neglija niciodată cuvintele pe care le spun oamenii la furie.

Ia în serios lucrurile pe care ți le spun oamenii la furie, pentru că atunci ei spun adevărul fără nicio reținere. Ceea ce le iese pe gură oamenilor atunci când vorbesc la furie este adevărul, este ceea ce cred.

Eu sunt căsătorit cu soția mea de 29 de ani și am avut, firește, momentele noastre de furie, dar în acele momentele nu i-am spus niciodată soției mele ceva ce mai apoi a trebuit să neg sau să retrag și nici ea nu mi-a spus niciodată la furie ceva ce mai apoi a trebuit să nege sau să retragă, pe motiv că „nu e chiar așa cum am spus”.

Am avut și eu momentele mele de furie, dar niciodată nu am fost pus în situația în care să vin mai târziu la soția mea și să-i spun ceva de genul „N-am vrut să te fac în toate felurile; eram supărat”, „N-am vrut să spun asta; eram supărat și mi-a scăpat”, „Știu că am zis că ești…./ o să fac…… , dar nu voiam să spun asta”, „Am fost furios, nu vorbeam serios când am spus că……”.

Cuvintele spuse la furie sunt adevăruri care ne scapă fără să ne dăm seama. Luați în serios cuvintele pe care vi le spun oamenii la furie!

Când ești furios este ca și cum șuvoiul din interior vine atât de puternic, încât sparge barajul și dă pe dinafară. Ceea ce este în interiorul tău dă pe dinafară – cuvintele pe care le spui la furie reprezintă ceea ce ai ținut ascuns în interiorul tău.

Poate că nu-ți place, poate că zguduie imaginea pe care o aveai despre un om sau despre relația voastră, dar să-ți intre bine în cap: când un om îți spune ceva la furie, îți spune ceea ce gândește el cu adevărat. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Nu neglijați niciodată ciclurile disfuncționale/ toxice care apar periodic în viața voastră sau în relația voastră cu un om. Dacă voi treceți periodic prin anumite cicluri disfuncționale/ toxice, dacă e ca și cum ați avea parte de un deja-vu în care eventual sunt alte personaje implicate, dar scenariul e același, dacă aveți senzația că relația voastră este ca un cerc vicios, dacă aveți de-a face cu un om care face aceleași lucruri disfuncționale/ toxice iar și iar, conștientizați că este cazul să luați niște decizii tranșante și să faceți niște schimbări.

Dacă voi constatați că un om vă minte iar și iar, acest lucru este o dovadă că omul respectiv este un mincinos și că ar fi o greșeală să mai aveți încredere în el.

Dacă un om vă înșeală iar și iar, este evident că ar fi o greșeală să mai aveți încredere în el.

Dar o mulțime dintre voi, femeile, rămâneți în relație cu un bărbat care v-a mințit/ înșelat de mai multe ori, vă rugați la Dumnezeu să-l schimbe și sperați că în timp se va schimba.

„Am investit prea mult în această relație, trebuie s-o fac să meargă!”.

Nu puteți să faceți să meargă o relație, de una singură.

Puteți face un om cu pielea neagră să aibă pielea albă? Nu.

Puteți să faceți un mincios să devină un o integru? Nu.

Puteți să acceptați că un om care minte în mod repetat este un mincinos? Se pare că nu.

Este posibil ca oamenii să se schimbe? Da, este posibil. Dar nu este posibil să-i schimbi tu. Și îți faci un deserviciu dacă rămâi lângă un om care te rănește, sperând ca el o să schimbe la un moment dat în viitor.

Nu mai ignora ciclurile disfuncționale/ toxice, îndepărtează-te de acel om și vezi-ți de viața ta! (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Nu neglija niciodată „roadele” pe care le dă un om.

Dacă vezi un pom care produce mere, înseamnă că acela este un măr.

Dacă ai de-a face cu un lămâi, oricât te-ai ruga la Dumnezeu, acel pom nu va face gutui.

Când e vorba de interacțiunile voastre cu diverși oameni, uitați-vă la ceea ce a produs acel om până acum, observați care sunt „roadele” sale.

Nu vă mai lăsați păcăliți de aparențe, nu vă mai lăsați cuceriți de carisma unui om, de faptul că știe ce să spună și când să spună, că se comportă frumos cu voi; observați ce roade a dat el până acum, pentru că așa aflați cu cine aveți de-a face, așa vă dați seama când aveți de-a face cu un lup îmbrăcat în haine de oaie.

Și este valabil și în ceea ce-i privește pe liderii spirituali/ religioși.

Când întâlniți niște oameni cărora le vedeți potențialul, nu vă lăsați păcăliți de potențialul lor, fiindcă sunt o mulțime de persoane în lumea asta care din diverse motive nu și-au atins cel mai înalt potential, care au rămas la stadiul de început de proiect.

O mulțime de femei se mărită cu potențialul bărbatului, dar până la sfârșitul vieții acel bărbat rămâne în stadiul de bărbat cu potențial, nimic mai mult. Faptul că ai un mare potențial este minunat, dar potențialul tău nu-ți poate hrăni copiii, nu le poate plăti educația, nu te poate face protectorul familiei tale. E necesar ca tu să-ți împlinești potențialul, ca să fii cu adevărat capul familiei. Dacă tu nu dai niciun fel de roade toată viața, la ce-ți folosește potențialul tău?

Nu neglijați niciodată roadele pe care le dau cei cu care interacționați.

Faceți un inventar al tuturor celor care sunt în apropierea voastră și observați care sunt roadele acelor oameni.

Observați, de asemenea, ce aduc acei oameni în viața voastră ca plus valoare – ce culegeți de pe crengile lor? (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Nu neglija niciodată ceea ce-ți transmite Dumnezeu prin inima ta.

Dumnezeu vorbește tot timpul cu noi. Dacă voi vreți să vă prefaceți că nu auziți ce vă transmite El și vreți să așteptați să vă spună un lider spiritual/ preotul/ pastorul ce zice Dumnezeu despre o situație sau alta din viața voastră, e treaba voastră.

Puteți alege calea mai scurtă, puteți să comunicați direct cu Dumnezeu.

V-o spun pe șleau: motivul pentru care preferați să veniți la preot/ pastor ca să vorbiți cu el despre situația respectivă și să vă spună ce să faceți este acela că adânc în inima voastră voi știți ce spune Dumnezeu despre acea situație, dar nu vă convine să faceți ce vă cere El să faceți, așa că sperați că o să primiți un alt răspuns de la liderul spiritual/ preot/ pastor – unul care să vă convină mai mult. Sperați că puteți negocia cu liderul spiritual/ preotul/ pastorul, că puteți să-i aduceți argumente ca să-l convingeți să vă dea un răspuns care vă convine, care nu vă scoate din zona voastră de confort.

Eu vă spun că este spre binele vostru că începeți să comunicați direct cu Dumnezeu, pentru că vor fi situații în care nu veți avea acces la liderul spiritual/ preotul/ pastorul vostru și nu veți mai putea obține ghidare de la el.

În timpul pandemiei nu ați mai avut acces fizic la liderul vostru spiritual/ preotul/ pastorul vostru; ați stat doi ani fără să comunicați cu Dumnezeu?

În plus, Dumnezeu vă va transmite uneori mesaje/ semne pe care le veți recepționa voi, nu liderul spiritual/ preotul vostru, niște mesaje care au o semnificație personală, pe care o puteți descifra doar voi, nu preotul vostru.

Dumnezeu comunică tot timpul direct cu voi, nu prin intermediari.

În copilărie, când fratele meu făcea o năzbâtie și nu îndrăznea să-i spună tatălui meu, mă trimitea pe mine să-i spun. Și tata răspundea: „Nu vreau să te aud pe tine, cere-i fratelui tău să vină și să-mi spună el ce are de spus!”.

Dumnezeu îți spune la fel: „Nu vreau să discutăm printr-un intermediar, vino și spune-mi direct ce ai de spus!”.

Rostul unui lider spiritual/ preot/ pastor nu este acela de intermediar între tine și Dumnezeu, este acela de a te învăța cum să comunici direct cu Dumnezeu, cum să ai o conexiune profundă cu El, cum să primești ghidarea divină direct în inima ta.

Dumnezeu vă vorbește tot timpul în inima voastră. Dacă vă permiteți să simțiți ce vă transmite el, voi știți când e bine/ etic ce faceți și când nu e bine/ etic, când sunteți în siguranță cu o persoană/ într-un loc și când nu sunteți în siguranță, știți când e benefic pentru voi să faceți pasul înainte într-o anumită direcție și când ar fi benefic să vă opriți.

Problema este că de cele mai multe ori ghidarea divină ne spune cu totul altceva decât ne spune mintea noastră și decât ne îndeamnă dorințele cărnii, așa că preferăm să ne prefacem că nu am recepționat ghidarea divină și facem ce vrem noi.

De cele mai multe ori, atunci când v-ați băgat într-un mare necaz ați ignorat ghidarea divină și apoi, când ați suportat consecințele, ați spus „Știam că nu trebuia să fac asta!/ Ceva din mine mi-a spus să nu fac asta!”. Știați pentru că v-a spus Dumnezeu; dar nu L-ați ascultat.

E treaba voastră dacă alegeți să ignorați ghidarea divină; voi o faceți, tot voi veți suporta consecințele. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Nu neglija niciodată sfaturile oamenilor care au dovedit că te iubesc cu adevărat și că au maturitatea/ înțelepciunea necesară pentru a-ți da sfaturi benefice.

Faptul că petreci mult timp cu niște persoane și te distrezi cu ele nu înseamnă neapărat că acestea te iubesc cu adevărat și nici că au maturitatea/ înțelepciunea necesară pentru a-ți da sfaturi benefice. Când îți e bine pot să roiască în jurul tău o mulțime de oameni, dar când ești la greu, aceștia dispar subit, nu te mai caută și poate nici nu mai răspund la telefon.

Nu o să-ți placă întotdeauna ceea ce-ți spun oamenii care te iubesc cu adevărat și care au maturitatea/ înțelepciunea necesară pentru a-ți da sfaturi benefice. Ei o să-ți spună uneori adevăruri inconfortabile/ dureroase pe care este necesar să le auzi, ca să faci niște schimbări benefice.

Dacă preferi să vorbești cu oamenii care îți spun doar ceea ce vrei tu să auzi înseamnă că încă nu te-ai maturizat.

Oamenii care nu-ți vor cu adevărat binele o să-ți spună ce vrei tu să auzi, o să te încurajeze în a face alegeri nesăbuite. Oamenii care te iubesc cu adevărat, care îți vor binele, o să-ți spună când greșești, o să-ți spună când ai luat-o pe arătură. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Nu neglija niciodată faptul că obții în mod repetat niște rezultate negative, făcând un anumit lucru.

Dacă tu încerci în mod repetat să faci un anumit lucru și nu-ți iese, oprește-te și întreabă-te: „Ceea ce vreau să fac este aliniat cu Dumnezeu sau nu?”.

Și nu spun că tot ce este aliniat cu ceea ce vrea Dumnezeu de la/ pentru tine va ieși perfect și rapid din prima încercare, pentru că nu este așa - uneori va trebui să faci un efort substanțial pentru a reuși ce ți-ai propus, va trebui să depășești niște obstacole, să treci prin niște încercări, dar Dumnezeu îți va da mereu semne/ ghidare/ încurajări, ca să știi că ești pe drumul cel bun.

Dacă însă încerci iar și iar și nu-ți iese și nici nu primești de la Dumnezeu semne care să-ți transmită să mergi înainte, să continui pe acel drum, înseamnă că ceea ce vrei tu nu este în aliniere cu ce vrea Dumnezeu.

Calea pe care te trimite Dumnezeu este una a progresului/ evoluției și chiar dacă te vei confunta cu obstacole/ provocări, vei primi în mod constant semne că ești pe drumul cel bun, vor exista periodic „roade” care marchează mici victorii de etapă.

Când pare că investești timp/ energie/ bani și alte resurse într-o gaură neagră, când înregisrezi pierdere după pierdere făcând un anumit lucru, oprește-te și verifică dacă ești în aliniere cu Dumnezeu.

Poate încă nu e momentul pentru ceea ce dorești tu să faci, poate nu e abordarea potrivită pentru ceea ce dorești tu să faci sau poate nu este menit să faci acel lucru; oprește-te și cere-i lui Dumnezeu ghidare.

Nu continua să faci aceleași lucru, obținând aceleași rezultate, pe principiul „Dacă mă rog suficient de mult, lucrurile o să se schimbe!”.

Nu, oricât te-ai ruga, nu vei schimba Planul lui Dumnezeu pentru viața ta. (RC Blakes)

Nu suntem cu nimic mai puțin rezilienți sau mai puțin rezistenți, ba chiar aș spune că datorită lipsei pericolelor imediate devenim din ce în ce mai maleabili și mai adaptabili. În majoritatea cazurilor, nu ne mai atacă carnivorele mari, ne putem proteja de frig, avem acces la alimente, la comunități și la educație, devenind tot mai robuști cu toate că adesea ne simțim din ce în ce mai vulnerabili.

Poate ne simțim vulnerabili deoarece ni se schimbă reperele de interacțiune socială, ni se reconturează „triburile” și comunitățile. Lucrăm din ce în ce mai mult, suntem tot mai deconectați de oameni din punct de vedere organic iar asta ne face să percepem mai intens singurătatea. Deoarece așteptările noastre nu s-au modificat prea mult, ne dorim în continuare, iubiri, prieteni, familii, nu doar pentru că asta ne cere societatea ci și pentru că asta e parte din procesele noastre existențiale.

Faptul că suntem deconectați fizic de oameni, de posibilitate de a cunoaște persoane noi, de a lega noi relații și a stabili noi interacțiuni ne facilitează și justifică interacțiunile în mediul on line. Ne căutăm parteneri în mediul on line, căutăm și facilităm conexiuni în mediul virtual. Nu e absolut nimic greșit în asta, aș spune că e chiar un avantaj să putem stabili o conexiune cu ceilalți fără a fi mereu în același spațiu. Lumile noastre se vor modifica constant, iar modul în care ne modificăm reperele pentru a funcționa în fiecare dintre aceste lumi, e o continuă adaptare.

Văd adesea în terapie că interacțiunile din mediul virtual ne iau prin surprindere în situații de disconfort și facilitează adesea accesul abuzatorilor sau prelungirea abuzului.

Chiar dacă pare o lume diferită, realitatea virtuală e tot “viață reală”, se desfășoară în același spațiu temporal, în aceleași registre de procesare emoționale și cognitive. Vă dau un exemplu clar. Dacă în interacțiunile face to face cineva te-ar suna la 5 AM să îți spună că a văzut o persoană într-un imagine erotică care i-a adus aminte de tine sau de prietenele tale, iar acest om ar fi o persoană cu care nu ai interacțiuni care să justifice așa mesaj(nu că aș putea eu acum să gândesc orice interacțiune care ar justifica acest mesaj), ai identifica asta imediat ca disonant și ai opri probabil interacțiunile. În mediul virtual, adesea astfel de interacțiuni au ceva mai mult spațiu de manifestare, deoarece ne e puțin mai dificil să percepem că acești oameni, chiar dacă nu sunt fizic în sufrageria noastră, sunt totuși în spațiul nostru de intimitate.

Orice interacțiune on line, e o interacțiune reală. Imaginați-vă că fiecare discuție pe care o aveți în mediul virtual ar avea loc față în față.

Imaginați-vă că fiecare om de pe Tinder e la masă cu voi, sau e așezat pe fotoliul vostru din sufragerie și are această discuție exact în așa manieră, exact la ora la care are loc, în spațiul vostru fizic.

Imaginați-vă că fiecare discuție cu foștii parteneri are loc față în față, exact așa cum are loc prin mesaje, la aceeași oră.

Câte dintre discuțiile acestea ar mai continua? Câte v-ar produce disconfort, neplăcere, poate chiar și teamă?

Nu deschideți nici în plan virtual ușa celor care aduc confuzie, neadecvare sau toxicitate. Nu primiți oameni noi în paramentri bizari și neadecvați, nu vă reîntoarceți în relații disfuncționale, nu mențineți interacțiunile incongruente.

Ține ușile închise pentru foștii sau viitorii potențiali abuzatori.

Cea mai bună comunicare și cele mai bune repere de autoprotecție le avem când se aliniază fapte și vorbe, iar asta nu e important doar în spațiul fizic ci și în cel virtual. Comunicarea în spațiul virtual poate fi eficientă dacă este clară și congruentă cu intenția declarată, chiar dacă este diferită ca formă de cea față în față. Nu este ineficientă, doar folosește alți parametri de evaluare până în momentul în care ne dezvoltăm circuitele neurosinaptice de răspuns. În acel moment intervine din nou sistemul simpatic și parasimpatic. Noi funcționăm destul de simplist din punct de vedere organic asta însemnând că creierul nostru nu face distincție între”real”sau “virtual”. Toată comunicarea e interacțiune“reală”:text, telefonică sau față în față, ergo sistemele noastre neuronale intervin în aceeași manieră, singura excepție fiind că sunt mai puțin antrenate momentan din punct de vedere al interacțiunilor sociale să identifice pericole în mediul virtual.

Vă câteva exemple de abuzatori din mediul virtual, de care aud extrem de des în terapie, întâlniți adesea pe platformele de dating. Sunt oameni cu care nteracțiunile inițiale pot părea adecvate, mai apoi vă vor trimite mesaje care devin “accidentale”, “glume”, sau mesaje ”înțelese greșit” în momentul în care aveți o reacție de disconfort sau dezaprobare la ele. Aceste mesaje pot fi poze neadecvate, imagini neadecvate, meme nepotrivite, scurte videoclipuri neadecvate sau mesaje intruzive. Vor justifica neadecvarea cu faptul că se pierde mult în interacțiunile virtuale, că nu și-au dat seama că mesajul era nepotrivit sau intruziv sau vor apune că imaginea sau “gluma” nu era pentru voi, că a fost o greșeală. Cei neantrenați se vor eschiva, cei neglijenți(sau nepăsători deoarece au alte victime aliniate cu care a funcționat adesea abuzul), vor continua să justifice și să minimalizeze potențialul impact nociv, încercând să folosească gas lighting.

Până acum, din experiența personală vă pot spune că am auzit de la aproape fiecare abuzator care folosește tehnici de manipulare cu care am interacționat următoarea replică, spusă sub o formă sau alta: “discuțiile adevărate se țin față în față”. Asta întâi te va duce în confuzie, te va face să te îndoiești de reacția inițială și poate chiar să tolerezi ceva cu potențial de abuz pe premisa că ai interpretat greșit interacțiunea din spațiul virtual, ca mai apoi în interacțiuni față în față, după ce deja a fost creat precedentul de disconfort tolerat, să poată anula sistemul de autoapărare mai ușor.

Nu contează cât de inteligent și de minunat pare a fi omul care aduce cel confuzie și îți încalcă granițele de siguranță în mediul virtual, nu e nevoie să se ajungă la d pix ca să luați atitudine în autoapărare. Când simți că ceva e incongruent, că aduce confuzie sau e incomod, poți opri orice interacțiune. Odată ce ai repere adecvate, mediul virtual îți permite să detectezi mult mai rapid abuzatorii decât mediul real.

Am să repet de un milion de ori dacă e necesar: NU treceți cu vederea disonanțele pentru a evita un disconfort prelungit. Luați atitudine, fiți autentici și deschiși, comunicați nevoile și punctați disconfortul. Contează extraordinar de mult cum sunt oamenii care intră în spațiile noastre.

Vorba multă e sărăcia omului doar atunci când nu e congruentă cu faptele sale.

(Psiholog dr.Sandra O'Connor)

Uneori ceea ce oamenii numesc „iubire” este ceva toxic, nu este iubire. Adevărata iubire nu înseamnă abuz, nu înseamnă frică, nu înseamnă depresie, nu înseamnă o continuă stare de anxietate.

O mulțime de oameni numesc „iubire” codependența lor de un partener care îi abuzează.

Unii oameni cred că prin „iubirea” lor îi pot schimba pe partenerii lor abuzivi.

Unii oameni numesc „iubire” faptul că încearcă să-i „salveze”/ vindece pe alții, acceptând să fie răniți ei înșiși.

Iubirea sănătoasă este o iubire în care sunt stabilite limite, în care spunem „Nu” dacă omul pe care îl iubim are pretenția ca noi să îi rezolvăm mereu problemele, ca noi să îi cărăm mereu poverile. Fiecare om are de cărat propriile poveri, are de rezolvat propriile probleme, are de învățat propriile lecții, fiecare trebuie să-și asume responsabilitatea pentru propria viață. Doar pentru că eu te iubesc nu înseamnă că o să mă epuizez ocupându-mă de problemele tale, cărându-ți poverile tale, nu înseamnă că o să te salvez iar și iar, pentru că tu nu-ți asumi niciodată responsabilitatea pentru alegerile tale.

Eu te iubesc și o să-ți spun adevărul în față, o să-ți spun că te-am salvat de suficiente ori, că tu nu ai învățat nimic din toate acele experiențe și că de acum înainte nu mai sunt dispus să-mi consum timpul și energia ocupându-mă de problemele tale și de poverile tale. Dacă tu nu vrei să înveți nimic, dacă nu vrei să evoluezi, este strict problema ta și o să-ți asumi de acum înainte consecințele faptelor tale. De acum înainte problemele tale nu vor mai fi problemele mele. De acum înainte nu o să mai fii o piatră de moară agățată de gâtul meu.

Nu-mi pasă că îmi ești rudă de sânge; tu ești responsabil pentru modul în care alegi să trăiești și o să suporți consecințele. Eu te iubesc, dar stabilesc limite în relația noastră, fiindcă tu pari a crede că eu sunt dator să stau la dispoziția ta 24 de ore din 24 și sunt responsabil cu rezolvarea problemelor tale. Dacă tu alegi să-ți trăiești viața la nivelul cel mai de jos, este alegerea ta și te iubesc suficient de mult ca să te las să faci așa cum vrei. Dar o să suporți și consecințele acestui mod de a trăi.

Și o să mă iubesc pe mine suficient de mult ca să-mi văd de viața mea și să fac alte alegeri.

Și asta se aplică inclusiv părinților voștri și de asemenea, copiilor voștri care sunt adulți, care fac alegere dezastruoasă după alegere dezastruoasă și după aceea vin la voi ca să le rezolvați problemele.

Dacă oamenii pe care-i iubiți nu sunt interesați să evolueze, dacă ei au dorințe mediocre, nu puteți să-i fortați voi să aibă aspirații înalte, nu puteți să trăiți voi pentru ei. Acceptați acest lucru și vedeți-vă de viața voastră.

Dacă un om nu alege să se salveze singur, nu puteți voi să-l salvați. Vedeți-vă de treaba voastră!

Iubirea pentru un om nu înseamnă să vă distrugeți sănătatea fizică/ emoțională/ psihică sau viața pentru acel om. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Pentru multă vreme, oamenii au considerat că ceva este în neregulă dacă o femeie nu s-a măritat. Ei priveau cu milă „fata bătrână”: „Cum, nu ai fost măritată niciodată?! Biata de tine…”.

În trecut, oamenii considerau (și unii încă mai consideră) că ți-ai ratat viața, ca femeie, dacă nu te-ai măritat. Ei credeau că dacă nu te-ai măritat, asta s-a întâmplat fie pentru că ești foarte urâtă, fie pentru că ești disfuncțională rău de tot, fie pentru că ai fost blestemată/ pedepsită de Dumnezeu.

În locul acestor femei, eu le-aș spune acestor oameni: „Mai este o variantă posibilă: nu m-am măritat pentru că m-am trezit spiritual! Și nu sunt dispusă să intru în cutiuța în care vreți să mă băgați voi!

Ceea ce voi numiți «fată bătrână» poate fi o chestie minunată.

«Fată bătrână»? Nu prea cred… nu mă simt bătrână. Și sunt mai fericită decât sunteți voi. Cu siguranță zâmbesc mult mai des decât o faceți voi. Nu vă spun de ce, dar zâmbesc foarte des”. (Michael Mirdad) Traducerea Mihaela Dan

"DE CE UNII OAMENI PREFERĂ SĂ FIE SINGURI?

Pentru că nu își găsesc locul în lumea aceasta comună a sentimentelor ieftine și a valorilor în lichidare.

Pentru că oamenii ăștia, pe care mulți îi numesc "Ciudați", sunt profunzi; nu se mulțumesc cu orice.

Ei trăiesc în Lumea Reală a Magiei Spiritului, nu în imaginarul care ni se vinde ca real...

Prieteni au puțini, fiindcă vibrația lor nu le permite sa fie prietenii oricui.

Casa lor e un adevarat Sanctuar..., iar pragul nu i-l poate trece oricine, fiindcă nu oricine i-ar putea înțelege Magia.

Ei nu sunt oameni comuni și pentru că nu sunt oameni comuni, nici mediul în care trăiesc nu e comun și nici prietenii lor nu pot fi unii comuni...

Nu sunt înțeleși de toata lumea, dar nici că le pasă...

Ei, vorbesc despre Universuri, Vise, Magie, Spirite, Conștiință, Spiritualitate, Lumină și IUBIRE...

Sunt Elevați, Empatici, Sensibili, Adevărați, Autentici și nu se integrează într-o lume de aparențe și falsitate.

Spiritul îi învață cum să se iubească pe ei înșiși mai întâi, cum să se simtă bine în propria prezență...și cum să se expansioneze apoi, din Sine, către ceilalți și să se împartă cu ei...

Persoanele "ciudate" nu se tem de singurătate: o folosesc pentru A Crește, pentru A Se Privi în Interior, pentru a-și Activa și mai mult Simțirea...pe care apoi o transmit, în cercuri, altor persoane, care chiar dacă sunt departe le simt aproape, în Afinitatea Frecvențelor Vibraționale...

Un om "ciudat", înainte să se întâlnească pe Sine, are de dărâmat multă falsitate, în multele corpuri în care trăiește...

Dar, când se întâlnește pe Sine, atunci în drumul sau apar și cei asemeni lui...

NE ÎNTÂLNIM!...ȘI ĂSTA-I MOTIV DE SĂRBĂTOARE...

Iubirea e cheia."

Via Marian Ghervase!! Mulțumesc Mariana Naharniuc

"Ma ameninta ca se sinucide daca il/o parasesc", "imi spune ca din cauza mea se imbolnaveste", "plange, face crize de furie sau de isterie daca nu fac ceea ce-si doreste"... si oamenii cedeaza la astfel de presiuni si continua relatii pe care nu si le doresc, de teama reactiilor celorlalti.

Toate manifestarile descrise mai sus reprezinta manipulare si santaj emotional, care provin dintr-un egoism profund, din imaturitate, labilitate si dezechilbru psihic.

Nu ai de ce sa te simti vinovat cand te alegi pe tine si vrei sa iesi dintr-o situatie care nu te face fericit. Nu datorezi nimanui mai mult decat iti datorezi tie insuti.

Daca te lasi impresionat si manipulat de astfel de comportamente si atitudini, nu faci altceva decat sa intaresti si sa validezi aceste manifestari disfunctionale.

Nu din cauza ta se sinucide (si oricum nu o va face, ci doar te ameninta ca sa te controleze), ci din cauza propriilor sale probleme psihice. Nu din cauza ta se imbolnaveste, ci din cauza propriilor sale ganduri si emotii. Nu este datoria ta sa ii faci pe plac, ci este responsabilitatea omului in cauza sa caute sa se maturizeze.

Nu esti raspunzator in niciun fel de ceea ce alege sa faca sau sa simta un om. Fiecare dintre noi suntem responsabili de noi insine: de actiunile, gandurile si trairile noastre, chiar daca ele au legatura cu alti oameni.

Un om matur si echilibrat din punct de vedere psihic intelege ca nu are niciun drept sa ii ceara altuia sa se sacrifice pentru el, sa faca compromisuri doar ca sa-i satisfaca nevoile, dorintele si asteptarile egoiste.

Si nu, nu din "iubire" face crize sau ameninta, ci pentru ca este dependent de ceea ce vrea ca tu sa ii oferi, impotriva vointei tale. Iubire inseamna respectarea celuilalt si acordarea libertatii de a face ceea ce considera cu viata sa. Orice altceva nu este iubire, ci egoism, dependenta, manipulare si control. “

Sursa: Ursula Sandner

Lumea asta cere mai multa integritate in relatii, responsabilitate si transparenta.

Stiu, e o aberatie si o naivitate pentru naivi si naive.

Prefer sa fiu asa. Este o inalta virtute. Este intre Tine si Dumnezeu, mereu. Totul.

integritate se cheama.

E rara ca si delfinii in Marea Neagra.

Doar cei lasi inseala, super traumatizati, neincrezatori in fortele proprii, fricosii lumii au amante si fac pe "seriosii" cu cate 2-3 amante in culise, ca doar "o viata au..ce puii mei' De asta e lumea asa lipsita de decenta pentru ca marea majoritate a barbatilor lumii sunt focusati doar pe bani si s.ex cu oricine apuca, fara a mai mentiona p.*rn addictions. Sunt si femei low quality care fac asta. Asta trebuie sa se schimbe. Daca platesti succesul tau prin lume cu s/ex la schimb my darling woman, tocmai te-ai vandut si ai intrat intr-un sistem milenar de "pro.stitutie mascata', nimic nou sub Soare, inca o papusica a fost cumparata cu pretul ei, bineinteles. #integritatea #demnitateaumana

E la moda in Romania acum, e tematic ca Femeia sa Fie 'Regina'. E usor bizar.

O Regina este cu adevarat Regina, nu doar pentru o zi si 364 de zile sclava s.exuala prin matrix, cu diferite argumente si motive de a o face sau de a-si construi un business pe banii Lui sau pe relatiile sexual based cu oricine, pe oriunde, ca de...se "vede" deloc si se poate minti pe fata.

Se poarta si asta din plin. Aroganta e la cote inalte.

Au numele la masinile de lux cumparate de ei cu numarul "babi".

Lumea stramba a valorilor strambe, bazate pe aparente.

Are casa si masina, are si un business, 'ooooo... haideti sa lesinam',

dar nimeni considera integritatea Ei sau a Lui.

Putini si putine sunt cu adevarat Integri si Curati prin lumea asta, fara a mai mentiona integritatea sexuala, acolo sunt foarte multi repetenti. Unele au case in 2 tari, sponsorizate de amantul uratel si se considera femei 'spirituale', mai nou. Topaie din event spirit in altul si din event monden in altul, cu poze peste poze pe social media.

Spiritualitatea adevarata presupune integritate(sexuala, too), first and foremost , apoi responsabilitatea personala aka sa-ti generezi banii tu, creativ, cu tenacitate si integritate, platindu-ti singura casa, vacantele, bijuteriile cu diamante, florile saptamanale, restaurantele de lux si facturile si tot.

E rar si asa ceva.

Multe cliente ale mele vin si ma intreaba "As dori sa stiu daca ma inseala..' Ele simteau, le spuneam deloc noutati.

O femeie STIE atunci cand e inselata, regulat, spatamanal, indiferent de ceea ce zice sotu' care doreste imaginea IMPECABILA in fata lumii, a copiilor, so on.

Nici unul ar recunoaste asa ceva, ever. Sunt deloc 'fraieri'.

(Carmen Meera)

Dacă ți se oferă ocazia, stai singur. Mergi singur pe Calea ta, călătorește singur, trăiește singur. Doar pentru o vreme.

Dacă ți se oferă ocazia, învață cine ești atunci când lumea nu îți cere să fii într-un fel sau altul.

Cei mai mulți oameni știu cum să stea pe propriile picioare doar dacă altcineva le este alături, ca să-i susțină; altfel nu o pot face, nu se simt capabili să trăiască singuri.

Nu permite ca asta să fie povestea ta! Fii conștient că oportunitatea de a trăi singur, chiar și pentru puțin timp, este un Dar rar, unul care îți va oferi o perspectivă care îți poate schimba cursul vieții. (Brianna Wiest) Traducerea Mihaela Dan

“Mi-a trebuit ceva timp să înţeleg și să accept, că nu toţi aceia care îţi zâmbesc te şi agreează, că nu toţi aceia care te complimentează te şi plac şi că nu toţi aceia care te aprobă, sunt de acord cu tine.

Că nu toţi aceia care te ascultă te şi înţeleg sau le pasă de soarta ta şi că mulţi sunt doar curioşi să afle detalii despre tine.

Că prea puţini oameni se bucură cu adevărat de reuşitele tale şi, că de multe ori, în spatele bucuriei unora se ascund frustrări şi invidie.

Că multe dintre stările și caracterele pe care le arată oamenii sunt, de fapt, măști.

Că eşti bârfit tocmai de aceia care te cunosc cel mai puţin.

Că ești judecat tocmai de aceia mai puțin morali decât tine.

Că nimic nu e gratis în lume şi că prea puţini oameni îţi oferă ceva fără a aştepta altceva în schimb şi fără avea interese ascunse.

Că prea puţini îţi întind o mână de ajutor, fără ca tu să fii nevoit să le ceri.

Că mulţi arată compasiune şi bunătate doar de ochii lumii, dar sunt, de fapt, indiferenţi şi dezumanizați.

Că nu toţi aceia care spun că iartă, o fac cu adevărat şi că unii nu iartă niciodată, ba chiar ascund sentimente de ură în spatele zâmbetelor lor.

Că oamenii uită de îndată binele făcut, dar îți vor reproșa la nesfârșit chiar și cea mai neînsemnată greșeală.

Că nu toţi aceia care susţin că sunt credincioşi, sunt şi buni, că pentru unii credinţa este, de fapt, teamă şi interes şi nicidecum iubire pentru Dumnezeu şi semeni.

Că azi poţi însemna totul pentru cineva, iar într-o clipă poţi deveni nimeni, deşi nu ai greşit cu nimic.

Că atunci când oamenii au nevoie de tine, îți arată iubirea, iar când nu mai au nevoie îți arată disprețul și indiferența.

Că deodată cu nefericirea care se instalează în viața ta, dispar şi mulţi oameni care ţi-au fost alături, pentru că nu mai ai nimic de oferit.

Că atunci când îndrăzneşti să fii diferit, eşti catalogat ca fiind ciudat şi eşti respins.

Mi-a trebuit ceva timp ca să înţeleg și să accept aceste adevăruri care dor!!!”

Sursa: Irina Binder

În opinia mea există ceea ce se numește „timpul potrivit” pentru a intra într-o relație și există și „timpul nepotrivit”.

Timpul potrivit este atunci când un om este pregătit la nivel emoțional și psihologic pentru o relație, când a învățat lecțiile din relațiile anterioare, când a făcut niște schimbări în ceea ce privește propria mentalitate, propriul comportament, când a încheiat cu adevărat la nivel emoțional/ energetic relația cu fostul partener și este cu adevărat liber/ disponibil emoțional pentru o nouă relație.

Cele mai multe relații eșuează pentru că oamenii intră în relații la momentul nepotrivit, nefiind pregătiți pentru o nouă relație. Ei nu au înțeles nimic din ce li s-a întâmplat în fosta/ fostele relații, nu și-au învățat lecțiile și tot ce vor este să evite singurătatea sau să uite de durerea provocată de pierderea fostului partener. Caută o distragere, nu o relație. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Primul lucru pe care este absolut necesar să-l verifici înainte de a intra într-o nouă relație este: MI-AM VINDECAT TRAUMA/ TRAUMELE PROVOCATE DE FOSTA RELAȚIE?

Orice relație care a eșuat reprezintă o experiență traumatizantă, indiferent că vă dați seama sau nu. Acea relație v-a afectat la nivel emoțional, psihologic, spiritual și uneori chiar la nivel fizic.

De aceea este necesar să te asiguri că ți-ai vindecat traumele. Pentru că de multe ori, cauza primordială a unui lung șir de relații eșuate este faptul că persoana respectivă nu s-a vindecat la nivel emoțional și duce acea traumă în toate relațiile sale. Persoana în cauză încearcă, fără să-și dea seama, să folosească toate relațiile ulterioare ca „pansament” pentru rana pe care i-a creat-o primul partener și niciunul dintre partenerii următori nu poate să o „vindece”, pentru că nu stă în puterea lor să facă asta.

Vindecarea ține de tine, nu de alții. Și dacă nu te ocupi de propria vindecare, vei proiecta durerea pe care ți-o provoacă acea traumă asupra fiecărui partener pe care îl vei avea de-a lungul vieții. Și nu doar asupra partenerilor.

Ideea este că toată otrava/ toxicitatea pe care ai acumulat-o în acea primă relație traumatizantă o vei vărsa asupra partenerilor tăi și vei distruge toate relațiile tale de cuplu. Până nu îți vindeci trauma, nu vei fi capabil să ai o relație reușită. Vei face alegeri care nu-ți sunt benefice în privința partenerilor și în plus, vei avea comportamente disfuncționale în cadrul relației. Îți vei vărsa veninul/ furia/ resentimentele/ amărăciunea asupra partenerilor tăi. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Al doilea lucru pe care este absolut necesar să-l verifici înainte de a intra într-o nouă relație este: M-AM ELIBERAT DE DEPENDENȚA DE FOSTUL PARTENER/ FOSTA PARTENERĂ?

Dependențele creează comportamente disfuncționale și mulți oameni sunt dependenți de partenerul lor. Ei cred că asta este „iubire”, dar de fapt este dependență, este un atașament bolnav. Acei oameni nu sunt capabili să se descurce de unii singuri, sunt înspăimântați de ideea singurătății, simt că „nu pot trăi fără X”, că „Y e viața lor”, se identifică la modul total cu statutul de soție/ soț/ partener al lui Z și nu știu cine sunt în lipsa acelui partener/ acelei relații.

Astfel de persoane au impresia că valoarea lor este dată de faptul că au un partener/ o relație de cuplu, că fără acel partener/ acea relație sunt zero barat. Ca atare, se agață de acel partener/ acea relație, sunt complet dependenți de el/ ea. Și fiindcă sunt dependenți, sunt dispuși să accepte aproape orice, fac compromisuri dezonorante, se lasă tratați într-un mod lipsit de respect/ ignorați/ mințiți/ înșelați/ abuzați, îi permit aproape orice partenerului, numai să nu se despartă. Trăiesc într-un mod disfuncțional, fac alegeri care nu le sunt benefice, se sabotează/ distrug singuri.

De exemplu: dacă un bărbat arată un oarecare interes față de tine, de ce te grăbești să faci sex cu el și nu aștepți o perioadă în care să vă întâlniți, să vorbiți, să vă cunoașteți mai bine și să-ți dai seama dacă acela este bărbatul potrivit pentru tine sau nu, să-ți dai seama dacă el caută o relație serioasă sau doar o legătură sexuală/ prietenie cu beneficii?

De ce ești dispusă să faci sex atât de repede, știind că este posibil ca pentru acel bărbat să fii doar una dintre femeile cu care a avut o legătură sexuală lipsită de importanță?

De ce ești dispusă să accepți o legătură cu statut incert (el nu-ți spune clar ce intenții are, încotro merge relația voastră) care te ține blocată ani de zile alături de un bărbat care nu te iubește și nu-și dorește o relație serioasă cu tine, care te poate părăsi oricând?

Răspunsul este: pentru că sunteți dependente de relații, pentru că aveți impresia că dacă nu aveți un bărbat, nu aveți valoare. Pentru că vă este frică de singurătate, fiindcă nu sunteți capabile să vă creați o viață frumoasă pe cont propriu, pentru că aveți convingerea că numai un bărbat poate să vă facă fericite/ împlinite/ să vă completeze. Pentru că vreți să faceți sex.

Nu știți cum să trăiți pe cont propriu, nu știți cum să vă lucrați pe cont propriu la fericirea/ împlinirea voastră, așteptați să vă facă altul fericite. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Inima voastră este sfărâmată iar și iar pentru că voi vă puneți iar și iar inima în mâinile persoanelor nepotrivite. Și faceți asta pentru că sunteți dependenți de relații, iar această dependență vă orbește, nu vă mai folosiți discernământul, negați/ ignorați semnalele de alarmă pe care le vedeți, vă aruncați cu capul înainte în prăpastie, intrând în relații cu oamenii nepotriviți.

Este necesar să ne asigurăm că avem o relație sănătoasă cu Dumnezeu, apoi că avem o relație sănătoasă cu noi înșine și abia apoi vom putea avea relații sănătoase cu alții. Până nu sunt îndeplinite primele două condiții, nu veți avea relații sănătoase cu alții.

Când îți faci alegerile relaționale în aliniere cu ghidarea divină vei reuși să ai relații sănătoase.

Când relația ta cu Dumnezeu este una profundă, când relația ta cu Dumnezeu este o prioritate pentru tine, nu mai ești dependent(ă) de relația de cuplu. Nu-ți mai pierzi identitatea atunci când se rupe relația ta de cuplu. Nu mai ești distrus atunci când se rupe relația ta de cuplu. Fericirea ta nu stă în relația ta de cuplu.

Desigur, este frumos să ai o relație de cuplu sănătoasă și ești deschis la așa ceva, dar împlinirea/ fericirea ta nu depinde de o relație de cuplu și nu ești disperat să ai așa ceva, nu ești dispus să faci compromisuri pentru a avea o relație. Tu știi că dacă ai alături partenerul potrivit, acesta poate fi un sprijin neprețuit în atingerea celui mai înalt potențial al tău, dar nu vei accepta decât partenerul către care ești ghidat divin și dacă acesta nu apare, tu îți vezi liniștit de evoluția ta și ești împlinit/ fericit și fără o relație de cuplu. Nu te încurci cu oamenii nepotriviți. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Al treilea lucru pe care este absolut necesar să-l verifici înainte de a intra într-o nouă relație este: ȘTII CINE EȘTI CU ADEVĂRAT?

O mulțime de oameni nu au nicio idee cine sunt cu adevărat, la modul autentic. Ei au fost programați de societate încă din copilărie, poartă o mască și nu sunt conștienți că valorile lor, principiile lor, credințele lor, preferințele lor, dorințele lor sunt doar rezultatul acestei programări. Ei au fost învățați ce „e bine”/ „trebuie”/ „e normal”, ce e „succesul”, care este traseul care „trebuie” urmat în viață și fac toate aceste lucruri, crezând că așa sunt ei. Și alegerile lor relaționale sunt făcute pe aceleași principii.

O mulțime de oameni intră în relații cu persoane care nu-și au locul în viitorul lor și apoi suferă când ajung, inevitabil, să se despartă.

Voi sunteți în relații cu oameni care n-au ce căuta în viitorul vostru, care nu sunt capabili să ajungă la nivelul la care este menit să ajungeți voi și de care vă veți despărți sau vă despărțiți chiar acum. Acei oameni n-au fost niciodată potriviți pentru voi, dar fiindcă v-ați făcut alegerile relaționale din spațiul egoului, nu al sufletului, ați intrat în relații cu ei și nu v-a fost bine.

Fiindcă voi nu știați cine sunteți cu adevărat, ați făcut alegeri relaționale care se potriveau cu cel care credeați că sunteți, cu masca pe care o purtați, inconștient, cu interesele/ poftele voastre de moment.

Până nu descoperiți cine sunteți cu adevărat, la modul autentic, nu puteți ști cine vi se potrivește cu adevărat și cine nu.

Ce vă place cu adevărat?

Ce vă doriți cu adevărat de la viața voastră?

Încotro vă îndreptați cu viața voastră?

Ați fi uimiți să aflați cât de mulți oameni nu știu să răspundă la aceste întrebări, dau din colț în colț.

Dacă tu nu știi să răspunzi la aceste întrebări, dacă nu știi ce vrei să faci cu viața ta, dacă nu știi în ce direcție vrei să mergi cu viața ta, cum vrei să știi care este partenerul potrivit pentru tine?!

Eu am constatat că o mulțime de oameni care au trecut din relație disfuncțională în relație disfuncțională, care au schimbat partenerii pe bandă rulantă, nu și-au pus niciodată aceste întrebări. Ei nu au considerat necesar să decidă pentru sine încotro vor să se îndrepte, ce vor să facă de fapt cu viața lor, ci se bazau pe faptul că odată ce-și găsesc un partener, vor vedea în direcție va merge cuplul lor… Și au intrat iar și iar în relații cu oameni care nu-și găseau locul în viitorul lor și nicio relație nu a durat. Și se tot întrebau de ce nu reușesc să aibă relația pe care și-o doresc, acea relație sănătoasă/ armonioasă, care se dureze.

De ce? Printre altele, pentru că alegeți oamenii nepotriviți! Pentru că nu știți cine sunteți cu adevărat și ca atare, nu sunteți capabili să identificați omul potrivit pentru voi.

Și uneori, când simțiți foarte clar că sunteți cu omul nepotrivit, nu sunteți dispuși să îi dați drumul, vă agățați de el din diverse motive. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Dumnezeu v-a creat așa cum sunteți (unici) pentru ca voi să realizați anumite lucruri în viața voastră. Când ați venit aici, pe Pământ, Dumnezeu v-a trimis cu o anumită Misiune, sufletul vostru și-a asumat un anumit rol în Planul divin și pe Dumnezeu nu-l interesează că voi aveți impresia acum că sunteți îndrăgostiți (de fapt, sunteți dependenți) de o anumită persoană, de care vă agățați cu disperare, deși ea nu-și mai are locul în viața voastră. Dumnezeu vă cheamă să faceți ceea ce aveți de făcut în această viață, să vă împliniți Misiunea. Iar treaba voastră este să vă asigurați că funcționați în aliniere cu Dumnezeu, că știți cine sunteți cu adevărat și ce vreți cu adevărat, înainte de a încurca viața altor oameni, intrând în relație cu ei, deși voi sunteți oamenii nepotriviți pentru ei și ei sunt oamenii nepotriviți pentru voi.

Când Dumnezeu te-a chemat să faci ceva, El nu se joacă și nu se răzgândește, doar pentru că tu nu vrei să renunți la partenerul tău, fiindcă ești dependent de el sau nu vrei să renunți la beneficiile pe care ți le oferă acea relație. Și e spre Binele tău să faci alegeri relaționale în aliniere cu Dumnezeu, să alegi oameni care își găsesc locul în viitorul tău, nu oameni cu care te încurci pe termen scurt, pentru plăceri/ interese de moment.

Dacă Dumnezeu îți cere să mergi într-o direcție, iar tu te încurci cu oameni care merg în direcția opusă, cum crezi că se va sfârși acea relație?

Când ai intrat în relația ta actuală ai luat o decizie conștientă, te-ai gândit în ce direcție vrei să mergi cu viața ta, ai verificat dacă acea persoană merge în aceeași direcție cu tine? Ai simțit că acea persoană își are locul în viitorul tău, că e o relație pe termen lung sau nu te-a interesat acest aspect? Și dacă nu te-a interesat acest aspect, ci te-au interesat chestiuni superficiale, beneficii pe termen scurt, crezi că ai luat acea decizie în aliniere cu Dumnezeu?

Relațiile sunt ceva foarte serios, este esențial să ne facem alegerile relaționale la modul conștient, folosindu-ne discernământul, în aliniere cu Dumnezeu, nu să le facem pe baza unor interese/ beneficii/ pofte de moment. Este esențial să ne facem alegerile relaționale având în vedere nivelul la care ne aflăm în prezent, dar și direcția în care ne îndreptăm, este esențial să verificăm dacă persoana respectivă merge în aceeași direcție cu noi, dacă își are locul în viitorul nostru.

De prea multe ori noi, oamenii, intrăm în relații cu niște oameni pe baza unor lucruri superficiale, frivole, nu ne folosim deloc discernământul și apoi ne mirăm că relațiile noastre nu durează/ eșuează lamentabil. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Al patrulea lucru pe care este absolut necesar să-l verifici înainte de a intra într-o nouă relație este: AM IDENTIFICAT CARE SUNT GREȘELILE PE CARE LE-AM FĂCUT EU ÎN RELAȚIA ANTERIOARĂ, LUCRURI/ COMPORTAMENTE CARE AU CONTRIBUIT LA EȘECUL RELAȚIEI?

În 99,9% din cazuri ruperea unei relații nu este vina unei singure părți, ci este vina ambilor parteneri. Sunt greșeli pe care le-au făcut ambii parteneri; poate nu sunt la fel de mari/ grave, dar ambii parteneri au făcut greșeli.

Cel mai probabil, atunci când s-a rupt o relație, ați avut și voi contribuția voastră la ce s-a întâmplat, așa că nu mai arătați cu degetul către celălalt, nu-l mai acuzați de fel de fel de lucruri, nu-l mai faceți în fel și chip, ci uitați-vă la voi și la ceea ce ați făcut voi în acea relație, la ce greșeli ați făcut voi.

Câți dintre voi ați făcut această analiză după ce ați încheiat o relație de cuplu? Câți dintre voi ați procesat ceea ce s-a întâmplat în acea relație, ați identificat greșelile voastre și v-ați schimbat anumite credințe/ idei/ comportamente, v-ați vindecat traumele?

Pentru mine este uluitor să constat când fac consiliere pentru cupluri că oamenii sunt capabili să prezinte punct cu punct, cu precizie, fiecare greșeală pe care o face partenerul, dar nu pot spune nicio greșeală pe care au făcut-o ei în acea relație. Oamenii sunt foarte vehemenți în a-i critica pe ceilalți și a le reproșa diverse lucruri, dar nu se întreabă niciodată unde au greșit ei în relația cu persoanele respective. Și unii dintre ei se pretind a fi victima după ruperea unei relații, când de fapt ei sunt principalii vinovați pentru distrugerea relației.

O mulțime de oameni se consideră complet nevinovați când e vorba de ruperea unei relații și nu sunt conștienți că dacă nu-și asumă respnsabilitatea pentru partea lor de vină, vor face aceleași greșeli și în următoarea relație și vor ajunge iar la disfuncționalitate și despărțire.

Unul dintre principalele elemente care te ajută să ai o relație mai bună decât cea anterioară este să-ți identifici greșelile și să te schimbi, să devii un partener mai bun. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Al cincilea lucru pe care este absolut necesar să-l verifici înainte de a intra într-o nouă relație este: AM STABILIT LIMITE MAI SĂNĂTOASE DECÂT ÎN RELAȚIA TRECUTĂ, AM AJUNS SĂ AM O TOLERANȚĂ REDUSĂ LA COMPORTAMENTE LIPSITE DE RESPECT/ ABUZIVE?

Tu le arăți oamenilor cum să te trateze prin ceea ce le permiți în interacțiunea voastră. Când tu nu permiți oamenilor să aibă comportamente lipsite de respect/ abuzive în relația cu tine, nu vei mai avea parte de astfel de comportamente, fiindcă dacă acei oameni nu-și schimbă atitudinea îi vei scoate din viața ta. Și cei din jur vor vedea și vor înțelege că nu le merge cu tine.

Asigură-te că înainte de a intra într-o nouă relație ai ajuns la un nivel al stimei de sine suficient de ridicat, încât să nu mai faci compromisuri din acest punct de vedere, că nu mai permiți nimănui să te trateze într-un mod lipsit de respect/ abuziv, indiferent cât de mult ții la acel om.

Asigură-te că nu mai tolerezi abuzuri emoționale, verbale, fizice sau de orice altă natură. Și când cunoști o persoană și sesizezi semne ale unui comportament abuziv, iei atitudine imediat, nu treci cu vederea așa ceva. Ești fermă și clară în privința a ceea ce permiți și a ceea ce nu permiți și dacă un om nu înțelege, îl scoți din viața ta fără nicio reținere.

Dacă nu ești capabilă să spui „Eu nu permit așa ceva!” imediat ce o persoană te-a tratat într-un mod lipsit de respect/ abuziv și nu ești capabilă să scoți din viața ta un om care te tratează în mod repetat în acest mod, atunci nu ești pregătită să intri într-o nouă relație.

Dacă tu ai de-a face în mod repetat cu parteneri care te abuzează, asta se întâmplă pentru că nu stabilești limite sănătoase în relații, nu spui „Eu nu permit așa ceva” și nu acționezi în consecință.

Atât timp cât vei accepta comportamente abuzive, vei avea parte de parteneri abuzivi. Nu mai arăta cu degetul către acei bărbați care te abuzează, uită-te la tine. Tu le permiți să te abuzeze. Tu rămâi în relație cu ei. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

În general, comportamentul lipsit de respect/ abuziv începe din etapa curtării, a primelor întâlniri. Vor fi semne de la început.

Dacă tu accepți gesturi/ cuvinte/ comportamente lipsite de respect, dacă tu consideri că „nu e chiar atât de grav”/ „așa sunt bărbații”/ „o să se schimbe în timp”, atunci acel bărbat va constata că-i merge, va înțelege că stai prost cu stima de sine și va întinde coarda din ce în ce mai mult, ca să vadă până unde poate merge.

Dacă tu continui să tolerezi astfel de comportamente, el va ajunge la abuz și dacă tu rămâi în continuare alături de acel individ, nu mai ești victimă, ești voluntar.

Dacă tu accepți la nesfârșit comportamente lipsite de respect/ abusive, nu vreau să te aud cum mi te plângi că partenerul tău îți face și-ți drege; tu nu ești o victimă, tu alegi să rămâi cu el. Tu alegi să accepți așa ceva. Nu ești prizonieră în acea relație, poți să pleci oricând.

Unele dintre voi auziți ce vă spun, înțelegeți și faceți schimbări. Dar multe dintre voi nu auziți ce vă spun, vă intră pe o ureche și vă iese pe alta, continuați să acceptați abuzurile partenerului vostru și dacă el vă părăsește, sunteți disperate și vă găsiți un altul, la fel de abuziv. Nu învățați nimic din ceea ce vi se întâmplă. Sunteți dispuse să acceptați orice din partea unui bărbat, numai să aveți și voi un bărbat. Și continuați să vă plângeți că sunteți chinuite. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Al șaselea lucru pe care este absolut necesar să-l verifici înainte de a

intra într-o nouă relație este: AM PARTE DE CONSILIEREA POTRIVITĂ?

Unul dintre motivele pentru care ai făcut alegeri proaste în relațiile tale anterioare a fost acela că ai intrat în acele relații fără să beneficiezi de consilierea potrivită, care te-ar fi ajutat să vezi mai clar lucrurile și să iei niște decizii conștiente.

Spre exemplu, poate că unii dintre oamenii care te iubesc ți-au spus că acel om nu este potrivit pentru tine, că acel om este toxic, dar nu ai ascultat de nimeni, fiindcă erai disperată să ai un bărbat. Și după ce s-a dovedit că bărbatul respectiv era toxic și ai suferit și relația respectivă s-a rupt, tu te grăbești să-ți găsești un alt bărbat, procedând în același mod: nu discuți cu un om în care ai încredere, care are un nivel de conștiință superior celui la care te afli tu, care te-ar ajuta să vezi mai clar în ce vrei să te bagi.

Deși ai intrat mereu în relații disfuncționale/ toxice făcând alegerile după mintea ta, nu înțelegi că tu nu știi ce faci, că la nivelul de conștiință la care te afli în prezent nu ești capabilă să faci alegeri benefice și că ți-ar folosi ajutorul unui om care are un nivel de conștiință superior ție și care este capabil să vadă mai clar lucrurile (un mentor/ consilier/ psiholog/ pastor/ prieten, etc).

Faptul că ai pe cineva care îți poate oferi un punct de vedere obiectiv, limpede, echilibrat, care are o perspectivă mai înaltă asupra lucrurilor, este neprețuit când e vorba de a lua niște decizii importante. De multe ori, faptul că suntem implicați emoțional în anumite situații ne face să nu vedem limpede lucrurile, să fim subiectivi, să ignorăm elemente care pot schimba situația în mod semnificativ.

Dacă tu ai alături un om în care ai deplină încredere, care are un nivel mai înalt de Conștiință și care are o perspectivă mai largă și apelezi la el pentru un sfat, înainte de a lua o decizie, acest lucru te poate salva de multă suferință. Faptul că tu ești dispus să ceri opinia unui astfel de om, ca să îți deschidă ochii asupra unor aspecte pe care poate că nu le vezi sau nu vrei să le vezi, contează enorm.

Nu mai cereți sfatul prietenelor voastre care au același nivel de conștiință cu voi, care cred că fără un bărbat nu poți fi împlinită/ fericită ca femeie, care suportă și ele abuzuri în propria relație, care se lasă mințite/ ignorate/ neglijate/ înșelate/ tapate de bani, numai să nu-și piardă bărbatul/ relația! Astfel de femei nu sunt capabile să vă dea sfaturi care să vă fie benefice! Sfaturile lor vă aduc în aceeași situație în care sunt și ele! (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Al șaptelea lucru pe care este absolut necesar să-l verifici înainte de a intra într-o nouă relație este: M-AM ELIBERAT CU ADEVĂRAT LA NIVEL EMOȚIONAL/ ENERGETIC DE FOSTUL PARTENER?

Dacă tu nu te-ai eliberat la nivel emoțional/ energetic de fostul partener, nu ești liber, nu ești disponibil din punct de vedere emoțional pentru o nouă relație. Tu ești încă legat la nivel emoțional/ psihic/ energetic de acel om, chiar dacă din punct de vedere fizic nu mai sunteți împreună.

Corpul tău fizic poate fi alături de un nou partener, dar mintea și inima ta sunt alături de fostul partener. Tu nu poți fi prezent în actuala relație, fiindcă ești încă legat la nivel emoțional/ energetic de fostul partener.

Și nu e întotdeauna vorba de partenerul din relația anterioară, ci poate fi vorba de un fost partener din trecutul îndepărtat, de care nu te-ai desprins energetic nici după 5, 10 sau 20 de ani.

Dacă tu nu te ocupi de eliberarea de acel om din trecutul tău, nu ești pregătit să intri într-o relație și degeaba încerci relație după relație, sperând să te rupi de amintirile și legătura emoțională cu acelui om.

Vindecarea și eliberarea nu o găsești într-o altă relație, ci o faci în solitudine. Și dacă nu ești dispus să stai singur pentru o vreme, ca să te eliberezi de acea persoană din trecutul tău și să te vindeci, vei aduce drama în toate relațiile pe care le vei avea. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Nu-ți mai irosi timpul! Nu-ți mai irosi viața!

Mulți oameni nu sunt conștienți că anumite lucruri pe care le fac iar și iar sunt exact lucrurile care îi împiedică să progreseze. Și mă refer în special la anumite lucruri pe care oamenii le fac mereu în relațiile lor.

O să vă prezint câteva greșeli pe care le facem în relațiile noastre, care ne fac să ne irosim timpul și viața:

1.Este o pierdere de timp să încerci să forțezi niște oameni să te însoțească în viitorul tău.

Unii oameni sunt meniți să rămână în trecutul tău. Alți oameni sunt meniți să te însoțească pe Calea ta în continuare, își găsesc locul în viitorul tău.

Înțelegi ce vreau să spun?

Unii dintre voi încercați chiar acum să trageți după voi niște oameni din trecutul vostru, niște oameni cărora ar fi trebuit să le dați drumul de mult.

Alții vă agățați cu disperare de niște oameni din prezentul vostru despre care simțiți că nu-și mai au locul în viitorul vostru, dar nu vă îndurați să le dați drumul. Și dacă sunteți sinceri cu voi înșivă, știți care sunt acești oameni. Dacă sunteți sinceri cu voi înșivă, o să recunoașteți că ați primit semnale de mai mult timp că a venit vremea ca drumurile voastre să se despartă, că este timpul să puneți punct acelor relații, dar din diverse motive ați refuzat să acceptați acest lucru, v-ați prefăcut că nu înțelegeți mesajele primite.

Voi nu înțelegeți că atunci când încerci să aduci cu forța niște oameni din trecutul tău în viitorul tău, riști ca acei oameni să distrugă ceea ce Dumnezeu avea pregătit pentru tine, dacă ai fi avut puterea să dai drumul la tot ceea ce înseamnă Vechi, ca să poți avea parte de Nou. Voi nu înțelegeți că alegerea voastră de a nu da drumul unor oameni care nu-și mai au locul în viața voastră are consecințe, vă întârzie/ blochează evoluția.

Fiindcă aveți un trecut împreună sau fiindcă înțelegeți în mod eronat loialitatea sau fiindcă sunteți într-o relație de codependență sau fiindcă aveți parte de anumite beneficii de pe urma acelei relații sau fiindcă e mai comod să rămâneți în zona voastră de confort, voi refuzați să puneți punct unor relații care nu-și mai au rostul în viața voastră, care nu vă mai sunt benefice, ci dimpotrivă, vă trag în jos. Voi insistați să târâți după voi în viitorul vostru niște oameni pe care Dumnezeu v-a cerut să-i eliberați, pentru că fac parte din trecutul vostru. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Cele mai multe relații au un termen de valabilitate.

Sunt foarte puține relații în viața voastră care sunt menite să continue până la sfârșitul vieții voastre.

Puteți să acceptați acest lucru?

Știți ce se întâmplă dacă bei lapte care a depășit de ceva timp termenul de garanție, știți cât de rău vă este după ce ați consumat așa ceva. Dar nu sunteți conștienți cât rău vă fac acei oameni de care vă agățați, pe care încercați să-i târâți după voi în viitorul vostru, deși ei erau meniți să facă parte din trecutul vostru.

Sunteți în relații care au depășit de mult termenul de valabilitate și vă mirați că nu vă simțiți bine în viața voastră, că nu sunteți fericiți, că nu sunteți entuziasmați de nimic, că vă simțiți blocați, că nu vă iese nimic. Și în loc să acceptați că acea relație s-a încheiat, voi vă chinuiți să o faceți să meargă și continuați să faceți eforturi în acest sens luni și ani la rând, deși este evident că acei oameni nu-și mai au locul în viața voastră.

Chiar nu puteți înțelege că dacă o relație este o continuă zbatere, dacă trebuie să faci eforturi continue ca să o ții pe linia de plutire, acesta este un semn că acea relație nu este potrivită pentru tine, că a venit timpul să-i pui capăt?

Relațiile cu oamenii potriviți, cu oamenii cu care rezonați, nu sunt o continua luptă/ zbatere, nu necesită eforturi epuizante ca să le ții pe linia de plutire.

Eu cred în instituția căsătoriei și cred în deplina implicare în căsnicie, în a face tot ce depinde de tine pentru ca lucrurile să meargă, dar există o limită în toate. Uneori pur și simplu nu este menit ca acea relație să continue și atunci este o dovadă de maturitate să accepți acest lucru și să-i pui capăt.

Unii dintre voi încercați însă să păstrați niște relații în ciuda faptului că Dumnezeu vă spune să le puneți punct. Și culmea, uneori îl mai invocați și pe Dumnezeu în alegerea voastră de a vă agăța de acel om/ acea relație, deși Dumnezeu n-are nicio legătură cu ceea ce faceți voi…

Dumnezeu nu vă cere să rămâneți alături de un om care este menit să rămână în trecutul vostru; nu-l mai amestecați pe Dumnezeu în toată chestia asta! (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Noi intrăm în relații cu diverși oameni, mergem împreună pe o cale pentru o perioadă și apoi este posibil să constatăm că ajungem la o răspântie, iar drumurile noastre se despart. Când se întâmplă asta, noi simțim că acea relație a ajuns într-un punct critic; dacă suntem cât de cât conștienți, simțim: „Calea mea este încoace și Calea ta este încolo”.

Nu are niciun rost ca noi să mergem pe calea celuilalt, numai ca să nu pierdem acea persoană/ relație.

Dacă vrei să-ți găsești fericirea/ împlinirea în viață, este necesar să-ți urmezi propria Cale, indiferent dacă oamenii care sunt în viața ta la un moment dat merg în continuare alături de tine sau nu. Și poate că uneori despărțirea o să doară, o să verși lacrimi, dar tu ai Calea ta, tu ai o Menire în această viață și nu poți decât să-ți urmezi Menirea.

Dacă funcționezi la modul conștient, tu știi că nu este spre Binele tău să mergi pe Calea altuia, numai ca să poți să-l păstrezi în viața ta și nu este spre Binele tău nici să îl târăști pe altul după tine pe Calea ta, fiindcă Dumnezeu are alt Plan cu acel om, iar faptul că îl tragi după tine îl va transforma într-o povară pentru tine, te va împiedica să înaintezi.

Unii dintre voi jeliți și acum niște relații care s-au încheiat și care erau parte din trecutul vostru; refuzați să le dați drumul, deși ele nu-și mai aveau locul în prezent.

Nu iese nimic bun din faptul că încercați să forțați prezența în viitorul vostru a unui om care este menit să facă parte din trecutul vostru. Dacă Dumnezeu spune că acel om nu își mai are locul în viața voastră, chiar credeți că puteți să treceți peste Voia lui Dumnezeu? Chiar credeți că puteți să faceți să meargă ceva ce nu este menit să mai meargă? (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Atunci când refuzi să dai drumul unui om care nu face parte din viitorul tău, de cele mai multe ori tu simți că există o disonanță între voi și de aceea încerci să-l schimbi pe celălalt, ca să puteți să vă înțelegeți mai bine.

Gândiți-vă cât e de greu să vă schimbați pe voi înșivă, atunci când decideți că vreți să vă schimbați. Vă dați seama cât e de greu să schimbați un alt om care poate nici nu vrea să se schimbe? Înțelegeți ce șanse de reușită aveți atunci când încercați să faceți să meargă o relație căreia i-a expirat termenul de valabilitate?

Dacă voi vedeți atâtea indicii că relația respectivă a ieșit din termenul de valabilitate, de ce refuzați să acceptați acest lucru? Nu vă mai potriviți, nu mai puteți merge împreună, chiar e așa de greu să înțelegeți asta?

De ce voi, femeile, insistați să credeți că puteți schimba un bărbat și vă agățați de o relație care este evident că nu funcționează? De ce voi, femeile, vă măritați cu un bărbat care știți că nu este ceea ce vă doriți, dar aveți convingerea că o să-l schimbați, odată căsătoriți?

Hai să vă explic ceva, în caz că n-ați înțeles: în general, oamenii nu se schimbă substanțial în bine doar pentru că se căsătoresc. Dacă voi nu vă potriveați înainte de a vă căsători, dacă voi nu erați pe aceeași lungime de undă înainte de a vă căsători, nu veți deveni ca prin minune partenerii potriviți după ce v-ați căsătorit.

Este ca atunci când înjugi la o căruță un măgar și un cal; cele două animale nu se potrivesc, nu se sincronizează și căruța aceea nu te va duce prea departe. Un om înțelept nu înjugă niciodată la aceeași căruță un cal și un măgar. Întâi este inconfortabil și apoi devine dureros și pentru cal, și pentru măgar. În plus, nici căruțașul nu va fi prea mulțumit de rezultat.

Dacă voi vedeți viața în mod diferit, dacă aveți valori diferite, dacă aveți viziuni diferite, dacă aveți niveluri de conștiință diferite, dacă mergeți în direcții diferite, cum vreți să funcționeze relația voastră? De ce ai intra într-o relație cu un om care nu este potrivit pentru tine, care nu este pe aceeași lungime de undă cu tine? Cum să-ți închipui că o să-l schimbi tu pe acel om și că o să-l faci să se potrivească mai bine cu tine, după ce v-ați căsătorit? Cum să crezi tu că vei convinge un măgar să devină cal?!

Unele dintre voi refuzați să acceptați că nu sunteți potriviți și continuați să vă agățați de un bărbat, sperând că dacă faceți suficiente eforturi, relația voastră o să meargă mai bine. Nu, n-o să meargă mai bine, pentru că un cal nu se potrivește cu un măgar, indiferent câte eforturi ar face unul dintre ei. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Nu-ți mai irosi timpul! Nu-ți mai irosi viața!

A DOUA GREȘEALĂ pe care o facem în acest sens este să ne mulțumim cu relații mediocre, care ne țin în zona de confort, care nu ne provoacă să evoluăm.

Noi ne irosim timpul și ne irosim viața atunci când rămânem în relații care ne țin în zona de confort, când ținem alături de noi oameni care ne oferă anumite beneficii superficiale și ne fac viața oarecum confortabilă și în acest mod ne țin într-o zonă „călduță”, în care stagnăm. Ne simțim relativ bine, avem o viață „plăcută”, dar stagnăm.

Acei oameni fac să ne simțim bine în zona de confort, dar nu ne ajută să evoluăm, ci ne fac să batem pasul pe loc și nici măcar nu ne dăm seama că ne bălăcim în mediocritate. Ei ne fac mai plăcută șederea în zona de confort, adică ne fac mai plăcută stagnarea și noi avem impresia că ne fac viața mai ușoară…

Nu țineți în preajma voastră oameni care sunt mulțumiți să rămâneți mereu așa cum sunteți în prezent, care nu vor să vă schimbați, fiindcă în acest fel se asigură că nu se va schimba nimic în interacțiunea voastră!

Eu, unul, fac o prioritate din evoluția mea și de aceea vreau să am în viața mea oameni care mă provoacă să cresc, care mă susțin în a-mi atinge cel mai înalt potențial, care nu mă lasă să lâncezesc, care vor să devin cea mai Bună Versiune a mea.

Prea mulți dintre noi ne înconjurăm cu oameni care sunt cam la același nivel cu noi și ne simțim bine în compania acestora, suntem pe aceeași lungime de undă, este confortabil, dar nu ne dăm seama că dacă rămânem în această companie riscăm să stagnăm.

Avem nevoie de cel puțin o persoană care să fie la un nivel superior celui la care ne aflăm noi, care să ne provoace să creștem, care să ne arate că se poate și mai bine, care să ne semnaleze niște lucruri pe care nu le vedem la noi înșine.

Avem nevoie de o persoană care să ne arate unde mai avem de lucrat, care să ne spună fără reținere niște adevăruri inconfortabile/ dureroase pe care este nevoie să le vedem/ acceptăm, dacă vrem să creștem. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Ați observat că atunci când aveți de-a face cu cineva care se află la un nivel de Conștiință superior celui la care vă aflați voi, vă simțiți inconfortabil?

Oamenii care sunt capabili să stabilească noi standarde, care vă arată unde ați putea ajunge, care vă provoacă să deveniți o Versiune mai Bună a voastră, vă fac să vă simțiți inconfortabil.

Puteți să faceți față unui asemenea om? Pentru că dacă vreți să evoluați, aveți nevoie de astfel de oameni, este spre Binele vostru să vă însoțiți cu astfel de oameni.

Hai să vă explic cum stă treaba: să spunem că un pui de vultur a căzut din cuib și a fost luat de cineva și a fost dus într-o gospodărie, unde a crescut printre găini. El a fost crescut ca un pui de găină, nu i-a spus nimeni că este vultur. A văzut că arată altfel decât găinile cu care creștea, dar a crezut că este o găină mai diferită.

Într-o zi un vultur zboară deasupra gospodăriei, vede acest pui, coboară în acea curte și se oprește în apropierea puiului de vultur. Îl privește în ochi pe acesta, după care pasărea își deschide aripile și zboară în înalt.

În acel moment s-a întâmplat ceva în interiorul puiului de vultur, a fost ca o revelație. El s-a uitat în jur la găinile din curte și și-a dat seama: „Ceva nu se leagă aici. Eu nu arăt ca găinile cu care am crescut, arăt ca acea pasăre care a zburat în înalt”. Și puiul s-a gândit că dacă acea pasăre a zburat atât de sus, ar putea încerca și el să-și folosească aripile, ca să vadă ce se întâmplă. Până atunci nu și-a folosit niciodată aripile pentru a se înălța în văzduh, pentru că nimeni nu i-a arătat că poate să facă asta; găinile nu făceau asta.

Acel vultur i-a arătat că se poate și altfel, i-a arătat cum se face, l-a provocat să depășească statutul de găină. Și puiul de vultur și-a deschis aripile și a reușit să zboare și să se oprească pe hambar. Și și-a spus „Wow! Nu știam că aripile pot fi folosite pentru așa ceva! Nu știam că e posibil să fac asta”.

Și apoi el a privit în văzduh unde se vedeau alți vulturi și și-a spus: „Dacă am reușit să ajung la nivelul ăsta, poate că o să reușesc să zbor și eu la nivelul la care zboară acele păsări care seamănă cu mine”.

Și-a deschis aripile și s-a întălțat în văzduh. Și în timp ce zbura deasupra curții cu găini, și-a dat seama că relațiile lui l-au ținut la un nivel mult nivelul la care era menit să ajungă, mult sub nivelul pentru care îl crease Dumnezeu.

Unii dintre voi sunteți vulturi, dar trăiți într-o curte cu găini. Și vă plac găinile voastre, nu vă îndurați să vă despărțiți de ele (și este vorba de femei și bărbați, deopotrivă).

„Eu o iubesc pe găina mea! Nu pot să renunț la ea.”, „Găina asta este viața mea!”

Dumnezeu încearcă să vă facă să zburați în înalt și voi preferați să scurmați în bătătură, cu găina voastră. Visul vostru cel mai înalt este să vă căsătoriți cu găina voastră.

Dumnezeu are pregătit un vultur pentru voi, dar voi vă încăpățânați să rămâneți cu găina voastră… (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Dacă relațiile voastre vă țin în zona de confort, atunci acele relații nu vă sunt benefice, pentru că vă fac să stagnați.

Și unii dintre voi rămâneți în acele relații pentru că sunt comode sau din obligație. Unele persoane fac atât de multe pentru voi, vă oferă atâtea beneficii, încât simțiți că le datorați măcar atât, să rămâneți alături de ele.

„A făcut atât de multe pentru mine, încât nu pot să mă despart de ea/ el!”, „Îmi face viața ușoară și comodă, rezolvă atât de multe lucruri pe care altfel ar trebui să le rezolv singur(ă), încât nu mă îndur să mă despart de ea/ el!", „Mi-e bine așa, să se ocupe el/ea de atâtea lucruri. E o relație comodă pentru mine”.

Poate că acei oameni cred că „vă iubesc” și „vă vor binele” (așa cum înțeleg ei „binele” de la nivelul lor de conștiință), dar nu vă ajută cu adevărat, nu vă sunt benefici, pentru că nu vă susțin creșterea, ci vă întrețin stagnarea.

Poate că acei oameni fac pentru voi o mulțime de lucruri, iar voi simți că aveți o obligație față de ei, dar adevărul este că tot ce fac – și fac atât de multe! – vă împiedică evoluția. Ei vă țin prinși la nivelul la care vă aflați, vă opresc creșterea. A rămâne prins într-o astfel de relație înseamnă a-ți irosi timpul și energia, adică a-ți irosi viața. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Pentru un om care trăiește la modul conștient, relațiile nu sunt simple conexiuni sociale, ci sunt niște vehicule ale evoluției, sunt oportunități de creștere ca nivel de Conștiință.

Eu nu sunt dispus să petrec timp cu tine, dacă interacțiunea noastră nu aduce un plus de valoare vieții mele. Nu sunt dispus să-mi irosesc timpul în interacțiuni lipsite de substanță, în care tot ce facem este să pălăvrăgim despre lucruri lipsite de importanță.

Eu nu sunt interesat să pierd timpul în discuții banale, din care nu învăț nimic, să te ascult cum te plângi întruna de fel de fel de lucruri sau cum verși numai negativitate.

Eu nu sunt dispus nici să-mi consum timpul cu oameni care vor ca eu să rămân la nivelul la care sunt acum, să nu mai evoluez, ca să nu le tulbur lor zona de confort.

Eu nu sunt interesat nici să-mi consum timpul și energia cu oameni care vor să-i duc eu în spate, fiindcă nu sunt dispuși să meargă pe propriile picioare și să-și rezolve singuri problemele.

Eu sunt interesat să-mi petrec timpul cu oameni care mă pot ajuta să evoluez, care mă provoacă să cresc, care vor să devin cea mai Bună Versiune a mea, care îmi pot oferi un feedback valoros, care mă pot ajuta să văd lucrurile dintr-o perspectivă mai largă. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Nu-ți mai irosi timpul! Nu-ți mai irosi viața!

A TREIA GREȘEALĂ pe care o facem în acest sens este să picăm fiecare test pe care ni-l pune în față Viața, pentru a ne verifica în privința modului în care ne facem alegerile.

Este o pierdere de timp să cedezi psihic/ te lași doborât de câte ori Viața îți aduce în cale o încercare.

Unii oameni sunt profesioniști în a face o criză/ a ceda psihic/ a se smiorcăi la nesfârșit când e vorba despre încercările prin care trec. Ei nu reușesc să înțeleagă că nu rezolvă nimic din faptul că se dau de ceasul morții pentru că li s-a întâmplat ceva inconfortabil/ dureros.

Nu te ajută cu nimic faptul că intri în depresie de fiecare dată când treci printr-o criză. Nu te ajută cu nimic faptul că rămâi la pământ și refuzi să te mai ridici, comportându-te de parcă ai fi singurul om din lume care a trecut printr-o încercare dificilă.

Și este și mai penibil când cei care fac asta sunt bărbații. Unii bărbați sunt mai smiorcăiți decât femeile. Ce bărbat este acela care nu este capabil să-ți țină firea când trece printr-o provocare, care intră în depresie de la o banală criză?

Înțelegeți că adversitatea este canalul de naștere a unei oportunități, așa că priviți-vă în față obstacolele, primiți-vă cu curaj încercările, știind că le puteți depăși. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Nu sunt compatibil cu oamenii falși. De aceea îmi place să fiu singur, din când în când, mai des.

Pentru că sunt alergic la minciuni, victimizare, mândrie, ipocrizie, bârfă, nedreptate și în special la persoanele cu două, sau mai multe fețe. Nu pot trăi aliniat, în rând cu turma.

Nu am nimic de demonstrat în lumea asta, ci doar de trăit: de dăruit și de trăit frumos. De aceea îmi plac foarte puțini oameni. Restul este deșărtăciune."

Benjamin Franklin

Tacerea este spatiul in care omul se trezeste. Daca puteti sa ramaneti singuri, absolut singuri, fie doar si o singura clipa, ego-ul va muri, eul va muri. Ego-ul nu exista in sine; el este intotdeauna in relatie cu cineva.

Asa ca, ori de cate ori esti singur, te cuprinde o teama profunda pentru ca, dintr-o data, falsa identitate incepe sa dispara. Iar adevaratei identitati ii mai ia putin timp pana sa apara, caci ai pierdut-o cu foarte multi ani in urma. Ca sa inalti un pod peste golul cascat in atatia ani e nevoie de timp.

In acel interval de timp, faptul ca nu stii cine esti te face sa te simti ca iti pierzi mintile. Incepi imediat sa faci ceva, doar ca sa ai o ocupatie.

Si astfel, falsa identitate nu dispare, ea ramane activa.

Solitudinea slabeste Eul. Nu mai exista nimic cu care am putea fi in relatie, si – datorita acestui fapt – ego-ul nu poate exista. In consecinta, daca sunteti gata sa acceptati solitudinea, fara cea mai mica ezitare – fara dorinta de a fugi – sau de a va intoarce, daca acceptati realitatea solitudinii voastre asa cum este ea, aceasta devine o ocazie extraordinara.

Sunteti ca o samanta, care contine o multime de posibilitati. Amintiti-va insa ca samanta trebuie sa explodeze, astfel incat planta sa poata creste.

Ego-ul este la fel ca o samanta, el este o posibilitate. Cand el se deschide, in voi se naste Divinul. Si tocmai solitudinea va conduce la aceasta unitate.

Cand sunteti absolut singuri, nu mai sunteti. Clipa de solitudine va face sa explodati. Va raspanditi in infinit. A ajunge la solitudine – iata singura revolutie autentica. Si aceasta necesita mult curaj. Cautarea spirituala converge in intregime spre clipa de explozie, clipa in care ne regasim absolut singuri. Solitudinea aduce cu sine extazul. Numai ea permite obtinerea iluminarii.

Orice efort de evitare a singuratatii esueaza si va esua, deoarece este impotriva legilor fundamentale ale vietii. In fond, nu ai nevoie de un surogat care sa te faca sa-ti uiti singuratatea; trebuie doar sa devii constient de singuratatea ta, care este o realitate. Iar faptul de a o experimenta, de a o simti, este atat de frumos tocmai pentru ca reprezinta eliberarea de multime, de turma, de celalalt. Este eliberarea de teama de a fi singur. E de ajuns sa auzi cuvantul “singur”, ca iti si amintesti de o rana; ai nevoie de ceva pentru a umple acest gol care te raneste. Ai nevoie de cineva pentru a-l umple.

Cuvantul singuratate nu are acelasi sens – de rana, de gol care trebuie umplut. Singuratate inseamna pur si simplu implinire. Esti un intreg; nu este nevoie de nimeni altcineva pentru a te completa.

Incearca, deci, sa gasesti centrul tau launtric in care esti totdeauna singur, in care singuratatea a fost intotdeauna perfecta. In viata, in moarte sau oriunde ai fi, esti mereu singur. Insa aceasta singuratate este atat de plina – nu este nici un gol -, atat de completa, atat de incarcata cu toate darurile vietii, cu toate frumusetile si binecuvantarile existentei, incat imediat ce ai gustat din propria ta singuratate, durerea va disparea. In locul ei se va naste un ritm nou, de o extraordinara blandete, pace, fericire si binecuvantare.

Aceasta nu inseamna ca un om care este centrat in singuratate nu isi poate face prieteni; in realitate, numai o asemenea fiinta poate avea prieteni, deoarece pentru el prietenia nu mai reprezinta o nevoie, ci o impartasire; fiinta umana are atat de mult, incat poate imparti cu altii.

Chandra Mohan Jain

Nu împinge niciodată o persoană loială până în punctul în care nu-i mai pasă. Acest avertisment evidențiază pericolele de a lua loialitatea cuiva de la sine și de a exploata dedicarea lor până la epuizare.

Indivizi loiali sunt comori, care ne sunt alături la bine și la rău, oferind sprijin și încurajări neclintite.

Cu toate acestea, loialitatea lor nu este infinită și este crucial să recunoaștem semnele uzurii.

Atunci când împingem în mod constant o persoană loială dincolo de limitele sale, ignorând nevoile și sentimentele sale, riscăm să provocăm pagube ireparabile.

Pot începe să se simtă luați de la sine, neapreciați și resentimente, ducând la o eroziune treptată a loialității lor.

Consecințele împingerii unei persoane loiale prea departe pot fi devastatoare.

Pot deveni dezamagiti, detasati si, in cele din urma, apatici.

Persoana care cândva a susținut cauza noastră, a pledat pentru noi și a fost alături de noi în fiecare furtună poate în cele din urmă să își retragă sprijinul, lăsându-ne să facem față consecințelor acțiunilor noastre.

Este esențial să prețuim și să onorăm loialitatea celor care ne-au câștigat încrederea. Făcând acest lucru, creăm un mediu sigur și hrănitor în care loialitatea lor poate înflori, iar relațiile noastre pot prospera.

Nu uita, loialitatea este o stradă cu două sensuri.

Necesită respect reciproc, încredere și grijă.

Nu împinge niciodată o persoană loială până la punctul fără întoarcere, măcar odată ce loialitatea lor este pierdută, s-ar putea să nu mai fie recâștigată niciodată

Zeest Hayat, Rumi & Sofy Community

Ei o vedeau uneori mâncând singură sau plimbându-se singură și le era milă de ea. Credeau că nu a găsit niciun bărbat care să-i fie alături sau că nu avea prieteni.

Ceea ce ei nu au înțeles niciodată este că ea a ales să facă unele lucruri de una singură pentru că așa dorea, că aceasta era alegerea ei. Era perfect mulțumită să se bucure de propria companie și să experimenteze aventuri de care se bucura mai mult de una singură.

Asta îi nedumerea pe prietenii săi uneori: de ce această femeie atât de uimitoare făcea atât de multe lucruri singură.

Ei au căutat explicații raționale pentru alegerea ei de a fi singură atât de des. Se gândeau că poate era deprimată. Poate că era din firea ei o singuratică. Nu le-a trecut prin minte niciodată că ea pur și simplu savurează propria companie. Nu le-a trecut prin cap că acea femeie nu avea nevoie de altcineva lângă ea ca să-și iubească viața și să se delecteze cu momentele frumoase pe care le experimenta în fiecare zi. Era liberă să facă propriile alegeri, fără să dea socoteală cuiva.

Inima ei rebelă și spiritul ei liber nu s-au simțit niciodată bine în captivitate - iar această calitate a fost greu de înțeles pentru mulți bărbați. Au vrut să o controleze și să o „îmblânzească”, în loc să participe alături de ea la o adevărată aventură.

În trecut ea a urmat acele drumuri bătătorite de alții, dar de ceva timp a ales o altă cale: una a mulțumirii personale și a fericirii.

Nu a cerut nimănui să-i înțeleagă alegerile, pentru că nu avea nevoie de aprobarea sau permisiunea altora pentru a-și face alegerile așa cum considera ea de cuviință.

Acesta este unul dintre avantajele pe care ți le oferă faptul că-ți petreci timpul/ te simți bine în propria companie – o libertate de care cei mai mulți oameni nu au avut parte niciodată: nu dădea socoteală nimănui, putea să facă ce voia, când voia, cum voia.

Era bucuroasă să petreacă timp alături de prietenii ei sau de alte persoane dragi, dar era la fel de bucuroasă să aibă parte de zilele ei de solitudine.

Ea și-a ascultat inima și a făcut lucrurile care o ungeau pe suflet.

A considerat că e dreptul ei să-și facă alegerile așa cum consideră de cuviință, pentru că e vorba de viața ei și fericirea ei.

A fost întotdeauna mai mult decât încântată să-și împărtășească bucuria și fericirea cu alții, dar era la fel de încântată să se bucure de propria companie.

Asta nu înseamnă că era singură sau dificilă. Înseamnă că era fericită cu ea însăși și cu alegerile ei. (ravenwolf) Traducerea Mihaela Dan

Introvertiții sunt oamenii care conduc cu adevărat lumea. Și îndrăznesc să spun că așa și trebuie sa fie.

Că de ne dăm seama sau nu, proiectele mari prespun foarte multă în echipă, dar presun și mai multă muncă care se face în solitudine, în privat, care nu este vizibilă pentru ceilalți. Nu te poți baza pe un extrovertit să facă pentru lung timp o munca în solitudine, pentru că el nu este capabil se așa ceva, el își extrage energia din a fi cu alții.

Când un extrovertit se retrage și rămâne doar cu el însuși, nu are stare, nu se simte bine, nu se poate concentra mult timp pe ceva, are nevoie de energia grupului; el va pune mâna pe telefon, va suna pe cineva sau va intra pe rețelele de socializare sau va urmări un film, ca să nu se simtă singur. Extrovertitul se bazează pe ceva din exterior ca să se încarce energetic, să-și încarce bateriile.

Introvertiții savurează solitudinea, pot petrece ore în șir doar cu ei înșiși, făcând ceva ce le place, lucrând la ceva ce-i pasionează, citind, învățând ceva de care sunt interesați sau pur și simplu relaxându-se. Ei se auto-încarcă energetic în acest fel, nu se bazează pe o sursă exterioară de energie, pe alți oameni care să facă asta. Introvertiții se încarcă energetic în solitudine. (Andrew Bustamante) Traducerea Mihaela Dan

Mesaj de la univers pentru suflete singure

Dragi suflete singuratice,

În această lume complicată și agitată în care trăim, uneori e greu să nu te simți singur. Simțim adesea un gol în interior, o lipsă, care ne lasă cu gândul că nimeni nu ne poate înțelege cu adevărat durerea. Dar lasă-mă să-ți spun, nu ești singur, ești iubit, iar universul are un mesaj doar pentru tine.

Universul este un vast ocean de energie care ne înconjoară, ne învăluie și ne ghidează în fiecare clipă. El este plin de iubire și lumină divină, gata să ne ajute și să ne sprijine în fiecare pas pe care îl facem. El îți cunoaște cele mai adânci tristeți și cele mai arzătoare dorințe. El este gata să te ghideze spre calea împlinirii și fericirii.

Primul pas spre conectarea cu universul este să-ți deschizi inima și să întâmpini iubirea necondiționată care ți se oferă. Renunță la barierele fricii și rezistenței și permite Energiei Divine să te învăluie în îmbrățișarea ei caldă. Nu ești singur, pentru că universul îți stă alături, gata să te poarte în brațele lui iubitoare.

Amintește-ți că singurătatea este o iluzie, o construcție a minții. Suntem cu toții conectați, interdependenți unii de alții și de univers. Îndepărtând limitele ego-ului și deschizându-ne conștientizarea către ceilalți, descoperim o energie infinită care vibrează în fiecare dintre noi.

Universul îți amintește, de asemenea, că adevărata mulțumire și adevărata fericire nu sunt în afara ta, ci în interior. Învață să dezvolți o conexiune profundă cu sinele tău interior, cu ființa ta spirituală. Cultivă iubirea de sine, încrederea și pacea interioară. Reconectează-te cu esența ta divină și descoperă plinătatea care sălășluiește în tine.

Amintește-ți că fiecare experiență, chiar și singurătatea, este o oportunitate de a învăța și de a crește. Folosește acest timp pentru a te dedica ție însuți, pentru a-ți descoperi pasiunile, pentru a-ți explora sufletul și pentru a te alinia cu destinul tău. Ești plasat pe acest pământ dintr-un motiv important, iar universul îți șoptește ușor să nu renunți niciodată.

Dragi suflete singuratice, ridicați-vă și credeți în voi. Sunteți ființe prețioase, iubite și susținute de univers. Amintește-ți că legăturile de prietenie și iubire se pot forma oricând. Fii deschis la noi întâlniri, la noi oportunități, iar ele ți se vor prezenta.

Amintește-ți că totul este trecător, totul are un ciclu. Singurătatea pe care o simți astăzi va face loc noilor conexiuni, noilor orizonturi pline de iubire și fericire. Universul te ghidează spre un viitor luminos, spre o stare de plenitudine și împlinire.

Primiți acest mesaj din univers cu iubire și speranță în inimă. Nu ești singur, ești iubit. Îmbrățișează magia vieții și dansează pe ritmul stelelor. Ești înconjurat de energie plină de compasiune și iubire, gata să te susțină în călătoria ta.

Cu toată dragostea și lumina mea,

Universul. == Marc Laoviah==

„Nu sunt compatibilă cu oamenii falși. De aceea îmi place să fiu singură, din când în când, mai des. Pentru că sunt alergică la minciuni, victimizare, mândrie, ipocrizie, bârfă, nedreptate, și în special la persoanele cu două sau mai multe fețe. Nu pot trăi aliniată, în rând cu turma. Nu am nimic de demonstrat în lumea asta, ci doar de trăit: de dăruit și de trăit frumos. De aceea îmi plac foarte puțini oameni. Restul este deșărtăciune".

,,Dacă oamenii sunt atât de răi având o religie, cum ar fi dacă nu ar avea-o?”

(Benjamin Franklin)

Sandra O'Connor

În seara asta am să vorbesc despre abuz, despre mine, despre voi, despre ele, cele care tac și nu văd ieșirea, cele care ascund vânătăi, lacrimi, haosul din spatele ușilor închise. E un subiect care, din păcate, ne afectează pe toți și anume, mai specific am să mă refer la abuzul împotriva femeilor.

Am fost extrem de multe dintre noi în situații de abuz dar adesea ne e rușine sau teamă să vorbim despre asta. Mie nu îmi mai este nici teamă, nici rușine, eu am să vă vorbesc.

Mulți dintre noi avem tendința să asociem această problemă cu comunități defavorizate, cu situații de criză economică sau cu lipsa de educație. Cu toate acestea, abuzul nu are frontiere sociale, culturale sau economice.

Este o problemă care se infiltrează în toate straturile societății, indiferent de statutul financiar, de educație sau de carieră. Prejudecățile noastre colective ne fac să credem că doar în comunitățile sărace, unde resursele sunt limitate, astfel de lucruri se întâmplă. Dar acest lucru nu este adevărat. Nu este adevărat. Femei din jurul meu, educate, frumoase, puternice, independente au foat abuzate, sechestrate, lovite, condiționate, șantajate, rușinate, blamate pentru că au fost victime ale abuzului.

Când vorbim despre abuz, vorbim de violență psihologică, emoțională, economică, uneori chiar și de manipulare spirituală. Femei din toate clasele sociale, din toate mediile, pot deveni victime, o victimă poate fi femeia care stă lângă tine la birou, poate fi prietena ta din copilărie sau vecina din casa de lângă. Poate acea femeie ești chiar tu.

De ce se întâmplă asta?

Pentru că trăim într-o lume care, încă, normalizează controlul asupra femeilor. În multe locuri, abuzul este ascuns sub masca tradițiilor, a iubirii necondiționate sau a obligațiilor familiale. Începe din fașă, continuă în copilărie și de prea multe ori, femeile se simt rușinate sau vinovate pentru că sunt victime.

Realitatea este că în societate noastră, nici o femeie nu este imună la abuz. Femei cu studii superioare, cu cariere de succes, care par a avea totul sub control, pot pune capul pe pernă adormind cu rușine, confuzie, lacrimi și frică.

Ca femei, putem să ne ascultăm, să nu mai râdem la bancurile pe tema abuzului împotriva femeilor, sau cele în care le denigrăm și trivializăm, să nu ne mai judecăm, să fim SURORI, să ne susținem, să ne ocrotim reciproc.

Ceea ce putem face ca societate, este să ne educăm și să ne deschidem mințile. Să învățăm să recunoaștem semnele abuzului și să susținem femeile care trec prin astfel de situații, să construim comunități în care violența nu este tolerată, indiferent de circumstanțe.

Fiecare femeie merită să fie ascultată, crezută și protejată!

Nu putem să închidem ochii și să credem că este doar problema "celor săraci și needucați", abuzul împotriva femeilor este problema noastră, a tuturor și până când nu vom lua măsuri concrete și universale, multe dintre surorile noastre, prietenele și mamele noastre vor continua să sufere în tăcere.

A trece printr-un abuz nu este o rușine, un defect, suntem întregi, suntem valoroși suntem perfecți în pofida traumelor și a rănilor noastre.

Eu am să pun o singură poză, una care să vă poată oglindi în imagine, tot ceea ce am scris mai sus.

Hai să vorbim cât mai multe despre abuzurile prin care am trecut, să rupem această tăcere și să fim schimbarea de care avem nevoie. Spune dacă ești o supraviețuitoare! Ajută-le pe cele care încă nu au găsit curaj să ni se alăture, să vadă că există o viață după abuz.

Vorbește!

Ajută-ne să facem o lume mai sigură pentru fetele care cresc acum, pentru cele care vor urma. Am să te invit să vobești și i tu, iar când vei avea curajul să o faci, folosește hashtagul de mai jos, pentru a aduna la un loc toate poveștile noastre

 

SINGURĂTATEA UNEI FEMEI

De ce femeia trează este singură acum?

E foarte simplu pentru că a început devreme.

Primii care se vor trezi vor fi copiii, apoi femeile, apoi bărbații.

Şi asta se întâmplă.

Pentru cei care au ales să se întrupeze într-un corp de bărbat sau femeie chiar acum, este pentru că aveți o sarcină de îndeplinit.

Copiii s-au trezit, majoritatea s-au trezit. le e ușor.

Pentru copiii mai mici, adică ultimii sosiți, iar cei ce vor veni, saltul în sus deja s-a întâmplat.

Sufletele sosesc fără karma.

Și nu mai trebuie să curețe nimic.

Doar ajut omenirea să creeze un nou pământ în 5D.

Femeile au început lucrarea spirituală cu mult înaintea barbaților, de aceea sunt acum în față și stau singure.

Asta a fost menit să fie.

Exact ceea ce trebuia să fie.

Planul este perfect, întotdeauna.

De multe ori nu înțelegem "motivația" dacă o poți defini.

Cert este ca femeia în aceste vremuri istorice are o sarcină foarte importantă și dificilă: să vindece femininul și să ajute barbatul în trecerea trezirii.

Omul care este mai conectat la minte și materie, omul căruia îi este mai greu să se conecteze cu inima și să abandoneze ego-ul.

Omul care este cel mai fragil în fața schimbarii și nu știe să se descurce, pentru că nu știe să aiba încredere.

De asta îți lipsește puterea și îți pierzi masculinitatea.

Femeia în aceste vremuri istorice este un adevărat stâlp, care ajută, zâmbește, stimulează, înțelege, protejează, iubește.

Femeia mai presus de toate se vede îndepărtând un mascul care nu-i aparține dar este necesar în acest moment, că acțiune și forță motrică, ca curaj și determinare.

Acest lucru a fost prezis, de asemenea.

Femininul sacru este cel care își recapătă puterea, care se naște din credință.

Și dulceața se răspândește în jurul tău.

O forță conectată la Eter și Pământ.

O forță care conduce pentru o legătură mai puternică cu divinul și mai adâncă în materie.

Materia care se schimbă și se transformă, și este modelată de inimă.

Bărbații muncesc din greu, iar pentru ei e o perioadă mult mai grea.

Femeia își echilibrează acum complet piesele.

Dar am vrut și adăpost, aș vrea să mă sprijin, dar nu știu unde.

În schimb, bărbatul se vede energetic „un copil” pentru că nu are încă energie masculină nouă.

Bătrânul dispare și lasă loc pentru ceea ce încă nu poți înțelege pe deplin.

Că iese câte puțin.

Pentru că ea încet „construiește”

Este o realitate masculină diferită, spusă de inimă, nu mai este de minte.

De asta e greu.

Un masculin care îmbrățișează energia feminină protejând, susținând, încurajând-o să fie și să se exprime.

Se creează "Războinici", e nevoie de răbdare, durează.

Masculinul va fi din nou puternic, în această forță va proteja femininul. Și vă va ajuta să obțineți și mai multe rădăcini în noua întrebare despre lumea nouă.

Bărbații treziți și vindecați sunt în minoritate.

De aceea femeia singură acum.

Pentru că este ceva ce se întâmplă, care se creează, încă nu s-a terminat.

Suntem în acest pasaj

Singurătatea care aduce multă oboseală, uneori furie și frustrare, din cauza volumului de muncă complet pe umeri.

Dar e doar un pasaj.

Într-o zi acel bărbat vindecat va fi gata să o ajute să o iubească să o onoreze și îi mulțumesc pentru munca sa extraordinară, în cel mai dificil moment al înălțării.

Cu iubire și lumină ...

Vasile Cotlet

“𝗦𝗶𝗻𝗴𝘂𝗿𝗮𝘁𝗶𝗰!

“Am fost mereu solitar, nu m-am obișnuit prea mult să fiu în preajma multora.

Îmi plac singurătatea și după-amiezele tăcute!

Am devenit solitar de când am observat că vorbele sunt din belșug, dar faptele nu pe atât.

Am devenit solitar când am văzut că prietenia sinceră este rară și m-a convins și mai mult când am înțeles că nu toată compania este cu adevărat benefică.

Am devenit singuratic când am ascultat mai mult tăcerile, decât zgomotul majorității. Am devenit așa, când mi-am dat seama că am preferat să îmi pun căștile, să nu vorbesc cu nimeni, și când am preferat să mă așez singur la masă și să ascult tot ceea ce mintea mea îmi striga!

Am devenit singuratic pentru că am înțeles că nu oricine poate ocupa un loc aproape de inimă, nu oricine știe să rămână alături și atunci preferi să rezervi cuvintele ca să nu le cheltuiești pe urechile greșite... Pur și simplu, înțelegi că a fi singur nu este chiar atât de rău.”

Sursa: Peque K. ZuLo & Angelica Mihaela Costea

De ce este atât de important să iubești singurătatea?

Omul se naște singur, trăiește singur și moare singur. Acesta este principalul adevăr, greu dar foarte important de acceptat. Cum?

1. De fapt, mereu ai fost singur, dar această înțelegere este de obicei prea târziu. Părinții mor, soții se schimbă, iubiții înșală, copiii cresc.

Indiferent de ce se întâmplă, amintește-ți: singurătatea este mereu în spatele tău, ca iarna. Maturitatea este abilitatea de a fi singur fără a fi dramatic. Mai bine te-ai pregăti din timp.

2. Toată lumea poate fi înlocuită, cu excepția familiei apropiate.

Nimeni și nimic nu se întâmplă în aceeași copie. Lasă oameni noi în viața ta, chiar dacă încă nu înțelegi dacă ai ceva în comun. Într-o zi vei realiza că ești singur și asta te va salva.

3. Încearcă mereu lucruri noi: mâncare, haine, rute, gadgeturi, activități, filme, cărți, teorii și explicații ale universului.

Creierul este făcut din gumă leneșă. Cu cât mai departe, cu atât mai mult vrea să se aplece în aceleași locuri, restul curbelor sale caută să dispară. Nu-l lăsa să se agațe de aceleași lucruri, plăceri, căi, căi și trucuri.

Încearcă mereu lucruri noi, mai ales când ești leneș, speriat sau nu vrei.

4. Iartă-i pe toți cum poți, uită restul.

Uitarea este cea mai bună pedeapsă și cel mai bun medicament. Și niciodată să nu te cerți cu nimeni.

5. Spre nicăieri în grabă. Tot ce se întâmplă repede este de scurtă durată. Dacă vrei ceva cu adevărat, fă-o. Dacă a fost o risipă, atunci nu a fost necesar.

Amână dorințele și acțiunile riscante, lăsându-le să „mintă”. Fă ceva de care nu ești sigur, decât dacă dorința persistă într-un timp îndelungat.

6. Acest paragraf îl completează pe cel anterior: dacă vrei ceva cu adevărat, și crezi că e corect, fă-o.

Dorințele sunt viață. Dă dorința de a trăi în interior și urmează-o. Dacă nu dispare, urmăriți-l.

7. Nu renunța, până nu vrei ceva.

Norocul este experiență, adică numărul repetițiilor. Orice eșec este o lipsă de experiență și compensată de experiență. Curajul și riscul sunt experiență.

Ceea ce uneori arată ca o îndrăzneală nelumescă este o experiență. Reziliența, toleranța, iertarea, reziliența și independența sunt toate experiențe.

8. Nimic nu este sfârșitul, nici măcar sfârșitul: totul este doar o curgere.

Amintește-ți asta cu disperare, în durere, citind o scrisoare de la persoana iubită care te-a părăsit. Va veni o zi când vei spune: "Și la bine! " »

9. Fă ce vrei, dar ai grijă de corpul tău, altfel se va răzbuna brusc pe tine.

Dezvoltă obiceiul de a întreba ce vrea și de a face asta. Dacă nu ți-ai ascultat niciodată corpul și nu știi cum vorbește, începe cu lucruri simple precum drumețiile prin pădure, înotul sau yoga.

În continuare, totul se va întâmpla de la sine: corpul așteaptă să fie auzit.

10. Ultimul lucru de care trebuie să-ți faci griji este ce vor crede oamenii despre tine.

Oamenii se gândesc mai ales la ei, cât și la tine, judecând singuri. Adică nu se gândesc nici la tine, nici unul la celălalt.

11. Să-ți fie frică de certitudine. Încrederea este începutul nebuniei.

Îndoiește-te, permite alte opțiuni, lasă căi deschise de retragere pentru tine și ceilalți.

==Eugenia Savina==

O FEMEIE FĂRĂ PRIETENI

Imaginează-ți pentru o clipă o femeie fără prieteni. Instantaneu, s-ar putea să-ți imaginezi pe cineva singur, izolat, poate tânjind după conexiune. Dar să privim mai de aproape, dincolo de etichetele obișnuite. Societatea ne învață că prietenii și relațiile sunt esențiale pentru fericire, chiar și pentru măsurile succesului. Lumea șoptește, "dacă nu ești înconjurat de oameni care te iubesc, cine ești? Totuși, dacă există un alt mod de a privi lucrurile?

În singurătate, această femeie ar putea învăța ceva extraordinar. Nu mai este ocupată să joace roluri sau consumată de ceea ce ar trebui să fie pentru alții. În acest spațiu liniștit, ceva începe să se schimbe: începe să privească spre interior, descoperind că fără distragerea constantă a opiniilor celorlalți, ea se poate explora. Nu se mai vede prin ceața așteptărilor, ci prin claritatea propriei viziuni.

Înconjurați constant de oameni, deseori cerem aprobarea lor, uneori inconștient, creând un fel de închisoare. Suntem cu adevărat liberi când avem nevoie de validarea altcuiva, când avem nevoie de alții care să ne amintească de valoarea noastră? Dar această femeie, să o numim căutătoare solitară, începe să-și prețuiască propria companie. Ea își dă seama că în ea se află o lume la fel de vastă ca orice galaxie, așteptând să fie explorată și învață că liniștea ei nu depinde de nimeni altcineva. Ea înțelege că, deși prietenii pot aduce bucurie, pot aduce și distragere, confuzie și așteptări care cântăresc greu.

Ea începe să întrebe: „ce-ar fi dacă aș sta cu mine însumi în totalitate acceptare? "Dacă această femeie fără prieteni s-ar putea vedea ca fiind suficient, chiar aici, chiar acum? Acest lucru nu înseamnă că prietenia este inutilă - prietenii aduc frumusețe, râsete, experiență împărtășită și semnificație. Totuși, uneori în lipsa lor, găsim ceva la fel de prețios: o prietenie mai profundă cu noi înșine. Pentru unii, singurătatea devine o oglindă care reflectă înapoi temerile, îndoielile și visele. În timpul ei singură, învață să le îmbrățișeze fără judecată, știind că valoarea ei nu se măsoară prin compania pe care o ține, ci prin liniștea pe care o simte în interior.

Singurătatea se poate simți inconfortabilă la început, trăgându-ne într-o confruntare cu noi înșine. Îndepărtează zgomotul interacțiunilor zilnice, obligațiile sociale și zumzetul opiniilor altora. Mulți ar putea vedea o viață fără prieteni ca fiind goală, dar singurătatea se poate dezvălui ca teren fertil pentru descoperirea de sine. Singur în absența liniștită a companiei, se începe să vadă activitatea minții în forma sa brută, nefiltrată. Pentru o femeie care se regăsește fără prieteni, ar putea exista un sentiment inițial de disconfort, un dor de ritmurile familiare ale tovărășiei. Dar cu timpul, dacă își permite să stea în singurătatea ei fără judecată, începe să vadă aspecte din ea mascate anterior de așteptările și energia celorlalți.

În singurătate, aceste straturi încep să se decojească. La început, ea ar putea întâlni nesiguranțe, îndoieli sau chiar dorințe neîmplinite, odată suprimate în prezența altora. Dar în loc să fugă de această confruntare, învață treptat să se observe, văzând tendințele minții fără a acționa asupra lor. Aceasta devine o călătorie de acceptare. Ea învață că valoarea ei nu se bazează pe felul în care o văd alții, ci pe propria înțelegere despre ea însăși, realizând că nu este definită de niciun gând, nesiguranță sau dorință.

Pe măsură ce își îmbrățișează singurătatea, poate descoperi interese, pasiuni și părți din ea care au fost neglijate anterior. Poate descoperă dragostea pentru artă, scris sau natură - urmăriri pe care nu le-a explorat niciodată complet pentru că nu s-au aliniat cu ceea ce alții așteptau de la ea. Acum, singură, ea se poate cufunda în acestea fără judecată, descoperind o bucurie lipsită de validare externă. Singurătatea îi oferă darul adevăratei creativități, un spațiu de creat nu pentru aplauze, ci pentru plăcerea pură a exprimării.

În acest proces, ea devine propria ei prietenă, bucurându-se de propria companie, realizând că mulțumirea ei nu depinde de alții. Această descoperire de sine adâncită transformă adesea înțelegerea ei despre relații. Ea învață că prieteniile, deși frumoase, pot oglindi uneori nevoia de aprobare mai mult decât o conexiune adevărată. Tendința de a căuta validare sau de a se defini prin relații se estompează, permițându-i să se conecteze cu ceilalți mai autentic, fără a simți nevoia să se modeleze pentru a satisface așteptările.

Singurătatea aduce, de asemenea, un fel de putere liniștită. Nu mai simte nevoia să umple fiecare moment de tăcere cu companie sau se teme de compania propriei minți. Această forță nu este gălăgioasă sau dramatică, ci este o asigurare calmă care decurge din cunoașterea profundă a sinelui. Ea își dă seama că, indiferent de relații sau circumstanțe externe, există în ea un centru constant, de neclintit la care să se întoarcă. Această securitate interioară îi oferă o încredere liniștită, o rezistență nezdruncinată de opiniile sau eșecurile altora.

În acest fel, singurătatea se transformă dintr-un gol intimidant într-un spațiu de explorare și creștere interioară. Deși prieteniile și relațiile sunt frumoase și valoroase, nu sunt esențiale pentru fericirea sau valoarea ei de sine. Singurătatea ei o învață că cea mai profundă relație pe care o poate cultiva este cu ea însăși, găsind în acea relație de sine o prezență liniștită care îi îmbogățește viața din interior spre exterior.

Într-o lume în care conexiunile sociale și aprobarea măsoară adesea valoarea de sine, să înveți să trăiești fără nevoia constantă de validare este revoluționar. Pentru o femeie care se regăsește fără prieteni, singurătatea oferă șansa de a explora o viață lipsită de puterea opiniilor celorlalți. La început, acest lucru ar putea simți ca un disconfort sâcâitor, un sentiment că ceva lipsește, un gol unde era feedback-ul. Dar treptat, în acest spațiu liniștit, ea găsește o libertate care este atât necunoscută, cât și eliberatoare.

Fără reflexiile obișnuite care să revină de la prieteni, ea începe să se vadă fără distorsiuni, descoperindu-și propriile puncte de vedere, gusturi și puncte forte. Absența prietenilor înseamnă fără martori la alegerile ei, fără consens de grup, fără întăriri rapide pentru deciziile ei. Poate suna descurajant pentru că mulți sunt obișnuiți să se bazeze aproape în subconștient pe ceea ce gândesc alții - de la alegerile cotidiene la decizii mai mari în viață. Dar singurătatea invită un nou mod de a fi. Ea începe să facă alegeri din propriile motive, cu picioarele pe pământ în sensul ei de ceea ce se simte corect.

Această libertate de validare îi permite să se concentreze pe adevăratele sale valori și dorințe. Când nimeni nu este acolo să judece, ea își poate explora pe deplin motivațiile. Nu trebuie să se explice sau să caute aprobare, modelându-și comportamentul pentru a se potrivi ideilor altora despre cine ar trebui să fie. Această eliberare, găsită în singurătate, este darul de a se vedea întreagă și completă așa cum este.

Alan Wats https://youtu.be/Vn3InQJ2HRw?si=2mx-wi167RxxJnDN

"UNII OAMENI NU TE VOR PLĂCEA. ESTE PERFECT ÎN REGULĂ". Există o energie în tine care nu se conformează. O lumină care strălucește chiar și atunci când alții încearcă să o umbrească. Ești acel tip de persoană care provoacă, chiar și fără să vrea, liniștea falsă a celor care s-au obișnuit să trăiască în minciuni.

Unii oameni nu te vor plăcea niciodată. Nu pentru că ai greșit cu ceva, nu pentru că ai spus ceva nepotrivit. Ci pentru că prezența ta îi pune față în față cu propriile lor limitări, nesiguranțe sau umbre.

Spiritul tău îi deranjează, îi irită, le zguduie confortul mediocrității.

E simplu: un suflet liber deranjează pe cei închiși în cușca propriilor frici. Un om autentic va atrage priviri de admirație, dar și resentimente de la cei care nu au curajul să fie la fel.

Așa că, atunci când simți că nu ești pe placul tuturor, ia-o ca pe o confirmare. Nu e semn că ceva e greșit cu tine. E dovada că mergi pe drumul tău, că nu te diluezi ca să devii mai ușor de acceptat.

Unii oameni nu te vor plăcea niciodată.

Și asta e un compliment.

Continuă să fii tu."

SursaRăzvan Vasile & Mary Leoca

(1)Să trăiești singură (să nu ai un partener de cuplu) nu este doar o alegere; este o declarație de putere. Este un pas în interiorul unui spațiu în care tu ești atât arhitectul, cât și fundația vieții tale.

Aici nu este vorba despre alegerea solitudinii în sensul de a te separa de restul lumii, ci despre alegerea solitudinii ca spațiu al transformării personale, despre a intra într-o zonă în care tu îți asumi totala responsabilitate pentru alegerile tale, pentru emoțiile tale, pentru ceea ce se afla în viața ta.

Pentru o femeie, alegerea de a trăi singură (de a nu avea o relație de cuplu), nu este doar un stil de viață; este o oportunitate de a descoperi cât de puternică este. Este o șansă să-și descopere adevăratul potențial, fără să fie distrasă de zgomotul/ influența celor din jur.

Nu este vorba despre a supraviețui, este vorba despre a evolua/ prospera; îți descoperi calități pe care nu știai că le ai, descoperi că poți depăși cu propriile puteri obstacole pe care în trecut nu credeai că le-ai putea depăși. Îți consolidezi încrederea în tine însăți și o claritate a viziunii care te vor ajuta în toate domeniile vieții tale.

Faptul că trăiești în solitudine te împuternicește ca femeie, pentru că te obligă să faci față de una singură încercărilor, te învață să gestionezi cu grație și hotărâre provocările care apar. În acest spațiu al solitudinii se naște autenticitatea, pentru că solitudinea îți oferă cadrul potrivit pentru a te conecta cu tine însăți și a descoperi că puterea de a-ți schimba viața se află în tine însăți, nu în alții.

Aici nu discutăm de izolare, ci de eliberare și aceasta este începutul marii transformări personale. (Jordan Peterson) Traducerea Mihaela Dan

(2)Femeia care trăiește singură (nu are o relație de cuplu) își asumă o mare provocare, profund transformatoare, pentru că ea trebuie să-și asume totala responsabilitate pentru ceea ce se întâmplă în viața sa.

Când trăiești în solitudine nu ai la cine să apelezi, nu ai alături un partener la care să apelezi pentru toate micile sau marile probleme care apar. Când sunt de luat decizii importante, când se întâmplă lucruri neașteptate, care îți bulversează existența, nu e nimeni de la care să aștepți un răspuns/ o soluție/ o decizie. Tu ești cea care trebuie să găsească răspunsul/ soluția, tu ești cea care trebuie să ia decizia. Și asta nu este o povară, ci este o oportunitate să-ți asumi puterea personală, să descoperi de ce ești capabilă și să ajungi la un nivel înalt al încrederii în sine.

Fiecare alegere pe care o faci atunci când trăiești singură devine o declarație de independență, toate obstacolele/ provocările cu care te confrunți te obligă să te bazezi pe propriul discernământ.

La început, această responsabilitate poate să pară copleșitoare, dar cu fiecare decizie pe care o iei de una singură are loc o mică schimbare în interiorul tău. Începi să ai încredere în tine, în discernământul tău. Descoperi că te poți descurca de una singură, că poți face față provocărilor și de fiecare dată când le depășești, devii mai puternică și mai sigură pe tine. (Jordan Peterson) Traducerea Mihaela Dan

(3)Faptul că tu, ca femeie care trăiești singură (nu ai un partener de cuplu), trebuie să-ți asumi totala responsabilitate pentru propriile decizii, nu înseamnă că trebuie să iei mereu decizia perfectă în situația respectivă.

O să faci greșeli și o să înveți din ele.

Ideea este să-ți asumi totala responsabilitate pentru toate alegerile tale, să accepți consecințele acestor decizii și pe măsură ce evoluezi, vei deveni mai puternică și mai rezistentă.

De fiecare dată când depășești un mic obstacol, devii mai capabilă să depășești obstacole mari; fiecare alegere greșită pe care o faci devine o lecție care te ajută să nu mai faci acea greșeală.

Pe măsură ce evoluezi, descoperi că ești pe deplin capabilă să-ți trăiești viața după propriile reguli/standarde (nu după cele ale altora/ societății) și că-ți este foarte bine trăind așa.

Această încredere în sine și siguranță de sine influențează toate domeniile vieții tale. Îți stabilești propriile rutine, îți creezi căminul pe care ți-l dorești și găsești în el pacea pe care ți-o dorești.

Nu poți să dai vina pe nimeni altcineva pentru ceea ce merge prost în viața ta și nu te poți baza pe nimeni altcineva pentru a face ca lucrurile să meargă bine. Iar această responsabilitate nu o percepi ca pe o povară, ci ca pe cheia care deschide ușa puterii personale.

Când îmbrățișezi și apreciezi solitudinea, descoperi că viața ta capătă un sens mai profund. Fiecare provocare devine o șansă de a-ți dovedi puterea, fiecare decizie ce trebuie luată devine o șansă de a-ți dovedi înțelepciunea și curajul de a-ți lua viața în propriile mâini.

Faptul că trăieși singură te obligă, de asemenea, să ai o anumită disciplină în viața ta de zi cu zi, să creezi o structură vieții tale și să găsești singură soluții atunci când apar probleme. Ca urmare a acestui proces nu doar că devii mai puternică, dar devii și mai înțeleaptă.

Aceasta este frumusețea solitudinii: te transformă într-o femeie care nici nu clipește în fața incertitudinii, a instabilității.

A-ți asuma deplina responsabilitate pentru propria viață nu este ceva de care să te temi, este o poartă către transformarea ta în femeia care este menit să fii. (Jordan Peterson) Traducerea Mihaela Dan

(4)Faptul că trăiești singură (nu ai un partener) te obligă să-ți asumi deplina responsabilitate în ceea ce privește gestionarea lumii tale interioare, precum și a lumii tale exterioare.

Solitudinea te obligă să te confrunți cu emoțiile tale, inclusiv cu cele inconfortabile/ dureroase, fiindcă nu mai există distragerile cu care poți alege să-ți consumi timpul/ deturnezi atenția atunci când ești într-o relație de cuplu.

Nu te mai poți baza pe altcineva care să te facă să simți că ai valoare/ valideze, nu ai cui să-i ceri să te facă să te simți fericită/ împlinită, nu are cine să te „completeze”.

Solitudinea te obligă să te uiți la tine însăți, să te vezi așa cum ești, să te ocupi de emoțiile tale și să-ți creezi o independență emoțională.

Nu ai pe cine să dai vina pentru că ai o stare proastă, nu ai pe cine să-ți verși nervii, nu are cine să-ți plângă de milă, nu are cine să-ți spună că ai dreptate să te simți așa cum te simți.

Când treci printr-o furtună emoțională ești obligată să stai cu tine însăți, să observi ce simți, să îți permiți să simți acele emoții, în loc să fugi de ele/ le negi. Tristețea, bucuria, frustrarea, furia, frica, etc, devin profesorii tăi, care te călăuzesc către o mai profundă înțelegere a propriei ființe.

Faptul că te confrunți cu emoțiile tale în solitudine te ajută să înveți să te ocupi de propriile emoții de una singură, în loc să le deversezi asupra altora, așteptând de la ei alinare/ consolare/ rezolvare. Nu aștepți de la nimeni să-ți ridice moralul sau să preia asupra sa o parte din poverile tale; te ocupi singură de toate astea.

Găsești modalități de a trece prin propriile forțe prin durere, tristețe, frustare, frică, îți recunoști greșelile și îți sărbătorești succesele. Așa îți consolidezi tăria emoțională. (Jordan Peterson) Traducerea Mihaela Dan

(5)În solitudine descoperi că pacea sufletească nu vine din exterior, ci este cultivată în interior.

De fiecare dată când depășești o încercare prin propriile puteri capeți mai multă siguranță de sine, mai multă încredere în faptul că poți depăși orice provocare pe care viața ți-o aduce în cale.

Tăria emoțională nu ține de a-ți reprima/ ignora/ nega emoțiile, ci de înțelegerea faptului că emoțiile sunt un element natural al vieții și că ai capacitatea de a le procesa și de a le elibera. Înveți să te plasezi în ochiul furtunii în vremuri haotice, să-ți păstrezi echilibrul în vremuri tulburi.

Când apar provocările, nu ești copleșită, ci te ocupi de ele și crești. Când apar încercările, prima tendință nu este să te uiți în jur, căutând pe cineva care să te salveze/scape de ele, ci te ocupi de ele cu forțe proprii. Așa devii mai puternică. Și este o putere și o siguranță de sine pe care nu va reuși nimeni să ți le clatine, fiindcă vin din interior. Tu ești propria ancoră în vremuri grele.

Independența emoțională este o superputere care este construită în momente de solitudine, când te uiți în interiorul tău, te confrunți cu ceea ce este acolo și evoluezi. (Jordan Peterson) Traducerea Mihaela Dan

(6)Faptul că trăiești singură (nu ai un partener de cuplu) îți oferă niște daruri pe care nu le găsești în orice experiență.

Unul este darul reprezentat de faptul că poți reflecta în liniște la niște lucruri importante pentru viața ta. Într-o lume în care abundă distragerile și o mulțime de oameni încearcă să te influențeze, solitudinea devine sanctuarul în care poți reflecta și poți găsi claritatea necesară unor alegeri.

Când nu ai în preajma ta pe cineva care să-și spună permanent părerea și să te influențeze în luarea unor decizii, ești liberă să-ți spui întrebări esențiale:

*Ce vreau eu cu adevărat?

*Care sunt valorile mele?

*Ce fel de om vreau să devin?

Liniștea pe care ți-o oferă solitudinea nu este goală de conținut; este plină de posibilități. Ea îți oferă cadrul propice pentru a-ți descoperi pasiunile, visurile, țelurile, care altfel ar fi fost acoperite de zgomotul lumii exterioare.

Când nu simți presiunea de a te alinia cu dorințele/așteptările altuia (partenerul de cuplu), îți aliniezi viața cu propriile dorințe/ valori/ standarde, cu sinele tău autentic.

Timpul petrecut în solitudine îți cizelează capacitatea de a lua decizii aliniate cu propriile valori. Începi să faci diferența între ceea ce contează cu adevărat pentru tine și ceea ce ți s-a spus că ar trebui să conteze. Așa îți întărești gândirea independentă. Vocea ta devine cea mai vocală, cea mai puternică, cea mai importantă din viața ta. (Jordan Peterson) Traducerea Mihaela Dan

(7)Faptul că trăiești singură (fără un partener de cuplu) te ajută să-ți dezvolți discernământul și intuiția. Când nu ai pe altcineva pe care să te bazezi ca să te ajute să iei decizii, nu te poți baza decât pe propria înțelepciune și pe propria intuiție.

Nu este vorba doar despre gândirea logică/ rațională, este vorba și despre ceea ce-ți spune intuiția, de informații pe care le obții din interior și care pot să-ți schimbe viața. Este vorba de faptul că tu ești capabilă să vezi oportunități acolo unde alții văd obstacole/ blocaje.

Pe măsură ce prioritățile tale devin mai clare, îți poți crea o viață care reflectă acele priorități. Nu mai vânezi lucruri care nu servesc Binelui tău, ci faci lucruri care te inspiră/ pasionează/ ajută să crești.

În acest fel solitudinea devine fundația pe care construiești o viață cu semnificație, o viață în care urmărești să devii cea mai Bună Versiune a ta, o viață trăită în alinire cu Menirea ta.

Nu mergi pe o cale pe care altcineva o trasează pentru tine, nu urmezi calea altuia (a partenerului tău), ci îți urmezi propria Cale. Și făcând asta ai sentimentul autenticității și al libertății.

Solitudinea nu înseamnă să fugi/ te ascunzi de lume, ci înseamnă să ai spațiul potrivit, în care să te pregătești pentru a ieși în lume într-un mod autentic, oferind acesteia tot ce ai tu mai bun. (Jordan Peterson) Traducerea Mihaela Dan

(8)Faptul că trăiești singură (nu ai o relație de cuplu) îți oferă libertatea de a evolua rapid, printre altele, pentru că timpul tău este numai al tău, nu îți gestionezi timpul în funcție de nevoile/ dorințele altora.

Ai deplina libertate să îți investești timpul în ceea ce simți că te ajută să evoluezi și să-ți creezi o viață 100% aliniată cu cine ești tu la modul autentic.

Solitudinea în care trăiești nu e un pustiu, ci e o pânză pe care ești liberă să pictezi orice vrei, să te exprimi exact așa cum ești. Ești liberă să-ți urmezi intuiția și creativitatea oriunde te duc acestea și ca atare, ajungi să te cunoști la modul profund pe tine însăți, să fii profund conectată cu ființa ta.

Faptul că trăiești în solitudine nu înseamnă că ești doar cu tine însăți, înseamnă că devii tot mai mult din cine ești tu însăți cu adevărat.

A trăi în solitudine este cheia de la poarta exprimării depline a propriei creativități. Când trăiești în solitudine, timpul tău, energia ta și atenția ta îți aparțin în totalitate. Nu mai este necesar să te conformezi așteptărilor/ dorințelor/ nevoilor altora și nu mai ești supusă permanent influențelor pe care le exercită alții asupra ta.

Ești liberă să explorezi, să experimentezi și să creezi în moduri care nu ți-ar fi accesibile dacă ai trăi cu alte persoane.

În momentele de solitudine ai la dispoziție mai mult timp ca să visezi, să reflectezi, să creezi în liniște. Poți să investești cât timp vrei în proiectele tale, hobby-urile tale, îți poți dezvolta fără opreliști talentele artistice, poți crea atunci când te simți inspirată, nu doar atunci când găsești câteva minute libere, după ce te ocupi de nevoile altora. Nu mai trebuie să-ți stabilești programul în funcție de ce vor/ au nevoie alții.

Îți poți asuma riscuri oricând consideri potrivit, fiindcă nu trebuie să dai nimănui explicații/ socoteală dacă eșuezi. (Jordan Peterson) Traducerea Mihaela Dan

(9)Atunci când trăiești singură (nu ai o relație de cuplu), ai din abundență timp pentru a-ți da frâu liber creativității.

Orice moment pe care-l dedici exprimării creativității tale este un pas înainte pe cale autodescoperirii – descoperi ce te pasionează, ce îți aduce bucurie, ce te inspiră. Îți creezi o viață care te exprimă în totalitate, în care te manifești la modul autentic, care nu este construită pe bază de obligații, ci pe pasiune, inspirație și Menire.

Faptul că trăiești singură îți permite, de asemenea, să-ți amenajezi locuința în conformitate cu propriile nevoi, poți face din acea locuință un spațiu al creativității. Ești liberă să creezi în căminul tău o atmosferă care se potrivește cu viziunea ta, cu energia ta.

Și nu este vorba doar despre ce faci din locuința ta, ci și despre cine devii în acest proces de exprimare personală autentică.

Solitudinea nu este un gol în jurul tău, cum cred alții, ci este un spațiu în care se nasc visurile tale, în care îți descoperi noi talente/ pasiuni și în care sinele tău autentic are deplina libertate să se exprime și să strălucească. (Jordan Peterson) Traducerea Mihaela Dan

(10)Faptul că trăiești în solitudine (nu ai o relație de cuplu) și savurezi acest mod de a trăi schimbă nu doar modul în care interacționezi cu lumea interioară, ci și modul în care interacționezi cu lumea exterioară.

Dacă știi să beneficiezi de avantajele traiului în solitudine, acesta te poate transforma o femeie puternică, independentă, care știe foarte clar ce vrea și cât valorează, iar acest lucru face ca modul în care relaționezi cu cei din jur să fie diferit de modul în care relaționează alte femei. Tu nu ai nevoie de cineva din exterior care să te valideze/ completeze/ împlinească/ facă fericită, nu ești disperată să ai o relație de cuplu și ca atare, nu ești dispusă să te mulțumești cu jumătăți de măsură.

Nu consideri că valoarea ta este dată de faptul că ai un bărbat/ o relație de cuplu.

Nu ești dispusă să renunți la libertatea ta pentru orice/ oricine.

Tu ești interesată de conexiuni profunde, aliniate cu valorile/ principiile tale și cu Menirea ta.

Independența ta te-a învățat valoarea limitelor în relații: știi clar ce ești dispusă să accepți și ce nu, în relații. Ai standarde înalte și nu ești dispusă să le cobori pentru nimeni. Ceri să fii tratată cu respect și nu tolerezi în preajma ta oameni care nu te tratează în acest mod. Ești pe deplin capabilă să-i pui la respect pe cei care depășesc limitele și nu eziți să faci asta.

„Eu știu foarte bine cine sunt și cât valorez, mă respect pe mine însămi și dacă nu ești capabil/dispus să mă respecți, nu ai ce căuta în preajma mea!”

Relațiile născute din acest spațiu al respectului față de sine nu sunt de genul „am nevoie de tine ca să fiu fericită/ împlinită”, ci sunt de genul „îmi doresc să fii parte din viața mea, dar dacă din diverse motive nu vei fi, nu va fi o tragedie pentru mine”. (Jordan Peterson) Traducerea Mihaela Dan

(11)Independența, libertatea și siguranța de sine pe care ți le dă faptul că trăiești singură (nu ai o relație de cuplu) te fac să abordezi relațiile de o manieră diferită de cea în care o fac alte femei.

Faptul că în solitudine ți-ai creat o viață frumoasă, care te împlinește, te face să nu fii dispusă să intri în relații mediocre, superficiale, care nu sunt aliniate cu valorile/ principiile/ viziunea/ visurile tale. Nu ești dispusă să intri în relații de codependență și nici să faci compromisuri, în sensul de a-ți bloca/ limita propria evoluție, ca să nu deranjezi un partener care nu poate ține pasul cu tine.

De asemenea, nu ești dispusă să-ți sacrifici autenticitatea pentru o relație de cuplu.

Traiul în solitudine te învață să prețuiești calitatea, nu cantitatea. Te învață să prețuiești relațiile care aduc plus valoare în viața ta, care te ajută să crești. Și nu este vorba despre a te închide în fața oamenilor, ci despre a te deschide în fața oamenilor potriviți pentru tine.

Conexiunile cu oameni care te VĂD/ AUD/ înțeleg/ susțin/ inspiră/ provoacă să crești sunt rare, dar sunt neprețuite. Ele sunt rezultatul faptului că-ți cunoști și-ți respecți propria valoare și refuzi să faci compromisuri în zona relațiilor.

Cele mai puternice relații nu sunt construite pe faptul că partenerii AU NEVOIE unul de altul, ci pe faptul că aceștia ALEG să aibă o relație cu celălalt. Sunt relațiile între doi oameni care sunt împreună nu din disperare, nu din frica de singurătate, ci din admirația, iubirea și respectul pe care-l au unul pentru celălalt.

Când trăiești în solitudine înveți să abordezi orice relație (de orice tip) la modul conștient. Accepți oameni în preajma ta nu pentru că nu ai încotro, nu fiindcă vrei să eviți singurătatea, ci pentru că apreciezi acei oameni și știi că ei aduc plus valoare în viața ta.

Nu crezi că ai nevoie de cineva ca să te valideze/ completeze, ca să te facă fericită/ împlinită, așa că nu te agăți de nimeni, nu te rogi de nimeni să rămână în viața ta, nu vânezi pe nimeni. (Jordan Peterson) Traducerea Mihaela Dan

"Cea mai teribilă singurătate nu e atunci când ești singur. Sigurătatea cea mai terbilă e atunci când ești înconjurat de oameni, care deși la doi pași de tine, nu te văd, nu te aud, nu te înțeleg, nu te cunosc cu adevărat. Și simți cum dispari și te transformi în umbra a ceva ce nu te reprezintă." George Orwell

George Orwell a spus odată: „Cea mai teribilă singurătate nu este cea care vine din a fi singur, ci cea care vine din a fi înțeles greșit”.

Este genul de singurătate care nu vine din tăcere, ci din zgomotul copleșitor al unei lumi care nu te aude cu adevărat. Stai într-o cameră plină de oameni, râzi când este de așteptat, vorbești când momentul îți cere și totuși, în inima ta, te simți invizibil.

Simți că cele mai adevărate părți ale tale – bucățile brute, nelustruite și frumos complexe din ceea ce ești – trec neobservate, înțelese greșit sau chiar ignorate.

Acesta este un alt fel de durere, una care trăiește adânc în suflet.

Nu este vorba despre lipsa prezenței cuiva, ci despre lipsa conexiunii, despre tipul de legătură care îți permite să te simți cu adevărat văzut.

Nu este absența iubirii, ci absența recunoașterii - de a fi cunoscut pentru tot ceea ce ești, fără a fi nevoie să te filtrezi sau să te editezi pentru a se potrivi în înțelegerea altcuiva.

A fi înțeles greșit înseamnă a te simți deconectat.

Este ca și cum ai vorbi o limbă pe care nimeni din jurul tău nu o înțelege, ți-ai striga adevărul în gol, sperând că cineva va auzi și va răspunde.

În schimb, ești întâmpinat cu priviri goale, încuviințări politicoase din cap sau, mai rău, cu o interpretare greșită a cine ești.

Lumea pare să se concentreze doar pe suprafață, răsturnându-ți adâncurile, în timp ce tu tânjești după cineva să se scufunde și să înoate lângă tine.

În aceste momente, s-ar putea să te întrebi. S-ar putea să vă întrebați: „Este ceva în neregulă cu mine?” sau, „Ar trebui să mă schimb pentru a-i face pe alții să înțeleagă?”

S-ar putea să fii tentat să te remodelezi pentru a se potrivi așteptărilor lor, pentru a-ți atenua marginile sau a-ți lumina culorile.

Dar chiar și atunci, singurătatea nu se estompează.

Pentru că încercând să te conformezi, pierzi bucăți din tine, devenind încet o umbră a cine ai fost cândva - o fantomă a fostului tău sine.

Cea mai adevărată durere a singurătății nu este despre a fi singur; este despre a te simți nevăzut.

A te simți cu adevărat înțeles de cineva înseamnă a experimenta o conexiune care depășește cuvintele.

Este atunci când cineva se uită în ochii tăi și vede părțile din tine pe care le-ai păstrat ascunse - cicatricile, visele, îndoielile - și alege să rămână. Este atunci când cineva nu numai că aude cuvintele tale, dar simte și emoțiile din spatele lor.

Este momentul în care realizezi că nu trebuie să te explici; au înțeles deja.

Și totuși, în această singurătate profundă, există putere. Reziliența de a-ți păstra autenticitatea, chiar și atunci când te simți invizibil pentru ceilalți.

Curajul liniștit de a refuza să se estompeze în așteptările mulțimii.

S-ar putea să te simți nevăzut, dar esența a ceea ce ești – lumina, focul, complexitatea – este încă vie.

Așteaptă, cu răbdare, oamenii potriviți, cei care te vor vedea clar și vor prețui tot ceea ce ești.

Frumusețea de a fi înțeles greșit este că îți permite să te înțelegi pe tine însuți.

În absența conexiunii, înveți să fii propria ta ancora.

Descoperi importanța de a-ți hrăni propriul suflet, de a-ți celebra unicitatea și de a rămâne fidel esenței tale.

Și pe măsură ce creșteți, pe măsură ce vă îmbrățișați deplin sinele, lumea începe să se schimbe.

Conexiunile potrivite – cele care te văd așa cum ești cu adevărat – ajung atunci când te aștepți mai puțin.

Ei văd dincolo de suprafață și în inima ta.

Ei ascultă, nu doar cu urechile, ci și cu sufletul.

Acestea sunt conexiunile care îți amintesc că nu ai fost niciodată menit să te estompezi; ai fost menită să strălucești.

Așa că, chiar și în adâncul acestei însingurări teribile, ține-te de esența ta.

Refuzați să dispară.

Lasă-ți lumina să ardă puternic, chiar dacă nimeni nu pare să observe în acest moment. Oamenii care sunt meniți să-l vadă - oamenii tăi - te vor găsi. Și când o vor face, îți vei da seama că așteptarea, durerea și singurătatea au făcut parte dintr-o călătorie către ceva extraordinar.

A fi cunoscut, cu adevărat cunoscut, înseamnă a fi celebrat în întregimea ta.

Este antidotul pentru singurătate.

Stai.

Strălucește.

Ești văzut, chiar dacă nu încă de lume."

Șarpele a mușcat-o pe găină și, cu otrava arzând în corpul ei, aceasta s-a refugiat în cotețul ei.

Dar celelalte găini au preferat să o alunge afară pentru ca otrava să nu se răspândească.

Găina a ieșit șchiopătând, plângând de durere. Nu din cauza mușcăturii, ci din cauza abandonului și disprețului propriei familii într-un moment în care avea cea mai mare nevoie de ei.

Și așa a plecat... arzând de febră, târându-și unul dintre picioare, vulnerabilă la nopțile reci.

Cu fiecare pas, o lacrimă cădea.

Găinile din coteț au privit-o cum pleacă, cum dispare la orizont. Unele își spuneau una alteia:

- Lăsați-o să plece... Va muri departe de noi.

Și când găina a dispărut în cele din urmă în imensitatea orizontului, toate au fost sigure că murise.

Unii chiar s-au uitat la cer, așteptându-se să vadă vulturi zburând deasupra lor.

Timpul a trecut.

Mult mai târziu, o pasăre colibri a venit la coteț și a anunțat:

- Sora voastră este în viață! Ea locuiește într-o peșteră, departe de aici.

Și-a revenit, dar și-a pierdut un picior din cauza mușcăturii șarpelui.

Are probleme cu găsirea hranei și are nevoie de ajutorul vostru.

A fost tăcere. Apoi au început scuzele:

- Nu pot să merg, depun ouă....

- Nu pot merge, caut porumb....

- Nu pot merge, trebuie să am grijă de puii mei....

Așa că, una câte una, toate au refuzat cererea. Colibriul s-a întors la peșteră fără ajutor.

Timpul a trecut din nou.

Mult mai târziu, colibriul s-a întors, dar de data aceasta cu vești dureroase:

- Sora voastră murit... A murit singură în peșteră... Nu este nimeni care să o îngroape și nimeni care să o plângă.

În acel moment, o greutate a căzut peste toți. O jale profundă a umplut cotețul.

Cele care depuneau ouă s-au oprit.

Cele care căutau porumb, au lăsat semințele.

Cei care aveau grijă de pui, au uitat de ei pentru o clipă.

Regretul durea mai mult decât orice otravă. De ce nu am plecat mai devreme, se întrebau ei.

Și fără să măsoare distanța sau efortul, toți au pornit spre peșteră, plângând și lamentându-se. Acum aveau un motiv să o vadă, dar era prea târziu.

Când au ajuns la peșteră, nu au găsit găina? Au găsit doar o scrisoare pe care scria:

„În viață, de multe ori oamenii nu traversează strada pentru a te ajuta când ești în viață, dar traversează lumea pentru a te îngropa când mori.

Iar cele mai multe lacrimi la înmormântări nu sunt de durere, ci de remușcare și regret.”

Una dintre cele mai prețioase lecții în viață este aceea că trebuie să fii capabil să mergi pe Calea ta de unul singur și să faci tu, de unul singur, ceea ce ai de făcut.

Nu spun că este de dorit să fii singur toată viața, spun că sunt perioade ale vieții în care nu vei avea pe nimeni care să te susțină. Și când se întâmplă asta, nu este cazul să te oprești și să-ți plângi singur de milă, să te vaiți că nu te ajută nimeni, să gândești la modul „De ce nu mă ajută și pe mine cineva?”/ „Toți au pe cineva care-i ajută/ susține, numai eu n-am pe nimeni!”/ „Ce greu e să fii singur!”, bla, bla, bla.

Nu te mai plânge; fă-ți treaba de unul singur!

Dumnezeu a creat bărbatul și femeia ca ființe separate, de sine stătătoare. Și un om nu are o mentalitate sănătoasă dacă nu învață să se descurce prin propriile forțe, dacă nu este capabil nu doar să supraviețuiască, ci să atingă succesul, avându-l alături doar pe Dumnezeu. Dacă tu nu poți fi fericit, împlinit și nu poți avea succes de unul singur, nu ești pregătit să intri în relație de cuplu cu altcineva.

În viață va trebui să învățați să faceți anumite lucruri de unul singur.

Vor fi momente în viața fiecăruia dintre noi în care Misiunea pe care ne-a dat-o Dumnezeu impune să mergem pe Calea noastră de unii singuri. Și atunci o să ni se pară că am fost abandonați de anumiți oameni, poate o să simțim că Dumnezeu ne-a uitat, dar de fapt Dumnezeu ne-a condus în locuri unde nu putem intra decât singuri.

Noi suntem supărați/ furioși pe alții că „ne-au abandonat”, avem resentimente față de ei, dar adevărul este că Dumnezeu a aranjat lucrurile în așa fel, încât să mergem mai departe de unii singuri pentru o anumită perioadă, fiindcă numai așa putem face ce avem de făcut.

O mulțime de oameni își doresc să afle care este Menirea lor și spun că vor să-și urmeze Menirea, dar în anumite etape ne putem împlini Menirea numai fiind în solitudine/ izolare. Deși multe dintre realizările noastre vor veni ca urmare a colaborării, a muncii în echipă, uneori putem atinge un vârf în evoluția noastră doar fiind de unii singuri.

Nu poți câștiga o cursă în grup; ca să câștigi o cursă trebuie să te separi de restul grupului, să le-o iei înainte celorlalți, să parcurgi finalul cursei de unul singur. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

În unele etape ale vieții, a-ți urma Menirea înseamnă a rămâne de unul singur, a nu avea pe nimeni care să te ajute. Și faptul că rămâi singur nu înseamnă că Misiunea ta se schimbă.

Uneori se poate întâmpla să ai un întreg grup care te susține și apoi să constați că au ieșit toți din viața ta cam în același timp. Și tu te uiți în jur și nu mai este nimeni care să te susțină și poate te gândești să renunți, să te dai bătut, dar Dumnezeu spune „Nici să nu-ți treacă prin cap! Misiunea ta nu s-a schimbat. Dă-i înainte!”.

Unii dintre voi ați pus totul pe pauză, v-ați oprit din drum, pentru că cei pe care vă bazați că vă vor ajuta au dispărut din viața voastră. Și Dumnezeu vă privește și vă spune „Misiunea ta nu s-a schimbat”.

Când suntem într-o asemenea situație, mulți dintre noi ne simțim abandonați/ trădați/ respinși, ne victimizăm, dar adevărul este că uneori, acei oameni pe care noi ne bazam că ne vor ajuta să ne împlinim Misiunea nu erau capabili să ne ajute. Dumnezeu i-a scos din viața noastră pentru că știa asta, pentru că a făcut loc pentru o nouă „echipă” care să fie capabilă să ne susțină, iar noi ne plângem de milă și jelim pierderea unor oameni care și dacă ar fi vrut să ne ajute, nu puteau s-o facă, fiindcă era prea mult pentru ei.

Unii dintre voi sunteți chiar acum într-o perioadă în care vă plângeți că ați fost abandonați, că nu înțelegeți de ce vi s-a întâmplat tocmai vouă așa ceva, că ați rămas singuri, etc, dar dacă v-ați uita bine la cei care au plecat de lângă voi, ați recunoaște că ei nu aveau capacitatea să vă ajute, că n-ați pierdut nimic.

Nu vă mai pierdeți timpul plângându-vă că ați rămas singuri, mergeți înainte și faceți ceea ce v-a cerut Dumnezeu să faceți!

De fiecare dată când un om iese din viața voastră, el lasă locul liber pentru un alt om, care s-ar putea să vă fie trimis de Dumnezeu.

Se află printre voi cineva care a avut acest gen de experiență, care a fost lăsat baltă de cei apropiați exact când avea mai multă nevoie de ajutor? Ați simțit atunci că nu o să vă puteți descurca de unii singuri? Ați constatat că într-un fel sau altul, cu ajutorul lui Dumnezeu, v-ați descurcat de unii singuri?

Deci știți că se poate.

Voi nu sunteți niciodată într-o situație fără scăpare, pentru că atunci când oamenii pe care vă bazați că vă vor ajuta vă părăsesc, Dumnezeu va veni alături de voi.

Uneori oamenii fac pasul în spate atunci când aveți nevoie de ei nu pentru că sunt răi/ vor să vă facă rău, ci pentru că pur și simplu nu sunt capabili să vă ofere ajutorul de care aveți voi nevoie.

De multe ori, Calea voastră presupune să pășiți pe ea de unul singur, pe anumite porțiuni. În astfel de situații, chiar dacă ceea ce faceți voi va ajuta foarte mulți oameni, niciun om nu va fi capabil să vă ajute. Unele lucruri trebuie să le faci singur. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Uneori rămâneți singuri pentru că voi intrați în teritorii noi, în care nimeni dintre cei din preajma voastră nu a fost niciodată.

Voi schimbați lucruri care au fost făcute la fel generații la rând în familia voastră, sunteți primii care faceți altfel acele lucruri și nimeni nu înțelege de ce faceți ceea ce faceți, cei apropiați cred că ați luat-o razna.

Uneori voi vorbiți un limbaj pe care ceilalți nu-l înțeleg, pentru că voi rupeți blesteme transgeneraționale.

Unii dintre voi faceți asta chiar acum, sunteți primii din familie care face anumite lucruri altfel decât restul și în loc să fiți mândri de voi, sunteți demoralizați că nu vă susține nimeni, vă simțiți neînțeleși.

Dragul meu/ draga mea, tu ești primul din familie care rupe acest blestem transgenerațional; cum vrei să te înțeleagă cei care nu au avut această putere, care poate nici nu-și dau seama că perpetuează un blestem transgenerațional? Poate că cei din jur nu te înțeleg acum, dar copiii tăi și nepoții tăi te vor înțelege la un moment dat și îți vor mulțumi pentru ceea ce ai făcut.

Cineva trebuie să fie primul, când este vorba despre a rupe un blestem transgenerațional, despre a schimba radical anumite lucruri în familie. Și nu sunt mulți cei care au curajul să fie primii.

A fi primul, în acest caz, înseamnă a fi de unul singur împotriva tuturor. E dificil, dar cineva trebuie să o facă.

Deseori oamenii nu vin alături de tine pentru că ei nu văd atât de departe pe cât vezi tu, nu înțeleg ce înțelegi tu. În astfel de cazuri este necesar să mergi pe drumul tău avându-l alături doar pe Dumnezeu.

Dacă ai curajul să fii primul, întreaga ta familie va beneficia de ceea ce faci, chiar dacă acum ei nu înțeleg de ce faci acele lucruri. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Uneori Dumnezeu vrea să faci lucrurile de unul singur, pentru că în acest fel ceilalți te vor subestima și ca atare, te vor ignora.

Când oamenii te subestimează, tu poți lucra în liniște la ce ai de făcut, nu te bagă nimeni în seamă, nu încearcă nimeni să te blocheze/ saboteze, iar când termini, ceilalți vor fi luați prin suprindere.

Nu este în interesul tău să fie toți cu ochii pe tine, iar oamenii care nu vor să realizezi ceea ce ți-ai propus să încerce să te blocheze. E mai bine ca oamenii să te subestimeze, fiindcă așa nu încearcă nimeni să-ți pună piedici.

Când oamenii te subestimează tu poți lucra liniștit la propria evoluție, poți face nestânjenit ceea ce ai de făcut, fiindcă nimeni nu-ți dă nicio atenție, până când acel lucru la care ai lucrat este realizat. Și atunci unii o să spună că „ai avut succes peste noapte”.

Nu, nu e vorba despre un succes obținut „peste noapte”, este vorba despre un succes pentru care ai lucrat mult timp, dar nimeni nu s-a uitat la ce făceai tu în tot acest timp, de unul singur. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Încetați să vă mai plângeți singuri de milă! Încetați să vă mai victimizați, încetați să mai postați pe rețele de socializare mesaje lacrimogene de genul „E greu când ești la necaz și nu e nimeni să te ajute!”/ „Este dureros atunci când propria familie te părăsește când ești la greu!”.

Aveți tot ajutorul de care aveți nevoie, fiindcă îl aveți pe Dumnezeu alături de voi!

Uneori Dumnezeu vrea să faceți lucrurile de unul singur pentru că așa învățați că El este singurul de care aveți nevoie ca să depășiți orice încercare.

Oamenii nu învață că Dumnezeu este singurul de care au nevoie până nu ajung în situația în care Dumnezeu este singurul care le-a mai rămas, fiindcă toți ceilalți au făcut pasul în spate.

Uneori Dumnezeu te aduce în situația de a face lucrurile de unul singur pentru că știe că în viitor vei avea de trecut prin încercări dificile și de aceea te pregătește pentru acestea, te învață că atât timp cât îl ai alături de tine pe El, poți depăși orice încercare.

Ați avut parte în viața voastră de momente dificile în care nu ați mai avut la cine apela, în care Dumnezeu a rămas singura voastră speranță? V-a ajutat Dumnezeu să faceți față acelor situații? V-ați convins că tot ce vă trebuie este ajutorul lui Dumnezeu, indiferent cât de dificilă este încercarea prin care treceți?

Știu că e dureros atunci când oameni pe care i-ați ajutat de atâtea ori nu vă ajută, știu că uneori inima voastră este sfărâmată atunci când vedeți că oameni care credeați că vor fi alături până la sfârșit fac pasul înapoi, dar totul vă ajută să creșteți.

Țineți ochii ațintiți către Dumnezeu, lăsați-l pe EL să se ocupe de inima voastră, permiteți-i lui Dumnezeu să vă ghideze pe Calea voastră! (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Unele miracole care au loc în viața voastră sunt rezultatul faptului că cineva s-a rugat pentru voi.

Unii dintre voi aveți parte de miracole pentru că aveți în preajma voastră oamenii potriviți, care pot chema miracolele în viața voastră.

Alții aveți în preajma voastră o mulțime de oameni care sunt gata să meargă la club cu voi, care spun prezent când e vorba să fie alături de voi la distracții, care sunt lângă voi când vă e bine, dar aveți măcar un om care să poată să comunice cu Dumnezeu și să-i ceară un miracol pentru voi, atunci când sunteți la necaz? Aveți în apropierea voastră măcar un om care să se roage pentru voi, atunci când voi nu vă mai puteți ruga?

De multe ori miracolele apar grație persoanelor cu care ești conectat.

Voi aveți în preajma voastră o mulțime de oameni care vor să obțină diverse lucruri de la voi, dar aveți măcar un om care vrea să vă ofere ceva? (Samuel Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Un faimos Lama a fost întrebat care este cel mai important lucru în viață.

S-ar putea să credeți că răspunsul ar fi „să ai compasiune față de alții”, dar Lama a răspuns: „Oamenii pe care îi păstrezi în jurul tău. Cel mai important lucru pe care îl puteți face în viață este să aveți o companie de bună calitate”.

Noi toți ar trebui să ținem seama de această înțelepciune.

Priviți în jurul vostru, la prieteni, la familie, la asociați. Vă fac să vă simțiți bine sau le permiteți în mod continuu să vă sleiască?

Poate ar fi timpul să vă reevaluați viața.

Pentru unii oameni este o provocare să aibă încredere și să păstreze un anturaj de buna calitate. (Vianna Stibal) Traducerea Mihaela Dan

Mulți dintre voi aveți de-a face cu oameni care vă atacă, vă judecă, vă acuză de fel de fel de lucruri sau vă jignesc; unii dintre ei nu vă cunosc deloc, iar alții vă cunosc într-o oarecare măsură, dar nu cunosc/ înțeleg cu adevărat situația respectivă și totuși, se grăbesc să-și dea cu părerea.

Nu intrați în discuții în contradictoriu cu astfel de oameni, nu le răspundeți, fiindcă nu puteți câștiga în confruntarea cu ei!

Unii dintre voi sunteți atacați/ jigniți pe rețele de socializare de oamenii care fac fel de fel de comentarii, spunând tot felul de aiureli despre voi. Eu, unul, nu răspund niciodată la astfel de lucruri. Nu iau la modul personal aceste comentarii și nu mă las atras în dispute prostești, pe care oricum nu le pot câștiga.

De ce nu le pot câștiga? Pentru că e ca și cum un om îmbrăcat într-un costum alb ar fi provocat de porci să intre într-o luptă cu ei în mocirlă. Dacă intri în mocirlă și te lupți cu porcii singura variantă este să pierzi, nu poți câștiga. Porcul nu poate să piardă o asemenea luptă, pentru că el e în elementul lui acolo.

Când tu permiți unor oameni să te atragă în dispute care sunt sub nivelul tău, când te lași provocat și ajungi să spui/ faci lucruri care sunt sub demnitatea ta, ai pierdut.

Când tu știi cine ești, când te respecți pe tine însuți și ai demnitate nu te lași provocat în acest fel, nu lași furia să te orbească, nu vorbește gura fără tine. Dacă tu te faci de râs prin comportamente care sunt sub nivelul tău, atunci poți să știi ai pierdut.

Acei oameni nu au nimic de pierdut, lumea știe ce hram au, ei vor să se certe, vor să te provoace, dar depinde de tine să le permiți să te tragă în jos sau nu. Depinde de tine dacă atunci când aceștia îți apasă butoanele reacționezi dezechilibrat sau răspunzi într-un mod echilibrat.

Vor fi cazuri în care diverși oameni vă vor provoca în public, în locuri unde sunt mai multe persoane care vă cunosc și dacă voi vă lăsați dezechilibrați de acești indivizi, la finalul disputei voastre persoanele respective n-au pierdut nimic, însă voi v-ați distrus reputația, v-ați făcut praf imaginea publică la care ați lucrat ani la rând. Înțelegeți că unele lucruri sunt sub nivelul vostru; nu le permiteți unor indivizi cu un nivel redus de conștiință să vă tragă la nivelul lor!

Unele lucruri nu merită un răspuns. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Nu vă pierdeți timpul în a vă contrazice cu oameni care n-au multă minte, fiindcă aceștia se vor certa la nesfârșit, ca să vă dovedească faptul că ei au dreptate și voi greșiți. Nu intrați în dispute cu astfel de oameni, lăsați-i să spună ce vor și vedeți-vă de treabă.

Nu poți convinge un prost că e prost. Proștii se ceartă până-n pânzele albe, nu se opresc decât atunci când câștigă disputa. Nu contează ce spun, lăsați-i ca pe ei, nu încercați să le explicați că nu este așa cum spun ei, fiindcă nu veți reuși! Nu vă pierdeți timpul cu astfel de oameni, fiindcă indiferent ce le-ai spune, ei nu înțeleg, nu acceptă decât opinia lor.

Dacă un prost crede ceva, nu-l poți convinge că nu e așa, indiferent câte argumente logice îi aduci; dacă el crede că lucrurile stau într-un anumit fel, s-a terminat, nu aude/ ascultă/ acceptă niciun argument care susține o altă variantă.

Astfel de oameni se simt bine în dramă, sunt maeștri în a prelungi la nesfârșit discuțiile în contradictoriu. Pe ei nu-i interesează să înțeleagă ceva, îi interesează doar să dovedească faptul că ei au dreptate și tu greșești. Singura cale a câștiga este să nu intri în dispute cu ei, să-i lași să creadă/ spună ce vor.

Când interacționezi cu oameni care n-au multă minte este necesar să te concentrezi pe Misiunea ta.

Disputele cu astfel de oameni reprezintă o distragere de la Misiunea ta. Tu nu ai timp de pierdut cu oameni care nu contează, cu oameni fără minte care încearcă să te provoace, ca să se simtă băgați în seamă. Lasă-i să creadă ce vor, să spună ce vor, să facă ce vor, fiindcă ei nu contează când e vorba de ce ai tu de făcut. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Adriana Stanciu

Observ un fenomen tulburător, care se repetă cu o frecvență alarmantă: cupluri care împart aceeași casă, aceeași masă, uneori chiar același pat, dar trăiesc în lumi emoționale complet paralele. Nu e un cutremur care lovește brusc, ci o eroziune lentă, imperceptibilă la început. Zi după zi, fără să-și dea seama, cei doi încep să se piardă unul pe celălalt.

Primele semne sunt subtile: o atingere care nu mai vine, un zâmbet care nu mai este împărtășit, o privire care nu mai caută privirea celuilalt. Micile gesturi de afecțiune se răresc, conversațiile se reduc la un schimb mecanic de replici goale. „Cum a fost la muncă?” „Bine.” „Ce mâncăm?” „Nu știu, tu ce vrei?” – un scenariu care se repetă până la epuizare, până când liniștea devine mai confortabilă decât vorbele lipsite de conținut.

Și totuși, ambii simt că ceva s-a schimbat. Nu știu exact când sau cum, dar știu că nu mai e la fel. Căldura de altădată s-a transformat într-o răceală stranie. Încă locuiesc împreună, dar parcă nu mai sunt împreună. Se mișcă prin viață ca două umbre, fiecare urmându-și rutina, fără să mai vadă cu adevărat persoana de lângă. Îi mai aduc împreună doar treburile administrative și problemele care trebuie rezolvate.

Apoi, singurătatea începe să apese. Dormitorul devine un spațiu rece, unde doi oameni împart același pat, dar își întorc spatele. Bucătăria nu mai este locul râsetelor de altădată, ci un spațiu al tăcerilor grele, întrerupte doar de zgomotul tacâmurilor. În unele case, mesele în doi dispar complet – fiecare mănâncă pe fugă, în fața ecranului, scufundat într-o lume separată.

Corpul începe să vorbească, dar cine să-l asculte? Apar durerile fără cauză aparentă, oboseala cronică, iritarea inexplicabilă. În loc să se privească în ochi, se evită. În loc să-și vorbească, tac. Se ascund în muncă, în copii, în telefoane, în orice altceva decât în relația pe care nu vor să o vadă degradându-se.

La început, doar unul dintre ei simte neliniștea. Apoi, și celălalt. Împreună, dar tot mai departe. Se tem de acele momente în care sunt doar ei doi, pentru că nu mai știu ce să își spună. Iar dacă ai privi din afară, ai vedea doi oameni care par bine. Dar dacă te-ai uita mai atent, ai vedea o tristețe adâncă, ascunsă sub aparența unei relații „normale”.

Ce urmează? De cele mai multe ori, fuga. Nu una evidentă, dramatică, ci o fugă tăcută, aproape invizibilă. O fugă în lucruri care distrag, care umplu golul. Și lumea modernă oferă nenumărate scăpări: muncă în exces, obsesia pentru copii, seriale, rețele sociale, cumpărături, dependențe. Dar toate sunt doar anestezii temporare pentru o rană care se adâncește.

Se mai pot salva astfel de relații?

Unele da. Dar majoritatea nu. Pentru că iubirea nu moare dintr-o dată. Moare în tăcere, în lipsa privirilor, în renunțările mărunte de zi cu zi. Și, uneori, când îți dai seama… e deja prea târziu.

Ce facem în perioadele în care suntem puși pe pauză, în care viața noastră nu mai este atât de agitată/zgomotoasă, în care nu mai avem llucruri cu care să ne distragem atenția? Începem să ne uităm în interior, să ne ascultăm ghidarea interioară și atunci când ni se spune ceva din exterior, dat fiind că nu mai suntem tot timpul pe fugă, ne permitem să ne luăm câteva secunde ca să simțim rezonanța cu ceea ce ni se spune și dacă nu rezonăm cu acel lucru, observăm: „Nu, chestia asta nu rezonează cu mine. Nu e adevărul meu”.

De asemenea, toate acele energii/emoții care ne făceau să ne simțim inconfortabil/ neplăcut și pe care am refuzat să le vedem/ recunoaștem/ simțim o viață întreagă ies la suprafață și nu avem încotro, le acceptăm, le conștientizăm, le simțim, fiindcă nu mai avem unde să fugim, nu avem avem la dispoziție diverse distrageri cu care să ne ocupăm timpul și să ne distragem atenția.

Astfel de circumstanțe au ca rezultat o accelerare masivă a Ascensiunii. (Lorie Ladd) Traducerea Mihaela Dan

Ascensiunea este o alegere personală, nu ți se întâmplă de la sine, nu te obligă nimeni să ascensionezi.

Iar cei care am ales Ascensiunea ne aflăm în prezent într-un „incubator” în care ne schimbăm nivelul vibrațional.

Cum se întâmplă asta? Emoțiile, gândurile, credințele, comportamentele, obiceiurile (adică energiile) de vibrație joasă ies la suprafață, ca să fie curățate/eliberate.

Și poate uneori vă întrebați: „De ce simt această furie/ anxietate/ tristețe, etc, că nu mi s-a întâmplat nimic deosebit?!”/ „Ce-mi veni să fac asta?!”/ „De ce m-am comportat așa? Eu nu fac niciodată asemenea lucruri…”, etc. Sunt energii de vibrație joasă pe care le-ați acumulat de-a lungul timpului în interiorul vostru și care ies la suprafață acum, ca să le vedeți/ conștientizați, să le acceptați/ onorați ca fiind ale voastre, să le simțiți și să le eliberați cu Iubire.

Noi creștem vibrațional masiv când suntem în solitudine/ izolare, pentru că aceste curățări energetice sunt mult mai rapide.

Chiar și cei care se consideră evoluați au încă în interior astfel de energii care mai trebuie curățate - și ei vor constata asta.

În plus, să nu uităm că dincolo de curățările energetice personale/ individuale prin care trecem, mai are loc și o curățare la nivel colectiv/ a umanității. Iar colectivul, după cum vă puteți da seama, se află la un nivel redus de vibrație, este scufundat adânc în 3D. Colectivul „conține în interiorul său” frici foarte mari, traume, furie, lăcomie, etc – energii de vibrație foarte joasă. Și primele curățări energetice la nivel colectiv din perioada 2020-2022 ce au vizat? Ați văzut: frica, anxietatea, furia, dorința de control, etc.

Vor fi și alte curățări colective. Și cu cât ne facem mai bine munca interioară acum, cu atât ne va fi mai ușor în continuare și vom face față mai bine următoarelor curățări colective. (Lorie Ladd) Traducerea Mihaela Dan

 

Orice perioadă de solitudine/ izolare are niște lecții pentru noi, este o ocazie să învățăm ceva.

Oamenilor nu le place să stea liniștiți, să nu facă nimic, nu le place să stea doar cu ei înșiși, se simt inconfortabil când sunt singuri. Însă atunci când ești cu tine însuți îți poți face munca interioară, poți lucra cu emoțiile/ energiile care ies la suprafață din interiorul vostru, le poți elibera.

Acceptați să priviți tot ce iese la suprafață din interiorul vostru, permiteți-vă să simțiți toate emoțiile care ies la iveală, onorați-le ca fiind parte din voi și eliberați-le cu Iubire! (Lorie Ladd) Traducerea Mihaela Dan

Egoul este parte a Ascensiunii, este implicat în acest proces.

Sinele tău Superior te conduce pe această Cale și la început, egoul tău va opune rezistență, va protesta, va încercă să te convingă să nu faci schimbări, pentru că „așa se fac lucrurile”, pentru că „toată lumea face așa”, pentru că „așa trebuie”, îți va spune că ai înnebunit.

Dar egoul este parte a procesului de Ascensiune, nu-l poți respinge sau nega. El nu înțelege procesul Ascensiunii, se teme de schimbări, o să încerce să te tragă înapoi în 3D, însă mai apoi, egoul tău se va implica, va învăța să practice Iubirea necondiționată, va învăța să nu mai judece, etc.

Tu ascensionezi cu toate aspectele tale, inclusiv cu egoul, nu respingi/ negi nicio parte din tine.

Egoul este ca un copil care nu înțelege mare lucru din ce se întâmplă și țipă, dă din picioare, se zbate: „Nu vreau să fac asta, nu vreau să fac asta!”, iar Sinele Superior este adultul care îl tratează cu Iubire și îl liniștește pe copilul speriat „O să fie bine, sunt aici, cu tine, te țin de mână. Ai încredere în mine?”, iar încetul cu încetul, egoul începe să aibă încredere în Sinele Superior și mai face un pas în față.

Așadar, și egoul tău participă la acest proces al Ascensiunii. Egoul rămâne cu tine, însă încetul cu încetul, el își va schimba comportamentul și nu va mai fi cel care te conduce, Sinele Superior va fi „la butoane”. (Lorie Ladd) Traducerea Mihaela Dan

Este dificil pentru o persoană care este trează spiritual și care VEDE lucruri/ adevăruri pe care cei din jur nu le văd, să tacă și să-și vadă de treaba ei, să nu se amestece în treaba altora, să nu încerce să-i trezească pe alții, să nu tragă de ei pentru a-i face să vadă niște lucruri pe care ei nu le văd și care le fac viața mult mai grea. Îți trebuie timp să înveți să nu te amesteci în treaba altora, să înțelegi cu adevărat că totul este în regulă exact așa cum este, că totul este așa cum este cu un scop/sens.

Nu este nimic în neregulă cu oamenii care nu sunt treji din punct de vedere spiritual. Nu este nimic în neregulă cu faptul că ei cred ceea ce cred; ei cred acele lucruri fiindcă acela este nivelul lor de conștiință.

Noi credem că știm mai bine ce este spre binele lor, pentru că înțelegem mai multe decât ei; avem senzația că noi avem dreptate și ei greșesc. Dar nu e așa.

Treaba noastră, ca oameni care ascensionează la modul conștient, este să înțelegem că totul este bine așa cum este, că fiecare are Calea lui și că este necesar să respectăm/onorăm această Cale și alegerile fiecăruia.

Treaba noastră este să înțelegem că suntem Cei care arată Calea prin propriul exemplu, prin modul în care trăim, prin modul în care ne comportăm, nu prin a le da indicații altora în legătură cu ce „trebuie” să facă.

Nu este treaba noastră să-i trezim pe alții - oamenii se vor trezi în mod natural atunci când le va veni vremea să se trezească, nu este cazul să forțăm noi nimic.

Și știu că e dificil să taci și să-ți vezi de treaba ta când vezi niște lucruri pe care celalalt nu le vede și știi niște lucruri care l-ar putea ajuta; noi am vrea să-i ajutăm pe toți, să le fie mai bine tuturor. Însă nu poți ajuta un om care nu crede că are nevoie de ajutor, nu poți obliga un om să vadă niște adevăruri pe care el nu este pregătit să le vadă/accepte.

Ca atare, taci și îți vezi de treaba ta, iar dacă acel om vine la tine și îți cere părerea, poți să-i spui ceea ce crezi, fiindcă este deschis ca măcar să audă ce ai de zis.

Nu are niciun rost să insiști în a-i spune unui om un lucru pe care el nu este pregătit să îl vadă/ accepte/ recunoască sau să încerci să-i dovedești că e așa cum zici tu; nu vei face decât să ajungi la conflict. Nu te certa cu alții, încercând să le deschizi ochii, când ei nu vor să deschidă ochii. (Lorie Ladd) Traducerea Mihaela Dan

Unii oamenii au parte acum de noi oportunități, de schimbări care înseamnă dezvoltare/ evoluție, noi moduri de a fi/ funcționa. Ei vor beneficia de oportunități care se deschid către ceva Nou – noi slujbe, noi relații, noi locuințe, noi animale de companie, etc. Sunt oportunități care fie deja vi s-au prezentat, fie vor veni în perioada imediat următoare.

Pe de altă parte, oamenii se vor confrunta cu foarte multe lucruri care vor avea aspectul unei „morți” - și nu mă refer neapărat la decesul unor persoane, ci poate fi vorba despre finalul unor vechi relații/ situații/ activități/ moduri de a trăi/ moduri de a munci, etc. Aceste lucruri vor fi percepute ca pe un fel de „moarte”/ pierdere.

Este foarte important ca oamenii să înțeleagă că este posibil să experimenteze în același timp (sau aproximativ în același timp) și una, și alta – noi începuturi și „moartea” Vechiului; vor experimenta cam în același timp bucuria, entuziasmul, inspirația, dar și tristețea, regretul, frica.

În general, când omul experimentează în același timp emoții care sunt la poluri opuse, tendința este ca el să se concentreze asupra „pierderii” (indiferent că e vorba de lucruri, activități, relații, moduri de a trăi, etc). El se concentrează mai degrabă asupra pierderii pe care a înregistrat-o, decât asupra Noului care a intrat în viața lui.

Concentrați-vă atenția asupra Noului care a intrat în viața voastră, indiferent că este vorba despre ceva relativ mic sau ceva de amploare și conștientizați că ceva Vechi trebuie să plece, ca să facă loc pentru ceva Nou! Și nu vă mai îngrijorați/temeți de ce ar putea să se întâmple în viitor. Concentrați-vă atenția pe Nou, fiindcă Noul va intra în viața noastră. (Lorie Ladd) Traducerea Mihaela Dan

Corpul uman are propria sa inteligență și știe ce are de făcut în procesul Ascensiunii.

În mod obișnuit, omul funcționează inconștient, pe pilot automat – ceea ce înseamnă că el „iese din corp” și funcționează doar din spațiul minții, nu mai simte semnalele/mesajele corpului.

Când începi să funcționezi la modul conștienti, tu „revii în corp” și simți mult mai intens emoțiile, energiile, durerile, etc - și este inconfortabil, fiindcă noi nu suntem obișnuiți cu așa ceva.

E ca și cum ai fi într-o mașină: auzi radioul, auzi și zgomotele pe care le face mașina, auzi vântul cum șuieră în geamuri, auzi zgomotul motorului, simți când șoseaua este accidentată, simți când accelerezi și când frânezi, vezi că nu mai este benzină în rezervor, etc.

Treaba noastră, mai ales în această perioadă, este să ieșim din spațiul minții, să revenim în corpul nostru și să fim atenți la toate semnalele pe care ni le dă acesta, să fim atenți la ce se întâmplă în interiorul nostru, pentru că totul se întâmplă în corpul nostru.

Este necesar să vă ascultați mai mult corpul, să aveți mai multă încredere în corpul vostru, pentru că el vă poartă prin procesul Ascensiunii. Și atunci când se întâmplă să intrați iar pe pilot automat, modul în care reveniți în corp este simplu: vă concentrați asupra respirației voastre, observați cum inspirați și cum expirați (de preferat este să o faceți pe nas), observați cum se aude zgomotul ușor al inspirației și cel al respirației. (Lorie Ladd) Traducerea Mihaela Dan

Corpul vostru vorbește tot timpul cu voi.

Dacă aveți dureri, vorbiți cu el: „Corpul meu, spune-mi ce ai nevoie ca să te simți mai bine!”/ „Corpul meu, spune-mi ce ai nevoie ca să te vindeci!”. Și poate că ceea ce îți cere el nu este ceea ce îți spun medicii sau prietenii sau ce ai găsit pe internet.

Corpul tău are propria sa înțelepciune. El îți poate comunica dacă ceea ce simți sunt simptomele Ascensiunii sau este vorba despre altceva.

Fiți atenți la ce pofte alimentare are corpul vostru, fiți atenți la ce vă cere în diverse forme (poftă de mâncare, epuizare, senzația că vă este somn la ore neobișnuite pentru somn, etc) și ascultați-vă corpul, aveți încredere în semnalele de care vi le trimite, încercați să nu judecați ceea ce vă cere să faceți!

Tu și corpul tău sunteți una și este necesar să înveți să colaborezi cu el, să lucrezi împreună cu el, să-l asculți. Dacă trupul tău îți cere ceva, îi dai acel lucru, dacă îți cere să faci ceva, faci acel lucru, dacă îl simți că e neliniștit/agitat, stai de vorbă cu el: „Ce se întâmplă, ce vrei să-mi transmiți/ ce ai nevoie să fac?”.

Dacă ai dureri în corp, intri într-o stare de relaxare/mediație și discuți cu el, îi ceri să-ți transmită ce se întâmplă și rămâi în liniște, fii atent la răspunsul primit.

Nici nu mai contează dacă ceea ce simți sunt sau nu simptomele Ascensiunii, tu îl întrebi: „Cu ce te pot ajuta? De ce anume ai nevoie?”.

Ai această relație de profundă conexiune cu corpul tău și ești mereu atent la ce simți în corp.

Și uneori o să fii frustrat în legătură cu ceea ce simți în corp, uneori poți să te înfurii pe corpul tău, uneori o să ai impresia că nu poți comunica în niciun fel cu el; e în regulă, suntem oameni.

Vă asigur: toți putem vorbi cu corpul nostru, el ne vorbește permanent, însă noi nu am ascultat până acum. Fiți prezenți în corpul vostru, fiți atenți la ce simțiți în corp, vorbiți cu el iar și iar și veți vedea că încetul cu încetul o să restabiliți comunicarea cu el. Din ce exersați mai mult, din aceea veți învăța mai repede să comunicați cu el. (Lorie Ladd) Traducerea Mihaela Dan

Eu știu că pentru persoanele care au suferit diverse tipuri de abuz/ traume este foarte greu să rămână în corpul fizic, fiindcă nu vor să-și simtă emoțiile pe care au refuzat să le simtă la momentul respectiv și care au rămas blocate în interiorul lor. Însă Ascensiunea se produce în corpul fizic, toate procesele energetice aferente Ascensiunii se produc în corpul fizic.

Nu poți ascensiona dacă rămâi fixat în spațiul minții, este absolut necesar să cobori în corpul tău fizic.

Nu poți face curățările energetice dacă nu ești în corpul fizic.(Lorie Ladd) Traducerea Mihaela Dan

Lorie Ladd

Am observat tot mai mult cât de fragil a devenit psihicul uman. Răsturnarea care are loc pe Planetă din punct de vedere energetic creează o răsturnare internă pe care oamenii, de înțeles, nu sunt capabili să o gestioneze.

Și nu sunt sigur că este ceva de gestionat dar vreau să atrag atenția asupra lui ca să fim mai puțin reactivi la cei care reacționează la noi.

Ce vreau să spun este că oamenii devin mai sensibili sau supărați pe opinia sau felul altei persoane de a fi. Parca focul de sub oala se aprinde si fierbe apa. Doar că nu udă sensibilitatea sa umană pentru lume.

Și asta face parte din evoluția umană. Este necesar ca omenirea să se deschidă larg în compasiune. Totuşi, poate fi volatil. Adică, oamenii pot fi profund declanșați de noi și trebuie să învățăm să vedem asta prin ochii compasiunii (MARE LECȚIE PENTRU NOI

Cu fiecare ocazie Dumnezeu îmi permite să văd durerea din alții prin comentariile dure făcute mie, am parte de mai multă compasiune.

Furia este tristețe înțeleasă greșit. Oamenii încep să simtă mai multe emoții în ei înșiși, iar tristețea rătăcesc și se simt scăpați de sub control cu furie.

Oamenii supărați pe lume sunt supărați pe iluzia că nu dețin controlul asupra a ceea ce se întâmplă în lume.

Ca sidenote, nu e nimic "greșit" cu furia. Va continua să fie simțită și trebuie simțită, totuși, când furia este deplasată asupra altora atunci devine periculoasă. Aceasta este furia la care mă refer în această conversație.

Împărțirea dintre compasiune și furie este ceea ce catapultează trezirea inimii necesară pe Planetă. Cu cât putem vedea mai mult această împărțire, cu atât putem alege mai mult cum să răspundem.

În aceste vremuri, lasă-te deschis, nu închide. Lasă-te să simți că nu devii amorțit. Lasă-te pur și simplu să vezi durerea din ochii altuia și nu schimba durerea din ochii altuia. Lasă-te să devii vulnerabil într-o lume haotică și nu rezistent într-o lume haotică.

Să fiți binecuvântați cu mai multă ușurință, grație, bunătate, compasiune și pace pe măsură ce navigați într-o schimbare evolutivă care vă va surprinde, vă va zăpăci și vă va deschide.

Fă schimbarea. Acesta este unul dintre cele mai grele lucruri pe care va trebui să le faci vreodată în viața ta și va fi și unul dintre cele mai importante.

Încetează să mai porți conversații profunde cu oameni care nu văd o problemă în acțiunile lor. Încetează să mai fii alături de oamenii care nu au niciun interes în prezența ta.

Când începi să lupți pentru o viață cu fericire, pasiune și angajament, nu toți vor fi pregătiți să te urmeze în acest loc special. Asta nu înseamnă că trebuie să te schimbi, ci doar că trebuie să renunți la oamenii care nu sunt pregătiți să te însoțească. Dacă ești uitat sau ignorat de oamenii cărora le acorzi timpul tău, îți faci o favoare prin a nu continua să oferi energia și timpul tău acestor persoane particulare.

Adevărul este... că tu nu ești pentru toți, și nu toți sunt pentru tine. De aceea este atât de deosebit când întâlnești pe cineva care îți poate răspunde la fel de mult dragostea pe care i-o oferi.

Cu cât petreci mai mult timp încercând să faci pe cineva să te iubească, cu atât pierzi mai mult timp privându-te de posibilitatea acestei conexiuni cu altcineva. Cu cât te implici mai mult cu cineva care te folosește pe post de pernă, sau terapeut pentru vindecare emoțională, cu atât stai mai mult departe de persoana după care tânjești.

Poate... dacă nu mai apari, nu vei fi dorit. Poate... dacă încetezi să mai încerci, relația se va diminua. Poate... dacă nu le mai trimiți mesaje, telefonul tău va rămâne tăcut zile întregi. Asta nu înseamnă că ai distrus relația, înseamnă că singurul lucru care o ține înapoi a fost energia pe care doar tu ai dat-o pentru a o păstra.

Asta nu e iubire, e atașament. Meriți mult mai mult decât ceea ce te mulțumești.

Cel mai valoros lucru pe care îl ai în viață este timpul tău, și este foarte limitat. Când îți acorzi timpul cuiva, este ceva ce nu poți recupera niciodată, așa că alege cu înțelepciune pe cine decizi să-l cheltuiești.

Fă din viața ta un refugiu sigur, în care să fie permise doar sufletele compatibile.

Nu ești responsabil pentru salvarea nimănui. Nu ești responsabil să-i convingi să se îmbunătățească. Nu e treaba ta să exiști pentru oameni și să-ți dai viața lor.

Asculta-mi sfatul si fa o schimbare care iti va oferi protectia, fericirea si iubirea pe care o meriti cu adevarat.”(Cody Bret)

,,Uneori e necesar să-ți creezi o fortăreață plăcută, o retragere în sine, cu tot ceea ce îți aduce bucurie, ameliorează loviturile vieții și îți mângâie inima și sufletul.

Stai în acest spațiu de reînnoire, fie el imaginar sau fizic, și ia-ți un „timp” pentru a te reîncărca, vindeca, ierta, elibera și pentru a-ți găsi o nouă perspectivă.

Zâmbește, râzi, plângi și simte. Fii tu însuți așa cum ești. Fie ca acesta să fie centrul tău divin, refugiul tău sigur.

Închide ochii sau ia-ți o pernă, o carte, dă muzica mai tare și amintește-ți visele. Înfășoară-le în jurul tău până când ești gata să te cufunzi în ceea ce va fi.

În mijlocul haosului vieții, ai puterea de a construi un fort al libertății cu pacea ta personală, folosind ceea ce te susține și te vindecă. Apoi, numește-o acasă.

Binecuvântează creativitatea și adevărul din tine.

Onorează-ți sufletul." (Jody Doty)

Nu trebuie să te „deschizi” în fața nimănui căruia nu ai chef să te deschizi.

Nu trebuie să fii „vulnerabil” emoțional acum sau niciodată.

Nu trebuie să oferi vulnerabilitatea ta străinilor de pe stradă, oamenilor pe care abia i-ai cunoscut, prietenilor, membrilor familiei, pe rețelele de socializare, sau pentru a părea deschis sau spiritual sau „crud și real și autentic”.

Niciodată nu trebuie să împărtășești ceea ce nu te simți pregătit sau dispus să împărtășești.

Sa nu transformam vulnerabil intr-o noua dogma, sau intr-o noua religie, sau alta "ar trebui".

Ai voie să ai limite puternice, protectoare în jurul vulnerabilității tale. Ai voie să-ți protejezi inima prețioasă, fragilă, sensibilă, cele mai profunde, mai private și secrete sentimente și doruri și gânduri și temeri, până când ești pregătit sau dispus sau te simți suficient de sigur pentru a le împărtă

Ai voie să-ți păstrezi vulnerabilitatea față de cei cu care nu te simți în siguranță, de cei care nu-ți vor inima prețioasă sau nu se pot descurca, de cei care s-au dovedit nedemni de încredere și de cei care te judecă sau te fac de rușine pentru că nu ți-ai "deschis" e sau în mod ei cer.

Limitele tale din jurul vulnerabilității tale nu te fac slab, sau speriat, sau neevoluat.

Uneori, a spune NU împărtăși vulnerabilitatea ta cu cineva este un act de curaj extraordinar (la fel cum uneori împărtășirea vulnerabilității este un act de un curaj enorm).

Tu alegi cine să fii vulnerabil

și fragil și deschis cu, și când, și de ce, și cum, și poți alege cât de mult din tine dezvălui, în fiecare moment. Trebuie să desenezi aceste linii și să le redesenezi. Poți să împărtășești mai mult, dacă ai chef, sau să te răzgândești, sau să împărtășești ceva personal sau intim.

Alții au voie să fie dezamăgiți sau frustrați sau furioși sau triști și au voie să vrea mai multă vulnerabilitate de la tine.

Și totuși, nu trebuie să împarți nici un gram mai mult decât te simți confortabil să împarți. Acesta este dreptul tău și puterea ta.

Vulnerabilitatea ta este un dar sacru, iar tu îl oferi doar atunci când ești pregătit și dispus să îl dai, și nici o clipă înainte.

Și asta, prieteni, este o vulnerabilitate *cu adevărat* curajoasă.

(Jeff Foster)

Sunt ghidat sa ma adresez tuturor acelor suflete, care ma plac, traiesc singure si mai ales femeilor.

Există un motiv ascuns mult mai înalt, pentru care atât de multe femei sunt singure, și de cele mai multe ori aleg să fie așa, ca mine, care m-am născut cu o chemare și un scop foarte înalte, mai ales cu deplina cunoaștere a Noului Pământ care se ridică, nu numai de a vindeca miile de ani de dezechilibru între Divinul Masculin și Feminin în sine, dar și în interiorul umanității.

Odată cu întoarcerea deplină a Divinului Feminin, aceste suflete împlinesc o sarcină enormă, de a ține constantă flacăra Iubirii superioare, pentru întreaga omenire.

Mulți dintre voi v-ați asumat, în primul rând, ancorați în căsătoria sacră și unirea Divinului Masculin și Divinului Feminin din voi, astfel încât echilibrul interior să fie restaurat, și plenitudinea, și cum țineți acest lucru, o faceți și pentru colectiv.

Surorile Trandafirilor au ținut timp de milenii flacăra iubirii stabilă pentru umanitate, chiar și în cele mai întunecate ore ale ei, iar acum, în sfârșit, fiind din nou echilibrată din nou din nou prin întoarcerea și activarea completă a Frăției Trandafirilor.

În a fi pe cont propriu ai spațiul sacru, libertatea ca suflet de a face servicii imens de puternice și iubitoare, în moduri pe care cei din relații nu le pot face. Pur și simplu servesc în alte moduri și acest lucru este atât de necesar. Toate sunt una.

Niciodată să nu te îndoiești de propria ta capacitate, cu sprijinul deplin al ierarhiei cosmice de a vedea lucrarea în finalizare.

Căci acum suntem chemați să conducem cu dragoste în moduri pe care nu le-am mai făcut până acum și dragostea este cheia, așa cum puterile noastre intuitive sau centralizarea inimii ancorează acum în cele mai înalte schimbări în echilibru și armonie, chiar dacă sistemele patriarhiale se prăbușesc la cusături.

Ia aminte la ce se spune aici, pentru că sufletul tău va ști într-adevăr profund, unde și în ce fel ești chemat acum.

Este timpul! Străluceşte!

Fii cu dragoste lumina iubirii care conduce prin inima trandafirului intuitiv iubitor!

Judith Kusel

Nu toți cei care îți zâmbesc îți vor binele. Unii doar îți studiază slăbiciunile, cu politețea calculată a celor care știu să-și ascundă disprețul în ambalaje elegante.

Nu are rost să te frămânți întrebându-te de ce nu te suportă, dar nici să ignori semnele, mai ales atunci te vor în preajma lor.

Nu te strădui să-i faci să te placă. Nu te irosi încercând să le demonstrezi cine ești cu adevărat.

Trebuie să fii conștient că amabilitatea lor este, de cele mai multe ori, doar o mască socială. Le este mai comod așa. Îi scutește de conflicte directe, de întrebări incomode și de orice disconfort.

E mai ușor să mimezi o politețe superficială decât să ai curajul sincerității și al consecințelor pe care ea le aduce.

Unii joacă acest teatru pentru a-și păstra imaginea. Vor să pară echilibrați, educați, corecți… chiar și când, în interior, clocotesc de antipatie și invidie.

Alții o fac din pur interes: întrețin o relație fals cordială pentru că le aduce un beneficiu - influență, validare, apartenență.

Dar, mai devreme sau mai târziu, își vor da jos masca. Ori se vor retrage în tăcere, ori îți vor arăta pe față că nu te-au suportat niciodată.

Cel mai trist nu e că unii oameni nu te suportă. Te aștepți, poate, la antipatie, la invidie, la răceală. Înveți, în timp, să le citești privirea, să le recunoști ezitarea, să simți energia care nu minte... Dar ceea ce doare cu adevărat este că cei din jurul tău nu văd asta. Nu simt, nu întreabă, nu se îndoiesc. Se lasă amăgiți de o amabilitate bine jucată și o iau drept dovadă de bunătate. Se închină aparențelor și confundă politețea elegantă cu prietenia sinceră. Poate pentru că le e mai comod să creadă că totul e în regulă, decât să accepte că există răutăți frumos ambalate și zâmbete care ascund dispreț. Poate pentru că adevărul le-ar cere poziționare, asumare, curaj.

Unii oameni aleg să vadă doar ce e convenabil, nu ce e adevărat.

Iar tu rămâi în acel spațiu dureros, unde ești singurul care simte adevărul, în timp ce toți ceilalți admiră iluzia.

Irina Binder

Încep să realizez că am început "să mă izolez, dar nu pentru că nu iubesc oamenii, ci pentru că mă epuizez atunci când stau prea mult în contact cu multă lume...

Zgomotul, mulțimea, conversațiile care par că nu se mai termină, pur și simplu mă obosesc.

Mă izolez și pentru că prefer liniștea, decât să fiu înconjurată de oameni care nu rezonează cu mine și cu principiile mele de viața, cu stilul meu de-a gândi.

Nu spun că sunt mai puțin interesanți, nu am această aroganță.

Spun doar că suntem diferiți.

Și mai spun că, pe măsură ce trece timpul, devin tot mai conștientă de cine sunt, încotro mă îndrept și ce îmi doresc, dar mai ales, ce nu mai este în armonie cu mine.

Observ din ce în ce mai mult ca mă simt minunat în liniște și în tăcere. Iar dacă aleg să primesc pe cineva alături de mine, este pentru că am simțit ca nu-mi perturba liniștea și confortul mental, este pentru că vreau cu adevărat, pentru că mă bucură această alegere.

Chiar nu sunt antisocială. Sunt, așa cum spunea Jung: „o empatică selectivă”...adică o empatică care își respectă percepțiile, își ascultă corpul, mintea și sufletul.

Iubesc profund oamenii. Îmi place să-i ascult, să-i sfătuiesc și să-i ajut, dar după toate acestea, sinele meu cere o pauză.

Așa că, dacă cineva se regăsește în aceste cuvinte, să știe că atunci când petrec timp cu cineva, nu o fac pentru a umple un gol, ci pentru că îmi face plăcere și îmi doresc cu adevărat acel lucru.”

28.05.2021