0.4."Veniti de luati Lumina!" Cititul este doar primul pas catre orice destinatie.

 

Ultima Actualizare 29.03.2025: texte noi la final

Motto: "Nu poti salva pe nimeni. Poti fi alaturi de altii, sustinandu-i dintr-o stare de echilibru energetic si pace interioara. Poti sa le impartasesti din Cunoasterea ta, sa le impartasesti perspectiva ta asupra unor situatii, dar nu le poti inlatura tu durerea. Nu poti merge pe Calea lor, in locul lor. Nu le poti da raspunsurile potrivite pentru ei. Este necesar ca ei sa-si puna propriile intrebari, sa isi gaseasca propriile raspunsuri, sa-si traiasca propria nesiguranta, sa isi priveasca propriile incertitudini. Este necesar ca ei sa faca propriile greseli, sa isi simta propriile tristeti, sa-si invete propriile lectii. Daca vor cu adevarat sa fie in pace cu ei insisi, este necesar ca ei sa urmeze cu incredere Calea propriei vindecari, care li se dezvaluie pas cu pas. Li se dezvaluie lor, nu altora." Sursa: Jeff Foster, traducerea Mihaela Dan

Nu poți vindeca pe nimeni. Nu poți face să dispară din interiorul altora frica, mânia, neputința. Nu îi poti salva și nu poți rezolva lucrurile în locul lor. Și dacă insiști prea mult spunându-le ce „trebuie” să facă, ce „e bine” pentru ei, atunci ei își pot pierde propria Cale, care este unică. Înțelege: Calea ta nu este neaparat și Calea lor.

Nu ești tu responsabil pentru durerea din interiorul lor.

Este posibil ca tu să fi făcut sau să fi spus unele lucruri care au făcut să iasă la suprafață durerea care era deja în interiorul lor. Dar nu tu ai creat acea durere și nu ești tu vinovat, chiar dacă ei spun că ești.

Poți să îți asumi responsabilitatea pentru cuvintele și faptele tale, poți regreta niște lucruri care s-au intamplat în trecut, dar nu poți șterge sau modifica ceea ce s-a întâmplat.

Tu nu esti responsabil pentru fericirea altora și nici ei nu sunt responsabili pentru fericirea ta.

Fericirea ta nu poate veni din afara ta. Dacă se întâmplă asta, atunci este o „fericire” care depinde de altcineva - o fericire fragilă, care se va transforma în tristețe, mai devreme sau mai tarziu. Și atunci vei fi prins într-o avalanșă de acuzații și vinovăție, regrete și furie. Fericirea ta nu este o stare/ experiență/ un sentiment pe care ți-l pot oferi altii.

Nu puteți salva pe nimeni și nu puteți fi salvați decât dacă vreți voi să vă salvați.” Sursa: Jeff Foster, traducerea Mihaela Dan

Cititorii mei fideli au observat desigur ca exista mai multe insemnari pe blog care cuprind materiale destinate evolutiei spirituale si dezvoltarii personale, scrise de mai multi autori romani si straini.  

In primul rand, vreau sa amintesc de blogul lui Adrian, Albastru Arcturian, un spatiu virtual bogat in informatii folositoare, al carui Mottp este: „Prinsi in ceea ce credem ca este realitate, uitam mostenirea noastre Divina. Ea insa nu ne-a uitat si bate acum la usa inimii noastre.”

Apoi, vreau sa mentionez ca foarte multe dintre aceste materiale ale autorilor straini le-am luat de pe pagina FB a Mihaelei Dan, fiind traduse chiar de ea.

M-am hotarat ca aceste materiale sa le aduc periodic in prim plan, indiferent de data initiala a publicarii lor pe blog, astfel incat sa nu se piarda in multitudinea postarilor personale. 

Pana acum sunt 30 de astfel de postari pe care le readuc in actualitate. Pe masura ce identific noi materiale care se potrivesc pe temele din titlurile acestor postari, le actualizez, precizand la inceput data ultimei actualizari. Este posibil ca numarul acestor postari de acest tip sa creasca. 

Consider ca ele cuprind importante lectii si invataturi utile tuturor, si nu doar celor care au pornit pe o cale spirituala, deci merita propagate si insusite de cat mai multi oameni care cauta sa-si ridice nivelul evolutiei prin pregatire autodidacta.

Sunt materiale care surprind sfaturi de baza si orientari de comportament si de gandire importante, care nu sunt predate in nici o scoala si care, cel mai probabil, nu sunt discutate nici in familii, nici in copilarie si adolescenta, perioadele formarii educatiei unui om, dar nici mai tarziu, intre adulti. 

Eu rezonez cu toate aceste invataturi mai ales pentru ca ele au la baza principii morale pozitive, Adevarul, Empatia, Respectul, Bunul Simt, Intuitia si Integritatea in comportamentul uman, in cadrul relatiilor de orice fel. 

Sa va fie de folos!

*

Mihaela Dan a postat in data de 04.07.2023, pe pagina ei de FB, mesajul de mai jos, dedicat tuturor celor care o urmaresc. Merita citit. 

Inainte de a va reproduce textul ei, va indemn si eu insistent: cititi. Cititi orice. Carti, reviste, bloguri, postari FB, orice. Asa va dezvoltati discernamantul, intelepciunea, imaginatia. Asa invatati sa aveti discernamant, intelegerea lumii in care traim, dar si vise marete si sanatoase. 

Citind, descoperiti lumea de dincolo de voi, dar si pe cea din interiorul vostru. Fara citit, bateti pasul pe loc. Fara citit, ramaneti in intuneric. "Veniti de luati Lumina!" :)

Multumesc, Mihaela Dan!

"Nu era programat să afle lumea virtuală că mi-am sărbătorit ziua de naștere, dar dacă s-a aflat și am primit felicitări online, simt a fi potrivit să mulțumesc într-un fel celor care mi-au transmis aceste mesaje.

Nu mi-am propus să creez în jurul meu o comunitate, nu sunt interesată să vând niciun fel de servicii, nu vânez potențiali clienți, nu mă dau vreun guru spiritual - nici nu sunt așa ceva -, dar realitatea este că de-a lungul timpului, oamenii care au ținut aproape de mine/contul meu au format o comunitate virtuală care merită a fi onorată ca atare.

Această postare este modul meu de a onora comunitatea virtuală formată în jurul meu, la un moment de bilanț personal:

Nu postez aici de capul meu, postez de sufletul meu.

Nu mă interesează să adun like-uri, mă interesează să ating inimi.

Nu mă interesează să mă urc pe vreun piedestal spiritual – nici nu este locul meu acolo -, ci mă interesează să deschid ochii celor care încă își mai caută răspunsurile în exterior și să-i ajut să înțeleagă că răspunsurile sunt în interior.

Nu mă interesează să mă promovez pe mine, mă interesează să-L aduc în fața noastră, în spatele nostru, în dreapta noastră, în stânga noastră, deasupra noastră, dedesubtul nostru, în interiorul nostru și de jur împrejurul nostru pe Dumnezeu. Și ca să fie clar, nu mă refer la Dumnezeul vreunei religii anume.

Nu mă pretind a fi deținătoarea Adevărului absolut, deci vă prezint doar adevărurile mele și este în regulă dacă nu rezonați cu ele.

Nu mă interesează să conving pe nimeni că adevărul meu e „mai bun”/ „mai corect”/ „mai adevărat” decât al său. Există mai multe căi către vârful muntelui și fiecare este liber să o aleagă pe cea care i se potrivește lui.

Am creat acest spațiu cu Iubire și cu intenția de a oferi și altora puțină Lumină - atâta cât sunt capabilă eu să ofer -, pe măsură ce-mi urmez Calea. E o Lumină pe care o primesc, la rândul meu, pe diverse căi.

Acesta este Darul meu către cei care intrați în spațiul meu virtual. Vă primesc cu „pâine și sare” energetică și vă invit să luați ce considerați că vi se potrivește/ vă hrănește.

Darul vostru către mine este faptul că acceptați invitația mea și că uneori plecați de aici cu ceva care „vă hrănește”: o idee bună, o soluție care vi se pare că se potrivește situației în care vă aflați, o conștientizare pe care sunteți hotărâți să o folosiți în a schimba ceva în viața voastră, o explicație pe care o căutați de mult pentru o anumită situație și pe care ați găsit-o aici, o învățătură care vă ajută să creșteți.

Îndemnul „Veniți de luați Lumină!” a căpătat o semnificație extinsă în aceste vremuri în care lumea virtuală și-a adjudecat o mare parte din viața noastră.

Sunt o mulțime de oameni peste tot în lume, care au creat spații virtuale în care cei interesați să ia Lumină o pot face zilnic. Trăim vremuri în care nu mai este suficient să venim să luăm Lumină o dată în an; avem nevoie să ne hrănim zilnic sufletul măcar cu puțină Lumină, ca să rezistăm la ceea ce se întâmplă în această lume. Și nevoia de alimentare cu Lumină va fi din ce în ce mai mare în perioada următoare, ca să putem face față la ce va urma.

Intenția mea cu acest cont a fost de la început aceea de a crea un astfel de spațiu, în care cei interesați să se poată alimenta cu Lumină. În ceea ce mă privește, fac „aprovizionarea” zilnic, ca să ofer ceea ce percep a fi de calitate și – important, de asemenea - de actualitate.

Restul depinde de voi. Intrarea este liberă, oferta rămâne deschisă. Voi alegeți dacă luați ceva de aici și ce faceți cu ce luați. Voi alegeți cu ce vă hrăniți.

Vă mulțumesc celor care alegeți să intrați în acest spațiu.

Vă mulțumesc celor care alegeți să luați ceva din ceea ce vă ofer.

Vă mulțumesc celor care alegeți să faceți ceva concret cu ceea ce ați primit de la/ prin mine.

Vă mulțumesc celor care mi-ați trimis urări de bine, gânduri frumoase, binecuvântări ieri și în orice altă zi.

Vă mulțumesc pentru că îmi permiteți ca uneori, prin postările mele, să-mi strecor mâna în pieptul vostru și să vă ating inima.

Vă mulțumesc pentru că îmi permiteți ca uneori, prin postările mele, să vă țin de mână în momente în care nu e nimeni altcineva care să vă țină de mână.

Este o onoare pentru mine să vă ating viața în acest fel, fie și dacă s-a întâmplat o singură dată, cu o chestiune „minoră”."

Autor: Mihaela Dan

Nu toți pricep ce citesc. Dacă nu pricepi nimic din viață, nu pricepi nimic nici din cărți. Te poți întreba: de ce oare nu pricep oamenii nimic despre viață citind MULT? Și ce te face, ca intelectual, atât de neajutorat în raport cu propria-ți viață?

Se pot da multe răspunsuri, dar cel mai evident și mai lipsit de ornamente e acesta: pentru că cititul nu te obligă la nimic. Din cărți înțelegi ce vrei și doar dacă ai chef. Totul e facultativ! Experiența ficțională a lumii nu e același lucru cu experiența reală. Experiența reală e cea care te forțează să iei decizii.

Dacă deciziile sunt proaste, plătești pentru ele. Până nu te descurci realmente cu propria experiență nu vei fi dispus să schimbi sau să înveți nimic. O viață petrecută printre cărți (acolo unde nu te lovești de consecințele propriilor decizii) te condamnă la imaturitate. Oricât de ingenios, rodul activității tale mintale (o idee, o teorie, un set de probleme, o operă) sfârșește în ridicol sau în pseudomistică. (Adela Toplean)

*

„Rolul cautarii spirituale

Cautarea spirituala este un subiect fascinant, cu multe nuante si intelesuri, dar, in insemnarea de fata, ne vom concentra pe unele idei de baza cu speranta ca vom aduce mai multa claritate si constienta.

Nu sunt putini maestrii si invatatorii spirituali care afirma ca iluminarea si Sinele Inalt nu pot fi gasite cautandu-le, deoarece ele sunt deja in voi. Cu toate acestea, cei mai intelepti spun ca este necesara cautarea. Vom incerca sa aducem noi perspective care sa imbine toate acestea intr-o perspectiva coerenta.

Incepem prin a spune ca da, iluminarea nu este rezultatul unei cautari si nu poate, prin consecinta, sa fie atinsa prin cautare. Cu toate acestea, vom adauga, fara cautare, sufletele nu pot decat sa se iluzioneze ca au atins iluminarea. Cum poate fi elucidat acest aparent paradox?

De obicei, sufletele au ajuns sa cultive credinta in separare (Cauza Originara) pe parcursul mai multor vieti, amplificand-o si diversificand efectele ei in moduri complexe. Au aparut astfel preconditionari concretizate printr-o pleiada de sisteme de credinta limitative, care au dus la traume inregistrate in corpurile subtile si fizice, pe parcursul multor vieti.

Atunci cand sufletul incepe sa simta ca mai este ceva decat rutina si lupta pentru supravietuire (camuflata uneori de ceea ce este numit mediu competitiv), prag atins ca rezultat al unei impletiri intre preprogramarea codata de Sinele Inalt si manifestarea liberului arbitru a sufletului intrupat, acestuia i se ofera de obicei o experienta ce poate fi descrisa ca un microfilm al Iluminarii (Satori).

Acest microfilm al Iluminarii arata sufletului starea sa iluminata si binecuvantata. Dar, aceasta nu tine mult, iar sufletul pare sa „piarda” iluminarea. Ceea ce se intampla insa este ca sufletului i s-a oferit o referinta a iluminarii sale, care sa fie folosita sub forma, sa spunem, unui combustibil spiritual pentru cautare.

Si iata ca sufletul incepe cautarea spirituala. Adevaratul rol al cautarii spirituale nu este sa gaseasca Iluminarea, ar fi imposibil prin definitie. Cautarea este destinata ca sufletul sa constientizeze si sa elibereze toate preconditionarile care l-au facut sa se creada altceva decat un suflet iluminat. Pentru aceasta, el va folosi tehnici, ritualuri, meditatii, comuniune cu natura, prezenta Maestrilor si tot ceea ce vine catre el prin Gratie Divina pentru a isi indeplini Nobilul Scop al Vietii.

In cadrul cautarii spirituale, sunt mai multe scenarii care pot avea loc. Exista posibilitatea ca ego-ul sa preia subtil fraiele, sa bombardeze sinele cu asteptari, sa foloseasca tehnici care sa accelereze prea mult evolutia, ceea ce, in final, va duce la dezamagire, la renuntarea spirituala sau, si mai complex, la abandonarea cautarii sub pretextul ca iluminarea a fost deja atinsa.

Daca totusi sufletul isi urmeaza calea optima, va veni un moment cand cautarea se va diminua si se va opri in mod natural. Aceasta nu inseamna ca sufletul considera ca a atins deja absolutul, dar inseamna ca a atins pragul de la care, reactia in lant a aprinderii Luminii (Iluminarea) se declanseaza prin Sine, fara a mai fi simtita nevoia de a cauta ceva. Apoi, intr-o zi, ca o adiere magica, Iluminarea este si a fost intotdeauna, orice altceva parand un vis incapsulat intr-o cuanta de timp nedefinita.

„Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si neprihanirea Lui, si toate acestea vi se vor da pe deasupra”…

Dar Imparatia este in interiorul vostru, iar cautarea inseamna eliberarea vesmintelor multelor roluri pe care le-ati interpretat in Orchestra Vietilor, descoperind astfel ceea ce a fost intotdeauna acolo, in voi.

Si asa este.”

Autor: Adrian Pascanu, Sursa Blogul Albastru Arcturian,

https://albastruarcturian.wordpress.com/2019/03/19/rolul-cautarii-spirituale/

„Cautarea spirituala  

Intr-o nota mai amuzanta: Exista invatatori spirituali, unii destul de cunoscuti, care afirma ca nu trebuie sa cauti nimic, totul este in interiorul tau, cautarea nu are sens.

Dar, daca cineva este interesat de parcursul lor spiritual si le studiaza cu atentie istoria personala, va observa ca ele/ei au avut o perioada de cautare intensa, uneori cu evenimente extreme.. Au calatorit peste mari si tari pentru a gasi acel ceva, sau poate s-au plimbat prin parcuri (pierzandu-si eventual casa si prietenii) si au dormit pe banci, au urcat pe varfurile Himalayei sau au strabatut Amazonul, au ajuns in unele cazuri la azil si multe altele.

Trecand prin aceste evenimente intense si deseori traumatice la nivelul personalitatii umane, ele/ei au gasit intr-adevar ce cautau in interior.

Entuziasti, tin seminarii si workshop-uri in care le spun oamenilor sa nu mai caute, eventual sa nu mai mediteze, sa nu mai faca yoga (decat daca nu au altceva de facut)…

Dar… au uitat propria lor cautare.. Ele/ei cred ca pot printr-o simpla informare sa ii ajute pe oameni sa gaseasca fara sa mai caute. Poate ca in unele cazuri este suficient pentru ca sa se produca Revelatia, dar, de regula, acele suflete cautasera la randul lor intens..

Este asadar de intrebat Sinele in ce masura workshop-urile care iti spun sa nu mai cauti au eficienta sau nu. Depinzand de sufletele care participa, de istoria lor personala si transpersonala de forma umana sau esenta sufleteasca, raspunsul ar putea avea nuante complexe.

Poate ca este de contemplat atunci ideea ca etapa de cautare este cea care pune bazele Revelatiei. Informarea nu este echivalenta cu Revelatia decat daca produce o Constientizare la nivelurile dense ale proiectiei sufletului (fizic, emotional, mental, astral, eteric si cauzal – sau cu alte denumiri functie de modelul de cunoastere) care sa genereze acel Declic(k) ce amorseaza saltul cuantic in evolutia personala.

Altfel spus, desi este adevarat in sensul cel mai inalt ca tot ceea ce avem nevoie (sa gasim) se afla in interior, accesibil instantaneu, proiectia acestui adevar in lumea fizica genereaza o dara temporala, mai mare sau mai mica in functie de istoria sufletului respectiv, care este asociata in limbaj lumesc procesului de cautare.

Cauta si vei gasi !

Vei afla ca nu este necesar sa cauti, dar, pentru a integra acest adevar la toate nivelurile fiintei, cautarea este inceputul. Aparenta contradictie este generata de faptul ca se intersecteaza mai multe dimensiuni de Adevar si Fiinta.

Daca lucrurile sunt privite din aceasta perspectiva, Cautarea devine Calatoria. In Adevar, in Infinitul Creatiei, Calatoria este infinita asa cum si Interiorul nostru este infinit ! Orice ai descoperi ca esti, esti mai mult decat atat, iar calatoria este o asimptota catre infinit.”

Autor: Adrian Pascanu, Sursa Blogul Albastru Arcturian,

https://albastruarcturian.wordpress.com/2019/03/19/rolul-cautarii-spirituale/

„Discernamantul spiritual

Traim vremuri in care, datorita incredibilului contrast dintre grupurile si tipologiile de constiinta ce se manifesta pe Pamant (si in sferele conectate), este necesar un grad mare de discernamant in raport cu propriile valori sufletesti pentru ca un om sa isi urmeze menirea si drumul optim.

(...) Exista foarte multa informatie spirituala si medii (mediumi) prin care ea ajunge la sufletele interesate, respectiv suflete care se trezesc sau au atins deja un grad mai mare de constientizare. Daca folosim analogia unei jungle in care exista vietati extrem de diverse, unele inofensive, pasnice, prietenoase, altele exotice si greu predictibile, iar unele agresive si periculoase pentru sufletul neavizat, probabil ca avem o imagine foarte potrivita.

O foarte mare parte din informatie este banala, inutila, enciclopedica, insinuanta (cu agenda) sau pur si simplu inselatoare. In afara de faptul ca sursele si mediile/mediumii prin care se transmite pot avea problemele lor, exista si un alt motiv pentru inundatia de informatie: cei ce doresc sa controleze in continuare aceasta lume conform unei agende negative, doresc ca informatia benefica, reala, cu grad mare de puritate sa se piarda in oceanul inselator si chiar sa fie ridiculizata si ignorata de oamenii ce doresc sa se deschida catre Spirit.

Asa cum un server de internet poate fi atacat cu nenumarate cereri de acces determinand colapsul functionarii sale, asa si creierul uman (bio procesorul) poate colapsa (prin suprasolicitare sinaptica) in urma avalansei informationale si, in consecinta, poate urma o tendinta de functionare automata, obedienta, sedusa de atractori falsi (figuri materne, figuri paterne, figuri „puternice”, copilul teribil, salvatorul…) care, este adevarat, apasa de fapt butoane interioare ale psihicului. Unii oameni mai perceptivi au denumit procesul „regres cognitiv”.

Trebuie tinut cont ca informatia conecteaza cu energia egregorului/sursei si a mediului/mediumului de transmisie, ca urmare, nu primim numai informatie ci vine in campul nostru si energie atasata. Intr-un anumit sens redus la esenta, am spune ca este preferabil sa cititi mesaje spirituale cu informatie mai sintetica si mai scurta, dar cu energie iubitoare si benevolenta atasata, decat mesaje cu informatie atragatoare dar energie dubioasa.

Cum discernem ce tip de energie este atasata? Cei care au simturi empatice, clarsimt, clarviziune, au o misiune mai usoara. In cazul in care extrasimturile nu sunt suficient dezvoltate, exista insa repere care pot ajuta, o anumita cunoastere care se va traduce treptat in constientizare si calibrare a extrasimturilor. Acest articol (serie) va incerca sa contureze elemente care sa asiste in procesul de dezvoltare a discernamantului.

(...) Sugeram sa nu luati nimic in campul vostru fara a cerceta, a testa, a explora in ce masura este benefic pentru voi sau nu, indiferent de sursa declarata sau reala a informatiei si energiei.”

Autor: Adrian Pascanu, Sursa Blogul Albastru Arcturian,

https://albastruarcturian.wordpress.com/2022/10/16/discernamantul-spiritul-partea-1/

Alte materiale utile din acelasi autor:

Ispitele evolutiei spirituale: importanta de sine

Ispitele evolutiei spirituale: devalorizarea

Spatiul personal de evolutie

“De ce citesc?

Nu mă pot abţine.

Citesc să învăț și să cresc, să râd

și să fiu motivat.

Citesc pentru a înțelege lucruri pe care nu le-am mai citit niciodată

a fost expus la.

Citesc când sunt morocănos, când tocmai am

a spus lucruri monumental prostești către

oameni pe care îi iubesc.

Citesc pentru putere pentru a mă ajuta atunci când

mă simt distrus, descurajat și speriat.

Citesc când sunt supărat pe tot

lume.

Citesc când totul merge bine.

Citesc pentru a găsi speranța.

Citesc pentru că sunt inventat, nu doar din

piele și oase, de priveliști, sentimente,

și o nevoie profundă de ciocolată, dar eu sunt

De asemenea, format din cuvinte.

Cuvintele descriu gândurile mele și ce este

ascuns în inima mea.

Cuvintele sunt vii - când am găsit un

poveste pe care o iubesc, am citit-o din nou și

din nou, ca și cum aș cânta un cântec preferat

iar şi iar.

Cititul nu este pasiv - intru în

poveste cu personajele, respiră

aerul lor, simte-le frustrările,

țipă la ei să se oprească când sunt

pe cale să fac ceva stupid, să plâng cu

ei, râzi cu ei.

Să citești pentru mine, înseamnă să-mi petrec timpul cu un

Prietene.

O carte este un prieten.

Niciodată nu poți avea prea multe. ”

De Gary Paulsen, viața de raft: Povești după carte

„Cititul este foarte bun, dar uneori trebuie să-ți iei o pauză de la citit pentru a pune în practică ceea ce citești.

EXISTĂ două feluri de cunoștințe. Unul e general, celălalt e specializat. Cunoștințele generale, oricât de mari ar fi în cantitate sau varietate, nu sunt de folos în acumularea de bani.

Facultățile marilor universități posedă, în agregat, practic, orice formă de cunoaștere generală cunoscută civilizației. Majoritatea profesorilor au bani puțini sau deloc. Sunt specializati pe predarea cunostintelor, dar nu sunt specializati pe organizare, sau folosirea cunoasterii.

CUNOAȘTEREA nu va atrage bani, decât dacă este organizata, și direcționata inteligent, prin PLANURI practice DE ACȚIUNE, către SFÂRȘITUL DEFINIT al acumulării de bani. Lipsa de înțelegere a acestui fapt a fost sursa de confuzie pentru milioane de oameni care cred în mod fals că „cunoașterea este putere. Nu e nimic de genul ăsta!

Cunoașterea este doar puterea potențială. Devine putere doar atunci când, și dacă, este organizată în planuri de acțiune clare și îndreptată spre un sfârșit clar.

Această „verigă lipsă” din toate sistemele de educație cunoscute civilizației de astăzi se poate găsi în eșecul instituțiilor de învățământ de a-și învăța elevii CUM SĂ ORGANIZEZE ȘI SĂ FOLOSEASCĂ CUNOAȘTEREA DUPĂ CE O ACUMULEAZA.

Așa că atunci când citești puțin, dă-ți o pauză pentru a-ți organiza cunoștințele, gândurile, punctele și cursul acțiunilor.” BOOKed by Mystic Venus

„Începi să mori încet

dacă nu călătorești,

dacă nu citești,

Dacă nu asculți sunetele vieții,

Dacă nu te apreciezi.

Începi să mori încet

Când îți ucizi stima de sine,

Când nu-i lași pe alții să te ajute.

Începi să mori încet

Dacă devii un sclav al obiceiurilor tale,

Mergând în fiecare zi pe aceleași cărări...

Dacă nu îți schimbi rutina,

Dacă nu porți culori diferite

Sau nu vorbești cu cei pe care nu-i cunoști.

Începi să mori încet

Dacă eviți să simți pasiune

Și emoțiile lor turbulente;

Și cele care îți fac ochii să strălucească

Și inima ta bate repede.

Începi să mori încet:

Dacă nu riști ceea ce este sigur pentru cei incerți

Dacă nu mergi după un vis

Dacă nu-ți permiți

Cel puțin o dată în viață

Pentru a fugi de sfaturi sensibile”

(Martha Medeiro)

 

„Spiritualitatea, varianta pentru ingineri

Aceasta este un text dedicat omului modern. Veți găsi aici ceva foarte, foarte important, o informație pentru care oamenii din trecut făceau războaie și se măcelăreau unii pe ceilalți. În fragmentul pe care îl veți citi se află o cheie, un răspuns la cele mai importante întrebări pe care și le-au pus oamenii vreodată. Dacă nu veți înțelege la ce mă voi referi aici, înseamnă că fie nu ați fost atenți când ați citit, fie nu aveți o fire suficient de practică încât să pricepeți utilitatea informațiilor prezentate.

Viața pe care tu o trăiești acum nu are niciun rost fiindcă nu ai niciun fel de certitudine. Dacă ești sincer, trebuie să recunoști că nu știi dacă există în realitate vreun Creator, nu poți spune dacă există sau nu viață după moarte, n-ai idee dacă se poate trăi cu adevărat o viață interioară mai bună, nu știi precis ce e bine și ce e rău, cine are dreptate și cine nu, dacă e vreun om care știe ceva sau toți bat câmpii și se prefac. Între toate aceste incertitudini, în interiorul tău apar și dispar stări și gânduri și emoții de toate felurile, care se bat cap în cap unele cu altele, se pun unele contra altora ș.a.m.d. Asta dacă ești sincer, nu dacă mănânci adevăruri mestecate de alții.

Nu știi dacă tradiția este calea de urmat sau dacă dimpotrivă, modernismul este calea, nu-ți dai seama dacă trebuie să fii creștin sau om de știință, nu pricepi de ce nu te poate satisface niciun loc de muncă, niciun fel de activitate, nu înțelegi de ce se spune că iubirea este totul și indiferent dacă iubești sau ești iubit, nu simți împlinire.

În limbajul nostru comun, al jucătorilor, numim toate aceste lucruri false identități. Pe concret, iei un copil de un an și începi să bagi în el informații de toate tipurile: îi zici că e așa și pe dincolo, că trebuie să facă aia și să nu facă cealaltă. Când ajunge mare, copilul în cauză are capul formatat ca un hard disk plin de foldere și fișiere, toate ale altora. Poate crezi în reîncarnare și în budisme tibetane, poate crezi în ortodoxie sau în francmasonerie, poate crezi în teoriile lui Plank, tot un credincios vei rămâne, nu un cunoscător real. Dacă vrei să faci ceva util până mori, trebuie să te salți din tot acest amalgam de pseudo-informații. Îți spun acum în ce constă treaba asta și cum să o faci. Aceasta este spiritualitatea, descrisă într-un fel de rezumat.” Andi-Mihai Anton

„Omul din zilele noastre trebuie să-și dezvolte un nou tip de conștiență (nu conștiință), fiindcă cel actual nu e capabil să ofere și să păstreze informațiile care ne interesează. Ca să înțelegeți la ce mă refer, o să dau un exemplu care ajută: în primele luni din viață, copilul nu poate vedea contururi. Pentru el, toate obiectele sunt amestecate într-o masă omogenă, iar copilul vede pete de diferite culori și/sau intensități ale culorilor. Abia după o perioadă, creierul va face legătura dintre acele pete de culoare și forma sau conturul obiectelor, iar acest lucru se întâmplă automat, fără ca noi să depunem un efort conștient. Însă eforturi mari au fost depuse în trecut pentru a se ajunge la asemenea performanțe.

Omul de acum 200.000 de ani a trebuit să depună eforturi extraordinare ca să poată ieși de sub tirania petelor de culoare și să vadă în final contururi. Iar acest efort depus de strămoșii noștri a fost re ținut în structura omului actual, astfel încât după naștere noi nu trebuie să mai depunem aceleași eforturi pentru a sesiza contururile obiectelor. Eforturi la fel de impresionante au fost depuse de strămoși pentru dezvoltarea memoriei, a imaginației și a gândirii (exact în această ordine). Acum ne aflăm în punctul în care gândirea s-a dezvoltat suficient și este nevoie ca dincolo de gândirea de zi cu zi, care are în centrul sentimentul de identitate dat de personalitate (ego), să dezvoltăm un nou tip de conștiență. O supraconștiență, să-i zicem. Aceasta este spiritualitatea, acesta este ”next level”-ul omului actual. În caz contrar, dacă rămânem agățați de gândirea clasică, modernistă sau postmodernistă, o să devenim sclavii acesteia și consecințele vor fi destul de drastice.” Andi-Mihai Anton

„Haideți să ne uităm la stările noastre de conștiență. Avem așa-numita inconștiență, care este o stare vegetală. Respirăm, suntem vii, dar nu putem nici să observăm ce facem și nici să reținem ce facem în acele momente. Apoi avem subconștiența, în care putem fi semi-conștienți de ceea ce facem și avem un acces redus la memorie (de aceea, în timpul visului - care este de fapt expresia cea mai bună a stării de semi-conștiență - participăm activ la ceea ce visăm, însă nu reținem prea multe din ceea ce am visat). În sfârșit, avem starea de conștiență de zi, cea în care suntem implicați în ceea ce facem (suntem conștienți de ceea ce facem) și avem control voluntar asupra memoriei, astfel încât putem spune ce am făcut ieri, ce am făcut acum o săptămână, ce am făcut pe parcursul vieții ș.a.m.d.

Însă acest acces la memorie nu ne permite să aflăm ce am făcut de pe o viață pe alta, și din acest motiv noi nu putem fi siguri în mod normal dacă teoria reîncarnării este reală sau nu. De aceea, un nou tip de conștiență, capabilă să dezvolte un nou tip de memorie și un nou tip de imaginație se impune a fi dezvoltată. Cum? Vă spun imediat.

Dincolo de starea obișnuită de conștiență, există o altă stare de conștiență net superioară. Noi, jucătorii, o numim ”trezire”, iar în religiile orientale aceasta se numește ”iluminare spirituală”.” Andi-Mihai Anton

„Să vedem în ce constă această stare de supra-conștiență sau de trezire și cum putem avea acces la ea.

Pentru asta, va trebui să înțelegem mecanismul stării de conștiență din timpul zilei. Noi cunoaștem două tipuri de implicare în activitățile conștiente: o implicare care presupune orientarea atenției către exterior și un alt tip de implicare, care presupune orientarea atenției către interiorul nostru. Adică ori suntem atenți la ceea ce facem în exterior, ori suntem atenți la ceea ce se întâmplă în interiorul nostru, în ființa noastră. Materialul de lucru în toată povestea asta este atenția, pe care noi avem mai mult sau mai puțin abilitatea de a o orienta fie în afara noastră, fie în interiorul nostru.

Pentru că oamenii sunt obișnuiți să se orienteze mai mult spre exterior sau mai mult spre interior, vom descoperi că în jurul nostru există două mari categorii de semeni: materialiștii și spiritualiștii/religioșii. Materialiștii susțin că nu există niciun Creator, că tot ce există este ceea ce se vede cu ochiul și poate fi măsurat cu un aparat de măsură. Acești oameni vor fi condamnați să nu simtă niciodată bucurie reală și vor fi tot timpul roși de ideea că omul este o fiin ță aflată la cheremul sorții.

Pentru că un materialist (un om de știință) autentic, nu poate fi de acord cu depresia ca formă non-materială de manifestare, singura opțiune care îi rămâne este o formă de cancer.

Apoi avem spiritualiștii/religioșii, care nu vor sub niciun chip să recunoască valoarea materiei. Pentru ei, totul este spirit și undă energetică, totul reprezintă într-o formă sau alta dorința Creatorului. Acestor oameni le rămâne datoria să lupte cu îndoiala și cu bolile psihice, cu dumnezei închipuiți, cu ritualuri și cu sacrificii pentru satisfacerea zeilor. În trecutul îndepărtat, spiritualiștii conduceau lumea după chipul și asemănarea lor și au distrus-o după chipul și asemănarea lor. În prezent, materialiștii conduc lumea și o vor distruge după chipul și asemănarea lor, așa că fiți cu băgare de seamă.” Andi-Mihai Anton

„Revenim la subiectul dezbătut. Omul se află fie implicat în interior, fie implicat în exterior. Dacă ești un om de știință, un inginer sau un simplu materialist, atenția ta va fi orientată totdeauna spre exterior. O să consideri că ”ăia care stau să analizeze ce simt” sunt duși cu pluta și că pierd timp util care ar putea fi folosit pentru... făcut bani, adunat averi, competiție cu alții, cunoaștere în plan fizic.

Dacă ești un spiritualist, un filosof sau un simplu credincios, atunci va trebui să știi că atenția ta este orientată mai mereu către interiorul ființei tale. Vei fi absorbit de foarte multe ori în lumea ta interioară, vei fi acaparat cu totul poate de gânduri, poate de sentimente, poate de altele. Pentru tine, cei care se luptă pentru bani, faimă și acumulări în plan material, pierd timp în care ar putea să dezvolte o relație cu divinitatea, cu Creatorul. Ține minte, pentru materialiști, divinitatea aia la care tu te rogi este percepută ca fiind propria ta proiecție în imaginație. Materialiștii pot să vadă cât ești tu de prost, exact cât reușești tu să vezi cât sunt ei de proști - nici mai mult, nici mai puțin.” Andi-Mihai Anton

„Ceea ce ne interesează este dezvoltarea acestui nou tip de conștiență, denumit trezire sau ”iluminare”. Având acest tip de conștiență, vom putea să unim interiorul cu exteriorul și să facem o legătură sănătoasă între materie și spirit. Un nou tip de om se va naște, iar generațiile următoare vor primi de-a gata ceea ce noi trebuie să obținem acum printr-un efort extraordinar. Exact așa cum au depus strămoșii noștri eforturi incredibile pentru dezvoltarea memoriei, a imaginației și a gândirii, la fel este necesar ca omul actual să depună eforturi incredibile pentru a migra de la starea de conștiență actuală la o stare superioară de conștiență. O poți denumi trezire, o poți denumi iluminare, poți să-i spui cum dorești. Este doar o stare de conștiență superioară, firească pentru ființa umană.

Cum se ajunge la această stare de conștiență? Omul trebuie să practice gradat orientarea atenției către exterior, orientarea atenției către interior, iar la final, orientarea atenției concomitent către exterior și către interior. Starea de trezire, ”iluminarea”, este cea care apare în momentul în care omul nu se află ”nici înăuntru și nici în afara sa”. Sau spus altfel, atunci când omul se află în același timp și în interiorul și în afara sa.

Dacă te știi inginer, practică retragerea în sine. O să fie dureros și o să-ți dai seama câte tipuri de mâncărimi psihice și fizice te apucă atunci când îți propui să stai nemișcat câteva ore și să-ți orientezi atenția exclusiv către interiorul tău.

Dacă ești un spiritualist, ia o cazma sau o lopată, un târnăcop sau un ciocan. Bate un cui, taie cu fierăstrăul, ajută o babă să-și repare casa. Tu o să ai de luptat cu lenea și vei vedea că în loc să fii atent la ceea ce ai de făcut în exterior, te vei preocupa doar de ceea ce simți când faci acele lucruri, vei căuta să afli ce crede Domnul despre ceea ce faci, ce crede că ar trebui să faci mai bine ș.a.m.d.

Tu trebuie să înveți să te lași absorbit de exterior și să te bucuri de ceea ce faci când depui efort, a șa cum o face materialistul.

Când ajungeți să fiți familiarizați cu orientarea atenției către interior și către exterior, practicați-le pe ambele în timp ce faceți orice. Când vă rugați sau când meditați, fiți concomitent atenți și în interior și în exterior.

Când tăiați lemne sau săpați grădina, la fel, fiți atenți și în interior și în exterior.

Aceasta este atenția cu dublă direcție, practicată de jucători. Abia în această stare, omul ia contact cu spiritualitatea. Nu așteptați ca spiritualitatea să vină singură de la yoga, de la meditație sau rugăciune, de la următorul grad în masonerie, de la buru-buru sau de la altcineva, că n-o să vi se întâmple nimic niciodată.” Andi-Mihai Anton

Despre inflatia de initieri pe una bucata om. Exista si asemenea situatii.

„ Este important să abordez subiectul iniţierilor şi acordajelor pentru că observ anumite aspecte care trebuie luate la modul foarte serios. Sunt aspecte pe care le-am constatat de-a lungul anilor şi care m-au pus puţin pe gânduri. Scopul meu nu este să critic, ci să atrag atenţia omului ce doreşte să pornească pe drumul cunoaşterii spirituale, pe drumul evoluţiei, pe drumul conştientizării de sine. Aşa că am să fac profilul celui ce a intrat în sfera iniţierilor şi a devenit mai confuz şi mai neiniţiat decât la momentul începutului.

Din dorinţa de a se regăsi, de a-şi afla scopul vieţii şi de a-şi descoperi misiunea personală omul caută toate mijloacele necesare care-i pot fi de folos. Îşi dă seama că spiritualitatea este importantă, că nu poate fi ocolită şi simțindu-se incomplet, începe să caute. Şi unde să caute prima dată? Evident, în religia în care a fost botezat! Citeşte, se informează, îşi practică religia şi speră că se va simţi mai bine. De cele mai multe ori se izbeşte de manipularea prin teamă, constată că a fost judecat prea aspru de către preot, se plictiseşte de canoane, pentru că nu simte iubire, şi în cele din urmă renunţă la a fi un credincios practicant. Îşi spune, în mintea lui, că Dumnezeu este în interior şi că nu are nevoie de intermediari. Perfect, aceasta este concluzia la care ajung unii spiritualişti după ani de zile. Diferenţa e că omul ce se află la început de drum îşi spune că nu are nevoie de intermediari, pentru că s-a simţit ofensat de dogme, şi atunci prin Ego a hotărât, în capul lui, ceva de genul: "Lasă că mă descurc eu şi singur, nu-mi trebuie un popă să găsesc Divinul din mine!". E un început bun chiar dacă e doar la nivel de mental.

Dezamăgit, căutătorul începe să studieze şi alte religii dar descoperă şi în acestea dogme şi reguli clare, reguli ce nu-i convin; nu vrea să le aplice. Şi asta pentru că omul, la nivel inconştient, ştie că el de fapt caută Iubirea şi Acceptarea. Vrea să le primească necondiţionat. Şi într-adevăr Dumnezeu iubeşte şi acceptă necondiţionat, însă până să simţi asta în tine ai cale lungă de străbătut.

Bun, şi studiind religiile căutătorul află de cunoaştere energetică, înţelege că totul e de fapt energie şi că viaţa e trăită întâi la nivel subtil şi apoi în planul materializării concrete. În momentul ăsta căutătorul simte că se luminează şi zice: "Asta e, am găsit, trebuie să învăţ şi să înţeleg cum e cu energiile astea!". Şi atunci face un pas decisiv: se duce la Reiki! Perfect, tocmai a deschis prima uşă spre conştientizarea Luminii printr-o tehnică de acces facilă tuturor. Căutătorul intră în lumea maeştrilor şi învaţă. Primeşte acces la energie şi lucrează cu ea. Îi place ce se întâmplă, deoarece chiar simte pe pielea lui că energia e importantă, şi parcă nu mai e aşa de supărat pe experientele cu preoţii. Nu mai e supărat dar nu-i iartă! De ce să ierte când el e acum stăpân pe viaţa lui şi cu primele grade de Reiki face minuni? Şi uite aşa Ego-ul creşte, în loc să scadă, şi evident singur singurel căutătorul parcă nu mai are aşa de mare succes în joaca cu energia. Stă şi se gândeşte şi realizează că nu are suficiente iniţieri. Deci e clar, trebuie să meargă la zeci de maeştri şi să primească acordaje. Şi de aici începe nebunia!” Adrian Valerian Antonovici

„Căutătorul bate din uşă în uşă temeinic şi primeşte sute de iniţieri. Evident că omul simte energia, însă crescând-i Ego-ul el pierde uşor accesul la Lumină şi în loc să se gândească unde a greşit adună iniţieri şi tehnici până e buimac de cap. După ce termină cu câteva zeci de sisteme Reiki trece la radiestezie şi inforenergetică. Tocmai a auzit că aceste sisteme îi dau mult control şi capacitate de influenţare. Şi se străduieşte să înţeleagă alte principii şi tehnici noi cu care speră să facă ce vrea în Univers. Află de atacuri energetice, de entităţi malefice şi de programe şi spaţii energetice trimise de la distanţă, iar de aici începe circul. I se pare că e urmărit şi că e atacat de hoarde întregi de demoni şi nu mai iese din casă până nu măsoară vreo zece parametri. Dacă un singur parametru nu-i iese corect bineînţeles că stă în casă până are penalizări la facturi. Nu e nici o problemă, îşi spune că are karmă pe bani şi asta e. În general dă vina pe karmă pentru orice. Interesantă formă de acceptare nu?

Apoi descoperă că familia lui e de trei lei, că toţi prietenii lui sunt pe interes şi se îndepărtează de toată lumea. A măsurat totul cu ansa ori cu pendulul înainte de a acţiona şi a ieşit că aşa trebuie să facă! Rămâne un neînţeles, singurii cu care mai poate să comunice sunt cei din domeniu. Aşa că din nou caută iniţieri şi noi forme de cunoaştere. 

Îşi cumpără zeci de cristale pe care le informează cu tot felul de algoritmi, învaţă mantre, vorbeşte cu îngerii, curăţă energetic oraşe întregi, devine abstinent, ţine posturi negre dure, meditează, face Reiki, măsoară cu ansa/pendulul absolut totul, opreşte atacuri psihotronice şi calamităţi naturale, îşi zugrăveşte casa în anumite culori, merge în pelerinaje, îşi cumpără multe icoane şi obiecte de cult, vorbeşte cu Sfinţii şi chiar la un moment dat se identifică cu personaje importante din religie. Citeşte sute de cărţi despre spiritualitate, face regresii în vieţi anterioare, unde evident că a fost un mare preot sau un rege ceva, şi e convins că are o misiune foarte importantă în viaţa actuală. De aceea continuă să se şcolească şi îşi activează Mer-ka-ba, merge la Constelaţii familiale, la Reconectare, la Hoponopopno, la Tai Chi, la Chi-kung, ba chiar ajunge şi în Peru, unde evident bea ayahuasca să-şi înfrângă demonii. Căutătorul e plin de informaţii, ştie metafizică, hermetism, fizică cuantică, are un Torser în buzunar, e doxă în explicarea funcţionalităţii Universului, are o vârstă astrală uriaşă, este imposibil de atacat energetic, pentru că are Protecţie Divină mare şi tot ceea ce face este Voia Domnului. Normal că face Voia Divină dacă e iniţiat şi în Preoţia lui Melchizedek nu? 

Iar pe lângă acestea descoperă prin numerologie şi astrologie că este un favorizat al sorţii şi că are un destin special. Evident că nu aprofundează şi părţile la care are de lucrat, părţi expuse clar prin astrologie şi numerologie. Pe lângă visele fantastice pe care le primeşte noapte după noapte, căutătorul şi-a descoperit şi clarviziunea, claraudiția, clarsimțirea şi clarcunoașterea. Nu are nici un dubiu că a fost cândva un Atlant de seamă, unul dintre ucenicii lui Hristos, un rosacrucian, iar în viaţa asta este că sigur trebuie să schimbe lumea! Şi toate entităţile îl ajută în marea misiune nefiinnd excluşi elfii, gnomii, spiriduşii şi egoticele zâne. Îi mai lipseşte un toiag cu care să izbească în pământ şi să predice un sfârşit apocaliptic iminent.” Adrian Valerian Antonovici

„Numai că de fapt viaţa lui este o mare varză, ajunge uneori să piardă contactul cu realitatea şi îşi creează o lume separată din care nu mai poate să iasă decât mergând la psihiatru. Dar nu va merge la psihiatru pentru că el consideră că e trezit spiritual şi că medicul e un involuat care habar nu are ce înseamnă să fiinţezi în Lumină; într-adevăr unii chiar nu au habar. 

Căutătorul constată că este un mare nefericit iar toată cunoaşterea pe care o are nu îi este de folos. De ce oare? Cum să se întâmple asta când el e în Lumină? Am spus Lumină? Pardon! E în Întuneric pur de fapt, şi nu-şi da seama! Are toate informaţiile învălmăşite în cap, nu mai ştie de unde a început, dar e convins că a ajuns "departe", e foarte speriat de ceea ce i se întâmplă şi nu are puterea să o recunoască. Evident că nu poţi să-l contrazici pentru că deţine Adevărul. Nu poate să se mai roage pentru că nu mai ştie cum şi la ce să se roage. La un preot nu se poate întoarce pentru că preotul e sub nivelul lui de cunoaştere şi nu are cum să-i înţeleagă ascensiunea. Şi nu trece mult până nimeni nu-l mai poate înţelege, până şi maeştrii de la care a primit cunoaşterea îi sunt inferiori. I-a depăşit demult.

Evident că am exagerat puţin în expunerea mea, dar am făcut-o cu un scop bun. Ceea ce vreau să subliniez, este că omul, în căutarea iubirii, ajunge să întreprindă anumite acţiuni total iresponsabil. El crede că spiritualitatea este o cale sigură şi că nu i se poate întâmpla nimic. Din contră, este o cale plină de capcane, este un "joc" între trup, minte, suflet şi spirit, joc pe care e posibil să-l pierzi dacă nu eşti atent.”Adrian Valerian Antonovici

“Sunt mulți oameni care intră pe rețele de socializare, urmăresc una sau multe persoane care fac postări ce tratează subiecte din zona spirituală, dar nu fac niciodată niciun comentariu, nu dau niciodată un like, nu distribuie niciodată așa ceva; preferă să stea „ascunși”, să nu mai știe nimeni că sunt interesați de astfel de informații.

Când vedeți/ citiți ceva care rezonează cu voi, când găsiți niște informații care simțiți că vă ajută și le asimilați, asta înseamnă că primiți energie de vibrație înaltă și beneficiați de aceasta; dacă faceți asta „pe ascuns”, țineți acea energie doar pentru voi.

Peste tot energia curge, este un echilibru între a primi și a oferi, este necesar ca după ce primești să dai mai departe, să oferi și altora ceea ce a fost benefic pentru tine, să-i ajuți și tu pe alții, așa cum alții te-au ajutat pe tine. Nu țineți pentru voi informațiile de vibrație înaltă pe care le primiți, dați-le mai departe.

Ieșiți din „ascunzătoarea voastră spirituală”! Și când spun asta mă refer la faptul că sunt o mulțime de oameni care urmăresc înregistrări/ postări care tratează subiecte legate de spiritualitate, fiindcă acestea îi ajută, dar nu au curajul să dea un like sau să distribuie așa ceva pe contul lor, fiindcă le este frică de ce ar crede lumea/ cunoscuții despre ei: „O să creadă cunoscuții mei că am luat-o razna! Prietenii mei o să spună că am devenit un ciudat dacă citesc asemenea «aiureli» cu Ascensiunea și extratereștrii...”.

E timpul să trăiți în integritate, să vă rostiți/ exprimați adevărul, să vă asumați adevărul, indiferent ce cred/ spun/ fac cei din jur. Nu vă mai ascundeți, asumați-vă ceea ce credeți cu adevărat, manifestați-vă la modul autentic: „Acesta sunt eu!”. Nu mai stați ascunși, fiindcă nu puteți ascensiona pe ascuns.

Asumați-vă puterea personală, manifestați-vă din spațiul puterii personale! Așa se manifestă Cei care arată Calea, nu stând ascunși, de teamă să nu creadă lumea că au luat-o razna.

N-ați venit aici, pe Pământ, ca să urmăriți/ citiți materialele spirituale pe ascuns, să practicați „spirtualitatea pe șeșt”, ci ați venit să vă manifestați ca ființe puternice, să purtați Lumina în lume, pentru a-i ajuta și pe alții!!!”

Sursa: Siman @ Martha Tania

"Orice persoana te poate înșela prin discurs, prin maniere, prin cunoaștere, prin intenții frumos camuflate, prin mimica, pantomimica, comportament, etc. Dar nimeni nu te poate înșela prin energie.

Când înveți să simți omul din fața ta și să-i citești energia, nimic nu te mai poate înșela.

Nu am fost învățați să punem accent pe energie în ceea ce privește oamenii, locurile, situațiile și circumstanțele vieții.

Energia nu minte niciodată din simplul motiv, că nu poate.

Dacă vrei să cunoşti secretul Universului, gândeşte în termenii energiei, frecvenţei şi vibraţiei.”

Sursa: Nikola Tesla

„Secolul XXI e dezgustător din atât de multe puncte de vedere încât adeseori mai pot vorbi doar cu statuile. A murit dialogul. A murit adevărul. A murit decența. A murit sensibilitatea. Triumful gargaragiilor e zdrobitor. Internetul e un loc infinit și oribil, o mare prăvălie cu de toate, un nesfârșit bazar și talcioc de idei stupide. Viața nu mai e nici măcar în alte parte și a mai murit și Kundera.

Cu toate acestea, invincibilii mei eroi (n.m: din carti) îmi dau putere. Mă fac să cred că omul, așa decăzut cum e acum, nu a fost dintotdeauna maimuța scelerată și obsedată de consum care a ajuns.

Îmi aduc aminte că a existat pe lume frumusețe. Că a existat noblețe sufletească și, mai ales, că au existat și oameni capabili să gândească, să se emoționeze, să facă altceva decât turmă, laudatio în cerc și război în jurul nimicului. Și așa viața rămâne, iată, îndurabilă.” Andrei Craciun, Catchy, „Invincibilii”.

 

„Viața unora dintre voi este sub atac acum.

Unele dintre voi aveți impresia că vă este atacată căsnicia, altele credeți că sunteți sub atac la nivel financiar sau în orice alt domeniu, dar eu vă sugerez să luați în calcul următorul lucru: de fapt, nu vă este atacată căsnicia și nu sunteți atacate la nivel financiar/ profesional/ social/ al sănătății, ci vă este atacată Lumina.

Unele dintre voi ați trecut recent prin cea mai neagră perioadă a vieții voastre pentru că întunericul încearcă să vă diminueze Lumina.

Pe altele întunericul v-a atacat încă din copilărie, cu același scop – să vă diminueze Lumina.

Indiferent de ce natură este atacul, țineți-vă tare, arătați-vă Lumina; cu ochii în lacrimi, cu inima sfărâmată, trecând prin iad, că sunteți în genunchi sau abia reușiți să vă târâți, continuați să vă arătați Lumina!

Nu știu dacă sunteți conștiente de asta, dar Lumina este contagioasă. Faptul că voi continuați să vă arătați Lumina chiar și atunci când treceți prin încercări dintre cele mai grele, le arată femeilor din jurul vostru că este posibil să ții Lumina aprinsă, indiferent de condiții și le va inspira pe unele dintre ele să vă urmeze exemplul. Faptul că voi sunteți capabile să vă arătați Lumina chiar și atunci când treceți printr-una dintre cele mai negre perioade ale vieții voastre poate salva viața altei femei care vă vede, care trece și ea prin momente grele și care era pe punctul să se dea bătută.

Dacă oamenii v-ar cunoaște cu adevărat viața, dacă ar ști toate încercările prin care ați trecut, ei ar ști că Lumina voastră nu este una obișnuită.

Dacă oamenii ar ști în ce mod a încercat întunericul să vă stingă Lumina încă de pe vremea când erați doar o copilă, ar înțelege de ce sunteți acum capabilă să vă arătați Lumina și în condiții foarte grele.

Voi sunteți aici, pe Pământ, cu o Misiune, voi sunteți aici pentru a inspira femei care trec prin ce ați trecut și voi la un anumit moment dat și care au nevoie să vadă că este posibil să depășești obstacole care par de netrecut, că este posibil să răzbați prin încercări care par a fi distrugătoare.

Noi avem nevoie de Lumina fiecăreia dintre voi. Nu cedați; arătați-vă Lumina, indiferent prin ce treceți!” (Sarah Jakes Roberts) Traducerea Mihaela Dan

„În perioada următoare vom deveni din ce în ce mai sensibili. Pe Pământ curge tot mai multă Lumină, corpul vostru fizic integrează mai multă Lumină decât a integrat vreodată până acum, iar asta va avea drept consecință faptul că veți simți că atât lumea voastră interioară, cât și lumea exterioară devin din ce în ce mai zgomotoase. Este ca și cum ați fi într-o discotecă, muzica a fost la un volum redus pentru un timp și acum, deodată, muzica este dată foarte tare.

Sensibilitatea mărită pe care o veți experimenta în continuare se referă la faptul că veți VEDEA mai mult decât ați fi văzut în trecut în aceleași circumstanțe, vei AUZI mai mult, veți simți mai mult decât ați auzit/ simțit vreodată. Simțurile voastre devin din ce în ce mai „ascuțite”.

Și când percepi atât de multe informații din jur, când vezi/ auzi/ simți atât de intens totul, tendința va fi să te retragi în liniște, în solitudine.

Fiecare mail pe care îl citiți are un efect energetic asupra voastră, fiecare postare pe care o citiți, fiecare film/ înregistrare pe care o ascultați, fiecare conversație pe care o purtați, fiecare gând pe care îl aveți au un efect energetic asupra voastră. Și este alegerea voastră dacă acceptați în continuare niște energii de vibrație joasă care nu-și mai au locul în viața voastră sau dacă faceți curățenie din acest punct de vedere; este alegerea voastră dacă veți continua să dați vina pe alții, să-i judecați pe alții sau vă mențineți echilibrul energetic în interacțiunile cu ceilalți.

Ca urmare a faptul că VEDEȚI mai mult decât înainte, că AUZIȚI mai mult decât înainte, că ÎNȚELEGEȚI mai multe, este posibil ca unele dintre lucrurile pe care le aflați/ înțelegeți/ descoperiți să vă provoace furie, revoltă, dorința de a-i schimba pe alții, etc. Depinde de voi dacă vă lăsați prinși în aceste energii de vibrație joasă sau alegeți să reveniți în spațiul compasiunii, toleranței, bunătății, al calmului, al păcii interioare.

Mulți dintre noi suntem chemați să trăim într-un mod diferit și ar fi de dorit să ascultăm această Chemare, atunci când o auzim.

Mulți oameni simt în ultima perioadă că au pierdut controlul, că viața lor este dată peste cap, simt că nu mai pot suporta situațiile în care se află de ceva vreme.

Viața noastră va fi dată peste cap – sau cel puțin așa vom percepe noi lucrurile, pentru că această „reorganizare” și „curățare” este necesară în procesul evoluției noastre. Unii dintre noi vom avea senzația că totul în jurul nostru se prăbușește, dar această prăbușire este primul pas al unui proces de reconstrucție personală, este parte a procesului Ascensiunii. Dacă nu permitem să se destrame/ iasă din viața noastră ceea ce nu-și mai are locul în viața noastră, dacă opunem rezistență, procesul va fi și mai dificil. Acele lucruri se vor destrăma, indiferent cât ne vom lupta noi, indiferent cât ne vom agăța de ele; faptul că opunem rezistență va face ca totul să fie mai dureros pentru noi.” (Lorie Ladd) Traducerea Mihaela Dan

"O actualizare scurtă și foarte vagă...

Există un fel de RE-SETARE pentru întregul Colectiv. Astăzi. 28.08.2023

Ori de câte ori există o resetare, primesc un tip specific de semn foarte clar.

Acum câteva zile am simțit că vom avea un tip de resetare. Dar atunci nu am primit niciun semn direct. Așa că l-am respins. Cu toate acestea, tocmai acum am primit DOUĂ semne, ambele fiind singurul tip de semne pe care le primesc atunci când primim cu toții un fel de resetare colectivă. Două semne sunt dincolo de coincidență, toate în 5 minute.

De obicei, când primim o resetare, este ca niște scaune muzicale. Oamenii par să părăsească viața sau realitatea ta. Poate părea o alegere conștientă. Dar într-adevăr este designul care se schimbă la un nivel de lumină mai ridicat. Asta ne plasează în DIFERITE puncte și direcții de frecvență hertz. Și astfel putem experimenta că suntem mai departe de unii, unii pot pleca, în timp ce oameni noi pot intra în experiența noastră mai aliniați la propria noastră frecvență.

Spun că aceasta este o actualizare vagă, deoarece, deși am primit semnele unei resetare astăzi, nu știu cu adevărat de ce sau despre ce este vorba. Dar este mult dincolo de controlul uman.

Luați doar ceea ce rezonează, vă rog " Amanda Lorence

„Ieri 28.08.2023 a fost o zi de importanță majoră pentru umanitate.

Începem o călătorie foarte intensă, în care oamenii sunt împărtiți între două viziuni diferite ale lumii, toții fiind într-o singură linie temporală.

Ni se oferă aproximativ 90 de zile pentru a face alegeri clare cu privire la ceea ce ne dorim, înainte de a intra în anul 2024. În această perioadă vom avea ocazia să revedem lucrurile prin care am trecut între anii 2017-2023 și vom fi puși în situația de a face din nou alegeri, în situații similare cu cele din trecut. Atunci când se va întâmpla acest lucru, amintiți-vă că voi ați evoluat, ați devenit mai înțelepți acum, comparativ cu momentul în care ați făcut acele alegeri din trecut și deci puteți alege altceva.

Poate că o să vi se pară că vă aflați exact în aceeași situație, că nu s-a schimbat nimic de atunci, dar nu este la fel, pentru că voi ați evoluat între timp și acesta este un test: veți face aceleași alegeri de vibrație joasă din trecut și veți intra în vechiul ciclu de vibrație joasă sau aveți puterea să faceți alt gen de alegeri și să vă eliberați din acel cerc vicios, să ieșiți la Lumină?

Astfel de cicluri de vibrație joasă prin care vor trece unii oameni durează 5 ani, dar asta nu înseamnă că este obligatoriu ca voi să rămâneți blocați în ele până la finalul perioadei de 5 ani; înseamnă doar că omenirea va avea la dispoziție următorii 5 ani ca să curățe ce a rămas de curățat, ca energii de vibrație joasă la nivel colectiv.

În plus, se mai întâmplă ceva extraordinar: cei care aleg să intre din nou în vechiul ciclu de vibrație joasă nu vor mai avea putere de vot la nivel energetic, în privința viitorului umanității.

Până acum, în ultimii ani, la nivel energetic, fiecare om avea un vot cu privire la direcția în care urma să o ia umanitatea, vot pe care și-l exercita la modul conștient sau inconștient, prin alegerile pe care le făcea omul respectiv în viața sa de zi cu zi. Astfel de „alegeri energetice globale” aveau loc periodic (uneori la diferență de câteva zile una de alta) și fiecare om putea influența direcția în care mergea omenirea până la următorul „scrutin energetic”. Nu conta care era nivelul de vibrație/ Conștiință al oamenilor, toți aveau câte un vot.

De acum înainte cei care intră în vechi cicluri de vibrație joasă nu vor mai avea „drept de vot”. Doar cei care aleg să se evolueze vor putea vota energetic; ca atare, deși unii oameni vor intra pe cărări secundare, prinși în cicluri repetitive de vibrație joasă, ei nu vor mai afecta cronologia aleasă de cei care cresc vibrațional, de noi, cei care știm de ce am venit aici și suntem hotărâți să facem ceea ce avem de făcut pe Pământ.

Cei care merg mai departe, care cresc vibrațional, vor lega noi conexiuni cu oameni cu care rezonează, pe măsură ce Noua Lume o să devină vizibilă pentru ei.

În sfârșit, este vorba din nou despre alegerea individuală; am ajuns la momentul în care vor vota energetic cei care vor ca echipa umanității să câștige, iar 2024 va fi anul în care va începe să apară Lumea pentru care am venit noi pe Pământ în această viață umană.” (Jasos Estes) Traducerea Mihaela Dan

„În perioade dificile pentru umanitate sau pentru comunitate, eu am încercat să aduc speranța prin ceea ce am făcut, prin faptul că am ieșit în spațiul public și pe rețelele de socializare și am vorbit despre credința în Dumnezeu.

Eu cred că este important ca oamenii să înțeleagă că în momente grele, credința în Dumnezeu poate face diferența.

Și atunci când vorbești la modul public despre Dumnezeu, când dorești să-i ajuți pe alții să se apropie de Dumnezeu, ceea ce aduci în acea interacțiune este ceea ce EȘTI, nu ceea ce vrei să faci să pară că ai fi. Degeaba te prefaci a fi cine nu ești, degeaba îi imiți pe alții, cu care ai vrea să semeni, degeaba spui vorbe mari, dacă tu nu trăiești în viața ta de zi cu zi în baza principiilor pe care le enunți; oamenii vor simți mai devreme sau mai târziu că ești fals.

Tot ce este necesar să aduci în interacțiunea cu oamenii este ființa care EȘTI cu adevărat – este suficient dacă te aduci pe tine, cel autentic.

O mulțime de oameni nu înțeleg că ceea ce a pus Dumnezeu în ei este suficient de valoros ca să aibă ce împărtăși cu ceilalți, că nu este cazul să își dorească să fie ca altcineva, să aibă ce are altcineva. Dumnezeu ne-a echipat pe fiecare dintre noi cu tot ce avem nevoie ca să facem ceea ce vrea El să facem, ca să ne împlinim Menirea.

Dar mulți oameni nu au curajul să-și asume propria unicitate, propria autenticitate; cei mai mulți vor să se integreze în marea masă, să urmeze direcția în care merg ceilalți, să fie copii ieftine ale altora, pe care lumea îi crede mai speciali.

De aceea fiecare dintre noi trebuie să ne hotărâm: vreau să fiu acceptat de cei din jur sau vreau să fiu autentic și să-mi urmez propria Cale?

Eu am ales să fiu autentic.” (TD Jakes) Traducerea Mihaela Dan

„Eu am fost pastor mulți ani la o biserică foarte mică și am fost pastor și la o biserică foarte mare, știu exact ce înseamnă și una, și alta.

În opinia mea, la început, când eram la o biserică foarte mică, Dumnezeu m-a ținut ascuns acolo; și nu e nimic rău în a fi ținut „sub radar”, pentru a fi pregătit pentru momentul în care Dumnezeu consideră că este momentul să ieși în lumina reflectoarelor.

Dumnezeu ascunde o nouă viață în pântecul unei femei, Dumnezeu ascunde fluturii în cocon. De câte ori Dumnezeu se pregătește să facă ceva foarte important, acel ceva trece printr-un proces în care una dintre etapele de început presupune ca acel ceva să fie ținut ascuns, neștiut de marea masă a oamenilor. Și foarte mulți oameni care trec fără să știe prin acest proces nu tolerează prea bine etapa în care sunt ținuți ascunși, pentru că ei cred că dacă îi ține la acel nivel, Dumnezeu a uitat de ei, cred că bat pasul pe loc.

Eu am petrecut aproape 20 de ani ca pastor la bisericuțe mici. Am slujit ani la rând în biserici în care erau 7 oameni, dintre care doi moțăiau; era bine dacă aveam 40 de persoane în biserică, considerând femeile însărcinate ca fiind 2 persoane și luându-i în calcul și pe cei morți, cărora li se făcea slujbă. Dar a fost nevoie de timp pentru ca Dumnezeu să lucreze asupra mea și să mă pregătească, pentru a putea să fac față sarcinilor foarte importante pe care urma să mi le dea.

Măreția nu apare dintr-odată, te pregătești/ ești pregătit de Dumnezeu în timp, pentru a o atinge.

Nu fi dezamăgit de locul în care te afli acum ascuns, chiar dacă este mult prea mic pentru ceea ce știi că ești capabil să faci; nu întâmplător te ține Dumnezeu acolo! Acel loc nu are nimic de-a face cu valoarea ta și cu ce ești capabil să faci; tu ești într-o etapă de pregătire pentru ceva măreț.

Învață ce ai de învățat din locul în care te afli, lucrează cât poți de bine în locul în care te afli și Dumnezeu te va scoate de acolo, atunci când va fi momentul.

Mulți oameni nu reușesc să facă față succesului, îl ating pentru o clipă și îl pierd, pentru că nu au fost pregătiți pentru succes. Pregătirea pentru succes se face în timp, se face trecând prin perioada anonimatului, trecând prin încercări dificile și învățând să le depășești, căzând și ridicându-te iar și iar, dând greș și învățând din greșeli, fiind respins și găsind puterea să mergi mai departe.

După circa 20 de ani în care am slujit în biserici mici, pentru un număr mic de oameni, când lucrurile s-au schimbat major și am văzut magnitudinea a ceea ce Dumnezeu voia să facă în viața mea, m-am speriat, recunosc. Când am intrat prima dată într-o biserică în care erau 15.000 de oameni care veniseră să participe la slujba pe care urma să o oficiez, m-am speriat. Am sunat un om care-mi era mentor, l-am întrebat dacă e „normal” ce simt, ce mi se întâmplă.

Una dintre sursele de stres din viața noastră este faptul că nu mai știm ce este „normal”.

La ce mă refer: de exemplu, dacă soția mea nu ar fi știut că „e normal” să te îngrași din ce în ce mai mult atunci când ești gravidă, ar fi crezut că e ceva în neregulă cu ea; dacă n-ar fi știut că „e normal” să aibă grețuri uneori, în acea perioadă, ar fi crezut că e ceva în neregulă cu ea. Dacă n-ar fi știut că „sunt normale” o mulțime de lucruri care se întâmplau cu corpul ei și cu starea ei emoțională în acea perioadă în care era gravidă, ar fi sunat întruna medicul.

Este uimitor cât de repede poți trece uneori de la starea de îngrijorare maximă/ stres la starea de liniște, prin simplul fapt că cineva în care ai încredere îți spune că „e normal” ce ți se întâmplă.

Uneori, când faci ceva ce n-ai mai făcut niciodată, lucrul care te sperie cel mai mult este acela că nu știi ce e „normal” la acest nou nivel. De aceea ai nevoie de mentori sau de oameni care sunt niște modele pentru tine și care pot să te ghideze în astfel de situații, pot să-ți spună dacă „e normal” ce ți se întâmplă.” (TD Jakes) Traducerea Mihaela Dan

„Schimbarea este un proces care cuprinde, printre altele, și pauze în care să te odihnești, să-ți revii, să integrezi niște experiențe pe care le-ai trăit, niște informații pe care le-ai acumulat. Cei mai mulți oameni nu sunt dispuși să ia o pauză; ei trebuie să facă, facă, facă întruna ceva, ca să simtă că sunt eficienți.

Eu sunt unul dintre cei pentru care este ușor să muncească întruna, sunt setat pe a acționa, pe a face diverse lucruri. Și părinții mei erau la fel; în familia noastră să stai degeaba era văzut ca un fel de păcat.

Pentru mine e greu să mă opresc, să las totul deoparte și să mă odihnesc.

Dar și în acele momente în care ne odihnim, în care luăm o pauză de la tot și de la toate, are loc transformarea propriei ființe.

Și ceea ce am descoperit pe propria piele este că dacă tu nu ești dispus să te oprești și să te odihnești, Dumnezeu o să te oblige să faci asta - o să te aducă într-o asemenea stare, încât nu te vei mai putea ridica din pat.

Și unii dintre noi suntem acel gen de oameni care nu se opresc până nu îi obligă Dumnezeu să se oprească, prin mijloace deloc plăcute.

Unii oameni sunt într-o continuă agitație, umblă de colo colo, încearcă diverse variante, trec din relație în relație, din afacere în afacere, de la o slujbă la alta, căutând persoana/ relația/ afacerea/ slujba potrivită pentru ei, iar Dumnezeu le spune: „Oprește-te! Oprește-te, stai liniștit, odihnește-te puțin și o să-ți spun Eu ce ai de făcut, care este partenerul potrivit pentru tine, care este slujba potrivită pentru tine, care este afacerea potrivită pentru tine!”. (TD Jakes) Traducerea Mihaela Dan

„Când este vorba despre împlinirea celui mai înalt potențial al tău, contează foarte mult cu ce oameni te însoțești.

Unii oameni te pot face să-ți îngropi visurile, pentru că vor revarsa asupra ta fricile lor și vei intra și tu în frică.

Alți oameni te vor face să simți că poți orice, te vor susține, te vor inspira.

Oamenii inventivi văd perioadele de haos ca o oportunitate de a crea ceva nou, care să funcționeze în situații în care vechile soluții nu mai funcționează. Ei dau mai multe roade în perioadele de haos decât în perioadele obișnuite.

Ca să ajungi la o astfel de mentalitate care te face să vezi oportunitățile în haos este necesar să fii în preajma unor oameni care deja au această mentalitate.

Mulți oameni cred că nu pot să-și împlinească visurile fiindcă nu au destui bani; nu e adevărat. Nu e vorba de bani, e vorba de mentalitatea pe care o ai. Dacă ai mentalitatea care trebuie, banii vor veni.

Dacă tu nu ești capabil să faci nimic cu banii pe care îi ai, nu vei fi capabil să faci nimic nici dacă ai avea mai mulți bani. Când ai curaj și ai relațiile potrivite, poți folosi banii altora, pe care ei sunt dispuși să ți-i dea, ca să faci ceea ce ți-ai propus. Dacă ai mentalitatea care trebuie, vei reuși să aduni în jurul tău oamenii potriviți, care să te susțină financiar în a-ți realiza visul.

Nu poți zbura ca vulturii dacă îți petreci timpul cu curcanii.” (TDJakes) Traducerea Mihaela Dan 

„Unii oameni cred că în momente dificile nu servește la nimic să te rogi.

Eu aș spune că este posibil ca ție să nu-ți folosească la nimic, dacă așa zici, dar mie sigur îmi folosește să mă rog în momente dificile. Dacă eu mă simt mai liniștit știind că i-am cerut ghidare lui Dumnezeu prin acea rugăciune, dacă mă simt împuternicit simțind prezenta Sa alături de mine, dacă efectul acelei rugăciuni este că îmi amplifică creativitatea și îmi vin idei neașteptate care pot constitui punctul de plecare pentru o soluție, atunci pot să spun că rugăciunea aceea mă ajută.

Dacă nu vrei să te rogi, nu te ruga, nu am nicio problemă cu asta. Eu, unul, o să mă rog.

Dumnezeu nu face mese și scaune, dar face copaci. Dacă tu ai nevoie de mese și scaune și în jurul tău nu sunt decât copaci, o să spui că nu ai nicio soluție la problema ta.

Dacă eu mă rog, Dumnezeu o să-mi indice modul în care pot face mese și scaune folosind lemnul copacilor și astfel, eu voi vedea în copaci o soluție, nu ceva ce nu-mi folosește la nimic, așa cum vezi tu.

Folosind același exemplu, dacă tu te rogi la Dumnezeu să facă să apară în fața ta niște mese și niște scaune, te rogi degeaba, fiindcă Dumnezeu n-o să facă asta. Și tu o să spui că se dovedește încă o dată că rugăciunea nu funcționează…

Dumnezeu ți-a pus în față o mulțime de copaci; depinde de tine dacă știi să-i ceri ghidare, în loc să-i ceri să facă să apară în fața ta mese și scaune.

Când știi cum să te rogi, rugăciunea te ajută să vezi resurse prețioase în locul în care înainte nu vedeai decât lucruri care nu-ți folosesc la nimic. Rugăciunea îți amplifică creativitatea și îți indică ce poți face cu ceea ce ai, ca să obții ceea ce-ți dorești.

Aproape toate miracolele din Biblie s-au întâmplat la modul la care Isus sau alt personaj a folosit ceea ce oamenii respectivi deja aveau, dar credeau că nu valorează nimic: câțiva pești și o bucată de pâine, puțin ulei, etc. Isus nu a adus peștii și pâinea, el doar le-a arătat celorlalți cum pot fi înmulțite.

Dacă tu te rogi, Dumnezeu îți va arăta cum poți rezolva problema folosind ceva ce este deja în posesia ta; El va folosi acel lucru pentru a-ți binecuvânta viața.” (TD Jakes) Traducerea Mihaela Dan

„Pilda văduvei care avea doar puțin ulei, care a fost instruită să adune toate vasele goale din vecini, pe care apoi le-a umplut turnând din recipientul în care inițial se afla foarte puțin ulei, ne spune că uleiul a curs până s-au umplut toate vasele disponibile. Din asta învățăm, printre altele, că resursele lui Dumnezeu sunt nelimitate; depinde doar cât de mare este capacitatea noastră de a primi, cât de mare este „vasul” nostru, în care Dumnezeu face să curgă uleiul.

Eu nu cred că toți oamenii sunt meniți să facă ceva măreț în viața lor, pentru că nu toți oamenii au această capacitate, „vasul” lor nu este suficient de mare ca să cuprindă Măreția pe care o poate revărsa Dumnezeu și nici nu pot face față stresului pe care-l prespune faptul că ești angrenat în lucruri mărețe.

De aceea este de dorit să fii atent ce-ți dorești, să nu tânjești sau să încerci să-ți însușești succesul altuia, pentru că nu știi dacă poți să-i faci față. Cei care moștenesc ceva creat prin măreția altuia nu sunt întotdeauna capabili să gestioneze și să transmită mai departe acea moștenire.

Cum îți dezvolți capacitatea de a crea și de a gestiona Măreția?

Prin a te confrunta fără teamă cu toate încercările care apar în viața ta, prin a le depăși una câte una, în loc să de lași doborât de ele. Dacă tu nu te poți lupta cu leul, nu-mi spune mie că vrei să te lupți cu Goliat! Tu confruntă-te cu încercările care sunt la nivelul la care te afli acum și dacă le faci față și înveți ce este de învățat, Dumnezeu o să ți-l aducă în față și pe Goliat, ca să te lupți cu el.

Tu gestionează cu înțelepciune și integritate resursele pe care le ai acum, folosește cu înțelepciune oportunitățile care ți se oferă acum și Dumnezeu îți va oferi resurse/ oportunități din ce în ce mai mari.

Servitorul căruia i s-a dat un talant l-a îngropat; când a aflat, stăpânul a fost foarte nemulțumit și i-a luat talantul, pentru că servitorul n-a folosit eficient ceea ce a primit, nu a înmulțit ceea ce a primit.

Tu folosești eficient ceea ce ai, indiferent cât de puțin este? Tu înmulțești ceea ce ți-a dat Dumnezeu?

Miracolele încep cu lucruri mici, pe care deja le ai.

E interesant că o mulțime de oameni își irosesc timpul plângând-se că nu au una sau alta, invidiindu-i pe vecinii/ cunoscuții care au mai mult ca ei, în loc să prețuiască și să folosească ceea ce deja au… O mulțime de oameni nu prețuiesc ceea ce au, pentru că sunt prea ocupați tânjind după ceea ce au alții.” (TD Jakes) Traducerea Mihaela Dan

„Un lucru care m-a ajutat în vremuri grele au fost acela că adânc în interiorul meu am știut întotdeauna fără urmă de dubiu că Dumnezeu îmi vrea binele, că mă iubește, că El este mereu de partea mea, indiferent ce oameni sunt împotriva mea.

Poate că uneori Dumnezeu o să mă corecteze, o să mă pună la punct când sar calul, poate o să mă blocheze atunci când am intrat pe un drum lăturalnic, poate o să mă trântească atunci când nu înțeleg de vorbă bună, dar știu că mă iubește și că îmi vrea întotdeauna Binele.

Unii oameni nu pot accepta iubirea lui Dumnezeu, gândesc ceva de genul „Doamne, nu știu ce vezi în mine, nu pot să înțeleg ce iubești la mine, că s-a văzut deja nu sunt bun de nimic!”.

Poți accepta că dacă Dumnezeu vede valoare în tine, înseamnă că tu chiar ai valoare?

Poți să fii de acord cu Dumnezeu că ești valoros?

Poți să nu mai fii de acord cu întunericul, care îți spune că nu ești bun de nimic, că nu meriți nimic bun, că nu ai nicio valoare, că ești un ratat?

Bun, ai făcut niște greșeli în viață, ai făcut lucruri de care acum îți este rușine, ai făcut lucruri care te fac să te simți un monstru, pe care le regreți amarnic, dacă simți că nu meriți Iubirea, iertarea și Grația lui Dumnezeu. Noi toți am făcut asemenea lucruri. Poți să fii, totuși, de acord cu Dumnezeu, care îți spune că te iubește, că te iartă și că ești prețios în ochii Lui?” (TD Jakes) Traducerea Mihaela Dan

„Au fost momente foarte grele în viața mea, în care am trecut prin încercări care m-au îngenuncheat, aveam inima sfărâmată, simțeam că e mai mult decât pot duce și i-am spus lui Dumnezeu plângând: „Doamne, simt că sunt complet distrus! Urăsc ceea ce mi se întâmplă, dar te iubesc pe Tine și știu că Tu nu ai îngădui să trec prin asta dacă nu ar avea un rost, dacă nu ar fi spre Binele meu!”.

Curgeau lacrimile pe obrajii mei și nu vedeam nicio cale de a ieși din acel hău în care simțeam că mă aflu.

Dar chiar și atunci știam că dacă Dumnezeu permite să trec prin așa ceva, era pentru că acea încercare mă ajuta să cresc, pentru că mă învăța niște lecții prețioase, care îmi vor fi de folos în ceea ce are de gând Dumnezeu cu mine.

Eu am credință deplină în ceea ce face Dumnezeu în viața mea, chiar și atunci când nu înțeleg de ce face ceea ce face, chiar și atunci când mă doare ceea ce face.

Indiferent ce mi se întâmplă, nu mă poți convinge că Dumnezeu nu este de partea mea. Indiferent cu ce vrea Dumnezeu să mă confrunt, știu că atunci când voi depăși acea încercare voi fi o Versiune mai bună a mea și va fi bine pentru mine.

Dacă există în viața mea o relație de care sunt absolut sigur, în care știu fără dubiu că nu voi fi mințit, înșelat, trădat, abandonat, este relația mea cu Dumnezeu. Relația noastră este complet transparentă, Dumnezeu știe absolut totul despre mine, știe ce fac, știe ce gândesc, știe ce simt.

Când e vorba despre oameni, fie ei și unii apropiați, eu pot face ceva care să-i dezamăgească, ei pot afla despre mine niște lucruri care să-i deranjeze și să mă părăsească, dar Dumnezeu nu poate afla nimic ce nu știe deja despre mine.

Când se întâmplă niște lucruri foarte dureroase, precum moartea unui copil, nu este întotdeauna posibil să le explici celor afectați de ce s-a întâmplat ce s-a întâmplat. Eu nu încerc să găsesc explicații pentru așa ceva, când sunt alături de acei oameni care sunt devastați și care se întreabă „De ce, Doamne, ai permis asta?”; eu le spun să se țină tari, pentru a supraviețui acelei tragedii, pentru că uneori, după mai mult timp, când reușești să te stabilizezi cât de cât la nivel emoțional, este posibil să înțelegi măcar o parte din rostul acelei încercări.

Când ai de-a face cu niște oameni care suferă enorm, care sunt în plină agonie, nu este momentul să le spui că acea tragedie are un rost, că Dumnezeu are motivele lui pentru care a permis așa ceva.” (TD Jakes) Traducerea Mihaela Dan

„Primul stadiu al Călătoriei spirituale este „nebunia spirituală”.

Al doilea stadiu este „ghidarea mea versus ghidarea Ta”.

Al treilea stadiu este cel în care încetezi să mai încerci să oprești schimbarea și îți permiți să curgi cu fluxul schimbării.

Al patrulea stadiu este cel al aprecierii/ recunoștinței, cel în care încetezi să-i mai spui lui Dumnezeu cum vrei tu să arate lucrurile/ viața ta, iei viața exact așa cum este și ești fericit că ești viu, ești recunoscător pentru viața ta, cu tot ce include ea.

Cineva care a avut o experiență în apropierea morții mi-a povestit că în timpul acestei experiențe a văzut o retrospectivă a vieții sale și a fost întrebat: „Vrei să vezi și cealaltă parte a retrospectivei vieții tale?” și a spus „Da”, deși nu a înțeles prea bine la ce anume se referea expresia „cealaltă parte a retrospectivei vieții tale”.

Acea retrospectivă a vieții tale pe care o vezi când treci Dincolo cuprinde toate alegerile vieții tale, „vizionate” cu o viteză foarte mare.

Cealaltă parte a retrospectivei vieții sale a fost aceea în care i s-a arătat cum ar fi fost viața lui dacă ar fi făcut alte alegeri, cum ar fi fost viața lui dacă în acele momente de criză prin care a trecut, în loc să-și plângă de milă, ar fi spus: „Ce fac eu acum, de ce îmi plâng de milă?! Da, trec printr-o perioadă mai dificilă, dar sunt în viață, trăiesc. Asta este suficient ca să fiu recunoscător! Atât timp cât trăiesc pot să o iau de la capăt, pot să mă pun pe picioare din nou!”.

El a văzut că acea practică a Recunoștinței i-ar fi adus în cale alte oportunități, alți oameni, că ar fi avut o viață mult mai frumoasă.

Și după acea experiență în apropierea morții, în fiecare zi a vieții sale, acel om a practicat Recunoștința, a trăit fiecare moment de bucurie, dar și de criză, în acest mod. Recunoștința pentru fiecare moment al vieții sale, indiferent că e unul mai plăcut sau mai puțin plăcut, a devenit o practică spirituală zilnică pentru el.” (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

„În opinia mea, cea mai înaltă formă de disciplină spirituală este să trăiești zi de zi din spațiul Recunoștinței. Dacă faci asta, chiar dacă viața ta exterioară va fi una „obișnuită”, viața ta interioară va fi una extraordinară. Vei începe să ai vise magice, vei trăi într-un tărâm în care miracolul va fi ceva obișnuit. Miracolul este ceva rar/ neobișnuit/ incredibil pentru unii oameni pentru că acei oameni sunt suprinși de prezența lui Dumnezeu în viața lor. Pentru tine miracolele nu vor fi ceva neobișnuit/ incredibil, pentru că tu ai o conexiune profundă cu Dumnezeu și ești conștient că totul este posibil, oricând; nu ești deloc mirat când constați că s-a întâmplat un miracol.

Tu știi că dacă ceva este menit să se întâmple, o să se întâmple și știi că vei primi ghidare ori de câte ori vei avea nevoie de ea, însă mai știi că este necesar să nu sabotezi acea ghidare, să nu te prefaci că nu o auzi, fiindcă nu-ți place ce-ți cere.

Voi toți beneficiați permanent de ghidare divină, ea nu se oprește niciodată. Nu e nevoie să faceți nimic ca să cereți ghidarea divină, nu e nevoie de rugăciuni, de lumânări aprinse, de recitat mantre, etc. În opinia mea, oamenii fac astfel de lucruri/ ritualuri mai degrabă ca să-i ajute să-și facă suficient curaj ca să asculte ghidarea divină.

Nimic pe lumea asta nu-ți este mai disponibil decât ghidarea divină: ea „curge” către tine clipă de clipă. Dar dacă nu-ți place ce auzi, începi să aprinzi lumânări, să te rogi, să reciți mantre și spui „Simt că sunt blocat, nu știu ce să fac, nu primesc ghidare divină”.

Nu există „Sunt blocat, nu primesc ghidare divină”. Nu vrei să o auzi/ primești, fiindcă te sperie ce auzi.

Hai să-ți spun ce să faci dacă zici că „ești blocat”: scrie care este ghidarea divină care te-ar speria cel mai tare în legătură cu acel subiect, care ar fi mesajul care te-ar băga în sperieți. Scrie în jurnalul tău acel lucru și uită-te bine la el. Ești capabil să faci acel lucru, dacă asta ar fi ghidarea divină?

Dacă răspunsul tău absolut sincer este „Da” înseamnă că ești dispus să urmezi ghidarea divină, indiferent care ar fi aceea și că nu te prefaci că nu o auzi.

Dacă tu știi adânc în interiorul tău că indiferent ce mesaj ai primi, nu ți-ar fi frică să urmezi acea ghidare, atunci înseamnă că încă nu a venit momentul să primești îndrumări pe acea temă, așa că ai răbdare. Și această așteptare poate dura ore, zile, săptămâni sau poate dura 30 ani.

Uneori ești pus pe așteptare în ceea ce privește ghidarea pe acea temă pentru că lucrul pe care ți se va cere să îl faci este ceva ce nu poți face acum; este necesar să fii pregătit, ca să fii capabil de așa ceva, iar pregătirea poate dura 30 de ani. Ca atare, ai răbdare, ești în perioada de pregătiri.

Pentru ce ești pregătit? Pentru a avea atâta încredere în Divinitate, încât să faci acel lucru pe care ți se va cere să-l faci la un moment dat.

Poate că ești pregătit ca să emiți o cantitate foarte mare de Lumină într-un mod discret, fără ca cei din jurul tău să știe ce faci și fără ca tu să ai nevoie ca ei să știe ce faci.

Poate că ești pregătit să faci o muncă spirituală extraordinară, fiind, în același timp, „invizibil” pentru cei din jurul tău.

Poate că ești pregătit pentru a permite Divinității să lucreze prin tine în timp ce pentru cei din jur, pare că tu nu faci nimic deosebit.

Poate ești pregătit ca să înțelegi că nu există un „rol neînsemnat”, atunci când permiți Divinității să lucreze prin tine, că indiferent dacă omului din tine pare că faci lucruri „mărunte”, rolul tău nu este deloc unul „mărunt”. (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

„Niciodată până acum nu ni s-a cerut nouă, ca și colectiv, să ne dezvoltăm psihicul și sufletul în același timp. Niciodată până acum nu ni s-a cerut să trăim vieți „obișnuite”, în timp ce devenim niște ființe extraordinare.

Dacă vrei să evoluezi, atunci „spațiul” în care vrei să locuiești este cel al Recunoștinței. Și „a trăi din spațiul Recunoștinței” nu înseamnă să te mulțumești cu puțin/ firimituri, ci înseamnă, printre altele, să nu te temi să trăiești în abundență, să nu te temi să te bucuri de toate lucrurile minunate pe care ți le oferă lumea fizică, pentru că toate sunt aspecte ale lui Dumnezeu.

Când trăiești în Recunoștință te uiți la viața ta și simți: „Pachetul acesta, cu tot ce conține el, este perfect așa cum este”.

Și pentru asta este nevoie de disciplină strictă, fiindcă uneori o să te trezești dimineața și o să-ți spui: „Azi nu mă simt deloc recunoscător. Am o problemă foarte mare, ce mă fac?”.

O să fie zile în care o să te simți foarte singur sau foarte speriat, o să fie zile în care vei simți că totul se prăbușește în viața ta; atunci, mai mult ca oricând, va fi necesară practica Recunoștinței. Este ușor să fii recunoscător pentru o petrecere reușită, când ești alături de iubirea vieții tale. Recunoștința pe burta plină nu contează, ceea ce contează cu adevărat este faptul că poți să fii recunoscător când ai burta goală. Și de aceea este atât de importantă disciplina în practica Recunoștinței, pentru că ea te ajută să găsești părțile bune și într-o situație care pentru mintea ta umană pare că este un dezastru pe toată linia.

Practica Recunoștinței te ajută ca atunci când simți că nu există niciun pic de iubire în viața ta, să fii capabil să faci un gest iubitor pentru un altul; te ajută ca atunci când te simți sărac lipit, să fii capabil să găsești ceva ce-i poți oferi unui alt om.

Și când nu mai vezi nicio cale de ieșite, când simți că ești complet dărâmat, închide ochii și cere-i lui Dumnezeu: „Ajută-mă! Am făcut tot ce am știut și n-a mers, nu mai știu ce să fac. Arată-mi calea de ieșire! Pun această situație în mâinile Tale” și eliberează orice așteptări cu privire la modul în care se vor derula lucrurile în continuare. Fii deschis la orice mod de desfășurare a evenimentelor.” (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

„După tot ce am experimentat în viața mea, după tot ce am învățat de-a lungul vieții mele, vă spun că ghidarea divină curge clipă de clipă către voi, că sunteți ghidați până și către mărul pe care-l alegeți la magazinul alimentar. Nu există nimic „întâmplător” în viața voastră, NIMIC. Totul este orchestrat în cele mai fine detalii, într-un mod pe care noi (mintea noastră umană) nu-l înțelegem.

Mintea noastră umană nu poate înțelege un paradox care, totuși, se întâmplă în viața fiecăruia dintre noi: Planul vieții noastre umane este deja „scris”, totul este orchestrat în conformitate cu acest plan și totuși, noi avem liber arbitru.

Și probabil că nu vom înțelege până la finele vieții noastre umane acest paradox, dar lucrurile exact așa funcționează.

Dacă ești acum în noaptea întunecată a sufletului, fii recunoscător, pentru că ești pe Calea ta. Și rezistă, ține-te bine de credința în Divinitate, ține-te bine de credința în tine însuți, pentru că o să apară și lumina la capătul tunelului.

Călătoria spirituală implică să intri în întuneric, pentru a găsi Lumina. Este necesar să intri în întuneric, să ajungi în cele mai întunecate abisuri, pentru că acolo îl vei descoperi pe Dumnezeu, acolo vei descoperi că numai Dumnezeu te poate ajuta să supraviețuiești din punct de vedere spiritual.

Nu poți înțelege ce înseamnă cu adevărat Dumnezeu pentru tine dacă folosești conexiunea ta cu Divinitatea doar pentru a cere sfaturi legate de investițiile tale imobiliare sau de alte chestiuni „lumești”. Ai o oarecare conexiune cu Dumnezeu și în acest caz, dar nu ai acea conexiune profundă cu Dumnezeu pe care o atingi atunci când ai orbecăit în întuneric și când numai vocea Sa te-a mai ajutat să ieși la Lumină.

După ce treci printr-o experiență de acest gen, după ce ai rătăcit în cel mai întunecat abis, ai simțit că nu vei mai reuși niciodată să ieși la Lumină și apoi, cu ajutorul lui Dumnezeu, ai reușit să ieși la Lumină, simți permanent acea conexiune profundă cu El, nu ai nevoie să faci paradă de legătura ta cu Dumnezeu și nici nu ai nevoie să faci tot felul de ritualuri care să dovedești ce spiritual ești tu. Dumnezeu este tot timpul cu tine și tu știi asta, n-ai nevoie să știe și alții. Și poți oricând să-i spui lui Dumnezeu: „Vorbește cu mine, am nevoie de ajutor, fiindcă azi am o zi proastă la Școala Pământ!” și știi că el va vorbi cu tine.” (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

„Noi suntem aici, pe Pământ, ca să învățăm reziliența, integritatea, onestitatea, încrederea deplină în Dumnezeu.

Dacă tu ai intrat în noaptea întunecată a sufletului este pentru că Dumnezeu ți-a transmis: „A venit timpul. Treci la treabă! Acum”. Și trebuie să începi prin a te uita la lucrurile de care te temi cel mai tare, cum ar fi singurătatea.

Dacă ai intrat în noaptea întunecată a sufletului știi că a venit timpul să te confrunți cu cele mai mari frici alte tale și să spui: „Pot să fac asta. Dacă tu, Doamne, consideri că de asta trebuie să mă ocup acum, atunci de asta o să mă ocup. Pot să stau în întuneric și o să stau aici atât cât va fi nevoie”.” (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

„Cum putem îmbina acea abordare spirituală care înseamnă să curgi cu fluxul, să permiți ca lucrurile să se întâmple în ritmul lor, cu abordarea mai «umană» care înseamnă să acționezi și să faci lucrurile să se întâmple?”

Practic, întrebarea se referă la încercarea de a îmbina acea idee care spune că tu îți creezi realitatea, cu învățătura mistică ce spune să curgi cu fluxul, să eliberezi orice așteptări, să nu forțezi nimic, să te lași ghidat și să permiți ca lucrurile să se întâmple în ritmul lor.

Uite cum faci asta: îți trăiești viața onorându-ți abilitățile creative.

Dacă știi că acea abilitate creativă pe care o ai necesită să mergi la o școală de profil și să înveți, ca să o dezvolți/ perfecționezi, atunci faci asta.

Dacă știi că pentru a conduce o afacere ai nevoie de cunoștințe în domeniu, mergi la o școală de profil și înveți.

Asta înseamnă să-ți faci „partea ta”, în ceea ce privește chestiunea respectivă. Și desigur, ține tot de „partea ta” să „joci” acel joc respectând regulile spirituale, să joci cu integritate și să nu-ți vinzi sufletul. Joci cu eleganță, faci tot ce depinde de tine pentru ca acel proiect/ acea activitate să se realizeze și dacă ai constatat că lucrurile nu merg cum ai sperat, vorbești cu Dumnezeu: „Eu mi-am făcut partea, din ce îmi dau seama nu am făcut nimic greșit, dar treaba nu merge. Poți să-mi spui ce se întâmplă?”.

Și poate Dumnezeu îți va transmite că încă nu e momentul potrivit.

Ideea este ca tu să faci tot ce depinde de tine, în limitele integrității, iar apoi să lași lucrurile în mâinile lui Dumnezeu și să permiți ca totul să curgă în modul/ ritmul decis de acesta. Treaba ta este să faci tot ce ai putut tu mai bine în acea chestiune și să ajungi în fața ușii; nu e treaba ta să lovești cu picioarele în ușă, ca să o deschizi. Nu tu decizi când se va întâmpla și cum. Înțelegi asta?” (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

„Ca să treci mai ușor prin noaptea întunecată a sufletului ai nevoie să fii în contact cu Divinitatea și ai nevoie de un ajutor/ consilier spiritual. Și știu că nu este întotdeauna ușor de găsit un consilier spiritual, însă îi poți cere lui Dumnezeu: „Am nevoie de ajutor, trimite-mi te rog un om care să-mi fie consilier spiritual, cu care să pot să vorbesc, căruia să simt că pot să-i împărtășesc prin ce trec!”.

Și când ceri asta fii pregătit să te deschizi la modul matur în fața unui astfel de ajutor/ consilier spiritual, atunci când el o să apară în viața ta.

Rolul lui nu este să-ți explice de ce te simți oribil și să te scoată cât mai repede din întuneric. Rolul lui este să te susțină în timp ce tu mergi prin întuneric în ritmul potrivit pentru tine, indiferent cât de mult durează.

Rolul consilierului spiritual este să-ți confirme că te afli în noaptea întunecată a sufletului, să-ți spună că este o etapă din Calătoria spirituală și să te asiste în timp ce parcurgi acea etapă în felul tău, nu să te scoată rapid din noaptea întunecată a sufletului.

Dacă tu înțelegi care este rolul acestui consilier spiritual, el îți va fi trimis de Divinitate.

De asemenea, în perioada în care ești în noaptea întunecată a sufletului ține un jurnal; și nu nota în acesta doar modul „oribil” în care te simți și lucrurile „groaznice” care ți se întâmplă, ci notează și toate așteptările pe care le aveai de la viața ta, iluziile tale cu privire la modul în care ar fi trebuit să fie viața ta. Pentru că asta se destramă/ moare puțin câte puțin în fiecare zi, cât ești în noaptea întunecată a sufletului - se destramă iluziile tale cu privire la modul în care ar fi trebuit să fie lucrurile în viața ta, dacă ai fi putut să le controlezi. Când eliberezi aceste așteptări/ atașamente legate de modul în care „ar fi trebuit” să fie viața ta o să poți să te deschizi către modul în care va fi viața ta atunci când nu mai încerci să controlezi nimic. Ține acel jurnal ca să-ți iei adio de la acea Versiune a ta care încerca să controleze totul și de la viața pe care credeai că o vei avea. Acela este un jurnal al eliberării.” (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

„Observă-te pe tine însuți și observă dacă ai tendința să faci paradă cu spiritualitatea ta, dacă simți nevoia să-i faci pe alții să știe ce spiritual/ evoluat ești tu.

Și nu te mai aștepta ca ghidarea divină să fie ca o voce pe care o auzi și care îți spune la ureche ce să faci în continuare sau ca un înger care apare în fața ta și îți arată ceva.

Tot ceea ce simți reprezintă o formă prin care primești ghidare divină. Ghidare divină este și acea voce din interiorul tău care îți spune în mod repetat: „Nu e în regulă ce ai făcut! Ți-ai dat cuvântul și apoi nu ai respectat ce ai promis”. Poți avea o ghidare mai clară?!

Nu mai aștepta ca ghidarea divină să fie ceva ieșit din comun, fiindcă este ceva ce ți se întâmplă în fiecare clipă a vieții tale. Ghidarea divină acționează în nenumărate feluri „mărunte” în fiecare zi a vieții tale. Fii atent la toate semnele pe care le primești, nu le aștepta pe cele „zguduitoare”. (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

„Cum facem diferența între cazurile în care nu acționăm pentru că nu avem curajul să facem schimbările necesare și cazurile în care nu acționăm pentru că avem răbdare, pentru că așteptăm ghidare?”

Vorbește cu tine însuți în fiecare zi și întreabă-te: „Care sunt motivațiile mele pentru ceea ce fac astăzi? Ce am de gând să fac astăzi și de ce fac acele lucruri?”.

Cunoaște-ți propriile motivații și fii conștient când încerci să împiedici schimbările cărora le-a venit timpul și când te-ai oprit pentru că ai răbdare ca lucrurile să se întâmple în ritmul lor firesc, pentru că îți permiți să curgi cu fluxul.

Când începi să găsești scuze/ pretexte pentru refuzul de a face ceva, când tot amâni să faci ceva, când intri în negativitate, când te gândești mereu la motivele pentru care nu anumit lucru nu va merge (deci nu e cazul să-l faci), atunci este clar că începi să manifești simptomele Sabotorului, care încearcă să blocheze niște schimbări care nu îi plac.

Dacă ai încercat diverse abordări și nu a mers și încă n-ai primit nicio ghidare pentru o nouă abordare și de aceea nu faci nimic, atunci înseamnă că pur și simplu ai răbdare până primești ghidare în acea chestiune.

Dacă aș fi consilierul tău spiritual ți-aș sugera să ții un jurnal al motivațiilor tale zilnice. Scrie în el de ce faci anumite lucruri și de ce nu faci alte lucruri. Așa vezi care sunt motivațiile tale și poți constata când te lași condus de motivațiile Sabotorului. Și apoi confruntă-te cu Sabotorul din tine. Invită-l alături de tine și de față cu el, fă acea alegere care îl sperie cel mai tare, cea pe care el a încercat să o evite din toate puterile.

Dumnezeu nu va scoate Sabotorul din tine, este treaba ta să o faci.” (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

„Ce este nebunia spirituală și de ce trebuie să trecem prin atât de multe, ca să evoluăm ca nivel de conștiință?”

Mi se pare una dintre cele mai importante întrebări, pentru că văd nebunie peste tot în jurul meu. Nu „nebunia” obișnuită, psihologică, ci o profundă nebunie spirituală.

Ca să înțelegi nebunia spirituală este necesar să înțelegi de ce anume te-ai născut pe Pământ.

În ultimele decenii s-au creat condițiile la nivel global pentru ca oamenii să se conecteze cu sufletul lor și unii chiar au făcut asta. Oamenii au vrut să se apropie de Dumnezeu, să-I lase să lucreze în viața lor și ca atare, au început să evolueze ca nivel de conștiință.

Când ceri să te conectezi cu Dumnezeu, să-l aduci pe Dumnezeu în viața ta, practic, tu ceri ca Dumnezeu să înlăture din viața ta toate acele voci care te influențau în trecut – toate, în afară de a Lui.

Noi avem impresia că dacă evoluăm spiritual asta va însemna că o să se termine cu haosul din viața noastră, că o să se oprească vârtejul schimbărilor, că oprim provocările/ crizele care apar periodic în viața noastră.

De fapt, nu este deloc așa; nu se va termina cu haosul din viața noastră, nu vor înceta să apară în calea noastră obstacole/ provocări.

Când îi cer lui Dumnezeu să fie prezent în viața lor, de fapt, oamenii vor să obțină răspunsuri la problemele lor din realitatea fizică, din viața de zi cu zi, ei se așteaptă ca Dumnezeu să le dea o relație de cuplu ideală, bani mulți în cont, o slujbă stabilă, etc. Oamenii au o fantezie cu privire la ce înseamnă ca Dumnezeu să fie prezent în viața lor, dar este doar o fantezie, n-are nicio legătură cu ceea ce se întâmplă cu adevărat când te deschizi pentru ca Dumnezeu să intre în viața ta.

Când tu te rogi pentru o conexiune mai profundă cu Dumnezeu, pentru ca acesta să intre mai mult în viața ta, de fapt, începi pe Călătorie în interiorul tău, pe care o faci singur. Este o Călătorie în cadrul căreia înveți să te desprinzi de vechiul modul de a funcționa în baza minții/ logicii umane și capitulezi în fața Voinței divine. (Caroline Myss)

„Noi, oamenii, am creat un Dumnezeu după chipul și asemănarea noastră, doar că e mai puternic decât noi. E ca și cum ai lua toate calitățile omului, le-ai înmulți cu 10.000 și acela ar fi Dumnezeu. Și noi am luat și toate defectele umane și înmulțite cu 10.000, i le-am atribuit lui Dumnezeu.

Ne așteptăm ca Dumnezeu să se comporte ca un om și să gândească precum un om; ca atare, ne așteptăm să existe niște motive raționale pentru ceea ce face Dumnezeu, ne așteptăm ca Voia divină să aibă logică/ sens, ne așteptăm ca Ordinea divină să aibă logică/ sens. Ne așteptăm ca și Călătoria spirituală să aibă logică/ sens (o logică umană).

De fapt, scopul Călătoriei spirituale este tocmai transcenderea rațiunii umane, eliberarea de nevoia de a găsi o logică în tot ceea ce (ni) se întâmplă.

Câți dintre voi vreți neapărat să știți de ce vi s-a întâmplat un lucru sau altul, fiindcă simțiți că numai așa vă puteți găsi pacea/ puteți ierta? Și evident, așteptați un motiv logic, care să aibă sens pentru mintea voastră umană…

Călătoria spirituală înseamnă să învățați să capitulați, să eliberați nevoia de a ști de ce vi se întâmplă ceea ce vi se întâmplă și să acceptați necondiționat ceea ce vi s-a întâmplat („Facă-se Voia ta!”). (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

„Un învățăcel pe calea spirituală este un om care are tot timpul întrebări, are nevoie tot timpul să înțeleagă de ce s-a întâmplat ce s-a întâmplat.

Un Maestru este cel care binecuvântează orice (i) s-a întâmplat, fără să aibă nevoie să știe de ce (i) s-a întâmplat.

Postura de învățăcel este aceea menită să te aducă pe calea spirituală, cea în care începi să fii interesat de spiritualitate. Odată ce ai intrat pe Calea spirituală este necesar ca învățăcelul să dispară și să descoperi Maestrul din tine. Și tot ce ți se întâmplă este ceea ce e necesar să ți se întâmple pentru ca tu să dai drumul învățăcelului din tine și să descoperi Maestrul.

Învățăcelul nu are ceea ce este necesar pentru a finaliza Călătoria spirituală; el va încerca să controleze Călătoria spirituală, va pune nenumărate întrebări, se va strădui să facă totul perfect, se va judeca dacă nu face perfect, ceea ce determină Universul să-i trimită provocări peste provocări, până acesta va renunța la postura învățăcelului, până va renunța la nevoia de a face totul perfect și de a înțelege de ce (i) se întâmplă ce (i) se întâmplă, până când va ajunge la stadiul în care va binecuvânta orice (i) se întâmplă, știind că totul are un rost, că totul este spre Binele său.

Vechea spiritualitate se concentra pe a educa învățăcelul în sensul de a-i umple mintea cu informații legate de spiritualitate, astfel încât la un moment dat acesta ajungea să știe la nivel teoretic o mulțime de lucruri, putea vorbi despre diverse subiecte spirituale și putea să pară a fi o ființă evoluată în ochii unuia care nu știa nimic despre spiritualitate, dar de fapt toate astea nu însemnau nimic, pentru că tot ce știa învățăcelul era teorie, dar acesta nu trăia spiritualitatea, nu punea nimic în practică în viața lui de zi cu zi.

Când funcționezi ca un învățăcel, punând nenumărate întrebări, având nevoie să înțelegi la nivel rațional totul, căutând explicații pentru ceea ce ți se întâmplă, nu ești capabil să vezi Maestrul din tine. Iar mesajul pe care i-l trimiți Vieții este „Voi continua să fiu/ mă simt/ mă comport ca o victimă, să am nevoie să înțeleg de ce se întâmplă ce se întâmplă. O să fiu o victimă cultivată, cu vaste cunoștințe spirituale”. Nu ești conștient, dar ăsta este mesajul pe care i-l transmiți Vieții.

Tot ce ai de făcut ca să devii un Maestru este să eliberezi nevoia de a înțelege lucrurile la nivel rațional, să renunți la a căuta explicații pentru ceea ce ți se întâmplă, să încetezi să mai consideri că „nu e drept” că ți s-a întâmplat tocmai ție un anumit lucru. Tot ce ai de făcut este să capitulezi și să binecuvântezi tot ce (ți) se întâmplă și pe toți cei cu care intri în contact.

Poți face asta?” (Matt Kahn) Traducerea Mihaela Dan

„Un Maestru primește Viața așa cum este și când apar probleme/ provocări, folosește orice oportunitate pentru a ancora pe Pământ energia Noului.

Un învățăcel caută în trecut pentru a găsi răspunsuri, pentru a obține mai multă claritate, pentru a înțelege cum să rezolve problemele, cum să depășească provocările.

Maestrul nu folosește Vechiul pentru a rezolva provocările din prezent, el nu este interesat de soluții vechi, ci folosește soluții noi pentru a crea o nouă realitate, diferită de vechea realitate.

Un Maestru nu are nevoie să înțeleagă la nivelul minții de ce s-a întâmplat ce s-a întâmplat și nu este interesat să caute răspunsul la întrebarea „De mi s-a întâmplat asta tocmai mie?”, ci spune „Să fii binecuvântat!”/ „Binecuvântez această situație!”, indiferent despre ce situație este vorba.

Dacă vrei să eliberezi învățăcelul din tine în cel mai iubitor mod posibil, poți să-i spui: ”Mulțumesc pentru tot ce ai făcut până acum, ai fost extraordinar, dar pentru ca eu să continui Călătoria spirituală este necesar să accesez Maestrul din mine. Ai făcut tot ce ai putut până acum, îți mulțumesc, dar tu nu poți merge mai departe. Rămas bun!”.

Cum dispare învățăcelul din tine? Dispare atunci când indiferent ce se întâmplă, încetezi să mai pui întrebări, să mai cauți explicații logice pentru ce s-a întâmplat și pur și simplu binecuvântezi ceea ce s-a întâmplat, știind că acea experiență face parte din Calea ta spirituală și te ajută să evoluezi.” (Matt Kahn) Traducerea Mihaela Dan

„În noua spiritualitate noi nu „verificăm” Maeștrii după vechile criterii.

În noua spiritualitate ești un Maestru dacă indiferent ce se întâmplă, ești capabil să primești acel lucru/ acea provocare cu o binecuvântare, fără să ai nevoie să înțelegi de ce s-a întâmplat sau „de ce ți s-a întâmplat tocmai ție așa ceva”.

Uită-te bine la tine și înainte de a-i evalua/ judeca pe alții dacă sunt Maeștri sau nu, verifică dacă ești capabil ca indiferent ce (ți) se întâmplă, să capitulezi și să binecuvântezi acea situație, indiferent cât de dificilă/ dureroasă este ea.

Dacă ești capabil să faci asta nu are nicio importanță că mintea ta nu este complet golită de gânduri sau că mai simți uneori emoții de vibrație joasă. Faptul că ai diverse gânduri și simți diverse emoții nu înseamnă că nu ai ajuns la măiestrie, ci este un semn că ești într-o continuă transformare, că au loc schimbări în interiorul tău.

Indiferent că mai simți uneori tristețe, jale, depresie, anxietate, furie, indiferent că ți s-a întâmplat ceva minunat sau ceva foarte dureros, ideea este să fii capabil ca dintr-un spațiu al echilibrului, să binecuvântezi oamenii implicați, situația în sine, lumea, în general și desigur, pe tine însuți. Asta este tot.

Nu ai nevoie de explicații, nu ai nevoie să știi de ce s-a întâmplat ce s-a întâmplat. Știe Universul de ce s-a întâmplat și pentru tine e suficient. Pentru că tu deja ai înțeles că dacă este necesar să știi ceva, acea informație îți va fi oferită de Univers. Dacă nu ți-a fost oferită, înseamnă că (încă) nu este necesar să cunoști informația respectivă.” (Matt Kahn) Traducerea Mihaela Dan

„Unii oameni cred că termenul „capitulare” înseamnă să te dai bătut și să cedezi altuia controlul asupra ta.

Capitularea, în viziunea mea, nu are nimic de-a face cu controlul. Capitularea are de a face cu conștientizarea faptului că există un Plan mai înalt cu privire la viața ta și că tu (aspectul tău uman) nu deții controlul asupra vieții tale. Deci nu se poate să renunți la a deține controlul asupra vieții tale, când, de fapt, tu nu ai avut niciodată controlul asupra vieții tale.

Capitularea are de-a face cu Iubirea și cu cât de des ești dispus să permiți Iubirii să acționeze spre Binele tău. Capitularea înseamnă să conștientizezi că lucrurile se întâmplă spre Binele tău, indiferent dacă ele merg așa cum îți dorești tu (egoul tău) sau nu și să accepți că anumite lucruri s-au întâmplat așa cum s-au întâmplat, chiar și atunci când ele sunt inconfortabile/ dureroase. Capitularea este atunci când indiferent că simți tristețe, durere, plictiseală, frunstare, singurătate, confuzie, ești capabil să spui la modul absolut sincer: „Capitulez și permit Divinității/ Iubirii să aducă orice aduce în viața mea, să lucreze prin mine în beneficiul meu și să mă transforme”.” (Matt Kahn) Traducerea Mihaela Dan

„Când Iubirea din tine ascultă, această ascultare are loc la un nivel atât de profund, încât persoana din fața ta se simte VĂZUTĂ/ AUZITĂ/ ÎNȚELEASĂ, chiar dacă tu nu spui nimic.

Când nu permiți Iubirii din tine să asculte, cel care ascultă este egoul. Egoul ascultă doar atât cât să sesizeze când poate interveni în discuție, să spună și el ce are de spus; pândește pauzele celuilalt, ca să vorbească și el.

Ați sesizat că atunci când asculți de la nivelul egoului, de fapt, nu ești cu adevărat atent la ce spune celălalt, ci ești atent să prinzi momentul când îi poți da replica celuilalt, când poți să intervii, ca să-ți spui părerea cu privire la ce a spus el sau să schimbi subiectul?

Egoul nu ascultă de la inimă la inimă, egoul este interesat doar să primească diverse informații și apoi să-și dea cu părerea.

Dar când ești cu adevărat prezent în acea discuție și-l asculți pe celălalt cu inima, onorezi faptul că celălalt îți împărtășește din Călătoria vieții lui și tratezi ceea ce îți spune el ca și cum ar fi cel mai important lucru pe care l-ai auzit până atunci, chiar dacă nu ești de acord în totalitate cu ce spune el. Și când faci asta, permiți Iubirii care curge prin tine să te vindece și pe tine, și pe acel om. Faptul că tu ești sau nu de acord cu ceea ce spune acel om nu are nicio importanță; Iubirea acționează asupra voastră indiferent dacă voi aveți aceeași părere sau nu.

De aceea este atât de important să capitulăm în fața Iubirii, să ne iubim pe noi înșine și de asemenea, să permitem Iubirii să lucreze prin noi, să transforme toate relațiile noastre și în final, să schimbe lumea în care trăim.

Totul începe de la iubirea de sine. Și cu cât vă iubiți mai mult pe voi înșivă, cu atât se va accelera acest proces de schimbare a relațiilor voastre, a vieții voastre și a lumii.” (Matt Kahn) Traducerea Mihaela Dan

„Nu este ceva neobișnuit să te trezești din punct de vedere spiritual, să te uiți în jur și să ai aceleași îngrijorări pe care le aveai înainte de a te trezi.

Să nu aveți o impresie greșită: explorarea spirituală nu-ți rezolvă problemele și nici nu-ți schimbă Realitatea în așa fel, încât să nu mai ai niciodată motive de îngrijorare. Faptul că ești pe calea spirituală nu te va scuti pentru tot restul vieții tale de provocări, de obstacole, de crize.

Explorarea spirituală este o vacanță (adică o pauză) de la a fi îngrijorat; și nu mă refer la a fi în negare, la a refuza să vezi problemele din viața ta.

Există însă oameni care au impresia că dacă nu îți petreci fiecare clipă a vieții tale concentrându-te pe toate lucrurile care merg rău în viața ta și în lume, înseamnă că ești în negare.

Nu e interesant că sunt oameni ale căror egouri se hrănesc cu tot ce e mai rău în lume, care consideră că asta înseamnă să fii conștient/ responsabil/ spiritual și care cred că urmărind clipă de clipă ce face întunericul aduc mai multă Lumină în lume?

Și eu nu spun să nu te uiți deloc la ceea ce înseamnă haosul din viața ta și din lume, la ceea ce nu merge în viața ta și în lume. Eu spun că înainte de a ne propune să aducem schimbarea/ Lumina în lume, e de dorit să avem o idee clară cu privire la cine suntem noi ca ființe spirituale, iar pentru asta este necesară o explorare spirituală interioară. Și ca să faci această explorare spirituală este necesar să iei o pauză de la fi îngrijorat cu privire la tot felul de lucruri din trecutul, prezentul sau viitorul tău și din lume, în general. Și în această pauză observi ce simți atunci când pui deoparte temporar toate îngrijorările tale. Și apoi te întrebi cine ai fi tu dacă nu ai avea toate acele îngrijorări.

Dacă nu ești capabil să dai deoparte temporar îngrijorările tale, nu poți intra în procesul explorării spirituale.

În plus, când ești îngrijorat ești paralizat de grijile/ fricile tale și nu ești capabil să găsești cea mai bună soluție la problema care te îngrijorează și să acționezi la modul cel mai inspirat și eficient.

Eu nu vă spun să nu vă mai uitați la problemele voastre, să refuzați să vedeți/ recunoașteți acele probleme; eu vă spun să învățați să luați din când în când o pauză de la a fi îngrijorați, ca din acel spațiu al echilibrului și clarității să puteți găsi cea mai potrivită soluție și să acționați la modul inspirat și eficient.” (Matt Kahn) Traducerea Mihaela Dan

„Bun, am făcut-o și pe-asta! Ce urmează acum, ce fac în continuare?” – este modul în care funcționează mulți oameni.

Și eu nu spun că nu urmează ceva după ce ai terminat de făcut un lucru sau după ce ai încheiat o anumită experiență. Spun doar că ceea ce urmează nu e ceva ce controlezi tu.

Chestia asta cu „Ce urmează acum?” spusă în sensul în care tu decizi ce urmează să se întâmple în viața ta este o abordare înduioșătoare a celui care crede că „lucrurile nu se vor întâmpla până nu le fac eu să se întâmple”. Hai să fim serioși… Universul e mult mai complex de atât…

Fiecare lucru își are rostul său. Și da, uneori este necesar să acționezi, să faci anumite lucruri. Numai că unii spun „Ce urmează acum?” din perspectiva omului care are impresia că el este la butoane, că el decide ce urmează în viața lui clipă de clipă, că el și numai el face să se întâmple lucrurile în viața lui, că el controlează ce se întâmplă și ce nu se întâmplă în viața lui. Sunt cei care merg pe principiul „Eu îmi creez realitatea” având impresia că ei DEȚIN CONTROLUL asupra realității lor.

Pun și eu o întrebare: dacă lumea/ Viața a existat și a funcționat cu mult înainte de a veni tu pe Pământ, de ce crezi că tu ești cel care controlează cum arată realitatea ta, că viața ta nu se va întâmpla până nu decizi tu cum vrei să se întâmple? Chiar ai impresia că tu (egoul tău) poți controlezi tot ce se întâmplă în viața ta?

Nu știu cum să-ți spun, dar Dumnezeu a creat lumea cu ceva timp în urmă, s-a ocupat de tot până ai venit tu pe Pământ, toate lucrurile sunt deja orchestrate divin; de ce crezi că de tot ceea ce ține de viața o să te ocupi numai tu, fără alte interferențe?” (Matt Kahn) Traducerea Mihaela Dan

„Motivul pentru care fiecare dintre noi vedem o retrospectivă a vieții noastre după ce trecem Dincolo este ca să înțelegem cum am contribuit la Binele comun în cursul vieții noastre, indiferent că am fost conștienți de asta sau nu în acea clipă.

Cea mai mare contribuție a ta la Binele comun - dincolo de acțiunile pe care le-ai realizat de-a lungul timpului având această intenție clară - ține de simpla ta prezență, care radiază Lumină, ceea ce îi inspiră și îi activează pe cei din jur, indiferent că ești conștient de asta sau nu și indiferent că ei sunt conștienți de asta sau nu.” (Matt Kahn) Traducerea Mihaela Dan

„Când tu funcționezi din spațiul Umbrei tale vei atrage oameni care sunt și ei conduși de propria Umbră; nu vei atrage Versiunea înaltă vibrațional a oamenilor. Universul îți aduce în cale astfel de oameni ca să înțelegi că funcționezi la modul inconștient, că ești condus de Umbra ta.

Când funcționezi de la un nivel înalt de vibrație ajungi la inima oamenilor și scoți la suprafață o Versiune a lor înaltă vibrațional.” (Phil Good) Traducerea Mihaela Dan

“La momentul dezvoltării spirituale a unei persoane, care locuiește într-o anumită comunitate, chiar dacă o persoană începe în secret să se dezvolte spiritual, incepe să simtă o agresivitate mai mare din partea celor din jur. De ce? Pentru că ei il percep/simt.

Si frica oamenilor de el, ca parte a Sistemului de constiinta mentala , teama că acești oameni se pot infecta cu libertatea spirituală, la fel ca această persoană, provoacă o agresivitate mai mare în acești oameni față de el.

Dacă îi întrebi pe acei oameni care încep să fie agresivi față de el, de ce o fac și de ce , nu vor spune nimic. Aceasta este o tactica de apărare a sistemului obscur însuși.

De regulă,... mai ales dacă o persoană este liberă, se exprima liberă în a lui conversație și împărtășește, să zicem, cu prietenii sai sau cu colegii sai iinformatie de trezire, Sistemul lasă o urmă pe capetele sclavilor săi. Ştampila că „el este un sectar".

Prin urmare, un artificial cit si un netrezit sunt direct formatati de sistem, actualizati constant pentru toate reactiile ce se intimpla in jur. Atit artificialii cit si netrezitii ( cei cu Esenta divina dar controlati de Minte) sunt programe, emisori- receptori de informatii si reactii controlate de sisteme centralizate necontrolate de ei.

Când o persoană acordă atenție dezvoltării sale spirituale și o anumită rezonanță cu lumea spirituală apare în ea, obține informații despre programe și sistemul slăbește. ***

Un netrezit (/cu Esenta divina) se comporta ca un artificial, ca un agent Smith, este sub controlul Mintii si doar isi executa programul prestabilit de Sistem care il actualizeaza dupa bunul plac si interes.

Orice se emite mental este inregistrat si gestionat de Mintea Mare , este computerizat.” Sursa: Larisa Iancu

Mie, unul, îmi place să citesc articole în care informațiile sunt expuse la modul neutru, astfel încât mi se dă posibilitatea mie, cititorului, să decid care este adevărul cu privire la acel subiect, să-mi formez propria opinie.

Nu-mi plac articolele în care informațiile sunt prezentate de o manieră distorsionată, cu scopul de a mi se induce ideea că lucrurile stau într-un anumit fel, de a fi manipulat.

Noi suntem acum la nivel global într-un război al cuvintelor. Cuvintele sunt modul în care comunicăm cu ceilalți, însă în ultima vreme acestea sunt folosite într-un mod distorsionat, cu intenția de a crea separare/ divizare între oameni.

Și chiar dacă acest gen de manipulare a avut efect, chiar dacă s-a creat mai multă divizare la nivel colectiv, tot mai mulți oameni se vor trezi, vor începe să-și spună întrebări cu privire la adevărurile oficiale, fiindcă manipularea devine tot mai evidentă. Tot mai mulți oameni vor începe să spună „Nu”.

În această perioadă sunt folosite în mod intenționat cuvinte care au o vibrație joasă, sunt țintite asupra voastră astfel de cuvinte/ informații cu intenția de a vă îndrepta atenția și emoțiile într-o anumită direcție, de a vă manipula, de a vă speria, de a vă face să credeți anumite lucruri, de a vă controla. Așa funcționează războiul cuvintelor.

Poți spune același lucru în diverse moduri – o poți face într-un mod echilibrat, neutru sau în diverse moduri care creează divizare, care provoacă furie/ indignare/ frică interlocutorului.

Acum, mai mult ca niciodată este necesar să fim conștienți de puterea cuvintelor pe care le folosim când comunicăm și de asemenea, este important să începem să ne rostim adevărul. (Lee Harris) Traducerea Mihaela Dan

"Pentru că oamenii sunt ca oglinzile. Te așezi lângă unii și te vezi urat. Lângă alții te vezi prost. Iar lângă alții te vezi neclar și nu știi ce să crezi. Iar asta îți creează nesfârșite păreri de rău. Uneori însă, rar, foarte rar, sunt oameni lângă care te vezi nu neapărat frumos, nu neapărat ideal, ci doar întreg, sau complet sau pur și simplu într-un mod pe care îl găsești acceptabil. Nu e nevoie să îi cauți, ei apar dintr-o dată din mulțimea mută, trebuie doar să fii atent și, dacă e posibil, să ți-i apropii." SCRISORI CATRE RITA - Ștefan Caraman 

Cei mai mulți oameni vor să evite riscurile cu orice preț, vor să rămână în zona de confort, își fac alegerile în așa fel, încât să își protejeze „stabilitatea”/ „siguranța”.

Nu poți evolua dacă eviți riscul.

Adevărata credință în Dumnezeu este o chestie riscantă, viața trăită în ascultare e o chestie riscantă, alegerea de a-i permite lui Dumnezeu să lucreze prin tine e o chestie riscantă.

Niciunul dintre oamenii care reprezintă adevărate repere pentru comunitate/ umanitate, care sunt respectați și citați, nu au ajuns la acel nivel evitând riscurile, nu au ajuns la acel nivel ducând vieți liniștite și confortabile. Ei și-au trăit viața confruntându-se iar și iar cu situații riscante, au făcut alegeri controversate, au trăit pe muchie de cuțit. Și ca urmare a alegerilor pe care le-au făcut, cei din preajma lor au considerat de cele mai multe ori că acei oameni sunt „nebuni”.

Dacă vrei să trăiești pe principiul „Facă-se Voia Ta!”, dacă vrei să fii instrumentul prin care Dumnezeu își face Lucrarea, este necesar să renunți la ideea unei vieți liniștite, confortabile.

O mulțime de oameni care spun că au credință în Dumnezeu au de fapt o relație superficială cu El, nu sunt dispuși să iasă din zona lor de confort, nu sunt dispuși să asculte ghidarea divină, dacă aceasta le cere să facă lucruri care ies din „normalul” vieții lor, care ar declanșa reacții negative din partea celor din jur.

O mulțime de oameni care se declară spirituali/ evoluați (inclusiv oameni ai bisericii) sunt foarte vocali în a le spune altora unde greșesc și ce să facă, în a-i eticheta pe alții, în a-i judeca pe alții, în a le spune altora cum trebuie să-și trăiască viața, dar dacă te uiți în viața lor, nu pun în practică ceea ce predică. Numai gura e de ei.

De aceea lumea ne ia pe toți la pachet, generalizează și spune ceva de genul: „Lasă, că știu eu cum sunteți voi! Am mai văzut eu de-ăștia ca tine, care una spun și alta fac! Îmi spuneau mie că nu e în regulă ce fac, dar ei făceau același lucru în viața lor privată!”.

De aceea, eu, unul, consider că lumea nu are nevoie de oameni care să îi dea lecții despre Dumnezeu și despre evoluția spirituală, ci de oameni care trăiască în așa fel, încât să fie un exemplu viu cu privire la ceea ce înseamnă să crezi cu adevărat în Dumnezeu și să funcționezi pe principiul „Facă-se Voia Ta!”. Fapte, nu vorbe! (Michael Todd) Traducerea Mihaela Dan

Pe mine nu mă interesează să le dau lecții altora, să o fac pe spiritualul/ evoluatul, să le dau sfaturi necerute altora, să mă bag în seamă fară ca cineva să-mi fi cerut opinia; eu îmi văd de treaba mea, trăiesc în aliniere cu Dumnezeu și îi las pe ceilalți să vadă care sunt efectele acestui mod de a trăi. Dacă ei văd la mine ceva ce le place și sunt interesați, o să mă întrebe cum am reușit să mă schimb într-un mod atât de benefic și atunci eu le spun ce am făcut.

Țineți-vă gura închisă și trăiți-vă adevărul, fiți exemplul viu al miracolelor pe care le face în viața unui om faptul că trăiește în aliniere cu Dumnezeu!

Dacă voi sunteți atât de evoluați pe cât vă credeți, oamenii vor simți că e ceva deosebit la voi și vor veni să vă ceară părerea/ sfatul/ ajutorul; nu e nevoie să faceți paradă cu spiritualitatea voastră.

Fiți voi, ca ființă, o scriptură pe care oamenii o pot „citi” când sunteți în preajma lor! Sunteți dispuși să faceți asta? Puteți fi un exemplu de bunătate, compasiune, Iubire, generozitate, integritate, înțelepciune, credință în Dumnezeu, prin modul în care vă comportați în viața de zi cu zi?

Dacă singura sursă de informații despre Dumnezeu de pe lumea asta ați fi voi, prin modul în care trăiți, prin modul în care vă manifestați în interacțiunile cu ceilalți, oare câți oameni ar simți dorința să se apropie de Dumnezeu?

Poate că oamenii nu citesc Biblia ca să afle de acolo despre exemple de Iubire și generozitate; ești tu în viața de zi cu zi un exemplu de generozitate și de Iubire, dacă tot spui că ai credință în Dumnezeu și crezi că ești evoluat spiritual?

Modul în care funcționezi, modul în care te comporți cu ceilalți în viața de zi cu zi îi face pe aceștia să simtă că ești o ființă deosebită, le atingi inima, îi faci să-și dorească să fie în prezența ta, ești o inspirație pentru ei?

Când se întâmplă ceva care îți apasă butoanele ești capabil să-ți păstrezi cumpătul și să dai un răspuns echilibrat sau faci o criză de isterie? În momente de acest gen comportamentul tău este acela al unui om evoluat spiritual sau nu? (Michael Todd) Traducerea Mihaela Dan

Cei mai mulți oameni preferă să acționeze atunci când au deja o strategie, au făcut o evaluare a riscurilor și s-au asigurat că există șanse mari ca planul lor să funcționeze și să-și atingă obiectivul în termenul stabilit.

Dumnezeu nu lucrează așa. Dumnezeu nu-ți comunică Planul său, nu-ți spune nici unde te va duce, nu-ți spune nici cât va dura; îți spune doar următorul pas pe care-l ai de făcut. Așa funcționează credința deplină în Dumnezeu: nu știi decât care este următorul pas pe care-l ai de făcut și după ce faci acest pas îl vei afla pe următorul.

Când funcționezi urmând ghidarea divină nu știi de ce îți cere Dumnezeu să faci acel lucru și uneori nici nu știi cum o să reușești să faci acel lucru, fiindcă încă nu ai resursele necesare; tot ce ai de făcut este să începi, iar la momentul potrivit Dumnezeu îți va scoate în cale oamenii potriviți și resursele potrivite.

Fă ce-ți cere Dumnezeu, chiar dacă mintea ta nu înțelege de ce îți cere să faci acel lucru! Iar dacă ai mai făcut-o în trecut și n-a dat rezultatul dorit, fă-o din nou, fiindcă de data asta Dumnezeu este cu tine, iar rezultatul va fi altul! (Michael Todd) Traducerea Mihaela Dan

Uneori Dumnezeu îți cere să servești/ lucrezi dintr-o poziție modestă pentru un om care are anumite calități care îți sunt necesare ție pentru următoarea etapă a vieții tale și astfel, îți oferă oportunitatea de a învăța de la cel pentru care lucrezi.

Uneori Dumnezeu te pune în postura celui care își ține gura închisă și lucrează pentru altul, pentru că deocamdată nu este cazul să vorbești, fiindcă nu ai ajuns la nivelul la care să ai lucruri cu adevărat importante/ înțelepte de spus altora; deocamdată ești în perioada în care înveți, în care te pregătești.

Unii oameni sunt atât de dornici să iasă în evidență, să fie văzuți și auziți, să atragă atenția celor din jur, încât nu sunt capabili să tacă și să servească Binele comun din culise; nu sunt dispuși să treacă prin această etapă preliminară.

Când îți cere să servești Binele comun, Dumnezeu îți testează inima, onoarea și smerenia.

Dacă tu nu ești în stare/ dispus să lucrezi cu devotament și loialitate pentru a ajuta un altul să-și împlinească viziunea, de ce ar dirija Dumnezeu către tine niște oameni care să te ajute să-ți împlinești propria viziune? Dacă tu nu ești în stare/ dispus să servești Binele aproapelui tău în acest mod, de ce ar fi interesat Dumnezeu să Lucreze prin tine?

Împlinirea viziunii tale începe întotdeauna prin serviciul în beneficiul aproapelui, indiferent sub ce formă ar fi acesta.

Unii dintre voi vă blocați propriul succes prin aceea că nu sunteți dispuși/ interesați să serviți Binele comun, Binele aproapelui.

Voi credeți că Dumnezeu v-a dat acea poziție/ funcție ca să aveți mai mulți bani, mai multă putere asupra altora, ca să vă dați mari, să vă gâdile egoul? Nu, v-a dat acea poziție/ funcție ca să serviți la un alt nivel Binele comun! (Michael Todd) Traducerea Mihaela Dan

Prioritatea mea este ca prin ceea ce fac să ating într-un mod benefic viața oamenilor din jurul meu.

Viața ta nu este definită ce ai câștigat/ acumulat, ci ceea ce ai oferit. La înmormântarea ta oamenii nu vor vorbi despre ca casă frumoasă ai avut, ce mașină de lux ai avut, câți bani ai avut, ce funcții/ titluri ai avut; oamenii își vor aminti ce le-ai oferit, cum le-ai atins viața (dacă le-ai atins-o), cum le-ai atins inima (dacă le-ai atins-o). Oamenii își vor aminti că le-ai spus de atâtea ori cuvinte de încurajare, că i-ai ajutat de atâtea ori, că i-ai făcut să simtă că au valoare, că i-ai făcut să se simtă VĂZUȚI, AUZIȚI, onorați.

După ce vei pleca de aici, de pe Pământ, oamenii n-o să-și amintească de banii/ casele/ mașinile/ funcțiile/ titlurile tale, o să-și amintească de modul în care i-ai făcut să se simtă, prin felul în care te-ai comportat cu ei, de modul în care i-ai ajutat (dacă ai făcut-o), de ceea ce a adus prezența ta în viața lor.

„Nu sunt o persoană religioasă/ spirituală, dar de câte ori vorbeam cu el/ ea, era ceva deosebit, mă făcea să mă simt altfel, mă făcea să simt că eu contez, că am valoare, că pot să-mi împlinesc visurile, că e ceva mai mult în lumea asta decât ceea ce se vede cu ochiul liber. De fiecare dată când îi ceream un sfat mă făcea să simt că există speranță pentru ziua de mâine, că până la urmă o să fie bine”.

În ce fel ți-ai folosit timpul în această viață? Ce ai făcut pentru aproapele tău? Cum ai atins viețile altor oameni?

Ce o să-i spui lui Dumnezeu când te va întreba: „Ce ai făcut pe Pământ cu Darurile pe care ți le-am dat?”. (Michael Todd) Traducerea Mihaela Dan

V-ați aflat vreodată într-un loc în care un anumit om s-a comportat la modul ostentativ, ca să le dea de înțeles celorlalți că el este bogat?

Unii oameni au impresia că faptul că au mai mulți bani decât alții înseamnă le sunt superiori altora, că sunt mai importanți decât alții; banii le dau o identitate pe care altfel nu simt că ar avea-o și le dau sentimentul siguranței. Ei au impresia că banii pe care-i au reprezintă dovada succesului lor în viață.

Am o veste proastă pentru acești oameni: faptul că ai parte de prosperitate financiară nu înseamnă nicidecum că ești pe Calea ta, că îți împlinești Menirea. O mulțime de oameni au succes și câștigă bani mulți din activități pe care nu sunt meniți să le facă, care n-au nicio legătură cu ce vrea Dumnezeu de la ei. Eu, personal, știu multe persoane care au un mare succes făcând lucruri care nu sunt Voia lui Dumnezeu pentru ei.

Unii dintre voi sunteți mândri că aveți studii înalte, că ați făcut o grămadă de cursuri și ați strâns o grămadă de diplome, că ați reușit să obțineți postul pe care vi le-ați dorit, în care se câștigă bine, dar Dumnezeu v-a spus în urmă cu mai mulți ani că e timpul să vă opriți și să schimbați direcția, că locul vostru nu mai este în acel domeniu. Însă voi nu ați ascultat, ci ați continuați să vânați succesul material.

Adânc în interiorul vostru știți că locul vostru este în altă parte, în alt domeniu, dar ceea ce v-ar plăcea să faceți este o activitate care nu se plătește bine și nu vreți să renunțați la stilul de viață cu care v-ați obișnuit.

Dumnezeu vă cere să faceți altceva, să mergeți în altă parte, dar voi n-o faceți și mergeți înainte pe un drum care n-are legătură cu Calea voastră. Vă mințiți singuri că succesul financiar reprezintă o dovadă a evoluției voastre spirituale. (Michael Todd) Traducerea Mihaela Dan

O să vă prezint cele 7 chei ale adevăratului succes, așa cum le văd eu:

1.Să trăiești în ascultare, să urmezi ghidarea divină, indiferent ce cred/ spun/ fac alții.

Atunci când ești dispus să trăiești în ascultare, Dumnezeu îți va trimite în cale, la momentul potrivit, oamenii potriviți, care să te ghideze în etapa în care ești și pe care este necesar să-i asculți ca pe niște mentori/ învățători spirituali.

De aceea eu, ca pastor, le spun tuturor: nu mergeți la orice biserică, alegeți-vă cu atenția biserica! Nu fiți în ascultare în fața oricărui pastor/ preot, fiindcă nu toți sunt la fel! Alegeți-vă cu atenție pastorul/ preotul căruia îi dați ascultare!

Eu nu vreau să vii în biserica mea, dacă locul tău nu este aici, dacă Dumnezeu vrea ca tu să fii în altă biserică.

Eu nu vreau să fii pastorul tău, dacă Dumnezeu consideră că altcineva este pastorul potrivit pentru tine. Pe mine nu mă interesează să am cât mai mulți oameni în biserica pe care o conduc; mă interesează să am oamenii pe care vrea Dumnezeu să-i am.

Și vă mai spun ceva: când Dumnezeu vă trimite în cale niște oameni cărora să le dați ascultare, care să vă ghideze pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă și când acești oameni vă cer să faceți un lucru sau altul, nu gândiți la modul „Și eu ce câștig dacă fac acest lucru pentru tine? Din câte îmi dau seama, tu vrei să mă folosești, să beneficiezi gratis de serviciile/ ajutorul meu!”.

Dacă gândiți în acest mod înseamnă că nu sunteți conștienți ce beneficii uriașe puteți obține de pe urma faptului că vă aflați într-un anumit mediu, că vă aflați în preajma unui anumit om de la care puteți învăța foarte multe, că serviciul pe care-l prestați gratis la solicitarea acelei persoane timp de o lună, un an sau mai mulți ani vă va aduce în contact cu niște persoane care vă oferă lucruri pe care banii nu le pot cumpăra.

Încetați să mai gândiți în termeni de bani și de câștig imediat, în situații care vă oferă beneficii neprețuite pe termen lung! Învățați să serviți din poziții modeste, înainte de a-i cere lui Dumnezeu să vă conducă pe culmile succesului! Învățați smerenia!

Eu nu mi-am dorit să fiu pastor. Eu visam să fiu producător muzical.

Eu mă aflu acum în poziția în care mă aflu nu pentru că mi-am dorit asta, nu pentru că am visat la așa ceva când eram mic, nu pentru că am avut o strategie pe care am urmat-o pas cu pas, ci pentru că am urmat ghidarea divină și am dat ascultare oamenilor pe care Dumnezeu mi i-a trimis ca mentori în diverse perioade ale vieții mele. (Michael Todd) Traducerea Mihaela Dan

O să vă prezint cele 7 chei ale adevăratului succes, așa cum le văd eu:

2.Țintește excelența în ceea ce faci.

Nu ajungi la succes făcând lucrurile la nivel mediocru, ci facându-le la nivel de excelență. Nu ajungi la succes servind Binele comun la nivel mediocru, ci servindu-l la nivel de excelență.

Când servești Binele comun o faci cu dorința de a termina mai repede ce ai de făcut sau o faci cu Iubire, cu Bucurie, slăvindu-l pe Dumnezeu? Îți servești aproapele într-un fel care îi face pe oameni să simtă că nu pui inimă în ceea ce faci sau o faci într-un fel care le atinge inima celor din jur?

Am constatat de-a lungul timpului că au fost oameni importanți pe care i-am impresionat cu faptul că i-am servit la nivel de excelență, într-un mod în care nu aș fi putut să-i impresionez prin cuvintele mele. Ei au sesizat Excelența în ceea ce făceam, au apreciat-o ca atare și m-au ajutat într-un fel în care nu ar fi fost dispuși să o facă dacă tot ce aș fi încercat să-i conving de intențiile mele doar prin vorbe.

Dacă va lucra prin tine, Dumnezeu o să se asigure înainte de toate că vei servi din toată inima, cu Iubire, la nivel de excelență, că nu o să faci de mântuială ceea ce-ți cere.

Modul în care lucrezi la serviciu în ultimele 6 luni, înainte de a te muta la o altă firmă, spune mai multe despre tine decât modul în care ai lucrat în tot restul timpului în acea slujbă. Cel mai rău lucru pe care-l poți face este să lucrezi de mântuială în ultimele luni, înainte de plecare, să alegi un final în bătaie de joc.

Te provoc să funcționezi/ lucrezi la nivel de excelență din prima până în ultima clipă, acolo unde ești! (MichaelTodd) Traducerea Mihaela Dan

O să vă prezint cele 7 chei ale adevăratului succes, așa cum le văd eu:

3. O reputație impecabilă.

Care este reputația ta, ce spun despre tine oamenii care te cunosc, care au lucrat/ colaborat cu tine, atunci când nu ești prezent?

Poate că ai un CV impresionant și aparențele îți sunt favorabile, dar dacă viața ta nu este bazată pe integritate, pe excelență, pe competență, pe credința în Dumnezeu, ai o problemă.

Faptul că numele tău reprezintă o garanție pentru cei din jur, că simpla implicare a ta într-un proiect reprezintă o dovadă a seriozității și integrității acelui demers, este mai prețios decât orice bogăție.

Simpla prezență a unor oameni la un anumit eveniment face ca o mulțime de alți oameni să-și dorească să fie acolo, pentru că numele celor dintâi face ca nivelul evenimentul să crească spectaculos.

Dacă vrei ca Dumnezeu să te folosească pentru a-și face Lucrarea Sa, protejează-ți numele, protejează-ți reputația. Și asta ține de a trăi în integritate. (Michael Todd) Traducerea Mihaela Dan

O să vă prezint cele 7 chei ale adevăratului succes, așa cum le văd eu:

4. Să fii capabil și să fii interesat să faci bine mai multe lucruri, nu unul singur.

Dacă Dumnezeu îți cere să servești Binele comun făcând una sau alta, este necesar ca tu să fii dispus să înveți să faci acele lucruri și să le faci bine, nu să te bazezi pe faptul că dacă te rogi e suficient, fiindcă de restul se va ocupa Dumnezeu.

Este necesar să-ți cultivi talentele, să-ți folosești Darurile, astfel încât la momentul la care vei fi chemat, să fii capabil să performezi la nivel de excelență. Dacă aștepți să fii chemat pe scenă, sub lumina reflectoarelor, ca să începi să exersezi, performanța ta nu va fi la nivel de excelență.

5. Să fii implicat 100% în ceea ce faci, atunci când servești Binele aproapelui, să fii dispus să oferi din timpul tău, din energia ta și poate și din resursele tale, atunci când Dumnezeu îți cere să faci ceva.

Să fii dispus să sacrifici ceva, atunci când faci ce-ți cere Dumnezeu să faci. Nu poți servi Binele comun și să nu te coste niciodată nimic (și nu mă refer neapărat la bani).

6. Să ai un mentor spiritual căruia îi dai ascultare, să fii „acoperit” din acest punct de vedere.

Și știu că în ziua de azi, în care în comunitatea spirituală și în Biserică sunt o mulțime de oameni care nu sunt cu adevărat dedicați lui Dumnezeu, e foarte greu să găsești un om căruia să-i recunoști autoritatea spirituală și căruia să-i dai ascultare.

Eu, ca pastor, îmi cer iertare acum pentru acei lideri spirituali/ religioși care trăiesc într-un fel care îi face să nu fie modele de urmat.

Dar cred că mai există oameni - și vor apărea în continuare tot mai mulți - care ies în evidență ca modele demne de urmat, ca modele de integritate și înțelepciune, care merită să le fie recunoscută autoritatea spirituală și pe care să-i ascultăm, atunci când ne spun ceva.

Atunci când servim Binele comun, este important să avem în preajma noastră oameni cu adevărat evoluați, care au un nivel superior de înțelepciune și care văd lucruri pe care noi nu le putem vedea, care ne pot ajuta să înțelegem ceea ce noi nu înțelegem, care ne pot spune atunci când am luat-o pe arătură. (Michael Todd) Traducerea Mihaela Dan

O să vă prezint cele 7 chei ale adevăratului succes, așa cum le văd eu:

7.Să fii „echipat” pentru ceea ce ai de făcut.

Experiența personală mi-a arătat că fiecare loc în care am servit Binele comun – indiferent de forma în care am făcut-o – m-a echipat cu abilitățile/ competențele/ instrumentele necesare pentru următoarea etapă a vieții mele.

Nu e nevoie să te agiți, să faci tot felul de cursuri, să citești tot felul de texte/ cărți, să înveți tot felul de lucruri, în ideea că trebuie să știi cât mai multe, fiindcă s-ar putea să-ți folosească la un moment dat.

Dumnezeu îți spune „Nu te mai agita atât! Tot ce ai de făcut este să urmezi ghidarea Mea, să servești Binele aproapelui acolo unde te trimit Eu și să rămâi smerit și o să am grijă să fii echipat cu tot ce-ți trebuie pentru ceea ce ai de făcut în continuare”.

Perioada în care lucrezi în serviciul altuia, în care îl ajuți pe altul să-și împlinească viziunea, te va echipa pentru perioada următoare, în care tu vei fi uns de Dumnezeu și te vei ocupa de împlinirea propriei viziuni.

Eu am ajuns să ocup poziția pe care o ocup acum pentru că în trecut am lucrat în serviciul unor oameni de la care am învățat foarte multe. Acea perioadă în care am lucrat în serviciul altora m-a echipat cu abilități/ competențe/ instrumente pentru niște activități pe care nici prin gând nu-mi trecea că le voi face vreodată.

Ceea ce ai acum la dispoziție este suficient pentru ceea ce ți-a dat Dumnezeu de făcut la acest moment. Dacă ai fi avut nevoie de mai mult ca să faci ce vrea Dumnezeu, El ți-ar fi pus la dispoziție resurse suplimentare.

Nu fi dezamăgit de faptul că Dumnezeu te ține într-o poziție modestă, servind viziunea altuia! Nu fi dezamăgit că Dumnezeu îți cere să servești Binele comun fără să fii plătit! În tot acest timp, Dumnezeu îți pregătește viitoarea poziție.

Fă ce îți cere Dumnezeu și în momentul în care vei fi pregătit, El te va trimite în noua ta poziție. (Michael Todd) Traducerea Mihaela Dan

"Există oameni care au rolul de ghizi în viaţa noastră.

Aceştia apar în momente de dezorientare sau de nevoie; te sprijină, îţi arată calea potrivită ţie, dar întotdeauna tu eşti cel care alege. Pe măsură ce înaintezi în drumul tău, ei se îndepărtează lăsând locul altora.

Mai există oameni care au rolul de “învăţători” pentru că ei vin să te înveţe ceva despre tine.

Aceştia apar când te aştepţi mai puţin, iar simpla lor prezenţă te răscoleşte, te coboară sau te înalţă, dar lecţiile învăţate din întâlnirea cu ei sunt foarte puternice. Ei dispar la fel de repede din viaţa ta precum au apărut, în momentul în care ţi-ai învăţat lecţia.

Şi mai există oameni care au rol de însoţitori în această viaţă, precum îngerii păzitori.

Aceştia apar atunci când inima ţi-e deschisă pentru a-i primi sau pur şi simplu i-ai primit ca pe un dar de la mama natură. Ei poposesc mai mult în viaţa ta, uneori sunt lângă tine întreaga viaţă, chiar dacă nu sunt prezenţi fizic.

Aşa cum se poate observa, în viaţa fiecăruia intră şi ies oameni de toate felurile, unii grăbiţi să plece, alţii dornici să rămână, precum călătorii din gări sau aeroporturi. Oamenii vin şi pleacă din gara vieţii tale. Au trenuri de prins, au vise de atins, ...lasă-i să-şi urmeze drumul sau să-şi ia zborul dorit.

Nu poţi trăi privind înapoi spre cei care ţi-au făcut viaţa mai frumoasă sau mai dureroasă prin prezenţa lor. Trecutul e un tren care a plecat de mult…şi odată cu el au plecat şi ei.

Dacă ai avut aşteptări, e timpul să le înapoiezi bagajele. Dacă ai fost profund dezamăgit, înseamnă că înainte de asta singur te-ai amăgit. Iar dacă crezi că ai suferit din cauza lor, aminteşte-ţi că nimeni nu te poate face să suferi fără permisiunea ta.

Mulţumeşte-le pentru ceea ce te-au învăţat şi încetează să le mai cari bagajele. Cu zâmbetul pe buze, urează-le drum bun!

E timpul acceptării lucrurilor pe care n-am vrut mult timp să le recunoaştem.

Ne privim în sfârşit în oglindă aşa cum suntem, nu cum am crezut că suntem, ne întoarcem la adevărata smerenie şi abia apoi putem păşi cu încredere spre o nouă viaţă.

Pentru că da, ai dreptul să-ţi reînnoieşti viaţa, să pui capăt relaţiilor care nu-ţi mai fac bine, ai dreptul să inviţi oameni noi în viaţa ta, fără ataşamente şi proiecţii asupra lor şi ai dreptul să iubeşti fără teama de a greşi din nou! ...Căci fiecare greşeală sau căzătură te îmbogăţeşte dacă îi înţelegi rostul, iar greşelile odată înţelese se transformă în cărţi de înţelepciune. Curaj, eşti pe drumul cel bun!" Sursa: #lifeinbalance

"Dragostea se întâmplă doar când te predai. Când forțezi pe cineva să se predea, este ură, distrugere, nu este iubire.

Și dacă nu există iubire, viața ta va fi fără căldură, fără poezie în ea. Poate fi o proză simplă, matematică, logică, rațională. Dar cum poate cineva să trăiască fără poezie? Proza este ok, este utilitară, necesară, dar nu poate fi niciodată viață pentru că nu poate fi niciodată o sărbătoare, nu poate fi niciodată festivă. Și când viața nu e festivă, e plictiseală. Este nevoie de poezie, dar pentru poezie trebuie să te predai. Trebuie să renunți la acest ego. Dacă poți, pune-o deoparte, chiar și pentru momente, viața ta va avea frânturi din frumos, din Divin. Fără poezie nu poți trăi cu adevărat, poți doar exista. Dragostea este poezie.

Și dacă dragostea nu este posibilă, cum poți să te rogi? Atunci rugăciunea devine aproape imposibilă, iar, fără rugăciune, vei rămâne doar un trup, nu vei deveni niciodată conștient de cel mai interior suflet. Doar în rugăciune ajungi pe vârfuri. Rugăciunea este cel mai înalt vârf al experienței, dar dragostea deschide ușa. Rugăciunea îți permite să intri în cel mai interior mister al vieții." (Osho)

"Ce este maturitatea spirituală?

1. Maturitatea spirituală este: când încetați să încercați să-i schimbați pe alții ... în schimb, concentrați-vă să vă schimbați pe voi înșivă.

2. Maturitatea spirituală este: când accepți oamenii așa cum sunt.

3. Maturitatea spirituală este: când înțelegeți că fiecare are dreptate în propria sa perspectivă.

4. Maturitatea spirituală este: când „înveți să dai drumul”.

5. Maturitatea spirituală este: când puteți elimina „așteptările” dvs. dintr-o relație și dați de dragul iubirii fără a aștepta nimic în schimb.

6. Maturitatea spirituală este: când înțelegeți ceea ce faceți, o faceți pentru propria pace și pentru creșterea personală, spirituală și socială.

7. Maturitatea spirituală este: când încetați să arătați lumii, cât de inteligent sunteți, faceți tot posibilul cu smerenie.

8. Maturitatea spirituală este: atunci când nu căutați aprobarea celorlalți și vă iubiți mai mult decât o altă persoană.

9. Maturitatea spirituală este: când încetați să vă comparați cu ceilalți și să vă dezvoltați Ființa.

10. Maturitatea spirituală este: atunci când ești în pace cu tine și cu împrejurimile tale.

11. Maturitatea spirituală este: atunci când ești capabil să diferențiezi „nevoia” și „dorința” și ești capabil să-ți dai deoparte dorințele și în sfârșit ... cel mai semnificativ!

12. Obțineți maturitate spirituală atunci când încetați să adăugați „fericire” lucrurilor materiale, vă treziți și puteți observa frumusețea esenței voastre cu înțelepciunea pentru a savura fiecare moment al vieții, flămând de experiențe și cu inima plină de iubire, trăind cu armonie, bucurie și bucurie, curgând cu energia cosmosului aliniată cu fiecare ființă vie pe pământ!

Fii liber să fii tu însuți și ia-ți libertatea de a-ți crea o viață nouă.

Începutul căii spirituale depinde de inima, sufletul și voința ta!" (Pedro Lnzagorda)

Suflet frumos, misiunea ta pe Pământ este să devii o sursă de lumină. Sufletului tău, Doamne, nu-i pasă cu ce te ocupi sau ce statut ai. Ceea ce contează este ceea ce ești în experiența ta umană în fiecare moment. Voi sunteți noii lideri, vindecători, profesori și ploi ale acestei noi ere de lumină. Tot acest nou Pământ este creat în timp ce conduceți prin exemplul vostru. Ai venit aici pentru a aduce informații noi, perspective, vindecare, metode și, în cele din urmă, dragoste în orice domeniu alegi să lucrezi și în toate situațiile în care te instalezi. Noul mod de ploi al Pământului lucrează în multe domenii, asistând mulți oameni, aducând conștiință mai înaltă în fiecare domeniu al societății. Un lucrător ușor și vindecător nu are întotdeauna o prezență spirituală sau o muncă evidentă. Unii o fac, dar nu toți, așa cum trebuie să fim conectați la fiecare domeniu al societății.

Creșterea ta spirituală și trezirea ta de sine îți permite să devii apoi o sursă de lumină pentru a-i ajuta pe ceilalți să se trezească. Înainte de a veni pe Pământ, ai existat ca Sinele tău Superior în dimensiuni superioare și în lumină înainte de a alege să te încarnezi. Pentru a trăi pe planeta Pământ, Sinele tău Superior a trebuit să creeze un corp spiritual, apoi din acesta a creat corpurile mentale, emoționale și fizice. Acesta devine apoi modelul pentru a configura chakrele, meridianele și sistemele energetice. Pentru sufletul tău acest lucru se simte foarte dens și greu ca și cum ai umbla cu mai multe paltoane grele. Acesta este motivul pentru care te poți simți inconfortabil și greu ca și cum ai merge prin noroi gros, mai ales când te trezești și te miști mai sus. Când părăsești Pământul, nu mai ai nevoie de toate aceste straturi și le arunci, astfel încât tot ce rămâne este adevărata ta esență ca suflet și Sinele superior.

Care este scopul tău final pe Pământ este să stăpânești viața ca Sinele Superior în formă fizică, care este procesul pe care toți maeștrii înălțați l-au făcut. Unii maeștri înălțați au decis să revină pe Pământ și să treacă din nou prin acest proces pentru a servi omenirea. (Abigail Stellar Shekinah)

De la vrăjitoare la podcasturi...

În 2013, un studiu al Colegiului Psihologilor din România spunea că ”Majoritatea românilor cu probleme psihologice apelează în continuare la vrăjitoare, vraci și bioenergeticieni”. Astăzi (la 10 ani de atunci), lucrurile au evoluat — DAR am observat un nou trend: oamenii ascultă podcasturi de psihologie în loc de a merge la terapie. Acum avem informație din belșug — inclusiv în pastile de 60sec pe Tik Tok, se știe. De-aș avea o foaie de-o sută pentru fiecare situație când oamenii au pus egal între psihoeducație și psihoterapie, v-aș da tuturor celor care citiți vorbele astea.

I-am auzit — literalmente — pe oameni spunând: ”Eu mă vindec mai mult cu podcasturi, citesc cărți, mă uit pe bloguri…” sau ”Ce poate să îmi spună mie ăla, mai mult decât ce citesc eu pe net ?!”.

Nu zic, e foarte bine și să te informezi. Doar că adeseori psihoeducația nu reprezintă nici 5% din procesul intim, complex, profund și personalizat al vindecării.

România a fost precară la multe capitole, dar ne refacem extrem de repede pe multe planuri. Așa că mi-aș dori tare mult să lămuresc diferența între informație și terapie...

Psihoeducația și terapia au roluri diferite, dar complementare în abordarea problemelor emoționale și psihologice. În timp ce educația poate fi valoroasă, ea de obicei nu poate înlocui psihoterapia, din mai multe motive:

1.Au obiective diferite: Psihoeducația are ca scop principal furnizarea de cunoștințe despre afecțiunile de sănătate mentală, strategii de adaptare și tehnici terapeutice. E concepută pentru a crește conștientizarea și înțelegerea. În schimb, psihoterapia se concentrează asupra tratării problemelor printr-o relație terapeutică, abordând problemele profunde și promovând creșterea personală și schimbarea.

2.Tratament individualizat: Terapia e adaptată nevoilor individuale, circumstanțelor și obiectivelor specifice ale persoanei. Terapeuții colaborează cu clientul pentru a dezvolta planul de tratament, care abordează provocările unice ale fiecăruia. Majoritatea terapeuților personalizează intervenția în funcție de profilul de personalitate, nivelul de inteligență și puterea de insight a clientului. Psihoeducația, pe de altă parte, oferă informații generale, care pot să nu fie relevante / eficiente pentru toată lumea.

3.Susținere emoțională: Psihoterapia oferă susținere emoțională și un spațiu sigur pentru client - în care să își exploreze gândurile, sentimentele și experiențele dificile. Cadrul terapeutic și relația (alianța) terapeutică sunt esențiale pentru procesarea emoțiilor și rezolvarea problemelor de profunzime. Psihoeducația, deși informativă, nu oferă susținere emoțională.

4.Schimbarea comportamentului: Psihoterapia se concentrează pe ajutarea clienților să-și identifice & transforme tiparele de gândire și comportament dezadaptative. Le dă instrumente și tehnici pentru gestionarea emoțiilor, dezvoltarea rezilienței și îmbunătățirea sănătății mintale. Psihoeducația poate preda unele dintre acestea, dar nu oferă îndrumare continuă, practică susținută și feedback-ul necesar pentru schimbare.

5.Cazuri complexe: Unele probleme psihologice sunt foarte complexe și pot necesita expertiza unui terapeut sau consilier atestat profesional, cu experiență. Afecțiuni precum depresia severă, tulburările de anxietate, tulburarea de stres posttraumatic și tulburările de personalitate necesită adesea psihoterapie pentru a aborda rădăcinile profunde și pentru a oferi suport continuu, personalizat.

6.Evaluare profesională: Psihoterapeuții știu cum să interpreteze evaluări și diagnoze ample (făcute, de regulă, de psihologi clinicieni sau medici psihiatri), care orientează planificarea tratamentului. Ei pot identifica factorii profunzi care contribuie la problemele emoționale și psihologice și pot proiecta intervenții în consecință. Psihoeducația nu poate oferi acest nivel de evaluare profesională.

7.Relația terapeutică: Alianța dintre un client și un terapeut e fundamentală în psihoterapie. Cadrul terapeutic oferă acel spațiu sigur și confidențial în care clienții să se exprime, să își consolideze încrederea, echilibrul și să lucreze la problemele lor. Cadrul terapeutic nu este replicat în cazul psihoeducației.

8.Mecanismele de defensă: negarea, raționalizarea, refularea etc. sunt faimoasele ”mecanisme de protecție” prin care psihicul își ține problemele ferecate într-o fortăreață destul de greu de accesat. Cadrul terapeutic și relația ajută clientul să își conștientizeze aceste defense, apoi îl asistă & ghidează treptat, cu blândețe, dincolo de ele — pe tărâmul necunoscutului, al lucrurilor care ne contrariază, înspăimântă sau provoacă năcaz.

Pe scurt: în vreme ce psihoeducația e esențială pentru creșterea conștientizării, reducerea stigmei și furnizarea de cunoștințe generale despre sănătatea mintală, ea nu poate înlocui, de obicei, psihoterapia.

Sunt recunoscător pentru numărul în creștere al ascultătorilor podcastului — dar, în funcție de cum simțiți, recomand să explorați și opțiunile de terapeuți din orașul vostru. România are destui profesioniști foarte buni în domeniu, și de aceea încerc să fac acea serie de interviuri cu unii dintre ei. (Petre Barlea)

Mulțumesc...

Pentru urările frumoase, indiferent în ce formă mi le-ați transmis.

Pentru că intrați uneori aici, în „lumea” mea și (sper) nu plecați cu mâna goală din ea.

Pentru că sunteți deschiși să auziți și altceva decât ceea ce auziți în lumea „obișnuită”, pentru că sunteți dispuși să verificați dacă rezonează sau nu cu voi și dacă da, aveți curajul să luați în calcul și idei pe care mintea voastră le consideră inițial „ieșite din comun” sau chiar „nebunești”.

Pentru că aveți atâta încredere în mine, încât reveniți (fie și sporadic) pe contul meu și-mi oferiți câteva minute din timpul vostru.

Pentru că unii dintre voi îmi permiteți să fiu omul prin care Dumnezeu vă transmite niște mesaje și primiți acele mesaje.

Pentru că îmi scrieți uneori cât de mult a însemnat pentru voi o anumită postare sau un răspuns la o întrebare pe care mi-ați adresat-o. Îmi trimiteți niște mesaje atât de frumoase... Mă simt onorată să fiu eu Mesagerul pentru asemenea oameni.

Pentru ceea ce primesc de la aceia dintre voi de care țin aproape în „lumea reală”, nu doar în cea virtuală. Nu sunteți mulți, dar sunteți unul și unul și îmi sunteți dragi.

Nu este întâmplător faptul că am fost aduși unul în calea altuia, fie și doar în spațiul virtual, fie și o singură dată, dacă acea „interacțiune” a produs o conștientizare care a schimbat ceva măcar într-unul dintre noi.

Nu este întâmplător faptul că ați ajuns să citiți o postare de-a mea și ceva v-a îndemnat să intrați pe contul meu și să citiți mai mult.

Nu este întâmplător faptul că rezonați cu energia acestui cont.

Și nu e vorba despre mine, în caz că nu e clar. Este vorba despre ce vă transmite/ oferă Dumnezeu prin intermediul meu. O face printr-o grămadă de alți oameni și pe fiecare ne folosește ținând cont de tipul de personalitate și de nivelul de conștiință la care suntem.

Nu primiți de la mine, primiți de la El. Și faptul că alegeți să primiți din mâna mea ceea ce vă trimite Dumnezeu este un privilegiu pentru mine.

Sufletul meu îmbrățișează sufletul vostru.

Cuvintele mele îmbrățișează inima voastră.

Iar atunci când este posibil, omul care sunt îmbrățișează omul care sunteți.” (Mihaela Dan)

 

O mulțime de Lucrători în Lumină cred că a te sacrifica pentru binele altora este nobil, că a te neglija pe tine însuți pentru a-l ajuta pe altul este nobil, că a le face bine altora făcându-ți rău ție este nobil. Ei cred că asta înseamnă să fii lipsit de egoism și funcționează în acest mod zi de zi.

Practic, ei îi ajută pe alții să evolueze, sabotându-și propria evoluție.

Și ne mirăm de ce sunt atât de mulți narcisiști în jurul nostru…

Oamenii arătă cu degetul spre narcisiști, care nu știu decât să ia, niciodată să dea, îi judecă pe aceștia, dar nu sunt conștienți că problema nu e la narcisiști, e la aceia care le fac jocul narcisiștilor, care acceptă să se sacrifice și să dea mereu, fără să primească nimic în schimb sau primind foarte puțin în schimb.

De ce te-ai sacrifica pentru alții, de ce ai intra în rolul Martirului?

Sacrificiul de sine nu este lipsă de egoism, este o dovadă a faptului că nu te iubești, nu te onorezi și nu te respecți pe tine însuți, dar totul este ambalat foarte frumos; pare foarte nobil să te preocupe binele altora atât de mult.

Noi am fost programați încă din copilărie la modul toxic, ni s-au inoculat niște idei care par atât de nobile, dar care ne fac foarte mult rău și ajungem să ne sacrificăm pe altarul binelui altuia, având impresia că suntem altruiști.

A fi lipsit de egoism nu înseamnă să-ți faci ție rău, ca să le fie altora bine, să te pui tu pe ultimul loc și să-i pui pe toți ceilalți înaintea ta, să ajungi să te îmbolnăvești tu, având grijă de alții.

Când tu te sacrifici pentru alții - indiferent cine sunt aceia – nu onorezi Dumnezeul din tine. Asta este un sacrilegiu: tratezi într-un mod lipsit de respect Divinitatea din interiorul tău.

Mulți dintre noi, Lucrătorii în Lumină, am trecut prin acea etapă și unii dintre noi sunt și acum acolo, nefiind conștienți că sacrificiul de sine nu este atât de nobil pe cât au fost făcuți să creadă că ar fi. (Kerry Kay) Traducerea Mihaela Dan

Atunci când funcționăm în tiparul Martirului, când nu ne onorăm pe noi înșine, când ne plasăm pe ultimul loc în ordinea priorităților noastre, realitatea noastră va reflecta același lucru: vom atrage oameni care nu ne onorează, care nu sunt interesați de binele nostru, ci doar de ce pot obține de la noi. Și apoi îi ascuzăm că nu le pasă de noi, că nu ne prețuiesc, că nu sunt interesați decât să profite de noi.

Nu suntem conștienți că acei oameni nu fac decât să ne fie o oglindă, că reflectă modul în care ne tratăm noi înșine: nu ne onorăm, nu ne pasă de noi înșine, nu ne interesează decât să slujim binele altora.

Nu conștientizăm că dacă sunt în preajma noastră oameni care profită în mod constant de noi, în loc să arătăm cu degetul către ei, ar fi de dorit să ne întrebăm: „De ce le permit iar și iar acestor oameni să profite de mine, după ce mi-au dovedit în repetate rânduri că doar asta îi interesează, doar de asta mă caută?”.

Nu conștientizăm că dacă sunt oameni care ne-au trădat sau ne-au abuzat, în loc să arătăm cu degetul către ei, ar fi de dorit să ne întrebăm: „În ce zonă a vieții mele mă trădez pe mine însumi, mă abuzez pe mine însumi?”.

Și în loc să le cerem altora să se schimbe, ca să nu ne mai rănească, ar fi de dorit să ne corectăm noi înșine, să facem schimbările necesare în modul în care relaționăm cu ceilalți, să stabilim limite sănătoase în relații. În loc să le reproșăm altora modul în care ne tratează și să avem resentimente, ar fi de dorit să ne uităm la noi înșine și să vedem de ce le permitem acelor oameni să ne trateze așa cum ne tratează, să vedem de ce alegem să primim astfel de oameni în preajma noastră și îi de ce continuăm să-i ținem în preajma noastră, deși ne tratează în acel mod lipsit de respect/ abuziv.

Nu vă mai uitați la alții, uitați-vă la voi înșivă și la ce aveți voi de schimbat în modul în care funcționați! Și nu este vorba de a vă certa cu cineva, de a acuza pe cineva, ci poate fi vorba pur și simplu de a spune la modul foarte calm: „Eu nu tolerez un asemenea comportament. Este ultima oară când mai faci lucrul ăsta cu mine. Drumurile noastre se despart aici. Îți doresc numai bine!”. (Kerry K.) Traducerea Mihaela Dan

„Oamenii care activează în zona spiritualității nu ar trebui să ceară bani pentru serviciile pe care le oferă!” – este modul în care gândesc o mulțime de persoane care au pretenția ca dacă beneficiază de serviciile (de orice tip) ale celor care lucrează în domeniul spiritualității, acestea trebuie să le fie oferite gratuit.

Este o idee toxică atât de înrădăcinată în mintea noastră, încât chiar și Lucrătorii în Lumină o cred și practică acest gen de martiriu financiar, la începutul activității lor. Le este jenă/ rușine să ceară bani pentru serviciile pe care le oferă, iar dacă o fac, cer sume derizorii.

„Nu poți cere bani ca să-i aduci pe oameni mai aproape de Dumnezeu! Nu e moral!” Și sună corect, pare logic, nu-i așa? Nu poți să ceri bani pentru Dumnezeu!

Care ar fi alternativa, în cazul meu (și e valabil pentru toți ceilalți care oferă servicii în zona spiritualității)? N-o să am bani ca să mă hrănesc și să-mi hrănesc copiii, n-o să am un acoperiș deasupra capului, fiindcă nu am bani ca să plătesc întreținerea și utilitățile, n-o să am cu ce să mă îmbrac, o să ajung o cerșetoare, o să mă îmbolnăvesc, doar ca să vă ofer vouă gratis toate informațiile/ înțelepciunea pe care am acumulat-o de-a lungul timpului. Important este că vă e vouă bine, grație ajutorului pe care vi-l ofer, nu contează că eu fac foamea, că dorm pe străzi și nu pot să-mi hrănesc copiii, nu?

Cât credeți că voi rezista așa, înainte de a lua decizia de a face altceva, pentru a-mi putea asigura traiul de zi cu zi?

Atunci când cineva îți oferă ție informații/ sfaturi/ consiliere/ ajutor în orice alt fel, primești ceva de valoare din partea acelui om. Unele dintre informațiile pe care ți le dă sunt obținute ca urmare a faptului că a investit timp, energie și uneori bani în a studia diverse subiecte/ domenii.

În orice interacțiune există un schimb energetic și este de dorit ca balanța energetică să fie echilibrată, în sensul în care să oferi ceva pentru ceea ce primești.

Când un om îți oferă ceva prețios și este conștient de valoarea a ceea ce-ți oferă, este o dovadă de respect față de sine și de onorare a propriei persoane faptul că îți cere prețul just pentru serviciul oferit. Este spiritual să nu te vinzi pe doi bani, să nu accepți firimituri pentru serviciile de valoare pe care le oferi, să te prețuiești la justa valoare.

Sunt oameni indignați că eu accept să se insereze clipuri publicitare în înregistrările video pe care le fac și le postez pe youtube, înregistrări în care investesc timp, energie și în care ofer informații prețioase. Am cheltuit bani ca să-mi fac un mic studio și pentru a cumpăra echipamentul necesar pentru ca înregistrările să aibă o calitate cât mai bună. Aceste înregistrări le poate urmări oricine gratis, dar tot sunt oameni deranjați de faptul că în timpul înregistrării apar reclame. Serios, chiar și asta vă deranjează, altceva n-ați găsit ca să mă atacați?!

Sunt oameni care urmăresc gratis înregistrările mele, care primesc informații prețioase, care le schimbă viziunea asupra unor lucruri, pe care le poate le folosesc pentru a-i ajuta și ei pe alții, dar care pentru toate astea nu oferă nici măcar un like acelor înregistrări. Nu sunt dispuși să facă nici măcar acest mic gest de recunoștință, să ofere măcar atât, în schimbul a ceea ce primesc de la mine: un like sau un „Mulțumesc”. Dar îmi reproșează că accept inserarea unor reclame în înregistrările respective… (Kerry K.) Traducerea Mihaela Dan

Observați de câte ori primiți gratis de la alți oameni informații prețioase, explicații care vă deschid ochii, sfaturi, consiliere, lucruri de valoare și observați și de câte ori onorați ceea ce primiți, oferind, la rândul vostru, ceva – nu neapărat bani, dar chiar și bani.

Observați de câte ori beneficiați de ajutorul unor oameni (în orice formă ar fi el) și nu vă preocupă să echilibrați balanța energetică, oferind, la rândul vostru, ceva în schimb.

O mulțime de oameni nu înțeleg că este spre binele lor să alimenteze energetic ceva ce îi „hrănește” la nivel fizic, emoțional, intelectual, spiritual.

O mulțime de oameni nu înțeleg că atunci când onorezi ceea ce ai primit și îți exprimi recunoștința pentru ceea ce ai primit, vei primi mai mult din acel lucru.

O mulțime de oameni nu înțeleg că atunci când găsești motive să-l ataci pe cel care te „hrănește”, nu vei mai fi hrănit.

O mulțime de oameni aruncă pietre în cei care cer bani pentru serviciile pe care le oferă în zona spirituală.

Dacă sunteți printre aceia care cer bani pentru serviciile pe care le oferiți, nu vă lăsați demoralizați de cei care aruncă pietre în voi! Nu dați înapoi, nu reveniți la vechea practică a martiriului pe altarul spiritualității! Nu vă lăsați trași în jos de programarea toxică specifică vechii Matrici! Nu faceți nimic „rău”, nimic „nespiritual”, atunci când cereți să fiți plătiți pentru serviciile pe care le oferiți, fiindcă acestea au valoare!

Întunericul vă atacă în acest fel ca să ajungeți să fiți epuizați, ca să fiți sleiți de narcisiștii care vă iau până și ultima picătură de energie.

Acest gen de vampirism nu are nimic de-a face cu Dumnezeu și cu adevărata spiritualitate. Acest gen de vampiri energetici consideră că e obligația ta să-i „hrănești” pe gratis, să le stai tot timpul la dispoziție, să suferi pentru ei și te atacă pentru că îndrăznești să le ceri bani pentru timpul și energia pe care le consumi atunci când le oferi diverse servicii de care au nevoie.

Așa reduci Lumina Lucrătorilor în Lumină.

„Isus n-a cerut bani pentru a-i ajuta pe oameni. Tu de ce ceri bani?” m-a întrebat recent cineva.

În fiecare zi postez pe rețelele de socializare informații care în opinia mea sunt valoroase. O fac gratis, oricine le poate urmări. O fac din prea-plinul meu, pentru că am atâtea de oferit și pentru că știu că acele informații pot ajuta niște oameni să-și schimbe viața în bine.

Și le mai ofer ceva celor care urmăresc postările mele și sunt ajutați de acestea: oportunitatea de a practica recunoștința (și nu mă refer la bani). Unii o exersează, alții nu.

Pentru unele servicii de consiliere spirituală pe care le ofer percep un tarif. Și când fac asta, unii îmi pun întrebări de genul „Isus n-a cerut bani pentru a-i ajuta pe oameni. Tu de ce ceri bani?”.

Ce să-i răspunzi unui om care gândește așa, care are acest nivel de conștiință? (Kerry K.) Traducerea Mihaela Dan

Programarea toxică la care am fost supuși face din martiriu o chestiune nobilă, am ajuns să credem că adevărata iubire înseamnă să te sacrifici pentru altul.

„Dacă nu ești dispus să renunți complet la tine însuți ca să-mi fie mie bine, înseamnă că nu mă iubești cu adevărat!”

Cât de toxică poate fi o „iubire” ca aceasta?! (Kerry K.) Traducerea Mihaela Dan

Unii dintre voi aveți în preajma voastră niște oameni care pretind să faceți ce vor ei, dar ceea ce vor ei nu este ce vrea Dumnezeu de la voi. Și este important să înțelegeți că dacă acceptați să faceți ce vor ei, faceți niște dumnezei/ falși idoli din ei, îi puneți înaintea lui Dumnezeu.

Încetați să mai faceți ce vă cer alți oameni, numai ca să obțineți aprobarea/ prietenia/ iubirea lor, ca să obțineți validare din partea lor!

Nu este nicio problemă dacă niște oameni nu vă plac/ acceptă/ suportă; dacă ceea ce faceți îi place lui Dumnezeu, e suficient.

Noi trăim într-o lume în care toată lumea caută aprobare/ validare/ „like-uri” în lumea reală și în lumea virtuală.

Vi s-a întâmplat să postați ceva și apoi să verificați de mai multe ori pe zi câte like-uri a obținut acea postare?

Dacă Dumnezeu vă ghidează să postați ceva pe o rețea de socializare și nu ați obținut niciun like la acea postare, nu are nicio importanță; acea postare îi place lui Dumnezeu, ea are un rost și și-a împlinit rostul, indiferent că i-a dat cineva like sau nu - și asta e tot ce contează. Încetați să mai faceți lucrurile pentru a obține „like-uri” în lumea reală și în lumea virtuală; faceți ce sunteți ghidați divin să faceți! (DeVon Franklin) Traducerea Mihaela Dan

Unii dintre voi treceți acum printr-o criză, printr-un „foc” care simțiți că vă mistuie; de fapt, acel foc „arde” ceea ce nu este menit să meargă mai departe cu voi, ceea ce nu-și mai are locul în viața voastră, ceea ce este necesar să eliberați, ca să puteți merge mai departe. Focul mistuie relații/ persoane care nu sunt menite să mai rămână în viața voastră, mistuie credințe/ obiceiuri care nu vă sunt benefice și cărora este timpul să le dați drumul.

V-ați simțit blocați în anumite zone ale vieții voastre? „Focul” prin care treceți acum are rolul de a mistui ceea ce vă ținea în loc, ceea ce vă împiedica să înaintați/ evoluați.

Nu vă mai temeți de „foc”, fiindcă „focul” este unul dintre mijloacele de care se folosește Dumnezeu pentru a face curățenie în viața voastră. Și înțelegeți că puteți fi în pace interioară chiar și atunci când treceți prin foc. Cum? Păstrând convingerea: „Doamne, știu că ești lângă mine în timp ce trec prin acest foc! Curăță ce este de curățat! Știu că tot ce mi se întâmplă are un rost, chiar dacă acum nu înțeleg acest rost! Am deplină încredere în ceea ce faci Tu în viața mea! M-ai ajutat în trecut, de câte ori am mai trecut prin foc și știu că o vei face și acum. N-o să-ți cer să mă scapi de foc, îți cer să fii alături de mine cât timp trec prin foc”.

Și mai este ceva: când ai în tine focul credinței nestrămutate în Dumnezeu, niciun foc exterior nu te poate distruge/ mistui. De aceea întunericul face tot ce poate pentru a vă reduce Lumina, pentru a vă reduce credința în Dumnezeu, pentru a vă face să vă îndoiți de puterea lui Dumnezeu și de faptul că Dumnezeu vă va ajuta să treceți peste orice.

Și dacă treceți printr-o criză emoțională, psihologică, financiară, profesională, familială, de sănătate sau în orice altă zonă a vieții voastre, acum e momentul să întețiți focul interior, focul credinței nezdruncinate în Dumnezeu, focul pasiunii pentru ceea ce faceți, focul care înseamnă să fii dedicat Menirii tale.

Știu că unii dintre voi aveți o slujbă care nu vă place, dar nu permiteți ca acea slujbă să vă usuce pasiunea, fiindcă asta vă va reduce Lumina/ focul interior. Faceți cât puteți de bine ceea ce faceți, implicați-vă 100% în ceea ce faceți, asigurați-vă că faceți diferența acolo unde sunteți! Cineva va remarca pasiunea voastră și vă va ajuta să promovați, să urcați la un alt nivel, chiar dacă asta va însemna să ajungeți în altă firmă.

Știu că drumul către împlinirea Menirii voastre nu e numai lapte și miere, dar rămâneți dedicați acelui drum, nu vă opriți, nu dați înapoi! Pe măsură ce înaintați, veți constata că sunteți mai puternic decât credeați. (DeVon Franklin) Traducerea Mihaela Dan

Văd unii oameni care se prezintă drept învățători spirituali/ mentori și le spun altora ce „trebuie” să facă.

De exemplu, „Nu ar trebui să mănânci carne, pentru că nu este bine pentru tine!”

De unde știi tu ce este „bine” pentru altul? Tu nu ești acel om, nu știi ce este „bine” pentru el, la nivelul la care se află el acum în Călătoria sa personală.

Voi nu știți ce este „bine” pentru alții, așa că încetați să le mai spuneți altora ce „ar trebui” sau „n-ar trebui” să facă, vedeți-vă de treaba voastră, lucrați cu voi înșivă! Lăsați-i în pace pe alții, nu le mai spuneți voi altora ce e „bine”/ „corect” să facă, ocupați-vă de ce aveți voi de făcut!

Ceea ce este „adevărat” pentru tine poate să nu fie „adevărat” pentru o altă persoană, ceea ce este „bine” pentru tine poate să nu fie „bine” pentru o altă persoană și nu e nimic în neregulă dacă o altă persoană trăiește altfel decât tine. Este alegerea fiecăruia cum trăiește.

Dacă acel om vine și îți cere părerea/ un sfat, dacă îți spune că are niște probleme și ar avea nevoie de ajutorul tău, atunci poți să-ți dai cu părerea, la modul „Pot să-ți spun ce a funcționat pentru mine în această situație. Uite cum am făcut: ……. Vezi dacă rezonezi cu chestia asta sau nu” și lasă-I să decidă singur dacă soluția pe care i-o oferi tu i se potrivește sau nu.

Dacă un om nu îți cere părerea/ sfatul, nu te mai amesteca acolo unde nu-ți fierbe oala. Ocupă-te de ceea ce este în fața ta și lasă-i pe alții să se ocupe de ceea ce este în fața lor. (Jason Estes) Traducerea Mihaela Dan

Libertatea înseamnă să ai posibilitatea de a alege.

Fiecare om este liber să facă alegerea pe care o dorește și împreună, uniți, milităm pentru libertatea tuturor.

Eu respect alegerea fiecăruia. Important este însă ca această alegere să fie făcută în mod liber, nu să fie impusă, pentru că așa ceva nu este în regulă. Asta este o încălcare a liberului arbitru. Este ca un viol.

Noi suntem aici pentru a ne susține unul pe celălalt, pentru a ne ridica unul pe celălalt, indiferent de alegerile pe care le facem fiecare. Noi toți avem dreptul să ne facem propriile alegeri, așa cum considerăm potrivit pentru noi. Fără această posibilitate de a ne face în mod liber propriile alegeri, putem spune că nu mai avem drepturi și libertăți. Posibilitatea de a alege înseamnă libertate. (Phil Good) Traducerea Mihaela Dan

O mulțime de oameni și-au creat o imagine falsă și funcționează ca acea versiune falsă a lor, ei se identifică rând pe rând cu diverse lucruri/ relații/ funcții/ roluri sociale/ profesii/ titluri; în lipsa acestora ei nu știu cine sunt, nu simt că au valoare.

De aceea unii oameni țin neapărat să le fie menționate toate titlurile atunci când se vorbește despre ei – fiindcă ei se identifică în mintea lor cu acele titluri, acestea îi definesc.

Unii oameni ajung însă la un moment dat în viața lor în care conștientizează că nicio persoană, nicio relație și niciun alt lucru din exterior nu le poate da sentimentul de împlinire, nu îi poate face fericiți, sunt obosiți să tot vâneze/ acumuleze lucruri exterioare care nu pot umple golul din interiorul lor, sunt sătui să caute împlinirea/ fericirea în exterior și se hotărăsc să intre în interiorul lor, să se cunoască mai bine pe sine, să dezvolte o relație cu propriul Sine. S-au săturat să tot prezinte lumii o imagine falsă, vor să se conecteze cu sufletul lor și să fie ei înșiși.

PRIMUL LUCRU pe care îl ai de făcut în acest caz este să comunici cu Divinitatea și să ceri ajutor pentru a conștientiza credințele și tiparele tale limitative/ toxice. Și nu mă refer la vreo rugăciune standard, mă refer la a vorbi din inima ta, folosind cuvintele tale și a cere ajutor Divinității.

Unul dintre principalele moduri în care oamenii pot fi ajutați să-și conștientizeze credințele și tiparele tale limitative/ toxice este terapia sau consilierea psihologică/ spirituală. Ai nevoie de oameni care să te ajute să vezi ceea ce de unul singur nu poți vedea în ceea ce privește credințele/ tiparele /comportamentele/ alegerile tale disfuncționale, în ceea ce privește modul în care te sabotezi singur.

Dacă tu nu ești capabil să intri în interiorul tău, să intri în inima ta și să observi ce este acolo, să asculți ce-ți spune inima ta, să urmezi ceea ce-ți cere inima ta, nu vei putea funcționa la modul autentic.

Tu știi ce-și doresc cei din jurul tău și te grăbești să le faci pe plac, dar n-ai nicio idee ce vrea inima ta și chiar dacă ai ști, nu ai avea curajul să o urmezi. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

AL DOILEA LUCRU pe care îl ai de făcut atunci când vrei să te descoperi pe tine însuți este să-ți identifici traumele. Confruntă-te cu traumele tale!

Nu poți procesa/ vindeca ceva ce nu ai acceptat că există.

Dacă nu te ocupi de traumele tale, acestea te vor determina să faci lucruri care te vor răni pe tine însuți (deci traume suplimentare) și-i vor răni și pe alții, chiar dacă nu o faci cu intenție.

Tu nu poți evolua dacă nu conștientizezi că ai niște traume și nu te ocupi de ele. Uneori tot ce este necesar e să acceptăm să ne uităm cu deplină sinceritate la noi înșine și la viața noastră, să acceptăm niște adevăruri inconfortabile/ dureroase legate de diverse alegeri pe care le-am făcut, legate de diverse situații/ relații și să ne ocupăm de ele, să facem schimbările necesare.

Am putea scuti multe luni de terapie dacă am fi dispuși să fim absolut sinceri cu noi înșine, dar cei mai mulți oameni nu sunt dispuși să facă asta, fiindcă efectul ar fi că viața lor ar fi dată peste cap. Ei încearcă să-și păstreze viața așa cum este, să-și păstreze zona de confort, să-și păstreze „reputația” și refuză să vadă acele adevăruri dureroase.

Aici nu e vorba de reputația ta, aici e vorba de sănătatea ta emoțională, mentală, psihică și fizică!

Abia după ce te ocupi de traumele tale și te eliberezi de toată acea durere poți să te reconstruiești pe tine însuți. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

AL TREILEA LUCRU pe care îl ai de făcut atunci când vrei să te descoperi pe tine însuți este să-ți analizezi cercul de apropiați, ca să-ți faci o imagine despre tine. Cercul tău de apropiați este reprezentativ pentru cine ești tu la acest moment.

După ce te-ai uitat în interior, ți-ai identificat traumele, le-ai procesat și apoi ai început să te manifești la modul autentic, o să constați că vezi lucrurile altfel, vezi oamenii altfel. O să-ți vezi propria viață altfel. De aceea este important să te uiți bine la oamenii din cercul tău de apropiați, fiindcă ei o să-ți arate la ce mai ai de lucrat. Altfel spus, observă ce oameni toxici tolerezi în preajma ta.

Când începi să-ți vindeci traumele și să evoluezi, o să simți că nu te mai potrivești cu unii dintre oamenii care în trecut îți erau foarte apropiați, că nu-ți mai dorești să petreci timp cu ei. Când faci o verificare a cercului tău de prieteni este posibil să constați că nu mai rezonezi cu niciunul dintre ei și că între a păstra legătura cu aceștia și a rămâne singur preferi a doua variantă.

Uneori simplul fapt că-ți vezi prietenii/ „tovarășii” cu ochi noi te face să-ți dai seama cât de rănit erai, dacă te simțeai bine între oameni care au un asemenea nivel de conștiință.

Uitați-vă la oamenii care sunt în cercul vostru de apropiați: calitatea acelor oameni vă reprezintă cu adevărat?

Oamenii pe care-i ții în apropierea ta zi de zi sunt reprezentativi pentru nivelul tău de conștiință.

Dacă prietenii tăi apropiați sunt lipsiți de moralitate, dacă trăiesc într-un mod complet lipsit de integritate și tu te simți bine alături de ei, ce spune asta despre tine?

De ce tolerezi în preajma ta astfel de oameni? Pentru că la nivelul de conștiință la care te afli îți este frică să fii singur; preferi să te însoțești cu oameni care sunt sub nivelul tău, decât să fii singur.

Dacă ai fi un om sănătos din punct de vedere emoțional, mental și psihic, nu ți-ar fi frică să fii singur, ai fi perfect mulțumit să petreci timp cu tine însuți, ți-ar plăcea propria companie. Pentru tine nu ar fi important să ai oameni în jur doar ca să eviți să rămâi în propria companie, ci ar fi importantă calitatea interacțiunii cu alții; dacă acea interacțiune nu aduce un plus de valoare vieții tale, dacă nu are un anumit nivel, nu-ți irosești timpul în discuții banale, preferi să-ți petreci timpul în solitudine. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

AL PATRULEA LUCRU pe care îl ai de făcut atunci când vrei să te descoperi pe tine însuți este să renunți la perfecționism în favoarea progresului. Nu e vorba despre a fi perfect, este vorba despre a evolua, a crește.

Niciun om nu este perfect, deci renunțați la nevoia/ dorința de a fi perfecți.

În paradigma patriarhatului toxic femeile au fost învățate că trebuie să fie perfecte: să aibă o anumită greutate, să aibă o anumită vârstă, să aibă o anumită siluetă, să aibă o anumită atitudine, etc. Li se spune că dacă nu întrunesc aceste condiții, nu au cine știe ce valoare, iar dacă depășesc o anumită vârstă, oricum valoarea lor scade vertiginos cu fiecare an ce trece.

Nu mai credeți asemenea prostii! Nu trebuie să fiți perfecte, tot ce este necesar este să evoluați, să urmăriți să fiți o Versiune mai Bună decât ați fost în urmă cu un an, doi ani, trei ani, 30 de ani.

Nu e vorba de a-ți propune să fii perfect, e vorba de a-ți propune să fii o Versiune din ce în ce mai Bună a ta.

Voi vreți să fiți mama perfectă, profesionista perfectă, soția perfectă, fiica perfectă, etc. Nu veți reuși să fiți perfecte, renunțați la această idee! Acest perfecționism reprezintă o povară grea pe care o purtați pe umeri. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

AL CINCILEA LUCRU pe care îl ai de făcut atunci când vrei să te descoperi pe tine însuți este să îți organizezi viața într-un mod care să fie potrivit cu omul care ești cu adevărat, să dai la o parte toate așteptările pe care le are de la tine societatea, familia, anturajul, etc.

Organizează-ți viața în conformitate cu propriul adevăr, cu propria viziune, cu ceea ce este important pentru tine, stabilindu-ți propriile priorități.

Lămurește-te încotro vrei să mergi cu viața ta și apoi stabilește pașii pe care îi ai de urmat în acea direcție.

AL ȘASELEA LUCRU pe care îl ai de făcut atunci când vrei să te descoperi pe tine însuți este să ai zilnic conversații cu tine însuți, ca să alegi la modul conștient ce vei face în acea zi, ce energie vrei să emani în acea zi. Așa te asiguri că ceea ce gândești este reflectat în ceea ce faci și acestea reflectă cine ești tu la modul autentic.

Dacă tu conștientizi la un moment dat că ceea ce faci nu reflectă ceea ce simți/ crezi cu adevărat, te oprești și faci corectura de rigoare, te aliniezi cu cine ești tu cu adevărat.

Și este necesar să faci asta zi de zi, toată viața, fiindcă lumea exterioară te va bulversa deseori, fiindcă vor fi forțe care vor încerca să te deturneze de la intenția de a rămâne aliniat cu adevărul tău, care vor încerca să te dezechilibreze. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Magazinul lui Dumnezeu

Într-un magazin, la o masă, văd un înger minunat și îl întreb:

- ”Ce vinzi aici?”

- ”Toate darurile lui Dumnezeu!” îmi răspunde.

- ”Costă mult?”

- ”Nimic! Totul e gratis!”

Mă uit în jur cu curiozitate: sticle de Încredere, pachete de Speranță, ambalaje cu Fericire. Îmi fac curaj și cer:

- ”Dă-mi te rog, multă Iubire, toată Iertarea, o sticlă de Încredere, destulă Fericire și... Salvare pentru prietenii mei!”

Îngerul îmi pregătește un pachețel cât să-mi încapă în mână.

- ”Doar atât?” întreb.

Iar el zâmbind, răspunde:

- ”Prietene, magazinul lui Dumnezeu nu vinde fructe ... vinde semințe!”

Toți primim semințe... Unii dintre noi le semănăm și le dezvoltăm, alții uită de ele sau nu le acordă îngrijirea necesară... Ține doar de noi să fim "grădinarii" propriei vieți.

Treaba noastră nu este să schimbăm oamenii, ci să le prezentăm alte variante și să le permitem să se schimbe, dacă doresc, după ce au aflat că se poate și altfel.

Adevărata educație nu se face cu forța. Adevărata educație nu înseamnă să faci presiuni/ forțezi oamenii să fie așa cum crezi tu că „trebuie” să fie.

Adevărata educație înseamnă să le prezinți oamenilor niște alternative și să le permiți să aleagă ce doresc să facă în continuare cu acele informații. Dacă le-ai spus că există și alte variante, îi lași să facă ce vor: dacă vor să te urmeze pe acel drum, foarte bine, sunt bineveniți alături de tine; dacă nu, foarte bine, sunt liberi să aleagă alt drum decât tine, îi binecuvântezi și mergi pe Calea ta.

Permite fiecăruia să-și facă propriile alegeri așa cum consideră potrivit pentru el, respectă-i alegerile!

Alegerile altuia nu au nicio legătură cu tine. Da, știu, tu ai impresia că au legătură cu tine, dacă e vorba de cineva apropiat, dar acel om are propria Cale (unică), așa cum și tu ai propria Cale (unică). Alegerile lui nu au nicio legătură cu tine, chiar dacă voi sunteți apropiați la acest moment. Și dacă tu ai pretenția ca acel om să creadă ceea ce crezi tu sau să facă anumite alegeri așa cum vrei/ îți convine ție, asta înseamnă că mai ai de lucrat cu tine însuți. (Jason Estes) Traducerea Mihaela Dan

Iată ce spunea în 1956(!) Günther Anders, unul dintre filosofii a cărei operă i-a inspirat pe cei care azi conduc lumea:

"Vom reduce de manieră drastică educația, pentru că un individ incult are un orizont de gândire limitat, cantonat în preocupări mediocre. Trebuie să facem în așa fel încât accesul la știință să devină din ce în ce mai dificil și elitist, între popor și știință să existe o prăpastie, iar informația destinată publicului larg să fie lipsită de orice conținut cu caracter subversiv.

Mai ales fără filozofie. Și aici, trebuie să folosim puterea de convingere și nu violența directă: vom difuza masiv, prin intermediul televiziunii, emisiuni de divertisment care să se adreseze doar laturii emoționale sau instinctive. Mințile vor fi ocupate cu ceea ce este inutil și ludic.

Este bine, printr-o vorbărie și muzică neîncetate, să împiedicăm mintea să gândească.

Vom pune sexualitatea pe primul loc al intereselor umane.

Nu există un tranchilizant social mai bun.

În general, vom face în așa fel încât să eliminăm partea serioasă a existenței, să luăm în derizoriu tot ceea ce este valoros, să întreținem o apologie constantă a lejerității, astfel încât euforia publicității să devină standardul fericirii umane și modelul libertății. Condiționarea va produce astfel ea singură o asemenea integrare, încât unica frică – pe care va trebui să o întreținem - va fi cea de a fi exclus din sistem și deci de a nu mai putea accede la condițiile necesare fericirii.

Omul de masă, astfel produs, trebuie să fie tratat precum ceea ce este: o vită, și trebuie să fie supravegheat cum trebuie să fie păzită o turmă.

Tot ceea ce conduce la adormirea lucidității sale este bun din punct de vedere social, iar ceea ce ar amenința să îl trezească trebuie să fie ridiculizat, înăbușit, combătut. Orice doctrină care ar pune sub semnul întrebării sistemul trebuie să fie desemnată drept subversivă și teroristă, iar cei care o susțin vor fi apoi tratați ca atare".

Günther Anders - ,,L'obsolescence de l'homme: sur l'âme à l'époque de la deuxième révolution industrielle" (1956)"

NU-MI SPUNE CĂ AI CITIT NENUMĂRATE CĂRȚI. ARATĂ-MI CĂ AI ÎNVĂȚAT SĂ GÂNDEȘTI MAI BINE.

Într-o lume în care „am citit” a devenit o insignă, adevărata valoare nu stă în numărul cărților, ci în transformarea pe care ele o aduc. Nu contează câte rânduri ai parcurs, ci câte dintre ele ți-au schimbat felul de a vedea viața.

Cărțile nu sunt trofee.

Ele sunt porți către alte lumi, alte perspective, alte adevăruri. Dar lectura fără reflecție este ca o călătorie fără destinație. Dacă nu te întrebi „Cum aplic asta în viața mea?”, dacă nu lași ideile să-ți schimbe modul de a privi lumea, atunci lectura rămâne doar... un ritual gol.

Arată-mi că ai învățat să gândești mai bine. Că ai devenit mai empatic, mai curios, mai deschis. Că poți să pui întrebări care contează. Că ai înțeles că nu există un singur adevăr, ci o infinitate de nuanțe.

Cărțile sunt mentori tăcuți.

Ele nu cer, nu impun, doar oferă. Iar ceea ce faci cu ceea ce primești te definește.

Așa că nu citi ca să spui „am citit”.

Citește ca să înțelegi.

Citește ca să crești.

Citește ca să devii cineva care schimbă lumea prin felul în care o privește.

Pentru că în final, nu titlurile pe care le-ai parcurs contează, ci cum te-au făcut ele să trăiești mai autentic, mai profund, mai uman.

(Razvan Vasile)

"Ce este maturitatea spirituală?

1. Maturitatea spirituală este: când încetați să încercați să-i schimbați pe alții ... în schimb, concentrați-vă să vă schimbați pe voi înșivă.

2. Maturitatea spirituală este: când accepți oamenii așa cum sunt.

3. Maturitatea spirituală este: când înțelegeți că fiecare are dreptate în propria sa perspectivă.

4. Maturitatea spirituală este: când „înveți să dai drumul”.

5. Maturitatea spirituală este: când puteți elimina „așteptările” dvs. dintr-o relație și dați de dragul iubirii fără a aștepta nimic în schimb.

6. Maturitatea spirituală este: când înțelegeți ceea ce faceți, o faceți pentru propria pace și pentru creșterea personală, spirituală și socială.

7. Maturitatea spirituală este: când încetați să arătați lumii, cât de inteligent sunteți, faceți tot posibilul cu smerenie.

8. Maturitatea spirituală este: atunci când nu căutați aprobarea celorlalți și vă iubiți mai mult decât o altă persoană.

9. Maturitatea spirituală este: când încetați să vă comparați cu ceilalți și să vă dezvoltați Ființa.

10. Maturitatea spirituală este: atunci când ești în pace cu tine și cu împrejurimile tale.

11. Maturitatea spirituală este: atunci când ești capabil să diferențiezi „nevoia” și „dorința” și ești capabil să-ți dai deoparte dorințele și în sfârșit ... cel mai semnificativ!

12. Obțineți maturitate spirituală atunci când încetați să adăugați „fericire” lucrurilor materiale, vă treziți și puteți observa frumusețea esenței voastre cu înțelepciunea pentru a savura fiecare moment al vieții, flămând de experiențe și cu inima plină de iubire, trăind cu armonie, bucurie și bucurie, curgând cu energia cosmosului aliniată cu fiecare ființă vie pe pământ!

Fii liber să fii tu însuți și ia-ți libertatea de a-ți crea o viață nouă.

Începutul căii spirituale depinde de inima, sufletul și voința ta!"

Pedro Lnzagorda

Suflet frumos; misiunea ta pe Pământ este să devii o sursă de lumină. Sufletului tău, Doamne, nu-i pasă cu ce te ocupi sau ce statut ai. Ceea ce contează este ceea ce ești în experiența ta umană în fiecare moment. Voi sunteți noii lideri, vindecători, profesori și ploi ale acestei noi ere de lumină. Tot acest nou Pământ este creat în timp ce conduceți prin exemplul vostru. Ai venit aici pentru a aduce informații noi, perspective, vindecare, metode și, în cele din urmă, dragoste în orice domeniu alegi să lucrezi și în toate situațiile în care te instalezi. Noul mod de ploi al Pământului lucrează în multe domenii, asistând mulți oameni, aducând conștiință mai înaltă în fiecare domeniu al societății. Un lucrător ușor și vindecător nu are întotdeauna o prezență spirituală sau o muncă evidentă. Unii o fac, dar nu toți, așa cum trebuie să fim conectați la fiecare domeniu al societății.

Creșterea ta spirituală și trezirea ta de sine îți permite să devii apoi o sursă de lumină pentru a-i ajuta pe ceilalți să se trezească. Înainte de a veni pe Pământ, ai existat ca Sinele tău Superior în dimensiuni superioare și în lumină înainte de a alege să te încarnezi. Pentru a trăi pe planeta Pământ, Sinele tău Superior a trebuit să creeze un corp spiritual, apoi din acesta a creat corpurile mentale, emoționale și fizice. Acesta devine apoi modelul pentru a configura chakrele, meridianele și sistemele energetice. Pentru sufletul tău acest lucru se simte foarte dens și greu ca și cum ai umbla cu mai multe paltoane grele. Acesta este motivul pentru care te poți simți inconfortabil și greu ca și cum ai merge prin noroi gros, mai ales când te trezești și te miști mai sus. Când părăsești Pământul, nu mai ai nevoie de toate aceste straturi și le arunci, astfel încât tot ce rămâne este adevărata ta esență ca suflet și Sinele superior.

Care este scopul tău final pe Pământ este să stăpânești viața ca Sinele Superior în formă fizică, care este procesul pe care toți maeștrii înălțați l-au făcut. Unii maeștri înălțați au decis să revină pe Pământ și să treacă din nou prin acest proces pentru a servi omenirea. ~ Abigail Stellar Shekinah ♡

De la vrăjitoare la podcasturi...În 2013, un studiu al Colegiului Psihologilor din România spunea că ”Majoritatea românilor cu probleme psihologice apelează în continuare la vrăjitoare, vraci și bioenergeticieni”. Astăzi (la 10 ani de atunci), lucrurile au evoluat — DAR am observat un nou trend: oamenii ascultă podcasturi de psihologie în loc de a merge la terapie. Acum avem informație din belșug — inclusiv în pastile de 60sec pe Tik Tok, se știe. De-aș avea o foaie de-o sută pentru fiecare situație când oamenii au pus egal între psihoeducație și psihoterapie, v-aș da tuturor celor care citiți vorbele astea.

I-am auzit — literalmente — pe oameni spunând: ”Eu mă vindec mai mult cu podcasturi, citesc cărți, mă uit pe bloguri…” sau ”Ce poate să îmi spună mie ăla, mai mult decât ce citesc eu pe net ?!”.

Nu zic, e foarte bine și să te informezi. Doar că adeseori psihoeducația nu reprezintă nici 5% din procesul intim, complex, profund și personalizat al vindecării.

România a fost precară la multe capitole, dar ne refacem extrem de repede pe multe planuri. Așa că mi-aș dori tare mult să lămuresc diferența între informație și terapie...

Psihoeducația și terapia au roluri diferite, dar complementare în abordarea problemelor emoționale și psihologice. În timp ce educația poate fi valoroasă, ea de obicei nu poate înlocui psihoterapia, din mai multe motive:

1.Au obiective diferite: Psihoeducația are ca scop principal furnizarea de cunoștințe despre afecțiunile de sănătate mentală, strategii de adaptare și tehnici terapeutice. E concepută pentru a crește conștientizarea și înțelegerea. În schimb, psihoterapia se concentrează asupra tratării problemelor printr-o relație terapeutică, abordând problemele profunde și promovând creșterea personală și schimbarea.

2.Tratament individualizat: Terapia e adaptată nevoilor individuale, circumstanțelor și obiectivelor specifice ale persoanei. Terapeuții colaborează cu clientul pentru a dezvolta planul de tratament, care abordează provocările unice ale fiecăruia. Majoritatea terapeuților personalizează intervenția în funcție de profilul de personalitate, nivelul de inteligență și puterea de insight a clientului. Psihoeducația, pe de altă parte, oferă informații generale, care pot să nu fie relevante / eficiente pentru toată lumea.

3.Susținere emoțională: Psihoterapia oferă susținere emoțională și un spațiu sigur pentru client — în care să își exploreze gândurile, sentimentele și experiențele dificile. Cadrul terapeutic și relația (alianța) terapeutică sunt esențiale pentru procesarea emoțiilor și rezolvarea problemelor de profunzime. Psihoeducația, deși informativă, nu oferă susținere emoțională.

4.Schimbarea comportamentului: Psihoterapia se concentrează pe ajutarea clienților să-și identifice & transforme tiparele de gândire și comportament dezadaptative. Le dă instrumente și tehnici pentru gestionarea emoțiilor, dezvoltarea rezilienței și îmbunătățirea sănătății mintale. Psihoeducația poate preda unele dintre acestea, dar nu oferă îndrumare continuă, practică susținută și feedback-ul necesar pentru schimbare.

5.Cazuri complexe: Unele probleme psihologice sunt foarte complexe și pot necesita expertiza unui terapeut sau consilier atestat profesional, cu experiență. Afecțiuni precum depresia severă, tulburările de anxietate, tulburarea de stres posttraumatic și tulburările de personalitate necesită adesea psihoterapie pentru a aborda rădăcinile profunde și pentru a oferi suport continuu, personalizat.

6.Evaluare profesională: Psihoterapeuții știu cum să interpreteze evaluări și diagnoze ample (făcute, de regulă, de psihologi clinicieni sau medici psihiatri), care orientează planificarea tratamentului. Ei pot identifica factorii profunzi care contribuie la problemele emoționale și psihologice și pot proiecta intervenții în consecință. Psihoeducația nu poate oferi acest nivel de evaluare profesională.

7.Relația terapeutică: Alianța dintre un client și un terapeut e fundamentală în psihoterapie. Cadrul terapeutic oferă acel spațiu sigur și confidențial în care clienții să se exprime, să își consolideze încrederea, echilibrul și să lucreze la problemele lor. Cadrul terapeutic nu este replicat în cazul psihoeducației.

8.Mecanismele de defensă: negarea, raționalizarea, refularea etc. sunt faimoasele ”mecanisme de protecție” prin care psihicul își ține problemele ferecate într-o fortăreață destul de greu de accesat. Cadrul terapeutic și relația ajută clientul să își conștientizeze aceste defense, apoi îl asistă & ghidează treptat, cu blândețe, dincolo de ele — pe tărâmul necunoscutului, al lucrurilor care ne contrariază, înspăimântă sau provoacă năcaz.

Pe scurt: în vreme ce psihoeducația e esențială pentru creșterea conștientizării, reducerea stigmei și furnizarea de cunoștințe generale despre sănătatea mintală, ea nu poate înlocui, de obicei, psihoterapia.

Sunt recunoscător pentru numărul în creștere al ascultătorilor podcastului — dar, în funcție de cum simțiți, recomand să explorați și opțiunile de terapeuți din orașul vostru. România are destui profesioniști foarte buni în domeniu, și de aceea încerc să fac acea serie de interviuri cu unii dintre ei. (Petre Barlea)

04.07.2023