20.De ce unii oameni prefera sa fie singuri?

 

Ultima actualizare in 18.03.2024: texte si poze noi la final

Motto: "Nu poti salva pe nimeni. Poti fi alaturi de altii, sustinandu-i dintr-o stare de echilibru energetic si pace interioara. Poti sa le impartasesti din Cunoasterea ta, sa le impartasesti perspectiva ta asupra unor situatii, dar nu le poti inlatura tu durerea. Nu poti merge pe Calea lor, in locul lor. Nu le poti da raspunsurile potrivite pentru ei. Este necesar ca ei sa-si puna propriile intrebari, sa isi gaseasca propriile raspunsuri, sa-si traiasca propria nesiguranta, sa isi priveasca propriile incertitudini. Este necesar ca ei sa faca propriile greseli, sa isi simta propriile tristeti, sa-si invete propriile lectii. Daca vor cu adevarat sa fie in pace cu ei insisi, este necesar ca ei sa urmeze cu incredere Calea propriei vindecari, care li se dezvaluie pas cu pas. Li se dezvaluie lor, nu altora." Sursa: Jeff Foster

"Pentru ca nu isi gasesc locul in lumea aceasta comuna, a sentimentelor ieftine si a valorilor in lichidare.

Pentru ca oamenii astia, pe care multi ii numesc "Ciudati", sunt profunzi; nu se multumesc cu orice.

Ei traiesc in Lumea Reala a Magiei Spiritului, nu in imaginarul care ni se vinde ca real.

Prieteni au putini, fiindca vibratia lor nu le permite sa fie prietenii oricui.

Casa lor e un adevarat Sanctuar, iar pragul nu i-l poate trece oricine, fiindca nu oricine i-ar putea intelege Magia.

Ei nu sunt oameni comuni si pentru ca nu sunt oameni comuni, nici mediul in care traiesc nu e comun si nici prietenii lor nu pot fi unii comuni...

Nu sunt intelesi de toata lumea, dar nici ca le pasa.

Ei, vorbesc despre Universuri, Vise, Magie, Spirite, Elfi, Zane, Constiinta, Spiritualitate, Elemente si IUBIRE.

Sunt Elevat Empatici, Sensibili, Adevarati, Autentici si nu se integreaza intr-o lume de aparente si falsitate.

Spiritul ii invata cum sa se iubeasca pe ei insisi mai intai si cum sa se simta bine in propria prezenta si cum sa se expansioneze apoi, din Sine, catre ceilalti si sa se imparta cu ei.

Persoanele "ciudate" nu se tem de singuratate: o folosesc pentru A Creste, pentru A Se Privi in Interior, pentru a-si Activa si mai mult Simtirea pe care apoi o transmit, in cercuri, altor persoane, care chiar daca sunt departe le simt aproape, in Afinitatea Frecventelor Vibrationale.

Un om "ciudat", inainte sa se intalneasca pe Sine, are de daramat multa falsitate, in multele corpuri in care traieste.

Dar, cand se intalneste pe Sine ASTA-I MOTIV DE SARBATOARE."

Sursa: Mor Maxi, Traducerea: Ioana Suta, via Iuliana Karla

„Energiile de vibrație înaltă care curg pe Pământ sunt foarte puternice, iar efectul este că unii oameni se simt obosiți sau de-a dreptul epuizați. Asta se întâmplă pentru că noi procesăm aceste energii puternice pe care le asimilăm în corpul fizic și procesăm și energiile de vibrație joasă din corpul nostru care sunt „răscolite” de această Lumină puternică.

Emoții care au fost reprimate, traume nevindecate, credințe/ tipare de vibrație joasă sunt răscolite de Lumina care curge pe Pământ, ies la suprafață și îi copleșesc pe oameni. Și nu e vorba doar de energii de vibrație joasă din această viață, ci și de unele din vieți anterioare care sunt rezolvate/ vindecate acum; ele ies la suprafață, ca să le vedem, să le conștientizăm și să le curățăm/ eliberăm. Acest lucru face ca oamenii să simtă că au de procesat un volum imens de energii/ emoții/ informații, ca niciodată până acum.

Unii oameni se simt ca și cum ar fi întorși cu capul în jos, cineva i-ar ține de picioare și i-ar scutura, iar toate acele emoții/ credințe/ tipare/ comportamente/ obiceiuri care nu le mai sunt benefice cad din „buzunarele” lor.

Lucrurile se pot simți haotic, unii pot experimenta confuzie, iar alții pot simți o eliberare ca urmare a acestei „scuturări” a Vechiului din viața lor.

Și pentru că toate sunt „scuturate” într-un interval scurt de timp, nu mai avem timp să le luăm pe fiecare pe rând, să le procesăm rând pe rând, cum făceam înainte, să analizăm de unde vine un anumit tipar/ o anumită credință, să ne amintim că la vârsta de 5 ani mama sau tata a făcut ….. și atunci noi ne-am simțit răniți/ rușinați/ neglijați/ nedoriți, etc. Nu mai avem timp pentru așa ceva, fiindcă sunt „scuturate” mult prea multe energii de vibrație joasă, avem de procesat mult prea multe informații deodată.

Partea bună a acestui lucru este că scuturăm acum, la grămadă, o mulțime de „gunoaie energetice” pe care le-am cărat după noi ani și vieți la rând și nu mai este nevoie să le luăm „bucată cu bucată”, ca să le procesăm la modul conștient. De aceea simțim o asemenea oboseală/ epuizare.

Noi nu ne dăm seama cât de mult muncim la nivel energetic în această perioadă, ca să curățăm/ eliberăm o asemenea cantitate de energii/ informații vechi.

Procesul energetic prin care trecem acum este un Dar din partea Universului, care ne asistă în această curățare masivă care nu are loc la nivel conștient, dar se întâmplă.

Odihniți-vă, luați-vă timp pentru voi, retrageți-vă periodic măcar pentru câteva minute din agitația vieții de zi cu zi, ca să vă liniștiți, ca să puteți suporta mai ușor schimbările energetice masive care au loc în corpul vostru fizic.” (Kerry K.) Traducerea Mihaela Dan

„Ca urmare a energiilor extrem de puternice care curg pe Pământ și a curățărilor energetice masive prin care trecem toți, suntem împinși să acceptăm anumite adevăruri inconfortabile/ dureroase din viața noastră pe care până acum am refuzat să le vedem/ recunoaștem.

Ni se cere să recunoaștem în ce zone/ aspecte ale vieții noastre ne mințim pe noi înșine, să privim în față toate acele lucruri pe care până acum preferam să le trecem cu vederea/ ignorăm/ negăm. Sunt lucruri care nu ne convin și pe care am preferat să le ignorăm/ negăm, pentru că știam că dacă spunem lucrurilor pe nume vom tulbura apele, vom deranja/ supăra anumite persoane și nu voiam asta, pentru că ne era frică de consecințe. Sunt lucruri care știam că dacă le vom spune la modul onest, ne vor afecta relațiile sau pot duce chiar la ruperea unor relații și de aceea am preferat să „le ascundem sub covor”. Ne-a fost teamă să nu cumva să pierdem anumite persoane/ relații dacă spunem la modul sincer ce simțim/ gândim despre unele lucruri pe care le fac acele persoane, care ne deranjează/ rănesc, așa că am preferat să tăcem.

Unii dintre voi s-au îndrăgostit de potențialul unei persoane și fiindcă nu voiați să o pierdeți, ați refuzat să vedeți toate acele aspecte care nu rezonează deloc cu voi, toate modurile în care ea vă rănește, toate credințele/ tiparele/ comportamentele ei de vibrație joasă, faptul că ea vă tratează într-un mod lipsit de respect/ abuziv, etc - ați preferat să vedeți numai acele lucruri care vă plac la ea.

Ei bine, unii dintre voi vă veți confrunta cu niște situații în care acele credințe/ tipare/ comportamente de vibrație joasă ale persoanei în cauză vor fi atât de evidente, încât nu le veți mai putea nega, nu veți mai putea să vă prefaceți că nu le vedeți.

Și asta va continua și în lunile următoare, pentru că suntem obligați să privim în față toate acele aspecte ale vieții noastre pe care până acum am refuzat să le vedem. Suntem obligați să vedem „gunoiul” din viața noastră, suntem obligați să fim sinceri cu noi înșine și să admitem că unele lucruri/ persoane/ relații/ situații nu-și mai au locul în viața noastră/ nu ne sunt benefice, suntem obligați să facem curățenie, să creăm nu doar un nou tip stabilitate în viața noastră, ci să începem să trăim în integritate, într-un mod care ne onorează, în aliniere cu Universul.

Trecem printr-o perioadă pe care mulți dintre noi o percepem ca fiind haotică, poate copleșitoare și de aceea este necesar să ne ținem de mână unul pe altul, să ne susținem unul pe altul.

Înțelegeți bine: noi călătorim împreună în această perioadă a Ascensiunii. Desigur, Călătoria fiecăruia este unică, însă important este că noi călătorim împreună și înainte de a veni pe Pământ ne-am făcut unii altora o promisiune: să ne ajutăm între noi, să ne aducem unul pe celălalt Acasă. Onorați-vă promisiunea!” (Kerry K.) Traducerea Mihaela Dan

„Niciunul dintre noi nu putem trece prin această viață de unul singur de la început și până la final. Noi toți avem nevoie de relații – de familie, de prietenie, de cuplu, parteneriate profesionale, etc. Dar relații adevărate, nu un simulacru de relație.

Pentru că, spre exemplu, poți vedea în jur oameni care spun că au o relație de cuplu, dar de fapt nu au cu adevărat o relație, nu au o conexiune reală, de la inimă la inimă. Simplul fapt că doi oameni trăiesc împreună nu înseamnă că au o relație în adevăratul sens al cuvântului. Simplul fapt că un om stă/ doarme lângă tine nu înseamnă că el va fi alături de tine atunci când vei avea mai multă nevoie de el.

De multe ori nu suntem sinceri cu noi înșine în privința unor situații, preferăm să ne mințim pe noi înșine ca să păstrăm o „relație” (care de fapt nu este cu adevărat o relație). Ne mințim pe noi înșine pentru că avem traume nevindecate, pentru că ne temem de singurătate, pentru că adevărul (pe care-l știm, adânc în interiorul nostru) este atât de dureros, încât simțim că nu i-am putea face față dacă-l recunoaștem „oficial”. Problema este că minciuna în care trăim în aceste așa-zise „relații” aduce cu sine o toxicitate care ne afectează și care se adaugă toxicității traumelor anterioare nevindecate.

Nu ne putem vindeca traumele interioare până nu suntem dispuși să fim sinceri cu noi înșine, până nu acceptăm adevărurile dureroase din viața noastră.” (Devon Franklin) Traducerea Mihaela Dan

„În această perioadă mulți bărbați trec printr-o perioadă provocatoare, pentru că a venit vremea să întrupeze Divinul Masculin și asta înseamnă să se conecteze mai profund cu energiile lor feminine – intuiția, compasiunea și empatia – dar în același timp, să își asume mai hotărât puterea personală și curajul (aspectele masculine).

Chiar dacă nu împărtășesc cu alții ceea ce experimentează, chiar dacă nu spun la modul public prin ce trec, cu siguranță mulți bărbați sunt provocați acum să se uite bine în oglindă, pentru că energiile actuale îi obligă pe toți oameni să se confrunte cu ei înșiși și să descopere cine sunt și cine nu mai sunt, ce vor și ce nu mai vor pentru viața lor.

Unii sunt dispuși să accepte ceea ce văd în oglindă - chiar dacă nu le convine/ place - și să se ocupe de acele lucruri care nu le plac, să facă schimbări; alții preferă să nu vadă niște lucruri care i-ar face să se simtă inconfortabil și le-ar cere să ia niște decizii tranșante.

Cei din a doua categorie vor trece prin situații dificile, așa cum am trecut și eu, când a trebuit „să fiu lovit direct în față” de Univers de mai multe ori, ca să accept să deschid ochii și să văd ceea ce înainte negam/ ignoram. Eu cred că nu e necesar ca oamenii să ajungă la așa ceva; cred că e de dorit ca ei să accepte să se uite la ei însiși, să vadă ce au de văzut, să facă schimbările necesare și să vindece ce au de vindecat, pentru că energiile actuale sunt extraordinare pentru vindecare.” (Jeff Walsh) Traducerea Mihaela Dan

„Dacă funcționezi într-un tipar al codependenței simți că ai valoare doar dacă ceilalți au nevoie de tine. Faptul că altul are nevoie de tine îți atenuează frica de a fi abandonat. Tu, codependentul, ai nevoie ca alții să aibă nevoie de tine, așa că pentru tine este foarte bine că cei apropiați sunt răniți/ distruși/ în căutarea unui Salvator; cu asta te ocupi tu. Dacă acel om are nevoie de tine știi că ești important pentru el, că nu te va părăsi.

Și dacă funcționezi în tiparul codependenței poți să faci băi cu sare, poți să arzi salvie și să faci câte incantanții vrei; vei rămâne în continuare în vibrații joase, vei rămâne în noroiul energetic specific acestui tipar.

Dacă analizezi tiparul codependenței strict din punctul de vedere al minții nu vei rezolva lucrurile; este necesar să privești lucrurile și din perspectivă energetică. Așa înțelegi că tu ești dispus să preiei în sistemul tău tot gunoiul energetic al altora, numai ca să simți că ești important/ valoros pentru ei. Practic, tu îți obții simțul valorii și stima de sine din faptul că ești groapa de gunoi energetic a altora.

Și apoi te miri că te îmbolnăvești…

Faptul că ajungi să te îmbolnăvești când scopul tău principal este să-i repari/ schimbi/ salvezi/ vindeci pe alții, când preiei poverile altora, este foarte simplu de explicat energetic: tu primești (chiar ceri) gunoiul energetic al tuturor celor pe care vrei să-i repari/ schimbi/ salvezi/ vindeci și acest gunoi îți afectează propriul câmp energetic.” (Robert Ohotto) Traducerea Mihaela Dan

"Femeia Puternica alege barbatul Puternic, iar pana nu il intalneste ea alege singuratatea!

Am tot citit pe ici pe colo cum ca daca o femeie e frumosa si totusi e singura clar are o problema. Foarte amuzanta chestia asta si total neadevarata. Dati-mi voie sa va contrazic pe cei care aveti genul acesta de credinte. O femeie are o „problema” atunci cand este frumoasa si totusi se complace in relatii total nepotrivite pentru ea.

Haideti sa va spun ceva dragii mei. De cele mai multe ori femeile care aleg singuratatea in locul relatiilor sunt Femei Puternice,cu un caracter adevarat, foarte increzatoare in ele si care isi cunosc adevarata valoare si stiu exact ce vor. Cele nesigure pe ele, cele care nu se apreciaza, nu se respecta si nu isi cunosc valoarea adevarata, se implica imediat in relatii doar pentru a nu fi singure, doar pentru a avea si ele pe cineva si cel mai adesea se aleg cu foarte multe suferinte pentru ca se implica in relatii total nepotrivite.

O Femeie Puternica stie exact ce vrea de la viata si de la o relatie, de aceea ea nu accepta orice tip de relatie doar de dragul de a nu fi singura. Ea stie ceea ce merita si de aceea prefera sa fie mai retinuta si sa se implice intr-o relatie abia atunci cand e convinsa ca barbatul respectiv chiar merita atentia si prezenta ei in viata lui.

O femeie Puternica nu face si nu accepta compromisuri doar pentru a avea si ea o relatie. Ea vrea ca atunci cand are o relatie, sa simta ca barbatul din viata ei o apreciaza cu adevarat, ca o respecta si o trateaza exact asa cum merita,cu multa atentie si mult respect.

O Femeie Puternica se implica intr-o relatie doar atunci cand simte ca barbatul respectiv chiar merita atentia ei. Ea alege intotdeauna barbati foarte inteligenti si cu un caracter adevarat.

Femeia Puternica nu este niciodata interesata de partea financiara a potentialului iubit, pentru ca femeia puternica este total independenta si stie sa-si ofere singura tot ceea ce are ea nevoie. De aceea, ea isi alege ca si parteneri de viata doar barbati inteligenti, cu caracter frumos, total lipsiti de prejudecati,cu o minte foarte deschisa si foarte respectuosi.

Ea tot ce cauta la un barbat e iubire sincera si foarte mult respect.

Femeia Puternica prefera sa nu se implice intr-o relatie daca simte ca un barbat nu-i poate oferi ceea ce ea asteapta. De aceea prefera singuratatea, iar singuratatea nu o sperie absolut deloc,deoarece ea se place pe ea insasi si stie sa se simta fericita si singura.

Femeia Puternica nu ramane niciodata intr-o relatie nepotrivita!!!

Deoarece isi cunoaste foarte bine valoarea, ea nu accepta nici un fel de compromis si atunci cand se simte nerespectata si neapreciata la adevarata ei valoare, prefera sa plece din relatie. Ea stie cand sa lupte dar si cand sa renunte. Ea stie ca barbatul potrivit pentru ea e acela langa care simte liniste, intelegere, respect si apreciere. Ea stie ca barbatul potrivit pentru ea e doar acela cu care simte ca evolueaza. Din aceasta cauza, ea intotdeauna renunta la barbatul nepotrivit.

Femeii puternice nu-i plac certurile si reprosurile si de aceea nu le accepta nici in relatia ei.

Femeia puternica este foarte ambitioasa, visatoare, vrea sa construiasca ceva in viata si sa lase ceva frumos in urma ei. Din aceasta cauza, ea nu accepta alaturi de ea un barbat care o tine pe loc sau chiar o trage in jos.

Femeia Puternica alege barbatul Puternic, iar pana nu il intalneste ea alege singuratatea!"

Sursa: Psihoterapeut Heiberger Luana

"Dacă energia mea nu te trezește, nu sunt pentru tine,

Dacă spiritul meu nu te inspiră, nu forța conexiunea, Dacă mintea mea nu te face să gândești mai profund, nu are sens să mă ai în mintea ta.

Dacă pasiunea mea nu te mișcă, atunci va fi mai bine să schimbi direcția, dacă prezența mea nu te ajută să evoluezi, cu siguranță absența mea o va face.

Dacă dragostea mea nu îți deschide inima, cu siguranță, o altă iubire o va face, du-te și găsește ceea ce face ființa ta să vibreze, nu te opri nici măcar să privești înapoi.

Unul dintre cele mai mari acte de iubire, este să nu renunți, vibrația nu minte. Ai încredere în procesul tău de trezire."

Sursa: Maria Q Traducerea: Ionescu Valentina

 

"FEMEILE LIBERE SI SĀLBATICE....

Femeile libere și sălbatice sunt de temut de societate, cum sunt furtunile care se termină într-un uragan puternic și devasteaza totul.

Ele indeparteaza conștiinta minților închise, colapseaza structurile create din credințe false și destabilizează sistemele de gânduri inutile.

Femeile libere și sălbatice sunt de temut ,deoarece, atunci când își exprimă adevărul, ele provoacă dureri în oamenii cu inima închisă.

Femeile libere și sălbatice sunt de temut cu intuiția lor, din moment ce nu le scapă nimic, știu să citească în ochii celor pe care ii privesc, sa inteleaga viețile trecute, știu viitorul și mai presus de toate sunt înțelepte.

Femeile libere și sălbatice sunt de temut cu sensibilitatea lor, ajungând la cele mai întunecate straturi pe care sufletul le ascunde, oferindu-le vizibilitate.

Femeile libere și sălbatice sperie, deoarece, chiar dacă încearcă să-și curețe sufletul, vor zbura si vor fi inaintea ta cu un pas mereu.

Femeile libere și sălbatice nu se tem de singuratate, pentru că au fost respinse de atâtea ori incat au invatat sa iubeasca mai mult decta orice libertatea.

Femeile libere si sălbatice se respectă mereu. Nu se căsătoresc pentru bani sau pentru securitate. Nu vor fi seduse de minciună, farmec sau aspect uimitor, și niciodată nu va folosii sexul pentru a merge înainte sau de a câștiga afecțiunea unui bărbat. Nu pot fii cumpărate sau controlate și nu va caută o figură de tată. Corpul lor este al lor, și numai al lor.

Femeile libere si salbatice prețuiesc înțelepciunea antică față de educația formală. Nu se abonează la nici o religie, doctrină sau dogmă. Nu au nevoie de un predicator, de profesor sau de un guru care să-i spună dreptul ei prin a greși si a indrepta lucrurile. Ele își urmează intuiția și posedă o busolă morală înnăscută care le îndrumă la fiecare pas pe drum.

Femeile libere și sălbatice curg mereu ca Apa, se conectează cu Mama Pământ și ascultă mesajul ei, umblă desculta ca Aerul, se strecoara ca Lumina si stie sa fie ca Focul sa aprinda pasiuni.

Femeile libere și sălbatice poarta ingerii pe umerii lor , comunică cu ei, așa că au încredere în fiecare pas pe care îl fac in deplina constiinta divina.

Femeile libere și sălbatice sunt frumoase prin natura lor, precum cascadele râurilor, munților și pajiștilor verzi.

Femei libere și sălbatice Iubesc cu intensitate si o profunzime greu de descris.

Ele sunt iubire infinită..." Sursa: Bianka Luz

„O mulțime de oameni ies dintr-o relație și se grăbesc să intre în alta, fără să se întrebe dacă sunt cu adevărat pregătiți pentru o nouă relație. Unii merg pe principiul „cui pe cui se scoate” și speră ca noul partener o să-i facă să uite durerea provocată de relația anterioară, alții nu suportă să stea singuri, alte persoane își extrag valoarea din faptul că au o relație, alții nu se pot descurca financiar de unii singuri și există o mulțime de alte motive pentru care atât de mulți oameni trec rapid dintr-o relație în alta.

O atitudine sănătoasă este ca la finalul unei relații să-ți iei timp în solitudine, ca să procesezi ce s-a întâmplat în relația recent încheiată, ce greșeli ai făcut tu, ce lecții ai de învățat din acea relație, ce nu-ți mai dorești în materie de relații de cuplu, ce îți dorești de la viitoarea relație de cuplu.

Cei mai mulți dintre oamenii care au răni nevindecate trec foarte repede de la o relație la alta, fără să proceseze ce s-a întâmplat, mai ales când au avut parte de niște experiențe traumatizante în relația recent încheiată. Acești oameni iau cu ei rușinea/ furia/ durerea/ trauma din relația anterioară, dar nu iau și înțelepciunea aferentă.

Dacă nu vei identifica și nu vei învăța lecțiile din fosta ta relație vei face aceleași greșeli, vei fi rănit/ă din nou și vei ajunge în același gen de situații ca în trecut.

Și încă ceva: dacă după o relație care s-a încheiat ați luat decizia să nu mai intrați într-o altă relație, nu permiteți celor din jur să vă convingă că e ceva în neregulă cu voi, să vă facă să vă simțiți rău pentru că preferați să rămâneți singuri.

Mai ales femeile sunt supuse unor presiuni din partea familiei/ prietenilor/ societății, ca după ce ies dintr-o relație să își găsească un alt partener.

Nu este nimic în neregulă cu tine dacă preferi să fii singură, dacă nu te interesează să intri într-o altă relație de cuplu.” (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

„Vă sugerez astăzi câteva întrebări pe care să vi le puneți înainte de a vă gândi la a intra într-o nouă relație:

1.Sunt suficient de matur ca să știu ce gen de persoană mi se potrivește cu adevărat?

Și prin „matur” nu mă refer la vârsta biologică.

Unii dintre voi reușiți să intrați în relații cu oamenii pe care vi-i doriți ca parteneri, dar de fiecare dată se dovedește după un timp că aceștia nu erau partenerii potriviți pentru voi, că relația vă face să suferiți.

Voi vă faceți alegerile relaționale pe baza unor criterii superficiale, precum aspectul fizic și atracția sexuală și de fiecare dată se dovedește că n-a fost o idee bună să intrați în relație cu acei oameni. Relațiile voastre sunt ca un scenariu care se repetă la nesfârșit, cu altă persoană în rolul partenerului vostru.

Ca să poți să-ți dai seama cine ți se potrivește cu adevărat este necesar să te cunoști mai bine, să-ți identifici valorile/ principiile, să stabilești niște standarde și niște limite în relații și apoi poți să vezi cine are aceleași valori/ principii ca tine, cine se ridică la înălțimea standardelor tale, cine poate aduce plus valoare în viața ta, cine merge în aceeași direcție cu tine și cine nu.

Ca să înțelegeți la ce mă refer: dacă ar fi după ce vreau eu, aș mânca cartofi prăjiți, multă carne, hamburgeri, mult sos, mult ketchup, multă maioneză și aș bea o anumită băutură acidulată. Înțelegeți ideea.

Nu mi s-a întâmplat niciodată să simt că mi-e poftă de o salată sau de o mâncare din legume. Dar fiindcă sunt conștient ce îmi face bine și ce nu, am o dietă sănătoasă, mănânc salată, mănânc diverse preparate din legume, mănânc mai rar carne și cartofi prăjiți și beau apă.

Așa e și cu relațiile de cuplu: poate că poftele cărnii ne fac să vrem să fim cu o anumită persoană, dar dacă ne folosim discernământul și știm ce este benefic pentru noi și ce nu, vom face o altă alegere.

Este necesar ca după ce se încheie o relație, să reflectăm la ceea ce s-a întâmplat, să înțelegem ce ne este benefic și ce nu, să tragem niște concluzii și să ne învățăm lecția/ lecțiile din acea relație, ca să nu mai facem aceleași greșeli.

Dacă nu știi ce vrei, dacă nu te-ai lămurit ce e benefic pentru tine și ce nu este benefic, apelează la consiliere psihologică, ca să-ți clarifici niște lucruri înainte de a intra într-o nouă relație. Așa nu mai riscați să faceți alegeri relaționale pe baza aspectului fizic și a atracției sexuale, pe baza unui ambalaj frumos care ulterior se dovedește a acoperi niște lucruri foarte urâte.

Nu faceți alegeri doar pe baza formei, verificați fondul.” (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

„Vă sugerez astăzi câteva întrebări pe care să vi le puneți înainte de a vă gândi la a intra într-o nouă relație:

2.Sunt dispus să fac o prioritate din binele celuilalt și din binele cuplului sau vreau să funcționez în continuare având ca prioritate doar binele meu personal?

Sunt dispus să accept faptul că fiecare dintre parteneri are rolul și responsabilitățile sale în cadrul unui cuplu și să nu mă lupt cu celălalt pentru a fi singurul care ia decizii?

O relație sănătoasă nu este despre lupta pentru putere, nu este despre a face fiecare ce vrea, fără să-l intereseze efectele pe care le au acțiunile sale asupra partenerului și asupra relației.

O relație sănătoasă este despre doi oameni care sunt o echipă bine sudată, în care cei doi se susțin/ completează reciproc pentru a realiza ceea ce și-au propus.

O relație sănătoasă este despre respect reciproc, încredere reciprocă, despre a permite bărbatului să fie capul familiei și despre a înțelege, ca bărbat, că deciziile se iau după ce te-ai consultat cu partenera ta, respectându-i punctul de vedere.

O relație sănătoasă funcționează pe principiul ying-yang – când tu, ca bărbat, te pricepi la mai bine la anumite lucruri, ea te ascultă și te urmează; când ea se pricepe mai bine la alte lucruri, tu o asculți și o urmezi. Acesta este modul în care funcționează doi oameni care își cunosc valoarea și care nu au o problemă să-i permită celuilalt să preia conducerea atunci când sunt chestiuni la care partenerul se pricepe mai bine, fiindcă accentul se pune pe binele „echipei”, nu orgoliile sau nesiguranțele personale.

Dacă tu, ca femeie, nu ești dispusă să permiți unui bărbat să preia conducerea în relația voastră, nu ești pregătită pentru o relație.

Dacă tu, ca bărbat, nu ești dispus să permiți partenerei tale să preia conducerea, ba chiar să o inviți să preia conducerea, când e vorba de chestiuni la care ea se pricepe mai bine ca tine, nu ești pregătit pentru o relație. Mai aveți de lucru cu voi.” (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

„Vă sugerez astăzi câteva întrebări pe care să vi le puneți înainte de a vă gândi la a intra într-o nouă relație:

3.Mi-am vindecat mare parte din traumele interioare, astfel încât să pot avea din nou încredere într-un bărbat?

Dacă tu nu ai încredere în bărbați, poți să întâlnești cel mai integru bărbat de pe pământ și să intri în relație cu el; acea relație n-o să funcționeze.

Dacă ești încă traumatizată după modul în care te-au tratat alți bărbați cu care ai avut relații în trecut, nu vei fi capabilă să ai o relație funcțională cu un alt bărbat. În acest caz ar fi spre binele tău să nu intri într-o relație, ci să rămâi singură și să lucrezi cu tine însuți, să faci terapie, te ocupi de propria vindecare.

Dacă tu ești de părere că „toți bărbații sunt niște…..”, nu ești pregătită să ai o relație, ai niște traume.

„Toți bărbații sunt niște…..” este limbajul traumei nevindecate.

A intra într-o relație de cuplu prezintă întotdeauna un risc și de aceea este de dorit să fii foarte atent în ce te bagi, să nu te arunci cu capul înainte, pe baza unor informații superficiale.

Decizia de a intra într-o relație de cuplu este, din acest punct de vedere, similar deciziei de a investi banii: există un risc și este de dorit să te informezi bine înainte de a face acest lucru.

Unii oameni investesc tot ce au în diverse acțiuni și când prețul acestora se prăbușește, se sinucid, fiindcă au pierdut tot.

Unii oameni „investesc” la modul nesăbuit într-o relație, ei își leagă identitatea/ valoarea/ sensul vieții de acea persoană/ relație și când relația se încheie, sunt distruși.

Dacă voi vă extrageți valoarea/ identitatea/ sensul vieții din relația cu o anumită persoană, nu sunteți pregătiți să intrați într-o relație.

Dacă voi simțiți ceva de genul „Nu pot trăi fără el/ ea” ceva este în neregulă cu voi și lucrurile n-o să meargă bine nici cu acel el/ea și nici cu un altul/ o alta.

Atitudinea potrivită este „Eu îmi cunosc valoarea și am valoare indiferent că sunt sau nu într-o relație de cuplu. Știu că a intra într-o relație comportă un risc, că lucrurile pot să meargă altfel decât mi-aș dori eu, că oamenii se schimbă. Voi face tot ce depinde de mine pentru ca această relație să meargă, dar dacă nu va merge, o să-i pun punct și chiar dacă o să doară, sunt perfect capabil/ă să mă repun pe picioare și să-mi văd de viața mea”. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

„Vă sugerez astăzi câteva întrebări pe care să vi le puneți înainte de a vă gândi la a intra într-o nouă relație:

4.Sunt capabil să-l AUD pe celălalt?

Știți de ce eșuează cele mai multe relați? Pentru că oameni nu sunt capabili să-l AUDĂ pe celălalt, pentru că partenerii nu se simt AUZIȚI.

Poate că tu îl iubești pe partenerul tău și el te iubește pe tine (așa cum înțelegeți voi „iubirea”), dar dacă nu vă AUZIȚI unul pe celălalt, dacă nu reușiți să înțelegeți ce spune celălalt, să citiți printre cuvinte, să decodificați cuvintele, dar și tăcerile sale, relația se va rupe. O să ajungeți la divorț, acuzându-vă unul pe celălalt - doi oameni care se iubesc, dar care n-au știut să se AUDĂ unul pe celălalt.

Dacă tu nu ești atent la ceea ce spun, dacă nu ești capabil să pătrunzi dincolo de suprafață, nu o să-ți dai seama că m-am schimbat, nu o să-ți dai seama că îmi doresc alte lucruri, că am alte priorități și mă vei trata ca și cum aș fi în continuare vechea mea Versiune. Iar eu nu mă voi simți AUZIT, înțeles.

De aceea este important ca tu să te asiguri că ești capabil/ă să-l AUZI pe celălalt, înainte de a lua decizia de a intra într-o nouă relație.

De ce anume este nevoie, pentru a fi capabil să-l AUZI pe celălalt?

De empatie, de răbdare, de înțelegere și de a renunța la nevoia de a avea dreptate.

Unii dintre voi nu sunteți capabili să AUZIȚI ce spune partenerul vostru, fiindcă voi nu ascultați cu dorința de a-i înțelege punctul de vedere, ci cu intenția de a vă pregăti răspunsul, ca să-i dovediți că voi aveți dreptate și el greșește. Unii dintre voi simțiți nevoia să-i corectați pe toți, să-i puneți la punct pe toți, să le spuneți/ dovediți celor din jur că se înșeală și voi aveți dreptate și de aceea partenerul vostru este frustrat, pentru că nu se simte AUZIT, ci se simte mereu corectat/ contrazis.

Când ești cu adevărat matur nu mai simți nevoia să mereu ai dreptate, nu mai simți nevoia să-l corectezi mereu pe celălalt, sugerând astfel că el greșește și tu știi mai bine care e adevărul, nu te mai interesează să arăți că tu știi mai bine decât celălalt cum stă treaba/ cum „trebuie” făcute lucrurile; nu vei asculta exclusiv din spațiul minții/ egoului, ci vei asculta cu inima, îi vei accepta opinia interlocutorului și-l vei face pe acel om să se simtă AUZIT.

Nu are nicio importanță că îi înțelegi sau nu la nivel rațional/ logic poziția; tot ce este necesar este să accepți că are o altă părere decât tine și să-i respecți dreptul de a avea o altă opinie.

Sunt o mulțime de lucruri pe care nu le înțeleg, când e vorba de ceea ce simte soția mea în unele situații, dar accept faptul că ea simte acele lucruri și respect ceea ce simte. Nu încerc să înțeleg de ce simte așa și nu în alt mod, fiindcă știu că ar fi zadarnic; eu sunt bărbat și ea este femeie, suntem diferiți și fiecare dintre noi are dreptul să simtă ceea ce simte și să fie respectat ceea ce simte.

Nici ea nu înțelege tot ceea ce simt eu, ca bărbat, dar respectă ceea ce simt, are încredere în mine și îmi respectă alegerile, în situațiile respective.

Și încă un lucru: dacă eu trec printr-o situație/ stare mai complicată și sunt anumite lucruri pe care vreau să ți le împărtășesc, este necesar ca tu, partenera mea, să înțelegi că este ceva important pentru mine și să mă asculți fără să mă întrerupi, fără să încerci să schimbi subiectul, fără să-mi povestești ceva lipsit de importanță.

Este important ca într-o relație să înțelegi când este momentul să taci și să asculți, cand partenerul tău are nevoie să fii atent la ceea ce-ți spune și să nu-l întrerupi.” (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

„Vă sugerez astăzi câteva întrebări pe care să vi le puneți înainte de a vă gândi la a intra într-o nouă relație:

5.Întreabă-te dacă ești dispus să fii flexibil, să te schimbi, pentru a face ca relația să funcționeze armonios.

Nu mă refer la a te schimba în sensul de a te transforma în cine nu ești cu adevărat, doar pentru a-i face pe plac partenerului. Nu mă refer la a nu mai fi autentic, la a renunța la valorile/ principiile tale, la a-ți coborî standardele, ci mă refer la ajustări care sunt necesare pentru a te armoniza cu partenerul tău în cadrul cuplului.

De asemenea, mă refer la schimbări determinate de faptul că evoluezi alături de partenerul tău.

Atunci când intri într-o relație de cuplu cu un om este posibil ca datorită faptului că acel om aduce plus valoare în viața ta, să crești și să te schimbi. Este posibil ca datorită faptului că acel om te susține în a-ți împlini visurile să fie nevoie să te schimbi, să urci la un alt nivel.

Este posibil ca datorită faptului că acel om îți arată niște vulnerabilități de care anterior nu erai conștient, să te schimbi, să rezolvi acele lucruri.

Dacă tu mergi pe principiul „Nu mă schimb pentru nimeni!”, nu ești pregătit pentru o relație.

Înțelegeți un lucru: dacă intri într-o relație de cuplu, poți să fii singur că acel om va sesiza la tine niște puncte slabe de care este necesar să te ocupi, pentru binele „echipei”. Sunt niște lucruri pe care le făceai când erai singur, deși știai că nu sunt cea mai bună idee, dar pe care nu le mai poți face când ești într-o relație, pentru că îl afectează și pe celălalt. Partenerul tău îți va atrage atenția asupra acelor lucruri, pentru că ele reprezintă o vulnerabilitate pentru relația voastră.

Desigur, și tu vei sesiza anumite lucruri la partenerul tău și îi vei atrage atenția asupra lor, spre binele relației.

Oamenii care te iubesc cu adevărat își doresc ca tu să devii cea mai Bună Versiune a ta, te vor impulsiona să evoluezi și îți vor atrage atenția cu - iubire și cu respect - asupra aspectelor la care mai ai de lucrat.

Dacă tu nu ești dispus să recunoști că unele lucruri trebuie schimbate la tine și nu ești dispus să te schimbi, nu ești pregătit pentru o relație.” (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

„Vă sugerez astăzi câteva întrebări pe care să vi le puneți înainte de a vă gândi la a intra într-o nouă relație:

6.Îmi folosesc discernământul, am suficient de multe informații cu privire la această persoană ca să iau o decizie în privința unei relații sau mă las condus/ă de hormoni?

O mulțime de oameni intră în relații în baza unor elemente superficiale: aspectul fizic, atracția sexuală, „fiorii” de început ai unei interacțiuni romantice.

Aspectul fizic contează, asta este clar, nu vă îndemn să vă alegeți un partener care nu vă atrage sexual; vă îndemn să nu faceți din atracția sexuală și aspectul fizic principalele criterii după care vă alegeți partenerii.

Aspectul fizic nu va rămâne același peste 5, 10 sau 20 de ani. Mai mult, dacă partenerul vostru este iresponsabil, dacă vă minte, dacă vă înșeală, dacă nu-i place munca, dacă nu puteți să vă bazați pe el atunci când aveți mai mare nevoie, faptul că arată bine nu înseamnă mare lucru. Dacă nu este capabil să susțină o discuție inteligentă, ce o să faceți în tot acel timp în care nu faceți sex?

Dacă baza relației voastre a fost aspectul fizic, atunci nu veți avea mare lucru în comun peste câțiva ani.

Atunci când veți trece printr-un moment de criză - și garantat veți trece, pentru că toți trecem prin așa ceva în viață -, n-o să vă ajute cu nimic faptul că partenerul vostru arată bine și că sexul cu el e foarte bun.

De aceea este important să vă asigurați că nu luați decizia de a intra într-o relație fiind în acea fază de început în care sunteți orbiți de furtuna hormonală din voi și în care nu sunteți capabili să vedeți stegulețele roșii.

Este important să vă asigurați că nu luați decizia de a intra într-o relație fiind în acea fază de început în care și voi, și potențialii parteneri vă prezentați în varianta voastră cea mai bună posibil, pentru a-l cuceri pe celălalt, în care nu vă vedeți unul pe altul așa cum sunteți cu adevărat.” (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

„Vă sugerez astăzi câteva întrebări pe care să vi le puneți înainte de a vă gândi la a intra într-o nouă relație:

7.Sunt eu femeia/ bărbatul potrivit pentru partenerul/ partenera pe care mi-o doresc?

Unii oameni vor un partener care să fie la nivelul 10, pe o scară de la 1 la 10, dar ei sunt la nivelul 6. Când spui că vrei un anumit tip de persoană ca partener, uită-te bine la tine însuți și verifică: ești tu genul de om de care ar fi interesată persoana la care aspiri?

Este necesar să vă întrebați: „Sunt eu partenerul pe care și l-ar dori persoana la care aspir eu?”. Dacă nu sunteți realiști cu privire la nivelul la care sunteți voi, veți tânji la un partener pe care nu-l veți avea niciodată, fiindcă de fapt cei care corespund criteriilor voastre nu sunt interesați de cineva ca voi.

Este nerealist să vă doriți ca partener un care care se afla la un nivel mult mai înalt decât cel la care vă aflați. Știu că doare, dar ăsta este adevărul. Ideea este ca standardele la care vreți să se ridice viitorul vostru partener sunt standardele la care este necesar să vă ridicați și voi, ca să fiți compatibili cu acel om. O persoană care este la nivelul 10 nu va fi atras de un partener care este la nivelul 6.

Vrei o parteneră care să aibă o situație financiară foarte bună? Care este situația ta financiară? Trăiești cu salariul minim pe economie, abia reușești să-ți plătești facturile de la o zi la alta?

Vrei un partener care să aibă un corp atletic, care să aibă un fizic de invidiat, care să fie într-o formă fizică foarte bună? În ce formă fizică ești tu? De câte ori ai făcut mișcare în ultimul an? Este sportul una dintre prioritățile tale sau treci din dietă în dietă fără vreun rezultat concret?

Desigur, nu vă spun să vă mulțumiți cu puțin. Vă spun că dacă v-ați dat seama că, de fapt, partenerul pe care vi-l doriți este mult peste nivelul vostru, să luați o pauză de la relații, să vă luați timp pentru a lucra cu voi înșivă, pentru a evolua și pentru a ajunge o Versiune a voastră care este compatibilă cu acel tip de partener.” (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

“Nu te merită cine, cu indiferența lui, te face să te simți invizibil și absent.

Ci meriți pe acel cineva care , cu atenția lui, te face să te simți important și prezent.

Nu te merită cine te iluzionează cu ceea ce spune și apoi te dezamăgește de ceea ce face.

Ci meriți pe acel cineva, ce vorbește mai puțin și face mai mult...

.Nu te merită cine îți caută compania doar când are nevoie de tine.

Ci meriți pe acel cineva care care îți este alături când ai nevoie de susținere...

Nu te merită cine te face să plângi.

Ci pe acel cineva care te face să zâmbești și să uiți...

Nu te merita cine ți-a promis iubirea și apoi, în timp, te abandoneză.

Ci meriți pe acel cineva care, fără a aștepta lnimic, luptă, visează și trăiește pentru tine....

Nu te mulțumii cu jumătăți de măsură.

Ci caută să te valorizezi și să primești în viața ta tot ceea ce meriți pentru că ești valoros!!!”

Sursa: Bianka Luz

"Învață-ți fiicele, că întoarcerea acasă după o căsătorie eșuată este mai bună decât întoarcerea într-un sicriu.

Învăța-ți fiicele că iubirile că despărțirile nu sunt eșecuri. A pune capăt unei relații înseamnă a începe o viață nouă. Că părăsirea unui cerc vicios este o victorie pentru inimă. Că tăierea unei legături emoționale toxice este un act de iubire de sine.

Lăsați-vă fiicele, surorile, mamele, mătușile, nepoatele și toți prietenii să știe că au o viață înainte. Că strălucirea din sufletul lor nu poate fi oprită de nimeni. Că nimic nu se pierde atunci când demnitatea este ceea ce se apără. Că frumusețea de a privi în sus este de a observa lucrurile valoroase pe care nu le puteam vedea. Că numai atunci când ne mișcăm putem auzi zgomotul lanțurilor.

Spune-le că vor avea întotdeauna sprijinul tău necondiționat. Că indiferent de loc, dată sau conflict vor avea ușile casei deschise. Spune-le că pot veni în brațele voastre de câte ori este nevoie. Această distanță nu este o problemă când iubirea este ceea ce vă unește. Că toată viața vei fi acolo, să nu judeci sau să învinovățești, decât să înțelegi, ascultănd, sfătuind și iubind.

Spune-le să se întoarcă acasă ca războinice, curajoase demne, de neînfrânt și puternice. Că o femeie care încearcă să-și recâștige încrederea, forța sau stima de sine este o persoană care merită mii de aplauze și este o inspirație pentru cineva care urmează să ia decizia de a-și asuma mintea, corpul și viața.

Spune-le despre importanța iubirii de sine, că pacea interioară nu este negociabilă, că principiile și idealurile nu sunt de vânzare. Că este interzis să închizi ochii la primele semne de violență. Că nu ar trebui să-i permită niciodată nimănui să i se taie visele, că aripile ei valorează mult mai mult decât un statut sau un cec de bani.

Spune-le femeilor pe care le iubești că au propria lor voce, că pot decide singure, că au un nume și un prenume, că au o familie mare care nu le va întoarce niciodată spatele, că au o casă și un cămin.

Învață-le că primul lucru este iubirea de sine." Sursa: Hector Berumen

„Vreau să vorbim astăzi despre motivele pentru care unele femei ajung în „legături” (care nu sunt relații asumate oficial de bărbații respectivi) sau relații disfuncționale/ toxice cu bărbații nepotriviți.

Eu discut foarte des cu femei care îmi cer sfatul cu privire la situația în care se află și unele dintre ele sunt de ani de zile - uneori de 10 ani sau 15 ani și au și mai mulți copii – într-o legătură cu statut incert cu un bărbat care nu vrea să-și asume o relație oficială cu ele.

Este foarte important să nu cazi în „capcanele relaționale”. O capcană relațională este o legătură/ relație care nu este una sănătoasă, care nu este în aliniere cu Dumnezeu, care este inconfortabilă, care leagă doi oameni care de fapt nu-și au locul unul lângă altul.

De ce ajung femeile să intre în astfel de legături sexuale/ relații nesănătoase?

În opinia mea, unul dintre motive este acela că multe femei sunt atrase de bărbați care nu și-au vindecat traumele interioare, nu sunt atrase de bărbați sănătoși la nivel emoțional/ psihologic, echilibrați, li se par „plictisitori".

Am discutat cu o mulțime de femei care mi-au spus că au fost curtate de bărbați serioși, responsabili, muncitori, care în opinia mea ar fi putut fi niște soți foarte buni pentru ele, dar că nu sunt atrase de acei bărbați: „Nu e genul meu!”.

Când aud că îmi spun astfel de lucruri știu imediat că am de-a face cu niște femei care iau decizii cruciale pentru viitorul lor și al copiilor lor în baza poftelor cărnii. Nu-și folosesc discernământul, nu-și folosesc intuiția, nu-și folosesc creierul, ci permit poftelor sexuale să le conducă. Fac aceleași alegeri iar și iar, obțin aceleași rezultate distructive iar și iar și nu învață nimic din ce li se întâmplă, doar se plâng: „Nu am noroc în viață!”, „Nu știu cum atrag eu numai genul ăsta de bărbați!”. Păi ăsta e „genul tău”!” (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

„Unul dintre motivele pentru care femeile ajung în legături/ relații cu bărbații nepotriviți este acela că ele cred că nu-și pot permite să fie selective în alegerea partenerului, fiindcă „au o vârstă” și „nu vor să rămână singure”, așa că se mulțumesc cu ce se nimerește.

Femeile au fost programate să creadă că nu au valoare dacă nu au un bărbat/ o relație, că nu-și pot găsi fericirea/ împlinirea decât dacă au un bărbat care să le completeze/ împlinească; ele sunt supuse la presiuni din partea familiei/ societății dacă nu s-au căsătorit până la o anumită vârstă, li se spune că „sunt prea pretențioase” dacă refuză un bărbat sau mai mulți și ca atare, ele își coboară standardele și se mulțumesc cu un bărbat despre care știu foarte clar că nu e ce-și doresc. Acceptă o variantă care știu că este mediocră și speră că lucrurile se vor aranja pe parcurs.

Toată această programare la care au fost supuse le face pe cele mai multe dintre femei să se căsătorească înainte de 30 de ani, în loc să-și ia timp să se cunoască pe sine, să-și vindece traumele, să evolueze, păstrând convingerea că la momentul potrivit Dumnezeu le va scoate în cale bărbatul potrivit.

O mulțime de femei se grăbesc să se mărite pentru că cei din jur le tot spun lucruri de genul „Trece timpul și tu nu ți-ai găsit un rost”, „Nu mai ești tânără, crezi că-ți mai poți permite să faci mofturi când e vorba de bărbați?”, „Când intri și tu în rândul lumii, că nu mai e mult și n-o să mai poți face copii?”.

Cele mai multe femei nu știu că înainte de relația cu un bărbat este necesar să-și pună la punct relația cu Dumnezeu, apoi să se ocupe de relația cu ele însele și abia apoi vine relația de cuplu.

Cele mai multe femei nu și-au vindecat ele însele traumele interioare, nu au idee ce înseamnă să fii sănătoasă la nivel emoțional/ psihologic, deci cu atât mai puțin pot să-și dea seama că bărbații cu care intră în relație nu sunt sănătoși la nivel emoțional/ psihologic și că relația lor nu are cum să fie una sănătoasă/ armonioasă, ci va fi inevitabil una disfuncțională sau chiar toxică.

Cele mai multe femei nu conștientizează că atât timp cât nu faci o prioritate din a deveni cea mai Bună Versiune a ta, nu ai nicio șansă să atragi un bărbat evoluat, împreună cu care să construiești o relație sănătoasă.

Nu poți să sari niște etape și să treci direct la a-ți găsi un bărbat, sperând că restul se va rezolva de la sine, pe parcurs.

Cele mai multe femei nu conștientizează că Dumnezeu nu ne-a creat ca să ne mulțumim cu puțin, ca să ne scăldăm în mediocritate și că poți avea o viață minunată doar tu cu Dumnezeu, trăind în aliniere cu El, până când, la momentul potrivit, Dumnezeu îți va scoate în cale partenerul potrivit. Ele nu au răbdare să aștepte „momentul potrivit”.

Cele mai multe femei nu conștientizează că a intra într-o relație cu partenerul nepotrivit înseamnă a te condamna singură la suferință.

Și sunt o mulțime de femei care au 30 sau 40 de ani care cred că trebuie să se mulțumească în domeniul relațional cu primul bărbat care se arată interesat de ele, fiindcă în lipsa unui bărbat/ a unei relații simt că nu au o identitate.

Dacă tu încă nu știi cine ești ca ființă de sine stătottare și ai nevoie de un bărbat ca să-ți dea o identitate, îți spun că nu ești pregătită să intri într-o relație de cuplu și dacă totuși, faci asta, o să suferi în acea relație.” (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

„Unul dintre motivele pentru care femeile intră în relații cu bărbații nepotriviți este acela că ele cred că îi pot schimba pe acei bărbați, odată ce devin un cuplu.

Nici nu vreau să mă gândesc de câte ori am auzit asta de la femeile care vin la consiliere…

„Știu că este……../ face……… , dar o să-l schimb după ce ne căsătorim!”. Oh, Doamne…

Nu poți schimba pe nimeni în afară de tine. Acel om trebuie să aleagă el să se schimbe și să facă ceea ce este necesar în acest sens.

Dacă vezi că se comportă într-un mod lipsit de respect la adresa ta, că este un afemeiat, că este un alcoolic, că este violent, că este iresponsabil, cum poți tu să crezi că o să-l schimbi după ce intrați într-o relație/ vă căsătoriți?!

Și dacă ai făcut totuși greșeala de a intra într-o relație/ te căsători cu el, de ce ai stat 10 sau 20 de ani lângă el, sperând în continuare că o să-l schimbi, deși ți-a dat nenumărate dovezi că nu s-a schimbat?

Singura care se schimbă într-o astfel de relație ești tu – stima ta de sine scade, respectul de sine scade, încrederea în tine scade, ești și mai rănită decât erai atunci când l-ai cunoscut, ești afectată emoțional, psihic și poate deja ai ajuns ca sănătatea ta fizică să fie afectată de ceea ce se întâmplă în relația ta de cuplu.

Toxicitatea devine noul tău „normal” și după niște ani te gândești că oricum „ești prea bătrână ca să divorțezi și să o iei de la capăt”, că „nu o să te mai vrea nimeni” și decât să rămâi singură, mai bine rămâi în acea relație care te distruge încetul cu încetul.

Convingerea că pot schimba un bărbat, odată ce sunt într-o relație cu el, este o capcană relațională în care cad multe femei.

Bărbatul care te rănește sistematic nu este bărbatul trimis de Dumnezeu pentru tine; este problema ta dacă te-ai grăbit să intri într-o relație și nu ai avut răbdare să-l aștepți pe cel trimis de Dumnezeu.” (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

„Unul dintre motivele pentru care femeile intră în relații cu bărbații nepotriviți

este acela că ele aleg un bărbat înainte de a ști ce li se potrivește cu adevărat.

Este o mare diferență între ceea ce vrei și ceea ce ți se potrivește cu adevărat.

Când vorbești despre faptul că anumiți bărbați sunt „genul tău” și alții „nu sunt genul tău” te referi la ceea ce vrei și la ceea ce nu vrei, în conformitate cu poftele cărnii. Și atunci când tu funcționezi din spațiul traumelor nevindecate – dovadă că te lași condusă de dorințele sexuale – „genul tău” vor fi bărbații care funcționează și ei din spațiul traumelor nevindecate.

După ce ți-ai făcut munca interioară, după ce ți-ai vindecat traumele, după ce te vei cunoaște mai bine, după ce îți vei stabili valorile/ principiile, îți vei stabili standarde ferme, vei stabili limite în relații, abia atunci vei ști ce îți dorești cu adevărat, vei ști ce ți se potrivește cu adevărat și vei putea face o selecție atentă a oamenilor pe care îi primești în viața ta.

Cele mai multe femei nu au standarde, nu au stabilit limite în relații și nici nu le-a trecut vreodată prin minte că există așa ceva. Ele vor să-și găsească un bărbat, întâlnesc un individ care arată bine (e „genul lor”), miroase bine, știe să le amețească din vorbe și gata, s-a bătut palma! Ce valori, ce principii, ce standarde?! Ele nu sunt interesate decât să-l cucerească pe acel bărbat.

Astfel de femei nu ascultă de nimeni, nu vor decât să fie cu acel bărbat, fac sex cu el, apoi devin dependente emoțional și/ sau sexual de acel bărbat, îi fac și unul sau mai mulți copii și deși sunt rănite sistematic de acel individ, nu se pot despărți de el. „Nu pot fără el!”. Și rămân într-o relație care le distruge.” (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

„Unul dintre motivele pentru care femeile intră în relații cu bărbații nepotriviți este faptul că ele permit altor persoane să se amestece și să „le aranjeze” viața personală. Mă refer la familie, la prieteni, etc.

Chiar dacă are intenții bune, chiar dacă ține la tine, o altă persoană nu poate să știe mai bine decât tine cine rezonează cu tine și cine nu, cine este potrivit pentru a te însoți pe Calea ta, cine te poate susține în împlinirea Menirii tale și cine nu.

Asumați-vă deplina responsabilitate în ceea ce privește viața voastră romantică, nu mai permiteți altora să vă aranjeze întâlniri cu niște persoane care le plac lor!

Nu mai permiteți unor persoane care sunt ele însele în relații disfuncționale/ toxice să vă aranjeze întâlniri cu niște oameni care li se pare lor că vi s-ar potrivi!

Ce valoare poate să aibă recomandarea unei persoane care are o căsnicie disfuncțională/ toxică, cu ce fel de oameni vă poate „cupla” o astfel de persoană? Ce spune despre posibilul vostru „partener” faptul că este recomandat de o persoană care este într-o relație/ căsnicie disfuncțională?

Nu mai permiteți altora să aleagă în locul vostru și nu mai ascultați sfaturile unor persoane apropiate care încearcă să vă convingă să nu acceptați un bărbat, doar pentru că nu le place lor, deși știți foarte bine că bărbații lor sunt niște indivizi cu care nu ați vrea în ruptul capului să aveți o relație.” (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

„Unul dintre motivele pentru care femeile intră în relații cu bărbații nepotriviți

este acela că ele cred că pot trece din bărbat în bărbat, așa cum fac și bărbații care trec din femeie în femeie.

Există o diferență foarte mare între modul în care este construită o femeie și modul în care este construit un bărbat. Un bărbat poate face sex cu o mulțime de femei față de care nu simte nimic, fără să îl afecteze în vreun fel acest stil de viață. Nu este în regulă să facă asta, dar dacă o face, nu-l afectează emoțional și psihologic.

Bărbatul nu are un pântec care este incubatorul unei noi vieți. Dumnezeu lucrează la modul propriu în pântecul unei femei.

Femeia nu poate să-și pună corpul la dispoziția diverșilor bărbați care vor doar să facă sex cu ea, pentru că ea va fi afectată și emoțional, și psihologic de acest comportament sexual.

În plus, în cele mai multe cazuri, atunci când o femeie face sex cu un bărbat pe care l-a cunoscut recent, ea speră că legătura lor sexuală va duce la o relație, că acela va fi bărbatul ei.

În ceea ce privește bărbații, în cele mai multe cazuri, atunci când fac sex cu o femeie pe care au cunoscut-o recent, ei vor ca aceasta să rămână la nivelul de aventură/ legătura sexuală.

Atunci când faci sex cu cineva, chiar dacă o faci o singură dată, între voi se creează o legătură energetică. Iar uneori această legătură este una foarte puternică și are efecte malefice.

Faptul că faci sex cu bărbatul nepotrivit te poate aduce în situația de a deveni dependentă sexual de el, iar asta te poate distruge. Mai mult, chiar dacă acel bărbat nu își asumă o relație cu tine, ci se rezumă la o prietenie cu beneficii, faptul că ești dependentă sexual de el te face să nu fii disponibilă pentru un alți bărbați, care poate te iubesc și care sunt interesat de o relație serioasă cu tine.

Unele dintre voi, femeile, vă lăsați păcălite de aceste lozinci despre eliberarea sexuală a femeii și despre dreptul femeii de a face sex cu cine vrea, când vrea, asemeni bărbatului și nu vă dați seama cât de mult rău vă faceți singure la nivel emoțional, psihologic și spiritual.

Habar nu aveți cât de scump veți plăti pentru acest comportament sexual.” (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

„Unul dintre motivele pentru care femeile intră în relații cu bărbatul nepotrivit

este faptul că ele au nevoie de validare, după ce au fost respinse de același bărbat sau de un altul.

Unele femei rămân în relații cu bărbați care, de fapt, nici nu le plac, pentru că anterior au fost respinse. Respingerea unui bărbat poate face o femerie să simtă că nu are valoare, să simtă nu nu e destul de….. (frumoasă/ deșteaptă/ cultivată, etc).

După ce a fost respinsă de un bărbat de care era atrasă, acea femeie își face un țel din a-l convinge pe bărbatul respectiv că are valoare și rămâne în preajma lui, suportând fel de fel de mizerii, încercând iar și iar să-i fie/ facă pe plac, să-i intre în grații, să obțină validare de la el. Dacă nu reușește asta cu acel bărbat, va încerca să obțină validare din partea unui alt bărbat care-i seamănă celui dintâi (nu mă refer la asemănare fizică), pentru a-i dovedi acestuia că e suficient de valoroasă și că un bărbat care este la același nivel cu cel dintâi a considerat că e suficient de bună pentru el.

Acesta este unul dintre motivele pentru ca spun mereu că nu e treaba femeilor să-și caute/ să vâneze bărbați; pentru femei respingerea unui bărbat este mult mai dureroasă decât este pentru un bărbat respingerea unei femei. Bărbații sunt prin natura lor „vânători”, ei își încearcă șansa și știu de la bun început că uneori merge, alteori nu merge. Ei sunt obișnuiți cu respingerea, aceasta nu-i afectează prea mult. Uneori ei sunt respinși de mai multe ori de aceeași femeie și nu au o problemă să revină și să mai încerce o dată, iar dacă sunt respinși din nou, încearcă în altă parte.

O femeie trebuie să fie foarte atentă când este vorba despre a se pune în poziția de a fi respinsă de un bărbat. Nu faceți voi primul pas când e vorba de un bărbat, nu fiți voi cele care inițiază apropierea, fiindcă dacă acel bărbat nu se arată interesat, o să vă simțiți respinse și asta vă va afecta emoțional și psihologic!

Unele dintre voi sunteți prinse chiar acum în capcana respingerii și vă dați peste cap pentru a obține aprobare din partea unui bărbat care v-a spus/ arătat în repetate rânduri că nu vă iubește/ nu vă vrea. Rămâneți alături de el într-o legătură cu statut incert, eventual i-ați făcut și copii, în speranța că dacă vă străduiți mai mult, vă va iubi.

N-o să se întâmple asta.” (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

„Unul dintre motivele pentru care femeile rămân într-o relație cu bărbatul nepotrivit este o loialitate greșit înțeleasă, care devine autodistructivă.

Uneori, femeile care au traume nevindecate iubesc un bărbat mai mult decât se iubesc pe sine și rămân lângă el chiar dacă sunt conștiente că acea relație le distruge. Ele rămân „loiale” unui bărbat toxic, care le face foarte mult rău.

Familia le spune că relația aceea e toxică și că este spre binele lor să-i pună punct, prietenii le spun că relația aceea e toxică și este spre binele lor să-i pună punct, ele însele sunt conștiente că relația aceea e toxică, dar nu îi pun punct.

Și uneori „relația” este o de fapt o „prietenie cu beneficii”, nici măcar nu este o relația asumată de acel bărbat, dar asta nu le împiedică să rămână lângă acel individ care le rănește în mod sistematic.” (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

„Unul dintre principalele motive pentru care relațiile de cuplu eșuează este acela că mulți oameni intră în relații înainte de a-și vindeca traumele interioare. Faptul că ei funcționează din spațiul traumei îi determină să facă alegerile relaționale nepotrivite, să aleagă niște parteneri care, la rândul lor, nu și-au vindecat traumele, care nu li se potrivesc cu adevărat și apoi încearcă în zadar să facă să funcționeze o relație care este condamnată din start la eșec. Indiferent cât efort depui, nu poți să faci să funcționeze o relație de cuplu cu omul nepotrivit; este ca și cum ai încerca să se pui un dop pătrat într-un orificiu rotund.

Un alt motiv este acela că oamenii aleg la modul intenționat parteneri cu care se simt suficient de bine ca să intre într-o relație cu ei, dar pe care nu îi iubesc cu adevărat, care nu îi fac să simtă o conexiune emoțională profundă cu ei.

De ce fac oamenii o asemenea alegere? Pentru că vor să se protejeze de suferință. Ei și-au deschis inima în trecut în fața unor parteneri, au fost răniți de acei parteneri pe care i-au iubit foarte mult și nu mai vor să riște să treacă printr-o asemenea durere, așa că își aleg parteneri cu care sunt „în siguranță” din acest punct de vedere - persoane la care țin, dar pe care nu le iubesc cu adevărat.

Astfel de oameni își spun că dacă acea relație se va rupe, ei nu vor suferi prea mult, fiindcă nu sunt atât de atașați emoțional de partenerul lor.

Acești oameni simt care sunt potențialii parteneri „periculoși”, cu care ar putea ajunge la o conexiune emoțională profundă și îi evită, preferă parteneri cu care nu simt acea conexiune profundă la nivel emoțional, cu care nu riscă să ajungă să fie vulnerabili, cu care pot păstra controlul din punct de vedere emoțional.

Multe femei (dar și bărbați) care au fost rănite foarte tare în trecut aleg această variantă așa-zis „sigură” din punct de vedere emoțional, ca să-și protejeze inima de o nouă durere.

Această alegere așa-zis „sigură” te aduce întotdeauna în relație cu partenerul nepotrivit. O astfel de alegere te aduce într-o relație în care tu nu ești implicat/ă 100%, fiindcă nu vrei să riști să-ți fie inima sfărâmată din nou. Și poate că partenerul tău este un om bun, te tratează frumos, te respectă, ai o viață „bună” cu el, dar pentru că nu ești implicat/ă 100%, nu vei oferi în relație tot ce ai putea oferi, nu îl vei trata așa cum ai trata un om pe care îl iubești cu adevărat, nu o să fii interesat/ă să-l înțelegi așa cum ai fi interesat/ă să înțelegi un partener pe care îl iubești din toată inima. Și poate la început acea persoană nu va sesiza că nu te implici 100% în relație, dar în timp o va simți din ce în ce mai clar.” (Stephan Labossiere) Traducerea Mihaela Dan

„Din punctul meu de vedere, dacă oamenii nu s-ar grăbi să facă sex de cum cunosc o persoană care ar putea fi un potențial partener, ci și-ar lua timp ca să comunice cu ea, ca să se cunoască mai bine, asta i-ar salva de la multă suferință.

Problema este că cei mai mulți oameni nu au curajul să pună niște întrebări importante persoanei cu care se întâlnesc, să o întrebe despre valorile sale, despre principiile sale, despre viziunea pe care o are pentru propria viață, despre locul pe care îl ocupă spiritualitatea în viața sa și alte lucruri de genul ăsta, pentru că se tem că asta ar speria persoana respectivă și aceasta ar da bir cu fugiții.

Mai mult, uneori oamenii simt adânc în interiorul lor că persoana cu care se întâlnesc nu li se potrivește cu adevărat, iar dacă i-ar pune întrebările importante și ar obține niște răspunsuri, faptul că nu se potrivesc ar fi mult mai evident. Acești oameni nu vor să se confrunte cu dovada clară a faptului că acela nu este omul potrivit pentru ei, fiindcă își doresc foarte mult să aibă o relație, așa că țin cu intenție lucrurile la un nivel superficial și trec direct la sex; își spun că până la urmă nu e nimic în neregulă dacă se distrează, dacă au o legătură sexuală și apoi o să vadă unde duce aceasta.” (Stephan Labossiere) Traducerea Mihaela Dan

„Cele mai multe femei prețuiesc mai mult nivelurile profunde ale intimității (cea emoțională, cea spirituală) decât intimitatea fizică (sexul).

Cei mai mulți bărbați preferă sexul.

Sexul poate să încânte o femeie la începutul relației, dar dacă nu se va ajunge la intimitatea la niveluri mai profunde, acea femeie va simți tot timpul că lipsește ceva în relația sa.

Societatea a promovat atât de mult ideea egalității sexelor, încât s-a ajuns la o interpretare eronată a acestei egalități și la un dezechilibru în relația bărbați-femei. Și nu vreau să mă înțelegeți greșit, nu spun că bărbatul ar fi superior femeii sau invers, spun că suntem construiți într-un mod diferit, că funcționăm altfel și că este de dorit să înțelegem, să acceptăm și să respectăm diferențele dintre noi, ca să putem avea relații armonioase.

O să dau un exemplu în acest sens: am participat odată la un eveniment organizat de un site de matrimoniale în care s-a făcut o prezentare în care se spunea că oamenii de știință au ajuns la concluzia că femeile își doresc să facă sex la fel de mult ca și bărbații. Eu am contestat atunci această idee și am spus că acei oameni de știință confundă sexul cu intimitatea. Femeile nu își doresc să facă sex la fel de mult ca bărbații; ele își doresc foarte mult să aibă parte de o intimitate la nivel profund cu partenerii lor și din nefericire multe dintre ele cred că singurul mod de a obține această intimitate este prin a face sex.

Nu știți cât de multe femei care au venit la consiliere mi-au spus că singurele ocazii în care au parte de atingeri, de mângâieri, de îmbrățișări de la partenerul lor este atunci când fac sex.

Foarte puține femei au un partener de la care pot obține mângâieri, îmbrățișări, sărutări pur și simplu pentru că el este tandru, pentru că el face aceste gesturi și fără intenția de a merge mai departe către sex.

Și mai e un lucru: dacă noi, bărbații, luăm de bun ce spun acei oameni de știință, o să considerăm că dacă și femeile vor la fel de mult ca noi să facă sex, practic, le facem o favoare, deci nu mai e cazul să ne pierdem timpul cu preludiul, ci putem să trecem direct la treabă.

Femeile sunt diferite de bărbați, ele au nevoie să fie creat un spațiu în care să se poată deschidă emoțional, să fie pregătite pentru a face sex, pentru a oferi tot ce pot oferi atunci când fac sex.” (Stephan Labossiere) Traducerea Mihaela Dan

„Toate relațiile mele care au sfârșit prost, toate relațiile care mi-au sfărâmat inima, au fost relații în care am știut de la început că e ceva în neregulă.

Dumnezeu mi-a dat semne de fiecare dată, dar eu am refuzat să le iau în seamă, pentru că voiam ce voiam.

Am intrat în acele relații știind că semnele îmi spun „Nu te băga în asta!”, însă eu m-am băgat, știind clar ce mă deranjează la acel om și crezând de fiecare dată că pe parcurs o să găsesc o soluție care să repare/ rezolve/ remedieze ceea ce era în neregulă.

Dumnezeu mi-a arătat de fiecare dată că nu e ce bărbatul potrivit pentru mine, dar eu am mers pe principiul „Facă-se voia mea, nu Voia Ta!”, pentru că voiam să fiu cu acel bărbat, așa că am facut ce voiam eu și am cautat modalități de a rezolva acele lucruri care vedeam că nu sunt în ordine. Evident, toate acele relații au eșuat. Dar ele m-au învățat cât de important este să-ți folosești discernământul și să nu te arunci cu capul înainte într-o relație, doar pentru că ești atras de persoana respectivă, doar pentru că ea te răvășește hormonal, ci să-ți iei timp ca să o cunoști mai bine.

La început noi toți prezerntăm cea mai bună Versiune de care suntem capabili la momentul respectiv, ca să-l cucerim pe celălalt, dar nu te poți preface la nesfârșit, în timp o să apară cuvinte/ gesturi/ comportamente/ care te vor da de gol. De aceea este de dorit să-ți iei timp, ca să-l lași pe celălalt să-ți arate cine este cu adevărat. Și când sesizezi niște stegulețe roșii, nu le trece cu vederea, acceptă că acesta este cu adevărat omul respectiv și ia o decizie informată cu privire la el.

Ca să funcționezi folosindu-ți discernământul este necesar să fi acumulat în prealabil înțelepciune, să fi învățat ceva din experiențele prin care ai trecut. Pentru că uneori sesizezi la celălalt lucruri pe care nu ai vrea să le vezi, pentru că acel om te atrage foarte mult și ai vrea să intri într-o relație cu el, pentru că vei avea tendința să-ți spui „Nu e chiar așa de grav”, „Nu e mare lucru”, „O să-l schimb după ce devenim un cuplu”, „Nu e nimeni perfect”, etc.

Îți trebuie înțelepciune ca să știi că acele stegulețe roșii îți indică foarte clar că omul respectiv nu e potrivit pentru tine, să știi că nu poți schimba pe nimeni, să-ți amintești de situațiile în care ai trecut cu vederea niște aspecte care îți indicau că ceva nu e în regulă și că niciuna dintre acele situații nu s-a sfârșit bine pentru tine. Este nevoie de înțelepciune ca să conștientizezi că ești pe cale să faci din nou o alegere nesănătoasă și că toate aceste alegeri le plătești cu suferință, mai devreme sau mai târziu. E nevoie de înțelepciune ca să spui „Nu” când hormoniil tăi strigă entuziasmați „Daaaaaaa!”.

În ceea ce mă privește, după toată suferința prin care am trecut ca urmare a unor alegeri nesănătoase pe care le-am făcut în trecut, acum, când este vorba de o asemenea alegere, mă întreb „Este acest om ceea ce-mi poate oferi mai bun Dumnezeu ca și partener?” și dacă nu simt că răspunsul este „Da”, îi spun „Nu, mulțumesc” acelui om și-mi văd de drumul meu.” (Karri Turner) Traducerea Mihaela Dan

„Iubirea nu poate ține o căsnicie. Nu mai permiteți celor din jur să vă mintă că dacă vă iubiți puteți depăși toate încercările într-o căsnicie. O mulțime de oameni intră într-o căsnicie convinși că „iubirea învinge orice obstacol” și apoi constată că iubirea nu învinge orice obstacol.

Vă șochează ce vă spun?

Cei mai mulți dintre oamenii care au divorțat vă pot spune că s-au căsătorit din iubire (ce înțelegeau ei prin „iubire” la acel moment). Dar după cum se poate constata, iubirea nu a fost de ajuns pentru ca acele căsnicii să reziste.

95% dintre cuplurile care au venit la mine la consiliere în ultimii 30 de ani cu probleme de cuplu, oameni pregătiți să depună actele pentru divorț, mi-au spus că încă își iubesc partenerul/ partenera, dar pur și simplu nu mai pot trăi cu el/ ea.

Cum e posibil așa ceva? „Te iubesc, dar nu pot să te mai suport”? „Te iubesc, dar nu mai suport să fiu în aceeași încăpere cu tine”? Da, exact așa simt acei oameni.

Nu vă căsătoriți doar pentru că „vă iubiți”, fiindcă asta nu este suficient ca să facă să reziste căsnicia voastră! Nu aveți nevoie doar de iubire, aveți nevoie și de înțelepciune, aveți nevoie și de cunoașterea partenerului, e nevoie să știți ce înseamnă o căsnicie, cum funcționează o femeie și cum funcționează un bărbat, cum să comunicați în relație și multe altele.

Degeaba vă iubiți, dacă nu sunteți capabili să comunicați unul cu celălalt. Degeaba vă iubiți, dacă nu știți cum funcționează o relație sănătoasă, ce aveți de făcut fiecare pentru a crea o relație sănătoasă.

Vin la mine oameni care îmi spun că au probleme în cuplu și mă roagă să mă rog pentru rezolvarea problemelor lor. Iar eu le spun „Nu de rugăciuni ai tu nevoie, ci de niște cărți din care să înveți ce înseamnă o căsnicie! Du-te și citește cartea asta și asta și asta”.

Acele cărți sunt pline de informații care îi pot ajuta să își îmbunătățească relația de cuplu și nu numai, le pot salva căsnicia, dar cei mai mulți nu le citesc, preferă să spere că Dumnezeu le va rezolva ca printr-o minune problemele conjugale, fără ca ei să facă ceva.

Nicio rugăciune nu va anula efectele ignoranței tale și ale delăsării tale; Dumnezeu nu se ocupă cu rezolvarea problemelor pe care le poți rezolva singur, prin propriile forțe. Dumnezeu îți pune la dispoziție oameni, cărți, cursuri și alte resurse pentru ca tu să înveți, să capeți mai multă cunoaștere în domeniul relațiilor, să înțelegi natura umană, să înțelegi cum funcționează femeile, să înțelegi cum funcționează bărbații.

Cei mai mulți bărbați nu înțeleg deloc femeile, nu cunosc nimic despre modul în care funcționează ele și nici nu-i interesează să afle; de aceea relațiile lor sunt așa cum sunt.” (Myles Monroe) Traducerea Mihaela Dan

„Faptul că un om are peste 40 de ani nu înseamnă că este matur, că are o anumită înțelepciune. O mulțime de oameni care au vârste mult peste 40 de ani nu s-au maturizat, nu au înțelepciune. Înțelepciunea nu vine odată cu vârsta. Dacă nu înveți nimic din ceea ce ai experimentat înseamnă că nu ai evoluat nici măcar cu un pas în direcția înțelepciunii, indiferent ce vârstă ai în prezent.

Unii dintre oamenii pe care-i cunosc și care au divorțat, nu au ajuns la divorț pentru că nu știau ce au de făcut în căsnicia lor; știau, pentru că le-am spus de mai multe ori ce pot face pentru a-și salva căsnicia. Le-a intrat pe o ureche și le-a ieșit pe cealaltă. Aveau toate informațiile necesare, dar nu le-au pus în practică.

Să știi că ai probleme serioase în căsnicia ta, să știi ce ai de făcut ca să îmbunățești situația și să nu faci acele lucruri se numește prostie.

Cele mai multe femei au în minte o imagine ideală a modului în care ar urma să curgă viața lor: cunosc un bărbat care arată extraordinar, care este inteligent, care câștigă foarte bine și care se îndrăgostește de ele, după ceva timp le cere în căsătorie, are loc nunta, care este minunată, trăiesc o viață fericită, se iubesc foarte mult unul pe celălalt, el este la fel de drăgăstos ca la început, vin pe lume și copiii, aceștia sunt frumoși, cuminți și inteligenți, viața este minunată, copiii cresc și au succes în domeniile lor și părinții trăiesc fericiți până la adânci bătrâneți, iubindu-se ca la început.

Asta este imaginea despre căsnicie din mintea femeilor. Dar în viața reală nu e atât de simplu.

Bărbații, la rândul lor, au în mintea o imagine ideală a ceea ce înseamnă căsnicia: găsesc o femeie frumoasă, deșteaptă și ascultătoare care se îndrăgostește de ei, se căsătoresc, partenera lor va arăta întotdeauna ca scoasă din cutie, aranjată, tandră, iubitoare, mereu disponibilă pentru ei, mereu înțelegătoare și recunoscătoare pentru ceea ce fac ei pentru familie, mereu disponibilă pentru sex. Dar în viața reală nu e atât de simplu.

Când se căsătoresc, și femeile și bărbații descoperă că lucrurile nu sunt așa cum și-au imaginat ei. Și uneori diferența dintre imaginea din mintea lor și realitatea din căsnicie este zguduitoare.” (Myles Monroe) Traducerea Mihaela Dan

„Dacă deschideți o carte de bucate care prezintă nu doar rețelele, ci și fotografiile acelor mâncăruri, știți că fotografiile respective arată arată extraordinar și ți se face poftă numai când te uiți la ele. Dar dacă nu urmezi exact instrucțiunile din rețetă, ceea ce vei prepara tu nu va arăta ca ceea ce este în fotografie.

Ceea ce contează cel mai mult ca să-ți iasă ceva bun, atunci când gătești, sunt două lucruri: calitatea ingredientelor și rețeta.

Fotografia cu rezultatul final arată foarte bine, dar procesul prin care ajungi la acel rezultat cere muncă. Iar pentru asta este necesar să ai ingredientele potrivite și să respecți rețeta.

Oamenii intră într-o căsnicie având o imagine ideală asupra a ceea ce ar trebui să fie căsnicia și se așteaptă ca realitatea să fie exact ca în acea imagine din mintea lor. Și nu e.

Relațiile sunt ca niște prăjituri: este necesar să folosești ingredientele adecvate și să respecți rețeta.

Noi suntem nemulțumiți/ furioși/ dezamăgiți de rezultatul final al relației, dar nu ne asumăm responsabilitatea pentru faptul că nu am folosit ingredientele necesare și pentru că nu am respectat rețeta.

O mulțime de oameni intră într-o căsnicie fără să aibă idee care sunt ingredientele necesare pentru o relație sănătoasă și fără să aibă idee care este rețeta reușitei în relații. Ei habar nu au în ce se bagă, cred că dacă se iubesc, restul se va aranja pe parcurs.

E mai bine să fii fericit de unul singur, decât să fii în depresie în relație ta de cuplu pe care o percepi ca pe o închisoare.

„Prăjitura” căsniciei voastre depinde de ingredientele pe care le puneți voi în ea, iar focul în care este coaptă acea prăjitură este reprezentat de lumea exterioară, de toate presiunile la care vă spune aceasta, de stresul la care sunteți supuși, de toate celelalte influențe ale lumii exterioare. Acel foc are rolul de a face ca prăjitura să fie numai bine rumenită; depinde de voi dacă permiteți ca focul să ardă „prăjitura”.” (Myles Monroe) Traducerea Mihaela Dan

„Când întâlnești pe cineva care te interesează ca posibil partener, ia-ți timp ca să descoperi din ce „ingrediente” e făcut. Nu te arunca prea repede într-o relație, verifică atent cu cine ai de-a face, verifică dacă este un om de onoare, dacă își ține cuvântul, dacă are niște valori/ principii/ standarde care se potrivesc cu alte tale.

Nu avea încredere totală din primul moment într-un om pe care nu-l cunoști; încrederea se câștigă în timp, după ce acel om ți-a arătat în mai multe rânduri că poți avea încredere în el.

Nu lua de bun tot ce-ți zice un om la primele întâlniri; chiar nu știi că mulți oameni mint, atunci când vor să obțină ceva? Acel om este interesat să te cucerească; doar n-o să-ți spună din proprie inițiativă că nu este cazul să ai încredere în el!

Vorbește cu persoane care cunosc acel om, interesează-te ce fel de om este.

Și ține minte un lucru: înainte de a căuta un partener cu care să ai o relație extraordinară, asigură-te că ai o relație extraordinară cu tine însuți.

Dacă tu nu te cunoști pe tine însuți, nu-ți cunoști valoarea, nu știi ce îți dorești cu adevărat, atunci nu ești pregătit pentru o relație, nu ești capabil să ai o relație de cuplu sănătoasă.

Asigură-te înainte de toate că ai o relație foarte bună cu cel mai important om din viața ta: tu însuți.

O mulțime de oameni caută tot timpul compania altora pentru că nu suportă să stea cu ei însiși, nu agreează propria companie.

Dacă tu nu ești o companie dezirabilă pentru tine însuți, de ce crezi că ai fi o companie dezirabilă pentru alții? Dacă tu nu te placi pe tine însuți, de ce vrei să te plac eu?

De aceea le spun oamenilor: dacă cineva îți spune „Am nevoie de tine”, fugi cât poți de repede, fiindcă va fi ca o căpușă, se va agăța de tine și te va seca energetic. Ție nu-ți trebuie o căpușă ca partener de cuplu!” (Myles Monroe) Traducerea Mihaela Dan

„Nu mai încercați să ajungeți în preajma unor oameni care credeți voi că vă fac să păreți și voi „importanți”, nu mai faceți tot felul de manevre ca să cunoașteți niște oameni care au un anumit statut, ca să simțiți că prin asociere aveți și voi valoare; concentrați-vă pe a vă cunoaște mai bine pe voi înșivă.

Dacă eu știu ce valori/ principii am, dacă știu cât valorez, dacă știu ce îmi doresc cu adevărat pentru viața mea, dacă am o viziune și știu în ce direcție mă îndrept, pot să fac diferența între cei care sunt capabili să mă susțină în ceea ce vreau să realizez și cei care nu mă pot susține, între cei care merg în aceeași direcție cu mine și cei care merg în altă direcție.

Faptul că te cunoști pe tine însuți te ajută să faci selecția celor pe care îi primești în cercul apropiaților tăi, pe măsură ce urci la noi niveluri.

Unii dintre voi aveți în viața voastră oameni care sunt ucigași de visuri. De ce sunt lângă voi acei oameni? Pentru că nu știți cine sunteți și de aceea lăsați să se apropie de voi pe oricine vrea să stea în preajma voastră, indiferent ce motiv are acel om.

Învățați să alegeți la modul conștient oamenii pe care îi primiți în preajma voastră, luând în considerare direcția în care mergeți! Nu primiți în cercul apropiaților voștri niște oameni doar pentru că aceștia vor să fie în preajma voastră. Nu toți cei care vă zâmbesc vă vor binele, nu toți cei care vă spun că vă iubesc sunt sinceri.

Și o să vă mai spun un lucru care n-o să vă placă, dar ăsta este adevărul: cu cât evoluezi mai mult, cu cât acumulezi mai multă înțelepciune, cu atât este mai greu să găsești partenerul potrivit, pentru că îți folosești discernământul, pentru că nu ești dispus să-ți cobori standardele pentru nimeni, pentru că nu ești dispus să faci compromisuri care te compromit.

Și unii dintre cei care au evoluat și au trecut dincolo de nivelul de conștiință al masei mari de oameni descoperă din propria experiență că nu e atât de simplu să-și găsească partenerul potrivit. Unele dintre aceste persoane nu au răbdare să aștepte momentul potrivit, se tem că nu vor găsi niciodată partenerul potrivit, se tem de singurătate, nu fac față presiunilor celor apropiați, care îi îndeamnă „să nu mai fie atât de pretențioși”, fac pasul în spate, își coboară standardele și acceptă un partener care nu se ridică la nivelul lor. Și apoi regretă amarnic că au făcut acest compromis.” (Myles Monroe) Traducerea Mihaela Dan

„Este foarte important să fiți atenți cu cine vă însoțiți.

Anturajul vostru vă influențează și nu vă puteți permite să vă petreceți timpul cu oameni care nu au visuri înalte, ca voi, care nu fac din propria evoluție o prioritate, care nu merg în aceeași direcție în care mergeți voi.

Nu vă puteți permite să vă însoțiți cu oameni care vă trag în jos.

Eu nu accept în cercul apropiaților mei pe oricine. Discut cu oamenii pe diverse teme, am o relație civilizată cu toată lumea, dar sunt foarte selectiv când este vorba despre cei pe care îi primesc în cercul prietenilor mei.

Sunt unii oameni cu care nu aș petrece mai mult de cinci minute, pentru că emană negativitate.

Eu sunt un om pozitiv, am visuri înalte, am o mulțime de lucruri de făcut ca să ajung acolo unde mi-am propus și nu am timp de pierdut cu tine, dacă tot ce faci este să emani negativitate.

Când este vorba despre oamenii cu care îmi petrec cel mai mult timp, îi selectez având în vedere Menirea mea, având în vedere direcția în care mă îndrept.

Nu îți consuma timpul făcând se ce nimerește, cu cine se nimerește, nu face lucruri doar pentru că asta ți-a cerut/ propus unul sau altul la momentul respectiv! Fii selectiv cu persoanele și lucrurile în care îți investești timpul, atenția și energia!

Înainte de toate hotărăște-te în ce direcție te îndrepți și apoi alege-ți „tovarășii de drum” potriviți, în funcție de destinația pe care o ai în vedere.” (Myles Monroe) Traducerea Mihaela Dan

„Femeile și bărbații sunt ființe diferite, funcționează diferit.

Femeia îți spune ce simte, nu ce gândește.

Bărbatul îți spune ce gândește, nu ce simte.

De aceea femeile și bărbații se ceartă atât de des – pentru că ei au impresia că se ascultă unul pe altul, dar nu se înțeleg.

Când o femeie îți spune „Pleacă de aici, nu vreau să te mai văd în fața mea!”, nu pleca. Nu-ți face bagajul, omule, stai acolo, fiindcă ea nu-ți spune ce gândește în legătură cu relația voastră, îți spune doar ce simte în acel moment. Dacă pleci o să te omoare.

Când un bărbat îți spune „Femeie, asta este o prostie!“, nu înseamnă că el simte că ai fi proastă pentru că ai făcut sau ai spus acel lucru, înseamnă că mintea lui a analizat rațional și cu informațiile pe care le are la acel moment, gândește că acel lucru este o prostie. El doar a evaluat analitic situația din acel moment.

Femeia este emoțională, iar bărbatul este rațional; e clar că există o diferență. Femeia simte, bărbatul calculează.

Și este foarte important ca și unul, și altul să înțeleagă cum funcționează partenerul său, fiindcă altfel nu vor putea avea o relație armonioasă.

Calitatea unei căsnicii depinde de calitatea celor doi parteneri. Căsnicia este ca o omletă: calitatea ei depinde de calitatea celor două ouă care sunt folosite pentru a o prepara. Dacă vreunul dintre ouă este stricat, omleta este toxică.

Așadar, dacă luați în calcul ideea de a vă căsători, verificați cu mare atenție calitatea partenerului, fiindcă dacă acesta este „un ou stricat”, acea omletă o să fie una toxică. Nu contează cât de bun este celălalt ou; dacă unul dintre ouă este stricat, omleta aceea îți va face rău.” (Myles Munroe) Traducerea Mihaela Dan

„Cea mai mare sursă de stres din lume o reprezintă relațiile. Calitatea relațiilor noastre este foarte importantă pentru calitatea vieții noastre.

Când vorbim despre relații, cei mai mulți oameni se gândesc la relațiile cu alți oameni și de obicei se concentrează pe a-și îmbunătăți acele relații; ei nu înțeleg că relația cu tine însuți este mai importantă decât relația cu alții și că dacă nu lucrezi la relația cu tine însuți, vei eșua în relațiile cu alții.

În acest context o să vă vorbesc despre avantajul de a fi singur.

Este esențial să descoperi cine ești cu adevărat, să înveți să te simți bine cu tine însuți, să-ți placă propria companie, înainte de a te gândi la căsătorie. Dacă nu știi să fii singur, nu vei reuși să ai o căsnicie funcțională și probabil vei ajunge la divorț.

Foarte mulți oameni se căsătoresc sperând că astfel o să capete o identitate, o să simtă că sunt cineva, o să simtă au valoare ca indivizi.

Este important să știi cine ești înainte de a intra într-o relație de cuplu, să-ți stabilești propriile valori/ principii/ standarde, să ai o viziune pentru propria viață, să fii un om pe picioarele sale, să ai o identitate clară.

Dumnezeu creează în ordinea priorităților. El nu i-a creat pe Adam și Eva în același timp, ca și cuplu, ci l-a creat întâi pe Adam și mai apoi, după un timp, pe Eva.

Căsnicia nu este celula de bază a societății, așa cum am fost învățați. Individul este celula de bază a societății. De la individ pleacă totul. Cel puțin asta este părerea lui Dumnezeu, dovadă că nu a creat din prima un cuplu căsătorit, ci a început cu ce era cel mai important: întâi a creat un om/ individ, care un timp a fost singur și după aceea Dumnezeu a creat și al doilea om/ individ.

Un om care este perfect capabil să funcționeze pe cont propriu este baza oricărei relații.

O relație de cuplu este formată din doi oameni. Dacă unul dintre cei doi oameni care formează relația are niște probleme nerezolvate, relația are probleme.” (Myles Munroe) Traducerea Mihaela Dan

„Divorțul reprezintă una dintre cele mai traumatizante experiențe prin care poate trece o persoană – iar cei care ați trecut prin așa ceva știți asta.

Divorțul reprezintă moartea acelei relații. Divorțul este perceput ca un fel de moarte.

Și poate nu vă vine să credeți, dar divorțul este mai traumatizant decât moartea partenerului tău. Dacă acel om a murit, îl îngropi, îl plângi, dar ai parte de o încheiere, știi clar că s-a închis acel capitol al vieții tale și după un timp, poți merge mai departe.

Când divorțezi experimentezi trauma unei morți, dar riști să te întâlnești oricând cu partenerul tău și dacă aveți copii, cel mai probabil vă veți întâlni periodic, iar asta este un fel de răscolire periodică a traumei. Și uneori vezi că el este fericit cu altcineva.

Resentimente, furie, amintiri dureroase, ură, jale – tot felul de emoții vă răscolesc atunci când îi întâlniți pe foștii soți.

Divorțul este o moarte care nu a fost urmată de o înmormântare, care nu a avut parte de o încheiere.

De aceea nu-ți dorești un divorț.

O mulțime de femei vor cu disperare să se mărite, dar dacă ar sta de vorbă cu o femeie care a divorțat, aceasta le-ar spune că e mult mai bine să fii singură în casa ta, decât să fii zilnic în aceeași locuință cu un om pe care l-ai vrea mort.

Voi credeți că e o mare realizare să vă măritați, dar e un coșmar dacă te măriți cu omul nepotrivit.

Unii dintre voi credeți că soluția pentru faptul că vă simțiți singuri este să vă căsătoriți. Iar eu vă spun că nu este.

Capacitatea de a te simți bine cu tine însuți, de a te iubi pe tine însuți, de a avea o identitate ca individ, este baza oricărei relații. Dacă nu ai cizelat relația cu tine însuți, nu vei putea avea o relație sănătoasă cu un altul.

Dacă tu nu ai o identitate ca individ, dacă nu te simți complet/ întreg/ valoros ca individ, căsnicia ta nu va fi una bună.

O căsnicie este formată din doi indivizi. Calitatea acelei căsnicii depinde de calitatea celor două persoane care o formează. Dacă tu nu te simți bine cu tine însuți când ești singur, dacă nu-ți place propria companie, dacă nu te simți complet/ întreg/ valoros ca individ, nu te vei simți altfel într-o căsnicie.

Căsnicia nu completează golurile tale interioare, nu rezolvă punctele tale slabe, ci le scoate în evidență și le amplifică.

Tu te aduci pe tine, așa cum ești în realitate, într-o căsnicie. Dacă tu nu suporți să stai cu tine însuți, dacă ție nu-ți place propria companie, de ce crezi că va fi plăcută compania ta, zi de zi, pentru un altul?” (Myles Munroe) Traducerea Mihaela Dan

„Oamenii au fost programați să creadă că dacă ești singur după o anumită vârstă înseamnă că ai o problemă, că e ceva în neregulă cu tine.

Părinții pun presiune pe tine, societatea pune presiune pe tine să te căsătorești, oameni îți pun fel de fel de întrebări cu tonul că te compatimesc, unii încep să te bănuiască de faptul că ai fi homosexual sau lesbiană, biserica pune și ea presiune pe oameni să se căsătorească. Așa ajung o mulțime de oameni să intre într-o căsnicie pe care de fapt nu și-o doreau și pentru care nu erau pregătiți.

A fi sigur nu este ceva de evitat, este ceva de celebrat. Până nu înveți să trăiești pe cont propriu, să fii un individ de sine stătător, până nu simți că ai o identitate/ valoare de unul singur, nu este de dorit să te gândești să te căsătorești. Faptul că nu știi cine ești, că nu ai o identitate definită, că nu simți că ești complet/ ai valoare de unul singur, nu se rezolvă intrând într-o relație de cuplu, ci lucrând cu tine în solitudine.

Femeile care sunt disperate să se mărite nu au o relație bună cu ele însele, nu știu cine sunt, nu au o identitate, nu se simt complete/ întregi/ valoroase dacă nu au un bărbat/ o relație. Și soluția nu este să intre într-o relație.

Faptul că folosești perioada în care ești singur pentru a lucra cu tine însuți, pentru a învăța să funcționezi ca individ independent, pentru a-ți consolida identitatea, pentru a-ți contura viziunea pentru propria viață, face ca mai apoi, când vei găsi partenerul potrivit, tu să aduci cu adevărat plus valoare în relația de cuplu.

Este un coșmar să te căsătorești cu un om care nu știe să fie singur, care nu poate funcționa care individ de sine stătător, care are nevoie de un partener ca să simtă că are valoare, ca să se simtă complet, ca să simtă că are o identitate. Vei constata că trebuie să fii și soț/ soție, și părinte, și dădacă, vei simți că acel om te sufocă, te seacă energetic, pentru că e ca o căpușă care se lipește de tine și de care nu mai scapi. Un asemenea om este o povară.

Tu nu ai nevoie de o relație de cuplu, ai nevoie să-ți construiești o relație bună cu tine însuți, înainte de toate.” (Myles Munroe) Traducerea Mihaela Dan

„Un bărbat care are o relație bună cu sine însuși este concentrat pe a-și împlini Menirea, este ocupat cu ceea ce are de făcut pentru a pune în practică viziunea pe care o are pentru viața sa. Un astfel de bărbat nu vânează femei, el își vede de treaba sa, iar Dumnezeu îi aduce în cale la momentul potrivit femeia potrivită.

Voi întâlniți de cele mai multe ori bărbați „înfierbântați”, nu bărbați pasionați de ceea ce fac, întâlniți bărbați interesați să-și satisfacă poftele carnale, nu bărbați interesați să-și realizeze viziunea. Și când aveți de-a face cu primul tip de bărbați credeți că vă iubesc, fiindcă vă dau un anumit gen de atenție.

Și după ce vă măritați cu primul tip de bărbați, vreți să obțineți de la ei ceea ce pot oferi doar al doilea tip de bărbați, dar nu puteți obține, pentru că bărbații de primul tip nu se află la același nivel cu bărbații de al doilea tip și nu pot oferi ceea ce oferă aceștia din urmă.

Dacă v-ați fi folosit discernământul, ați fi văzut că aveți de-a face un un bărbat de primul tip și nu v-ați fi măritat cu el.

În mod similar, bărbații nu-și folosesc discernământul, să însoară cu o femeie cu un nivel redus de conștiință și se așteaptă ca aceasta să le ofere ceea ce poate oferi doar o femeie evoluată.

Așa se ajunge la conflicte, la reproșuri, la resentimente și în final, la divorț.

Nu mai tânjiți la modul disperat după o căsnicie, uitați-vă dacă cei care sunt interesați de voi sunt persoane care au o identitate clară, care știu cine sunt și cât valorează, care au valori/ principii/ standarde clare, care știu încotro se îndreaptă cu viața lor! Uitați-vă dacă aceia sunt oameni care nu au o viață frumoasă pe cont propriu, care nu au nicio problemă să fie singuri, care nu văd în faptul că sunt singuri ca o problemă și care nu sunt dispuși să intre într-o relație cu oricine.” (Myles Munroe) Traducerea Mihaela Dan

„O mulțime de oameni se căsătoresc doar ca să nu rămână singuri.

Femei și bărbați care nu suportă să stea singuri intră în relații cu oameni despre care știu clar că nu li se potrivesc, cu oameni care fac lucruri care-i deranjează foarte mult și apoi se căsătoresc cu aceștia, sperând că Dumnezeu va face o minune și căsnicia lor o să meargă.

„Decât singur, mai bine așa”.

Dacă un om nu s-a schimbat pentru a te cuceri, nu se va schimba pentru a te păstra lângă el, odată ce v-ați căsătorit.

Voi aveți iluzia că „o să-l schimb după ce ne căsătorim”, dar asta nu se întâmplă niciodată. Dacă voi deja ați făcut un compromis și ați acceptat să vă căsătoriți cu el știind că are acele obiceiuri/ comportamente care vă deranjează, de ce credeți că se va schimba după ce v-ați căsătorit?

Dacă nu a renunțat la acele obiceiuri/ comportamente ca să te cucerească, de ce ar renunța după ce v-ați căsătorit, când deja s-a dovedit că ești dispus/ă să accepți acele lucruri?

Dacă tu deja ți-ai coborât standardele pentru acel om și te-ai căsătorit cu el așa cum e, de ce ar fi el dispus să se ridice după căsătorie la nivelul standardelor tale inițiale?” (Myles Munroe) Traducerea Mihaela Dan

„Ești un om care funcționează bine pe cont propriu, ești independent, îți iei propriile decizii, ai propriile valori/ principii/ standarde, care stau la baza alegerilor tale?

Ești un om care se manifestă la modul autentic, îți permiți să fii tu însuți, să-ți rostești și să-ți onorezi adevărul, indiferent ce cred/ spun/ fac ceilalți sau te temi de ce va spune lumea despre tine și preferi să-ți ascunzi/ negi adevărul, să le faci pe plac altora, ca să fii acceptat/ apreciat/ iubit, ca să te integrezi?

Ești un om care se iubește și se respectă pe sine, care își cunoaște valoarea și știe că aceasta vine din ceea ce este în interiorul lui, nu din exterior sau ai nevoie de validare din partea altora, ca să simți că ai valoare?

Ești un om care se simte bine în propria companie, căruia îi place să petreacă timp în solitudine sau nu suporți să stai de unul singur în liniște, ai nevoie de prezența altora în preajma ta și dacă nu e nimeni prin preajmă, dai drumul la televizor, ca să fie un zgomot în casă, ca să acoperi liniștea?

Ești un om care se simte întreg/ complet ca ființă de sine stătătoare sau ai nevoie de un partener care să te completeze/ împlinească/ facă fericit, ai nevoie de o relație care să-ți dea o identitate, să te facă se simți că ești cineva?

În întrebările de mai sus se găsesc indicii care explică de ce se ajunge atât de des la divorț în ziua de azi.

Sunt atât de mulți oameni care nu au reușit încă să funcționeze ca ființe independente, de sine stătătoare, care nu își cunosc propria valoare și care nu au curajul să se manifeste la modul autentic, dar s-au grăbit să se căsătorească… Cu cine s-au căsătorit? Cu oameni asemenea lor, cu oameni care ar face orice ca să le facă pe plac altora și să se integreze, cu oameni care simt că au nevoie de un partener/ o relație de cuplu care să-i completeze/ împlinească/ facă fericiți, cu oameni care încă nu s-au desprins de părinții lor la 50 de ani.

Sunt o mulțime de copii de 40 și 50 de ani căsătoriți între ei, care au nevoie disperată de aprobare/ validare din partea cuiva, care au nevoie disperată să li se dea atenție, care nu au curajul să se arate așa cum sunt la modul autentic, ca să nu deranjeze pe cineva, care se manifestă la modul intantil atunci când partenerul nu face/ este cum vor ei… Acești oameni au traume interioare nevindecate.” (Myles Munroe) Traducerea Mihaela Dan

„Am un prieten care înainte de a-mi vorbi despre problemele/ îngrijorările sale, întotdeauna mă întreabă dacă „am suficientă energie și pentru problemele lui, în acel moment”.

Mă impresionează de fiecare dată delicatațea cu care încearcă să-mi respecte limitele și faptul că nu mă forțează niciodată să preiau energii de vibrație joasă de la el, dacă nu sunt în starea energetică în care să pot face acest lucru.” (FB) Traducerea Mihaela Dan

„Atunci când oamenii devin de-a dreptul agresivi, insistând că ei au dreptate și tu greșești, este important să înțelegi că acest gen de comportament are la bază un complex de inferioritate.

Când știm că un anumit lucru este adevărat, nu avem nevoie de validare din exterior și nici nu avem nevoie ca alții să recunoască faptul că acel lucru este adevărat.” (FB) Traducerea Mihaela Dan

„Noi avem nevoie să ne luăm timp în solitudine, pentru a ne lămuri cine suntem cu adevărat, care este Menirea noastră, pentru a învăța să funcționăm că un individ de sine stătător, pentru a ne clădi o viață frumoasă/ împlinită ca individ. Din această postură, a unui om care se iubește pe sine, care se respectă pe sine, care și-a construit o viață care-l împlinește, care poate funcționa foarte bine pe propriile picioare, care își urmează Menirea, ești pregătit să intri într-o căsnicie.

Tu intri în acea căsnicie ca partener egal, ca om care își cunoaște valoarea, care are deja stabilite valorile/ principiile/ standardele, nu ai nevoie de validare de la partenerul tău, nu aștepți de la el să te facă să te simți împlinit / fericit, nu aștepți să-ți dea o identitate, nu te agăți de el ca de o cârjă, nu faci din statutul de soț/ soție o identitate.

Oamenii intră în căsătorii fără să fie lămuriți cine sunt cu adevărat și care este valoarea lor, se aruncă în gol, nesăbuiți, pentru că nu le spune nimeni cât de dureros este divorțul.

Cei care au trecut printr-un divorț știu că simți că inima îți este sfărâmată în mii de bucăți. Un divorț este mai dureros decât moartea partenerului. Știu că unii dintre voi nu credeți asta, dar este adevărat.

Când partenerul tău moare este foarte dureros, dar după ce l-ai îngropat, îl jelești atât cât ai nevoie și apoi mergi mai departe cu viața ta. Știi că ai închis acel capitol al vieții tale.

Divorțul este tot o moarte, cu deosebirea că acel om nu a fost îngropat, ci își vede de viața lui și de câte ori te întâlnești cu el sau auzi ceva despre el retrăiești acea traumă. Și uneori îl vezi că este fericit împreună cu o altă femeie/ un alt bărbat.

Dacă nu-ți vindeci traumele, divorțul este mai dureros decât moartea partenerului. Când ai fost căsătorit niște ani cu un om, când ați fost atât de aproape unul de altul, s-a format o legătură strânsă între voi și atunci când intervine divorțul este ca și cum este smulsă la modul brutal o bucată din tine. Și pentru mai mult timp după divorț, de câte ori te întâlnești cu acel om simți că este smulsă la modul brutal o altă bucată din tine. Este îngrozitor de dureros. Nu doresc nimănui așa ceva.

Dacă tot sunteți atât de porniți să vă căsătoriți, vă sugerez ca înainte de a face asta să vorbiți cu cineva care a divorțat, ca să vă spună ce înseamnă divorțul. O persoană care a învățat ceva din experiența divorțului o să vă spună „Nu te căsători, dacă nu simți cu toată ființa ta că acesta este omul pe care l-a pregătit Dumnezeu pentru tine!”.

Și apoi gândiți-vă bine dacă este cazul să faceți acest pas sau simțiți că e mai bine să mai așteptați și să vă pregătiți mai bine.

Nu vă grăbiți să vă căsătoriți, nu ajungeți în situația de a-i cere lui Dumnezeu să binecuvânteze căsnicia voastră, pentru ca El să vă spună: „Cum să binecuvântez ceva ce nu este în aliniere cu ce vreau Eu pentru tine?! Încalci toate standardele pe care ți le-am dat!”.” (Michael Todd) Traducerea Mihaela Dan

„Unii dintre voi n-ați fost niciodată singuri pentru o perioadă mai lungă de timp, pentru că vă e atât de frică de singurătate, încât ați trecut dintr-o relație în alta. Și de fiecare dată voi așteptați de la partenerul vostru să astupe golurile din interiorul vostru, să vă facă să simțiți că aveți valoare, ceea ce este imposibil. Aveți așteptări nerealiste de la acele persoane.

O mulțime de oameni care nu se cunosc cu adevărat și nu se iubesc pe ei înșiși se grăbesc să intre într-o căsnicie, sperând ca iubirea pentru un altul și iubirea acelui „altul” pentru ei să-i facă să se simtă împliniți/ fericiți. Și nu se întâmplă așa.

Nu poți să iubești un alt om mai mult decât ești capabil să te iubești pe tine însuți. Dacă tu nu te iubești pe tine însuți, ceea ce simți tu pentru celălalt nu e adevărata iubire, e atașament, e dependență.

Nu o să știi cum să-l iubești pe partenerul tău într-un mod în care el să se simtă cu adevărat iubit, dacă tu nu ai învățat să te iubești pe tine însuți, în perioada în care nu ai avut o relație și ai putut să te concentrezi pe a-ți face munca interioară. O mulțime de oameni nu au știut să profite de perioada în care au fost singuri ca să lucreze cu ei înșiși, să învețe să se iubească și să se respecte pe ei înșiși.

Există o ordine a lucrurilor, dacă vrei ca acestea să funcționeze. Ordinea este următoarea: iubește-l pe Dumnezeu (și dovada că îl iubești este reprezentată de faptul că funcționezi în aliniere cu Dumnezeu), iubește-te pe tine însuți (modul în care te comporți și modul în care îți faci alegerile arată dacă te iubești și te respecți pe tine însuți) și apoi iubește-ți aproapele. Cei mai mulți oameni sar primele două etape și trec direct în etapa a treia. Și apoi se miră că lucrurille nu merg bine, așa cum sperau.” (Michael Todd) Traducerea Mihaela Dan

„Tu poți să-ți împlinești Menirea și fără să fii căsătorit. Faptul că ai sau nu o relație de cuplu nu are nicio legătură cu împlinirea Menirii personale. Nu faceți din căsătorie un punct obligatoriu de bifat pe lista condițiilor pentru a avea succes!

Nu vă spun asta ca un îndemn să nu vă căsătoriți, vă spun asta ca să înțelegeți că nu este cazul să vă faceți un scop în viață din a vă căsători. Vă spun asta ca să nu mai credeți că e ceva în neregulă cu voi dacă nu v-ați căsătorit până acum, dacă nu sunteți într-o relație.

Voi sunteți în cea mai importantă perioadă a vieții voastre, dacă nu sunteți într-o relație. Ceea ce faceți în această perioadă va influența major ce se va întâmpla în viitoarele voastre relații.

Și știu că ceea ce vă spun eu contrazice flagrant ceea ce vă spune familia, ce vă spun prietenii, ce vă spune societatea, ce vă spune biserica.

„La 30/ 40 de ani trebuie să ai o familie, să ai copii, să ai casa ta, mașina ta, bla, bla, bla”.

Marile problemele ale societății în care trăim nu sunt cele relaționale, ci sunt problemele legate de faptul că oamenii nu se iubesc și nu se respectă pe sine, ca indivizi, de faptul că oamenii nu se suportă pe ei înșiși. De aici pleacă problemele relaționale. Până când oamenii nu vor învăța să funcționeze bine ca ființe de sine stătătoare, până nu vor învăța să se iubească și să se respecte pe sine, să-și cunoască adevărata valoare, relațiile lor nu vor fi sănătoase/ armonioase.

Este mai important să știi cum să fii singur, în afara unei relații, decât să fii căsătorit. Faceți o prioritate din a învăța să fiți singuri și să vă placă propria companie, nu din a vă găsi un partener și a vă căsători!

Atunci când construiești o clădire, primul lucru pe care-l faci este fundația. Dacă fundația nu este solidă, clădirea poate să se prăbușească în orice moment.

Fundația unei căsnicii este reprezentată de cei doi indivizi, ca entități separate. Dacă cei doi indivizi sunt slabi, căsnicia va fi una șubredă și cel mai probabil se va ajunge la divorț.

Dacă tu nu te simți bine în pielea ta, dacă simți că nu ești suficient de bun/ valoros ca individ, dacă ai traume nevindecate, tu reprezinți o fundație șubredă pentru căsnicia ta.

Tu nu devii un alt om pentru că te căsătorești; aduci în căsnicie omul care ești.

Oamenii cred că faptul că se căsătoresc este o upgradare, că le mărește valoarea. Nu, căsnicia nu-ți mărește valoarea, ci scoate în evidență omul care ești, îți expune actuala valoare, atâta câtă crezi tu că ai.” (Michael Todd) Traducerea Mihaela Dan

„O femeie care funcționează în aliniere cu Dumnezeu este ocupată cu a-și împlini Menirea, nu are timp de selfiuri și nu este interesată să vâneze bărbați. Ea își urmează neabătut Calea și face ceea ce este ghidată să facă, iar la un moment dat, Dumnezeu îi spune „Uită-te în lateral!” și acolo este un bărbat care este la fel de dedicat ca și ea împlinirii Menirii sale.

Și acea femeie nu încetinește ritmul, ca să-i permită bărbatului să țină pasul cu ea; ea merge înainte în ritmul său și observă dacă el este capabil să țină pasul cu ea sau nu.

Unele dintre voi v-ați redus ritmul sau v-ați oprit din mers, ca să puteți păstra în viața voastră un trântor, ca să aveți grijă de un bărbat care este încă în stadiul de băiat imatur.

„Dar are potențial!”, spuneți voi.

Da, are potențial, doar ca nu face nimic de ani de zile ca să-și fructifice potențialul.

„A avut o perioadă mai grea, a fost rănit, dar știu că pot să-l ajut, pot să-l vindec, pot să-l schimb!”

Nu, nu puteți să-l vindecați voi și nu puteți să-l schimbați voi. Tot ce puteți este să-l întrețineți voi, din ceea ce se vede.

Ce bărbat este ăsta, dacă se lasă întreținut de o femeie?

Bărbatul este menit să fie capul familiei, să te susțină, să te protejeze, să dea o direcție familiei voastre. Ce ai tu nu e un bărbat, e un trântor.” (Michael Todd) Traducerea Mihaela Dan

„Faptul că te căsătorești nu înseamnă că trebuie să-ți anulezi toate visurile, să te negi pe tine însuți, ca să fii una cu partenerul tău și să puteți merge în aceeași direcție.

De aceea este atât de important să-ți iei timp ca să-l cunoști mai bine pe omul cu care te căsătorești, să te asiguri că aveți aceleași valori, aceleași principii, aceleași standarde, că aveți aceleași priorități în viață, că visurile sale se împletesc cu ale tale.

De ce-l întrebi despre aceste lucruri abia după ce v-ați căsătorit?!

Mi se întâmplă uneori să primesc un telefon de la o persoană sau alta din comunitatea noastră care-mi spune că după divorț este într-o stare atât de rea, încât se gândește la sinucidere.

De ce se ajunge la așa ceva? Pentru că unii oameni se identifică total cu partenerul lor de cuplu, pentru că sunt definiți de căsnicia lor, pentru că își extrag valoarea din statutul de soț/ soție și nu mai știu cine sunt, dacă acea căsnicie se destramă. Pentru că unii oameni permit unei alte persoane să ocupe un loc important într-un spațiu în care ar trebui să fie doar ei și Dumnezeu.

Dacă tu folosești eficient perioada în care ești singur, pentru a descoperi cine ești cu adevărat, pentru a-ți descoperi Menirea, pentru a-ți cunoaște adevărata valoare, nu vei ajunge să intri într-o relație ca să-ți dea partenerul tău o identitate, ca să simți că ai valoare.

Când crezi că un altul te va completa/ împlini, o să te grăbești să intri într-o relație cu acel om, dar când te simți complet ca ființă de sine stătătoare, când ai o viață care te împlinește, o să-ți permiți să fii selectiv în privința persoanelor pe care le primești în preajma ta. Ai muncit prea mult cu tine însuți, ai investit prea mult în propria evoluție ca să te dai pe mâna oricui.

O să-ți spui: „Da, el arată foarte bine, are un statut important, dar din ce văd, nu este bărbat care să fie capabil să liderul în cuplu. Nu-l percep ca fiind un bărbat căruia să-i permit să conducă în relația noastră, nu este destul de puternic și de înțelept pentru asta”.

O să-ți spui; „Da, este un bărbat interesant, dar nu are o conexiune profundă cu Dumnezeu și asta se vede în modul în care se comportă. Faptul că nu este interesat să aibă o relație cu Dumnezeu mă va afecta și pe mine, dacă voi intra într-o relație cu el. Nu sunt dispusă să intru în așa ceva”.

A, nu știați că în momentul în care aveți o relație intimă cu un om, voi preluați niște energii de la el? De aceea nu este de dorit să aveți relații sexuale cu oricine, fiindcă între voi și persoanele cu care ați făcut sex are loc un transfer energetic și se creează niște legături care vă pot afecta la nivel emoțional, psihologic, spiritual. Dincolo de apectul moral/ spiritual, faptul că nu faci sex cu oricine este și un mecanism de protecție.” (Michael Todd) Traducerea Mihaela Dan

„Dacă faci lucrurile cum se cuvine, o întâlnire cu o persoană care ar putea fi un potențial partener este ca un interviu pentru obținerea unui post important într-o companie de prestigiu.

Când este vorba despre un asemenea post important, în general, au loc mai multe interviuri, pentru ca cei care se află la conducerea companiei să se asigure că aleg omul potrivit.

O mulțime de oameni intră în relații cu niște persoane pe care abia le-au cunoscut, despre care nu știu mai nimic, pentru că se lasă încântați de aspectul fizic, de atracția sexuală sau pur și simplu pentru că sunt atât de disperați să aibă o relație, să scape de singurătate, încât ar accepta pe oricine.

O mulțime de oameni intră în relații cu niște persoane care n-ar trece nici de primul „interviu”, dacă lucrurile s-ar face ca la carte. Ei nu-și iau timp să verifice dacă au aceleași valori, dacă au aceleași principii, dacă au aceleași priorități în viață. Ei se grăbesc să facă oficială relația lor în rândul cunoscuților, postează marea veste pe Facebook, ca să știe toată lumea că au un iubit/ o iubită și apoi constată că de fapt nu prea se potrivesc cu acel om.

O întâlnire cu o persoană care ar putea fi un potențial partener nu reprezintă un angajament față de acea persoană, este doar un eveniment care a început la o anumită oră și s-a încheiat la o altă oră. Nu mai fiți atât de entuziasmați că ați avut o întălnire cu un om, nu mai considerați că dacă el s-a întâlnit cu voi înseamnă că este ceva serios, că el este pregătit să intre într-o relație, că e doar o chestiune de timp ca să fiți împreună!

În loc să-ți imaginezi tot felul de lucruri cu privire la viitoarea voastră relație de cuplu și să te lauzi în stânga și-n dreapta cu întâlnirea ta, mai bine calmează-te și fă o evaluare sinceră a acelei întâlniri. Verifică la modul sincer dacă acel om îndeplinește criteriile care-l califică pentru al doilea interviu sau nu.

Când se fac angajări pentru posturi importante într-o companie, cei care se întâlnesc cu candidații, pentru a-i evalua, știu exact ce caută, au niște criterii și niște standarde foarte clare, de la care nu fac rabat. Ei exclud imediat candidații care nu s-au descurcat bine la primul interviu, nu-și mai irosesc timpul cu ei.

Unii oameni sunt atât de disperați în a-și găsi un partener, sunt atât de sătui/ speriați de sigurătate, încât „angajează” candidați care nu ar fi trecut de primul interviu, dacă selecția s-ar fi făcut ca la carte. Pentru că procesul de angajare nu se face corect, „compania” lor angajează pe un post foarte important un om care nu are calificarea/ competența necesară pentru acea poziție. Care sunt consecințele? Acel om produce daune majore „companiei”, acea „angajare” ajunge să îi coste foarte scump.” (Michael Todd) Traducerea Mihaela Dan

„Dacă modul în care îți selectezi partenerul nu este în alinire cu Dumnezeu, relația ta n-o să fie în aliniere cu Dumnezeu.

Cine este acel om? Cum trăiește acel om? Cum se comportă el? Cum vorbește el? Care sunt valorile lui? Care este nivelul lui de integritate?

Care este relația lui cu Dumnezeu? Are el o relație cu Dumnezeu?

„Păi… Arată bine, e deștept, câștigă bine. Da, are niște probleme în ceea ce privește caracterul și modul în care se comportă, dar nimeni nu e perfect. Până la urmă Dumnezeu spune să ne ajutăm unul pe altul, spune că femeia trebuie să își susțină bărbatul, așa că asta am de gând să fac”.

Da, într-o căsnicie femeia își susține soțul, dar nu își întreține soțul ani la rând!

Dacă acea femeie era căsătorită când a început relația cu tine și s-a comportat ca o vampă, crezi că acel mod de a fi a dispărut în neant odată ce te-ai căsătorit tu cu ea? Dacă ți s-a oferit pe tavă înainte ca tu să arăți cel mai mic interes față de ea, dacă a făcut sex cu tine de la prima întâlnire, crezi că acest gen de comportament s-a schimbat peste noapte, odată ce te-ai căsătorit cu ea?

Dacă acea persoană are un comportament sexual dezordonat, dacă are obiceiuri nesănătoase/ vicioase, dacă nu are integritate și nu se respectă pe sine, crezi tu că odată căsătoriți, familia voastră va funcționa în aliniere cu Dumnezeu?

Cum arată întâlnirile voastre? Ce faceți când sunteți împreună? Care este nivelul discuțiilor voastre? Cum arată mesajele pe care vi le trimiteți pe whatsapp? Are Dumnezeu vreo legătură cu toate astea sau altcineva și-a băgat coada în ceea ce faceți voi împreună?” (Michael Todd) Traducerea Mihaela Dan

„Întâlnirile cu un potențial partener de cuplu reprezintă niște pași care duc către o destinație. Întâlnirile au ca scop să-ți permită să cunoști un om suficient de bine ca să decizi dacă vrei să-ți iei un angajament ferm față de el sau nu.

Pentru mine este uimitor cum unele femei stau mulți ani într-o legătură cu statut neclar, în care partenerii lor le prezintă drept „prietena mea”. Sunt cazuri în care cei doi au un copil adolescent, dar bărbatul încă nu s-a hotărât să facă pasul spre căsătorie.

Dacă vă aflați în această situație, ar fi spre binele vostru să vă întrebați: „De ce nu vrea să se însoare cu mine, deși a trecut atâta timp? De ce nu este dispus să-și ia un angajament clar față de mine? Sau eu sunt cea care nu vrea să facă pasul spre căsătorie, fiindcă deși îl iubesc, știu că nu este un om în care să am încredere cu viața mea?”.

Întâlnirile sunt un culoar de trecere, nu sunt un loc în care să te stabilești pe termen lung.

Când are loc îmbarcarea în avion, pasagerii trec printr-un culoar care face legătura între clădirea aeroportului și avion. Acel culoar este îngust și nu sunt scaune acolo, pentru că odată ce intră în acel spațiu, călătorii se îndreaptă către avion și urcă în el - este o chestiune de câteva minute.

Dacă tu te oprești pe culoarul de trecere și vrei să trăiești acolo ani de zile, este foarte inconfortabil. Nu este menit să te stabilești acolo; ori intri în avion, ori mergi înapoi în aeroport și pleci acasă.

Dacă tu vezi că acel om te ține blocată ani al rând în culoarul de trecere, fiindcă nu vrea să urce în avion cu tine, ieși de acolo, vezi-ți de viața ta!” (Michael Todd) Traducerea Mihaela Dan

„Un om care funcționează în integritate, este pe Calea lui, care își urmează Menirea, nu se coboară la acest nivel, nu este interesat de legături sexuale „recreaționale”, de „prietenii cu beneficii”, fiindcă el știe foarte bine cât de mult contează să ai alături partenerul potrivit și ce efecte distructive poate avea compania nepotrivită. El este foarte selectiv în privința oamenilor pe care-i acceptă în cercul apropiaților săi și în privița partenerului/ partenerei de cuplu.

Dacă sunteți singuri și intenționați să ieșiți la întâlniri, pentru a vă găsi un partener, vă sugerez să „navigați” la modul conștient procesul întâlnirilor. Dacă după câteva întâlniri în care ați pus întrebările potrivite și v-ați făcut o imagine asupra acelui om, puteți spune cu mâna pe inimă că nu simțiți că este femeia cea mai potrivită pentru voi, că nu este bărbatul pe care să-l urmați, că nu este bărbatul pe care să-l acceptați drept cap al familiei, fiindcă nu are maturitatea/ înțelepciunea/ integritatea necesare pentru așa ceva, puneți punct acelor întâlniri, nu mai prelungiți acea situație.

Nu puteți să-i dați voi maturitate/ înțelepciune/ viziune/ integritate unui bărbat. Voi puteți să-l ajutați să-și împlinească viziunea, dar nu-i puteți da o viziune. Nu puteți voi să faceți un bărbat puternic dintr-un bărbat slab.

Nu vă asumați rolul de bărbat în casă, nu intrați într-o relație cu un bărbat care nu este capabil să fie capul familiei, doar ca să aveți și voi o relație, fiindcă o să regretați amarnic!” (Michael Todd) Traducerea Mihaela Dan

„Unii se joacă de-a întâlnirile, fac sex „recreațional” cu oameni pe care abia i-au cunoscut, iau totul ca pe o distracție.

Ei nu sunt conștienți că unele întâlniri de acest gen pot fi de-a dreptul devastatoare. Unele „întâlniri” din acestea care constituie preludiul sexului recreațional pot să-ți distrugă viața.

Unele întâlniri par a fi exact ceea ce-ți trebuie, pot fi plăcute și distractive pe moment, dar dacă-ți deschizi inima în fața persoanei nepotrivite, o să ajungi să-ți fie sfărâmată.

Unii oameni pot fi extrem de atractivi, dar după ce intri într-o legătură sexuală cu ei, te atrag într-o zonă întunecată, te fac să-ți pierzi orice urmă de respect față de sine, să renunți la toate visurile tale, să aluneci tot mai jos, până ajungi într-un hău din care simți că nu mai poți ieși.

Dacă nu ești atent în fața cui îți deschizi inima și viața, poți ajunge să fii distrus.

Faptul că intri într-o relație de cuplu cu persoana nepotrivită te poate bloca într-o zonă neagră, te poate face să renunți la a-ți mai urma Menirea, te poate face să pierzi timp, să-ți pierzi viziunea, încrederea în tine, speranța.

Faptul că te afli în compania nepotrivită poate avea efecte mult mai grave decât îți dai seama, îți poate schimba cursul vieții. O singură întâlnire „recreațională” cu o persoană nefastă poate distruge tot ce-ai construit în ani de zile.

Întâlnirile de acest gen sunt o treabă foarte serioasă, nu sunt o chestie „recreațională”. (Michael Todd) Traducerea Mihaela Dan

O să vorbim astăzi despre cât de important este să descoperi frumusețea solitudinii și beneficiile pe care ți le aduce aceasta.

Desigur, nu sugerez că ar fi de dorit ca oamenii să se izoleze și să trăiască precum niște pustnici toată viața lor. Ceea ce spun este că sunt perioade în viață în care este benefic să stăm în solitudine și de asemenea, să nu intrăm în relații doar din disperare, din frica de singurătate, fiindcă acele relații n-o să se sfârșească bine.

Ceea ce spun este că e mult mai bine să stai singur, decât să intri într-o relație cu persoana nepotrivită.

Ceea ce spun este că e mult mai bine să pui punct unei relații disfuncționale/ toxice, decât să te agăți de ea fiindcă îți este frică se singurătate și să fii rănit în mod constant. O relație nu trebuie să fie toxică, trebuie să fie tonică.

Atunci când oamenii nu au învățat să guste solitudinea, să se simtă bine doar cu ei înșiși, când se tem de singurătate, ei fac alegeri relaționale nefaste.

Solitudinea este, printre altele, o oportunitate de a te descoperi pe tine însuți, de a învăța să te iubești și să te respecți pe tine însuți.

Fiindcă au fost programate să creadă că valoarea lor este direct legată de faptul că au sau nu o relație de cuplu/un bărbat, multe femei fac orice ca să evite singurătatea și acceptă parteneri care nu meritau nici măcar o discuție cu ele.

O mulțime de oameni (femei și bărbați) nu înțeleg că sunt responsabili pentru multe dintre traumele din viața lor, prin faptul că au primit în preajma/ casa/ patul lor niște persoane care nu aveau ce căuta acolo. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Cei mai mulți dintre voi nu credeți asta, dar solitudinea poate să fie ceva ce te împuternicește și te împlinește.

Solitudinea poate fi o perioadă frumoasă, dacă îi înțelegi beneficiile.

O să vorbesc în special despre femei, dar e valabil și pentru bărbați.

Programarea la care am fost supuși cu toții face ca pentru femei să fie mai dificil de suportat solitudinea decât pentru bărbați, fiindcă dacă au trecut de 30 de ani, toată lumea le întreabă de ce nu s-au căsătorit, de ce nu au un bărbat și nu au făcut copii, sunt privite/ tratate ca și cum ar fi ceva în neregulă cu ele, sunt împinse de la spate de cei apropiați ca să intre o relație, sunt supuse unor presiuni foarte mari din partea familiei și nu numai. De aceea pentru multe femei solitudinea este de-a dreptul traumatizantă, dacă ele permit ca minciunile care li s-au spus să le afecteze, să le facă să simtă că nu au valoare, că e ceva în neregulă cu ele, că nu pot fi împlinite/ fericite.

Solitudinea nu este perioada în care ești izolat, e perioada în care sufletul tău poate vorbi în tihnă cu tine.

O mulțime de oameni nu suportă să stea singuri pentru că nu le plac mesajele transmise transmise de sufletul lor, așa că preferă să se asigure că sunt tot timpul înconjurați de diverse persoane, că sunt tot timpul ocupați cu diverse lucruri care reprezintă de fapt niște distrageri. În acest fel ei pot rămâne în zona de confort, nu intră în profunzimea propriei ființe, nu descoperă cine sunt cu adevărat, nu evoluează.

Auto-descoperirea este ceva care te poate speria, care îți poate da peste cap viața și unii oameni nu vor să-și pună în pericol „stabilitatea”.

Unul dintre modurile în care descoperi cine ești este prin a conștientiza cine nu (mai) ești. Astfel de conștientizări le ai de cele mai multe ori atunci când stai în solitudine, când ești doar tu cu tine și reflectezi în liniște la ceea ce făceai în trecut, la unele dintre lucrurile pe care le făceai, dar care acum nu mai rezonează cu tine, la unele dintre lucrurile care îți plăceau, dar care acum nu mai rezonează cu tine, la unii dintre oameni de care erai apropiat, dar cu care acum nu mai rezonezi.

Noi funcționăm o mare parte din viață ca un Sine fals, care este de fapt rezultatul îndoctrinării la care am fost supuși, al traumelor nevindecate, al unor condiționării sociale, etc. Când ești tot timpul ocupat, când în jurul tău sunt tot timpul oameni cu care interacționezi, nu ai răgazul necesar pentru a te uita la tine, la credințele tale, la obiceiurile tale, la modul în care îți trăiești viața. Când nu îți iei timp pentru a fi cu tine însuți nu ai răgazul necesar pentru a constata că nu mai ești cel care erai, că nu-ți mai place ce îți plăcea, că nu mai gândești cum gândeai, că nu-ți mai dorești ce-ți doreai.

Solitudinea îți oferă cadrul potrivit pentru reflecție, introspecție și dezvoltare personală.

În loc să fiți obsedate de faptul că nu aveți un bărbat și să vă căutați disperate un partener, mai bine ați folosi perioada de solitudine pentru a vă uita bine la voi însevă, pentru a reflecta, pentru a vă analiza, pentru a vă lămuri care sunt lucrurile care vă pasionează, care sunt visurile voastre, dincolo de așteptările/ pretențiile/ judecățile de valoare ale altora. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Solitudinea îți oferă oportunitatea să faci, ca femeie, ceea ce multe femei nu au făcut niciodată – să-ți consolidezi independența, să înveți să funcționezi ca o ființă de sine stătătoare, să nu depinzi de altcineva.

Prin faptul că ești capabilă să funcționezi ca ființă de sine stătătoare, că ești capabilă să-și construiești pe cont propriu o viață care te împlinește, că ești capabilă să-ți urmezi visurile, tu construiești o fundație solidă pentru o viitoare relație.

Faptul că ai făcut toate astea, că nu ai nevoie de un bărbat care să te întrețină, că ești perfect capabilă să rezolvi problemele care apar în viața ta, că nu ești neputincioasă din acest punct de vedere, va constitui un atu atunci când vei intra într-o relație – nu vei fi disperată să ai un bărbat, îți vei permite să-ți respecți standardele în selectarea partenerului, nu vei fi dependentă de partenerul tău, nu-ți vei extrage valoarea din relația de cuplu, iar dacă vei constata că la un moment dat lucrurile o iau razna, nu te vei agăța de acel bărbat, nu vei tolera lucruri care sunt sub nivelul tău, numai ca să nu pierzi relația.

O astfel de femeie nu-i va da unui bărbat locul pe care ar trebui să-l ocupe Dumnezeu în viața ei. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Solitudinea îți permite să înveți să ai grijă de tine într-un mod în care nu ai avea grijă de tine, dacă ai avea o familie, fiindcă nu ți-ai face timp pentru asta.

A avea grijă de tine nu este egoism, este o necesitate. Nu poți oferi mare lucru altuia, dacă vasul tău este aproape gol.

Eu am văzut cât de mult au muncit femeile din familia mea – bunica, mama și soția mea, cât de mult oferă soțului și copiilor, cât de mult timp petrec făcând diverse lucruri legate de gospodărie și de creșterea copiilor, ajungând uneori la epuizare. Am văzut femei din familia mea și nu numai, care s-au pus mereu pe ultimul loc în ordinea priorităților, care au avut grijă de copii, de soț, de părinți, de frați-surori, numai de ele nu.

Nu e ușor să fii femeie, din acest punct de vedere.

Vă spun cu mâna pe inimă că mi se pare mult mai ușor să fii cel care merge la lucru și aduce banii în casă, decât să fii cea care are grijă de toți în acea casă.

Nu cred că aș fi capabil să fac toate acele lucruri pe care le fac femeile în familie. Nu cred că aș fi capabil să mă sacrific așa cum se sacrifică femeile în familie, să muncesc atât de mult pe cât muncește o femeie care are familie. Practic, pentru aceste femei care au grijă de toate în casă și mai cresc și câțiva copii, pare imposibil să-și găsească timp ca să aibă grijă și de ele. Și de cele mai multe ori ele nici nu încearcă să-și facă timp pentru ele, fiindcă au impresia că ar fi egoiste dacă ar face asta. Și își distrug sănătatea în acest fel.

Eu am avut o discuție de acest tip cu soția mea în urmă cu niște ani. Și ea făcea exact la fel, se ocupa de toți, avea grijă de toți și de toate, numai de ea nu. Și i-am spus atunci că ea este cea care ține familia noastră unită, că este cea mai importantă persoană din familie și că dacă se îmbolnăvește pentru că se neglijează, pentru că nu-și ia timp ca să se odihnească, o să avem toți de suferit. I-am spus că faptul că are grijă de ea este o favoare pe care ne-o face nouă, tuturor, fiindcă este în interesul noastru ca ea să fie bine, sănătoasă la nivel fizic, emoțional și psihic. I-am cerut să-și ia periodic timp pentru sine, să se odihnească, să se relaxeze, să facă lucruri pe care iubește să le facă.

Soția mea pleacă uneori în vacanțe fără mine, fiindcă are nevoie să se desprindă pentru câteva zile de tot și de toate, să nu mai fie nevoită să aibă grijă de nimeni.

Dacă tu te afli într-o perioadă de solitudine și nu găsești de făcut ceva care te pasionează, ceva ce iubești să faci, ceva ce-ți aduce bucurie, ce te împlinește, nu ești pregătită să intri într-o relație. Nu vei găsi bărbatul care să te împlinească/ facă fericită, care să umple golurile din interiorul tău. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

"Cele mai multe femei au fost programate la modul subtil, fiind învățate că trebuie să se pună pe ultimul loc în ordinea priorităților, așa cum a fost ea stabilită de societatea patriarhală... Ele au acceptat tacit că nevoile lor - indiferent dacă era vorba de nevoi fizice, emoționale, mentale sau spirituale - erau cele mai puțin importante în familie și în ierarhia socială.

Cele mai multe dintre noi s-au conformat în tăcere.

Cele mai multe dintre noi au crezut că e “de datoria noastră”, a femeilor, să ne punem pe ultimul loc.

Cele mai multe dintre noi au jucat rolul martirului și s-au sacrificat pentru alții.

Cele mai multe dintre noi nu au pus niciodată la îndoială această stare de fapt.

Nenumărate femei cu inimile rănite au jucat acest rol de martir toată viața lor, de milenii. Noi am încercat să-i facem fericiți pe toți cei din jurul nostru. Am considerat că este responsabilitatea noastră să le facem pe plac altora, renunțând la propriul nostru adevăr, la nevoile și dorințele proprii, din dorința de “a fi bine”, într-o încercare de “a trăi în bună înțelegere”.

De-a lungul timpului, noi, femeile, am încercat să fim fericite făcându-i pe toți ceilalți fericiți. Dacă ceilalți erau fericiți, simțeam că ne-am jucat perfect rolul și că astfel, puteam să ne considerăm și noi fericite.

Pentru o vreme am fost mulțumite că persoanele dragi au nevoie de noi. Am crezut că dacă au nevoie de noi o să ne simțim apreciate, acceptate și iubite. Tot ce ne doream era o validare a valorii noastre, venită din partea celor ale căror nevoi le-am pus mai presus de nevoile noastre.

Dar a fost un preț uriaș de plătit, pentru că simțeam un gol interior, o amorțeală întunecată... O amorțeală pe care nici măcar nu puteam să o identificăm, pentru că ea a fost mereu acolo, distrugându-ne pe tăcute respectul de sine, demolându-ne puțin câte puțin puterea personală, închizându-ne încetul cu încetul inimile.

Noi am încercat cu îndârjire să umplem acest gol interior care apăruse ca urmare a faptului că ne-am neglijat nevoile și dorințele proprii, că ne-am negat/ ignorat propriul adevăr și că am acceptat să trăim zi de zi în acest fel. Am încercat să umplem acest gol interior preocupându-ne și mai mult de binele celorlați, concentrându-ne și mai mult pe nevoile și dorințele lor, în speranța că fărâmele de iubire primite din partea acestora ne vor fi de ajuns și în sfârșit, ne vom simți și noi împlinite, fie și pentru o perioadă scurtă de timp.

Noi n-am înțeles, nu ne-am dat seama că, de fapt, acest gol era provocat de lipsa de IUBIRE. Noi am dat mereu de la noi - am dat atât de mult, încât rezervoarele noastre s-au golit.

Aceasta e durerea ascunsă din istoria Femininului, care a fost gravată în paginile timpului, în societatea patriarhală a Pământului.

Vremurile se schimbă acum. Femeia și-a recuperat și asumat puterea personală. Ea s-a ridicat în toată gloria ei și în cele din urmă, a înțeles că golul pe care îl simte în interiorul ei nu poate fi umplut decât din interior.

Ea nu mai pune nevoile altora deasupra nevoilor proprii. Ea își rostește adevărul cu grație. Își urmeaza calea sigură pe ea, acceptând doar ceea ce rezonează cu ea și ce o onorează.

Și în acest fel, Femeia nu se schimbă doar ea însăși - ea schimbă lumea. Nu-și mai dorește ca ceilalți să aibă nevoie de ea, ca să se simtă validată; a plătit un preț prea mare atunci când își baza fericirea proprie pe fericirea altora, așa că în cele din urmă, a decis să se pună pe ea însăși pe primul loc în ordinea priorităților sale."

Sursa: Karen Star

„Dacă o femeie este singură, nu înseamnă că este disponibilă. Poate că a obosit să tot fie rănită și nu mai are încredere în nimeni…

Este singură pentru că s-a săturat să tot audă scuze și explicații, a obosit să tot încerce să se facă înțeleasă și ascultată. Poate că a obosit să trăiască în minciună…

S-a săturat să fie tratată ca o fantomă într-o relație în care i s-a promis TOTUL. Nu mai vrea să fie invizibilă alături de omul căruia i-a încredințat tinerețea, frumusețea și inima ei.

A obosit să trăiască în suspiciune și să se simtă vinovată negreșind cu nimic.

Să lupte cât pentru amândoi pentru ca relația să supraviețuiască în continuare. A obosit să întindă mâna către omul care îi întoarce spatele, care se îndepărtează mai tare cu cât încerci să te apropii mai mult.

A ajuns să înțeleagă că cine nu vrea să te asculte, nu te aude nici dacă țipi și nici dacă taci sau vorbești cu calm. A obosit să mai spună ceva. A obosit să tacă… S-a săturat să o doară sufletul acceptând de dragul iubirii să fie ținta vorbelor care rănesc. A suportat prea multe și nu mai vrea, și nu mai poate…

Nu mai are încredere în nimeni, pentru că de fiecare dată a fost la fel.

Nu mai vrea să pice în capcana nimanui, pentru că DA – o relație este precum o capcană. La început toate sunt frumoase, însă după ce pici în plasă și te îndrăgostești, totul se schimbă.

Toate femeile au nevoie de iubire, însă cele care au ales singurătatea au înțeles că prețul iubirii este prea mare și nu mai acceptă să se lase amăgite. Din păcate, există mulți bărbați care încă nu au învățat să iubească. Dar sunt și multe femei care nu știu sau nu mai vor să se lase iubite. Păcat!” (Autor: Chris Oliver)

“𝗦𝗶𝗻𝗴𝘂𝗿𝗮𝘁𝗶𝗰!

“Am fost mereu solitar, nu m-am obișnuit prea mult să fiu în preajma multora.

Îmi plac singurătatea și după-amiezele tăcute!

Am devenit solitar de când am observat că vorbele sunt din belșug, dar faptele nu pe atât.

Am devenit solitar când am văzut că prietenia sinceră este rară și m-a convins și mai mult când am înțeles că nu toată compania este cu adevărat benefică.

Am devenit singuratic când am ascultat mai mult tăcerile, decât zgomotul majorității. Am devenit așa, când mi-am dat seama că am preferat să îmi pun căștile, să nu vorbesc cu nimeni, și când am preferat să mă așez singur la masă și să ascult tot ceea ce mintea mea îmi striga!

Am devenit singuratic pentru că am înțeles că nu oricine poate ocupa un loc aproape de inimă, nu oricine știe să rămână alături și atunci preferi să rezervi cuvintele ca să nu le cheltuiești pe urechile greșite... Pur și simplu, înțelegi că a fi singur nu este chiar atât de rău.” (Sursa: Peque K. ZuLo)

“Nimeni nu iese dintr-o relație fără să fie rănit într-un fel sau altul.

Când treci printr-o despărțire te simți rău în pielea ta, stima ta de sine scade, începi să crezi că sunt adevărate unele dintre lucrurile urâte pe care le-a spus despre tine fostul partener și poate te simți vinovat pentru că nu ai făcut suficient ca să salvezi relația.

Asta este prima fază, în care egoul tău este rănit.

Mai apoi începi să privești lucrurile altfel, îți amintești de lucrurile pe care partenerul tău le spunea/ făcea și modul în care reacționai tu și începi să îți spui „Ce prost/ proastă am fost! Cum de am suportat așa ceva? Trebuia să pun punct acelei relații de mult timp!”. Durerea despărțirii se transformă în dușmănie/ ură. În această etapă îți proiectezi furia asupra fostului partener.

Cel mai bun lucru pe care îl poți face este să conștientizezi că treci prin diferitele faze ale unei despărțiri, să îți permiți să îți simți emoțiile, nu să le negi.

Atunci când ai la activ mai multe relații eșuate, când treci din relație în relație și toate se termină prost, începi să-ți proiectezi emoțiile asupra unei întregi categorii de oameni; de exemplu, femeile vor spune „Toți bărbații sunt niște….”, iar bărbații vor spune „toate femeile sunt niște…..” .

Multe femei, după câteva astfel de experiențe nefericite, se închid și fie nu mai vor să aibă de-a face cu bărbații, fie sunt foarte rezervate cu bărbații pe care-I întâlnesc și aceștia simt că sunt ținuți la distanță, fie sunt foarte agresive. “ (Sursa: Marie Jo Rapini)

Cunoașteți persoane care vorbesc prea mult, care sunt zgomotoase, care au mereu ceva de spus despre orice, care își dau cu părerea chiar și atunci când nimeni nu le cere părerea și uneori nici măcar nu se pricep în acel domeniu?

Cred că noi toți cunoaștem astfel de persoane care nu înțeleg când e momentul să-ți țină gura închisă.

Arta tăcerii este o artă care ar trebui învățată de noi toți.

Faptul că știi când e cazul să vorbești și când e cazul să-ți ții gura este o dovadă de înțelepciune.

Faptul că știi când e cazul să vorbești și când e cazul să-ți ții gura poate să-ți aducă multe beneficii. Dacă taci când se discută despre ceva ce nu înțelegi sau la care nu te pricepi, nu te poți face de râs; dacă nu-ți poți ține gura și simți nevoia să te bagi în seamă în asemenea situații poți foarte ușor să pici de prost.

Unul dintre semnele că ai de-a face cu un om înțelept este că acesta este rezervat în a-și da cu părerea, nu simte întruna nevoia să se bage în seamă, să-i corecteze pe alții, să-i contrazică pe alții, să dea sfaturi necerute, să facă tot felul de comentarii despre lucruri pe care nu le înțelege cu adevărat.

Oamenii imaturi sunt cei care au mereu ceva de spus, care vorbesc vrute și nevrute, care-și dau cu părerea chiar și atunci când nu se pricep sau când nu le cere nimeni părerea. Astfel de oameni nu au nicio reținere în a-i corecta/ contrazice pe alții - chiar și pe cei care se pricep mult mai bine decât ei în acel domeniu. În cazul oamenilor imaturi vorbește gura fără ei.

Nu degeaba se spune că tăcerea e de aur. Atât timp cât îți ții gura închisă, nimeni nu o să-și dea seama că nu ești chiar un monument de inteligență. Dacă ți-ai dat drumul la gură, s-a terminat, te-ai dat de gol.

Unii dintre voi aveți nevoie să învățați să vă țineți gura închisă, fiindcă gura voastră vă bagă în tot felul de belele. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Dacă tu intri într-o dispută cu un prost, te cobori la nivelul lui. Din afară, ceea ce vor vedea cei din jur va fi doi proști care se ceartă.

Oamenii înțelepți nu se lasă atrași în dispute cu proștii, ci îi lasă pe aceștia să aibă părerea lor.

Este o dovadă de înțelepciune să taci când ai de-a face cu un prost care simte nevoia să se bage în seamă sau care te provoacă.

Un prost care încearcă să o facă pe deșteptul cu tine, care te contrazice, te corectează, te atacă, nu are nimic de pierdut; tu, cel înțelept, te faci de râs dacă te cobori la nivelul lui și te lași provocat.

Și asta e valabil și când este vorba de internet, de rețelele de socializare: dacă ești un om înțelept, știi că sunt unele atacuri/ provocări la care este sub demnitatea ta să răspunzi.

În plus, dacă ești un om înțelept înțelegi cât de mult contează ceea ce postezi pe contul tău și ce comentarii faci atât pe contul tău, cât și pe contul altora.

Tăcerea este cel mai potrivit răspuns pentru unele comentarii/ atacuri.

Indiferența ta îi va face pe acei oameni toxici, care se hrănesc cu energia celor pe care-i provoacă, să își caute altă „victimă”. Atunci când ai deschis gura și le-ai răspuns, te-ai angajat într-o conversație cu ei și te pot vampiriza; dacă nu răspunzi provocării nu te pot atinge.

Dacă te-ai angajat într-o discuție cu cineva, îi oferi acelui om posibilitatea de a afla o mulțime de lucruri despre tine, nu doar din ceea ce spui, ci și din ceea ce acel om citește printre rânduri, dacă e capabil de așa ceva. Acesta este modul în care procedează bărbații care manipulează femeile: în perioada de început, a întâlnirilor, ei tac și ascultă ceea ce spun femeile imature, care nu sunt conștiente că îi oferă acelui bărbat o mulțime de informații pe care apoi el le va folosi împotriva lor. Un astfel de bărbat tace și ascultă, află ce-și dorește femeia respectivă, ce o impresionează, ce îi place, folosește toate acele informații pentru a o face să-și deschidă inima în fața lui și apoi o manipulează după bunul plac.

Vorbește cu măsură! (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Dacă vorbești, nu poți să asculți ce spune celălalt. Dacă tu ești genul de om care are mereu ceva de spus, care își dă mereu cu părerea, care se bagă mereu în seamă, care le dă lecții la toți, nu ai cum să înveți de la oameni care știu mai multe decât tine, fiindcă ei nici nu apucă să vorbească în prezența ta.

Ca să poți învăța de la cei care știu mai multe decât tine într-un domeniu sau altul este necesar să taci și să-i asculți pe ceilalți, să nu-i întrerupi întruna pentru a-i corecta sau a-i contrazice.

De aceea intră în viața voastră niște oameni care vă fac să suferiți atât de mult: nu ați fost capabili ca la început, atunci când i-ați cunoscut, să vă țineți gura închisă și să-i ascultați cu atenție, ca să vedeți ce spun și să citiți și printre rânduri, ca să vă dați seama ce fel de oameni sunt ei cu adevărat.

Dacă vă luați timp suficient pentru a cunoaște oamenii, dacă la primele interacțiuni cu ei vă țineți gura și ascultați ce spun aceștia, le veți vedea adevărata față, veți sesiza stegulețele roșii. Cei mai mulți dintre voi nu sesizați stegulețele roșii pentru că vorbiți prea mult, încercați să-i faceți pe acei oameni să vă placă/ iubească/ accepte și nu mai aveți timp să ascultați și ce spun ei.

Dacă vorbiți întruna nu aveți cum să aflați informații importante despre cei cu care interacționați și asta vă face să primiți în viața voastră persoanele nepotrivite.

Dacă nu sunteți capabili să ascultați un om, dacă interveniți întruna pentru a-i contrazice sau a-i corecta pe alții, nu veți putea auzi până la capăt ce au aceștia de spus, pentru că pe voi nu vă interesează ce spun ei, vă interesează să vă spuneți voi părerea cu privire la puținul pe care au apucat ei să-l spună, înainte să-i întrerupeți.

Țineți-vă gura!

O dovadă de imaturitate este și faptul că luați de bun ce vă spune unul sau altul despre diverse persoane și vă formați o părere pe baza unor informații unilaterale, fiindcă nu v-a trecut prin cap să discutați și cu persoanele despre care s-a vorbit, ca să auziți și varianta lor, înainte de a vă face o opinie. Și apoi vă grăbiți să faceți comentarii/ să-i judecați pe acei oameni, fără să știți de fapt ce s-a întâmplat.

Iar uneori faceți asta cu propriii parteneri sau propriii prieteni, fără să fi ascultat și versiunea lor despre situația respectivă. (RC Blakes)

Dacă nu ești capabil să-ți ții gura, dacă ești genul care vorbește întruna, care simte tot timpul nevoia să-i corecteze/ contrazică pe cei care au altă părere decât el, dacă ai nevoie să fii tot timpul în centrul atenției, nu poți să discerni energia celor cu care interacționezi, fiindcă ești prea ocupat cu a te da în spectacol, cu a te da mare.

Simplul fapt că taci și asculți ce spun ceilalți, că îi lași să se desfășoare, că ești atent la ce spun, cum spun, ce nu spun, ce spun printre rânduri, te poate ajuta să obții o mulțime de informații prețioase, pe care nu le poți obține atunci când tu ești cel care vorbește cel mai mult.

În plus, faptul că taci și-i lași pe ceilalți să vorbească/ se desfășoare îți oferă posibilitatea să le simți energia – iar energia unui om nu minte, acel om nu o poate „măslui”.

Tăcerea îți aduce o mulțime de beneficii. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Faptul că știi când să vorbești și când să taci te ajută în relații, fiindcă e foarte greu să ai o relație armonioasă cu cineva care este incapabil să tacă și să te asculte până la capăt, care nu poate să nu te întrerupă pentru a te corecta/ contrazice, care nu este capabil să te facă să te simți AUZIT.

Nu poți avea o relație armonioasă cu cineva care are impresia că le știe pe toate, care te contrazice întruna, convins că tu „greșești” și el cunoaște „adevărul”.

Un om imatur, care nu știe când să tacă, este de presupus că va spune mai multe lucruri deplasate/ prostești decât un om care știe când să-și țină gura închisă și ca atare, va face mai multe greșeli în relații.

Un om care are discernământ, care știe când să tacă și când să vorbească, va ști ce să spună, când să spună și cum să spună în interacțiunile sale cu cei din jur.

Un om care știe când să tacă și când să vorbească știe, de asemenea, că nu este momentul potrivit să vorbească atunci când este furios. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Practicați ascultarea activă - ascultați-vă cu atenție interlocutorul, încercați să-i înțelegeți cu adevărat punctul de vedere, nu-l întrerupeți în timp ce vorbește, nu-l corectați, nu-l contraziceți, ci lăsați-l să spună până la capăt de are de spus. Nu ascultați doar cât să aflați în ce puncte să-l corectați/ contraziceți, fiindcă dacă faceți asta, omul respectiv nu va simți că este AUZIT.

A întrerupe un om în timp ce vorbește, a-l contrazice întruna, a considera de datoria ta să-I corectezi, ca și cum tu ai fi deținătorul Adevărului absolut, denotă, printre altele, lipsă de respect la adresa acelui om.

Când tot ce te interesează este să-l faci pe acel om să gândească/ vorbească/ facă așa cum crezi tu că trebuie să gândească/ vorbească/ facă este, printre altele, o lipsă de respect la adresa acelui om.

A te comporta cu toată lumea de parcă tu ai avea mereu dreptate și toți ceilalți ar greși, dacă gândesc/ vorbesc/ fac altfel decât gândești/ vorbești/ faci tu denotă, printre altele, imaturitate.

Când practici ascultarea activă îi poți cere celuilalt explicații sau lămuriri legate de anumite lucruri pe care le-a spus, dar o faci cu tonul potrivit, cu un real interes de a afla mai multe, astfel încât celălalt să simtă că ești deschis la auzi mai multe, la a primi niște lămuriri, nu se simte contrazis/ atacat. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Uneori noi exagerăm proporțiile unor probleme/ crize de moment - ne concentrăm pe acestea, ne îngrijorăm pentru acestea și astfel le amplificăm.

Nu ar fi mai înțelept să ne concentrăm pe Dumnezeu și pe puterea Sa de a schimba totul în viața noastră? Nu ar fi mai înțelept să amplificăm prezența lui Dumnezeu în viața noastră?

În loc să punem lupa pe acele probleme/ situații de criză, nu ar fi mai înțelept să ne concentrăm pe Dumnezeu?

Și eu nu spun că acele probleme nu sunt reale, că nu ne afectează, că nu ne dor; spun doar că nu este cea mai bună idee să ne concentrăm pe acestea.

Da, știu, niște oameni pe care îi credeai prieteni te-au abandonat/ trădat/ rănit; peste șase luni oricum ei nu vor mai fi în viața ta. Chiar merită să te concentrezi pe ceea ce au făcut ei și să fii supărat/ furios/ trist/ rănit de comportamentul lor, când de fapt ce s-a întâmplat a fost că Dumnezeu a scos din viața ta ceea ce nu era menit să meargă mai departe cu tine?

Da, știu, te simți singur/ izolat, dar chiar merită să amplifici această senzație de izolare, când tot ce se întâmplă este că Dumnezeu te ține în solitudine pentru a te pregăti pentru următorul salt, pentru următoarea etapă a vieții tale?

Dumnezeu îți spune: „Da, știu că ai probleme; da, știu că aceste problmele sunt reale pentru tine, că te doare ce se întâmplă, dar în loc să te concentrezi asupra lor, poți să te concentrezi asupra Mea?

Am fost bun cu tine, te-am ajutat iar și iar, mi-am întors fața către tine chiar și atunci când tu mi-ai întors spatele. Poți să te concentrezi asupra mea? Poți să te concentrezi asupra a ceea ce poate face Grația divină în viața ta, în loc să te concentrezi asupra problemelor tale și asupra a ceea ce se poate întâmpla mai rău?”. (Michael Todd) Traducerea Mihaela Dan

Când trăiești fără să ai o relație cu Dumnezeu trebuie să faci eforturi mari ca să-ți gestionezi propria viață, trebuie să stabilești obiective, să faci planuri, să respecți termene, să cauți resurse, să forțezi anumite uși, să încerci să intri pe geam când ai fost dat afară pe ușă, etc. Este epuizant și de cele mai multe ori nici nu va ieși așa cum ai vrut tu să iasă, pentru că Dumnezeu are alte planuri cu tine.

Când mergi avându-l alături pe Dumnezeu știi că El nu vrea ca tu să vânezi banii și orice altceva ține de succesul material, ci să-ți urmezi Menirea.

Fiecare dintre voi a venit pe Pământ cu un scop/ o Menire anume și fiecare dintre voi a fost creat de Dumnezeu în așa fel, încât să fie echipat cu ceea ce are nevoie pentru a-și împlini Menirea.

Atunci când mergi alături de Dumnezeu ești într-o Călătorie în cursul căreia vei descoperi noi și noi lucruri despre cine vrea Dumnezeu să fii. Fă din asta o prioritate, dacă vrei să-ți atingi cel mai înalt potențial!

Dacă Dumnezeu îți cere să stai de unul singur pentru o perioadă, să ratezi niște ieșiri cu prietenii și alte distracții de acest tip, ca să te pregătească pentru a-ți împlini Menirea, îți spun că merită să ratezi astfel de distracții. Poate că acele activități te fac să te simți bine pe moment, dar nu te ajută să evoluezi.

Poate că acea perioadă de izolare nu te face să te simți bine, dar ea te ajută să evoluezi.

Oamenii care vânează banii/ succesul material sunt mereu agitați, sunt mereu în mișcare, sunt mereu implicați într-o acțiune care face parte din planul lor de „bătaie”, ei au sentimentul că „fac lucrurile să se întâmple”, ca avansează în mod constant, dar de fapt nu avansează, pentru că sunt într-o roată a hamsterului. Unii dintre acești oameni sunt duminica la biserică, se dau credincioși/ spirituali, dar în restul săptămânii prioritatea lor este banul.

Și Dumnezeu le spune „Dacă te-ai opri din această goană nebună și m-ai asculta, ai putea avansa într-un ritm care să nu fie epuizant către ceea ce alții vânează cu disperare”. Dar ei nu aud ce le spune Dumnezeu, ei sunt prea ocupați cu „a face lucrurile să se întâmple”, „a manifesta”, cu a vâna banii.

Uneori cursa aceasta nebună cu care Dumnezeu nu are nicio legătură poate să vă aducă lucruri care par bune pe moment, dar care nu sunt atât de bune pe cât par și care nici nu sunt menite pentru voi. (Michael Todd) Traducerea Mihaela Dan

Ești capabil să faci din Menirea ta o prioritate, chiar și atunci când tentațiile sunt mari?

Când faci o prioritate din Menirea ta, Dumnezeu îți va furniza la momentul potrivit resursele potrivite: banii necesari, platforma potrivită pentru ca tu să te exprimi și să-ți transmiți mesajul către cei care au nevoie să-l audă, oamenii potriviți, care să te ajute.

Întâi intri pe calea care înseamnă împlinirea Menirii personale și abia apoi primești resursele necesare. Nu primești întâi banii și platforma care să te propulseze în top ca număr de vizualizări/ aprecieri/ ca popularitate și abia apoi decizi să începi să-ți împlinești Menirea.

Dacă tu urci pe o platformă care nu este construită pe „mărimea” ta, care nu este menită pentru tine, ea va ceda la un moment dat și în funcție de cât de sus te-ai urcat, căderea te poate costa viața.

Prea mulți oameni au urcat pe o platformă improvizată, care nu era menită pentru ei și urcă în continuare, entuziasmați de „succesul” lor într-un domeniu care nu are nimic de-a face cu ceea ce vrea Dumnezeu pentru ei, dar la un moment dat acea platformă se va prăbuși.

Unii dintre voi au nevoie să audă asta: renunțați la platformele improvizate pe care v-ați urcat, vânând succesul material! Urmați-vă Menirea și Dumnezeu vă va oferi platforma construită special pentru voi! (Michael Todd) Traducerea Mihaela Dan

“Mă izolez.

Da, mă izolez, nu pentru că nu-mi plac oamenii, ci pentru că m-am săturat de contactul oamenilor, gălăgie, aglomerație, conversații prea lungi, tot pentru că prefer să fiu singur decât în preajma oamenilor care nu vibrează pe aceleași frecvențe ca mine.

Nu, nu spun că sunt mai puțin interesante, nu susțin asta.

Spun doar că suntem diferiți. Sensibilitățile și sentimentele noastre nu ajung la aceleași înălțimi.

Spun și eu cu cât îmbătrânesc cu atât știu cine sunt, încotro mă îndrept și ce vreau și ce nu mi se mai potrivește deloc.

Nu am nevoie să am companie.

Nu mă simt niciodată singur, mă simt minunat în liniște.

Și dacă primesc de la lume, e pentru că invidia e acolo și plăcere.

De foarte multe ori, calmul meu, liniștea mea interioară, resursele mele, renunțarea mea, seninătatea mea, le înghesui în bula mea "acasă" singur, sau afară "în mijlocul naturii" singur iar și iar.

Nu sunt sociabil, sunt un empat selectiv.

Un empatic care își respectă sentimentele și își ascultă trupul, mintea, sufletul.

Iubesc profund oamenii, ascult, dau sfaturi și ajutându-i.

Dar după aceea "Eu-l" meu cere o pauză.

Deci dacă câțiva oameni se recunosc, vor ști că a petrece timp cu cineva nu este nimic pentru a umple un gol, este o dorință.

Într-adevăr !!!”

Sursa: Vasile Cotlet

Abandonul este o traumă.

Faptul că ești abandonat de părinți este o traumă care rămâne în interiorul tău toată viața. Chiar dacă a existat un motiv obiectiv pentru care părinții te-au abandonat, asta nu schimbă cu nimic faptul că abandonul te traumatizează și afectează modul în care vezi viața, te face să tânjești după prezența unor oameni în viața ta, te determină să fii dispus să faci mai mult decât alții doar ca să păstrezi niște oameni în viața ta, te determină să încerci să le faci pe plac unor oameni la care ții, doar ca să rămână lângă tine.

Abandonul te determină să oferi prea mult în relații, ca să te asiguri că acei oameni rămân alături de tine, că nu te părăsesc.

Abandonul te face să nu mai ai încredere în oameni, să îi respingi pe cei care se arată interesați de tine, pentru că te temi că dacă îi lași să se apropie de tine, te vor răni/ abandona, așa că găsești motive să-i respingi tu înainte de a ajunge în etapa în care te-ar abandona ei. Nu e vina lor că tu ai fost abandonat, dar îi pui să plătească pentru acel abandon, nu le permiți să se apropie emoțional de tine.

Abandonul te face să fii nesigur în relațiile romantice, te face să ajungi la codependență în relații.

Este înspăimântător să te simți abandonat.

Vestea bună este că este posibi să-ți vindeci această traumă, că poți obține ajutor, pentru a ajunge la o stare de sănătate emoțională și de echilibru.

Știu că ai simțit că ești singur, dar Dumnezeu a fost cu tine. Și Dumnezeu are un Plan pentru viața ta.

El vrea ca tu să transformi acea experiență dureroasă în înțelepciune, să înveți ceea ce aveai de învățat din ea și să o folosești mai târziu în procesul de împlinire a Menirii tale.

Unii oameni rămân însă blocați în durerea abandonului și nu ajung să o transforme în Putere și Menire. (TD Jakes) Traducerea Mihaela Dan

Nu ignora niciodată energia unui om.

Este posibil să întâlnești oameni care spun lucrurile potrivite, care se comportă frumos cu tine, la care totul pare a fi în regulă la exterior, dar care te fac să ai o stare ciudată, care te fac să simți că ceva nu e în regulă cu ei. Nu poți spune exact ce anume, dar simți că e ceva în neregulă cu ei.

Nu ignora niciodată acest indiciu, ține-te departe de acești oameni!

Nu e vorba de faptul că judeci astfel de oameni, că ai considera că ei sunt „răi”; e vorba de faptul că intuiția ta îți spune că persoana respectivă nu e potrivită/ benefică pentru tine.

În unele restaurante ești întrebat de chelner dacă ești alergic la vreun gen de aliment, ca să se asigure că nu îți pun în mâncare ceva ce îți face rău. De exemplu, unii sunt alergici la nuci sau la fructe de mare. Asta nu înseamnă că nucile sau fructele de mare sunt „rele”, înseamnă doar că nu sunt benefice pentru anumiți oameni.

Țineți departe de voi astfel de oameni, nu-i primiți în anturajul vostru, chiar dacă asta înseamnă să-i supărați pe unii dintre cei apropiați. Nu gândiți la modul „O să las această persoană să intre în grupul nostru, fiindcă toți ceilalți o plac și nu vreau să «zgudui barca»…”.

Eu îți spun că e mai bine să zgudui barca acum, decât să te scufunzi cu acea barcă mai târziu. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Unii oameni susțin Ascensiunea planetei retrăgându-se o mare parte din timp în solitudine - aceasta este Calea lor, nu aceea de a fi tot timpul în lume.

Sunt oameni care nu au venit aici, pe Pământ, pentru a susține creșterea vibrațională a planetei prin a lucra cu oamenii, ci prin a lucra cu spiritele naturii, cu animalele sau pur și simplu prin a crea (în orice domeniu) în solitudine. Astfel de oameni nu-și găsesc locul în mulțime, nu sunt făcuți pentru a interacționa în mod regulat cu mulțimea.

Pe de altă parte, sunt oameni care aleg solitudinea ca un fel de fugă de lume, fiindcă se consideră spirituali, dar constată că de câte ori interacționează cu alții le sunt apăsate butoanele și au reacții/ comportamente care nu sunt nici pe departe spirituale. Ei consideră că „din cauza” celorlalți oameni le scade lor vibrația și cred că soluția pentru a rămâne în „sfere înalte” este să se ferească de lume, să stea departe de cei de vibrație joasă (pe care-i cred „inferiori” lor).

Așadar, dacă ești unul dintre cei care preferă solitudinea, fă verificarea: fugi de lume fiindcă ai constatat că interacțiunile cu alți oameni îți dovedesc că nu ești atât de spiritual pe cât te crezi, pentru că nu reușești să-ți menții echilibrul emoțional/ energetic atunci când interacționezi cu alții sau pur și simplu iubești solitudinea, acesta este modul tău de fi?

Tu poți sădi semințele creșterii vibraționale a umanității stând în solitudine, poți influența creșterea umanității ca nivel de vibrație stând în casă un an de zile, fără să ieși niciodată. Nu este necesar să fii între oameni ca să contribui la Ascensiunea umanității – fiecare o face în felul său, fiecare servește Binele comun în felul său.

Dar dacă tu fugi de oameni fiindcă nu ești capabil să interacționezi cu ei din spațiul echilibrului, fiindcă nu ești capabil să-ți menții calmul în situații provocatoare și să-i tratezi cu Iubire și respect pe toți semenii tăi, Universul te va scoate din ascunzătoarea ta, fiindcă tu ai de învățat niște lecții legate de relații. (Lee Harris) Traducerea Mihaela Dan

Învățați să funcționați cât mai mult timp posibil din spațiul Iubirii!

Asta nu înseamnă să permiteți cuiva să vă trateze într-un mod lipsit de respect/ abuziv și nu înseamnă nici să rămâneți în relații în care sunteți răniți; înseamnă să funcționați din spațiul Iubirii cât mai des cu putință.

În trecut energia fricii a fost folosită pe scară largă pentru a controla oamenii. Și nu spune nimeni să băgați capul în nisip și să vă prefaceți că totul e foarte bine în comunitatea voastră și în lume, pentru că adevărul este că trăim vremuri tulburi și vor continua să fie așa pentru ceva vreme. Ceea ce spun este că indiferent de ceea ce se întâmplă în exterior, e important să practicați Iubirea cât mai des, să vă deschideți inima pentru Iubire și să trăiți fiecare zi ca și cum ar fi ultima zi a vieții voastre.

Este important să experimentați măcar o dată pe zi senzația că inima voastră e plină de Iubire.

Oricât de puternică ar fi frica, Iubirea e mai puternică. Și deseori, atunci când oamenii sunt în spațiul fricii, faptul că sunt tratați cu Iubire este ceea ce îi scoate din acele vibrații joase, îi înalță.

Deveniți ambasadori ai Iubirii, tratați-i cu Iubire pe cei din jur! Puteți face asta prin gesturi de bunătate, prin cuvintele pe care le spuneți/ scrieți, prin modul în care vă comportați, prin creațiile voastre, etc.

Și nu vă cere nimeni să faceți asta 24 de ore din 24, pentru că n-o să puteți, pentru că aveți și voi momentele voastre mai puțin bune, pentru că aveți perioade în care sunteți și voi obosiți/ epuizați; faceți-o de câte ori puteți, oriunde puteți - asta e suficient!

Funcționați din spațiul Iubirii, în loc să vă luptați/ opuneți rezistență la ceea ce nu vă place, la ceea ce înseamnă manipulare/ control/ învrăjbire! Când vă lăsați atrași în jocurile de vibrație joasă, când vă luptați cu alții, nu faceți decât să alimentați/ sporiți energia conflictului/ războiului. (Lee Harris) Traducerea Mihaela Dan

Vi se va întâmpla uneori să interacționați cu oameni care vă vor vorbi frumos, care se vor comporta frumos cu voi, care vor părea niște interlocutori foarte agreabili, dar adânc în interiorul vostru veți simți că e ceva în neregulă cu ei. Nu este cazul să-i etichetați în vreun fel, nu este cazul să căutați argumente „logice” ca să justificați faptul că simțiți că nu este benefic să permiteți acestor oameni să se apropie mai mult de voi; țineți cont de ceea ce simțiți la nivel energetic și stabiliți limite ferme în relația cu ei.

Și vă mai spun ceva: se va întâmpla deseori ca un om de acest tip, care simți că nu îți este benefic, să insiste în a încerca să se apropie mai mult de tine. Și pentru că el știe ce să spună și ce să facă pentru a părea că este o persoană agreabilă, pentru că practic nu ai ce să-i reproșezi în ceea ce privește modul în care a interacționat cu tine, mintea ta va încerca să te convingă că nu e în regulă faptul că-l respingi, că nu ai motive întemeiate să refuzi să-i permiți să se apropie de tine, că „nu e frumos/ spiritual” ce faci. Mintea ta o să te facă să te simți vinovat că păstrezi distanța, pentru că „acel om n-a făcut nimic care să justifice reținerile tale”. Mintea ta o să te facă să crezi că faptul că nu răspunzi interesului manifestat la modul insistent de un om care „nu ți-a greșit cu nimic” poate fi interpretat ca un semn că te crezi mai bun/ superior acelui om. Mintea ta o să te facă să crezi că „nu e corect” să nu-i dai o șansă unui om care se comportă frumos cu tine și care arată în fel și chip că este interesat să te cunoască mai bine.

Nu vă lăsați păcăliți de ceea ce vă spune mintea voastră! Bazați-vă în primul rând pe ceea ce vă spune intuiția voastră, pe ceea ce simțiți adânc în interiorul vostru, chiar dacă nu aveți niciun argument logic/ palpabil pentru a justifica alegerea voastră de a ține la distanță acea persoană!

Protejați-vă pacea interioară!

Conexiunea care-ți este benefică este una vindecătoare, nu una otrăvitoare, este una tonică, nu una toxică. Dacă intuiția ta îți spune că e ceva în neregulă cu acel om, ține cont de ceea ce simți, pentru că Dumnezeu îți transmite prin intermediul intuiției tale: „Acest om nu-ți este benefic. Păstrează distanța!”.

Știu că arată bine, știu că are vorbele la el/ ea, știu că se comportă frumos, știu că pare că e idealul tău ca bărbat/ femeie, dar dacă intuiția ta îți spune „Nu”, spune și tu „Nu”, dacă nu vrei să regreți mai târziu!

Când e vorba de oamenii nepotriviți care încearcă să se prindă de tine, iar intuiția ta îți transmite un anumit mesaj, nu este vorba despre locul/ nivelul la care ești acum, este vorba despre locul/ nivelul la care vei ajunge, nu e vorba despre cine ești acum, ci despre cine ești menit să fii. Intuiția ta îți transmite că acel om te va deturna de la Calea ta, că va fi o distragere de la împlinirea Menirii tale. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Nu neglija niciodată cuvintele pe care le spun oamenii la furie.

Ia în serios lucrurile pe care ți le spun oamenii la furie, pentru că atunci ei spun adevărul fără nicio reținere. Ceea ce le iese pe gură oamenilor atunci când vorbesc la furie este adevărul, este ceea ce cred.

Eu sunt căsătorit cu soția mea de 29 de ani și am avut, firește, momentele noastre de furie, dar în acele momentele nu i-am spus niciodată soției mele ceva ce mai apoi a trebuit să neg sau să retrag și nici ea nu mi-a spus niciodată la furie ceva ce mai apoi a trebuit să nege sau să retragă, pe motiv că „nu e chiar așa cum am spus”.

Am avut și eu momentele mele de furie, dar niciodată nu am fost pus în situația în care să vin mai târziu la soția mea și să-i spun ceva de genul „N-am vrut să te fac în toate felurile; eram supărat”, „N-am vrut să spun asta; eram supărat și mi-a scăpat”, „Știu că am zis că ești…./ o să fac…… , dar nu voiam să spun asta”, „Am fost furios, nu vorbeam serios când am spus că……”.

Cuvintele spuse la furie sunt adevăruri care ne scapă fără să ne dăm seama. Luați în serios cuvintele pe care vi le spun oamenii la furie!

Când ești furios este ca și cum șuvoiul din interior vine atât de puternic, încât sparge barajul și dă pe dinafară. Ceea ce este în interiorul tău dă pe dinafară – cuvintele pe care le spui la furie reprezintă ceea ce ai ținut ascuns în interiorul tău.

Poate că nu-ți place, poate că zguduie imaginea pe care o aveai despre un om sau despre relația voastră, dar să-ți intre bine în cap: când un om îți spune ceva la furie, îți spune ceea ce gândește el cu adevărat. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Nu neglijați niciodată ciclurile disfuncționale/ toxice care apar periodic în viața voastră sau în relația voastră cu un om. Dacă voi treceți periodic prin anumite cicluri disfuncționale/ toxice, dacă e ca și cum ați avea parte de un deja-vu în care eventual sunt alte personaje implicate, dar scenariul e același, dacă aveți senzația că relația voastră este ca un cerc vicios, dacă aveți de-a face cu un om care face aceleași lucruri disfuncționale/ toxice iar și iar, conștientizați că este cazul să luați niște decizii tranșante și să faceți niște schimbări.

Dacă voi constatați că un om vă minte iar și iar, acest lucru este o dovadă că omul respectiv este un mincinos și că ar fi o greșeală să mai aveți încredere în el.

Dacă un om vă înșeală iar și iar, este evident că ar fi o greșeală să mai aveți încredere în el.

Dar o mulțime dintre voi, femeile, rămâneți în relație cu un bărbat care v-a mințit/ înșelat de mai multe ori, vă rugați la Dumnezeu să-l schimbe și sperați că în timp se va schimba.

„Am investit prea mult în această relație, trebuie s-o fac să meargă!”.

Nu puteți să faceți să meargă o relație, de una singură.

Puteți face un om cu pielea neagră să aibă pielea albă? Nu.

Puteți să faceți un mincios să devină un o integru? Nu.

Puteți să acceptați că un om care minte în mod repetat este un mincinos? Se pare că nu.

Este posibil ca oamenii să se schimbe? Da, este posibil. Dar nu este posibil să-i schimbi tu. Și îți faci un deserviciu dacă rămâi lângă un om care te rănește, sperând ca el o să schimbe la un moment dat în viitor.

Nu mai ignora ciclurile disfuncționale/ toxice, îndepărtează-te de acel om și vezi-ți de viața ta! (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Nu neglija niciodată „roadele” pe care le dă un om.

Dacă vezi un pom care produce mere, înseamnă că acela este un măr.

Dacă ai de-a face cu un lămâi, oricât te-ai ruga la Dumnezeu, acel pom nu va face gutui.

Când e vorba de interacțiunile voastre cu diverși oameni, uitați-vă la ceea ce a produs acel om până acum, observați care sunt „roadele” sale.

Nu vă mai lăsați păcăliți de aparențe, nu vă mai lăsați cuceriți de carisma unui om, de faptul că știe ce să spună și când să spună, că se comportă frumos cu voi; observați ce roade a dat el până acum, pentru că așa aflați cu cine aveți de-a face, așa vă dați seama când aveți de-a face cu un lup îmbrăcat în haine de oaie.

Și este valabil și în ceea ce-i privește pe liderii spirituali/ religioși.

Când întâlniți niște oameni cărora le vedeți potențialul, nu vă lăsați păcăliți de potențialul lor, fiindcă sunt o mulțime de persoane în lumea asta care din diverse motive nu și-au atins cel mai înalt potential, care au rămas la stadiul de început de proiect.

O mulțime de femei se mărită cu potențialul bărbatului, dar până la sfârșitul vieții acel bărbat rămâne în stadiul de bărbat cu potențial, nimic mai mult. Faptul că ai un mare potențial este minunat, dar potențialul tău nu-ți poate hrăni copiii, nu le poate plăti educația, nu te poate face protectorul familiei tale. E necesar ca tu să-ți împlinești potențialul, ca să fii cu adevărat capul familiei. Dacă tu nu dai niciun fel de roade toată viața, la ce-ți folosește potențialul tău?

Nu neglijați niciodată roadele pe care le dau cei cu care interacționați.

Faceți un inventar al tuturor celor care sunt în apropierea voastră și observați care sunt roadele acelor oameni.

Observați, de asemenea, ce aduc acei oameni în viața voastră ca plus valoare – ce culegeți de pe crengile lor? (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Nu neglija niciodată ceea ce-ți transmite Dumnezeu prin inima ta.

Dumnezeu vorbește tot timpul cu noi. Dacă voi vreți să vă prefaceți că nu auziți ce vă transmite El și vreți să așteptați să vă spună un lider spiritual/ preotul/ pastorul ce zice Dumnezeu despre o situație sau alta din viața voastră, e treaba voastră.

Puteți alege calea mai scurtă, puteți să comunicați direct cu Dumnezeu.

V-o spun pe șleau: motivul pentru care preferați să veniți la preot/ pastor ca să vorbiți cu el despre situația respectivă și să vă spună ce să faceți este acela că adânc în inima voastră voi știți ce spune Dumnezeu despre acea situație, dar nu vă convine să faceți ce vă cere El să faceți, așa că sperați că o să primiți un alt răspuns de la liderul spiritual/ preot/ pastor – unul care să vă convină mai mult. Sperați că puteți negocia cu liderul spiritual/ preotul/ pastorul, că puteți să-i aduceți argumente ca să-l convingeți să vă dea un răspuns care vă convine, care nu vă scoate din zona voastră de confort.

Eu vă spun că este spre binele vostru că începeți să comunicați direct cu Dumnezeu, pentru că vor fi situații în care nu veți avea acces la liderul spiritual/ preotul/ pastorul vostru și nu veți mai putea obține ghidare de la el.

În timpul pandemiei nu ați mai avut acces fizic la liderul vostru spiritual/ preotul/ pastorul vostru; ați stat doi ani fără să comunicați cu Dumnezeu?

În plus, Dumnezeu vă va transmite uneori mesaje/ semne pe care le veți recepționa voi, nu liderul spiritual/ preotul vostru, niște mesaje care au o semnificație personală, pe care o puteți descifra doar voi, nu preotul vostru.

Dumnezeu comunică tot timpul direct cu voi, nu prin intermediari.

În copilărie, când fratele meu făcea o năzbâtie și nu îndrăznea să-i spună tatălui meu, mă trimitea pe mine să-i spun. Și tata răspundea: „Nu vreau să te aud pe tine, cere-i fratelui tău să vină și să-mi spună el ce are de spus!”.

Dumnezeu îți spune la fel: „Nu vreau să discutăm printr-un intermediar, vino și spune-mi direct ce ai de spus!”.

Rostul unui lider spiritual/ preot/ pastor nu este acela de intermediar între tine și Dumnezeu, este acela de a te învăța cum să comunici direct cu Dumnezeu, cum să ai o conexiune profundă cu El, cum să primești ghidarea divină direct în inima ta.

Dumnezeu vă vorbește tot timpul în inima voastră. Dacă vă permiteți să simțiți ce vă transmite el, voi știți când e bine/ etic ce faceți și când nu e bine/ etic, când sunteți în siguranță cu o persoană/ într-un loc și când nu sunteți în siguranță, știți când e benefic pentru voi să faceți pasul înainte într-o anumită direcție și când ar fi benefic să vă opriți.

Problema este că de cele mai multe ori ghidarea divină ne spune cu totul altceva decât ne spune mintea noastră și decât ne îndeamnă dorințele cărnii, așa că preferăm să ne prefacem că nu am recepționat ghidarea divină și facem ce vrem noi.

De cele mai multe ori, atunci când v-ați băgat într-un mare necaz ați ignorat ghidarea divină și apoi, când ați suportat consecințele, ați spus „Știam că nu trebuia să fac asta!/ Ceva din mine mi-a spus să nu fac asta!”. Știați pentru că v-a spus Dumnezeu; dar nu L-ați ascultat.

E treaba voastră dacă alegeți să ignorați ghidarea divină; voi o faceți, tot voi veți suporta consecințele. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Nu neglija niciodată sfaturile oamenilor care au dovedit că te iubesc cu adevărat și că au maturitatea/ înțelepciunea necesară pentru a-ți da sfaturi benefice.

Faptul că petreci mult timp cu niște persoane și te distrezi cu ele nu înseamnă neapărat că acestea te iubesc cu adevărat și nici că au maturitatea/ înțelepciunea necesară pentru a-ți da sfaturi benefice. Când îți e bine pot să roiască în jurul tău o mulțime de oameni, dar când ești la greu, aceștia dispar subit, nu te mai caută și poate nici nu mai răspund la telefon.

Nu o să-ți placă întotdeauna ceea ce-ți spun oamenii care te iubesc cu adevărat și care au maturitatea/ înțelepciunea necesară pentru a-ți da sfaturi benefice. Ei o să-ți spună uneori adevăruri inconfortabile/ dureroase pe care este necesar să le auzi, ca să faci niște schimbări benefice.

Dacă preferi să vorbești cu oamenii care îți spun doar ceea ce vrei tu să auzi înseamnă că încă nu te-ai maturizat.

Oamenii care nu-ți vor cu adevărat binele o să-ți spună ce vrei tu să auzi, o să te încurajeze în a face alegeri nesăbuite. Oamenii care te iubesc cu adevărat, care îți vor binele, o să-ți spună când greșești, o să-ți spună când ai luat-o pe arătură. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Nu neglija niciodată faptul că obții în mod repetat niște rezultate negative, făcând un anumit lucru.

Dacă tu încerci în mod repetat să faci un anumit lucru și nu-ți iese, oprește-te și întreabă-te: „Ceea ce vreau să fac este aliniat cu Dumnezeu sau nu?”.

Și nu spun că tot ce este aliniat cu ceea ce vrea Dumnezeu de la/ pentru tine va ieși perfect și rapid din prima încercare, pentru că nu este așa - uneori va trebui să faci un efort substanțial pentru a reuși ce ți-ai propus, va trebui să depășești niște obstacole, să treci prin niște încercări, dar Dumnezeu îți va da mereu semne/ ghidare/ încurajări, ca să știi că ești pe drumul cel bun.

Dacă însă încerci iar și iar și nu-ți iese și nici nu primești de la Dumnezeu semne care să-ți transmită să mergi înainte, să continui pe acel drum, înseamnă că ceea ce vrei tu nu este în aliniere cu ce vrea Dumnezeu.

Calea pe care te trimite Dumnezeu este una a progresului/ evoluției și chiar dacă te vei confunta cu obstacole/ provocări, vei primi în mod constant semne că ești pe drumul cel bun, vor exista periodic „roade” care marchează mici victorii de etapă.

Când pare că investești timp/ energie/ bani și alte resurse într-o gaură neagră, când înregisrezi pierdere după pierdere făcând un anumit lucru, oprește-te și verifică dacă ești în aliniere cu Dumnezeu.

Poate încă nu e momentul pentru ceea ce dorești tu să faci, poate nu e abordarea potrivită pentru ceea ce dorești tu să faci sau poate nu este menit să faci acel lucru; oprește-te și cere-i lui Dumnezeu ghidare.

Nu continua să faci aceleași lucru, obținând aceleași rezultate, pe principiul „Dacă mă rog suficient de mult, lucrurile o să se schimbe!”.

Nu, oricât te-ai ruga, nu vei schimba Planul lui Dumnezeu pentru viața ta. (RC Blakes)

Nu suntem cu nimic mai puțin rezilienți sau mai puțin rezistenți, ba chiar aș spune că datorită lipsei pericolelor imediate devenim din ce în ce mai maleabili și mai adaptabili. În majoritatea cazurilor, nu ne mai atacă carnivorele mari, ne putem proteja de frig, avem acces la alimente, la comunități și la educație, devenind tot mai robuști cu toate că adesea ne simțim din ce în ce mai vulnerabili.

Poate ne simțim vulnerabili deoarece ni se schimbă reperele de interacțiune socială, ni se reconturează „triburile” și comunitățile. Lucrăm din ce în ce mai mult, suntem tot mai deconectați de oameni din punct de vedere organic iar asta ne face să percepem mai intens singurătatea. Deoarece așteptările noastre nu s-au modificat prea mult, ne dorim în continuare, iubiri, prieteni, familii, nu doar pentru că asta ne cere societatea ci și pentru că asta e parte din procesele noastre existențiale.

Faptul că suntem deconectați fizic de oameni, de posibilitate de a cunoaște persoane noi, de a lega noi relații și a stabili noi interacțiuni ne facilitează și justifică interacțiunile în mediul on line. Ne căutăm parteneri în mediul on line, căutăm și facilităm conexiuni în mediul virtual. Nu e absolut nimic greșit în asta, aș spune că e chiar un avantaj să putem stabili o conexiune cu ceilalți fără a fi mereu în același spațiu. Lumile noastre se vor modifica constant, iar modul în care ne modificăm reperele pentru a funcționa în fiecare dintre aceste lumi, e o continuă adaptare.

Văd adesea în terapie că interacțiunile din mediul virtual ne iau prin surprindere în situații de disconfort și facilitează adesea accesul abuzatorilor sau prelungirea abuzului.

Chiar dacă pare o lume diferită, realitatea virtuală e tot “viață reală”, se desfășoară în același spațiu temporal, în aceleași registre de procesare emoționale și cognitive. Vă dau un exemplu clar. Dacă în interacțiunile face to face cineva te-ar suna la 5 AM să îți spună că a văzut o persoană într-un imagine erotică care i-a adus aminte de tine sau de prietenele tale, iar acest om ar fi o persoană cu care nu ai interacțiuni care să justifice așa mesaj(nu că aș putea eu acum să gândesc orice interacțiune care ar justifica acest mesaj), ai identifica asta imediat ca disonant și ai opri probabil interacțiunile. În mediul virtual, adesea astfel de interacțiuni au ceva mai mult spațiu de manifestare, deoarece ne e puțin mai dificil să percepem că acești oameni, chiar dacă nu sunt fizic în sufrageria noastră, sunt totuși în spațiul nostru de intimitate.

Orice interacțiune on line, e o interacțiune reală. Imaginați-vă că fiecare discuție pe care o aveți în mediul virtual ar avea loc față în față.

Imaginați-vă că fiecare om de pe Tinder e la masă cu voi, sau e așezat pe fotoliul vostru din sufragerie și are această discuție exact în așa manieră, exact la ora la care are loc, în spațiul vostru fizic.

Imaginați-vă că fiecare discuție cu foștii parteneri are loc față în față, exact așa cum are loc prin mesaje, la aceeași oră.

Câte dintre discuțiile acestea ar mai continua? Câte v-ar produce disconfort, neplăcere, poate chiar și teamă?

Nu deschideți nici în plan virtual ușa celor care aduc confuzie, neadecvare sau toxicitate. Nu primiți oameni noi în paramentri bizari și neadecvați, nu vă reîntoarceți în relații disfuncționale, nu mențineți interacțiunile incongruente.

Ține ușile închise pentru foștii sau viitorii potențiali abuzatori.

Cea mai bună comunicare și cele mai bune repere de autoprotecție le avem când se aliniază fapte și vorbe, iar asta nu e important doar în spațiul fizic ci și în cel virtual. Comunicarea în spațiul virtual poate fi eficientă dacă este clară și congruentă cu intenția declarată, chiar dacă este diferită ca formă de cea față în față. Nu este ineficientă, doar folosește alți parametri de evaluare până în momentul în care ne dezvoltăm circuitele neurosinaptice de răspuns. În acel moment intervine din nou sistemul simpatic și parasimpatic. Noi funcționăm destul de simplist din punct de vedere organic asta însemnând că creierul nostru nu face distincție între”real”sau “virtual”. Toată comunicarea e interacțiune“reală”:text, telefonică sau față în față, ergo sistemele noastre neuronale intervin în aceeași manieră, singura excepție fiind că sunt mai puțin antrenate momentan din punct de vedere al interacțiunilor sociale să identifice pericole în mediul virtual.

Vă câteva exemple de abuzatori din mediul virtual, de care aud extrem de des în terapie, întâlniți adesea pe platformele de dating. Sunt oameni cu care nteracțiunile inițiale pot părea adecvate, mai apoi vă vor trimite mesaje care devin “accidentale”, “glume”, sau mesaje ”înțelese greșit” în momentul în care aveți o reacție de disconfort sau dezaprobare la ele. Aceste mesaje pot fi poze neadecvate, imagini neadecvate, meme nepotrivite, scurte videoclipuri neadecvate sau mesaje intruzive. Vor justifica neadecvarea cu faptul că se pierde mult în interacțiunile virtuale, că nu și-au dat seama că mesajul era nepotrivit sau intruziv sau vor apune că imaginea sau “gluma” nu era pentru voi, că a fost o greșeală. Cei neantrenați se vor eschiva, cei neglijenți(sau nepăsători deoarece au alte victime aliniate cu care a funcționat adesea abuzul), vor continua să justifice și să minimalizeze potențialul impact nociv, încercând să folosească gas lighting.

Până acum, din experiența personală vă pot spune că am auzit de la aproape fiecare abuzator care folosește tehnici de manipulare cu care am interacționat următoarea replică, spusă sub o formă sau alta: “discuțiile adevărate se țin față în față”. Asta întâi te va duce în confuzie, te va face să te îndoiești de reacția inițială și poate chiar să tolerezi ceva cu potențial de abuz pe premisa că ai interpretat greșit interacțiunea din spațiul virtual, ca mai apoi în interacțiuni față în față, după ce deja a fost creat precedentul de disconfort tolerat, să poată anula sistemul de autoapărare mai ușor.

Nu contează cât de inteligent și de minunat pare a fi omul care aduce cel confuzie și îți încalcă granițele de siguranță în mediul virtual, nu e nevoie să se ajungă la d pix ca să luați atitudine în autoapărare. Când simți că ceva e incongruent, că aduce confuzie sau e incomod, poți opri orice interacțiune. Odată ce ai repere adecvate, mediul virtual îți permite să detectezi mult mai rapid abuzatorii decât mediul real.

Am să repet de un milion de ori dacă e necesar: NU treceți cu vederea disonanțele pentru a evita un disconfort prelungit. Luați atitudine, fiți autentici și deschiși, comunicați nevoile și punctați disconfortul. Contează extraordinar de mult cum sunt oamenii care intră în spațiile noastre.

Vorba multă e sărăcia omului doar atunci când nu e congruentă cu faptele sale.

(Psiholog dr.Sandra O'Connor)

Uneori ceea ce oamenii numesc „iubire” este ceva toxic, nu este iubire. Adevărata iubire nu înseamnă abuz, nu înseamnă frică, nu înseamnă depresie, nu înseamnă o continuă stare de anxietate.

O mulțime de oameni numesc „iubire” codependența lor de un partener care îi abuzează.

Unii oameni cred că prin „iubirea” lor îi pot schimba pe partenerii lor abuzivi.

Unii oameni numesc „iubire” faptul că încearcă să-i „salveze”/ vindece pe alții, acceptând să fie răniți ei înșiși.

Iubirea sănătoasă este o iubire în care sunt stabilite limite, în care spunem „Nu” dacă omul pe care îl iubim are pretenția ca noi să îi rezolvăm mereu problemele, ca noi să îi cărăm mereu poverile. Fiecare om are de cărat propriile poveri, are de rezolvat propriile probleme, are de învățat propriile lecții, fiecare trebuie să-și asume responsabilitatea pentru propria viață. Doar pentru că eu te iubesc nu înseamnă că o să mă epuizez ocupându-mă de problemele tale, cărându-ți poverile tale, nu înseamnă că o să te salvez iar și iar, pentru că tu nu-ți asumi niciodată responsabilitatea pentru alegerile tale.

Eu te iubesc și o să-ți spun adevărul în față, o să-ți spun că te-am salvat de suficiente ori, că tu nu ai învățat nimic din toate acele experiențe și că de acum înainte nu mai sunt dispus să-mi consum timpul și energia ocupându-mă de problemele tale și de poverile tale. Dacă tu nu vrei să înveți nimic, dacă nu vrei să evoluezi, este strict problema ta și o să-ți asumi de acum înainte consecințele faptelor tale. De acum înainte problemele tale nu vor mai fi problemele mele. De acum înainte nu o să mai fii o piatră de moară agățată de gâtul meu.

Nu-mi pasă că îmi ești rudă de sânge; tu ești responsabil pentru modul în care alegi să trăiești și o să suporți consecințele. Eu te iubesc, dar stabilesc limite în relația noastră, fiindcă tu pari a crede că eu sunt dator să stau la dispoziția ta 24 de ore din 24 și sunt responsabil cu rezolvarea problemelor tale. Dacă tu alegi să-ți trăiești viața la nivelul cel mai de jos, este alegerea ta și te iubesc suficient de mult ca să te las să faci așa cum vrei. Dar o să suporți și consecințele acestui mod de a trăi.

Și o să mă iubesc pe mine suficient de mult ca să-mi văd de viața mea și să fac alte alegeri.

Și asta se aplică inclusiv părinților voștri și de asemenea, copiilor voștri care sunt adulți, care fac alegere dezastruoasă după alegere dezastruoasă și după aceea vin la voi ca să le rezolvați problemele.

Dacă oamenii pe care-i iubiți nu sunt interesați să evolueze, dacă ei au dorințe mediocre, nu puteți să-i fortați voi să aibă aspirații înalte, nu puteți să trăiți voi pentru ei. Acceptați acest lucru și vedeți-vă de viața voastră.

Dacă un om nu alege să se salveze singur, nu puteți voi să-l salvați. Vedeți-vă de treaba voastră!

Iubirea pentru un om nu înseamnă să vă distrugeți sănătatea fizică/ emoțională/ psihică sau viața pentru acel om. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

28.05.2021