6.Adevarul si numai Adevarul

Ultima actualizare in 18.06.2025: texte noi si poze noi la final 

"Eu Sunt Calea, Adevarul si Viata."

Motto: "Nu poti salva pe nimeni. Poti fi alaturi de altii, sustinandu-i dintr-o stare de echilibru energetic si pace interioara. Poti sa le impartasesti din Cunoasterea ta, sa le impartasesti perspectiva ta asupra unor situatii, dar nu le poti inlatura tu durerea. Nu poti merge pe Calea lor, in locul lor. Nu le poti da raspunsurile potrivite pentru ei. Este necesar ca ei sa-si puna propriile intrebari, sa isi gaseasca propriile raspunsuri, sa-si traiasca propria nesiguranta, sa isi priveasca propriile incertitudini.Este necesar ca ei sa faca propriile greseli, sa isi simta propriile tristeti, sa-si invete propriile lectii. Daca vor cu adevarat sa fie in pace cu ei insisi, este necesar ca ei sa urmeze cu incredere Calea propriei vindecari, care li se dezvaluie pas cu pas. Li se dezvaluie lor, nu altora." Sursa: Jeff Foster

„Pentru mine Iisus este cel mai mare învățător al tuturor timpurilor!

Eu nu cred în Iisus doar pentru că aşa am fost educat de părinţi. Sunt un intelectual trecut prin şcoli, care a căutat să-şi explice lumea. Dar dintre toate marile spirite care au trăit pe Terra (Buda, Confucius, Pitagora etc.) Iisus are cea mai perfectă acoperire ştiinţifică. Pentru că absolut toate cuvintele Lui sunt perfect superpozabile pe științele actuale. Știți ce aduce Iisus în plus față de Buddha? Nu numai Iubirea, ci si Iertarea. Este extraordinar!

Ce înseamnă Iertarea?

Din punct de vedere spiritual, înseamnă pace şi armonie.

Din punct de vedere ștințific, știți ce înseamnă Iertare?

Înseamnă pur și simplu modificări la nivelul ADN ului, adică al fundamentului nostru genetic. Înseamnă ștergerea programului patologic (modelul patologic de boală). Prin Iertare, la nivelul ADN ului, modelul negativ este pur și simplu șters și se instalează în corp o bună chimie și un echilibru energetic. E fantastic, e pur și simplu ca resetarea unui computer. Asta nu se poate șterge decât prin Iertare.

Mai simplu spus: vrei să îți vindeci o boală gravă? Împacă-te cu toți cei care te urăsc! Este exact mesajul Mântuitorului dat celor care veneau și cereau vindecare.

Iisus ar fi putut zice „eu te-am vindecat”, dar a ales să spună „credinţa ta te-a vindecat”. Când crezi, îţi mobilizezi toate mecanismele de vindecare. Dar a şti că Dumnezeu există nu e totul. Doar religia îţi dă trăirea emoţiei transformatoare, acea deschidere a sufletului prin care trăieşti cu adevărat relaţia cu Dumnezeu. Nu doar mersul la biserică e important, ci şi puterea rugăciunii pe care o poţi face oriunde.

Iată, dupa 2.000 de ani, explicat acest fantastic îndemn al lui Iisus, Iertarea prin genetică.

Realizați că ceea ce spun eu este un adevăr, că Iisus este cel mai mare Învățător al tuturor timpurilor?

Eu discut despre Iisus nu din punct de vedere teologic, pentru că nu este nici competența și nici datoria mea, eu discut despre Iisus din punct de vedere al omului de știință, de cunoaștere ștințifică. Faptul că astăzi putem explica toate cuvintele lui Iisus prin termenii științelor moderne, mie mi se pare extraordinar de important.

Dupa 400 de ani de dispute între știință și religie, noua știință vine să confirme religia, existența Divinității...” Prof. Dumitru Constantin Dulcan

„Mulți dintre noi am constatat în ultima vreme că simțim nevoia să ne spunem adevărul personal și această nevoie este mai puternică decât oricând până acum. Indiferent dacă este vorba despre relațiile cu prietenii, cu familia, cu partenerul de cuplu sau cu cei de la serviciu, simțim un impuls puternic de a ne spune adevărul.

În primul rând este necesar să conștientizați că încă de mici, noi am fost programați să ne comportăm în anumite moduri, ni s-a spus ce „trebuie” să facem/ zicem și ce „nu trebuie” să facem/zicem. Am fost învățați că „nu trebuie să tulburăm apele”, că nu trebuie să spunem lucruri care-i deranjează pe alții sau care contrazic opinia generală, ci trebuie să ne ținem gura, să urmăm direcția în care merge toată lumea, să nu facem opinie separată, să ne conformăm regulilor/ normelor impuse de societate.

Și noi vedem în jurul nostru că cei mai mulți oameni se manifestă în conformitate cu programarea la care au fost supuși. Nu e nimic în neregulă cu asta, face parte din ceea ce înseamnă „a fi om pe Pământ”. Și noi am funcționat așa o mare parte din viață.

Ideea este că atunci când „ieși din rând” și începi să-ți spui adevărul ai de-a face cu oamenii care funcționează în continuare în baza vechii programări, care reacționează dezechilibrat atunci când tu începi să fii altfel decât ei și care nu sunt învățați să-și spună adevărul și nu sunt învățați nici ca alții să-și spună adevărul.

Deci fiți conștienți că de îndată ce veți începe să vă spuneți adevărul, vă veți confrunta cu reacțiile dezechilibrate ale celor din jur.” (Lorie Ladd) Traducerea Mihaela Dan

„Cu cât reușiți mai mult să intrați într-o stare de pace interioară atunci când vă rostiți adevărul, cu atât mai ușor vă va fi să priviți din postura Observatorului neutru reacțiile celorlalți la ceea ce spuneți voi. Și asta se întâmplă pentru că voi știți că reacțiile acelea agitate vin ca urmare a traumelor oamenilor respectivi.

Traumele noastre ne împiedică să ne spunem adevărul, fiindcă ne este frică de consecințele faptului că ne spunem adevărul. Traumele ne spun „Nu tulbura apele!”, „Nu face opinie separate!”, „Nu-i supăra pe ceilalți, ca să nu te marginalizeze, fă ce fac și ceilalți și ești în siguranță”, etc.

Când lucrezi cu traumele tale și începi să le vindeci nu mai privești lucrurile în același mod; tot ce vrei este să te manifești la modul autentic, să fii tu însuți, să îți rostești adevărul, indiferent de reacțiile celor din jur. Nu mai ești dispus să poți măști, ca să nu-i deranjezi pe alții. Și îi privești cu compasiune pe cei care își proiectează emoțiile asupra ta, atunci când îți rostești adevărul.

Când începi să-ți spui adevărul este necesar să rămâi ferm ancorat în acel adevăr, nu să dai înapoi de cum interlocutorul tău are o reacție mai dezechilibrată. Este necesar să ai suficient curaj și să te iubești suficient de mult pe tine însuți ca să îți onorezi adevărul, să nu mai fii dispus să te negi pe tine însuți, numai ca să nu-i deranjezi pe alții.

Nu mai permiți nimănui să te amenințe sau să te șantajeze emoțional ca să te convingă să te răzgândești/ să-ți negi adevărul, nu mai lași pe nimeni să te convingă că „e mai bine” să taci.

Și ești conștient că cei mai mulți oameni încă funcționează în așa-numita „mentalitate de gloată”, că mulți dintre oamenii din jurul tău vor avea reacții dezechilibrate când vei începe să-ți spui adevărul. Așadar, dacă tu știi de la bun început că vor fi o mulțime de oameni care vor reacționa dezechilibrat când tu îți vei spune adevărul, nu te mai miri și nu te mai impresionează când ai de-a face cu acele reacții.

Este alegerea ta dacă dai înapoi, fiindcă cei din jur sunt foarte nemulțumiți/ indignați de ceea ce ai spus sau au devenit chiar agresivi, sau îți susții adevărul indiferent ce reacții au aceștia.” (Lorie Ladd) Traducerea Mihaela Dan

„Când începi să-ți rostești adevărul, nu fi surprins dacă interlocutorul tău va încerca să te tragă în vechea Paradigmă, să îți reproșeze că nu te conformezi regulilor, că nu faci ceea ce „trebuie”/ „e bine”, că „nu ar trebui” să spui astfel de lucruri, că mai bine ți-ai vedea de treabă și ai face ceea ce fac toți ceilalți.

Nu e nimic în neregulă cu ceea ce face interlocutorul tău, el atât știe să facă, el funcționează încă în baza vechii programări care l-a învățat că „nu e bine să tulburi apele”. Dar dacă tu încerci să ieși din vechea programare, fii conștient atunci când ceilalți încearcă să te tragă înapoi.

La început o să te simți inconfortabil când încerci să ieși din vechea programare, pentru că ieși din zona ta confort, faci lucruri pe care nu obișnuiai să le faci, ieși din rând și spui/ faci lucruri pe care nu le mai spune/ face nimeni în jurul tău. O să fii privit/ tratat ca un „ciudat”. Obișnuiește-te cu asta, nu da înapoi, mergi înainte, spune-ți adevărul.

De asemenea, permiteți celorlalți să aibă propriile opinii/ adevăruri, propriile reacții, propriile experiențe.

Rămâneți într-un spațiu al compasiunii și empatiei atunci când vă spuneți adevărul, nu o faceți la modul provocator și nu intrați în dispute cu cei care nu acceptă adevărul vostru, nu încercați să „vă apărați” adevărul personal. Voi știți că acela este adevărul vostru și nu e cazul să convingeți pe nimeni de nimic, nu e cazul să dovediți altora că „aveți dreptate” și ei „greșesc”, nu vă războiți cu nimeni. Voi doar vă spuneți adevărul și dacă alții au un alt adevăr, foarte bine, nu e nicio problemă cu asta, este dreptul lor să aibă o altă opinie.

Iar dacă cei cu care interacționați au reacții dezechilibrate atunci când voi vă rostiți adevărul, îi lăsați să reacționeze cum vor; e treaba lor, nu e treaba voastră dacă ei se înfurie, dacă sunt indignați, dacă vă judecă, etc. Voi nu vă schimbați adevărul doar pentru că altora nu le convine adevărul vostru, așa cum nu le cereți altora să-și schimbe adevărul, doar pentru că acesta nu coincide cu adevărul vostru.” (Lorie Ladd) Traducerea Mihaela Dan

„Atunci când îți rostești adevărul observă la modul neutru ce se întâmplă: „Eu spun acum asta. El/ ea reacționează așa”.

Nu încerca să-l schimbi pe cel cu care vorbești, nu retrage ceea ce ai spus și nici nu te considera obligat să dai explicații pentru opinia ta. Menține-ți poziția, ancorează-te ferm în adevărul tău, indiferent ce cred/ spun/ fac alții. Adevărul tău nu se schimbă doar pentru că alții nu sunt de acord cu el sau sunt indignați de el.

Dacă încerci să-i schimbi pe cei cu care discuți, dacă încerci să le schimbi părerea, să-i convingi că ai dreptate, asta nu va face decât să creeze un conflict.

Tu plasează-te în acea stare de vibrație înaltă în care tot ce faci este să îți spui adevărul, nimic mai mult. Îți onorezi și îți rostești adevărul, indiferent ce cred/ spun/ fac ceilalți.

Eliberează orice atașamente cu privire la reacțiile lor sau cu privire la modul în care adevărul tău îi face pe alții să se simtă. Tu știi că ai dreptul să ai propriul adevăr, că ai dreptul să îți rostești adevărul și ai dreptul să acționezi în conformitate cu adevărul tău. Tu știi că îți manifești libertatea și Suveranitatea personală atunci când îți rostești adevărul, indiferent că acesta nu le place sau nu altora.

Modul în care reacționează cei din jur la adevărul tău este problema lor, nu este problema ta.” (Lorie Ladd) Traducerea Mihaela Dan

„Faptul că îți rostești adevărul are legătură doar cu tine însuți, nu are nicio legătură cu ceilalți, indiferent cine ar fi aceștia.

Când începi să îți spui adevărul ieși din tiparul victimei, îți asumi puterea personală. Înțelegi că ceilalți nu „îți fac” nimic; nu ei te fac să te simți rău, nu ei te obligă să te conformezi regulilor/ să-ți ții gura, nu ei te obligă să te abții de la a-ți spune adevărul. Înțelegi că tu ești șeful în viața ta, tu decizi ce e adevărat pentru tine și ce nu, tu decizi ce crezi și ce nu crezi, ce faci și ce nu faci. Înțelegi că tu ești responsabil pentru alegerile pe care le faci, că este responsabilitatea ta să alegi ceea ce simți că este potrivit pentru tine, iar dacă cei din jur au reacții dezechilibrate și își proiectează furia/ nemulțumirea/ frustrarea asupra ta e problema lor, nu a ta.

Atunci când începi să îți rostești adevărul înveți să faci o diferență foarte clară între adevărul tău și adevărul altora și de asemenea, faci o diferență foarte clară între alegerea ta de a-ți rosti adevărul și reacțiile lor agitate.

Tu nu ești responsabil pentru reacțiile altora, ei sunt responsabili pentru acestea. Nu permite ca reacțiile dezechilibrate ale altora să te oprească din a-ți rosti adevărul. Nu este problema ta modul în care reacționează alții atunci când îți rostești adevărul, nu e vina ta că îi deranjează/ irită/ indignează faptul că tu alegi să fii autentic, să îți rostești adevărul.” (Lorie Ladd) Traducerea Mihaela Dan

„Tu nu ești o victimă.

Nimeni nu „îți face viața mizerabilă” decât dacă tu îi permiți să facă asta. Nimeni nu te obligă să „îți ții gura”, să nu-ți rostești adevărul. Tu alegi să faci asta, pentru că te temi de consecințele care ar exista în cazul în care îți spui adevărul.

În cazul în care cineva apropiat este agresiv cu tine, este alegerea ta dacă păstrezi în preajma/ viața ta acel om sau nu. În cazul în care cineva te jignește în fel și chip este alegerea ta dacă mai păstrezi în preajma/ viața ta acel om sau nu.

Dacă vrei să începi să îți spui adevărul este necesar ai curajul să iei niște decizii tranșante, să faci curățenie în viața ta. Iar ca urmare a acelor decizii tranșante și a faptului că începi să-ți onorezi adevărul vei avea parte de mai multă liniște, de mai multă bucurie, de mai multă libertate, mai multă Iubire, mai multă prosperitate, etc.” (Lorie Ladd) Traducerea Mihaela Dan

„Totul este energie, iar când discuți cu cineva are loc un schimb energetic. În loc să abordezi discuția din spațiul minții, poți să o abordezi din spațiul inimii și să simți energia care circulă între voi atunci când discutați? Poți să ieși din tiparul care înseamnă a asculta din spațiul minții ce spune celălalt doar ca să îți pregătești răspunsul - ceea ce înseamnă a avea o discuție purtată doar de la nivel intelectual/ rațional - și să începi să simți energia a ceea ce transmite acel om, pentru a percepe la alt nivel ceea ce-ți comunică el?

Poți ca apoi să răspunzi din spațiul inimii și să fii atent la ceea ce simți când îi spui ceea ce-i spui, la energia pe care o emiți prin acel răspuns, când îți rostești adevărul?

Poți să simți energia comentariului celuilalt, atunci când îți spune că „nu e în regulă” să spui/ crezi așa ceva, că „nu e adevărat” ce crezi/ spui tu?

Motivul pentru care vă sugerez să abordați interacțiunile voastre cu ceilalți la nivel energetic, nu de la nivelul minții, este că așa puteți percepe mai bine ceea ce se petrece în acele interacțiuni, în loc să lăsați să vă conducă niște programe inconștiente.

Când funcționați din spațiul minții nu faceți decât să rulați, fără să vă dați seama, niște vechi programe, reacționați la modul inconștient, funcționați pe roata hamsterului.

Când mergeți în inimă și simțiți energiile conștientizați niște aspecte pe care altfel nu le puteți conștientiza, vedeți dincolo de aparențe, aveți o imagine mai amplă asupra situației și răspundeți altfel.” (Lorie Ladd) Traducerea Mihaela Dan

„Este greu să scrii sincer atunci când te temi de adevăr. Eu l-am evitat de multe ori fiindcă m-am temut că adevărul îmi va da viața peste cap. Și mă va obliga să fac acțiuni sau schimbări pentru care nu eram pregătit la acel moment. Exemplu: Am evitat să admit că o anumită relație în care mă aflam era abuzivă deoarece credeam că dacă accept acest adevăr următorul pas ar fi să mă despart. Și nu voiam să mă despart la acel moment. Nu aveam puterea să o fac. Nu voiam să sufăr. Nu puteam. Nu eram pregătit. Așa că am preferat să ocolesc adevărul și să caut argumente raționale care să-mi îndulcească percepția asupra relației - Hai că de bine de rău totuși parcă e ok, Hai că nici eu nu sunt perfect și așa mai departe.

Ocoleam adevărul deoarece simțeam că nu îl pot onora prin acțiune. Acceptarea unui adevăr personal presupunea (în mintea mea de atunci) acțiune imediată, schimbare promptă. Așa înțelegeam eu integritatea. Și pentru că nu puteam să mi-o asum, tăiam adevărul cu totul, îl ocoleam și mă autoamăgeam cu minciunele. Sau jumătăți de adevăruri (care sunt mult mai periculoase).

Acum văd lucrurile puțin diferit. Și anume că adevărul complet vine la pachet cu faptul că uneori nu pot acționa sau schimba ceva. Adevărul adevărat vine la pachet de multe ori cu neputință. Care e sănătos să fie acceptată. Pentru că este și ea adevărată. Și e ok să fie așa. Face parte din condiția umană. E ok să nu pot. E ok să nu poți. Cel puțin momentan. Cine, pe pământul ăsta, e atotputernic? Cine nu are limite de un fel sau altul? Nimeni.

E ok să acceptăm adevărul că ne aflăm într-un context din care momentan nu putem ieși. E ok să accepți că viața ta nu e exact aceea pe care o vrei și în același timp faptul că acum nu poți schimba ceva. E ok. Găsesc ca fiind mult mai sănătos să accept un adevăr inconfortabil la pachet cu neputința de a schimba ceva pe moment decât să ocolesc tot adevărul și să rămân în negare.

Fie că îl acceptăm sau nu, adevărul se află acolo sub straturile de negare poate și produce efecte. Mai bine îl îmbrățișez și odată cu el și neputințele personale. Temporare sau nu. Chiar și atunci când nu pot schimba ceva, contactul cu adevărul îmi conferă putere, claritate, integritate, asumare. Măcar știu unde mă aflu și asta e mare lucru. Acum atât pot. E ok. Nici eu, nici tu, nici nimeni nu le poate pe toate. E ceva paradoxal și metafizic aici - acceptarea neputinței generează putere personală. Iar scrisul poate deveni mai onest, mai curat și mai puternic.”Alexandru Gavriliu

 

„Nu poți evolua atunci când nu ai curajul să-ți rostești deschis adevărul, chiar dacă acest adevăr contrazice „realitatea” vizibilă cu ochiul liber, contrazice statisticile, contrazice datele/ „dovezile” științifice, contrazice adevărul celorlalți.

Lui Dumnezeu nu-i pasă de ceea ce indică „realitatea" vizibilă cu ochiul liber, de ceea ce spun statisticile, de ceea ce indică datele/ „dovezile” științifice, de convingerile oamenilor. Dumnezeu poate face orice. Dumnezeu poate face miracole care contrazic „realitatea” vizibilă cu ochiul liberă, contrazic statisticile, contrazic datele/ „dovezile” științifice.

Nu e nevoie să ai datele statistice de partea ta ca să faci ceea ce vrei să faci, nu e nevoie ca dovezile știițifice să arate că e posibil ceea ce îți propui să faci, ca să reușești să faci acel lucru, nu e nevoie ca cei din jur să creadă că e posibil să faci ceva, ca să reușești să faci acel lucru – totul e să-l ai pe Dumnezeu de partea ta. Dacă Dumnezeu spune că poți, atunci poți.

Dar nu poți avansa dacă nu ai curajul să-ți rostești adevărul, indiferent ce vor crede/ spune/ face ceilalți. Nu poți avansa dacă te temi de confruntare. Nu poți avansa dacă eviți confruntarea, dacă preferi să nu-ți rostești adevărul, ca să nu-i deranjezi/ iriți/ șochezi pe cei din jur, dacă nu ai curajul să-ți asumi propriul adevăr, indiferent de reacția celorlalți.

Dumnezeu îi binecuvântează pe cei care au curajul să spună clar lucrurile care trebuie spuse, care au curajul să facă pasul în față atunci când alții nu au curajul să facă asta, care au curajul să iasă din rând atunci când este riscant să ieși din rând. Dumnezeu lucrează prin oameni care nu se tem să iasă din rând, care nu se tem să-și rostească adevărul, care nu se tem să-și asume propriul adevăr, atunci când acesta este foarte diferit de adevărul celor din jur.

Faptul că nu te temi de confruntarea cu cei care au cu totul alt adevăr decât al tău își are recompensele sale, dar uneori este epuizant să ai de-a face cu oameni care au convingeri foarte diferite de ale tale și care nu-i suportă pe cei care nu se conformează. În ceea ce mă privește, mărturisesc că uneori îi spun lui Dumnezeu: „Doamne, te iubesc, dar acum pe bune, unii dintre copiii tăi mă sleiesc!"/ „Doamne, te iubesc și ești atât de bun, dar unii dintre copiii tăi chiar nu sunt sănătoși la cap!”. (TD Jakes) Traducerea Mihaela Dan

„Ieșiți din ascunzători, începeți să vă rostiți adevărul, începeți să vă onorați adevărul, indiferent ce cred/ spun/ fac cei din jur!

De fiecare dată când discutați cu cineva care este interesat să vă asculte opinia, spuneți-vă adevărul, dar nu o faceți de pe o poziție de superioritate sau sugerând că voi aveți dreptate și ceilalți greșesc sau judecându-i pe cei care au o altă părere. Exprimați-vă opinia la modul neutru și permiteți celorlalți să aibă propria opinie, nu încercați să convingeți pe nimeni. Respectați dreptul celorlalți la a avea o altă părere.

Dacă nu crezi în „adevărurile oficiale” cu privire la un anumit subiect, spune că nu le crezi. Dar nu te război cu nimeni, nu opune rezistență, fiindcă nu despre asta este vorba.

A trecut vremea când ne păstram adevărurile pentru noi. Este un test pentru noi toți: ai curajul să îți rostești adevărul, ești capabil să îți trăiești adevărul sau doar vorbești despre spiritualitate și atât?

Asumați-vă puterea personală, manifestați-vă din spațiul Suveranității personale, rostiți-vă și trăiți-vă adevărul! Și faceți-o într-un mod echilibrat, fără a-i judeca pe cei care au alt adevăr decât voi. Respectați-vă propriul adevăr și respectați și dreptul celorlalți la propriul adevăr.” (Siman) Traducerea Mihaela Dan

„Ar fi de dorit să fiți conștienți clipă de clipă de ceea ce faceți: „Aleg să mă culc acum”/ „Aleg să mă uit la televizor acum”/ „Aleg să mănânc asta”/ „Aleg să fac un duș”/ „Aleg să dau un telefon acum”/ „Aleg să răspund la acest SMS”/ „Aleg să ascult această înregistrare”/ „Aleg să joc în această paradigmă”/ „Aleg să vizitez această persoană”/ „Aleg să petrec timp cu acești oameni”.

Tot ce faceți este o alegere. Și când începeți să fiți conștienți că puteți alege în fiecare clipă dacă faceți un lucru sau altul, vă obișnuiți cu ideea că sunteți ființe suverane. Și nu toate alegerile pe care le faceți acum o să placă egoului vostru.

Uneori o să-i faceți pe plac egoului vostru, o să alegeți calea cea mai ușoară, pentru că vreți să evitați să supărați anumite persoane, de exemplu, însă chiar și în astfel de cazuri sunteți conștienți că voi ați ales să faceți așa, că nu v-a obligat nimeni.

Și cu cât sunteți mai conștienți că este alegerea voastră dacă faceți un lucru sau nu, cu atât mai dispuși veți fi să faceți alegerile care rezonează cu voi. Așa începeți să vă creați o nouă viață/ realitate. Așa conștientizați că în trecut ați făcut alegeri care nu rezonau cu realitatea pe care v-o doreați.” (Lorie Ladd) Traducerea Mihaela Dan

„Calea Ascensiunii este una individuală.

Noi, Lucrătorii în Lumină/ Cei care arată Calea, am venit aici ca să ajutăm colectivul să crească vibrațional și să ascensioneze, însă dacă nu ancorăm întâi cât mai multă Lumină în interiorul nostru, dacă nu ajungem noi înșine la o măiestrie în a ne menține echilibrul energetic/ emoțional și a ne menține la un nivel înalt de vibrație indiferent ce se întâmplă în jur, nu le putem fi de mare ajutor celorlalți. Dacă noi încă mai funcționăm de la nivelul de vibrație al fricii sau al vinovăției, dacă noi continuăm să îi judecăm pe alții sau pe noi înșine, înseamnă că încă mai avem de lucrat cu noi înșine, până să putem fi niște modele pentru alții.

Așadar, este foarte important să ne asumăm puterea personală, Suveranitatea personală, să ne urmăm fără rezerve ghidarea interioară și în acest fel devenim un model și o inspirație pentru cei din jur (inclusiv pentru cei apropiați).

Și faptul că faci o prioritate din evoluția ta nu înseamnă că abandonezi pe cineva. Spre exemplu, tu poți o mamă bună pentru copiii tăi lucrând cu tine însuți, ocupându-te de propria evoluție, fără să-ți faci griji dacă ei vor ascensiona sau nu. Și aici, ca și în alte situații, este vorba despre a fi dispus să renunți la încercarea de a controla totul, despre a avea încredere deplină în Planul divin.

Mai degrabă consideră-ți copiii și soțul/ soția ca fiind profesorii tăi, cei care îți arată unde mai ai de lucrat cu tine însăți/ însuți, pentru a evolua. Și cei care sunteți părinți știți că de fapt, copiii sunt cei mai buni profesori pentru noi. Observați dacă nu aveți răbdare cu ei, dacă încercați să îi controlați, etc și lucrați cu voi înșivă pentru a avea mai multă răbdare, pentru a elibera dorința de control, etc.

Și amintiți-vă că fiecare suflet vine pe Pământ având propriul Plan pentru acea viață umană, deci nu voi decideți dacă vor ascensiona sau nu copiii voștri/ partenerul vostru.” (EldoRa Rose) Traducerea Mihaela Dan

„Lucrătorii în Lumină/ Cei care arată Calea lucrează foarte intens la nivel energetic în ultimii ani pentru a susține Ascensiunea colectivă. Și pentru că voi lucrați la nivel energetic, nu vedeți/ nu sunteți întotdeauna conștienți de Lucrarea pe care o faceți și unii dintre voi au impresia că nu fac destul pentru Binele comun, iar alții au impresia că nu fac nimic pentru a susține Ascensiunea colectivă, încă se mai întreabă când o să-și descopere și ei Menirea și de asemenea, se întreabă dacă sunt pe Calea lor sau nu.

Vreau să vă spun că prin simplul fapt că sunteți aici, pe Pământ, prin faptul că v-ați trezit din punct de vedere spiritual și aveți un nivel de vibrație mai înalt decât cel al colectivului, voi faceți ceva pentru Binele comun.

Noi am venit aici în aceste vremuri atât de tulburi pentru a ancora mai multă Lumină pe planetă, prin intermediul corpului nostru fizic. Fiecare dintre noi (Lucrători în Lumină/ Cei care arată Calea) primim de la soare coduri de Lumină care conțin informații de vibrație înaltă. Această energie este absorbită în corpul nostru prin chakra coroană și are diferite efecte asupra corpului nostru fizic: uneori ne simțim epuizați, alteori mintea noastră nu mai funcționează „normal”, alteori ne este o foame de lup, avem diverse dureri, etc.

De aceea este dificil să mai planifici ceva cu câteva zile înainte, fiindcă nu știi când vine un nou val de energii și cum va reacționa corpul tău la acestea, dacă vei fi în stare să te ridici din pat sau nu, dacă vei fi în stare să porți o discuție cu alte persoane sau nu, dacă vei putea călători sau nu. Și este de dorit să nu te forțezi să faci niște lucruri pe care nu te simți în stare să le faci atunci când asimilezi energiile de vibrație înaltă, fiindcă riști să te simți și mai rău.

Și încă ceva: nu va fi niciodată mai mult decât puteți duce, deci nu vă faceți probleme din acest punct de vedere.

Așadar, înțelegeți că voi susțineți Ascensiunea colectivă ancorând mai multă Lumină în corpul vostru fizic; nu vă faceți griji că nu faceți destul pentru Binele comun. Nu este necesar să fiți un învățător spiritual, să țineți cursuri de spiritualitate sau să faceți Reiki, ca să susțineți Ascensiunea colectivă. Sunt o mulțime de Lucrători în Lumină care ăar că nu fac foarte multe lucruri în exterior, însă fac foarte multe în interior, care procesează foarte multe de energii de vibrație joasă de la nivel colectiv, transmutându-le în Lumină.” (EldoRa Rose) Traducerea Mihaela Dan

„De regulă, înainte de a veni pe Pământ noi ne alegem (la nivel de suflet) acea familie umană care ne poate ajuta să învățăm o parte dintre lecțiile pe care sufletul nostru dorește să le învețe în această viață. De aceea unii dintre noi ne-am ales niște părinți abuzivi/ un frate care ne face mari probleme/ un copil dificil, etc.

Noi avem „contracte” la nivel de suflet cu membrii familiei noastre, pe care îi alegem special ca să ne pună în situații dificile/ traumatizante și astfel, să ne ajute să învățăm anumite lecții și să evoluăm.

Nu vă mai agățați la modul disperat de familia voastră umană. Nu vă mai legați propria Ascensiune de Ascensiunea celorlalți membri ai familiei voastre umane, fiindcă nu depinde de voi dacă ei ascensionează sau nu, depinde de alegerea/ Planul sufletului lor pentru această viață umană.

Eliberați atașamentele de acest tip, eliberați dorința de a controla totul (inclusiv Ascensiunea membrilor familiei voastre), fiindcă asta vă scade propriul nivel de vibrație.” (EldoRa Rose) Traducerea Mihaela Dan

”Eu sunt căsătorită și am o căsnicie 3D; încerc să fiu iubitoare cu soțul meu, iar uneori mă prefac, ca să par iubitoare și să nu proiectez asupra lui suferința pe care o experimentez. Uneori urc temporar în 5D și sunt conștientă că această situație referitoare la căsnicia mea este una care nu mai poate continua prea mult, însă deocamdată nu mă simt pregătită să pun punct relației. Este foarte dificil pentru mine să rămân în această relație 3D în care nu mă mai regăsesc/ cu care nu mai rezonez, dar din care încă nu mă simt în stare să ies.”

Aceasta este, într-adevăr, o situație dificilă, care îți va pune la încercare rezistența, răbdarea și Suveranitatea personală.

Și pot da exemplul meu: eram într-o căsnicie de 20 de ani și simțeam un gol în interiorul meu, simțeam că acea relație nu mai este potrivită pentru mine, dar nu știam ce să fac. Aveam siguranța pe care mi-o oferea o familie numeroasă (rudele soțului) și știam că dacă voi avea vreodată probleme, ei mă vor ajuta/ salva și nu voiam să pierd această „plasă de siguranță”.

Îmi era frică: „Ce o să fac dacă îl părăsesc pe soțul meu? Cum o să mă descurc singură?”.

Noi am fost învățate de mici să ne fie frică, să credem că nu ne putem descurca singure, ca femei, să credem că femeile nu pot fi independente, că au nevoie de un bărbat ca să fie fericite/ împlinite.

Ca atare, o asemenea situație o să te testeze la toate nivelurile, pentru că este din ce în ce mai dificil să faci față oamenilor care trăiesc în 3D, care trăiesc într-o altă realitate decât tine. Suntem pe aceeași planetă, dar oamenii 3D trăiesc într-o realitate complet diferită și dacă tu te-ai trezit spiritual și faci din evoluția ta o prioritate, iar partenerul tău trăiește adânc ancorat în 3D și nu este în niciun fel interesat de evoluția personală, singura modalitate ca tu să faci „să funcționeze” acea căsnicie este să accepți să rămâi blocată în 3D, alături de el, să-ți oprești evoluția personală.

Dacă tu continui să crești vibrațional, iar soțul tău continuă să rămână în 3D, la un moment dat, o să fie necesar să-i dai drumul, să-l scoți din viața ta.” (EldoRa Rose) Traducerea Mihaela Dan

„Mulți oameni cred că banii sunt cel mai important lucru în viață, că banii reprezintă cel mai clar semn al valorii/ succesului, că faptul că ai bani mulți te face să te simți împlinit.

Dar sunt oameni pentru care banii nu sunt în top 3 al celor mai importante lucruri în viață.

De exemplu, dacă tu îmi spui că pentru tine banii sunt cel mai important lucru, o să te întreb:

*Dacă cineva îți oferă azi un milion de dolari, dar asta ar implica să mori mâine, ai vrea acei bani?

Răspunsul tău ar fi cel mai probabil „Nu”, deci timpul pe care-l mai ai de trăit este pe locul 1 și banii trec pe locul 2.

*Dacă cineva îți oferă azi un milion de dolari, dar asta ar implica să te îmbolnăvești mâine și să ai acea boală pentru tot restul vieții, ai vrea acei bani?

Răspunsul ar fi cel mai probabil „Nu”, deci sănătatea ta e mai importantă decât banii. Banii trec pe locul 3.

* Dacă cineva îți oferă azi un milion de dolari, dar asta ar implica să moară mama ta mâine, ai vrea acei bani?

Răspunsul ar fi cel mai probabil „Nu”, deci mama ta este mai importantă decât banii. Banii trec pe locul 4.

Și aș putea continua așa.

Banii nu sunt atât de importanți, banii nu îți pot aduce împlinirea în viață.

Cea mai înaltă formă a împlinirii în viață ți-o aduce faptul că îți urmezi și îți împlinești Menirea. Și ca să-ți descoperi Menirea este necesar să încerci diverse lucruri, ca să vezi ce anume ce împlinește cu adevărat. Vei descoperi că unele activități îți aduc bani, dar nu te împlinesc cu adevărat.

Eu nu spun să nu te intereseze deloc partea financiară, spun doar să nu ai impresia că succesul financiar îți va aduce împlinirea la care sperai. Nu ți-o va aduce. În contextul în care acorzi atenția cuvenită aspectului financiar, vei descoperi la un moment dat că toți banii pe care-i ai nu te fac să te simți împlinit, că e ceva ce lipsește – și vei începe să-ți cauți Menirea.

În opinia mea, sunt atât de mulți oameni nefericiți în lume pentru că sunt foarte mulți oameni care nu înțeleg cât de importantă este Menirea și de asemenea, împlinirea Menirii.

Unii cred că-și pot alege Menirea. Nu, nu așa funcționează lucrurile. Dumnezeu îți dă Menirea; tu o descoperi și o urmezi.

Prin natura activității mele, am de-a face cu o mulțime de oameni care sunt la finalul vieții lor și nu și-au descoperit Menirea, care nu au descoperit de ce le-a dat Dumnezeu această viață, ce aveau de făcut cu viața lor. Nu i-a interesat niciodată subiectul și nu-i interesează nici acum. Mi se pare foarte trist să trăiești așa...

Mi-ar fi plăcut să se acorde mai multă atenție acestui subiect în familie, în școală, în societate, să se vorbească mai mult în spațiul public despre Menire, astfel încât oamenii să înțeleagă cât de important este să-și descopere și să-și urmeze Menirea.” (Dharius Daniels) Traducerea Mihaela Dan

„Noi am fost învățați să credem că dacă ne simțim rău/ ofensați/ răniți atunci când cineva spune sau face ceva, e „vina” acelei persoane; de fapt, asta este victimizare.

Dacă cineva îți spune „M-ai făcut să mă simt rău fiindcă ai spus/făcut….” „M-ai făcut să mă simt rău fiindcă n-ai făcut…. (ce voiam eu)”, poți să-i răspunzi: „Nu, nu eu te-am făcut să te simți așa. Tot ce am făcut eu a fost să mă manifest la modul autentic, să fiu eu însumi/ să-mi spun adevărul. Cum reacționezi tu când afli care este adevărul meu este treaba ta”.

Dacă într-o încăpere sunt 7 oameni și tu îți rostești adevărul/ te manifești la modul autentic, acei oameni vor avea reacții/ răspunsuri diferite, în funcție de credințele/ tiparele/ traumele lor, de modul în care au fost crescuți, de nivelul lor de conștiință – unul se va simți ofensat, altul va fi indignat, altul va fi dezamăgit, altul nu va fi interesat deloc, altul te va lăuda pentru faptul că ai curajul să îți spui adevărul, altul va rezona 100% cu tine, etc.

Reacțiile altora la ceea ce spui/ faci tu nu sunt „vina” ta, sunt rezultatul a ceea ce este în interiorul lor.

Și este mai greu de înțeles și de acceptat acest lucru, însă asta se va întâmpla pe măsură ce evoluăm: ne asumăm deplina responsabilitate pentru ceea ce gândim/ simțim/ spunem/ facem și ne asumăm și Suveranitatea personală, rostindu-ne ferm adevărul, indiferent ce cred/ spun/ fac cei din jur.

Și când cei din jur o să te acuze/ o să-ți reproșeze că te-ai schimbat, că „ești egoist”, că „nu-ți pasă de ei”, etc, o să le spui foarte clar că nu mai ești dispus să le faci pe plac cu prețul propriei autenticități, că acesta este adevărul tău și o să îl spui clar, indiferent că le place sau nu.

Și uneori, având exemplul tău în față, vor începe să se manifeste și ei cu mai multă autenticitate”. (Lorie Ladd) Traducerea Mihaela Dan

„Adevărul nu este ceva de care să te temi.

Dacă trăiești în minciună, dacă vrei să perpetuezi minciuna, da, o să te temi de adevăr, dar dacă vrei să trăiești în adevăr nu are de ce să-ți fie frică de el. Adevărul te eliberează, te face să expansionezi.

Atunci când vrei să trăiești în adevăr, când pășești în adevăr, toate minciunile din viața/ jurul tău se topesc.

Frica nu vine din adevăr, vine din faptul că tu minți și te temi că cineva va afla adevărul în ceea ce te privește.

Umanitatea trebuie să se vindece de frică, nu există alternativă. Noi ne îndreptăm într-o direcție în care nu putem merge dacă nu ne eliberăm de frică.” (Jason Estes) Traducerea Mihaela Dan

„Peste tot în lume sunt oameni care își rostesc adevărul cum nu au mai făcut-o niciodată până acum.

Peste tot în lume oamenii își deschid inimile, empatia și compasiunea cresc într-un ritm nemaiîntâlnit.

Peste tot în lume oamenii trec prin curățări energetice, simt mai multe emoții ca niciodată, le sunt apăsate butoanele mai puternic ca niciodată, sunt procesate mai multe traume ca niciodată.

Peste tot în lume sunt oameni care simt că nu mai pot să tacă și să înghită, care simt că a venit timpul să facă pasul în față.

Peste tot în lume oamenii se trezesc.

De ce?

Pentru că așa evoluează Conștiința la nivel individual și colectiv.

În funcție de nivelul nostru de Conștiință, noi folosim un anumit tip de lentile prin care privim (și implicit, înțelegem) lumea.

Când nivelul Conștiinței umane crește, omul (respectiv colectivul/ umanitatea) va folosi un alt tip de lentile pentru a privi lumea, va înțelege altfel lucrurile, va începe să vadă dincolo de aparențe, va vedea imaginea de ansamblu, va avea alte gânduri, alte emoții, alte credințe, alte comportamente, va începe să-și asume Suveranitatea personală.” (Lorie Ladd) Traducerea Mihaela Dan

„Singurul mod de a evolua este să deschidem ochii și să vedem în ce situație/ Matrice ne aflăm. Să începem să vedem lucruri de care înainte nu eram conștienți, să începem să vedem modul în care funcționau anumite sisteme în care înainte aveam încredere.

De exemplu, noi nu știam că există cenzură până când nu am început să simțim dorința de a ne rosti deschis adevărul cu privire la anumite subiecte în ultimii 3 ani și am văzut cât de masivă este cenzura în diverse medii.

Tu poți deveni liber doar atunci când deschizi ochii și accepți să vezi că până acum nu ai fost niciodată liber, deși credeai că erai liber.

Nu te poți elibera de cătușe decât dacă admiți, înainte de toate, faptul că ești încătușat.

Nu te poți elibera până nu deschizi ochii și nu accepți să vezi că ai fost într-o relație toxică atât cu autoritățile, cât și cu presa, care te-au manevrat folosindu-se de traumele tale.

Asta s-a întâmplat în ultimii 3 ani în întreaga lume, asta au văzut mulți oameni în ultimii ani. Tot mai mulți oameni încep să vadă că de fapt, „drepturile” și „libertățile” lor erau condiționate de faptul că ei acceptau să respecte ceea ce li se spunea că trebuie să facă, dacă nu ieșeau din rând, dacă se lăsau controlați de Sistem. Tot mai mulți oameni devin conștienți că aveau un fals sentiment al libertății, pentru că de fapt, nu erau „liberi” decât atât timp cât rămâneau în „cutiuța” în care Sistemul le impunea să rămână, dacă se conformau regulilor și limitărilor ce le-au fost impuse.

Așadar, este necesar ca noi să ne acceptăm să vedem în ce „cutie”/ Matrice am trăit până acum și să ne tratam cu Iubire, cu compasiune, cu empatie în procesul propriei eliberări.” (Lorie Ladd) Traducerea Mihaela Dan

”Cine minte și cine spune adevărul?

Consiliul Arcturian 9D prin Daniel Scranton

Salutări. Noi suntem Consiliul Arcturian. Suntem încântați să ne conectăm cu voi toți.

Suntem excepționali în folosirea discernământului ca să simțim ceva și știm că prin practică am atins acest nivel de competență. Venim în contact cu atât de multe ființe și colective de peste tot din Univers și imediat putem simți care este nivelul de sinceritate în comunicare, interacțiune. Acesta este un mușchi pe care doriți să începeți să-l antrenați mai des. În loc să trimiteți imediat un link către altcineva și să întrebați acea persoană ce crede, vă dați seama că aveți răspunsul în voi chiar atunci și acolo. Și dacă sunteți dispuși să simțiți vibrația a ceea ce v-a fost prezentat, și a prezentatorului, veți fi mult mai bine în toate interacțiunile voastre cu alți oameni și cu e.t.

Se apropie, desigur, ziua în care veți fi cărți deschise unii pentru alții. Veți fi toți în măsură să vă citiți unii altora câmpurile de energie și veți fi toți telepați, dar încă n-ați ajuns acolo și aveți nevoie de discernământ acum mai mult ca niciodată pentru că întotdeauna există mai multe perspective cu privire la ceea ce se întâmplă acolo pe Pământ. Întotdeauna există mai multe perspective asupra fiecărei probleme cu care se confruntă omenirea, iar unii oameni pot fi foarte convingători prin cuvintele, prin retorica lor. Și uneori, cu cât mai încrezătoare în ceea ce spune pare o persoană, cu atât mai mulți oameni ajung să fie de acord cu ea.

La urma urmei, voi vreți să aveți propria conectare cu o înțelepciune mai înaltă, cu ființe mai înalt dimensionale, cu descărcări care vă sunt destinate special vouă, dar în același timp, sunteți acolo unde sunteți. Și vă bazați în mare măsură pe informații; aceasta a fost numită ”Era Informației”. Sunt cei care cred că vă spun adevărul și apoi sunt cei care știu că nu vă spun adevărul și sunt foarte buni să convingă oamenii că acesta este adevărul.

Și există adevărul că toate adevărurile sunt adevărate dintr-o anumită perspectivă. Toate realitățile sunt reale. În acest caz, întrebarea devine ”Vă folosiți discernământul să determinați în ce realitate vă aflați sau îl folosiți ca să determinați în ce realitate vreți să fiți?” La urma urmei, vreți să fiți foarte deliberați în legătură cu alegerea realității în care vreți să fiți. Așadar, dacă cineva vă prezintă o versiune a realității care pare mult mai bună decât cea pe care ați experimentat-o, atunci vă sugerăm să gravitați către acea vibrație și ceea ce vă spune acea persoană.

Așadar, vedeți voi, folosirea discernământului este primul pas, iar cel de-al doilea pas este întotdeauna alegerea realității pe care doriți să o faceți reală, pe care doriți să o faceți adevărată în experimentarea voastră și pentru binele cel mai mare și mai înalt al tuturor. Când acesta este scopul vostru, dorința voastră și când știți că puteți crea acele realități care sunt mai bune pentru toată lumea, atunci puteți trece dincolo de a încerca să vă dați seama dacă ceva este adevărat sau nu și puteți începe să faceți realitatea pe care doriți să o experimentați ca fiind singura realitate adevărată.

Noi suntem Consiliul Arcturian și ne-a făcut plăcere să ne conectăm cu voi.”

Traducere Monica Poka 

„Să spui adevărul te costă. Uneori te costă foarte scump. Dar dacă iubești cu adevărat pe cineva, o să-i spui adevărul, indiferent cât te costă. O să-l spui cu iubire, dar o să spui adevărul.

O mulțime de oameni preferă să nu le spună adevărul celor apropiați, pentru că le e teamă de consecințe – este posibil ca acei oameni să se supere, să-i respingă, să se îndepărteze de ei, să-i părăsească, etc.

Voi susțineți că nu le spuneți celor apropiați adevăruri inconfortabile/ dureroase pentru că nu vreți să le răniți sentimentele, pentru că vreți să-i protejați, dar de fapt o faceți ca să vă protejați pe voi înșivă. Nu aveți curajul să spuneți adevărul în relațiile voastre.” (Touré Roberts) Traducere Mihaela Dan

"Oamenii l-au numit pe Buddha nebun, l-au numit pe Iisus Hristos nebun, l-au numit pe Socrate nebun...

Masele consideră "nebun" pe oricine nu face parte din nebunia colectivă, pe oricine trece dincolo de această nebunie.

Este firesc ca oamenii să-l urască pe omul adevărului: este un făcător de probleme...

Cu minciunile tale te simți în siguranță, și deodată vine el ...să-ți provoace îndoială, să-ți tulbure credința oarbă în ceea ce te-au făcut să crezi.

Adevărul este întotdeauna în contradicție cu dogmele maselor.

Adevărul este individual, iar masele nu sunt interesate de adevăr.

Masele cauta comoditate... si consolari.

Masele nu sunt formate din exploratori, aventurieri, indivizi care se aventurează în necunoscut, fără teamă, și își riscă viața pentru a-și descoperi sensul vieții și al întregii existențe.

Masele vor pur și simplu să audă minciuni convenabile și comode. Fără să depună niciun efort, se pot relaxa în acele minciuni care servesc doar ca si consolare.

Mulțimea îi urăște pe cei care vor să fie un individ Unic, care vor să-și urmeze Calea particulară, un stil de viață.

Masele vor să fii, pur și simplu, „unul dintre ei”." Osho 

„Înțelege bine: tu meriți să fii AUZIT, adevărul tău este important/ contează, emoțiile tale sunt importante/ contează, tu, ca ființă, ești important.

Dacă te afli acum într-o situație (la școală, la serviciu, în familie, în cuplu, etc) în care îți permiți în sfârșit să îți rostești adevărul și ești atacat/ jignit/ marginalizat/ hărțuit, dacă oamenii se ceartă cu tine, cel mai probabil, vei fi tentat să te retragi, să nu-ți mai spui adevărul.

Dacă ai fost programat suficient de mult timp de lumea 3D, ai învățat să te integrezi, să urmezi mulțimea, să nu ieși în evidență, să nu tulburi apele. Dar când evoluezi ca nivel de Conștiință nu mai poți rămâne în mulțime, ai alte adevăruri decât mulțimea și nu mai poți să taci. Și la un moment dat ai curajul să fii acel om diferit din anturajul/ comunitatea ta, acel om care își spune adevărul, chiar dacă acel adevăr este complet diferit de adevărul celorlalți.

Acest mesaj este pentru aceia dintre voi care ați început să vă spuneți adevărul și care sunteți supuși hărțuielilor celor din jur.

Nu vă lăsați intimidați, nu renunțați la a vă spune adevărul! Nu vă prefaceți a fi cine nu sunteți, cine vor alții să fiți, numai ca să vă integrați, numai ca să le faceți pe plac celorlalți.

Este nevoie de mare curaj ca să vă ascultați ghidarea interioară, ca să fiți voi înșivă, ca să vă rostiți adevărul, indiferent ce cred/ spun/ fac ceilalți.

Aici este vorba despre tine, despre cine ești tu cu adevărat, nu despre cine vor alții să fii.

Dacă noi toți am învăța să onorăm dreptul fiecăruia de a crede ce vrea el să creadă, de a fi cine vrea el să fie, lucrurile ar fi mult mai simple. Dar sunt circa 8 miliarde de oameni pe Pământ și cei mai mulți dintre ei nu sunt încă suficient de evoluați ca să fie capabili să respecte dreptul altora de a avea propriul adevăr.

Așa că deocamdată este nevoie de curaj ca să-ți rostești adevărul și să rămâi ferm ancorat în adevărul tău, în ciuda presiunilor/ hărțuielilor la care ești supus.

Nu renunțați la a vă spune adevărul! Adevărul vostru contează.

Știu că sunteți atacați/ jigniți/ marginalizați/ etichetați în fel și chip de cei care nu acceptă alt adevăr decât adevărul lor. Tratați-vă cu multă iubire și compasiune și conștientizați că acesta este nivelul de vibrație al celor care fac astfel de lucruri. Ei nu-și dau seama ce fac, ei funcționează la modul inconștient, dar voi sunteți aici ca să faceți pasul în față printre primii și să le arătați Calea către niveluri mai înalte de Conștiință. Asta faceți când vă asumați adevărul personal, când vă rostiți și vă trăiți adevărul, indiferent ce cred/ spun/ fac ceilalți: urcați la un nivel mai înalt de Conștiință.” (Lorie Ladd) Traducere Mihaela Dan

„Tu meriți să fii iubit, acceptat, onorat, VĂZUT, AUZIT exact așa cum ești, cu toate emoțiile tale, cu toate părerile/ adevărurile/ convingerile tale. Toate acestea sunt parte din tine.

Continuă să fii tu însuți, continuă să-ți rostești adevărul, indiferent ce cred/ spun/ fac ceilalți!

Și înțelege că încetul cu încetul, și ceilalți oamenii vor evolua și vor începe să respecte păreri/ adevăruri diferite de ale lor, vor începe să onoreze dreptul fiecăruia de a avea propriul adevăr. Nu aștepta însă până când ceilalți oameni sunt pregătiți să-ți accepte adevărul, până când ei sunt pregătiți să te accepte așa, diferit, cum ești tu. Nu te preface, nu te ascunde, nu aștepta să fii tu însuți până când ceilalți vor accepta să iasă din zona lor de confort.

Fii tu însuți acum, manifestă-te la modul autentic acum și astfel, arată-le Calea celorlalți. Permite-le celorlalți să aibă reacțiile pe care le au (știind că acestea țin de nivelul lor de vibrație), pentru că va veni un moment în care și ei vor începe să descopere cine sunt cu adevărat și să se manifeste la modul autentic. Va veni un moment în care și ei vor învăța să respecte dreptul fiecăruia de a avea propriul adevăr.” (Lorie Ladd) Traducere Mihaela Dan

„Nivelul stimei de sine, al încrederii pe care o ai în propria persoană și al curajului tău depinde de nivelul de vibrație al „adevărurilor” tale, depinde de ce a adevărat pentru tine.

Stima de sine se referă la ceea ce simțim în legătură cu propria persoană, se referă la valoarea pe care simțim că avem ca om.

Una este dacă noi ne raportăm la criteriile/ standardele societății cu privire la ce are valoare și ce nu, și cu totul alta este dacă noi ne evaluăm pe baza propriului sistem de valori.

Spre exemplu, în lumea în care trăim valoarea unei femei este dată, printre altele, de tinerețea și frumusețea ei. Pe măsură ce avansează în vârsta femeile simt că pierd în valoare, pentru că nu mai au frumusețea din tinerețe.

Așadar, este foarte important la ce „valori” te raportezi, adică, altfel spus, la ce „adevăruri” te raportezi.

Un alt exemplu: în anumite culturi patriarhale se consideră că femeia a fost creată doar pentru ca bărbatul să nu fie singur; ca atare, femeia ar trebui să fie un gen de servitoare a bărbatului, ea are un statut inferior acestuia. În culturile respective acesta este un „adevăr”.

Dar este acesta un adevăr universal, un adevăr mistic? Este acesta un adevăr valabil pentru tine? Tu, ca femeie, ești dispusă să îți evaluezi valoarea în baza acestui „adevăr”? Este alegerea ta.

Un alt exemplu: în anumite religii se consideră că suntem „păcătoși” (sau se folosesc alți termeni) de cum ne naștem, deci chiar din prima clipă a vieții noastre nu suntem suficient de buni/ valoroși în ochii lui Dumnezeu. În religiile respective acesta este un „adevăr”.

Dar este acesta un adevăr universal, un adevăr mistic? Este acesta un adevăr valabil pentru tine? Tu ești dispus să îți evaluezi valoarea în baza acestui „adevăr”? Este alegerea ta.

Pentru că dacă te aliniezi cu aceste „adevăruri”, asta va influența din start nivelul stimei de sine, al încrederii de sine și al curajului de care vei da dovadă.” (Robert Ohotto) Traducere Mihaela Dan

„Conștientizați care sunt „adevărurile” voastre, pentru că pe baza acelor „adevăruri” vă evaluați pe voi înșivă. Iar unele dintre „adevărurile” care ne sunt servite încă din copilărie au o vibrație foarte joasă.

Verificați-vă „adevărurile”, renunțați la cele care nu mai rezonează cu voi, fiindcă acest gen de selecție/ curățenie vă poate crește nivelul stimei de sine, al încrederii în sine și al curajului.

Și unii dintre voi veți simți furie conștientizând că ani sau decenii la rând ați trăit în baza unor „adevăruri” care v-au tras în jos, care v-au făcut să simțiți că nu aveți nicio valoare, că nu sunteți buni de nimic, care v-au afectat major calitatea vieții.

De ce simțiți acea furie? Pentru că acum aveți acel nivel al stimei de sine care să vă facă să înțelegeți că acele „adevăruri” nu erau de fapt adevărate, pentru că acum conștientizați că aveți valoare.

Vestea bună este că dacă atunci când vă verificați „adevărurile” vă cuprinde furia când conștientizați că ați funcționat în baza unor minciuni pe care le-ați luat drept adevăr, acesta este un semn că începeți să vă recăpătați puterea personală. Și asta este minunat.

Ca să poți să-ți atingi potențialul maxim în această viață este necesar să ai un anumit nivel al stimei de sine, al încrederii în sine și al curajului. Fără acestea nu vei ieși din zona ta de confort, nu vei intra în Necunoscut, nu vei evolua.

Ca să evoluezi este necesar să fii dispus să intri în Necunoscut. Și de fiecare dată când mai faci un pas înainte în Necunoscut activezi un nivel și mai înalt al stimei de sine, al încrederii în sine și al curajului. Și nici nu-ți dai seama când ajungi la un nivel la care te gândești „Wow, n-aș fi crezut că o să ajung aici/ o să fac așa ceva!”.” (Robert Ohotto) Traducere Mihaela Dan

„Noi suntem pregătiți pentru un nou model psihologic, care este parte a procesului evoluției umanității. Noi trecem acum printr-o Schimbare majoră la nivel colectiv, o schimbare fără precedent. Și fiecare dintre noi are un rol în această Schimbare colectivă; iar când faci schimbări semnificative la nivel personal Universul constată „Oooo, bag de seamă că ești pregătit… Ok, super, să-i dăm drumul!” și primești noi coordonate/ instrucțiuni pentru ceea ce ai de făcut în continuare, pentru a te alinia cu prevederile contractului tău sacru.

Cu cât evoluăm mai mult ca nivel de Conștiință, cu cât accesăm adevăruri mai înalte vibrațional și ne aliniem cu acestea, cu atât devenim mai capabili să realizăm lucruri noi, care ies din Vechea Paradigmă, care erau considerate „imposibile” în Vechea Paradigmă.

Noi ne schimbăm masiv și ne aliniem cu Planul divin pentru evoluția planetei Pământ, ne aliniem cu Noua Paradigmă.

Ideea este că aceste adevăruri mai înalte vibrațional ne dau peste cap viața, iar mulți oameni nu sunt pregătiți pentru așa ceva, nu vor să se schimbe atât de mult viața lor „obișnuită” și de aceea se feresc de acele adevăruri mai înalte vibrațional, nu vor să le afle.

Uneori un singur adevăr de vibrație mai înaltă îți schimbă complet viața. Mulți oameni nu vor să treacă prin așa ceva, ei preferă să rămână la nivelul de vibrație/ Conștiință la care se află și să funcționeze în baza vechilor „adevăruri”.

Uneori un singur adevăr face să se rupă o căsnicie, uneori un singur adevăr acceptat face ca în loc să ai o parteneră de cuplu, să începi să ai un partener de cuplu, uneori un singur adevăr te face să te muți în altă țară.

Unele adevăruri sunt foarte puternice, iar efectul lor este „devastator” pentru viața acelor persoane.

Cei mai mulți oameni nu sunt dispuși să accepte astfel de adevăruri și să-și reconfigureze viața în acord cu adevărurile respective.

Tu ești dispus să accepți adevăruri inconfortabile/ dureroase sau preferi să le negi?” (Robert Ohotto) Traducere Mihaela Dan

„Cei mai mulți dintre noi am fost crescuți într-o cultură a rușinii, am fost învățați că dacă nu facem ceea ce „trebuie”/ „e bine”/ „e frumos” suntem răi, am fost făcuți de rușine dacă nu am respectat regulile stabilite de alții (părinți, profesori, etc). De asemenea, dacă nu ne aliniam la „adevărurile” familiei/ comunității eram făcuți de rușine, era marginalizați, eram tratați ca niște paria.

În copilărie am găsit fiecare moduri de a supraviețui psihologic în acest climat toxic și apoi, ca adulți, ne mirăm că simțim că nu avem valoare/ suntem neputincioși/ nu merităm să fim iubiți, nu înțelegem de ce ne învârtim în cercul vicios al rușinii și repetăm aceleași scenarii disfuncționale în toate relațiile noastre.

Și dacă unii dintre voi încă mai sunteți la acest nivel, vă sugerez să vă gândiți la orice lucru care vă poate face să vă simțiți ca un om care are valoare, care merită să fie respectat. Și apoi să faceți acele lucruri.

Un astfel de lucru ar putea fi să începeți să spuneți „Nu” unui om care vă vampirizează energetic de ani sau chiar de decenii.

Un astfel de lucru ar putea fi să ieșiți dintr-o relație abuzivă/ toxică.

Un astfel de lucru ar putea fi să vă îndepărtați de o familie sau de o comunitate religioasă abuzivă, care vă tratează ca și cum ați o cârpă de șters picioarele.

Astfel de lucruri sunt daruri pe care vi le faceți singuri.” (Robert Ohotto) Traducere Mihaela Dan

„Puterea personală se referă, printre altele, la capacitatea de a rămâne conectat cu tine însuți, de a rămâne în aliniere cu rezonanța ta, de a te manifesta la modul autentic.

Și dacă tu simți că autentic înseamnă ca într-un anumit context să-i spui cuiva „Fuck off!”, în regulă, spune-i asta!

Ceea ce ar fi lipsit de autenticitate ar fi să-i spui „E în regulă, te iert!”, când de fapt simți foarte clar că în acel moment nu poți să-l ierți pe omul respectiv.

Dacă simți că încă nu poți ierta un om, fii sincer/ autentic și recunoaște asta. Poate că o să îl ierți mâine sau peste o lună, dar în acest moment simți că nu îl poți ierta, ăsta este adevărul.

Autenticitate înseamnă că îți rostești adevărul, indiferent că acesta îi deranjează pe unii sau „nu este spiritual”, autenticitate înseamnă să trăiești în integritate, înseamnă să îți asumi și întunericul din tine, și momentele tale dezechilibrate și alegerile tale neinspirate.” (Robert Ohotto) Traducere Mihaela Dan

„Verifică adevărurile în baza cărora trăiești, verifică cine ți-a spus că acele lucruri sunt „adevărate”, gândește-te de ce ai fost convins că acele lucruri sunt adevărate - doar pentru că așa ți-a spus cineva (părinți/ profesori/ rude/ prieteni/ autorități/ „experți”)?

Verifică de unde îți iei „adevărurile”.

În zona de dezvoltare personală/ coaching oamenii sunt învățați că există o „formulă a succesului” și dacă urmezi acea formulă sigur ajungi la succes, că totul ține de obiective și concentrare asupra acelor obiective. În plus, ți se servesc îndemnuri de tipul „Nu renunța niciodată!”.

Dar nu cumva există uneori situații în care chiar ar fi cazul să te oprești, să renunți să mai mergi în acea direcție? Chestia asta cu „Nu renunța niciodată!” este oare întotdeauna valabilă?

Și nu cumva faptul că ni se spune tot timpul că principiul „Nu renunța niciodată!” este unul dintre elementele succesului ne induce ideea că dacă te oprești/ renunți să mai urmezi un anumit obiectiv/ să mai mergi într-o anumită direcție ești un ratat?

„Învingătorii nu renunță niciodată!”, adică „Ratații renunță!”. Pe bune?!

În opinia mea, cea mai benefică soluție este să renunți la acea chestiune, să nu mai mergi în acea direcție, când îți dai seama că ești pe o cale care nu mai rezonează cu tine. Atunci te oprești și ieși de pe acea cale, pentru că nu servește Binelui tău.

Eu, unul, nu trăiesc într-o realitate în care unii sunt învingători și alții sunt învinși/ ratați, ci trăiesc într-o lume în care fiecare om face tot ce poate el mai bine de la nivelul la care se află la acel moment. Acesta este adevărul meu.

Dacă tu vrei să te aliniezi cu adevărul „Învingătorii nu renunță niciodată (numai ratații renunță)”, ești liber să faci asta.” (Robert Ohotto) Traducere Mihaela Dan

„Unele suflete vin într-o familie pentru a-i ajuta să evolueze pe cei din familia respectivă, din Iubire pentru sufletele lor. Un copil poate veni într-o familie cu un contract sacru (semnat de sufletul său înainte de a se naște) care prevede că va face leucemie/ cancer și va muri la 4-5 ani. Și acel copil se va îmbolnăvi și va muri nu pentru că avea o vibrație joasă sau pentru că a plătit o datorie karmică dintr-o altă viață; acel copil a venit în acea familie ca să-i activeze pe părinții săi, el a venit ca să îi învețe pe părinții săi un nou nivel al Iubirii. Moartea lui va sfărâma inimile părinților și astfel le va deschide larg inimile către un nou nivel de compasiune și Iubire.

Acel suflet/ copil a venit sub contract pe Pământ, ca să le deschidă inimile părinților săi și va respecta contractul său sacru.

Și vă spun că mulți dintre voi ați venit pe Pământ ca să faceți asta pentru cei apropiați, ca să-i ajutați (în felul vostru propriu) să evolueze.

De ce v-ați asumat un asemenea contract sacru? Pentru că sunteți suflete suficient de puternice ca să faceți asta. De aceea v-ați asumat contracte atât de dificile, de aceea v-ați asumat Misiunile cele mai grele.

Despre asta este vorba, atunci când vorbesc despre „a te alinia unor adevăruri mai înalte, de a trăi în integritate, de a-ți trăi adevărul”.

Altfel veți trăi în aliniere cu adevăruri de vibrație joasă și veți avea impresia că nu aveți nicio valoare, că e ceva în neregulă cu voi, că sunteți niște ratați, pentru că „nu aveți succes”/ „nu sunteți oameni realizați" în conformitate cu standardele Vechii Paradigme.

Altfel nu veți conștientiza ce anume a făcut acel copil care s-a îmbolnăvit și a murit și veți rata oportunitatea pe care v-a oferit-o el, în sensul de a evolua și a funcționa cu inima larg deschisă.” (Robert Ohotto) Traducere Mihaela Dan

„„Adevărurile” Vechii Paradigme vă limitează, vă trag în jos, vă blochează creșterea, sunt special concepute ca să vă facă să vă fie rușine de voi înșivă, să vă simțiți rău în pielea voastră, să simțiți că nu aveți valoare, că sunteți neputincioși.

Vreți să vă aliniați cu aceste „adevăruri”, vreți să vă trăiți viața în baza acestor „adevăruri”?

Nu ar fi mai benefice pentru voi niște „adevăruri” care vă împuternicesc, care vă cresc stima de sine și curajul de a vă asuma riscuri? Acestea v-ar schimba complet viața.

De voi depinde ce „adevăruri” alegeți, în baza căror adevăruri vă trăiți viața.

Verificați în ce domenii ale vieții voastre sunteți aliniați cu vechi credințe/ tipare/ filosofii/ idei religioase care au o vibrație joasă. Conștientizați faptul că aceste „adevăruri” vă trag în jos, vă limitează/ blochează creșterea, vă fac să vă simțiți lipsiți de valoare/ putere. Nici nu este nevoie să inventariați în ce fel vă limitează/ blochează acele „adevăruri”; e suficient faptul că simțiți clar că vă limitează/ blochează creșterea, vă fac să vă simțiți lipsiți de valoare. Și apoi alegeți dacă vreți să continuați să luați drept „adevăr” acele lucruri sau nu, dacă vreți să continuați să trăiți în baza lor sau nu.

De asemenea, verificați dacă aveți cu Dumnezeu o relație de tipul „recompensă/ pedeapsă”, dacă vă e frică de faptul că Dumnezeu vă „pedepsește” în cazul în care faceți lucruri „rele”.

Și înțelegeți că eu nu mă refer acum la acea Lege mistică ce spune că fiecare acțiune are niște consecințe. Această lege funcționează, este reală, însă ea are un caracter neutru, nu este vorba despre faptul că Dumnezeu stă și îți pândește greșelile și de cum te prinde că ai greșit, te „pedepsește”. Această Lege mistică este menită să ne ajute să învățăm din greșelile noastre, să ne asumăm consecințele acțiunilor noastre și astfel, că creștem și să facem alegeri conștiente.

Vreți să mai trăiți în aliniere cu „adevărul” că Dumnezeu vă pândește și vă pedepsește?” (Robert Ohotto) Traducere Mihaela Dan

Am ajuns într-o perioadă din procesul evoluției noastre în care este necesar să ne trăim adevărul, nu doar să vorbim despre el. Este necesar să trăim în aliniere cu adevărul nostru, să trăim în integritate.

Unul dintre motivele pentru care oamenii trăiesc o criză în viața lor este acela că ei refuză să vadă/ accepte un adevăr dureros, fie că acesta este legat de slujba lor, de o relație care nu mai funcționează sau de orice altceva. Oamenii respectivi pur și simplu nu vor să vadă acel adevăr care nu le place, pentru că asta ar însemna să facă niște schimbări pe care nu vor să le facă, așa că se prefac că acel adevăr dureros nu există și se pierd în tot felul de distrageri pentru a uita de el. Oamenii respectivi trăiesc în minciună și asta creează dezechilibre energetice în viața lor, ceea ce inevitabil va conduce la o criză. (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

„M-am tot gîndit la minciună zilele astea; a tot apărut în diverse sesiuni, în diverse relații, în diverse contexte. Minciuna e omniprezentă fiindcă trauma e omniprezentă.

Pentru mine a fost life-changing să înțeleg din interior că minciuna e o trăsătură traumatică. O consecință a traumei. O adaptare. Sau cel puțin începe ca o adaptare: copiii mint pentru că nu sînt primiți cu adevărul lor. Pentru că nu se simt în siguranță. Pentru că sînt nevoiți să ascundă părți din ei sau din comportamentele lor. Mint de frică, cel mai adesea. Mint din cauza adulților care nu îi pot iubi așa cum sînt. Mint pentru că doar așa pot fi acceptați. Dar minciuna devine răspuns automat în scurt timp pentru un sistem nervos care detectează foarte repede orice semn de pericol fiindcă a trăit în pericol. Se transformă în tipar de relaționare cu întreaga lume- așa ajungem să mințim și să ascundem lucrurile pe care le considerăm nedemne, rușinoase, insuficient de bune, care ne pun într-o lumină proastă. Sau ca să obținem ceva ce altfel nu am reuși.

Și, cel mai grav, nu îi mințim doar pe ceilalți, ci ne mințim și pe noi înșine ca să nu trăim într-o continuă disonanță cognitivă.

Minciuna, însă, ne ține captivi în traumă: un sistem nervos care are de acoperit un fals e un sistem nervos în alertă. Nu poți fi cu adevărat relaxat cînd știi că poți fi descoperit, devoalat, deconspirat.

Am mințit și eu suficient, doar vin din traumă cu T mare. Fiecare minciună pe care am spus-o a fost din frică - cel mai adesea frica cea mai mare era că voi fi alungată și respinsă dacă oamenii vor vedea cu adevărat ce defectă sînt. Pe mama am mințit-o mult, ca adult, îi ascundeam lucruri, mă temeam de reacțiile ei, iar asta vorbește despre cît de “adult” eram în relație cu ea. Și în general, fiindcă nu poți fi imatur emoțional în relație cu mama, dar matur în restul relațiilor. E teribil de reconfortant să pot să îi spun mamei orice, să nu existe niciodată vreo teamă, vreo tresărire, abia cînd am reușit să fac asta am simțit că sînt și eu adult.

A spune adevărul este, de fapt, un mod incredibil de a ne vindeca și de a ne maturiza emoțional. Cînd nu (ne) mai mințim putem începe să creștem, dar și să ne obișnuim, să ne antrenăm sistemul nervos autonom cu liniștea, cu relaxarea cu care vine adevărul la pachet.

Putem deveni curioși legat de asta atunci cînd ne surprindem “fardînd” adevărul, mințind sau ascunzînd lucruri: de ce am simțit nevoia să facem asta? Cînd am început să mințim? De ce anume ne temem atunci cînd decidem să nu spunem adevărul? Care sînt consecințele pe care încercăm să le evităm?

Uneori, în spatele minciunilor e o stimă de sine foarte scăzută pe care încercăm să o compensăm cu frînturi de adevăruri augmentate cu ficțiune. Alteori e o teamă teribilă că am putea fi respinși și abandonați dacă ceilalți vor vedea cine sîntem cu adevărat. Sînt și dăți în care minciuna ne poate salva viața - în relațiile abuzive, de exemplu, cu un partener gelos patologic. Sau pur și simplu sîntem people-pleaseri și de teamă să nu îi supărăm pe ceilalți cu adevărul nostru îl ascundem.

Oricum ar fi, e semn de imaturitate emoțională, de traumă și merită să fie privit cu compasiune și curiozitate. Și sinceritate față de noi înșine. Fiindcă cel mai adesea nu putem admite nici față de noi înșine (dacă îi mințim de multă vreme pe ceilalți) că nu sîntem bine. Că avem nevoie de ajutor. Că ne-am mințit și pe noi.

Dar mai ales avem nevoie să ne privim cu compasiune - cu cît mai aspru ne judecăm, cu atît mai mare tentația de a ne minți va fi mai mare. Doar atunci cînd compasiunea este prezentă ne vom permite să vedem adevărul (H. Almaas a spus asta, iar eu o trăiesc în fiecare zi în munca mea cu mine și cu alții).

Cînd alegem să începem să (ne) spunem adevărul, începem să ne vindecăm.” Petronela Rotar

 

Nu lua în mod automat drept „adevăr” ceea ce îți spune o persoană, indiferent cât de cunoscută este ea, cât de populară este ea, chiar dacă este o vedetă, chiar dacă a scris cărți sau are un site pe care îl citesc mulți oameni, etc. Nu lua în mod automat drept „adevăr” nici ceea ce îți spun eu.

Verifică dacă acea informație este și adevărul tău.

Dacă simți că acea informație rezonează cu tine pune-o în practică, vezi dacă are rezultate benefice pentru tine și dacă are, perfect, folosește-o în continuare.

Dacă nu are rezultate benefice, dă la o parte informația respectivă, fiindcă poate fi „adevărul” acelui om, dar nu este și „adevărul” tău. Nu purta un pantof care nu este mărimea ta doar pentru că ai văzut că îl poartă un om pe care îl urmărești/ admiri/ în care ai încredere.

Informațiile pe care le ofer eu nu reprezintă Adevărul absolut; sunt doar adevărurile mele, sunt lucrurile care funcționează în cazul meu, sunt modul în care văd eu lumea, de la „fereastra” mea.

Viziunea mea despre ce înseamnă puterea autentică reprezintă doar viziunea mea. Sunt multe căi care te conduc către puterea autentică; ceea ce vă prezint eu este doar calea care a funcționat pentru mine. Și vorbesc despre ceea ce a funcționat în cazul meu pentru că sper că aceste informații îi vor ajuta și pe alții în Călătoria lor. (Gary Zukav) Traducerea Mihaela Dan

„Ce facem când ne simțim judecați de alți oameni?”

În general, în trecut au existat două moduri în care acționau oamenii atunci erau judecați.

*Unul dintre acestea a fost să reacționeze dezechilibrat, să se supere, să-i reproșeze celuilalt, să-l acuze că este….. („nedrept”, „rău”, „nerecunoscător”, etc), să-l judece, la rândul său, pe acel om.

Mulți reacționează în acest fel, pentru că este dureros să fii judecat, simți că mesajul care ți se transmite este „Nu te accept așa cum ești”.

*Al doilea mod de a reacționa este să te retragi în interiorul tău, ca într-o cochilie și să nu mai faci nimic care să-i supere/ deranjeze/ irite pe ceilalți. Învățăm să nu ieșim în evidență cu nimic, să le facem pe plac celorlalți, să spunem/ facem ce „trebuie” ca să nu deranjăm pe nimeni și astfel, să nu fim judecați. Rezultatul este că ne judecăm pe noi înșine, ne negăm propriul adevăr, ne negăm pe noi înșine.

Dar există și un alt treilea mod în care putem răspunde atunci când suntem judecați de alții și lucrurile pe care ni le spun ei ne apasă butoanele: dacă tu conștientizezi că, de fapt, persoana care te judecă nu este dispusă să te accepte așa cum ești, identifici imediat și „remediul”: să înveți să te accepți tu pe tine însuți.

Deci nu e vorba de a încerca să faci ceva ca să te accepte acea persoană, ci este vorba despre a încerca să înveți să te accepți tu pe tine însuți.

Exemplu: Dacă eu am să-ți spun „Nu ești un bun prieten pentru mine, nu mă asculți când vreau să vorbesc cu tine!”, iar în opinia ta acest lucru nu este adevărat și chiar te supără că am spus așa ceva, verifică de ce anume a ajuns cineva (în acest caz, eu) să te judece, să îți spună că nu ești un bun prieten. Mai exact, verifică unde anume nu ai fost un bun prieten pentru tine însuți, în ce situație/ relație/ zonă a vieții tale te-ai tratat într-un mod lipsit de respect, unde anume nu te-ai ascultat pe tine însuți.

Alt exemplu: Dacă cineva îți spune că l-ai mințit, dar tu știi nu este adevărat, că ai fost întotdeauna sincer/ onest cu acel om și faptul că el te judecă în acest mod te doare, verifică în ce context/ relație/ zonă a vieții tale nu ești sincer cu tine însuți, unde te minți pe tine însuți. (Kerry K.) Traducerea Mihaela Dan

Dacă ar fi să menționez un lucru pe care l-aș putea îmbunătăți în relația mea de cuplu, acesta este comunicarea. Pentru mine este ușor să vorbesc public, este natural, însă acest gen de comunicare este cu totul altceva față de comunicarea în cadrul relației de cuplu.

Comunicarea în relația de cuplu este un punct slab pentru toți bărbații, pentru că noi nu am fost învățați să spunem ce simțim.

Și eu mai am de învățat în a nu mă teme să spun adevărul în relația mea de cuplu, în a nu mă teme să spun sincer ce simt și ce gândesc; să fac aceste lucruri într-un mod iubitor, dar să spun adevărul.

Pentru mine, care fac consiliere cu cupluri, este șocant să văd cât de mult se ascunde adevărul în relații. Ește șocat să văd că foarte des, partenerii de cuplu nu-și spun adevărul, nu sunt sinceri unul cu celălalt, din diverse motive. Este șocant să văd cât de puțini oameni funcționează din spațiul onestității în relații și ce nivel redus de comunicare există între ei. Ei își mint partenerul și se mint și ei pe înșiși, fără să-și dea seama că aceste emoții reprimate, aceste adevăruri negate/ ignorate/ ascunse duc la degradarea relației.

Cu cât lucrăm mai mult cu noi înșine și învățăm să ne spunem adevărul în relație, cu atât evoluăm ca și ființă și cu atât devenim un partener mai bun, contribuind la sănătatea relației. (DeVon Franklin) Traducerea Mihaela Dan

"Cele mai multe femei au fost programate la modul subtil, fiind învățate că trebuie să se pună pe ultimul loc în ordinea priorităților, așa cum a fost ea stabilită de societatea patriarhală... Ele au acceptat tacit că nevoile lor - indiferent dacă era vorba de nevoi fizice, emoționale, mentale sau spirituale - erau cele mai puțin importante în familie și în ierarhia socială.

Cele mai multe dintre noi s-au conformat în tăcere.

Cele mai multe dintre noi au crezut că e “de datoria noastră”, a femeilor, să ne punem pe ultimul loc.

Cele mai multe dintre noi au jucat rolul martirului și s-au sacrificat pentru alții.

Cele mai multe dintre noi nu au pus niciodată la îndoială această stare de fapt.

Nenumărate femei cu inimile rănite au jucat acest rol de martir toată viața lor, de milenii. Noi am încercat să-i facem fericiți pe toți cei din jurul nostru. Am considerat că este responsabilitatea noastră să le facem pe plac altora, renunțând la propriul nostru adevăr, la nevoile și dorințele proprii, din dorința de “a fi bine”, într-o încercare de “a trăi în bună înțelegere”.

De-a lungul timpului, noi, femeile, am încercat să fim fericite făcându-i pe toți ceilalți fericiți. Dacă ceilalți erau fericiți, simțeam că ne-am jucat perfect rolul și că astfel, puteam să ne considerăm și noi fericite.

Pentru o vreme am fost mulțumite că persoanele dragi au nevoie de noi. Am crezut că dacă au nevoie de noi o să ne simțim apreciate, acceptate și iubite. Tot ce ne doream era o validare a valorii noastre, venită din partea celor ale căror nevoi le-am pus mai presus de nevoile noastre.

Dar a fost un preț uriaș de plătit, pentru că simțeam un gol interior, o amorțeală întunecată... O amorțeală pe care nici măcar nu puteam să o identificăm, pentru că ea a fost mereu acolo, distrugându-ne pe tăcute respectul de sine, demolându-ne puțin câte puțin puterea personală, închizându-ne încetul cu încetul inimile.

Noi am încercat cu îndârjire să umplem acest gol interior care apăruse ca urmare a faptului că ne-am neglijat nevoile și dorințele proprii, că ne-am negat/ ignorat propriul adevăr și că am acceptat să trăim zi de zi în acest fel. Am încercat să umplem acest gol interior preocupându-ne și mai mult de binele celorlați, concentrându-ne și mai mult pe nevoile și dorințele lor, în speranța că fărâmele de iubire primite din partea acestora ne vor fi de ajuns și în sfârșit, ne vom simți și noi împlinite, fie și pentru o perioadă scurtă de timp.

Noi n-am înțeles, nu ne-am dat seama că, de fapt, acest gol era provocat de lipsa de IUBIRE. Noi am dat mereu de la noi - am dat atât de mult, încât rezervoarele noastre s-au golit.

Aceasta e durerea ascunsă din istoria Femininului, care a fost gravată în paginile timpului, în societatea patriarhală a Pământului.

Vremurile se schimbă acum. Femeia și-a recuperat și asumat puterea personală. Ea s-a ridicat în toată gloria ei și în cele din urmă, a înțeles că golul pe care îl simte în interiorul ei nu poate fi umplut decât din interior.

Ea nu mai pune nevoile altora deasupra nevoilor proprii. Ea își rostește adevărul cu grație. Își urmeaza calea sigură pe ea, acceptând doar ceea ce rezonează cu ea și ce o onorează.

Și în acest fel, Femeia nu se schimbă doar ea însăși - ea schimbă lumea. Nu-și mai dorește ca ceilalți să aibă nevoie de ea, ca să se simtă validată; a plătit un preț prea mare atunci când își baza fericirea proprie pe fericirea altora, așa că în cele din urmă, a decis să se pună pe ea însăși pe primul loc în ordinea priorităților sale."

Sursa: Karen Star

Care sunt instrumentele de lucru care vă pot fi de folos de lucru în perioada următoare, în care vom trece printr-o reevaluare?

Principalul instrument ești tu însuți, în sensul în care este necesar să continui să lucrezi cu tine însuți, să-ți conștientizezi emoțiile și să-ți permiți să le simți, atunci când apar. Și să le conștientizezi la modul „Simt tristețe acum”, „Simt furie acum”, nu la modul „Sunt trist”/ „Sunt furios”. Tristețea sau furia sunt doar lentilele prin care privești lumea la acel moment, nu sunt ceva cu care să te identifici.

Dacă discutăm în termeni de adevăr/ minciună, în acest caz, „adevărul” este acela că în momentul respectiv simți tristețe/ furie (adică niște emoții temporare), iar „minciuna” este „eu sunt trist/ furios”, adică faptul că te identifici cu acele emoții.

Totul va fi despre a conștientiza ce este adevăr și ce este minciună în ființa/ viața/ lumea noastră, despre a demonta minciunile, despre a spune adevărul și a trăi în adevăr.

Dat fiind că oamenii eliberează în această perioadă tot ce este „minciună” (energii de vibrație joasă) în corpul lor fizic, mulți dintre ei vor experimenta tot felul erupții, alergii, junghiuri, dureri, migrene, amețeli, vor vomita, vor plânge foarte mult, vor avea pofte alimentare foarte ciudate – va fi un nou nivel al problemelor de sănătate la nivel colectiv, pe măsură ce corpul noastru fizic începe să scoată la suprafață energiile de vibrație joasă care trebuie curățate. Va fi un gen de detoxifiere masivă și asta va implica, printre altele, valuri de căldură/ fierbințeală interioară cum n-am mai experimentat până acum.

Dacă ați avut în trecut simptome ale Ascensiunii care au însemnat valuri intense de căldură în interiorul corpului și transpirații abundente, acelea n-au fost nimic față de ce ați putea experimenta în perioada următoare. Este posibil să transpirați abundent când afară sunt temperaturi foarte joase, nu o să vă vină să credeți că este posibil așa ceva. Dar toate acestea sunt parte a procesului de curățare a corpului vostru fizic.

Oamenii vor mai experimenta răceli, gripe și alte probleme de sănătate pentru care de obicei dau vina pe bacterii sau viruși; de fapt, este vorba despre faptul că trupul vostru trece printr-o detoxifiere masivă. Și după ce treci printr-o astfel de detoxifiere urci la un nou nivel de vibrație.

Vor fi mai multe etape de detofixiere, însă nu e neapărat nevoie să fie foarte dureros sau oribil; dacă voi colaborați cu corpul vostru fizic puteți depăși mai ușor astfel de perioade de curățare energetică.

Fiți atenți la ce vă cere corpul vostru, la ce tip de mâncare vă cere, la câtă apă vă cere, la câtă odihnă vă cere; dați-i ce vă cere. Este FOARTE IMPORTANT să colaborați cu corpul vostru fizic ca să vă fie mai ușor.

Nu urmați indicațiile altora cu privire la ce e bine/ sănătos pentru voi; ascultați-vă corpul fizic, fiindcă el știe cel mai bine de ce anume are nevoie în fiecare moment.

Este posibil să aveți nevoie să dormiți mai mult decât de obicei, fiindcă trupul vostru are nevoie de odihnă ca să facă față acestui proces foarte intens de detoxifiere. (Jason Estes) Traducerea Mihaela Dan

′′Majoritatea oamenilor, inclusiv noi înșine, trăiesc într-o lume a ignoranței relative. Suntem chiar confortabili cu acea ignoranță, pentru că este tot ce știm. Când începem prima dată să ne confruntăm cu adevărul, procesul poate fi înfricoșător, iar mulți oameni fug înapoi la viețile lor vechi. Dar dacă continui să cauți adevărul, în cele din urmă îl vei putea descurca mai bine. De fapt, tu vrei mai mult!

E adevărat că mulți oameni din jurul tău pot crede că ești ciudat sau chiar un pericol pentru societate, dar ție nu-ți pasă. După ce ai gustat adevărul, nu vei mai vrea niciodată să fii ignorant." (Socrates Socrate)

"În aceste vremuri este necesar mai mult ca oricând să ne folosim discernământul și să verificăm toate informațiile/ mesajele care ni se transmit pe orice cale: „Este acest lucru adevărat pentru mine? Rezonez sau nu cu această informație?”.

Cu cât crești mai mult ca nivel de vibrație ești capabil să discerni tot mai bine dacă informațiile/ semnalele/ mesajele care vin către tine din exterior, indiferent pe ce cale, reprezintă adevărul tău sau nu. Nu mai crezi în mod automat că o informație este „adevărată”, numai fiindcă ea îți este servită de o autoritate politică/ administrativă, de un „expert”, de o persoană care are o funcție importantă, de o vedetă, de presă, de o persoană pe care o admiri, etc. Filtrezi totul prin prisma rezonanței tale, ești atent/ verifici totul: „Rezonează cu mine sau nu acest lucru?”.

Informațiile/ știrile/ mesajele pe care le primiți, indiferent în ce formă vă sunt ele prezentate/ servite, au o energie. Voi puteți simți energia fiecărei informații, o puteți verifica observând dacă rezonează sau nu cu voi, puteți stabili astfel dacă este adevărată sau nu pentru voi.

Noi am fost programați ca dacă auzim sau vedem un lucru, să considerăm în mod automat că el este adevărat, că lucrurile sunt așa cum par/ ne spun „autoritățile” că sunt. Am fost învățați să înghițim pe nemestecate informațiile care ne sunt servite pe diverse surse, „adevărurile oficiale”. Nu am fost obișnuiți să ne folosim discernământul, să vedem dincolo de aparențe. Am funcționat ca niște roboți și am fost manipulați toată viața.

De aceea este spre Binele nostru să încetăm să mai funcționăm ca niște roboți, să încetăm să mai luăm în mod automat de bune „adevărurile oficiale”, să ne folosim discernământul și rezonanța pentru a determina ce este adevărat și ce nu. Așa ieșim din Matricea 3D.

Și când descoperi care este adevărul tău nu te deranjează că alții au un alt adevăr, nu te cerți cu cei care au alt adevăr, nu îi contrazici, nu ai impresia că ei „greșesc” și tu „ai dreptate”.

Nu are nicio importanță pentru tine dacă toți ceilalți au un alt adevăr decât tine. Tu rămâi ancorat în adevărul tău, îți împărtășești adevărul dintr-un spațiu al Suveranității personale și le permiți celorlalți să creadă ce vor, să aibă adevărul lor.

Numai tu decizi care este adevărul tău. Nimeni altcineva nu poate să-ți spună care este adevărul tău, ce rezonează cu tine." (Lorie Ladd) Traducerea Mihaela Dan

“Cea mai mare greșeală pe care o fac unii oameni este aceea că ei continua să se justifice în fața altora, ei tot încearcă să le explice celorlalți de ce spun ceea ce spun, de ce fac ceea ce fac, de ce aleg ceea ce aleg.

Ei continua să încerce să explice cum gândesc și cum simt unor persoane care nu îi VĂD/ AUD cu adevărat, care nu-i înțeleg și nici nu sunt dispuși să facă un efort ca să-i înțeleagă.

Simplul fapt că anumiți oameni nu vă înțeleg, că simțiți că e nevoie să vă justificați iar și iar în fața lor, ar trebui să vă spună ceva cu privire la acei oameni și la relația voastră. Simplul fapt că anumiți oameni nu vă înțeleg, că trebuie să vă justificați iar și iar în fața lor, este o dovadă clară că ei nu sunt pe aceeași lungime de undă cu voi, că nu rezonați și că voi vă lăsați trași în jos vibrațional, doar ca să-i păstrați în viața voastră.

Aud atât de mulți oameni care-mi spun că-și doresc să atragă iubire și abundență în viața lor… Cum vreți voi să atrageți iubire și abundență dacă vă răniți singuri, continuând să rămâneți alături de niște persoane care nu vă ascultă, nu vă aud, nu vă înțeleg? Asta nu e iubire!

La un moment dat va trebui să vă iubiți pe voi înșivă suficient de mult ca să încetați să vă mai lăsați trași în jos energetic și să vă vedeți de drumul vostru, în ritmul potrivit pentru voi, să vă atingeți cel mai înalt potențial! “ (Phil Good) Traducerea Mihaela Dan

"Oamenii l-au numit pe Gautama Buddha nebun, l-au numit pe Iisus Hristos nebun, l-au numit pe Socrate nebun...

Masele consideră "nebun" pe Oricine nu face parte din nebunia colectivă, pe Oricine trece dincolo de această nebunie.

Este firesc ca oamenii să-l urască pe omul adevărului: este un făcător de probleme...

Cu minciunile tale te simți în siguranță, și deodată vine el ...să-ți provoace îndoială, să-ți tulbure credința oarbă în ceea ce te-au făcut să crezi.

Adevărul- este întotdeauna în contradicție cu dogmele maselor.

Adevărul este individual, iar masele nu sunt interesate de adevăr.

Masele cauta comoditate... si consolari.

Masele nu sunt formate din exploratori, aventurieri, indivizi care se aventurează în necunoscut, fără teamă, și își riscă viața pentru a-și descoperi sensul vieții și al întregii existențe.

Masele vor pur și simplu să audă minciuni convenabile și comode. Fără să depună niciun efort, se pot relaxa în acele minciuni care servesc doar ca si consolare.

Mulțimea îi urăște pe cei care vor să fie un individ Unic, care vor să-și urmeze Calea particulară, un stil de viață.

Masele vor să fii pur și simplu - „unul dintre ei”. (OSHO)

Unii oameni au nevoie de titlurile/ funcțiile/ diplomele lor ca să se simtă importanți. Ei se identifică cu titlul/ funcția lor sau cu alte elemente de acest gen, care „dau greutate” numelui lor. Acești oameni simt că dacă își spun doar numele nu este suficient, fiindcă ceilalți nu vor fi atât de impresionați ca atunci când spun ceva de genul: „Sunt doctorul X”, „Sunt preotul Y”, „Sunt directorul Z”, „Sunt avocatul T”. Și se prezintă în acest fel în contexte în care nu are nicio importanță titlul/ profesia/ funcția lor, pentru că nu sunt întâlniri/ discuții profesionale.

Oamenii care au cu adevărat valoare nu au nevoie să se prezinte la modul „Numele meu este doctor Cristian Ionescu”, pentru că numele lor înseamnă ceva pentru cei care știu să aprecieze adevărata valoare.

Când ai ajuns la un anumit nivel, numele tău este suficient, oamenii știu cine ești fără să mai adaugi „doctor/ avocat/ director/ preot/ profesor universitar doctor”, etc, pentru că ei au auzit despre tine și despre valoarea ta.

Ești suficient de sigur pe tine încât să lași deoparte titlurile tale sau ai nevoie de ele ca să-ți mascheze slăbiciunea și nesiguranțele?

Dacă atunci când facem cunoștință într-un cadru care n-are legătură cu activitatea ta profesională, tu îmi spui „Sunt doctorul/ avocatul/ directorul/ preotul/ profesor universitar doctor X”, deja știu cu cine am de-a face.

Dacă simți nevoia să spui „Eu sunt șeful aici!” eu știu clar că nu tu ești șeful. Dacă ai fi cu adevărat șeful s-ar vedea cu ochiul liber, nu ar fi nevoie să precizezi asta.

Dacă simți nevoia să-mi spui ce titluri/ funcție ai, ca să te asiguri că am înțeles cât de important ești tu, știu că nu ești atât de important pe cât te dai, că ești nesigur pe tine și slab.

„Eu sunt bărbatul în casa asta!” Dacă simți nevoia să o spui, pentru mine e clar că nu ești tu bărbatul în acea casă. (TD Jakes) Traducerea Mihaela Dan

Asigurați-vă că atunci când serviți Binele comun - indiferent în ce formă faceți asta -, o faceți atât de bine, încât atunci când lipsiți, oamenii vă simt lipsa. Faceți-o atât de bine, încât dacă plecați, cei care rămân vă simt lipsa.

Asigurați-vă că ceea ce le oferiți oamenilor, servind Binele comun, este atât de bun, îi „hrănește” energetic/ spiritual/ intelectual/ emoțional în asemenea măsură, încât ei simt foarte clar că faceți diferența.

Eu așa fac. Și când nu dau niciun semn de viață mai multe zile la rând, sunt oameni care îmi trimit mesaje, care mă întreabă dacă sunt bine, pentru că simt lipsa mea, pentru că simt că le lipsește ceea ce le ofeream eu.

Dacă atunci când ieși din viața unui om, acel om nu simte nicio diferență/ pierdere, înseamnă că n-ai însemnat mare lucru pentru el, că n-ai adus cine știe ce valoare în viața lui.

Treaba ta este să servești Binele comun la nivel de excelență, astfel încât oamenii să simtă că faci diferența în viața lor.

Este un mare compliment ca oameni care au un anumit statut social/ profesional/ spiritual să apeleze la tine pentru un sfat, o opinie/ consiliere – dacă fac asta, înseamnă că ei cred că tu chiar îi poți ajuta, că ești la nivelul la care le poți oferi un sfat valoros. Cu cât acei oameni au o poziție mai înaltă în leadership, cu atât este mai mare complimentul.

Eu, unul, în situația în care am nevoie de ajutor nu apelez niciodată la oameni care au dezamăgit în trecut, care nu au făcut ce au promis, care nu au oferit servicii la calitatea pe care s-au angajat să o ofere, care s-au dovedit incompetenți sau neserioși. Și cred că niciun lider adevărat nu apelează la astfel de oameni.

Dacă te sun și îți cer ajutorul, o fac pentru că sunt convins că ești omul potrivit pentru mine, că ești foarte bun în acel domeniu. Faptul că te-am sunat ca să-ți cer ajutorul este în sine un compliment. (TD Jakes) Traducerea Mihaela Dan

Dumnezeu v-a binecuvântat cu atâtea lucruri minunate în viața voastră.

Vă întreb: voi cum serviți Binele comun, în semn de recunoștință pentru tot ceea ce v-a dat El?

Eu i-am spus lui Dumnezeu că atât timp cât îmi cere să-l slujesc, o voi face, chiar dacă la un moment dat o să simt că aș vrea să mă retrag și să las locul altora mai tineri. Dar o voi face atât timp cât îmi va cere să o fac, pentru că eu sunt al Lui.

Voi cum serviți Binele comun, în semn de recunoștință pentru tot ceea ce v-a dat Dumnezeu?

Și nu e cazul să-mi răspundeți mie, e suficient să vă răspundeți vouă înșivă. Și dacă vă dați acest răspuns și sinceri fiind, recunoașteți că nu este un răspuns satisfăcător, cereți-i lui Dumnezeu în zilele următoare să vă arate: „Doamne, din tot ceea ce ai pus în mine, ce aș putea folosi în prezent, pentru a servi Binele comun în modul dorit de Tine?”.

Este posibil ca tu să nu servești Binele comun pentru că de foarte mult timp simți că nu ai nicio valoare, că nu ești bun de nimic. Oamenii care au fost traumatizați pentru o perioadă mai lungă ajung să creadă că nu sunt buni de nimic, că nu valorează doi bani; ei cred că nimeni nu-i vrea.

Dumnezeu te vrea.

Nu contează cine ești, câți ani ani, ce studii ai, ce situație financiară ai, ce ai făcut în trecut, nu contează nimic din toate astea; Dumnezeu te vrea și te poate folosi în Lucrarea Sa. Indiferent cine ești, indiferent care a fost experiența ta de viață, tu ai ceva valoros de oferit și Dumnezeu știe cum să te folosească în Lucrarea Sa. Totul este ca tu să fii dispus să te lași ghidat de Dumnezeu. (TD Jakes) Traducerea Mihaela Dan

Nu vă evaluați succesul după criteriile lumii materiale!

Adevăratul succes ține de cât de eficient ești în a face ceea ce vrea Dumnezeu să faci, în ceea ce este menit să faci.

Nu vă evaluați succesul după mărimea congregației/ comunității pe care ați strâns-o în jurul vostru, după numărul celor care vă ascultă învățăturile/ participă la slujbele/ cursurile/ seminariile pe care le țineți, după numărul celor care vă urmează, după numărul celor care vă dau like sau vă urmăresc pe rețele de socializare.

Dumnezeu nu te alege ca să lucreze prin tine pentru că ai anumite studii, pentru că ai un anumit statut social, pentru că ai o funcție importantă, pentru că provii dintr-o familie bună, pentru că ai relații sus-puse, pentru că ești faimos. Nimic din toate astea nu contează pentru Dumnezeu. Nu acestea sunt criteriile pe baza cărora te promovează Dumnezeu.

Unul dintre criterii este acela că ești dispus să capitulezi și să dai drumul la ceea ce Dumnezeu îți cere să scoți (sau scoate El) din viața ta, că înțelegi că dacă ceva/ cineva a ieșit din viața ta, este pentru că era menit să iasă, pentru că nu-și mai avea locul în viața ta. Persoanele care sunt menite să rămână în viața ta nu vor pleca, indiferent ce se va întâmpla.

Înțelege că lucrurile care se întâmplă în viața ta nu sunt decise de Dumnezeu de azi pe mâine, după cum are chef sau după cum te rogi tu de El; Planul vieții tale este deja stabilit atunci când tu te naști, lucrurile sunt „așezate” foarte minuțios, în așa fel încât să parcurgi un anumit traseu și să ajungi la momentul potrivit în locul potrivit, pentru a întâlni oamenii potriviți. Tu nu ai idee că Dumnezeu lucrează în tine și te pregătește pentru etapa următoare în timp ce tu ești la pământ, suferind și întrebându-te cum vei ieși la liman din acea încercare.

Tu nu știi că toată durerea și suferința prin care treci are un rost, că te învață niște lecții prețioase, care îți vor fi de folos în etapa următoare, când vei fi promovat.

Tu nu știi că Dumnezeu scoate oamenii din viața ta cu un motiv bine întemeiat, că face loc pentru ca alți oameni să intre.

Tu nu știi că faptul că iubești un om (și nu mă refer la „iubirea” romantică disfuncțională) și rămâi lângă el indiferent prin ce trece nu este întâmplător. De fiecare dată când cineva simte pentru tine Iubire, când vede Esența ta (pe care alții n-o văd) și asta îl face să rămână alături de tine indiferent prin ce treci, nu este întâmplător – este mâna lui Dumnezeu. El face ca anumiți oameni să se simtă atrași/ să rezoneze la modul profund cu tine și alții să nu rezoneze cu tine, să nu se poată conecta cu tine. Acceptă, când se întâmplă astfel de lucruri!

Dă drumul oamenilor care vor să iasă din viața ta și primește alături de tine oamenii cu care simți că rezonezi la modul profund. Este mâna lui Dumnezeu, nu opune rezistență! Nu te mai simți vinovat, nu mai considera că ai eșuat dacă niște relații se rup și niște oameni care îți erau apropiați se îndepărtează! Nu ești vinovat de nimic, nu ai eșuat; pur și simplu a venit timpul ca acea relație să se încheie, acei oameni nu fac parte din Destinul tău.

Și vă anunț că toți impostorii vor fi scoși din viața voastră, că vă place sau nu, pentru că ei nu sunt parte a Destinului vostru. Iar dacă vă veți agăța de ei o să vă faceți singuri mari probleme. Când ei vor să plece, lăsați-i să plece! (TD Jakes) Traducerea Mihaela Dan

Pentru a-și înfăptui Lucrarea, Dumnezeu va folosi orice persoană are la dispoziție. Nu contează cine ești, nu contează ce trecut ai, nu contează cât de traumatizat ai fost în viața ta, nu contează că nu ai școală, nu contează că n-ai un ban în buzunar.

Dumnezeu va alege să-i folosească pe cei care sunt dispuși să facă ce le cere El să facă, care sunt dispuși să capituleze și să urmeze ghidarea divină, indiferent cât de ciudate/ riscante/ periculoase/ lipsite de sens ar părea minții lor instrucțiunile pe care le primesc. Dumnezeu va folosi oamenii despre care știe că vor face orice ce le cere să facă, vor merge oriunde unde le cere să meargă, vor spune orice le cere să spună, care sunt maleabili în mâna Sa, care se lasă modelați precum lutul pe roata olarului.

Pentru a-și împlini Lucrarea, Dumnezeu va folosi, la nevoie, prostituate, oameni ai străzii, vagabonzi, oameni care sunt tratați ca niște paria.

Este alegerea fiecăruia dintre noi dacă suntem dispuși să-i permitem lui Dumnezeu să lucreze prin noi sau nu.

Și dacă Dumnezeu lucrează prin tine nu este pentru că ai fi superior altora sau pentru că tu „meriți” această onoare și alții n-o merită; singurul motiv pentru care Dumnezeu lucrează prin niște oameni și nu lucrează prin alții este acela că primii sunt dispuși să facă orice le cere Dumnezeu să facă, indiferent cum sunt priviți/ tratați de cei din jur, cu orice risc, pe când ceilalți nu au curajul să facă asta.

Tu ești dispus să faci orice îți cere Dumnezeu să faci?

Când am început activitatea în serviciul lui Dumnezeu, în urmă cu 40 de ani, i-am spus așa: „Doamne, poți găsi oameni care sunt mai pricepuți decât mine la asta, dar n-o să găsești pe cineva care să fie mai dornic decât mine să Te slujească. Spune-mi ce vrei să fac și voi face! Nu știu de ce m-ai ales pe mine, dar vreau din toată inima s-o fac. Nu sunt calificat pentru ceea ce vrei să fac, dar vreau din toată inima s-o fac. Dacă tu îmi arăți ce să fac, eu sunt hotărât s-o fac”.

Faptul că ești inflexibil, că vrei să deții controlul, că faci lucrurile așa cum vrei tu, nu cum îți cere Dumnezeu să le faci, te va aduce în situația de a rata niște oportunități. Dumnezeu n-o să tragă de tine și n-o să se roage de tine să faci ceva ce altcineva va face fără să crâcnească.

Nu vrei să faci ce îți cere El să faci, foarte bine, la revedere! Fă ce vrei tu și vezi ce o să iasă. Și uneori vei ajunge să fii invidios/ să dușmănești un om care a fost „promovat” pentru că a făcut ceea ce i-a cerut Dumnezeu să facă, după ce tu ai refuzat să faci acel lucru. Ai ratat o oportunitate care te ducea un pas înainte pe calea Destinului tău. (TD Jakes) Traducerea Mihaela Dan

Dacă tu faci ceea ce îți spune Dumnezeu să faci, nu contează ce cred/ spun alții despre tine.

Când Dumnezeu este alături de tine, nu contează cât de dezechilibrată pare lupta cu Goliat, la prima vedere. Când Dumnezeu este alături de tine, chiar dacă El îți cere să intri în luptă cu mâine goale, vei ajunge să-ți dobori adversarul cu armele lui.

Nu contează că nimeni nu crede în tine, că nimeni nu te susține, că nimeni nu crede că tu ai fi cel ales de Dumnezeu pentru a-și face Lucrarea.

Nu ai nevoie de aprobarea altora pentru a face ceea ce-ți cere Dumnezeu să faci. Nu mai încerca să le explici celorlalți de ce faci ceea ce faci, nu mai încerca să-i convingi să te susțină, nu mai încerca să-i atragi pe partea ta; dacă Dumnezeu spune că poți s-o faci, poți s-o faci. Nu contează ce spune mama ta, ce spune matușa/ unchiul tău, ce spun copiii tăi; dacă Dumnezeu spune să faci un lucru, fă-l!

Când discutăm despre a urma ghidarea lui Dumnezeu, decizia o iei tu, de unul singur, nu faci exerciții de democrație, întrebându-i pe toți cei apropiați dacă sunt de acord sau nu cu ce vrei să faci.

Dacă Dumnezeu e cu tine, nu contează că toată lumea e împotriva ta. Nu mai încerca prin toate mijloacele să-i faci pe ceilalți să creadă în tine! Nu ai nevoie să convingi pe nimeni că ești capabil să faci ceea ce ți-a cerut Dumnezeu să faci. Asta este între tine și Dumnezeu.

Nu-ți mai plânge de milă, nu mai da vina pe părinții tăi care nu te-au iubit sau pe frații tăi care te-au urât sau pe celelalte rude care nu știu ce ți-au făcut. Sunt nenumărați oameni care au ajuns să aibă succes deși au avut mame denaturate sau sau n-au avut tată sau au fost abuzați în copilărie. Termină cu scuzele! Nu ai nevoie ca totul în viața ta, de la naștere și până în prezent, să fi fost numai iubire și armonie, ca să ai succes! (TD Jakes) Traducerea Mihaela Dan

Dacă cineva ți-a spus că atunci când îl primești pe Dumnezeu în viața ta totul va merge ușor și armonios pentru tine, te-a mințit. Când Dumnezeu intră în viața ta și preia controlul, îți va întoarce viața pe dos, va face curățenie generală în toate domeniile. Dacă vrei să stai liniștit în zona ta de confort, nu mai spune că vrei ca Dumnezeu să intre în viața ta.

Dumnezeu o să intre în activitatea ta profesională, o să intre în viața ta personală, o să intre în relația ta de cuplu, o să facă ordine în modul în care îți cheltuiești banii și chiar și în viața ta sexuală. Dumnezeu este radical, nu lucrează cu jumătăți de măsură.

Dacă vrei să funcționezi în aliniere cu Dumnezeu, să servești Binele comun, trebuie să fii dispus să ieși în evidență, să faci valuri, să spui/ faci lucruri neobișnuite/ ciudate/ controversate, să-i deranjezi/ iriți/ șochezi pe cei din jur. Dacă vrei să treci neobservat nu poți lucra în serviciul Binelui comun, fiindcă Dumnezeu îți va cere să faci lucruri care te vor scoate mult din zona ta de confort și care îi vor scoate și pe ceilalți din zona lor de confort. De cele mai multe ori vei tulbura apele acolo unde te vei afla.

Spiritualitatea nu ți-o dovedești participând la întâlnirile din mica ta comunitate spirituală sau cât stai la slujbă în biserică, ci o dovedești prin modul în care funcționezi/ acționezi în afara acelei comunități restrânse în care vă dați toți credincioși/ spirituali.

Arată-ți spiritualitatea vorbind despre Dumnezeu în viața de zi cu zi, arată-ți spirtualitatea funcționând în aliniere cu Dumnezeu în viața de zi cu zi, ajutând oamenii din jur atunci când ai ocazia să o faci, fiind o binecuvântare în viața altora!

Nu mă interesează să ne adunăm în spatele unor uși închise și să discutăm despre spiritualitate ca și cum am fi superiori altora, nu vreau să vă aud cum vă dați spirituali în privat; ieșiți în lume și arătați acolo cât sunteți de spirituali! Manifestați-vă la modul public ca un om evoluat spiritual, vorbiți la modul public despre Dumnezeu, nu în grupuri restrânse, unde nu e niciun pericol să vă audă cunoscuții, colegii de serviciu, familia!

Cât voi vă jucați de-a spiritualitatea în grupuri restrânse, Dumnezeu caută oameni dispuși să-și asume la modul public credința în El și să-i permită să lucreze prin ei, să aibă curajul să spună/ facă lucruri care vor atrage atenția asupra lor și îi vor face pe cei din jur să-i ironizeze/ judece/ atace/ marginalizeze.

Atunci când ai curajul să-i permiți lui Dumnezeu să lucreze prin tine și faci ce îți cere, te vei trezi că ai intrat pe calea împlinirii Menirii tale. Poate la început n-aveai nicio idee ce este menit să faci, dar pe măsură ce faci ce-ți cere Dumnezeu, devine din ce în ce mai clar pentru tine care îți este Menirea. (TD Jakes) Traducerea Mihaela Dan

De multe ori, Menirea unui om are legătură cu problemele unor oameni. Tu ești menit să rezolvi problemele unor oameni – în acest fel servești Binele comun.

Ca atare, întreabă-te dacă la acest moment Dumnezeu poate avea încredere în tine ca să te însărcineze cu rezolvarea problemelor unor oameni. Și conștientizează dacă în ultima vreme te-ai tot confruntat cu oameni care aveau același tip de probleme și asta te-a deranjat, te-a făcut să te îndepărtezi de ei. Este posibil ca în acest caz tu să te îndepărtezi de Menirea ta.

Dumnezeu v-a însărcinat pe unii dintre voi să vă ocupați cu rezolvarea unor probleme dificile ale unor oameni, cu lucruri deloc plăcute, care au o energie grea. Aceasta este Menirea voastră. Iar dacă voi ați preferat să dați înapoi când ați avut de-a face cu astfel de lucruri, fiindcă aveau acea energie grea, ați întors spatele Menirii voastre.

Și vă mai spun un lucru: veți constata că dacă îi ajutați pe alții chiar și în perioade în care aveți voi înșivă probleme, acest lucru vă va aduce o ușurare, vă va ajuta pe voi să duceți mai ușor propriile poveri și chiar să rezolvați propriile probleme. Ajutorul pe care îl oferiți altora se va întoarce mereu la voi, într-o formă sau alta.

Dacă vrei să fii ajutat, ajută pe cineva.

Dacă vrei să primești bani, oferă cuiva niște bani.

Dacă vrei să ai parte de mai multă Iubire în viața ta, oferă Iubire (și nu mă refer la „iubirea” romantică disfuncțională).

De multe ori, când se roagă, oamenii o fac pentru că vor ceva de la Dumnezeu. În rest, uită să mai comunice cu Dumnezeu.

Dar Dumnezeu nu este interesat să veniți la el cu „lista de cumpărături”, nu este interesat să veniți la El ca să-i spuneți ce vreți să facă pentru voi; Dumnezeu vrea să vadă ce faceți voi pentru a-i ajuta pe alții. (TD Jakes) Traducerea Mihaela Dan

Înțelegeți un lucru: Dumnezeu vă plasează strategic acolo unde vă plasează, ca să ajutați pe cineva care are nevoie de susținere în acel loc. Toate încercările prin care ați trecut în viața voastră v-au pregătit ca să-i puteți ajuta pe alții care trec prin aceleași încercări sau prin încercări similare. Așa că încetați să-i mai cereți lui Dumnezeu să facă tot felul de lucruri pentru voi și cereți-i să lucreze prin voi, pentru a ajuta alți oameni. Când îi veți cere acest lucru, se va activa ceva în voi, Darurile voastre vor fi folosite așa cum vrea Dumnezeu și veți primi binecuvântarea lui Dumnezeu, veți fi unși de Dumnezeu pentru a face Lucrarea Sa.

Dacă aveți impresia că veți beneficia de acest gen de activare pentru că participați la niște cursuri și cineva lucrează energetic asupra voastră și vă spune că vă face niște inițieri/ activări, vă informez că Dumnezeu nu lucrează așa. El vă va unge atunci când vă veți implica în a-i ajuta pe alții în orice mod în care sunteți voi capabili.

O mulțime de oameni se implică în diverse activități ce au legătură cu spiritualitatea doar așa, ca o chestie interesantă/ amuzantă pe care o faci când și când și care îți poate oferi uneori niște senzații tari și poate niște stări temporare de grație. Asta nu este spiritualitate, este o joacă.

Adevărata spiritualitate te face să te implici la modul serios și sistematic în a-i ajuta pe alții, te face să-i ceri lui Dumnezeu „Doamne, arată-mi cum pot ajuta acolo unde mă aflu, spune-mi ce am de făcut!” și să faci ceea ce ți se cere.

Și pe măsură ce-i ajuți pe alții vei simți binecuvântarea lui Dumnezeu asupra vieții tale. Începi cu lucruri mici, care cresc tot mai mult și pe măsură ce continui să ajuți, vei simți cum te împlinește acest serviciu în slujba Binelui comun, cum te umple de Iubire, de Bucurie și conștientizezi că ceea ce faci este ceea ce e menit să faci. Așa îți descoperi Menirea.

Uneori, când ai inima sfărâmată, constați că ajutorul pentru tine vine după ce ai ales să ajuți un om care are necazuri și mai mari ca tine.

Uneori, când ești la greu, simplul fapt că mergi și ajuți un om care are cancer sau faci voluntariat la un azil de bătrâni te poate face să vezi lucrurile altfel și îți poate aduce vindecarea pe care o cauți. (TD Jakes) Traducerea Mihaela Dan

Noi iubim mai mulți oameni de-a lungul vieții, dar ne dorim ca noi să fim „cea mai mare iubire” a partenerului nostru și ne simțim amenințați de persoanele pe care acesta le-a iubit în trecut, dacă ele reapar în peisaj.

Desigur, dacă între partenerul tău și acea persoană sunt „lucruri neîncheiate”, dacă nu s-a pus cu adevărat punct final acelei relații, dacă cei doi nu simt că acea poveste de iubire este încheiată, este de înțeles că ai rezerve cu privire la prezența fostei iubite/ fostului iubit în viața partenerului.

Dar dacă vechea poveste de dragoste s-a încheiat, dacă amândoi au convingerea că a fost o relație care și-a avut rostul la acel moment și care s-a terminat definitiv, dacă știi că partenerul tău este pe deplin implicat în relația voastră, nu ai de ce să te simți amenințat de faptul că cei doi mai țin legătura, că sunt prieteni.

Dacă este ca partenerul tău să aibă o aventură cu altcineva, o va avea, chiar dacă nu va fi cu o fostă iubită/ un fost iubit.

Dacă tu ești obsedat de ideea „Nu vreau să mai ții legătura cu fostul tău iubit/ fosta ta iubită, nu vreau să mai vorbești cu el/ ea!” înseamnă că ești nesigur, că nu crezi că ai valoare.

Aici este vorba despre a discuta sincer cu partenerul tău, despre a-i spune „Înțeleg că ai iubit acea persoană, că v-au legat niște lucruri, dar am nevoie să știu dacă acum eu sunt cu adevărat alegerea ta”.

Dacă el îți spune „Tu ești alegerea mea. Relația mea de iubire cu această persoană s-a încheiat atunci și rămâne încheiată. Da, am iubit-o și în inima mea va rămâne întotdeauna o afecțiune pentru ea, dar nu este o amenințare pentru relația noastră. Acum nu vreau să fiu cu ea, vreau să fiu alături de tine. Înțeleg că te simți vulnerabil(ă), dar nu ai de ce să te temi. Tu ești alegerea mea”, ai încredere în ceea ce îți spune? (Esther Perel) Traducerea Mihaela Dan

„Din experiența ta, ca terapeut, sunt multe cupluri care au o relație care îi face să se simtă fericiți, împliniți chiar și după 30 sau 40 de ani, dincolo de toate provocările și schimbările prin care a trecut acel cuplu?”

Depinde ce înțelege fiecare prin „fericiți și împliniți”, pentru că de-a lungul timpului oamenii au interpretat în moduri diferite „fericirea” și „împlinirea”. Unii oameni consideră că dacă ești sănătos, ai ce mânca, dacă ai copii și nepoți, ai o slujbă și ești cât de cât respectat în comunitate înseamnă că ești fericit și împlinit. Acești oameni nu s-au gândit niciodată că relația de cuplu ar putea însemna o conexiune de la inimă la inimă, o intimitate reală, în care vă împărtășiți cele mai delicate lucruri unul altuia și în care partenerul îți spune că ești cel mai bun lucru care i s-a întâmplat în toată viața lui.

Bunicii și părinții noștri văd căsnicia în cu totul alt mod decât cel în care o vedem noi. Pentru ei „fericirea” și „împlinirea” în relație reprezintă cu totul altceva decât pentru noi. Noi vrem mult mai multe lucruri de la o căsnicie/ relație de cuplu decât au vrut ei. (Esther Perel) Traducerea Mihaela Dan

Noi am ajuns să credem că odată ce ne-am găsit Alesul vom trăi fericiți până la adânci bătrâneți, nu vom fi înșelați de partenerul nostru. L-am căutat atât de mult, am încercat mai multe relații până l-am găsit, este ceea ce ne-am dorit, ne iubim, deci nu are cum să ni se întâmple tocmai nouă așa ceva, nu ne va înșela.

Și totuși, uneori se întâmplă.

Când partenerul tău te înșeală, acest lucru te distruge, fiindcă îți transmite mesajul „Nu ești singura femeie pentru mine, nu ești Aceea, nu ești de neînlocuit, pot oricând să mă lipsesc de tine”.

Întotdeauna infidelitatea partenerului a fost dureroasă pentru femei, dar în urmă cu decenii femeile nu căutau iubire și încredere în căsnicie, căutau companie, o oarecare siguranță economică, statut social. Acum, când ele au libertatea să-și aleagă partenerul, când ele caută iubirea și încrederea în relația lor de cuplu, infidelitatea este mai dureroasă ca oricând, te sfărâmă pur și simplu, intri într-o criză de identitate. Te întrebi „Cine sunt eu, în aceste condiții? Toată viața mea a fost construită pe o minciună. Ceea ce am trăit eu până acum a fost o minciună. Nu mai pot avea încredere în tine, dar nu mai pot avea încredere nici în mine, în propriile percepții”.

Unii au impresia că oamenii înșeală mai mult acum decât în trecut. În opinia mea nu este vorba despre asta, este vorba despre faptul că acum femeile nu mai trec cu vederea infidelitatea partenerilor lor, așa cum o făceau în trecut.

În trecut femeile depindeau din toate punctele de vedere de soții lor, nu puteau supraviețui în afara căsniciei și de aceea practic bărbații aveau permis de liberă trecere pentru infidelitate, ei o făceau fără nicio reținere și nu existau consecințe.

În plus, erau tot felul de teorii care spuneau că bărbații sunt construiți de la natură în așa fel, încât nu pot fi cu o singură femeie, spre deosebire de femei, care sunt construite de la natură pentru monogamie. Toate lucrurile astea întăreau poziția bărbatului, care era liber să facă ce vrea. Femeile nu puteau decât să tacă și să înghită.

Acum femeile au o independență financiară, nu se mai tem că vor fi excomunicate dacă divorțează, nu mai sunt marginalizate de societate dacă divorțează și ca atare, sunt mai puțin dispuse să tolereze infidelitatea partenerilor lor. (Esther Perel) Traducerea Mihaela Dan

Potrivit unor statistici făcute în SUA, 90% dintre oameni spun că este rău să-ți minți partenerul dacă ai o aventură în afara căsătoriei/ relației. Tot 90% dintre oameni spun că ei și-ar minți partenerul, dacă ar avea o aventură.

Ceea ce știm clar este că pentru cei înșelați infidelitatea partenerului este foarte dureroasă, este o traumă.

Este foarte interesant că la începutul relației lor oamenii nu vorbesc despre infidelitate cu partenerul, pentru că nu vor să-l sperie. Mai apoi nu vorbesc despre infidelitate pentru că li se pare că nu e niciodată momentul potrivit. Apoi nu vorbesc despre infidelitate pentru că dacă ar aborda subiectul după ani de zile, partenerul lor ar deveni suspicios: „Ce-ți veni să deschizi acest subiect tocmai acum? Ai făcut ceva?”.

Poți aborda acest subiect la modul firesc, de exemplu, atunci când discutați despre trecutul vostru relațional. Poți întreba: „Ai suferit din dragoste? Ai părăsit vreodată vreo iubită/ vreun iubit într-un mod pe care acum îl regreți? Ai fost înșelat vreodată de partenerul tău? Ți-ai înșelat vreodată partenerul? Ai putut să treci peste această trădare și să continuați relația sau v-ați despărțit? Ești pentru relațiile de cuplu monogame sau nu ești genul care să aleagă monogamia?”.

Alegerea monogamiei, alegerea de a fi fidel partenerului de cuplu, este o exact asta: o alegere. Tu alegi zi de zi să fii fidel partenerului, indiferent care sunt tentațiile exterioare sau alegi uneori să nu-i fii fidel. Aventurile extraconjugale nu sunt ceva ce ni se întâmplă, sunt ceva în care alegem să ne implicăm.

Ești dispus să faci alegerea de a fi fidel partenerului tău sau nu?

Este firesc să discuți despre subiectul infidelității cu partenerul tău și să vă precizați fiecare poziția pe această temă. (Esther Perel) Traducerea Mihaela Dan

Am avut o clientă care a venit la cabinetul meu și a început discuția prin a mă întreba „Crezi că oamenii se schimbă?”. Era distrusă, abia putea să vorbească.

„De câte ori a făcut-o până acum? Pentru că este evident pentru mine că a făcut-o de mai multe ori.”

„Mă înșeală întruna.”

„De când se întâmplă asta?”

„De doi ani.”

„Uite ce e, este evident pentru mine că asta te mănâncă de vie, te distruge din interior.”

„Cu singuranță și el suferă, sigur are o traumă care îl face să se comporte așa…”

„Asta te preopcupă te tine acum, vrei să ai grijă de el?! Bărbatul ăsta te înșeală de doi ani, tu suferi și te distrugi încetul cu încetul și acum vrei să-l vindeci pe el?! Nu crezi că ar fi cazul ca întâi să te ocupi de tine? Stima ta de sine e făcută praf, ce mai vrei să facă el ca să spui în sfârșit «Destul!»?”

Și vreau să fie clar: aceasta nu era o femeie care să spună „E bărbatul meu, pentru mine nu contează că mă înșeală, știu că toate acele aventuri nu înseamnă nimic pentru el. Aleg să rămân cu el”, așa cum fac unele femei. Aceasta era o femeie în pragul colapsului. (Esther Perel) Traducerea Mihaela Dan

Am constatat că oamenii au pretenții foarte mari de la un viitor partener de cuplu, dar nu sunt deloc realiști cu privire la propria persoană.

Este necesar să fim absolut sinceri cu noi înșine, să ne vedem așa cum suntem noi cu adevărat, să ne fixăm niște standarde realiste cu privire la potențialul partener de cuplu.

Pe de altă parte, în prezent există tot felul de aplicații pentru întâlniri și oamenii se întâlnesc o dată cu o persoană, se simt bine cu ea, dar dacă nu simt din prima acei fluturi în stomac, până ajung acasă primesc o mulțime de notificări pe aplicația respectivă și merg pe principiul „poate unul dintre acești oameni o să mă facă să simt fluturi în stomac”, așa că trec mai departe, se întâlnesc cu alții.

Când folosești aceste aplicații ai la dispoziție o mulțime de opțiuni și te temi ca nu cumva să pierzi ocazia de a găsi ceva mai bun decât ai găsit deja, așa că treci mai departe. În acest fel nu ajungi niciodată să cunoști mai bine pe cineva, pentru că ești într-un continuu maraton al întâlnirilor și dacă o persoană nu te face să simți fluturii în stomac de la început nu îi mai dai șansa să se întâlnească a doua și a treia oară cu tine.

Nu poți trata oamenii în acest fel, ca într-un experiment de shopping… (Esther Perel) Traducerea Mihaela Dan

Faceți efortul să inițiați conversații mai profunde când vă întâlniți cu prietenii sau cu cei apropiați, evitați pălăvrăgeala și bârfa obișnuită, vorbiți despre lucruri care contează și ascultați-vă cu adevărat unul pe altul!

Într-o discuție contează enorm „calitatea” atenției pe care o primești de la interlocutorul tău, atunci când vorbești.

Cred că în aceste vremuri cabinetul psihoterapeutului este printre puținele locuri în care poți vorbi o oră și să fii ascultat cu atenție, fără ca interlocutorul tău să răspundă la telefon sau să schimbe mesaje cu alții pe telefon. Este o nebunie modul în care oamenii sunt mereu cu ochii în telefon…

Când vă întâlniți cu prietenii la restaurant, propuneți-le ca toată lumea să-și lase telefoanele în geantă, să nu-și verifice mesajele sau comentariile la postări. Și nu vă scuzați pentru că veniți cu această idee, pentru că voi știți că dacă toată lumea lasă deoparte pentru o oră sau două telefoanele calitatea conversației și a conexiunii dintre voi va crește.

Depinde de noi să creăm conversații de calitate, iar această calitate în ziua de azi poate fi rezumată la singur cuvânt: atenție. Aceasta este „moneda” în ziua de azi: atenția noastră. Asta le putem oferi celorlalți și asta le cerem celorlalți. (Esther Perel) Traducerea Mihaela Dan

„Cum îi spui unei persoane foarte apropiate din familie care are 60 de ani să fie atentă, fiindcă va suferi, pentru că se întâlnește cu un bărbat care este căsătorit?”

Este vorba despre mama ta, nu? Eu nu știu detaliile acestei situații, așa că o să vorbesc la modul general.

Imaginează-ți că o femeie a trăit decenii la rând fără ca partenerul său să-i acorde atenție, tandrețe, apreciere, o vorbă bună. Și pentru prima dată după câteva decenii un bărbat îi acordă acelei femei atenție, apreciere, o vorbă bună. Poate că acel bărbat este singur, poate este divorțat, poate trăiește cu un o parteneră care nu dă doi bani pe el.

Și tu îi spui acelei femei că face o greșeală întâlnindu-se cu un bărbat căsătorit, că riscă să sufere, că el nu-și va părăsi soția, dar ei nu îi pasă, pentru că acele câteva ore pe care le petrece în compania lui sunt hrană pentru sufletul ei înfometat. Și simte că acea hrană este atât de necesară sufletului ei, încât este dispusă să riște orice.

Situații de acest gen, în care oamenii sunt dispuși „să se arunce în gol”, să facă ceva ce ar putea să-i distrugă, doar ca să aibă parte de niște momente pe care le percep ca fiind hrană pentru sufletul lor, sunt unele care s-au întâmplat de la începutul istoriei umanității și niciun fel de argument logic nu i-a împiedicat pe oamenii respectivi să facă saltul în gol.

Poate că după aceea, când sunt distruși (se mai întâmplă și asta), oamenii respectivi îți plâng în brațe și te întreabă „De nu m-ai avertizat, de ce nu m-ai oprit?”, iar tu le spui „Păi te-am avertizat, ți-am spus că așa o să se întâmple!”, iar ei spun „Nu ai fost suficient de insistent!”, „Ba am fost!”, dar în timpul experienței respective acei oameni nu pot fi opriți. Poți să le spui, poți să insiști, degeaba; în final nu poți decât să le permiți să facă ceea ce se simt că vor să facă și la nevoie, să le fii alături, când ajung să sufere.

Unii îți spun: „Da, știu că nu e bine ce fac. Azi îi pun capăt”, dar nu o fac. Ei trec de la „Gata, nu o mai fac!” la a o face și apoi la a se gândi „Nu trebuia să o fac”.

Dacă voi credeți că dependența de mâncare e una de care este greu să te eliberezi, vă spun că e și mai greu cu iubirea. Și este greu să privești pe cineva care își face rău continuând o relație care nu-i este benefică și să nu îl poți opri… (Esther Perel) Traducerea Mihaela Dan

În general, dacă îți folosești discernământul, poți să-ți dai seama cu ce persoană ai de-a face după primele întâlniri, dar din cauză că oamenii se lasă conduși de instictele sexuale (e valabil pentru bărbați și femei) și din cauză că multe femei sunt disperate să-și găsească un bărbat, în perioada întâlnirilor oamenii nu observă decât ce le convine să observe.

Tu vezi ce bine arată omul respectiv, vezi că acesta pare interesat de tine și nu te mai gândești decât cum să-l cucerești. Nu mai ai ochi pentru stegulețele roșii care îți indică „Pericol!”, nu-ți mai folosești discernământul. Și apoi, după ani de zile, îți spui „Ar fi trebuit să fiu mai atent/ă de la început, fiindcă au existat niște semne că ceva nu e în regulă cu el/ ea”.

Semnele au fost, dar tu le-ai ignorat, pentru că tot ce te interesa era atracția sexuală pe care o simțeai.

Este de dorit ca atunci când mergi la întâlniri, să o faci cu inteligență, să folosești conversațiile voastre ca mod de a obține informații și a determina dacă este spre binele tău să investești timp și energie într-o relație cu acel om. Dacă ești atent, poți observa detalii importante, stegulețe roșii de care este necesar să ții cont.

Și o să vă prezint câteva „stegulețe roșii”:

1.Nu intra într-o relație cu un om care ARE MEREU CEVA DE CRITICAT.

Unii oameni au impresia că ei sunt perfecți, că ei știu mai bine decât oricine cum trebuie să se facă lucrurile, că sunt deținătorii Adevărului absolut și oricine crede/ spune altceva decât ei greșește. Astfel de oameni încep prin a-i critica pe alții și dacă le permiți să se apropie de tine, vor continua prin a te critica pe tine. Nimic din ce faci nu le place, tot ce spui e o prostie, etc.

Un astfel de om îți va îneca zilele cu critici, te va face să simți că nu ești suficient de bun(ă), îți va reduce stima de sine și așa va ajunge să te controleze. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Stegulețe roșii de care este necesar să ții cont:

3. Nu intra într-o relație cu un bărbat care ESTE „BĂIEȚELUL MAMII” chiar și la 30, 40 sau 50 de ani. Pentru el mama sa va fi întotdeauna înaintea ta, ea va avea ultimul cuvânt.

Nu poți avea o relație sănătoasă cu un partener care nu s-a desprins încă de mama sa, deși este adult.

4.Nu intra într-o relație cu un om care MINTE.

Un astfel de om se va da de gol, fiindcă nu mai poate ține minte toate minciunile pe care le-a spus. Nu contează că ai descoperit că te-a mințit cu niște lucruri minore; dacă te-a mințit cu acelea, te va minți și când va fi vorba despre lucruri importante.

Chiar dacă ai descoperit că te-a mințit în chestiuni lipsite de importanță, îndepărtează-te de el; nu aștepta să descoperi minciuni majore! Înțelege că nu te poți baza pe un om te minte, că poți avea parte de surprize foarte neplăcute alături de un astfel de om. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Stegulețe roșii de care este necesar să ții cont:

5. Nu intra într-o relație cu un NARCISIST.

6. Nu intra într-o relație cu un om care NU ESTE DISPUS SĂ-ȘI ASUME UN ANGAJAMENT CLAR față de tine.

Nu intra într-o relație cu un bărbat care, spre exemplu, îți spune că a fost rănit de foarte multe ori și nu mai are încredere în nimeni, dar vrea să îi stai la dispoziție de parcă ați avea o relație.

Un astfel de bărbat vrea să obțină de la tine diverse beneficii, vrea să obțină sex fără să-și ia vreun angajament. Și uneori femeile ajung să trăiască ani de zile într-un asemenea aranjament dubios și unele chiar fac copii și după 5-10 ani, acel bărbat are același statut: el se simte liber și ea este „într-o relație”.

Încetați să mai faceți sex cu bărbați care nu-și iau niciun angajament față de voi și care vă țin blocate ani de zile în niște „relații” care pentru ei nu înseamnă nimic! Nu vă mai iluzionați că „aveți un bărbat”, fiindcă acela nu e bărbatul vostru, sunteți doar o opțiune pentru el, până când va găsi o femeie care îl va interesa mai mult!

Un bărbat care a suferit mult într-o relație din trecut și care nu vrea să-și mai asume un angajament față de nicio femeie va da înapoi atunci când relația începe să devină mai serioasă, pentru că se va teme că va suferi iarăși, așa că preferă să nu mai lase nicio femeie să se apropie prea mult de el.

7. Nu intra într-o relație cu un om care este VORBEȘTE ÎNTRUNA.

Un astfel de om vorbește atât de mult, încât nu apuci să strecori nicio vorbă în conversație. El nu este dispus să asculte nimic și pe nimeni.

Dacă tu nu poți să taci și să mă asculți și pe mine, nu pot comunica în niciun fel cu tine.

De obicei, cei care vorbesc foarte mult știu foarte puțin. Și este valabil în toate domeniile. Nu vrei să ai un asemenea partener, crede-mă! În timp ajunge să te sleiască energetic, devine insuportabil.

În plus, dacă la început acel om vorbește întruna cu tine despre tot felul de lucruri care-l privesc, după ce intri într-o relație cu el va vorbi întruna cu alții despre tot felul de lucruri care vă privesc pe amândoi. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Cei mai mulți dintre voi sunteți oaia neagră a familiei, deci sunteți obișnuiți să fiți tratați ca niște ciudați.

În această perioadă veți avea parte de noi tentative ale celor apropiați de a se agăța de voi și implicit, veți avea ocazia de a vă spune adevărul, de a spune niște adevăruri inconfortabile/ dureroase pe care ați tot amânat să le spuneți. Nu vă mai ascundeți după cireș, spuneți lucrurile la modul cinstit, fiți onești cu acei oameni! Spuneți adevărul; faceți-o într-un mod blând, iubitor, dar spuneți adevărul!

Dacă nu sunteți sinceri cu ceilalți, dacă nu funcționați în integritate, să nu vă mirați că nu manifestați ceea ce vă doriți, că vă simțiți blocați în anumite zone ale vieții voastre, că lucrurile par că nu se leagă. V-o faceți cu mâna voastră, acționând într-un mod lipsit de integritate.

Nu vă puteți atinge cel mai înalt potențial trăind în minciună, acționând într-un mod lipsit de integritate în relațiile cu ceilalți.

Nu vă jucați cu aceste lucruri, pentru că nu e de joacă!

O să ascultați ghidarea divină, care vă cere să trăiți în integritate sau o să ascultați ghidarea egoului, care se teme să nu cumva să-i supărați/ înfuriați/ dezamăgiți/ răniți pe alții? Preferați să trăiți în minciună, ca să nu-i răniți pe alții?

Noi avem o Misiune aici, pe Pământ, în această viață, noi avem lucruri de făcut, iar ca să le facem este necesar să trăim în adevăr, să trăim în integritate, să ne urmăm ghidarea. Nu-ți poți urma/ împlini Menirea trăind în minciună. (Phil Good) Traducerea Mihaela Dan

Dacă tu le faci pe plac celor din jur, dacă faci ce vor ei să faci, acei oameni îți creează realitatea. Și creează o realitate disfuncțională, toxică. Și nu e de mirare că simți frustrare. Și nu poți da vina pe ei, fiindcă tu ești cel care a ales să facă ce vor alții, nu ce vrea el.

Dacă tu le faci pe plac altora, îți cedezi puterea personală acelor oameni.

Dacă funcționezi în integritate, dacă te manifești la modul autentic, tu îți creezi realitatea. Dacă funcționezi în integritate înseamnă că îți asumi puterea personală.

Un adevărat Creator își asumă responsabilitatea pentru propriile alegeri. El face alegeri în baza propriei rezonanțe și știe că indiferent de reacțiile celor din jur, aceasta este cea mai înaltă formă de Iubire.

El știe că a-ți rosti adevărul, indiferent ce cred/ spun/ fac cei din jur, este cea mai înaltă formă de Iubire.

El știe că a rosti adevărul, chiar dacă este un adevăr inconfortabil/ dureros pentru celălalt, este cea mai înaltă formă de Iubire.

El știe că a-ți rosti adevărul înseamnă a trăi în integritate și mai știe că nu este responsabil pentru reacția celorlalți la adevărul său. (Phil Good) Traducerea Mihaela Dan

 

Noi nu le spunem tot adevărul oamenilor pentru că ne temem de reacția lor.

Noi nu le spunem tot adevărul oamenilor pentru că ne temem că s-ar putea să-i pierdem.

Dacă un om nu rămâne alături de tine atunci când îți spui adevărul, înseamnă că el nu este parte a Destinului tău, înseamnă că nu e menit să fie alături de tine.

Cu cât ești dispus să fii mai sincer cu tine însuți, cu atât mai repede vei intra pe linia Destinului tău. Dacă tu te minți pe tine însuți și minți și cealaltă persoană, o să intri într-o relație, dar nu va fi una care să dureze, pentru că este bazată pe minciună. Ok, ai scăpat de singurătate, ai o relație, dar este una disfuncțională, pentru că ai acționat din spațiul traumelor tale.

Este mult mai sănătos și mai benefic pentru tine să-ți iei timp să-ți vindeci traumele și să aștepți persoana care simți că este cu adevărat potrivită pentru tine. Persoana potrivită te va găsi și te va iubi așa cum meriți să fii iubit.

O mulțime de oameni care se tem de singurătate se află acum în relații bazate pe minciună, în care nu sunt autentici, în care nu funcționează în integritate. De aceea sunt nefericiți, de aceea simt un gol în interiorul lor.

Este nevoie de mult efort să întreții o relație în care te prefaci.

Universul ne trimite ajutoare, ne trimite oameni care sunt potriviți pentru noi, dar dacă noi ne ținem inima închisă, dacă nu suntem dispuși să ne arătăm vulnerabili, aceștia trec pe lângă noi.

Universul îți trimite ajutoare, dar este necesar ca tu să fii dispus să le primești.

Acest final de an vă oferă oportunitatea să luați o decizie în acest sens: „Mă deschid către a primi, îmi deschid inima și las deoparte orice suspiciune/ teamă că voi fi rănit din nou. Nu voi mai funcționa pe tiparul autoprotecției, din spatele unei armuri”.

Calea către împlinirea celui mai înalt potențial al tău implică, printre altele, o deschidere tot mai mare a inimii. Dacă vreți să evoluați, nu puteți evita asta. (Phil Good) Traducerea Mihaela Dan

Adevărul este o binecuvântare. Uneori poate fi cea mai dureroasă binecuvântare, dar chiar și în aceste situații este o binecuvântare.

Noi toți avem nevoie de un om care să ne spună adevărul cu privire la ceea ce vede în interiorul nostru și în viața noastră, atunci când îi cerem părerea. Și nu mă refer la oamenii apropiați care poate ne iubesc, dar care au un nivel redus de conștiință și văd lucrurile prin prisma credințelor și tiparelor lor limitative, ci mă refer la un om care are un nivel înalt de Conștiință și care nu are nicio reținere în a ne spune adevărul exact așa cum îl vede. Ne vorbește cu respect, cu Iubire, la modul echilibrat, dar ne spune adevărul, indiferent că acesta ne place sau nu.

Noi toți avem nevoie de un om care în anumite cazuri să nu ezite să ne tragă o palmă (metaforic vorbind) spunându-ne pe șleau un adevăr dureros pe care noi refuzăm să-l vedem, pe care ne prefacem că nu-l pricepem.

Noi toți avem nevoie de un om care nu se dă înapoi de la a ne zgudui (la modul metaforic) spunându-ne un adevăr pe care nimeni altcineva n-are curajul să ni-l spună, un om care nu se teme că o să ne supărăm pe el sau o să-l îndepărtăm din viața noastră.

Noi toți avem nevoie de un om care nu ezită să ne spună în față un adevăr care nu ne place, un om pentru care viitorul nostru (pe care vede că ni-l distrugem) contează mai mult decât posibila noastră supărare din prezent. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Puterea Adevărului: În noua energie a Pământului, devine clar că nu se pune accentul pe repararea nimic sau restabilirea alinierii la relațiile care în prezent se simt în afara rezonanței vibraționale. La niveluri superioare de conștiință, totul se desfășoară și se vindecă exact așa cum a fost proiectat.

Energiile care evoluează rapid pe această planetă invită sufletele în ascensiune să-și schimbe prioritățile spre cultivarea păcii interioare, confortului, siguranței și bucuriei. Prin îmbrățișarea vibrațiilor mai înalte, vă conectați cu aspectele mulțumitoare și armonioase ale sinelui și cu toate aspectele vieții.

Alinierea cu sinele vostru superior vă permite să trăiți în autenticitate, abundență și îmbrățișând iubirea necondiționată și prosperitatea. Predarea joacă un rol semnificativ în procesul de ascensiune, renunțând la comparațiile și competiția care sunt constructe ale condiționării 3D în matricea colectivă.

Eliberarea implică, de asemenea, eliberarea sentimentelor de nevrednicie și a tot ceea ce nu vă sprijină ascensiunea la niveluri superioare ale sinelui. Înseamnă trecerea la cronologie mai înalte, cu accent pe interdependența personală și eliberarea codependențelor exterioare.

Această planetă ascendentă primește energii incredibil de mari, depășind ceea ce mulți sunt obișnuiți. Indivizii ascendenți și colectivul progresează către stadii avansate de conștientizare și conștiință. Codurile de lumină necondiționată divină revarsă iubire în planetă și în fiecare suflet ascendent, palpabil și simțit de mulți.

Acestea sunt vremuri extraordinare, în care indivizii ascendenți se aliniază și gravitează către niveluri mai înalte de sine și unire colectivă. Încrederea în această energie veridică și conștientizare mai înaltă vă va proteja și vă va proteja.

Este crucial pentru conștientizarea, ascensiunea și bunăstarea ta generală să fii conștient de cei în care ai încredere pe această planetă. Când stabilești noi standarde și intenții pentru modul în care te aștepți să fii tratat, s-ar putea să fii surprins de indivizii care pleacă în mod natural din viața ta.

Pe măsură ce evoluați, câmpurile voastre energetice se extind și vibrează la frecvențe cuantice mai înalte în pregătirea pentru conștiința unității. Punerea încrederii în călăuzirea sinelui superior al sufletului tău te va conduce exact acolo unde trebuie să fii, oferind direcție și dezvăluind ceea ce trebuie eliberat, curățat și vindecat. Ființa ta este întotdeauna pregătită, gata să îmbrățișeze sursa de lumină extinsă și să urce la linii temporale conștiente mai înalte.

Conștiința deține o valoare imensă și servește ca o monedă puternică, nu doar pe Pământ, ci în toate tărâmurile dimensionale. În noua energie a Pământului, o forță transformatoare se conturează atât în mediul înconjurător, cât și în interiorul vostru, inițiind reconstrucția profundă, renașterea și regenerarea celulară profundă.

Multe suflete implicate în procesul de ascensiune se află într-o călătorie transformatoare, căutând să depășească sistemele limitative de credință și limitele iluzorii ale existenței 2-3D. Tărâmul falsității aduce suferință prin dorințe, frici, valori și percepții false ale relațiilor. Sufletele în ascensiune se străduiesc să se elibereze de aceste constructe și să întruchipeze un adevăr și un scop superior.

Pe măsură ce evoluezi la niveluri superioare de conștiință, realizezi că anxietatea, frica și neliniștea nu sunt starea ta naturală de a fi. Sunt programe condiționate, în timp ce pacea interioară, calmul, dragostea, acceptarea de sine și unitatea sunt starea ta naturală. Sufletele în ascensiune se întorc la șablonul original al adevăratului lor sine.

Multe suflete ascendente se află pe o cale evolutivă, depășind credințele limitative și existența falsă a planului 2-3D. În tărâmurile inferioare ale conștiinței, în special existența 2-3D, un tărâm al falsității care perpetuează suferința.

Dorințele false, temerile, valorile, conceptele și percepțiile distorsionate ale relațiilor creează o stare de dezamăgire. Sufletele în ascensiune muncesc din greu și se străduiesc să se elibereze de aceste construcții false, punând mâna pe un adevăr și un scop mult mai înalt pe măsură ce intrăm pe deplin în era Vărsător.

Pe măsură ce evoluezi la niveluri superioare de conștiință, recunoști că anxietatea, frica și neliniștea interioară nu sunt starea ta naturală de a fi. Sunt produse ale programării condiționate. Starea ta naturală constă în pace interioară, calm, iubire, acceptare de sine și unitate. Sufletele în ascensiune se întorc la acest șablon autentic al adevăratului lor sine.

Multe suflete în ascensiune continuă pe o cale evolutivă, cu scopul de a transcende programele de credință limitatoare înrădăcinate în existența falsă a tărâmului 2-3D. Acest tărâm a devenit o ciumă energetică. Adevărul este că narațiunile false din viață au cauzat cea mai mare suferință pentru mulți de pe această planetă și pentru planeta însăși.

Conștiința Gaia a ales să nu susțină vechea energie care susține dorințele false, conștiința condusă de ego și lăcomia. Noua energie a Pământului a acestui an numeric universal de 8 aduce adevărul în prim-plan, aruncând lumină asupra tuturor lucrurilor, oamenilor și situațiilor. Expunerea adevărului va fi proeminentă.

Sufletele în ascensiune renunță la fals pentru a se elibera de durerea și suferința vechii energie a Pământului. Ei s-au angajat să elimine paradigma suferinței umane din energia ascendentă. Adevărul aduce o conștientizare mai mare, demontează falsitățile și permite o înțelegere mai profundă a sinelui. Se eliberează de minciuni, iluzii și condiționări. Adevărul deține o putere energetică imensă, deoarece trece prin oameni falși, credințe, condiționări, dorințe conduse de ego și multe altele.

Există o energie în intensificare pe Pământ care este palpabilă, începând cu 20 ianuarie când Pluto, planeta stațiilor de transformare din Vărsător, următorii 44-55 de ani pe această planetă ascendentă va fi unul de intensă transformare și recalibrare.

începe în energia „noului Pământ” 2024.

Această nouă energie va fi foarte diferită și, pe măsură ce avansăm, vom deveni din ce în ce mai conștienți de extinderea decalajului colectiv din jurul nostru. Noua energie de pe această planetă este imprevizibilă și a face planuri va duce adesea la nevoia de a le schimba.

Pe măsură ce vă dedicați transformării lumii voastre interioare, viața voastră se schimbă rapid de la obișnuit și lumesc la tărâmurile metafizice și extraordinare ale conștientizării și existenței conștiente sporite.

Toți indivizii ascendenți, acum este timpul să eliberăm stăpânirea modului de supraviețuire și să redescoperiți o nouă credință găsită în viață, în voi înșivă și în puterea transformatoare a iubirii de sine. Această energie a iubirii de sine este ceea ce are nevoie planeta pentru a realiza totul cu ordinea sa naturală.

În serviciul de ascensiune iubitor și devotat

Informații sursă: de la Ascension LightWorkers

MINCIUNA ÎN CARE TRĂIM NE ÎMPIEDICĂ SĂ NE GĂSIM MENIREA ÎN VIAȚĂ

„Dar eu nu mint niciodată! Eu nu trăiesc în minciună!“, s-ar putea să îți spui foarte revoltat când citești titlul. Și, da, sunt convinsă că tu chiar crezi lucrul acesta; sunt convinsă că tu crezi că a nu spune ceea ce simți CU ADEVĂRAT nu este o minciună, ci un stil de viață care te face potrivit pentru această societate.

ADEVĂRUL ESTE ATUNCI CÂND CEEA CE SIMȚI, CEEA CE CREZI, CEEA CE SPUI ȘI CEEA CE FACI SUNT ACELEAȘI.

Nu ești în adevăr dacă tu crezi despre cineva că e prost, dar în față îl lingușești și îi faci complimente doar pentru că așa ai fost învățat.

Nu ești în adevăr dacă tu nu simți ceva profund pentru o persoană, dar îi faci declarații de dragoste doar pentru că ai tu un interes.

Nu ești în adevăr atunci când simți că mori încetul cu încetul dacă mai rămâi în acea relație sau la acel loc de muncă, dar taci pentru că e mai important ce-o să zică lumea.

Nu ești în adevăr atunci când iubești pe cineva, dar negi și respingi persoana doar pentru că nu te crezi suficient de bun pentru o relație cu ea.

Nu ești în adevăr atunci când îți negi talentul, îți negi harul - acel lucru pe care îl faci cu ușurință și cu bucurie - și lucrezi ceva ce îți stinge încet bucuria și pofta de viață, și asta doar pentru că așa ți-au dat directive cei care îți vor binele. Păi ți-l vor, ți l-au luat. Binele.

Nu ești în adevăr atunci când te cenzurezi într-una și umbli prin viață de parcă ai călca pe coji de ouă, când te anulezi pe tine doar pentru a nu-i deranja pe ceilalți.

Nu ești în adevăr atunci când renunți la visurile tale și lucrezi să le împlinești pe ale altora.

Nu ești în adevăr atunci când taci într-una, când crezi că părerea ta nu contează, când crezi că este prea târziu pentru tine să fii fericit, să ai ceea ce ți-ai dorit și ai visat întreaga viață.

Acestea sunt doar câteva dintre comportamentele pe care le-am primit „cadou” ca educație și pe care am ajuns să le considerăm adevăruri. De ce? Păi pentru că așa ni s-a spus de mici: trebuie să salutăm și oamenii care nu ne plac, trebuie să tăcem din gură ca să nu-i deranjăm pe alții, trebuie să nu supărăm pe nimeni (de parcă noi am ști care e supăro-metrul fiecăruia), trebuie să facem ce zic părinții, doar ei știu mai bine pentru noi, etc.

Încetul cu încetul am ajuns să observăm că ceea ce simțim este, de multe ori, diferit de ceea ce avem voie să spunem, să facem, să fim, și să considerăm că suntem puțin defecți tocmai pentru că există această discrepanță. Ajungem să credem că ceea ce simțim și vrem este o anomalie de program, și că dacă atâția adulți responsabili și iubitori ne tot toacă la creier că nu e bine ce facem, ia să devenim noi făcătorii de bine și făuritorii de fericire ai altora; nu de alta, dar suntem amenințați cu neiubire („nu te mai iubesc dacă...”), iar apoi cu flăcările iadului.

Și, uite așa, ajungem să credem că ceea ce simțim este minciuna iar ceea ce ni se spune și ni se cere e adevărul. Cum ar putea fi altfel dacă toată lumea adoptă acest stil „sănătos” de viață?!

Și vine un moment în care ne dăm seama că acest „adevăr” impus de societate pentru a fi acceptați nu ne face niciun serviciu, ba chiar din contră: ne face acri, frustrați, veșnic nemulțumiți și bolnavi. Adică devenim ca cei pe care încercăm să-i mulțumim. De fapt, doar unii își dau seama de asta, majoritatea preferă să fie roboței care fac ce li se cere pentru că trebuie să fie cuminți, nu-i așa?

Dacă ceea ce facem este total diferit de ceea ce simțim, suntem departe de adevăr. Și când nu suntem în adevăr, e clar că suntem în minciună. Iar când trăim într-o minciună continuă, ne îndepărtăm din ce în ce mai mult de menirea noastră. Pentru că, vezi tu, menirea în viață poate fi atinsă și împlinită doar atunci când suntem în adevăr. Aceea este starea normală, de lumină, de dumnezeire a omului. Minciuna n-are nicio legătură cu menirea, cu liniștea, pacea și armonia. Minciuna atrage și mai multă minciună; trebuie să „muncim” să o întreținem, să ne amintim ce și cui am spus, să nu ne contrazicem.

Minciuna este atunci când ne anulăm pe noi și facem ce ni se cere doar pentru a nu-i supăra pe cei ușor ofensabili.

Adevărul este atunci când facem și spunem ceea ce simțim indiferent de cât de ofensați sunt ceilalți.

Un om în adevăr își face menirea în viață, își urmează chemarea pentru care a venit aici.

Un om în minciună, în iluzie, este un om rătăcit de esența lui, și va crede că e blestemat pentru că nu-și găsește menirea și rostul în viață. (Edith Kadar)

În perioada următoare cei care spun adevărul devin tot mai puternici, mai fermi în a rosti adevărul și vor fi susținuți de mai mulți oameni „obișnuiți”, comparativ cu ceea ce s-a întâmplat până acum.

În prezent se întâmplă pe planetă niște lucruri care nu sunt cea mai benefică opțiune pentru noi, unii încercă să îndrepte umanitatea într-o direcție care nu îi este benefică. Pe măsură ce trece timpul se vor afla tot mai multe informații despre lucrurile care se întâmplă în spatele scenei, despre modul în care se încearcă manipularea/ controlul umanității. Pe măsură ce aceste adevăruri întunecate vor ajunge la cunoștința maselor mari de oameni, vor fi unii care vor refuza să le creadă, vor fi alții care vor fi șocați, dar vor fi și mulți care vor crede aceste adevăruri, fiindcă vor exista dovezi incontestabile care le susțin.

Va exista o susținere din ce în ce mai mare din partea oamenilor obișnuiți pentru cei care spun adevărul, pentru că un număr tot mai mare de oameni va înțelege în ce mod a fost controlată/ direcționată/ manipulată viața noastră în ultimii ani în scopuri care nu ne sunt benefice.

Dar nimic nu se rezolvă dacă așteptăm ca alții să rezolve acel lucru pentru noi/ în locul nostru; e necesar ca fiecare dintre noi să facem pasul în față și să ne apărăm drepturile/ libertatea, să ne spunem ferm adevărul - și asta suntem chemați să facem în contiunuare.

Nu ne putem aștepta să ne fie bine, dacă nu luăm atitudine atunci când diverse persoane ne fac rău.

Încercați, totuși, să-i tratați cu compasiune pe cei care refuză să vadă/ creadă adevărurile întunecate care vor ieși la iveală, deși acestea vor fi evidente; ei simt că nu fac față acelor adevăruri inconfortabile/ dureroase și de aceea refuză să le vadă.

Nu vă luptați cu cei care nu vor să vadă adevărul, nu intrați în dispute cu ei, nu trageți de ei, încercând să le deschideți ochii. Faceți tot ce depinde de voi ca să le expuneți informațiile pe care le dețineți, prezentați-le la modul echilibrat și apoi permiteți-le să facă ce vor cu aceste informații, nu insistați. Energia conflictului nu ajută pe nimeni. (Lee Harris) Traducerea Mihaela Dan

Ce simți atunci când afli anumite adevăruri care-ți provoacă vechile credințe/ convingeri? Cum faci față acestor adevăruri?

Este mai important pentru tine să ai dreptate, decât să accepți niște adevăruri care îți zguduie vechile credințe/ convingeri, care îți arată că ceea ce credeai era o minciună?

Când vrem neapărat să avem dreptate funcționăm într-o energie a luptei, încercăm să-i convingem pe cei care au o altă opinie decât noi că ei „greșesc” și noi „avem dreptate”, insistăm că noi „știm mai bine decât ei” care este adevărul.

Nimănui nu-i place să fie contrazis.

Observă-te: când e vorba de o persoană care are altă părere decât tine, e mai important pentru tine să îi dovedești că ai dreptate sau e mai important să menții o energie a înțelegerii, a toleranței, a respectului pentru dreptul altuia de a avea altă părere decât tine?

Gândește-te cum te simți tu când cineva încearcă să-și impună propriul adevăr în fața ta, când încearcă să te convingă că greșești și că el are dreptate; te simți bine în asemenea situații? Dacă nu te simți bine, de ce ai face și tu astfel de lucruri altuia?

Fiți conștienți când apar momente din acestea mai delicate în conversațiile voastre și alegeți la modul conștient dacă vreți să intrați într-o dispută cu cineva, prin faptul că îl „corectați“ sau dacă îi permiteți acelui om să aibă opinia sa și voi vă mențineți opinia voastră, fără să simțiți nevoia să vă contraziceți ca să stabiliți „cine are dreptate”. (Lee Harris) Traducerea Mihaela Dan

'Majoritatea masei de indivizi i-a numit nebuni pe toți oamenii care fac deloc parte din nebunia colectivă, pe oricine trece de această nebunie.

Este firesc ca masele să-l urască pe omul adevărului : el este un făcător de probleme.

În schimb , cu minciunile tale te simți în siguranță și deodată vine el, să-ți provoace îndoială , să-ți tulbure liniștea și credința oarbă în ceea ce te-au făcut să crezi(programat).

Adevărul este întodeauna în contradicție cu dogmele maselor.

Adevărul este individual , iar masele nu sînt interesate de adevăr.

Masele caută comoditate și consolări.

Masele sunt deloc formate din exploratori , aventurieri , oameni care se aventurează în necunoscut fără teamă și își riscă viața pentru a-și descoperi sensul vieții și al întregii existențe.

Masele vor pur și simplu să audă minciuni convenabile și comode, fără să depună nici un efort , se pot relaxa în acele minciuni care servesc doar ca și consolare.

Mulțimea îi urăște pe cei care vor să fie Unici, pe cei si cele care vor să-și urmeze calea particulară , un stil de viață diferit.

Masele vor pur și simplu să fii ,,unul dintre ei', sa fii conform.

Osho

Unul dintre lucrurile care te va duce garantat la a te îmbolnăvi este faptul că te trădezi pe tine însuți. Vă garantez că dacă faceți asta, vă veți îmbolnăvi; că va dura câteva zile, câteva luni sau mai mult, asta depinde mai mulți factori, dar este garantat că vă veți îmbolnăvi.

Trădarea - indiferent că e trădare de sine sau e vorba de a-i trăda pe alții - vă va îmbolnăvi.

De ce? Un act de trădare de sine nu este un act singular, el va fi urmat de alte acte de trădare de sine, care să susțină trădarea de sine inițială. Când faci o alegere care înseamnă trădare de sine, ești nevoit să-ți „torsionezi” conștiința, să-ți spui tot felul de minciuni ca să-ți justifici față de tine însuți acea alegere inițială, ca să pară că a fost alegerea „corectă”, ca să poți trăi cu ceea ce ai făcut.

Un act de trădare de sine (dar e valabil și când e vorba de a-i trăda pe alții) duce inevitabil la apariția toxicității în interiorul tău - e o otravă care se amplifică în interiorul tău și în final te va îmbolnăvi.

De fiecare dată când comiți un act de trădare, ceva din tine se chircește, simți în interior că nu e în regulă ce ai făcut. Poți să te minți singur cât vrei; ceva din tine îți spune: „Nu e în regulă ce ai făcut!”. Adânc în interiorul tău știi adevărul. Poate nu vrei să recunoști, poate nu-ți convine să recunoști, poate ești capabil să găsești argumente „logice” și justificări pentru ce ai făcut, dar adânc în interiorul tău știi adevărul: nu e în regulă ce ai făcut. (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

Călătoria vieții umane este, în esență, despre căutarea Adevărului, despre capacitatea noastră de a VEDEA adevărul, de a rosti adevărul, de a trăi în adevăr. De aceea adevărul este vindecător. De aceea se spune că „adevărul te va elibera”.

Atunci când tu minți/ trăiești în minciună, Legile divine intră în acțiune și există consecințe pentru acest tip de alegeri. Cum ai făcut așa ceva, poți să știi că „otrava” a intrat în sistemul tău, în interiorul tău. Și în funcție de nivelul sensibilității tale, este posibil să simți imediat efectul acelei toxicități - să te simți rău când ai spus acea minciună/ când te-ai trădat pe tine însuți/ când ai trădat un om care avea încredere în tine.

Cum poți să scoți din sistemul tău acea otravă imediat? Te oprești și îndrepți „ greșeala”, spui adevărul/ faci o altă alegere, care înseamnă să te onorezi pe tine însuți.

Atunci când trăiești în adevăr, trăiești în prezent, urmând permanent ghidarea divină, indiferent cât de „ciudate”/ „nebunești” sunt indicațiile pe care le primești de la aceasta. De exemplu, dacă cineva se simte rău și simți că Dumnezeu îți cere „Pune mâna pe acest om, atinge-l, ca să-i pot transmite energie vindecătoare prin intermediul tău”, te duci și pui mâna pe acel om, indiferent că mintea ta îți spune că el o să se uite ciudat la tine sau că atingerea ta n-o să aibă niciun efect, fiindcă tu nu ai abilități de Vindecător. Tu faci ce-ți cere Dumnezeu și-l lași pe El să-și facă treaba prin intermediul tău.

Atunci când tu faci o altă alegere, când treci pe lângă acel om și te duci mai departe, pentru că ți-e teamă să nu te faci de răs, ți-e teamă de ce va crede el sau de ce va zice lumea dacă atingerea ta nu-l va ajuta, tu alegi să nu trăiești în adevăr. În loc să îți investești forța vitală în ajuta acel om care avea nevoie de tine, alegi să o irosești în explicații/ scuze/ justificări mincinoase pe care ți le prezinți singur, ca să te convingi că ai făcut bine că nu te-ai amestecat într-o chestiune în care Dumnezeu ți-a cerut să te amesteci.

Și îngerul tău, care este mereu lângă tine, îți spune: „Nu e în regulă ce faci! Dumnezeu ți-a cerut să faci ceva! Pune mâna pe acel om, fiindcă are nevoie de energia vindecătoare care va curge către el prin intermediul tău!“.

Dacă sunteți sinceri cu voi înșivă, voi toți veți recunoaște că vi s-a întâmplat cel puțin o dată să faceți un anumit lucru și apoi, în secunda doi, ceva din interiorul vostru să vă spună că nu e în regulă ce ați făcut. Ați știut imediat că nu e bine ce ați făcut, ați știut cu certitudine că nu e de bine.

Acela a fost îngerul vostru care v-a spus: „Pe bune?! Chiar ai făcut asta? Știi că vor exista consecințe pentru alegerea ta, da?”.

Dumnezeu ne avertizează de fiecare dată câd ne facem rău nouă înșine sau altora; de fiecare dată când facem asta în interiorul nostru sună alarma, dar cei mai mulți dintre noi alegem să ignorăm acel semnal de alarmă. (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

De fiecare dată când ne trădăm pe noi înșine sau îi trădăm pe alții, noi căutăm pe cineva pe care să dăm vina pentru ceea ce am făcut. Nu suntem dispuși să ne asumăm responsabilitatea pentru propria alegere, pentru acel act de trădare, deci trebuie să pasăm vinovăția pe altcineva. Și ca să facem asta, căutăm pe cineva din trecutul nostru care a făcut ceva care ne-a rănit, care să justificăm comportamentul nostru actual.

O să dăm vina pe părinții care ne-au traumatizat în copilărie, pe prietenii care ne-au rănit, pe partenerii care ne-au înșelat/ abandonat, pe șefii care ne-au nedreptățit sau chiar pe cel pe care l-am trădat. Transformăm acei oameni care ne-au rănit în trecut în personaje negative în povestea noastră personală, în povestea pe care ne-o spunem nouă înșine și o spunem și altora, pentru a justifica răul pe care ni-l facem singuri prin trădarea de sine sau răul pe care-l facem altora.

Vreți să știți de ce nu vă vindecați de bolile grave pe care le aveți?

Pentru că trăiți în minciună, în trădare de sine.

Pentru că nu sunteți dispuși să reveniți la adevăr; de exemplu, să-i spuneți unui om apropiat: „Uite ce este, te-am mințit. Ți-am spus ……./ m-am prefăcut că…………. pentru că voiam să obțin de la tine………….. Am făcut o alegere greșită și vreau să știi adevărul”.

Poate că la început vei avea niște experiențe mai inconfortabile cu oamenii cărora le spui adevărul, dar vei vedea că te vei simți eliberat. (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

„Doamne, de ce mi se întâmplă asta tocmai mie? Cu ce-am greșit, ca să mi se întâmple așa ceva? Nu meritam așa ceva!”

Nu aceasta este atitudinea corectă, când treci printr-o perioadă dificilă. Nu aceasta este rugăciunea pe care vrei să o faci, când ești la greu (fiindcă tot ce-i spui lui Dumnezeu este o formă de rugăciune). Aceasta este genul de rugăciune la care Dumnezeu nu răspunde.

Rugăciunea adecvată în astfel de momente este „Doamne, nu știu de ce trec prin această încercare, dar știu că dacă mi-ai dat-o, ea are un rost.

Nu știu ce să fac, mă simt pierdut. Te chem alături de mine, Doamne, ghidează-mă, ca să pot să trec prin această încercare! Simt că e ceva ce mă depășește, ce nu pot rezolva fără ajutorul Tău, așa că te rog, vino alături de mine, nu mă lăsa să fac vreo prostie! Nu mă lăsa singur, Doamne!”. (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

Viki Dumitrache

Iubirea e expresia vieții.

Adevărul este necesar să menținem iubirea.

Știu ca sună clișeic dar am zis să las să plutească aceste două mici gânduri, ca doi nuferi pe apa facebook ului.

Și iubirea, ca și adevărul sunt cuvinte extrem de greu de definit, dar poate ne referim la simțirea lor și nu la gândire.

Ele sunt mai degrabă sentimente. Sentimentul veridic al iubirii si al adevărului (care de cele mai multe ori se refera la sinceritate).

Cum ar zice neurostiintele, sunt niște iluzii cu care operăm.

"Când îi spui cuiva adevărul verde în față, el se supără. Dar se supără și când i-l spui cu menajamente. Oare de ce? Pentru că nu vrea adevărul pe care-l știe dar nu îndrăznește să-l recunoască deschis, ci preferă o minciună agreabilă. De asta îți cere părerea. Așteaptă de la tine o iluzie, nu un diagnostic. Căci un om, mai mult sau mai puțin inconștient, știe și singur ce hram poartă."

Emil Cioran

"DE CE FUGIM DE ADEVĂR?

DE CE NU NE PLACE?"

Pentru că adevărul este ca o oglindă neutra, una care reflectă tot – nu doar ce e frumos, ci și ce doare, ce nu vrem să recunoaștem nici măcar în fața noastră. Adevărul nu te mângâie, nu te protejează, nu îți spune ceea ce vrei să auzi.

El te dezbracă de scuze, de iluzii, de confort..

Unii oameni preferă minciuna. Pentru că minciuna este caldă, liniștitoare, ca un cântec de leagăn care te adoarme.

E mai ușor să trăiești într-o poveste dulce, decât să privești adevărul dur care te trezește la realitate.

Dar oare fuga asta e libertate? Sau doar o închisoare confortabilă? Când alegi să fugi de adevăr, te pierzi pe tine, te pierzi în iluzii care, oricât ar părea sigure, se vor prăbuși.

Adevărul doare, dar eliberarea pe care o aduce e singurul drum către cine ești cu adevărat.

Adevărul nu te iartă, dar te salvează.

Întrebarea este: ai curajul să-l privești în ochi?”

Sursa: Razvan Vasile

Am trăit destul de mult, am văzut destule și am experimentat nașterea și prăbușirea iluziilor ca să știu că doar inteligența nu definește un om. Cineva poate deține toată cunoașterea lumii, stăpâni științe, citi scrieri antice și cita filozofii și, totuși, să se piardă în labirintul minții. Dar iubirea – iubirea este ceva mai profund. Iubirea nu se învață; se aduce aminte. Este cântecul scris pe suflet înainte să facem prima noastră respirație.

Iubirea nu este o idee, nu este un cuvânt, nu este o emoție care pâlpâie ca o lumânare în vântul împrejurărilor. Nu este ceva care să poată fi disecat în cărți sau măsurat în ecuații. Iubirea este forța eternă care se mișcă prin toate lucrurile, esența creației însăși. Este respirația Divinului care se mișcă prin fiecare dintre noi, chemându-ne acasă.

S-ar putea să nu fiu un om foarte inteligent după standardele lumii. Nu pretind că am toate răspunsurile și nici nu caut să fiu un savant al lucrurilor care, la urma urmei, contează prea puțin. Dar știu ce este iubirea. Iubirea stă în furtună cu o forță neclintită, menținând spațiul pentru cei care și-au pierdut calea. Iubirea este curajul de a spune adevărul chiar și atunci când vocile urii și dezbinării se ridică ca să-l înece. Iubirea înseamnă să știi că fiecare suflet, oricât de pierdut, este un fragment din Unul și că datoria noastră nu este să-i judecăm, ci să le aducem aminte de lumina lor.

Iubirea nu este slăbiciune; este cea mai mare putere. Este forța care transformă dușmanii în frați, străinii în familie și întunericul în lumină. Iubirea nu tremură în fața fricii; stă neclintită pentru că știe că frica este iluzia și numai iubirea este reală.

Am văzut lumea așa cum este, iluziile țesute ca să divizeze, manipuleze, controleze. Dar iubirea – iubirea adevărată – vede dincolo de toate acestea. Nu te întreabă de care parte stai, ce drapel fluturi, ce convingeri ai. Ea întreabă un singur lucru: ești dispus să trăiești în adevăr? Pentru că iubirea și adevărul sunt unul și același lucru.

Așadar, nu, s-ar putea să nu fiu un om foarte inteligent. Dar știu ce este iubirea. Și până la urmă, asta este tot ce contează.

Umblă în iubire. Stai în adevăr. Fii lumina.”

Autor: James William Kaler, Traducere Monica Poka

CINE POATE ÎNȘELA MASELE DEVINE STĂPÂNUL LOR, IAR CINE ÎNCEARCĂ SĂ LE IA ILUZIILE DEVINE VICTIMA LOR. Trăim într-o lume unde iluziile sunt mai confortabile decât adevărul. Oamenii preferă liniștea minciunilor frumos ambalate în locul zgomotului dureros al realității.

Așa s-au născut oameni care știu să manipuleze, să mângâie egoul colectiv și să creeze vise imposibile, doar pentru a-și păstra puterea.

Friedrich Nietzsche spunea că adevărul nu apropie oamenii.

De fapt, adevărul îi îndepărtează, pentru că îi scoate din confort, îi pune față în față cu propriile frici, greșeli și vulnerabilități. Cei care îndrăznesc să spună adevărul, să privească lumea fără filtre, sunt adesea pedepsiți, marginalizați, văzuți ca o amenințare.

Dar poate că tocmai de aceea adevărul este un act de curaj.

Să spui ceea ce este real în loc să împărtășești amăgirile celorlalți înseamnă să alegi calea grea, dar autentică. Înseamnă să accepți că nu vei fi mereu înțeles sau iubit, dar vei fi liber.

Dacă vrei să stai cu oamenii, poți să le susții iluziile.

Dar dacă vrei să fii tu însuți, să vezi dincolo de aparențe și să te apropii de esență, atunci vei alege adevărul.

Și, deși drumul celor sinceri este mai singuratic, este și singurul care duce cu adevărat spre libertate.

(Razvan Vasile)

”Ironia expunerii iluziei: o lecție de Hermetică

Paradoxul timpului nostru este că cei care dezvăluie minciuna sunt adeseori urâți mai mult decât cei care au creat-o. De ce? Pentru că minciuna este confortabilă, familiară și profund înrădăcinată în mintea celor care și-au construit realitatea în jurul ei. Principiul Hermetic al Mentalismului ne învață că ”Totul este minte”. Realitatea nu este ceea ce vedem, ci ceea ce percepem și pentru mulți, percepția lor a fost cu grijă construită de cei care conduc Iluzia.

Când cineva ca Elon Musk – sau oricine altcineva – pune în lumină înșelăciunea, asta nu crează înșelăciunea; el dezvăluie doar ceea ce era deja acolo. Și totuși, masele, în loc să-și îndrepte furia către cei care i-au manipulat ani de zile, dau în mesager. De ce? Pentru că să accepte adevărul înseamnă să demonteze cadrul mental cu grijă construit care le-a guvernat viețile. Este mult mai ușor să-l ataci pe cel care ține lanterna decât să recunoști că ai umblat în întuneric.

Asta este însăși natura Iluziei. Conducătorii acestei lumi nu se tem de expunerea în sine; se tem de ce se întâmplă după expunere – când se trezesc suficiente minți, când destui oameni încetează să alimenteze cu energia lor sistemul de control. Și, astfel, ei antrenează masele să fie polițiști unii altora, să apere chiar structurile care-i înrobesc. Ei fac oile să-i protejeze pe lupi.

Cum se leagă asta cu Hermetica și acest grup

Noi, cei care înțelegem Hermetica, știm că iluzia există doar atâta timp cât mintea o susține. În momentul în care mintea respinge minciuna, iluzia se prăbușește. Acesta este motivul pentru care le este teamă să gândiți singuri. Acesta este motivul pentru care sunt vizați cei care pun la îndoială narațiunile, rup lanțurile mentale și refuză să accepte autoritatea ca adevăr. Nu este vorba despre Musk. Nu este vorba despre o singură persoană. Este vorba despre un tipar universal – războiul dintre Adevăr și Iluzie.

De fiecare dată când expuneți o minciună, veți întâmpina rezistență – nu pentru că adevărul este greșit, ci pentru că amenință mințile profund condiționate ale celor prinși încă în sistem. În momentul în care vă eliberați, deveniți o amenințare vie la adresa iluziei.

Acest grup există pentru cei care au tras cortina la o parte, pentru cei care caută să înțeleagă funcționarea mai profundă a realității – nu doar evenimentele lumii, ci și mecanica din spatele lor. Hermetica ne învață cum să navigăm în această lume fără să ne lăsăm înșelați de ea. Vedem prin narațiuni, înțelegem ciclurile și știm că ceea ce se întâmplă acum este pur și simplu istoria care se repetă – doar că de data asta se trezesc mai mulți.

Iluzia se dezvăluie. Sistemul intră în panică. Adevărul nu mai poate fi ascuns.

Așa că, atunci când sunteți atacați pentru că spuneți adevărul, amintiți-vă: nu pe voi vă urăsc. Ci oglinda pe care o țineți în fața realității lor false.” (James William Kaler) Traducere Monica Poka

 

Nu există femei care pot fi prostite, ci doar femei care te lasă să crezi că le poţi minți.

Inainte de toate, eu nu vorbesc aici despre femeile de o calitate îndoielnică, cele care sug portofele, cele perverse în comportament. Vorbesc despre acele femei jos pălăria.

Așadar, nu există femei proaste, ci doar femei care te lasă să crezi că le poți minți. Din experiență, ele simt, prin metode știute doar de ele, când cel din față le minte, însă, de cele mai multe ori, dintr-o încredere oarbă în bărbatul lor, aleg să ignore adevărul și să creadă că totul va deveni frumos în cele din urmă. Nu există femei care pot fi mințite cu ușurință, căci au în sânge un spirit de Sherlock Holmes, aflând tot dacă își pun ambiția. Dar există femei care își iubesc prea mult bărbații și prea puțin pe ele și din acest motiv se lasă duse cu preșul. Și e păcat să transformi iubirea sinceră într-un compromis deloc benefic.

Să nu crezi că vei putea minți o astfel de femeie. Să nu crezi că dacă ai înșelat-o, nu va simți acest lucru. Probabil, te trădează comportamentul. Chiar dacă pe moment, minciuna prinde, în final, femeia o va afla. Și poate nu va spune atunci că știe, căci are încredere în cel alături de care împarte ziua și noaptea la doi. Nu există femei proaste care să creadă aberațiile unui bărbat, ci doar femei cărora le trebuie mai mult timp pentru ca sufletul să accepte ceea ce rațiunea știe deja – că locul lor nu este lângă cei care, fără jenă, mint. Și când vor ajunge să-și pună de acord mintea și sufletul, ei bine, atunci vei vedea cum arată un taifun care ia cu el tot ce-i stă în cale. Să te ferești de o femeie dezamăgită!

O femeie își dă seama că ceva nu este în regulă cu tine, cu voi. Poate din modul în care o privești. Sau modul în care n-o faci. Va simți distanța dintre sufletul tău și al ei – nu știu cum și, cred, nici ele nu știu cu exactitate. E ca atunci când mama ta își dă seama că nu-ți este bine, chiar dacă tu te bați cu pumnul în piept că ești ok. E ceva în ADN-ul lor.

Să nu cazi în capcana asta și să crezi că vei putea minți o femeie – cea care te iubește te și cunoaște! (Bogdan Marcu)

Există o magie în conexiunea umană, un gen de alchimie care transformă cuvintele în poduri care te ajută să atingi inimile oamenilor cu care intreracționezi.

În „dansul" relațiilor umane există un element care are o putere extraordinară: cuvintele pe care le alegi atunci când comunici cu alții pot schimba major calitatea unei relații.

99,9% dintre bărbați sunt sensibili la un anumit tip de comunicare.

Vă vorbesc despre un tip de manipulare care să vă ajute în relațiile cu bărbații? Nu, în niciun caz!

Adevărata conexiune între două persoane nu are nimic de-a face cu prefăcătoria sau cu tacticile de manipulare; are de-a face cu a te manifesta la modul autentic.

Bărbații, ca și femeile, își doresc să audă cuvinte care le confirmă valoarea, cuvinte care îi validează, dar există o nuanță aici: ei vor să audă astfel de cuvinte de la oameni care cred cu adevărat ceea ce spun.

Noi simțim când cei care ne laudă sunt sinceri sau nu.

Comunicarea autentică, absolut sinceră, este piatra de temelie a unei relații profunde, care are semnificație pentru noi; acest gen de comunicare depășește limitele conversațiilor obișnuite care au loc între oameni, în care fiecare încearcă să fie politicos și să nu spună ceva care deranjeze/ tulbure apele.

Conversația autentică vizează ceva mai mult decât relațiile obișnuite, ea țintește către o conexiune reală, profundă, cu celălalt, ea vizează o înțelegere profundă a celuilalt, rezonanța emoțională cu celălalt.

Comunicarea autentică implică să spui ceea ce crezi/ simți cu adevărat, să spui adevărul, să comunici fără a avea interese ascunse, să nu te ascunzi în spatele unei măști, ca să dai bine în fața interlocutorului.

Comunicarea autentică vine din inimă, este onestă, necosmetizată și tocmai de aceea ea are puterea să transforme interacțiunea între doi oameni într-o conexiune cu puternic impact. (Jordan Peterson) Traducerea Mihaela Dan

Unul dintre aspectele comunicării autentice este acela că reușește să creeze un spațiu al încrederii, în care cei doi se simt în siguranță să se arate vulnerabili.

Într-o lume inundată de o comunicare care înseamnă să spui jumătăți de adevăr (cele care-ți convin ție), care înseamnă manipulare, prefăcătorie, comunicarea autentică funcționează ca o ancoră.

Când cineva îți vorbește cu sinceritate simți imediat că omul acela este autentic; asta te face să renunți la scepticism și să asculți ce-ți spune acel om, te deschizi către a primi mesajul pe care el ți-l transmite, nu opui rezistență unor informații noi, care-ți provoacă mintea.

Dacă discutăm despre relațiile de cuplu, bărbații, ca și femerile, sunt atenți la a sesiza intenția din spatele cuvintelor rostite de partener. Atunci când constată că o persoană le vorbește fără a avea interese ascunse, fără a încercă să-i manipuleze ca să obțină ceva de la ei, oamenii simt o conexiune reală cu aceasta. Ei percep acea discuție ca un moment rar de conexiune autentică, în care se pot relaxa, fiindcă interlocutorul nu are intenții ascunse – un moment în care pot vorbi de la inimă la inimă.

Conexiunea autentică implică, de asemenea, disponibilitatea de a te arăta vulnerabil. Faptul că un om are atâta încredere în tine, încât este dispus să se arate vulnerabil în fața ta, să-ți spună ce simte cu adevărat, să-ți împărtășească lucruri care te-ar putea face să-l respingi sau să-l judeci, să-ți pună niște secrete care l-ar putea distruge, dacă ar fi dezvăluite public, are un puternic impact. Te face să îți deschizi și tu inima, să ridici barierele pe care le foloseai pentru a te proteja, să ieși din spatele zidurilor după care te ascundeai, fiindcă simți că acel om ți-a întins o mână, chemându-te într-un spațiu special, iar răspunsul tău va fi să-i întinzi, la rândul tău, mâna, fiindcă știi că între voi s-a creat o conexiune autentică.

Mulți bărbați simt asupra lor o presiune din partea societății care le cere să fie puternici, să fie invulnerabili, să-și suprime emoțiile. Când întâlnesc o persoană care comunică la modul autentic cu ei, sinceritatea acesteia îi poate impresiona la modul profund. Acest gen de comunicare autentică le transmite că spațiul dintre persoana respectivă și ei este unul singur, în care se pot arăta vulnerabili, în care pot fi și ei autentici. Este un spațiu în care niciunul dintre interlocutori nu se preface, nu minte, nu cosmetizează adevărul, în care fiecare spune ceea ce crede/ simte cu adevărat, în care nu există intenții ascunse. (Jordan Peterson) Traducerea Mihaela Dan

În lumea de azi, mult prea des cuvintele sunt folosite în mod manipulator, pentru a se ajunge la un anumit final, pentru a convinge, a pune presiune sau a păcăli pe unii ca să facă ceea ce-și doresc alții.

Comunicarea autentică nu este tranzacțională, este transformațională. Comunicarea autentică își propune să exprime ceva, nu să obțină un anumit rezultat/ să determine un anumit răspuns de la celălalt.

Comunicarea autentică este despre a împărtăși, nu despre a controla.

Când comunici la modul autentic cu un alt om, ceea ce spui reprezintă o invitație pe care i-o faci celuilalt, nu o solicitare/ pretenție pe care o ai.

De exemplu, în loc să spui „Vreau să mergi cu mine!”, comunicarea autentică este ceva de genul „Mi-ar plăcea să mă însoțești la acest eveniment, pentru că este unul important pentru mine și susținerea ta ar însemna foarte mult, în acest moment”.

Prima exprimare sună ca un gen de impunere/ somație; cea de-a doua este un mod de a te arăta vulnerabil și a împărtăși cu celălalt că ți-ar folosi foarte mult susținerea sa.

Când vorbești din inimă, oamenii se deschid către tine, fiindcă simt puritatea comunicării tale. Bărbații, în special, sesizează imediat când au de-a face cu cineva care comunică la modul autentic, fiindcă nu li de întâmplă foarte des să aibă parte de un asemenea tip de comunicare.

Ei simt când cineva îi apreciază la modul sincer, când cuvintele unei persoane exprimă ceea ce crede /simte ea cu adevărat, fără să existe niciun interes ascuns în spatele acelor cuvinte.

Un bărbat știe când laudele pe le primește din partea unei femei sunt autentice, oneste, dezinteresate, iar asta dă cu atât mai multă valoare/ greutate cuvintelor acelei femei, pentru el. Câteva cuvinte spuse din inimă de o astfel de femeie valorează pentru el mai mult decât laudele altora, pentru că el știe că ea este sinceră și că nu va ezita să-i spună că a greșit, atunci când va considera că bărbatul respectiv a greșit. (Jordan Peterson) Traducerea Mihaela Dan

Un element al comunicării autentice este faptul că aceasta oferă „spațiul” necesar pentru crearea unei intimități emoționale.

Când spui ceea ce crezi/ simți cu adevărat creezi un pod între două lumi interioare (a ta și a interlocutorului tău), te deschizi către celălalt, împărtășind cu sinceritate ceea ce este în interiorul tău și îl inviți pe acesta să facă același lucru. Această deschidere emoțională face să devină din ce în ce mai profundă conexiunea dintre voi, face ca ea să treacă dincolo de nivelul superficial al relațiilor obișnuite.

Comunicarea autentică devine terenul fertil în care crește empatia, în care ambele persoane se simt VĂZUTE, AUZITE, ÎNȚELESE.

În general, bărbații nu au parte prea des de a o asemenea conexiune, nu au prea des oportunitatea de a experimenta o conexiune autentică cu o altă persoană, să își împărtășească cele mai intime gânduri/ emoții/ secrete cu cineva, fără teama de a fi judecați/ condamnați/ ridiculizați/ respinși. O astfel de conexiune are un impact extrem de puternic asupra lor. (Jordan Peterson) Traducerea Mihaela Dan

Unii dintre oameni cred - în mod eronat - că, practic, „comunicarea autentică” înseamnă să spui tot ce-ți trece prin cap, când îți trece prin cap, fără să te intereseze modul în care îi afectează pe ceilalți ceea ce spui.

De fapt, comunicarea autentică înseamnă să spui adevărul, dar să o faci într-un mod în care celălalt se simte respectat, să o faci într-un mod echilibrat și cu compasiune.

Comunicarea autentică implică să găsești modul de a-ți spune adevărul încercând, pe cât posibil, să nu rănești sentimentele celuilalt.

De exemplu, în loc să spui „Te înșeli. Nu e așa cum spui tu. Îți spun eu care e adevărul”, un om care știe să comunice la modul autentic ar putea spune „În opinia mea, ……….”; „Eu văd lucrurile oarecum diferit de tine: ………” .

Cea de a doua abordare invită la dialog, pe când prima îl pune automat pe interlocutor într-o poziție defensivă, creând conflictul.

Comunicarea autentică implică respect nu doar față de interlocutor, ci și față de tine însuți, implică să-ți respecți angajamentul de a spune adevărul, chiar și când acesta te pune într-o postură inconfortabilă/ dificilă, chiar și atunci când știi că acesta nu o să le placă celor cu care discuți și că vor exista repercusiuni.

Comunicarea autentică înseamnă să-și exprimi gândurile și sentimentele la modul sincer, clar, să nu te ascunzi în spatele ambiguității, să nu dai răspunsuri evazive.

În general, în relațiile cu femeile, bărbații simt că trebuie să interpreteze ceea ce spun ele, ca să înțeleagă ce vor de fapt acestea, fiindcă cele mai multe dintre femei nu spun clar ce au de spus, ci dau indicii mai mult sau mai puțin clare sau fac aluzii sau folosesc un anumit ton, pentru a sugera anumite lucruri sau refuză să vorbească, pentru a transmite un anumit mesaj.

Pentru bărbați e un adevărat stres acest gen de comunicare indirectă. De aceea, atunci când au de-a face cu o femeie care spune clar ce are de spus, pentru bărbat este o experiență foarte plăcută, fiindcă nu mai trebuie să se chinuiască să ghicească ce vrea să spună de fapt femeia respectivă. (Jordan Peterson) Traducerea Mihaela Dan

Comunicarea autentică are darul de a-i inspira pe ceilalți.

E nevoie de curaj pentru a spune adevărul cu orice cost, iar când au de-a face cu un om care are acest gen de curaj, cei din jur se simt inspirați de el.

Într-o lume care îi recompensează pe cei care se integrează în turmă, pe cei care se conformează regulilor/ normelor societății, indiferent cât de aberante sunt ele, curajul de a fi autentic iese în evidență.

Acest gen de curaj poate fi contagios: când au de-a face cu un om care comunică la modul autentic, care spune adevărul, indiferent cât îl costă acest lucru, cei din jur văd că este posibil să funcționezi în acest fel și se simt inspirați să facă același lucru.

Atunci când comunici de la inimă la inimă creezi un val care se propagă din om în om, tu schimbi natura conversațiilor pe care le ai cu cei din jur.

Comunicarea autentică nu este doar un mod de a discuta cu ceilalți, ci și un mod de a funcționa care promovează conexiunile profunde, empatia, compasiunea.

Respectul și admirația sunt două elemente fundamentale în crearea unor conexiuni profunde între oameni.

Conexiunea profundă nu se referă doar la niște gesturi frumoase ce țin de aspectul superficial al unei relații, care dau bine ca imagine, ci de un nivel de încredere reciprocă, afecțiune/ iubire și loialitate care nu se regăsește în relațiile obișnuite.

Când un om se simte respectat și prețuit cu adevărat, sunt șanse mai mari ca el să se deschidă către tine, să-și deschidă inima, să se arate vulnerabil, să te trateze cu respect și să prețuiască prezența ta în viața sa. Această reciprocitate care se aprofundează din ce în ce mai mult face ca în timp, conexiunea voastră să devină din ce în ce mai puternică.

Pentru bărbați, este esențial ca într-o relație (de cuplu, de prietenie sau de orice altă natură) să fie tratați cu respect. Asta ține de demnitatea lor.

Bărbații, mai mult ca femeile, își extrag valoarea din capacitatea lor de a face diferența în familie, în comunitate sau în lume, iar faptul că tu îi arăți că îl respecți pentru ceea ce face în acest sens îi transmite că VEZI ce face, că VEZI valoarea a ceea ce face.

Cuvintele prin care tu îți exprimi respectul validează nu doar valoarea a ceea ce face, ci și efortul pe care îl depune în acest sens și sacrificiile din spatele realizărilor sale. Aceste cuvinte reprezintă o confirmare a faptului că este pe Calea sa, că viața lui are o semnificație.

De asemenea, astfel de cuvinte pot să-i dea un imbold suplimentar, să-l motiveze să facă un efort în plus, într-un moment în care poate se simte vulnerabil. (Jordan Peterson) Traducerea Mihaela Dan

Faptul că spui adevărul este foarte important pentru modul în care va decurge viața ta.

Poate că pe termen scurt „te scoți” spunând o minciună, dar pe termen mediu și lung faptul că nu spui adevărul are efecte pe care dacă le-ai cunoaște dinainte, dacă le-ai înțelege cu adevărat, nu ai mai minți.

Și nu este vorba doar despre a minți atunci când ești întrebat despre un anumit lucru. Mai există și minciuna prin omisiune.

Faptul că tu nu spui ceea ce crezi/ simți cu adevărat într-o relație este tot minciună. Și nu mă refer la a spune ceea ce crezi/ simți cu adevărat când ești întrebat, ci despre a spune ce crezi/ simți cu adevărat ca feedback, a împărtăși cu celălalt ce creează în tine niște cuvinte/ gesturi/ comportamente de-ale lui sau niște situații cu care vă confruntați.

Biserica susține că păcatele pe care le comiți sunt mai grave decât păcatul pe care-l faci prin faptul că omiți să recunoști/mărturisești păcatele pe care le-ai comis.

Eu nu sunt așa de sigur că asta este adevărat.

Ideea este că e mult mai ușor să explici la modul „rațional”/ justifici față de alții și față de propria conștiință faptul că nu ai recunoscut/ mărturisit păcatele comise. O să-ți spui că nu vrei să rănești și mai mult niște oameni dragi prin această mărturisire, mai ales că regreți ce ai făcut sau că oricum mărturisirea ta nu ar mai schimba/ rezolva nimic, ci mai degrabă ar pune paie pe foc, etc.

Pe de altă parte, dacă pe tine te rănesc niște lucruri pe care le face sistematic un om cu care ești într-o relație (de cuplu, de prietenie, de familie, etc) și nu spui ceea ce simți/ gândești, te condamni la decenii în care o să joci rolul victimei și o să acumulezi resentimente, furie, ură, etc. Atunci când taci și înghiți niște lucruri într-o relație, când minți prin omisiune (adică nu spui ceea ce gândești/ simți cu adevărat), tu nu vezi imaginea de ansamblu, nu înțelegi ce consecinte grave va avea acest lucru pe parcursul vieții tale. Tu vrei să păstrezi relația, pentru că îți oferă anumite avantaje și de aceea preferi să nu tulburi apele spunând că te deranjează niște lucruri, dar nu ești conștient cât de scump este prețul pe care-l vei plăti pe termen lung pentru faptul că trăiești în minciună.

Oamenii mint ca să obțină/câștige lucruri pe care nu le merită sau pentru a evita să plătească un preț pe care ar trebui să-l plătească.

E o strategie care funcționează pe termen scurt, dar este dezastruoasă pe termen mediu și lung. (Jordan Peterson) Traducerea Mihaela Dan

Am nevoie de timp să accept ceea ce știu deja. Uneori, adevărul mi se prezintă ca o oglindă care reflectă realități pe care nu vreau să le înfrunt. Chiar dacă mintea mea recunoaște asta, inima mea încă se luptă să o asimileze. Acea bătălie internă poate fi epuizantă și tocmai în acele momente înțeleg că acceptarea nu este un proces instantaneu.

Vreau să îmi ofer spațiu să simt, să reflectez și să înțeleg ce înseamnă cu adevărat acest adevăr în viața mea. Am nevoie de timp pentru a lăsa emoțiile să curgă, pentru a lăsa tristețea, confuzia sau chiar eliberarea să se instaleze în ființa mea. Este o călătorie personală care necesită răbdare și compasiune față de mine însumi.

În cele din urmă, știu că acceptarea este primul pas către vindecare și creștere. Așa că îmi permit de data asta; Nu mă grăbesc. Vreau să ajung în acel loc în care să îmi pot îmbrățișa realitatea cu calm și claritate, gata să merg mai departe în ceea ce urmează cu o inimă mai ușoară. (Lorelai)

"Regula nr.1

Dacă vrei o relație de durată, e simplu: nu minți.

O relație se întărește în timp datorită încrederii, iar încrederea se construiește cu onestitate.

Minciunile pot rupe inimile și pot distruge legătura dintre doi oameni.

Ar trebui să spui adevărul chiar și atunci când te doare; a spune adevărul este un semn de iubire, respect și grijă.

O relație adevărată este construită pe adevăr; minciunile creează distanță. La urma urmei, onestitatea este lipiciul care ține împreună o relație fericită și de durată." (PAGINA Viata cu de toate)

Cum îți dai seama că rezonezi cu anumite lucruri/ persoane și că nu rezonezi cu alte lucruri? Simți. Pur și simplu simți că anumite lucruri/ persoane ți se potrivesc, îți dau o stare de bine, te atrag, iar alte lucruri/ persoane nu ți se potrivesc, nu te atrag, îți dau o stare neplăcută, preferi să le eviți.

Rezonanța îți indică de fiecare dată care este adevărul tău în legătură cu o situație/ persoană/ informație, etc. Dacă simți că rezonezi cu ea, acela este adevărul tău.

Dacă, de exemplu, simți că nu rezonezi cu o anumită informație, acea informație nu este adevărată pentru tine, nu este adevărul tău, la nivelul de vibrație la care te afli în acel moment. Poate fi adevărul altuia/ altora, dar nu este adevărul tău.

Și uneori voi auziți/ citiți o informație și simțiți adânc în interiorul vostru că este adevărată, deși nu aveți nicio dovadă în acest sens și poate nimeni dintre cei din jur nu crede că acela este adevărul; nu contează, indiferent ce spun/ cred alții, voi simțiți foarte clar, ȘTIȚI că informația respectivă e adevărată pentru voi. E ceva în interiorul vostru care vă spune foarte clar: „E adevărat!”.

Acela este adevărul vostru.

De multe ori, adevărul vostru este complet diferit de ceea ce cred/ spun cei din jur, de ceea ce spun autoritățile/ „experții”. Nu contează; voi știți că adevărul pe care îl exprimă ceilalți este adevărul aferent nivelului de vibrație la care se află ei și vă ancorați în adevărul vostru, chiar dacă nimeni altcineva nu mai crede ce credeți voi.

Nu contează care este adevărul altora și nu contează nici cât de mulți susțin că ceea ce spun ei este „adevărul”; acela este adevărul lor, care este aferent nivelului lor de vibrație.

Nu vă lăsați convinși/ influențați, nu adoptați adevărul altora doar pentru că ei sunt mulți și voi constatați că sunteți singurii care cred acel lucru! Onorați-vă adevărul propriu, rostiți-vă adevărul, indiferent ce cred/ spun alții! (Lorie Ladd) Traducerea Mihaela Dan

Nu mai folosiți metodele 3D pentru a stabili ce este adevărat și ce nu e adevărat!

În trecut, dacă cel care transmitea un mesaj era o vedetă/ o persoană cunoscută, noi luam de bun în mod automat ce spunea acea persoană, fiindcă „era cineva” și credeam că ne putem baza pe ce spune ea.

În trecut, dacă cel care spunea un anumit lucru avea o funcție de autoritate, noi luam de bun în mod automat ce spunea acel om, pentru că avea acea funcție și credeam că el știe mai bine decât noi care este adevărul.

În trecut, dacă erau câteva milioane de oameni care credeau că un anumit lucru este adevărat, luam de bun în mod automat ce credeau ei, pentru că nu puteau să se înșele atâția oameni și să avem noi dreptate…

Lăsați deoparte omul care spune acele lucruri, lăsați deoparte cuvintele pe care le rostește/ scrie, fiți atenți la energia informației/ mesajului pe care îl transmite – simțiți că rezonați cu ea sau nu?

Nu mai luați automat de bun ceea ce vă spun alții, indiferent ce statut au și indiferent cât de mulți sunt cei care susțin același lucru! Acela poate fi adevărul lor, dar este foarte posibil să nu fie și adevărul vostru.

Voi sunteți Cei care arată Calea, voi sunteți cei care ați venit să susțineți Ascensiunea colectivului și nu puteți să faceți asta dacă vă luați tot timpul după ceilalți. Voi aveți alte adevăruri decât marea masă a oamenilor și a venit timpul să vă urmați propriul adevăr, să vă rostiți propriul adevăr.

Fiți atenți tot timpul la energia informației/ mesajului, fiți atenți dacă rezonează cu voi sau nu, nu luați nimic de bun/ adevărat, dacă nu rezonează cu voi! (Lorie Ladd) Traducerea Mihaela Dan

Înțelegeți că oameni diferiți pot avea adevăruri diferite. Fiecare dintre acestea este „adevărat”; este „adevărat” la nivelul de vibrație la care se află acel om. Nu se pune problema că un om „greșește” și celălalt „are dreptate”; fiecare „are dreptate”, la nivelul de vibrație la care se află.

Nu-i mai contraziceți pe alții, nu vă mai certați cu alții, nu mai încercați să le demonstrați că voi „aveți dreptate” și ei „greșesc”! Nu puteți convinge un om de un adevăr care are o altă vibrație decât nivelul de vibrație la care se află acel om.

Niciunul dintre noi nu putem înțelege/ cuprinde cu mintea noastră adevăruri care au un nivel de vibrație superior celui la care ne aflăm, indiferent cât ar încerca o altă persoană să ne convingă. Pur și simplu nu suntem pregătiți pentru acel adevăr.

Și voi ați constatat din propria experiență că pe măsură ce crești vibrațional, adevărurile tale se schimbă. Însă până nu ai ajuns la un anumit nivel de vibrație nu poți accesta/ înțelege/ pătrunde adevărurile care au acea vibrație. (Lorie Ladd) Traducerea Mihaela Dan

OAMENII SE TEM DE CEI CARE SE CUNOSC PE EI ÎNȘIȘI.

Pentru că un om care s-a privit cu adevărat în adânc, fără să se mintă, fără să fugă, fără să caute scuze... nu mai poate fi controlat. Nu îl mai poți speria cu rușinea, nu-l mai poți manipula cu vinovăția, nu-l mai poți șantaja cu frica de excludere. A trecut deja prin iadul interior și s-a întors. Nu ca să învingă lumea, ci ca să nu mai fie înrobit de ea.

Un astfel de om e periculos. Periculos pentru sistemele care vor supunere. Pentru dogmele care cer închidere. Pentru ideologiile care se hrănesc cu teamă.

Are ceva în privire care zguduie. O lumină care spune: „Te văd. Dincolo de mască. Dincolo de frică. Dincolo de tot ce pretinzi că ești.”

Nu îți cere să-l urmezi. Nu are nevoie de adepți. Dar doar prezența lui poate zdruncina o viață trăită pe pilot automat. Îți amintește că ai fost și tu viu, cândva. Că ai fost și tu liber, înainte să-ți fie frică să mai simți.

Acești oameni nu se agită să convingă. Nu strigă. Nu cer validare. Ei doar... sunt. Ca o pădure care nu cere permisiunea să înverzească. Ca o mare care nu întreabă dacă e prea adâncă.

Nu sunt rebeli. Sunt adevărați. Iar adevărul sperie. Nu pentru că este dur, ci pentru că e imposibil de închis într-o doctrină, într-un titlu, într-o categorie.

Un astfel de suflet nu aparține nici unei națiuni, nici unui partid, nici unei ideologii. Nu poate fi pus în vitrină, nici cumpărat cu aplauze.

Este un străin în lumea convențiilor și o casă vie pentru cei care caută libertatea.

Și tocmai pentru că nu e dependent de lume, poate iubi lumea cu o iubire necondiționată. Fără lanțuri. Fără interese. Fără frică.

Acela este omul pe care îl simți, chiar și când tace. (Răzvan Vasile)

Adevărurile sunt parte a unor paradigme/ sisteme de credințe/ programe. Există un număr infinit de paradigme/ sisteme de credințe/ programe și în funcție de nivelul tău de vibrație, tu te aliniezi cu acele paradigme/ sisteme de credințe/ programe cu care rezonezi.

Totul ține de energie și vibrație, nu este nimic „bun” și nimic „rău”, tu pur și simplu „joci” în „Jocurile” cu care rezonezi. Și pe măsură ce crești vibrațional descoperi că nu mai rezonezi cu „Jocurile” de vibrație joasă, numai ești interesat să joci în ele și vei simți imboldul să-ți rostești adevărul, să spui clar că nu vrei să mai fii implicat în astfel de „Jocuri”.

Este extrem de important să înțelegeți că „a-ți rosti adevărul” nu înseamnă să încerci să-i convingi pe alții că adevărul tău e cel „bun”/„corect”, iar adevărul lor este „greșit”, că tu ai dreptate și ei greșesc.

A-ți rosti adevărul se referă la faptul că rămâi ancorat în adevărul tău și le permiți celorlalți să aibă adevărul propriu; simplul fapt că tu îți menții opinia/adevărul, indiferent ce cred/ spun cei din jur și că îți onorezi adevărul (adică acționezi în concordanță cu adevărul tău) înseamnă că tu te menții la un nivel mai înalt de vibrație și astfel, alchimizezi în Lumină energiile de vibrație joasă de la nivel colectiv.

Nu intri în dispute cu nimeni, nu te cerți/lupți cu nimeni, nu încerci să convingi pe nimeni că tu ai dreptate și el greșește; doar rămâi ancorat în adevărul tău și faci alegeri /funcționezi în viața ta de zi cu zi în concordanță cu acel adevăr. (Lorie Ladd) Traducerea Mihaela Dan

Noi nu susținem Ascensiunea colectivă făcând presiuni asupra altora, pentru a-i convinge să creadă ce credem noi, nu-i hărțuim pe alții, nu insistăm să le dovedim că noi „avem dreptate” și ei „greșesc”. Nu susținem Ascensiunea colectivă certându-ne/ luptându-ne cu cei care au adevăruri diferite de ale noastre.

Noi susținem Ascensiunea colectivă rostindu-ne adevărul, onorându-ne adevărul prin alegerile pe care le facem, menținându-ne echilibrul energetic/ emoțional, mențindu-ne la un nivel înalt de vibrație.

Prin simplul fapt că noi rămânem la acel nivel înalt de vibrație, emitem o energie care are efecte asupra celor din jur, chiar dacă aceste efecte nu se văd imediat. Nu este nevoie să spunem nimic; energia noastră „lucrează”.

Permiteți-le celor din jur să creadă ce vor, să aibă adevărurile lor, indiferent dacă acestea sunt diferite de ale voastre!

Fiecare are adevărul său, care este în concordanță cu nivelul de vibrație la care se află acel om; respectați dreptul fiecăruia de a avea propriul adevăr. Rostiți-vă adevărul, dar permiteți-le și celorlalți să își spună propriul adevăr. (Lorie Ladd) Traducerea Mihaela Dan

Dacă voi vă certați cu o altă persoană cu privire la un anumit subiect, fiindcă aveți adevăruri diferite, intrați într-un cerc vicios care nu vă va duce nicăieri.

Probabil că ați făcut așa ceva în trecut; cum v-ați simțit în acea situație? V-ați simțit bine când vă certați cu cineva sau când insistați să convingeți un om că voi aveți dreptate și el greșește?

O altă variantă este să conștientizați că voi sunteți la niveluri de vibrație diferite și de aceea aveți adevăruri diferite, că adevărul vostru nu este „mai bun” decât al acelui om, că nu puteți avea pretenția ca acel om să creadă ceea ce credeți voi, numai pentru că așa vreți voi.

Ca atare, vă rostiți adevărul într-un mod echilibrat, fără a sugera în vreun fel că voi aveți dreptate și celălalt greșește și fără a încerca să-i dovediți celuilalt că adevărul vostru este „mai bun” decât al său. Respectați dreptul celuilalt la a avea o altă părere și de asemenea, vă onorați propriul adevăr.

Așa se manifestă un Lucrător în Lumină. Așa alchimizați în Lumină energiile de vibrație joasă. Așa susțineți Ascensiunea colectivă. (Lorie Ladd) Traducerea Mihaela Dan

Dacă într-o discuție cu o persoană vă rostiți adevărul pe un ton echilibrat, la modul „aceasta este părerea mea”, respectând dreptul celuilalt de a avea o altă părere, acea persoană este mai deschisă la a auzi ceea ce spuneți decât dacă vă certați cu ea, încercând să-i dovediți vă voi aveți dreptate și ea greșește. Și poate că ea o să țină minte ce ați spus sau poate nu, însă voi ați sădit o sămânță.

Dacă sunt mai mulți oameni care au un alt adevăr decât voi și insistă că ei au dreptate, nu vă lăsați dezechilibrați, nu vă lăsați trași în vibrații joase, nu reacționați la modul „Nu-mi spuneți voi mie ce să cred! Eu știu mai bine decât voi care este adevărul! Nu înțelegeți nimic! O să vă convingeți la un moment dat că eu am avut dreptate, o să vedeți! Voi sunteți în 3D și nu puteți să înțelegeți ceea ce înțeleg eu, fiindcă eu sunt la un nivel înalt de vibrație!”.

Acesta nu este un mod echilibrat de a vă manifesta. Modul echilibrat de a vă manifesta este acela în care aveți inima deschisă.

Rostiți-vă adevărul și rămâneți într-o stare de neutralitate, lăsați-i pe ceilalți să creadă ce vor; nu contează dacă ei sunt de acord sau nu cu adevărul vostru, contează doar faptul că voi știți că acela este adevărul vostru.

Uneori noi vom reacționa dezechilibrat la ceea ce se întâmplă în jur, o să ne enervăm/ înfuriem, o să dăm replici acide, etc. E în regulă, tratați-vă cu compasiune, nu vă judecați, pentru că fiecare dintre noi învățăm încetul cu încetul cum să ne rostim adevărul într-un mod echilibrat, de la un nivel înalt de vibrație. (Lorie Ladd) Traducerea Mihaela Dan

Încă din copilărie voi ați fost programați să credeți anumite lucruri, ați înghițit pe nemestecate niște „adevăruri” care v-au fost servite.

Încetați să vă mai bazați pe aceste „adevăruri” când vă faceți alegerile! Fiți atenți la ce simțiți că rezonează cu voi și ce nu, descoperiți-vă propriile adevăruri, care sunt aliniate cu persoana care sunteți voi acum.

Fiți atenți dacă rezonați cu ceea ce vă spune un grup sau un om – fie acel om și un învățător spiritual/ un lider/ o persoană cu o funcție de autoritate, etc. Nu vă mai lăsați convinși de faptul că acea persoană are o anumită popularitate/ are o funcție importantă/ are un anumit statut/ este prezentată ca „expert”, etc! Fiți atenți la energia mesajului pe care îl transmite, fiți atenți dacă simțiți că rezonați cu acea energie sau nu.

Noi am fost supuși la o operațiune masivă de programare și este timpul să ieșim din acea masă de manevră din care am făcut parte și să ne ghidăm după propria rezonanță. De asta am venit noi aici, pe Pământ.

Cu timpul, va deveni ceva firesc pentru noi să simțim instantaneu dacă rezonăm sau nu cu ceva/ cineva, o să funcționăm așa în mod natural, însă până atunci, este nevoie să ne „antrenăm”, să ne oprim de fiecare dată când ni se spune ceva și să observăm: „Rezonează cu mine chestia asta sau nu?”. Și apoi să ne rostim adevărul, indiferent ce cred/ spun alții. (Lorie Ladd) Traducerea Mihaela Dan

Observați prin ce lentile priviți experiențele voastre de zi cu zi: folosiți lentilele egoului sau pe cele ale Sinelui Superior?

Dacă veți privi lucrurile din perspectiva egoului, veți judeca experiențele prin care treceți, veți permite fricii să vă controleze/ limiteze/ blocheze, veți avea sentimentul că nu puteți trăi fără acele lucruri care sunt scoase din viața voastră acum.

Dacă veți privi lucrurile din perspectiva Sinelui Superior, o să vă spuneți: „Tot ce se întâmplă este că eliberezi niște atașamente. Capitulează, dă-le drumul, nu opune rezistență! Înțelege că a venit timpul ca ele să dispară din viața ta. Mergi mai departe! Ești în siguranță. Știi că tot ce ți se întâmplă este spre Binele tău cel mai Înalt. Curgi cu fluxul și o să apară noi oportunități!”.

*Aveți încredere deplină că tot ce se întâmplă are un rost/ sens, că ne ajută să evoluăm. Nu există „din întâmplare”, nu există „din greșeală”, nu există „accidente”. Tot ce se întâmplă, se întâmplă cu un rost/ sens.

Spuneți-vă iar și iar: „Nimic nu este «întâmplător». Am încredere că asta mi se întâmplă cu un rost. Am încredere, știu că există un rost pentru această experiență, chiar dacă acum eu nu îmi dau seama care este acesta. Ceea ce mi se întâmplă acum mă ajută să evoluez. Am încredere deplină în asta”. (Lorie Ladd) Traducerea Mihaela Dan

În ultima perioadă am avut o experiență interesantă – a fost vorba de un virus care m-a făcut să-mi pierd vocea. Eram în timpul unui turneu și m-am trezit că am laringită. Am fost la medic, mi-a dat ceva ce m-a ajutat pe termen scurt să pot vorbi, dar nu mi-a fost ușor, am avut ceva timp de tras până să se rezolve problema complet.

La început chiar m-am temut că e ceva grav, ce m-ar împiedica să-mi desfășor în continuare activitatea, dar ghizii mei spirituali mi-au comunicat că este vorba doar despre o upgradare la nivelul chakrei gâtului.

Ulterior am aflat că multe alte persoane au avut în ultima perioadă fel de fel de probleme în zona gâtului, ceea ce a fost pentru mine un semn că are loc la nivel global o upgradare a chakrei gâtului.

Ceea ce percep eu este că urmare a acestei upgradări mulți oameni simt că nu mai pot să tacă, simt că e timpul să-și spună adevărul, să fie mai fermi în a spune „Nu!”.

Mulți oameni au rețineri în a spune ceea ce cred/ simt cu adevărat, pentru că se tem de consecințe, știu că cei din jur nu vor fi mulțumiți să audă aceste adevăruri, că este posibil ca relațiile lor să fie afectate. Din acest motiv ei au preferat „să-și țină gura”, dar acum ei simt că nu mai pot și nu mai vor să facă acest lucru.

Unul dintre efectele mai puțin plăcute ale acestei activări a chakrei gâtului este că în ultima perioadă s-au accentuat discursurile/ atitudinile/ reacțiile agresive, abuzive, că sunt mai mulți oameni care prin modul în care se manifestă promovează ura, învrăjbirea. S-a accentuat furia oamenilor, revolta lor. E suficient să te uiți în jur, ca să vezi cât au escaladat aceste comportamente/ discursuri de vibrație joasă și cât de mulți oameni se lasă atrași în tabăra celor care promovează ura/ învrăjbirea.

Pentru aceia dintre noi care avem o perspectivă echilibrată asupra lucrurilor și sesizăm manipularea, este uluitor să vedem ce se întâmplă în jurul nostru, dar pentru oamenii se care se aliniază în spatele unor persoane/ ideologii care promovează ura și învrăjbire, acest gen de comportament este „normal”. Acesta este jocul în care joacă ei.

Pe de altă parte, sunt tot mai mulți oameni care nu se mai feresc să-și spună adevărul, indiferent de reacția celor din jur și care nu mai ezită să-și susțină până în pânzele albe adevărul, indiferent ce presiuni se fac asupra lor. (Lee Harris) Traducerea Mihaela Dan

Unii dintre oamenii care au trecut printr-o upgradare la nivelul chakrei gâtului simt acum că pur și simplu au nevoie să-și spună adevărul în relația cu cei din jur (părinți, prieteni, partener de cuplu, colegi, etc), pentru că nu mai pot ține în ei acele adevăruri, pentru că această reprimare a adevărului îi afectează la nivel fizic și emoțional.

Pe de altă parte, ei sunt conștienți că dacă vor spune adevărul, persoanele respective pot avea reacții neplăcute, pot răspunde cu furie/ indignare/ reproșuri/ amenințări, etc.

Acești oameni analizează lucrurile la nivel logic, își imaginează cum vor reacționa persoanele respective și își spun că trebuie să-și depășească frica, să-și adune curajul și să spună acele adevăruri inconfortabile/ dureroase, indiferent de consecințe. Ei își mai iau un răgaz (câteva zile sau săptămâni), amânând momentul în care vor face ceea ce și-au propus.

Dincolo de aceste aspecte, mai este însă și aspectul energetic: energiile sunt de așa natură, încât simți că pur și simplu nu mai poți ține în tine niște lucruri, că dai pe dinafară. (Lee Harris) Traducerea Mihaela Dan

Unii dintre noi își desfășoară activitatea folosind cuvintele, folosindu-și vocea. Pentru ei este esențial să-și poată folosi vocea.

În societatea noastră cuvintele sunt foarte importante; câteva cuvinte pot schimba totul în câteva secunde. Și nu mă refer doar la cuvintele propriu-zise, ci și la ton, la energia comunicării, fiindcă poți spune niște cuvinte la modul sec, fără vreo investiție emoțională și poți spune aceleași cuvinte, pe un cu totul alt ton, iar efectele sunt foarte diferite.

Când îți folosești cuvintele cu atenție, când le oferi energia potrivită, când folosești tonul potrivit, poți schimba la modul semnificativ o situație sau decizia/perspectiva unui om.

În opinia mea, această upgradare în zona chakrei gâtului prin care am trecut mulți dintre noi în ultima perioadă ne ajută să avem o putere mai mare în a mânui cuvintele, în a le folosi pentru a atinge viețile altora.

Este o putere, dar nu una agresivă, ci una delicată, care să ne ajute să stabilim conexiuni mai profunde cu cei din jur, care să ne ajute să devenim mai eficienți în a folosi energia cuvântului. Pentru că noi suntem conștienți cât de puternice sunt cuvintele pe care le rostim, ce impact pot avea asupra celor din jur și tocmai de aceea ne alegem cuvintele cu responsabilitate.

Mulți oameni nu au această capacitate de a folosi cuvintele pentru a ajuta/ vindeca/ atinge inimile celor din jur și tocmai de aceea fac mult rău, uneori fără să-și dea seama. Nici noi nu am fost foarte pricepuți de la început în a ne folosi cuvintele cu responsabilitate și grație; am învățat pe măsură ce ne-am făcut munca interioară, ne-am instruit și am crescut ca nivel de vibrație/ Conștiință.

Modul în care comunicăm între noi contează enorm și acum, mai mult ca niciodată, este foarte important să învățăm să ne rostim clar adevărul, dar să o facem cu compasiune, cu grație și cu respect față de cei care au alte adevăruri decât noi. În acest fel nu doar că poți stabili o comunicare cu acei oameni, dar le oferi, prin comportamentul tău, un exemplu privind modul în care se poate stabili o conexiune reală cu cei din jur.

Eu am fost întotdeauna foarte atent la oamenii care au Darul acesta de a mânui cu grație cuvintele și am încercat să învăț de la ei. (Lee Harris) Traducerea Mihaela Dan

Mie mi se pare că are foarte mult sens această upgradare a chakrei gâtului care s-a întâmplat la nivel global în ultima perioadă.

Alegerile din SUA au dus la schimbări majore de paradigmă în ceea ce privește politica, economia, diplomația și multe alte domenii, iar aceste schimbări au efecte la nivel global.

În acest context, în care pare că în jur este un gen de haos, este cu atât mai important ca noi, ca oameni, ca cetățeni, să ne recuperăm vocea, să începem să ne rostim rostim adevărul, să ne lămurim ce ne dorim cu adevărat și spunem clar „Da”, sau „Nu”, să nu ne mai lăsăm mânați de la spate de unii care vor să hotărască în locul nostru.

Uneori dovedești că ți-ai recuperat vocea prin faptul că spui niște lucruri pe care până la acel moment nu ai avut curajul să le spui, iar alteori dovedești acest lucru prin faptul că acționezi într-un fel sau altul, în aliniere cu adevărul tău, că ai curajul să susții prin acțiunile tale ceva diferit de ceea ce susțin cei din jurul tău.

În perioada 2025 -2032 această upgradare energetică a chakrei gâtului la nivel global se va vedea prin faptul că vor avea loc schimbări revoluționare din multe puncte de vedere. (Lee Harris) Traducerea Mihaela Dan

Unul dintre efectele upgradării energetice la nivelul chakrei gâtului care are loc la nivel global va ține de o schimbare de lideri în multe domenii, va avea loc un transfer de putere.

Pentru mine este uimitor să văd cum în ziua de azi există subiecte care creează o învrăjbire masivă. În cazul unor asemenea subiecte se creează două tabere cu perspective diametral opuse și acestea se acuză/ resping/ atacă reciproc. Același lucru este văzut de oameni în două moduri diametral opuse și ambele tabere pun foarte multă patimă în a-și apăra poziția.

În ceea ce mă privește, văd acum în lume un anumit tip de patriarhat complet lipsit de sensibilitate/empatie, care vrea să-și păstreze puterea și este dispus să apeleze la orice mijloace, fiindcă îi pasă mai mult de propriile interese decât de oameni. Reprezentanții acestui tip de patriarhat îi consideră pe oameni ca pe un fel de sclavi ai lor; le dau acestora anumite libertăți, dar îi mențin într-o mentalitate de sclav, ca să poată să-i folosească/ controleze/ manipuleze în continuare.

Oamenii care au cu adevărat libertate, putere personală, Suveranitate personală, pot face ce doresc cu viața lor. În patriarhatul despre care vorbesc oamenii nu pot face ce doresc, fiindcă sistemul nu le permite.

În opinia mea, acum suntem într-o etapă în care se întâmplă niște lucruri atât de dure/ zguduitoare, încât oamenii sunt forțați să deschidă ochii, să vadă niște adevăruri pe care până acum nu le-au văzut.

În această perioadă curg pe Pământ valuri de energii de vibrație înaltă, iar acestea scot la suprafață aspecte de vibrație joasă la nivel individual (din interiorul nostru), dar și la nivel colectiv/ global.

Acestea sunt scoase la suprafață ca să le vedem, să le recunoaștem și să le curățăm/ eliberăm.

Asta se întâmplă cu tot mai mulți oameni, care încep să deschidă ochii, lucru care nu le convine celor care conduceau până acum, care se manifestă cu mai multă înverșunare în încercarea de a-și păstra puterea și controlul asupra celorlalți.

Lucrurile care se întâmplă acum la nivel global provoacă multă emoție, iar asta are un rost: când sunt zguduiți, oamenii încep să deschidă ochii, sunt dispuși/capabili să vadă niște lucruri pe care în trecut nu au vrut/putut să le vadă.

Spre exemplu, modul în care s-a făcut politică până acum peste tot în lume a fost unul de vibrație joasă. Asta nu mai poate continua mult timp, pentru că energiile nu mai permit acest lucru. Și aici nu vorbesc despre mici îmbunătățiri ale sistemului politic; vorbesc despre o schimbare din temelii a acestuia. (Lee Harris) Traducerea Mihaela Dan

Ceea ce se întâmplă ce fapt pentru unii dintre voi, care experimentați ceea ce percepeți a fi o upgradare a chakrei gâtului, este de fapt o upgradare a chakrei coroană și o activare a unora dintre Darurile voastre psihice – abilitatea voastră de a percepe/ recepționa informații intuitive, o Înțelepciune mai înaltă vibrațional, capacitatea voastră de a primi printr-un gen de „descărcare” în corpul vostru a unor „fișiere” cu informații de vibrație înaltă la care nu ați avut acces până acum.

După acest gen de „descărcare” energetică prin chakra coroană, energiile respective coboară în interiorul vostru către zona gâtului și apoi mai jos, către picioare.

Pentru unii dintre voi această activare a chakrei coroană și a chakrei gâtului a început în anul 2023 și de atunci ați experimentat diverse provocări care v-au condus către momentul actual, în 2025.

Spre exemplu, unii dintre voi ați fost puși în situații în care vi s-a oferit ocazia să vă spuneți adevărul/ părerea, chiar dacă știați că interlocutorului vostru n-o să-i placă ce aude. Unii dintre voi ați avut curajul să faceți asta, alții nu ați avut acest curaj.

Pe de altă partre, unii dintre voi ați avut experiențe psihice la modul la care au fost „descărcate” în interiorul vostru informații de vibrație înaltă și ați descoperit subit că știți niște lucruri pe care nu le-ați auzit/ citit/ învățat de undeva, pe care nu aveți idee de unde le știți, dar acele informații sunt corecte/ adevărate.

Pentru că între timp ați mai crescut ca nivel de vibrație, acum, în 2025, se finalizează acele activări/ upgradări începute în urmă cu ceva timp. (Lee Harris) Traducerea Mihaela Dan

Energia inimii și capacitatea de a funcționa cu inima deschisă vor fi foarte importante în anii care vin.

Cum poți să-ți dai seama dacă o persoană are inima deschisă sau nu? Unul dintre modurile în care poți face asta este să observi cum te simți în prezența ei.

Observă dacă în timpul discuției cu acea persoană și după ce s-a încheiat discuția ai o stare de bine, simți că persoana/ discuția ți-a atins inima într-un mod pozitiv.

Aceia dintre voi care ați evaluat ca nivel de vibrație/ Conștiință, care sunteți capabili să vă observați propria rezonanță, care simțiți măcar într-o oarecare măsură energiile, simțiți imediat când aveți de-a face cu un om cu care nu rezonați.

În general, voi preferați să socializați/ lucrați cu oameni cu care rezonați, fiindcă energiile voastre sunt armonioase.

Când funcționezi la modul conștient sesizezi imediat: „Ceva nu este în regulă aici. Nu mă simt bine în acest loc/ anturaj, în apropierea acestei persoane”.

Dacă discuția devine neplăcută pentru voi, conștientizați: „Acest om mi-a apăsat butoanele. Ce am eu de înțeles din asta? E ceva în interiorul meu la care este necesar să mă uit?”.

Nu arăți cu degetul către celălalt, nu sari la ceartă, ci te uiți în interiorul tău.

Uneori, astfel de oameni care vă apasă butoanele sunt aduși în mod intenționat de Divinitate în preajma voastră, ca să vă provoace și să învățați să vă păstrați echilibrul și să faceți față fără probleme și în cazurile în care interacționați cu oameni care au un nivel de vibrație foarte diferit de al vostru.

De asemenea, puteți descoperi dacă un om are inima deschisă observând cum răspunde corpul vostru atunci când priviți acel om și ascultați ceea ce spune.

Simțiți cum vi se deschide inima când îl ascultați, simțiți că vă atinge inima prin ceea ce spune? Vă simțiți în siguranță să vă deschideți inima în fața lui, să-i împărtășiți niște lucruri personale?

Poți să-ți dai seama dacă un om funcționează din spațiul inimii sau nu după cum se simte inima ta în prezența sa.

Nu vă grăbiți să spuneți că voi nu simțiți nimic! Dacă sunteți sinceri, veți admite că vi s-a întâmplat să ascultați un om care spunea cuvinte frumoase, dar ceva din interiorul vostru vă transmitea foarte clar: „Ceva e în neregulă cu omul ăsta. Nu spune adevărul. Ceea ce zice el sună frumos, dar nu e adevărat”.

Voi simțiți când cineva vă minte. (Lee Harris) Traducerea Mihaela Dan

Aceia dintre voi care ați evoluat ca nivel de vibrație/ Conștiință și care aveți inima deschisă simțiți imediat când aveți de-a face cu oameni care au un nivel redus de vibrație și chiar dacă puteți interacționa/ purta o discuție cu ei, nu puteți prelungi această interacțiuni/ discuție prea mult timp, fiindcă energiile voastre sunt discordante.

Voi preferați interacțiunile/ conversațiile cu oameni care sunt pe aceeași lungime de undă cu voi, cu care rezonați la nivel intelectual, emoțional, spiritual, care vă îmbogățesc din aceste puncte de vedere.

Când discutați cu un om care are un nivel redus de vibrație, acea conversație vi se pare searbădă, goală de conținut și este posibil ca și corpul vostru să reacționeze la modul fizic, pentru a vă semnala că nu sunteți în locul potrivit/ cu persoana potrivită. Spre exemplu, simțiți că vi se strânge stomacul, simțiți un disconfort în zona respectivă.

Asta se poate întâmpla și atunci când interacționați cu oameni care au interesul să vă capteze atenția/ energia și care pot să vă spună ceva de genul „Mă interesează foarte mult binele vostru, vreau să vă ajut!”, dar voi simțiți în interiorul că acel om nu este cu adevărat interesat de voi, ci își urmărește propriile interese. Simțiți că el nu dă niciun semn de empatie sau de compasiune.

Desigur, atunci când vă sugerez să observați aceste lucruri, nu vă îndemn să judecați un om și să decideți că dacă voi nu simțiți că vi se deschide inima în prezența lui, el nu funcționează din spațiul inimii. Este posibil ca de la nivelul de vibrație/ conștiință la care vă aflați voi să nu puteți discerne dacă acel om funcționează din spațiul inimii sau nu. (Lee Harris) Traducerea Mihaela Dan

 

Căutați și țineți aproape de oamenii cu care rezonați, care vă dau o stare de bine, cu care sunteți pe aceeași lungime de undă.

Și prin asta nu spun că nu veți avea niciodată de-a face cu oameni care sunt la alt nivel de vibrație/ conștiință, care vă vor apăsa butoanele, dar interacțiunile cu ei au valoare, ei vă învață niște lecții prețioase.

Aceștia vă vor apăsa butoanele, vă vor aduce aminte de părinți/ foști profesori/ oameni care v-au fost apropiați în trecut și care v-au rănit, vă vor face conștienți de traumele interioare și vă vor da ocazia să decideți că vreți să vindecați acele traume. De asemenea, vă vor da ocazia să arătați că ați evoluat, că nu mai reacționați la modul dezechilibrat/ agresiv atunci când vă sunt apăsate butoanele, ci sunteți capabili să vă comportați cu maturitate.

Vă oferă oportunitatea să răspundeți ca un adult, să nu mai permiteți copilului rănit din interiorul vostru să preia conducerea și să se manifeste la modul agitat. Vă oferă oportunitatea să verificați dacă ați evoluat sau nu, dacă v-ați maturizat sau ați rămas acel copil de 6-7 ani traumatizat.

Astfel de oameni reprezintă niște oglinzi pentru voi, vă oferă șansa de a lucra la propria vindecare, vă oferă o oportunitate să jucați Jocul în alt fel.

În plus, îi arătați acelui om care v-a apăsat butoanele că este posibil ca în loc să i se răspundă la modul dezechilibrat, să fie atacat sau respins, să i se răspundă la modul echilibrat, să i se spună clar că a depășit limitele, dar să nu fie tratat la modul agresiv, să i se spună „Eu am altă părere decât a ta, dar nu am pretenția că sunt deținătorul Adevărului Absolut. Aceasta este doar părerea mea și îți respect dreptul de a avea o altă opinie”.

Încă ceva: fiți atenți la oamenii care încearcă cu insistență să vă convingă că funcționează din spațiul inimii!

Dacă un om funcționează cu adevărat din spațiul inimii o simți, nu este necesar să te convingă cu argumente raționale că funcționează în acest fel. (Lee Harris) Traducerea Mihaela Dan

 

Ce va însemna să fii un om pe planeta Pământ în anii ce vin?

Va însemna ceva diferit pentru oameni diferiți, fiindcă oamenii au perspective diferite, au adevăruri diferite și au dorințe diferite.

Nu se va ajunge foarte repede la conștiința Unimii. Oamenii au niveluri diferite de conștiință, au niveluri diferite de discernământ și ca atare, oameni diferiți vor juca Jocul de pe Pământ în mod diferit.

Vorbind însă la modul general, tot mai mulți oameni vor deveni ființe multidimensionale, ceea ce înseamnă că va exista și mai multă diversitate.

La acest moment un număr mare de oameni opun rezistență când au de-a face cu diverse aspecte ale diversității. Un număr mare de oameni se cred superiori altora, care sunt diferiți de ei din punct de vedere al culorii pielii, religiei, sexualității, spiritualității, etc. Acest sentiment al superiorității este periculos, fiindcă te face să te crezi deținătorul Adevărului absolut și te împinge să te contrazici/ cerți/ lupți cu cei care crezi tu că îți sunt inferiori.

O ființă cu adevărat spirituală, o ființă cu adevărat evoluată, respectă dreptul fiecăruia de a avea propriile adevăruri, propriile opinii, propriile dorințe.

În perioada următoare mulți dintre cei care se cred deținătorii Adevărului absolut vor mușca momeala de vibrație joasă și vor deveni foarte vehemenți în a-și apăra adevărul, în a încerca să-i convingă/ forțeze pe alții că creadă ce vor ei, să facă „ce trebuie”, să spună „ce trebuie”. Vor încerca să-i forțeze pe alții să rămână în turmă, să nu gândească/ spună/ facă altceva decât ceea ce face turma, decât ceea ce „trebuie”.

Oamenii au fost programați de mici să stea în rând, să se integreze, să-i atace pe cel care iese din rând. Au fost programați să creadă că anumite lucruri te fac să fii un om de succes și dacă cineva își dorește/ face cu totul alte lucruri înseamnă că e ceva în neregulă cu el.

În anii ce vin diversitatea va deveni și mai mare și oamenii nu vor mai fi definiți de rasă, sexualitate, culoarea pielii, religie, etc.

A te lupta/ distruge alți oameni doar pentru că sunt diferiți de tine este o nebunie.

O mulțime de oameni care trăiesc acum pe Pământ sunt puși pe distrugere și au impresia că dacă îi distrug pe cei pe care îi percep ca a fi un pericol, ei vor fi în siguranță. Dar ei nu reprezintă majoritatea oamenilor, deși par că sunt majoritari, fiindcă sunt foarte vocali/ agresivi.

În general, dacă ești într-o încăpere cu 100 de oameni, îl vei reține pe cel care a fost cel mai agresiv, cel mai vocal, pentru că el va provoca un răspuns puternic în corpul tău. Dar asta nu înseamnă că toți ceilalți 99 de oameni sunt ca el. Cei mai mulți oameni nu sunt ca el, dar nu au curaj să-și spună părerea/ să spună că nu sunt de acord cu el/ să admită că au o altă perspectivă asupra subiectului.

E nevoie de mare curaj ca să spui „Eu am o altă părere”/ „Eu văd lucrurile altfel”/ „Nu sunt de acord cu această perspectivă asupra lucrurilor, dar îți respect opinia”, mai ales când celălalt este foarte vehement în a-și exprima opinia.

De-a lungul timpului au fost oameni uciși pentru convingerile lor religioase/ spirituale/ politice sau de altă natură. Acele suflete nu au avut nicio problemă să plece de pe Pământ; pierderea nu a fost pentru ele. Marea problemă este pentru cei care au considerat potrivit să ucidă, pentru a se asigura că lucrurile merg așa cum vor ei. Marea problemă este pentru cei care simt o satisfacție în a distruge oamenii care au altă opinie/ perspectivă decât ei.

Chiar dacă nu sunt conștienți de asta, ei trăiesc într-un „spațiu” energetic îngrozitor. (Lee Harris) Traducerea Mihaela Dan

Este esențial să fim capabili să acceptăm ceea ce este/ se întâmplă. Doar dacă tu accepți o situație, poți merge mai departe.

Și prin „a accepta” nu mă refer la a fi de acord cu acel lucru, ci mă refer la a recunoaște/ accepta faptul că acel lucru s-a întâmplat, că este real. Nu este obligatoriu să fii de acord cu acel lucru sau să-ți placă acel lucru, ca să-l accepți. În viața ta se poate întâmpla o situație care nu-ți place, care poate ți se pare nedreaptă; a accepta acea situație înseamnă a accepta că ea s-a întâmplat, că este reală, înseamnă să nu te prefaci că nu s-a întâmplat/ nu este adevărată, să nu trăiești în negare.

După ce accepți că acea situație este reală/ adevărată, poți merge mai departe și poți vedea ce ai de făcut în continuare, cum poți schimba lucrurile.

Atât timp cât tu nu accepți un lucru, nu îl poți schimba. Poți încerca să îl schimbi, însă o vei face de pe poziții de forță (îi opui rezistență) și nu vei reuși.

Dacă însă accepți acel lucru și încerci să îl schimbi, aproape întotdeauna reușești – asta dacă este necesar să îl schimbi.

Interesant este că atunci accepți un lucru și privești totul din postura Observatorului neutru, conștientizezi de ce s-a întâmplat acel lucru și înțelegi că nu este necesar să schimbi tu nimic, fiindcă fie el se schimbă sub ochii tăi, fie vezi foarte clar care a fost rostul său, vezi perfecțiunea Planului care se desfășoară și știi că nu este nevoie să se schimbe nimic. (Jason Estes)

În următorii ani noi vom trăi împreună ca un colectiv unit, vom trăi făcând toți parte din Echipa umanității și este necesar să învățăm să ne acceptăm unii pe alții.

Faptul că facem toți parte din Echipa umanității nu înseamnă că vom fi toți la fel, că vom gândi/acționa toți la fel. De aceea este necesar să învățăm să ne respectăm/ acceptăm unii pe ceilalți, să ne respectăm unul altuia dreptul la opinie, să ne respectăm unul altuia adevărul, chiar dacă avem adevăruri diferite, să putem purta conversații inteligente și civilizate chiar dacă avem opinii diferite. Dacă noi am avea toți exact aceleași opinii, lumea ar extrem de plictisitoare.

Și dacă vrei să știi ce poți face pentru a ajuta, îți spun: învață să accepți lumea așa cum este. Privește lumea, acceptă lumea așa cum este, încearcă să înțelegi de ce este lumea așa cum este și apoi, dacă tu consideri că este necesar să schimbi ceva, schimbă.

Privește ce se întâmplă acum în lume, observă ce emoții/ stări/ gânduri de vibrație joasă creează în tine ceea ce vezi că se întâmplă în lume, lucrează cu acele emoții/ stări/ gânduri și învață să privești ceea ce se întâmplă fără să te dezechilibrezi energetic/ emoțional, fără să judeci acuzi/ fii indignat/ opui rezistență.

Conștientizează că lumea, așa cum este ea, este „terenul de joacă” perfect pentru umanitate, la nivelul la care este umanitatea la acest moment, că este exact ce avem nevoie ca să ne ajute să evoluăm.

Iar atunci când noi putem să ne menținem echilibrul energetic/ emoțional, când reușim să ne menținem la un nivel înalt de vibrație indiferent ce se întâmplă în exterior, ne recuperăm puterea personală și putem să creăm o lume mai frumoasă. (Jason Estes)

Corpul vostru fizic trece printr-o etapă în care are loc o accelerare a proceselor energetice din interiorul său și de aceea unii dintre voi simțiți o căldură uriașă în interior. De asemenea, este posibil să transpirați abundent, ca urmare a energiilor foarte puternice care lucrează în interiorul vostru. Prin această transpirație eliminați ceea ce nu vă mai servește, deci e de bine, nu vă îngrijorați.

Un lucru foarte benefic este să stați în lumina soarelui.

Este important să înțelegeți că treceți printr-o faza de accelerare a proceselor energetice care au loc la nivelul corpului fizic și că este o chestiune temporară. În această fază veți avea un metabolism mai intens, iar energia pe care o obțineți din mâncare se va consuma mult mai repede decât înainte, deci vă va fi foame mai des. Ca atare, dacă erați obișnuiți să mâncați o dată de zi, să nu simțiți că „ați dat înapoi”/ „e ceva în neregulă cu voi” dacă veți ajunge să mâncați de 3 ori pe zi, fiindcă vă este foarte foame. Nu înseamnă nici că „v-ați dat peste cap dieta spirituală”; renunțați la aceste idei fixe în legătură cu o dieta pe care „trebuie” să o respectați ca să fiți spirituali și înțelegeți că sunteți într-o nouă etapă, în care nu mai rezonați cu acea dietă, corpul vostru are nevoie de altceva.

Nu mai încercați să vă încadrați în niște reguli bătute în cuie, nu mai considerați că dacă ceva a funcționat pentru voi la un moment dat, va funcționa întotdeauna, că dacă ceva vi s-a potrivit la un moment dat, va fi mereu potrivit pentru voi!

Dacă voi acceptați că totul se schimbă, mare parte din lupta și suferința din viața voastră dispare, pentru că atunci când diverse lucruri o să se schimbe, nu o să vă mai agățați de ele, nu o să mai opuneți rezistență, nu o să mai intrați în panică, nu o să vă mai simțiți distruși că „ați pierdut” ceva/ pe cineva, ci o să priviți totul dintr-un spațiu al echilibrului: „Știam că lucrurile se schimbă. Acum s-a schimbat și asta”.

Vestea bună este că lucrurile se schimbă în direcția benefică pentru noi, pentru că suntem ghidați pe o cale care ne conduce către ceea ce ne-am propus (la nivel de suflet) pentru această viață umană. (Jason Estes)

Fiecare om are liber arbitru, are dreptul să-și ia propriile decizii, să-și facă propriile alegeri și ar fi de dorit să nu ne amestecăm niciodată în deciziile altuia. Nu contează dacă suntem de acord cu alegerile acelei persoane sau nu; ideea este să-i respectăm dreptul de a-și face propriile alegeri, să îi acceptăm alegerile.

Asta înseamnă că noi suntem obligați să intrăm în jocul acelui om, să mergem mai departe alături de el, atunci când face acele alegeri cu care nu suntem de acord? Nu, nu înseamnă asta.

Eu, unul, nu accept să le fac jocul altora, dacă este ceva ce nu rezonează cu mine, dacă este un lucru în care nu vreau să fiu implicat. (Jason Estes)

Ceea ce încerc eu să fac este să fiu un exemplu/ model de ființă care trăiește/ acționează la modul conștient și cred că dacă am avea mai multe modele de acest gen, lumea în care trăim s-ar schimba mai repede. De asemenea, cred că trăim vremuri în care chiar este nevoie de mai multe modele.

Pentru foarte mult timp, noi, oamenii, am avut modele, însă cei considerați acum un exemplu de succes/ reușită nu sunt genul de modele pe care ni le dorim pentru noi înșine sau pentru copiii noștri. Acele persoane nu erau/ nu sunt modele de ființe care trăiesc/ acționează la modul conștient. Iar lumea arată așa cum arată acum pentru că oamenii nu au avut prea multe modele de ființe care trăiesc/ acționează de la un nivel înalt de Conștiință.

Și vreau să explic cum funcționează lucrurile, ca să înțelegeți de ce este atât de important să existe astfel de modele/ persoane care au un nivel mai înalt de Conștiință:

Imaginați-vă o pătură așezată pe pat și cineva prinde cu degetele acea pătură într-un anumit loc și o ridică puțin în sus - pătura se ridică nu numai punctul în care este prinsă cu mâna, ci se ridică o întreagă porțiune din jurul acelui punct.

Acel „model” care se manifestă de la un nivel mai înalt de Conștiință „trage după el” în sus mai multe persoane din jurul său.

Poate că nu toată acea porțiune de pătură se ridică la aceeași înălțime cu „modelul”, dar se ridică. Iar dacă apare un alt model (pătura este ridicată și din alt punct), mai apare o altă zonă care se „ridică”, în jurul celui de-al doilea model. Iar când apar suficiente modele, întreaga pătură se ridică la un alt nivel decât cel inițial.

Asta se numește Ascensiune colectivă.

Când apare un exemplu/ model, când oamenii văd că un om poate funcționa altfel decât au învățat ei, se simt inspirați, se gândesc: „Dacă el/ea a putut, cred că pot și eu!”. Și fac schimbări în propria viață. (Jason Estes)

Cu cât există mai multă bunătate în lume, cu atât mai mult crește vibrațional colectivul/ umanitatea.

Din punctul meu de vedere, spiritualitatea unui om se vede după câtă bunătate manifestă acel om. Și când spun asta, unii oameni devin confuzi, fiindcă ei au auzit o mulțime de termeni spirituali, au auzit/ învățat diverse practici/ tehnici/ instrumente de lucru, au auzit despre diverse experiențe extrasenzoriale și aveau impresia că spiritualitatea este despre acele lucruri.

Acele lucruri nu sunt relevante pentru Ascensiunea colectivului. Pot fi relevante pentru Calea ta personală, dar nu sunt obligatorii pentru toți ceilalți, ei pot ascensiona și fără să practice acele lucruri pe care le practici tu, fără să aibă experiențele pe care le ai tu.

Eu știu o mulțime de oameni care sunt în proces de ascensiune acum și care nu au nicio idee despre termeni spirituali, despre ce este Reiki, yoga, etc – nici n-au auzit despre aceste lucruri. Și este în regulă, fiindcă lucrurile respective nu au legătură cu Calea acelor oameni.

De aceea suntem atât de mulți și atât de diferiți – fiecare merge pe Calea lui, învață acele lucruri care țin de Calea lui și apoi este un exemplu/ model pentru alți oameni care rezonează cu el.

Ar fi o lume foarte plictisitoare dacă ne-am încadra toți în regulile unei singure căi spirituale.

Nu „trebuie” să respectăm regulile nimănui, când este vorba despre spiritualitate, nu „trebuie” să urmăm orbește pe nimeni, nu „trebuie” să ne implicăm în niște practici care nu rezonează cu noi, ca să fim spirituali sau ca să ascensionăm; e suficient să fim oameni buni, să facem fapte bune și să ne ocupăm cât putem noi de bine de ceea ce este în fața noastră, pe Calea noastră, în fiecare moment Acum. Așa ascensionăm. (Jason Estes)

Noi avem în interiorul nostru energii de vibrație joasă care pe măsură ce creștem vibrațional, ies la suprafață, ca să fie văzute, acceptate și curățate/ eliberate. Acest proces este unul care ne solicită puternic, iar pentru unii oameni este atât de intens, încât se simt de parcă ar trece prin durerile facerii.

Corpul nostru se schimbă de la nivel celular, ADN-ul nostru se schimbă, modul în care funcționăm se schimbă.

Spre exemplu, ca urmare a acestor schimbări, moleculele noastre vor vibra mult mai puternic, pentru a „scutura” energiile de vibrație joasă din ele - și veți simți. Asta se va întâmpla cu toți oamenii de pe planetă, nu doar cu un grup mai mic de persoane care au ajuns la un numit nivel de vibrație.

Unii dintre voi veți simți o vibrație în corp, alții poate veți simți în interior o senzație de căldură intensă și o să transpirați abundent, alții o să constatați că ies la suprafață din interiorul vostru diverse emoții/ traume care vă „zguduie” și o să vă întrebați „De ce mi se întâmplă mie toate astea?! Eu nu sunt un om rău…”.

Nu este vorba despre faptul că ai fi un om rău, este vorba despre faptul că tu ești parte a umanității și umanitatea trece prin niște schimbări masive, fiindcă ascensionează. Vei fi afectat și tu de aceste schimbări, că vrei, că nu vrei.

Lumea o să treacă prin multe lucruri zguduitoare în perioada următoare. (Jason Estes)

A fi în serviciul Binelui comun nu este ceva de genul „O să fac asta ca să adun karma bună” și nu înseamnă a face bine fiindcă simți o obligație în acest sens, pentru că „așa trebuie”. Dacă faci asta, înseamnă că pentru tine serviciul în slujba Binelui comun e un concept al minții, e un lucru de pe urma căruia consideri că poți obține niște beneficii.

Serviciul în slujba Binelui comun este ceva ce faci în mod natural, este felul tău de a fi/ funcționa, așa simți să te comporți.

Practic, când Isus face acele miracole despre care se vorbește în Biblie, el nu face decât să fie în serviciul Binelui comun.

Poate că noi nu numim așa acele miracole, dar asta sunt de fapt: un serviciu în slujba Binelui comun.

Și lucrurile stau la modul următor: dacă pe o scară de la 1 la 10 eu consider că valoarea mea este 2, atunci serviciile în slujba Binelui comun pe care sunt capabil să le fac sunt de nivelul 2.

Dacă însă eu știu cine sunt cu adevărat și funcționez ca atare (cum a făcut Isus) și pe o scară de la 1 la 10 eu consider că valoarea mea este 10, atunci serviciile în slujba Binelui comun pe care sunt capabil să le fac sunt de nivelul 10 și fac miracole.

Atunci când prin ceea ce fac eu îmbunătățesc niște lucruri, atunci când fac ca nivelul de conștiință al celor cu care intru în contact să crească (idiferent cu cât de puțin, e o creștere), practic, eu fac miracole.

Creșterea ca nivel de conștiință este un miracol, chiar dacă noi, oamenii, nu îl vedem așa. Noi definim miracolul ca fiind o schimbare uluitoare la nivel exterior, nu credem că schimbările interioare pot fi incluse la categoria „miracole”.

Este umitor modul în care funcționăm noi, oamenii: cei mai mulți dintre noi își doresc miracole exterioare, care de fapt nu înseamnă mare lucru, nu își doresc schimbări interioare, care sunt cele cu adevărat importante și care pot determina apoi și schimbări exterioare.

Adevăratul miracol este schimbarea ca nivel de conștiință, nu lucrurile exterioare/ materiale.

Vrei pace interioară sau vrei un anumit lucru (material)?

„Păi… nu știu.. depinde despre ce lucru vorbim… Între pacea interioară și o anumită mașină aș alege mașina. Între pacea interioară și o relație de cuplu pasională aș alege relația de cuplu”.

Acest mod de a gândi îți arată că ai de-a face cu o persoană care este la nivelul 1 pe scara despre care vorbeam. Și asta face ca acești oameni să poată servi Binelui comun doar de la nivelul 1.

Adevăratele miracole au loc în interiorul vostru și țin de schimbările ca nivel de conștiință. (Michael Mirdad)

Nu este ușor să trăiești în baza principiilor/ valorilor/ standardelor tale, atunci când acestea sunt foarte diferite de cele ale oamenilor din preajma ta.

Nu e ușor să socializezi, atunci când cei din jurul tău au principii/ valori/ standarde foarte diferite de ale tale. De foarte multe ori aceștia nu te înțeleg și au impresia că ești „un ciudat”.

Spre exemplu, dacă tu îmi propui să te însoțesc pe tine și pe alții într-o excursie la Fatima, este posibil ca eu să îți mulțumesc și să îți spun că nu merg, pentru că atunci când verific adânc în interiorul meu, nu rezonez cu ideea de a călători ore în șir cu un autobuz cu niște necunoscuți care au fiecare felul lui de a fi. Da, Fatima e un loc cu încărcătură spirituală, unde a apărut Fecioara Maria și unde o mulțime de oamenii se roagă, deci poate tu crezi că eu ar trebui să fiu încântat să merg în această excursie. Numai că eu nu rezonez cu ideea de a ajunge la Fatima călătorind în acel mod în care îmi propui tu. Așa că îți mulțumesc pentru invitație, dar nu merg. Iar tu n-o să înțelegi de ce te refuz și o să consideri că asta e încă o dovadă că sunt „un ciudat”.

Uneori îmi dau seama că oamenii au motive să fie confuzi și să nu înțeleagă modul în care funcționez eu, dar ei nu sunt eu și deci nu am nicio problemă să fac alegerile care rezonează cu mine.

Sau se întâmplă ca un prieten să-mi spună „Ne gândim să mergem la un film. Vrei să mergi cu noi?”

„Da, sigur, de-abia aștept să petrecem ceva timp împreună!”. Rezonează cu mine ideea de a merge cu prietenii la un film. Și apoi ne organizăm și întreb „Cine mai merge?”. Iar când îmi spune cine merge, deja începe să nu mai rezoneze cu mine ideea de a mă alătura acelui grup. Și apoi acel prieten îmi spune că vor să vadă un film care nu rezonează absolut deloc cu mine și s-a încheiat, știu că nu mai vreau să merg.

„Nu mai merg”.

Și încep reproșurile la adresa mea și simt cum mă judecă pentru faptul că refuz să particip la o chestiune care nu rezonează cu mine.

Iar uneori cel cu care vorbesc îmi dă o replica ce se vrea acidă, de genul: „Bine, o să le spun celorlalți că dacă vrem să mergi și tu cu noi trebuie să vedem doar filme spirituale…”.

Nu, mulțumesc, n-am nevoie ca cei cu care vrei să mergi tu la film să mă judece și să mă bârfească; nu e cazul să le dai explicații cu privire la faptul că eu nu mai merg!

Eu pot să accept faptul că voi aveți niște preferințe care nu rezonează cu mine și să aleg nu particip la astfel de ieșiri în oraș. Aleg să nu merg și asta este tot. Nu vă judec, nu vă ironizez, nu vă consider inferiori mie; pur și simplu accept că suntem diferiți și-mi văd de treaba mea.

Dar voi puteți să acceptați că eu am niște preferințe diferite de ale voastre și să nu mă judecați/ ironizați pentru asta? Puteți să acceptați alegerile mele, chiar dacă asta înseamnă să spun „Eu nu merg” la unele dintre întâlnirile voastre?

Eu trăiesc în aliniere cu principiile/ valorile/ standardele mele și am învățat să fiu împăcat cu modul în care reacționează cei din jur la acest mod de a funcționa. Cei din jur nu sunt întotdeauna dispuși să accepte alegerile mele, nu mă tratează întotdeauna cu respect, nu mă înțeleg, dar asta nu mă face să-mi schimb modul de a funcționa. (Michael Mirdad)

Eu nu m-am integrat niciodată, nu am funcționat niciodată așa cum funcționau cei de vârsta mea/ din familia mea/ din anturajul meu. Și ei știau că sunt altfel și mă tratau la modul „Da, el e mai ciudat”.

Dar nu am etichetat nicidată ca fiind „rău”/ greșit” ceea ce făceau ceilalți. Era pur și simplu ceva ce nu rezona cu mine, asta este tot. Și dacă nu rezona cu mine, eu nu făceam acel lucru.

Când vi se propune ceva ce nu este în aliniere cu cine sunteți voi, nu vă arătați indignați că acei oameni vor să facă așa ceva, nu etichetați ca fiind „rău”/ „greșit”/ „nespiritual” ceea ce fac ei, ci constatați la modul neutru „Mulțumesc, eu nu mă bag. Asta nu rezonează cu mine”.

Dacă eu îi spun cuiva că e „rău/ „greșit”/ „nespiritual” ceea ce face/ vrea să facă, asta înseamnă că eu îl judec și încerc să-i impun standardele/ valorile mele, iar asta este ceva ce nu o să fac. Eu îi comunic doar că ceea ce îmi propune nu rezonează cu mine, îi mulțumesc pentru propunere/ invitație și o refuz. Nu îl fac pe acel om să se simtă judecat, să se simtă condamnat, să se simtă rușinat că face ceva ce eu cred că e „rău”/ „greșit”.

Dacă ești la fel ca mine, „un ciudat”, și ceilalți te întreabă de ce nu accepți invitația lor, poți să le explici că nu rezonează cu tine, dar este posibil ca acei oameni să dea ochii peste cap și să te ia peste picior.

Nu contează ce părere au ceilalți, important este dacă tu trăiești în aliniere cu principiile/ valorile/ standardele tale tale sau nu. (Michael Mirdad)

Dumnezeu vă pregătește pentru a face față în situații în care este necesar să fiți stăpâni pe voi și să spuneți fără teamă ce aveți de spus, să transmiteți fără teamă mesajul pe care-l aveți de transmis.

De aceea Dumnezeu v-a pus în locuri/ anturaje/ familii în care nu vă găsiți locul, alături de oameni cu care nu vă potriviți, care au alte principii/ valori/ adevăruri decât voi.

De aceea sunteți diferiți de cei din familia voastră, sunteți diferiți de prietenii voștri, sunteți diferiți de cei din jurul vostru: pentru că Dumnezeu vă crește pentru ca în anumite momente cruciale voi să aveți curajul să vă comportați altfel decât cei din jur, să nu faceți ce fac ei, fiindcă voi aveți un Destin diferit.

E printre voi cineva care simte că se potrivește acestei descrieri?

Acum știți de ce sunteți altfel decât ceilalți.

Există un motiv pentru care ați fost pregătiți pentru Destinul vostru, pentru care ați fost pregătiți să faceți față adversității, pentru care ați fost pregătiți să nu vă intereseze ce cred alții despre voi, pentru care ați fost pregătiți ca în momente decisive să procedați altfel decât cei din jurul vostru, să faceți pasul în față și să vă asumați ceea ce alții nu ar avea curajul să-și asume. (TD Jakes)

Faptul că Dumnezeu ți-a dat semințe de grâu și îți cere să semeni, să uzi plantele, să recoltezi grâul și să faci pâinea nu înseamnă că Dumnezeu nu te-a binecuvântat cu pâine, ci înseamnă că Dumnezeu îți cere să muncești pentru a-ți obține pâinea.

Dacă tu nu vrei să faci toate eforturile necesare pentru a cultiva pământul și a obține recolta de grâu, pe care apoi să o transformi în pâine, nu e vina lui Dumnezeu, e problema ta. Dacă tu nu ești dispus să ai răbdare până când semințele de grâu se transformă în pâine nu e vina lui Dumnezeu, e problema ta.

Dacă ceea ce vezi tu acum la mine este doar o sămânță, nu înseamnă că nu voi da rod; înseamnă că la acest moment sunt în plin proces de transformare și mai am de trecut prin niște etape până să dau rod, până când voi împlini Misiunea pentru care mi-a dat-o Dumnezeu.

Care dintre voi simțiți că sunteți într-o etapă preliminară, că sunteți în plin proces de transformare și că Dumnezeu vă spune: „Nu te grăbi! Cine ești tu acum este doar o versiune intermediară, încă nu am terminat de lucrat la/ cu tine! Acum ești doar o sămânță care încolțește. La momentul potrivit te voi transforma în grâu și apoi în pâinea lui Dumnezeu”?

Tu ai fost plantat cu un scop acolo unde ai fost plantat de Dumnezeu. Și este necesar să fii dispus să fii diferit de ceilalți, să ieși din rând, să fii oaia neagră, să nu te intereseze că cei din jur te consideră un ciudat și vorbesc vrute și nevrute despre tine.

Marea problemă pe care o au cei mai mulți oameni în ziua de azi este că sunt foarte interesați de ce crede lumea despre ei; preferă să fie plăcuți/ acceptați/ validați de cei din jur, decât să dea rod.

Dumnezeu îți transmite că dacă nu te interesează în primul rând să fii autentic și să urmezi ghidarea divină indiferent ce cred/ spun cei din jur, nu vei da rod.

Nu contează ce crede lumea! Buruienile preferă compania buruienilor. Buruienile consideră că e ceva în neregulă cu grâul și încearcă să-l distrugă.

Vrei să fii grâu sau o buruiană? (TD Jakes)

Vine un moment în viața ta în care încetezi să mai încerci să obții ceea ce nu se poate obține, când încetezi să mai încerci să-i convingi de adevărul tău pe oamenii care nu te aud și care nu sunt capabili să înțeleagă acel adevăr.

Vine un moment în viața ta în care conștientizezi că timpul tău este prețios, așa încât nu mai ești dispus să-l irosești în dispute cu oameni care au o plăcere în a se contrazice cu tine, ci preferi să-l folosești în discuții cu oamenii care sunt interesați să te asculte și îți onorează adevărul, indiferent care este adevărul lor.

Vine un moment în viața ta în care Dumnezeu ți se arată într-un mod foarte clar, în așa fel, încât să nu mai ai niciun dubiu în legătură cu existența Lui și nu mai ești interesat să convingi pe nimeni că Dumnezeu există și nici să intri în discuții sterile cu cei care vor să le dovedești că El există.

Tu știi că Dumnezeu există și asta este destul. Tu ai avut o experiență personală cu Dumnezeu, El a intervenit în viața ta într-un mod atât de evident, încât nu mai există niciun dubiu pentru tine. Și nu te interesează să convingi pe nimeni de acest lucru.

Nu cunoști conținutul scripturilor, nu știi foarte clar cum funcționează Dumnezeu, nu știi să spui foarte clar ce este Dumnezeu, dar știi fără dubiu că El există, știi foarte clar că pentru o vreme ai fost orb și acum VEZI. Știi că la vreme de mare cumpănă, când nu mai vedeai nicio ieșire din acea situație, Dumnezeu a intervenit în viața ta într-un mod miraculos și te-a scos la lumină.

Poate că nu ai citit nicio scriptură, nu ai ascultat niciun preot vorbind despre Dumnezeu, nu ai intrat în nicio biserică, dar știi fără dubiu că Dumnezeu există. Știi pentru că ai avut o experiența personală cu Dumnezeu, ai ajuns să ai o relație personală cu Dumnezeu.

Unii oameni au mai întâi o relație personală cu Dumnezeu și apoi au o relație religioasă/ spirituală cu Dumnezeu.

Alți oameni au o relație religioasă cu Dumnezeu, asistă la niște ritualuri, la niște slujbe, îi ascultă pe preoți vorbind despre Dumnezeu, dar nu au o relație personală cu Dumnezeu.

Voi aveți nevoie de o relație personală cu Dumnezeu. (TD Jakes)

Uneori Dumnezeu îți arată lucruri despre care nu poți vorbi cu nimeni.

Noi trăim vremuri în care oamenii vorbesc prea mult, trimit prea multe mesaje și postează prea mult. Trăim vremuri în care unii oameni aruncă mărgăritare înaintea porcilor și apoi se supără când sunt atacați/ ironizați/ jigniți pentru ceea ce au spus/ scris/ postat.

Dumnezeu vă oferă uneori niște informații care nu sunt pentru toată lumea. Dumnezeu vă transmite uneori mesaje care nu sunt menite să le postați pe rețele de socializare. Dumnezeu vă oferă uneori informații care sunt menite să rămână doar pentru voi.

Dumnezeu vă pune uneori în situații foarte dificile, din care numai El vă poate scoate, ca să vă clădească o convingere fermă în existența Sa, să nu mai poată nimeni să vă facă să aveți dubii în această privință, ca să rămâneți pentru totdeauna discipolii Săi și să transmiteți mai departe mesajele Sale indiferent ce vor face/ crede alții despre voi. Și nu vor fi situații plăcute, dar numai în astfel de circumstanțe veți căpăta convingerea de neclintit că Dumnezeu există.

Dumnezeu se arată în acest mod celor care sunt pregătiți pentru o astfel de întâlnire.

Sunteți unul dintre cei cărora li s-a arătat Dumnezeu?

Sunteți unul dintre cei care știu cu certitudine că Dumnezeu există și care nu are nevoie de validarea celorlalți pentru a crede în Dumnezeu? (TD Jakes)

Nu mai fiți supărați pe Dumnezeu pentru că nu a făcut ceea ce ați fi vrut să facă pentru voi!

Dacă nu s-a întâmplat ce voiați voi să se întâmple înseamnă că nu era menit să se întâmple.

Dumnezeu are un Plan pentru voi și dacă ar fi făcut ceea ce voiați voi, atunci când voiați voi, ar fi dat peste cap acel Plan. Planul lui Dumnezeu este perfect pentru evoluția sufletului vostru.

Este necesar să învățăm să capitulăm și să mergem pe principiul „Facă-se Voia Ta!”, în loc să încercăm să forțăm/ facem lucrurile să se întâmple după voia noastră.

A capitula nu înseamnă a fi o marionetă, a fi pasiv, a nu-ți folosi discernământul, a fi un om slab, ci înseamnă a înțelege că ai o Menire care este mai importantă decât dorințele egoului tău și a face din Menirea ta prioritatea numărul 1.

Toți cei care citiți aceste rânduri aveți o Menire în această viață și aceasta este mai importantă decât dorințele egoului vostru. Dacă un om face din dorințele egoului său prioritatea numărul 1, atunci el îl „evaluează” pe Dumnezeu în funcție de ceea ce face acesta pentru a-i satisface dorințele egoului.

Până când tu nu pui Menirea ta deasupra dorințelor egoului tău, nu vei vedea cum mâna lui Dumnezeu așează lucrurile în viața ta așa cum este spre Binele tău cel mai Înalt, pentru că nu ești decât un egoist. (TD Jakes)

Tu trăiești având ca prioritate împlinirea Misiunii pe care ți-a încredințat-o Dumnezeu? Dacă nu faci asta, nu e de mirare că nu ești fericit, nu e de mirare că nu ai pace sufletească.

Pacea sufletească vine din faptul că îți urmezi și îți împlinești Misiunea, din faptul că faci ceea ce ești menit să faci.

Nu contează că trăiești acum într-o rulotă sau o vilă, important este dacă-ți urmezi Misiunea sau nu. Nu-ți face griji cu privire la faptul că deocamdată locuiești într-o rulotă, este doar un test prin care treci, înainte de a fi „promovat” de Dumnezeu.

Eu am trecut la începutul căsniciei mele printr-o perioadă dificilă, în care aveam foarte puțini bani, în care eu și soția dormeam într-o cameră foarte mică și toți copiii dormeau într-o altă cameră la fel de mică. Dacă aprindeai lumina nu mai curgea apa și dacă dădeai drumul la apă nu se mai aprindea lumina. Era ceva dereglat la acele instalații. Am locuit în acele condiții câțiva ani. În tot acest timp eu vorbeam oamenilor despre a avea deplină încredere în Dumnezeu și a urma Voia lui Dumnezeu.

A fost un test necesar, pentru că am dovedit că eu îl servesc pe Dumnezeu indiferent de condiții, indiferent de încercările prin care trec. Dumnezeu m-a lăsat câțiva ani să-L servesc cu buzunarele goale, cu instalația electrică defectă, cu instalația de alimentare cu apă potabilă defectă, cu mașina defectă. Eu l-am slăvit pe Dumnezeu și am lucrat în slujba lui Dumnezeu și când mi-a fost greu, nu doar când mi-a fost bine.

Nu poți vorbi altora despre credința deplină în Dumnezeu doar când ai parte de tot ce este mai bun, când ești bogat, când ai succes în activitatea profesională, când ți-ai atins obiectivele, când ai o viață de familie minunată. Este necesar să fii capabil să vorbești oamenilor despre credința deplină în Dumnezeu și să fii un exemplu viu pentru asta și atunci când ești înfometat, când nu ai bani să-ți plătești facturile, când ești bolnav, când treci prin crize care-ți dau viața peste cap.

Este necesar să fii un exemplu de credință deplină în Dumnezeu și când lucrurile nu arată deloc bine, când nu te simți deloc bine, când ești praf din punct de vedere emoțional, când inima ta este sfărâmată, când ești în plin proces de divorț.

Și dacă sunteți acum într-o asemenea situație dificilă, luați-vă câteva zeci de secunde ca să-l slăviți pe Dumnezeu: „Doamne, îți mulțumesc că ești alături de mine! Nu contează ce se întâmplă în viața mea personală, nu contează că mă simt groaznic, nu contează ce gânduri negre îmi trec prin minte, o să Te slăvesc și o să îți mulțumesc că ești alături de mine. O să Te slăvesc cu inima mea sfărâmată, o să Te slăvesc cu buzunarele goale, o să Te slăvesc din întunericul depresiei în care am intrat!”. (TD Jakes)

Biserica are o problemă cu păcatele cărnii și le condamnă, dar nu are o problemă și cu alt gen de păcate.

Atât timp cât nu faci sex în afara căsniciei și nu te îmbeți atât de tare, încât să te vadă toți vecinii că nu te poți ține pe picioare, e în regulă, poți fi cât de arogant vrei să fii, poți fi cât de neiertător vrei să fii, poți fi cât de acru vrei să fii, poți fi cât de invidios vrei să fii, poți fi cât de dușmănos vrei să fii.

Poate că ți-ai curățat trupul, dar este necesar să-ți cureți la modul conștient și mintea, să cureți și ura, invidia, aroganța, neiertarea, gelozia din tine. Acest gen de păcate sunt mai grave decât cele ale cărnii, pentru că nu sunt atât de evidente și dacă nu sunt detectate la timp, proliferează.

Dacă nu mă credeți, uitați-vă la ce s-a întâmplat cu Lucifer: el a dat dovadă de o mare aroganță și a fost izgonit din ceruri. Nu a fost izgonit pentru că avea o viață sexuală dezordonată, a fost izgonit pentru că era arogant.

Păcatele cărnii vă fac să ajungeți în genunchi la un moment dat în viața voastră, însă celălalt tip de păcate vă împiedică să vă așezați în genunchi în fața lui Dumnezeu, fiindcă sunteți prea aroganți ca să faceți asta, fiindcă aveți impresia că le știți pe toate și n-aveți nevoie de ajutorul lui Dumnezeu.

Sunt în lumea asta o mulțime de oameni care au har, dar care sunt plini de frustrări. Sunt frustrați pentru că voiau să ajungă la un nivel mai înalt decât au ajuns, pentru că nu le este recunoscută valoarea de cei din jur, pentru că au mai puțini bani decât cred că ar merita să aibă.

Dați afară frustrarea, invidia, gelozia, dușmănia, aroganța, neiertarea, acreala din interiorul vostru! Acea acreală pe care o purtați în interior face ca fructele pe care le dați să fie acre!

Dați afară din voi toată acea negativitate și numărați-vă binecuvântările! (TD Jakes)

Eu nu vreau în biserică pastori care nu au trecut prin momente de mare cumpănă.

Atunci când treci prin momente de mare cumpănă ai revelații, înțelegi mai multe despre Dumnezeu și începi să te manifești cu mai multă compasiune, pentru că știi cum este să fii pe marginea prăpastiei.

Sunt lucruri foarte profunde pe care nu le poți învăța despre Dumnezeu până când nu treci prin momente de mare cumpănă, iar El te ajută să le depășești. Abia după ce ai trecut prin momente de mare cumpănă ești cu adevărat pregătit să servești Binele comun.

Ceea ce avem în prezent în biserici sunt mulți oameni (nu toți) cărora li s-au dat prea repede niște funcții, oameni care nu au trecut prin momente de mare cumpănă, nu au avut acele revelații, nu au fost binecuvântați de Dumnezeu cu un ajutor miraculos și care încă n-au învățat cu adevărat compasiunea.

De aceea eu nu vreau un pastor care n-a trecut niciodată printr-o mare cumpănă, nu vreau un lider care n-a trecut niciodată printr-o mare cumpănă, nu vreau să mă îngrijească medici și asistente care n-au trecut niciodată printr-o mare cumpănă, nu vreau un consilier care n-a trecut niciodată printr-o mare cumpănă, nu vreau ca soție o femeie care n-a trecut niciodată printr-o mare cumpănă.

Tu înveți niște lecții prețioase atunci când treci printr-o cumpănă, când ai impresia că nu mai ai nicio soluție și Dumnezeu găsește soluția, te ajută să ieși la lumină și te binecuvântează.

Când ai o astfel de experiență, ea te smerește, te face să ai mai multă compasiune față de cei care suferă și te faci să vrei să servești Binele comun.

Oamenii care au trecut printr-o cumpănă în viața lor sunt cei care oferă; oamenii care n-au trecut printr-o astfel de cumpănă sunt interesați doar de ce le iese lor, sunt aroganți și au comportamente abuzive.

Oamenii care au trecut printr-o cumpănă în viața lor îi înțeleg pe cei care suferă, pot relaționa cu ei de la inimă la inimă, pentru că știu cum este să fii acolo.

Noi ne dăm prea des pe mâna unor oameni care se consideră „specialiști” în ceea ce privește sănătatea, psihologia, sufletul, dar care nu au trecut niciodată printr-o cumpănă în viața lor și care nu înțeleg prin ce trecem. De aceea ne tratează așa cum ne tratează. Ei nu înțeleg cu adevărat prin ce trecem noi, ei știu doar ce au învățat din cărți, doar teorie. (TD Jakes)

Definiția „spitalului” conform Papei Francisc

Papa Francisc ne surprinde mereu cu reflecțiile sale:

„Pereții spitalelor au auzit mai multe rugăciuni sincere decât multe biserici…

Au văzut săruturi mai autentice decât cele din aeroporturi…

În spital vezi un homofob salvat de un medic gay.

Un medic de rang înalt salvează viața unui cerșetor…

În terapie intensivă, un evreu are grijă de un rasist…

Mii de soți se iartă reciproc în speranța unei vindecări totale.

Un polițist și un prizonier împart aceeași cameră și primesc aceleași îngrijiri…

Un pacient bogat așteaptă un transplant de ficat cu un organ donat de un sărac…

În acele momente, când spitalul atinge rănile oamenilor, universurile se intersectează cu un scop divin. Și în această comuniune a destinelor, ne dăm seama că, singuri, nu suntem nimic.

De cele mai multe ori, adevărul absolut al oamenilor se dezvăluie doar în momentele de durere sau în fața amenințării reale a unei pierderi definitive.

Spitalul este locul unde ființele umane își dau jos masca și se arată așa cum sunt ele cu adevărat, în esența lor pură.

Viața aceasta va trece repede:

Nu vă certați cu oamenii.

Nu vă plângeți prea mult.

Nu fiți amărâți.

Nu e nevoie să fiți într-un conflict constant cu partenerul vostru; până la urmă, l-ați ales pentru a împărtăși momente frumoase, nu amare.

Nu pierdeți somnul din cauza facturilor.

Nu încetați să vă sărutați persoanele dragi.

Nu deveniți obsedați de o casă impecabilă.

Bunurile materiale trebuie câștigate de fiecare; nu vă concentrați pe acumularea unei moșteniri.

Nu țineți prea multe diete; la urma urmei, corpul vostru este doar împrumutat… bucurați-vă de el.

Țineți aproape câinii și pisicile voastre.

Nu păstrați vasele pentru ocazii speciale.

Folosiți tacâmurile noi.

Profitați de oportunitățile pe care viața vi le oferă azi, pentru că mâine probabil nu le veți mai avea. Trăiți prezentul!

Nu fiți zgârciți cu parfumul vostru preferat, folosiți-l pentru voi înșivă.

Purtați adidașii preferați, puneți-vă muzica pe repeat.

De ce să nu luați o pauză?

De ce să nu sunați acum?

De ce să nu fiți de folos acum?

Sunați-vă prietenii, invitați-i la o cafea.

De ce să nu iertați acum?

Mereu așteptăm ceva: Crăciunul, vinerea, Anul Nou, când avem bani, când vine dragostea, când totul este perfect…

Dar vedeți voi, perfecțiunea nu există.

Ființele umane nu au fost create pentru a se realiza aici, ci pentru a învăța.

Așa că profitați de această lecție de viață și trăiți-o acum.

Respectați-vă pe voi înșivă, respectați-i pe ceilalți.

Mergeți pe drumul vostru și lăsați-i pe ceilalți să-l urmeze pe al lor.

Nu criticați, nu judecați, nu vă amestecați.

Iubiți mai mult, iertați mai mult, îmbrățișați mai mult, trăiți mai intens… și lăsați restul în mâinile Creatorului!

Papa Francisc

„Doamne, te rog să mă ajuți să găsesc femeia care este menită să fie soția mea!” este o rugăciune foarte puternică.

Eu întâlnesc deseori femei extraordinare, care pot fi soția potrivită pentru cineva, dar care simt că nu sunt soția potrivită pentru mine.

O mulțime de femei nu înțeleg că simplul fapt că un bărbat nu te alege pentru a fi soția lui nu înseamnă că nu ești soția potrivită pentru cineva; înseamnă doar că el nu simte că ești soția potrivită pentru el.

Tu poți fi o femeie minunată, o femeie care are calitățile necesare pentru a fi o soție, dar nu ești potrivită pentru a fi soția oricui.

Și este de dorit ca bărbații să fie capabili să discearnă, fiindcă ei pot întâlni o mulțime de femei de valoare, dar este necesar să identifice care dintre ele este soția potrivită pentru ei și care sunt femeile nepotrivite.

Un bărbat știe când a găsit femeia potrivită, femeia care este ceea ce-și dorește el.

Nu te poți preface că ești femeia potrivită pentru un bărbat. Nu aceasta este soluția. Soluția este să fii tu însăți, să te manifești la modul autentic și bărbatul potrivit pentru tine o să apară.

Dacă tu ești într-o relație cu un bărbat care nu ți se potrivește, este pentru că i-ai prezentat o mască, te-ai prefăcut a fi o femeie care nu ești de fapt. Poate l-ai păcălit pentru un timp, dar relația voastră n-o să funcționeze, pentru că nu te poți preface la infinit. Într-un final el va descoperi că nu ești femeia potrivită pentru el.

De multe ori femeile se transformă în „panouri publicitare” pentru ceva ce nu sunt cu adevărat, doar ca să atragă un anumit tip de bărbați. (Laterras R. Whitfield)

Când un om intră într-o relație de cuplu cu persoana care este menită pentru el, cu persoana capabilă să-l ajute să-și împlinească Menirea, se întâmplă ceva ceva magic.

În opinia mea, Dumnezeu pune în partenerii meniți să fie împreună lucruri pe care ei nu le pot găsi în niciun alt partener.

Dumnezeu știe că peste 10 ani tu vei dori să faci un anumit lucru și spre exemplu, vei avea nevoie de ajutor într-un domeniu în care nu te pricepi și atunci vei descoperi că partenerul/ partenera ta a făcut acel lucru în trecut și te poate ajuta.

Când tu alegi persoana potrivită, vei descoperi că Dumnezeu a pus în ea acele lucruri care te vor ajuta de-a lungul vieții să faci ceea ce ți-ai propus, să înaintezi pe calea care înseamnă împlinirea Menirii tale. Dar asta înseamnă să nu te mulțumești cu mai puțin de atât, să ai răbdare să aștepți persoana potrivită pentru tine, să nu intri în relații cu persoane care sunt nepotrivite pentru tine. (Laterras R. Whitfield)

Atunci când vin la mine cupluri la consiliere, primul lucru pe care îl spun este: „Nu voi munci pentru voi mai mult decât munciți voi înșivă pentru voi. Dacă observ nu sunteți cu adevărat dispuși să faceți ceea ce este necesar pentru a repara relația voastră de cuplu, punem punct și îmi văd de treaba mea, iar voi vă vedeți de treaba voastră!”.

Nu am nicio problemă să le spun clienților mei că nu mai sunt interesată să lucrez cu ei. Dacă eu vă spun niște lucruri, dacă vă dau niște îndrumări pentru a rezolva o anumită problemă, iar voi veniți iar și iar cu aceeași problemă, este clar că nu sunteți dispuși să faceți munca necesară pentru a avea o relație sănătoasă și asta înseamnă că îmi irosesc timpul cu voi. Ca atare, punem punct ședințelor de consiliere, fiindcă nu vreau să mai lucrez cu voi.

Eu, una, nu îmi irosesc timpul cu oameni care nu sunt dispuși să se implice în a face relația să meargă; eu lucrez cu oameni care sunt hotărâți, care știu ce vor și sunt dispuși să facă tot ce este nevoie pentru ca relația lor să funcționeze.

Vrei sau nu să funcționeze căsnicia voastră? Dacă nu știi ce vrei, atunci nu-mi bate mie la ușă, du-te în altă parte, hotărește-te ce vrei și apoi, dacă ai hotărât să te implici cu adevărat, poți să apelezi la serviciile mele!

Nu-mi irosi timpul, fiindcă pentru mine timpul este prețios! O să-ți ofer timpul și sfaturile mele dacă ești dispus să mă asculți și dacă ești dispus să urmezi aceste sfaturi; dacă nu ești dispus să faci asta, nu mă căuta, fiindcă nu sunt interesată să lucrez cu tine!

Și le spun asta de la început clienților mei, ca să fie clar care este treaba. În acest fel nu mai pierdem timpul nici eu, nici ei. (Juliette Ross)

Isus i-a învățat pe cei cu care interacționa lucruri de genul: „Iartă-te pentru lucrurile pe care le-ai făcut înainte! Vezi-ți de viața ta și nu mai face acele lucruri! Nu mai minți! Nu mai fura! Nu mai înșela!”.

Mincinoșii nu se vindecă, dacă ajung să experimenteze o boală severă. Nivelul lor de vibrație nu permite vindecarea, în astfel de cazuri.

Oamenii care mint, înșeală, fură, nu se pot vindeca dacă trec printr-o boală gravă, fiindcă nivelul lor energetic nu permite videcarea. Ei pot rezolva temporar acea problemă de sănătate, dar nu are loc vindecarea completă, fiindcă nu este posibil din punct de vedere energetic.

Dacă tu ești un om care încalcă Legile divine și te îmbolnăvești grav, Dumnezeu nu te va ajuta să te vindeci, dacă după ce te vei însănătoși vei reveni la aceleași obiceiuri, încălcând în continuare Legile divine.

Dacă un astfel de om se însănătoșește, el nu mai este omul care era în trecut, are loc o schimbare semnificativă în interiorul lui. (Caroline Myss)

Un om care nu are putere personală, care nu are încredere în el însuși și nu-și cunoaște valoarea, va căuta întotdeauna validare în jurul său. Va căuta mereu aprobare la cei din jur, va considera că doar dacă ceilalți sunt de acord cu el, opinia sa are valoare.

Atunci când trece printr-o situație mai dificilă sau are de făcut o alegere importantă, un astfel de om va căuta soluții/ răspunsuri la alții. Și dacă în final nu iese cum vrea el, va da vina pe cel care i-a dat acea soluție/ acel răspuns: „E vina ta! Tu mi-ai zis să fac asta! Dacă nu ziceai tu, eu nu făceam așa!”.

Călătoria care te duce la nivelul la care ai o stimă de sine sănătoasă este cea în care îți dezvolți capacitatea de a-ți face propriile alegeri, indiferent ce cred/ spun/ fac alții, în care îți asumi responsabilitatea pentru propriile alegeri.

Când faci parte din turmă, când îți asumi în mod automat opiniile grupului/comunității din care faci parte, când gândești cum gândesc ceilalți, când te comporți cum se comportă ceilalți, când pentru tine e important să fii „în rândul lumii”, ai parte de experiențele pe care le au toți ceilalți.

Când ai ajuns la nivelul la care ai o stimă de sine sănătoasă, la care ai încredere în tine și ai puterea să-ți faci propriile alegeri indiferent ce cred/ spun/ fac ceilalți, tu ai parte de experiențe individuale care nu seamănă cu experiențele celor din jur.

Omul „obișnuit” se integrează în „tribul” în care trăiește, are o gândire/ percepție/ un comportament similar cu cei din jurul său, are experiențe comune cu cei din grup și se simte în siguranță în acel grup, care reprezintă zona sa de confort. Atât timp cât cei din jur îi confirmă informațiile/ părerile/ gândirea/ percepția, consideră că totul este în regulă cu el.

Un astfel de om își evaluează sănătatea mintală în funcție de asigurările celor din jur că și ei cred aceleași lucruri, văd lucrurile în același fel.

Atât timp cât cei din jur văd/ aud/ gândesc același lucru ca și el, totul e în regulă. Dacă însă el începe să vadă/ audă/ perceapă niște lucruri pe care cei din jur nu le văd/ aud/ percep, apare o problemă, omul respectiv începe să se întrebe dacă are halucinații, dacă nu cumva a înnebunit. De altfel, și cei din jur îi vor spune că a luat-o razna, fiindcă ei nu văd/aud ce aude/vede el, iar ei sunt mulți și el e numai unul, deci e „clar” că ei au dreptate și că e ceva în neregulă cu el. Și într-un astfel de caz, acel om este îngrijorat: „Ce vor crede ceilalți despre mine? Ce va spune lumea?”.

Acesta este un om slab, care nu este pregătit să facă un pas în față pe calea evoluției ca nivel de conștiință. (Caroline Myss)

Blochează-l. Blocheaz-o.

Nu mai contează ce face sau unde se află.

Nu vă mai verificați notificările pentru a vedea dacă apare numele lui, al ei, nu mai treceți prin mesajele vechi și nu mai amintiți de vremurile trecute.

Sunt doar ecouri ale unei iubiri care nu a fost dragoste în primul rând.

A fost de fapt doar un atașament.

El, ea, ți-a arătat de nenumărate ori unde stai în viața lui, a ei, și amândoi știm unde este asta acum.

Deci, răspunde-mi la asta...

De ce continui să-ți dai energia cuiva care nici măcar nu ți-a putut aprecia valoarea?

Viața ta nu este decât a ta acum.

Concentrează-te pe visele frumoase pe care le ai.

Și reîndrăgostește-te de tine însuți, in primul rand.

Nu lăsa o relație eșuată să devină o închisoare emoțională și psihică.

Meriți iubirea care te prețuieste, te respecta și ă te alege in fiecare zi care trece.

~ Cody Bret

Singurul mod în care putem face față Adevărului și puterii de creație a Adevărului este să trăim urmând ghidarea divină.

Acesta este motivul pentru care Adevărul ne este revelat atunci când suntem pregătiți să-i facem față. De aceea doar cei care-și urmează Chemarea accesează Adevărul.

Nu oricine are acces la Adevăr. Este necesar să fii chemat de Dumnezeu către acel Adevăr. Dumnezeu te cheamă pe nume, în asemenea cazuri, nu este ceva ce se întâmplă la grămadă. Și te cheamă atunci când știe că ești pregătit pentru acel Adevăr, că poți face față puterii pe care ți-o conferă cunoașterea acelui Adevăr și poți să gestionezi la modul responsabil puterea pe care o obții.

Când ne aflăm la un nivel redus de conștiință nu putem face față Adevărului, tot ce putem primi este propaganda, pe care noi o considerăm a fi „adevărul”; suntem ușor de păcălit.

Unul dintre marile Adevăruri este „Toți suntem Una”.

Când funcționezi de la un nivel redus de conștiință nu poți înțelege asta, este o chestie care nu-ți spune nimic, nu înseamnă nimic pentru tine.

Pe măsură ce te deschizi către noțiuni de spiritualitate este posibil să accepți la nivel teoretic ideea că toți suntem Una, este posibil să o spui și tu când ți se pare că dă bine, dar nu ai integrat acest Adevăr, nu-l înțelegi pe deplin. Dar dacă ai o experiență extrasenzorială în care ești scos din corp și dus în Univers și ți se arată că totul este viu, că tot ce există vibrează/ are o energie, că tot ce există în Univers simte prezența ta și apoi ești adus înapoi în corpul fizic, înțelegi pe deplin că Toți suntem Una, ai integrat acel Adevăr, pentru că l-ai experimentat.

Nu oricine face față unei asemenea experiențe; dacă nu ești pregătit, mintea ta umană nu poate cuprinde așa ceva, este un șoc prea mare pentru tine. Nu poți supraviețui unor experiențe de Trezire de acest tip decât dacă ești chemat pentru așa ceva și te ține Dumnezeu de mână în timpul experiențelor respective.

Când ești pregătit pentru un asemenea Adevăr, auzi Chemarea lui Dumnezeu.

Și după ce ai parte de o asemenea experiență nu poți să descrii ce ai văzut/ auzit/ simțit, pentru că toate aceste lucruri nu le-ai perceput cu ochii/ urechile/ simțurile corpului fizic, ci cu alte simțuri. (Caroline Myss)

Adevărurile mistice nu pot fi accesate decât de mistici, pentru că acei oameni trebuie să fie capabili să le integreze/ gestioneze.

Deși un adevărat mistic cunoaște marile Adevăruri, el nu se va contrazice cu cei care nu au accesat acele Adevăruri, nu va încerca să-i convingă pe alții că acelea sunt niște Adevăruri, nu va intra în dispute pe această temă.

Când știi un mare Adevăr îl integrezi, ești convins de „valabilitatea” lui și ai încredere că există un scop pentru care ți-a fost revelat, că există forțe mult mai mari decât tine care susțin funcționarea Universului și că acestea ți-au încredințat puterea pe care ți-o conferă cunoașterea acelui Adevăr.

Atunci când ajungi la un nivel înalt de Conștiință ai acces la Marile Adevăruri; pentru cei de la niveluri mai reduse de conștiință aceste Adevăruri sunt „diluate“ în asemenea măsură, încât să poată fi acceptate de mintea oamenilor respectivi. (Caroline Myss)

O să vă dau un exemplu privind „diluarea” unui adevăr la nivelul la care suntem capabili să-l acceptăm.

Să spunem că simți cu toată ființa ta că soțul tău te înșeală. Nu ai dovezi, dar adânc în interiorul tău știi foarte clar acest adevăr: te înșeală.

Adânc în interiorul tău mai știi că dacă ai avea o discuție tranșantă cu el și i-ai spune clar că știi că te înșeală, el va recunoaște și va spune că vrea divorțul.

Pentru că tu nu poți face face divorțului, pentru că adânc în interiorul tău simți că ar fi prea mult pentru tine ca el să confirme că te înșeală și să divorțați, pentru că te temi că nu te vei descurca de una singură, tu refuzi să accepți acest adevăr – te minți pe tine însăți, te prefaci că nu bănuiești/ știi nimic, eviți cu grijă orice discuție care ar putea duce către aflarea acestui adevăr dureros și tragi de acea căsnicie încă cinci ani, până când se ajunge, totuși, la divorț.

Tu aveai opțiunea să rezolvi rapid acea chestiune: aveai în acea zi o discuție inconfortabilă/ dureroasă cu soțul tău, îi spuneai că știi că te înșeală, el admitea acest lucru, îi adunai hainele în geamantan și i le puneai la ușă, el și le lua și pleca în aceeași zi și apoi în câteva luni obțineați divorțul.

A doua opțiune era să trăiești în minciună încă vreo câțiva ani, să acumulezi resentimente, furie, suferință, să-ți scadă în mod continuu stima de sine și respectul față de sine, după care să ajungi oricum la divorț.

Pentru că nu ne simțim pregătiți să ne confruntăm cu niște adevăruri zguduitoare, noi le diluăm/ deformăm în așa fel, încât să capete o formă pe care o putem accepta. Ne mințim pe noi înșine, alegem minciuna, fiindcă nu putem face față adevărului. Și asta pentru că nu putem face schimbărilor rapide/ radicale pe care le implică faptul că funcționezi în aliniere cu adevărul și cu Dumnezeu. (Caroline Myss)

Noi putem determina măsura în care suntem apropiați de Dumnezeu, în funcție de măsura în care suntem capabili să acceptăm adevărul, oricât de inconfortabil/ dureros este acesta.

Atunci când trăiești în aliniere cu adevărul nu ești dispus să încalci Legile universale, fiindcă știi că vor exista consecințe. Și e foarte greu să trăiești în aliniere cu adevărul, să trăiești în integritate, pentru că asta îți limitează foarte mult opțiunile: nu mai poți face lucruri care încalcă Legile universale.

Când ai acces la marile Adevăruri funcționezi foarte diferit de oamenii obișnuiți, pentru că VEZI/ PERCEPI lucruri pe care ei nu le văd/ percep.

Spre exemplu, tu înțelegi noțiunea de „egoism” diferit de modul în care o înțeleg ei, tu vezi egoismul dintr-o perspectivă globală, nu dintr-o pespectivă individuală/ locală. (Caroline Myss)

De fiecare dată când ți se oferă accesul la un nivel superior, vei fi testat, ca să dovedești că faci față: vei fi pus în fața unei încercări/ a unui adversar, ca să arăți ce poți.

Pe măsură ce crești ca nivel de Conștiință/ înțelepciune, devii mai tăcut/ discret ca prezență. Cu cât devii mai puternic la nivel energetic, cu atât mai mult vei prefera să fii o prezență discretă acolo unde te afli, „să zbori sub radar”.

Dacă știi ce este adevărata putere, atunci știi că cel mai puternic om dintr-o încăpere nu este cel mai vocal, ci acela care este cel mai tăcut. Cei mai vocali oameni dintr-o încăpere sunt cei mai slabi, cei mai nesiguri pe ei.

Dacă este nevoie să te prezinți în dreapta și-n stânga ca fiind un Vindecător, atunci tu nu ești cu adevărat un Vindecător. (Caroline Myss)

Unul dintre marile Adevăruri este acela că viața umană implică suferință. Niciunul dintre noi nu scapă de suferință în această viață, nu există om care să nu treacă prin suferință.

Foarte mulți oameni aleg să nu urmeze ghidarea divină pentru că se tem că dacă ar face ceea ce sunt ghidați să facă, ar avea de suferit.

Noi toți am avut parte de situații în care am simțit foarte clar ghidarea divină, dar am ales să nu o urmăm, pentru că ne temeam că dacă vom face ceea ce suntem ghidați, ar exista consecințe neplăcute, am avea de suferit.

Unii dintre noi negă că au recepționat ghidarea divină, îi răspund lui Dumnezeu „Nu aud ce-mi spui, sunt surd!”.

Alții au ales varianta: „Nu sunt sigur că ăsta este un semn sau nu, așa că n-o să-l iau în seamă”.

Și continuă să ceară ghidare divină și să urmeze doar ghidarea care le convine.

Reflectați asupra vieții voastre și identificați astfel de situații în care ați simțit foarte clar ghidarea divină, dar nu ați ascultat-o, fiindcă vă temeați că veți avea de suferit.

Și apoi amintiți-vă cât ați suferit pentru că nu ați urmat ghidarea divină. (Caroline Myss)

Universul funcționează în baza unor Legi. Aceste Legi sunt impersonale, ele funcționează pentru toți, indiferent că ai sau n-ai bani, că ai un statut social sau nu, că ești educat sau nu, că tu cunoști aceste Legi sau nu, că tu crezi în existența Legilor respective sau nu.

În viață este important să fii autentic, să spui ceea ce crezi cu adevărat și să faci ceea ce spui; să nu-ți schimbi discursul în funcție de persoana cu care vorbești.

De asemenea, este important să privești lucrurile în profunzime, să nu te lași păcălit de aparențe.

Una dintre cauzele bolilor este aceea că nu ești capabil să discerni între ceea ce este cu adevărat important și ceea ce nu este cu adevărat important, ceea ce este real și ceea ce este doar un joc de lumini, un „spectacol”.

Dacă tu dai prea multă atenție unor lucruri care nu sunt cu adevărat importante, dacă te frămânți/ consumi pentru ele, ajungi să-ți sapi singur groapa de mormânt. De aceea este esențial ca atunci când ți se întâmplă diverse lucruri, să te întrebi: „Este acesta un lucru cu adevărat important, ca să mă consum atât de mult pentru el sau tot ce fac este să-mi sap singur groapa?”.

Este important ca atunci când ceva/ cineva iese din viața ta, iar tu te agăți de acel lucru/ om cu dinții și cu unghiile, fiindcă ai un atașament față de el, să te întrebi: „Este acest lucru/om cu adevărat important, ca să mă consum atât de mult pentru faptul că a ieșit din viața mea sau tot ce fac este să-mi sap singur groapa?”. (Caroline Myss)

Limbajul sacru se exprimă din cele mai vechi timpuri prin muzica sacră, dansul sacru, arta sacră.

O altă formă de limbaj sacru este acțiunea care devine sacră prin intenția care stă la baza ei. Spre exemplu, tu folosești limbajul sacru atunci când faci fapte/ gesturi de bunătate sau de generozitate mânat de dorința sinceră de a-ți ajuta aproapele, când te rogi pentru un alt om sau îi trimiți gânduri/ energie pozitivă din dorința de a-l susține, atunci când trece prin momente grele.

Orice mod de a acționa care are la bază dorința de a susține Binele comun este un mod de a trăi/ practica limbajul sacru.

Limbajul sacru nu ține doar de ceea ce spui, ține în primul rând de intenția cu care acționezi/ vorbești/ dansezi/ creezi – este aceasta în aliniere cu Dumnezeu sau nu?

Noi trăim în prezent în vremuri în care tot mai mulți oameni percep din ce în ce mai clar energiile, în care comunicarea dintre oameni nu se mai rezumă, ca în trecut, la a percepe cuvintele care s-au spus și tonul cu care s-au spus, ci trece dincolo de aspectul material, include și perceperea energiei interlocutorului.

În prezent limbajul cu cel mai mare impact este cel al energiei. Indiferent cât de frumoase sunt cuvintele pe care mi le spui și indiferent cât de mieros este tonul cu care mi le spui, eu sunt mai atentă la energia ta decât la cuvintele tale, atunci când îmi spui acele lucruri. Și pot simți că ceva nu este în ordine, chiar dacă spui cuvintele potrivite la momentul potrivit. Ceea ce-mi transmite energia ta este mult mai edificator/ adevărat decât ceea ce-mi transmit cuvintele tale.

Sunt sigură că vi s-a întâmplat și vouă să discutați cu cineva, să vorbească frumos, să sune bine tot ce spune, dar să simțiți adânc în interiorul vostru că e ceva în neregulă cu acel om, că nu spune adevărul.

Și știți ceva? Așa cum voi puteți să-i „citiți” energetic pe alții și să simțiți când ei nu sunt sinceri, și alții vă pot „citi” pe voi.

Așa cum intențiile altora sunt „transparente” pentru voi, și intențiile voastre sunt „transparente“ pentru alții.

Pe măsură ce oamenii vor deveni din ce în ce mai pricepuți în a citi energiile, le va fi din ce în ce mai greu să-i mintă pe alții, pentru că energia lor va spune adevărul. (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

Eu descriu ființa umană ca pe o clădire cu multe etaje. Aceste etaje reprezintă niveluri de conștiință.

Noi toți plecăm de la parter și pe măsură ce evoluăm, urcăm la un etaj superior și constatăm că priveliștea se schimbă din ce în ce mai mult.

Când suntem la „parter” trăim adânc ancorați în lumea materială, iar sufletul nostru nu are niciun cuvânt de spus în fața egoului nostru; egoul nostru conduce „dansul”.

Când suntem la „parter” suntem conviși că „realitatea” pe care o vedem cu ochii noștri este adevărata/ unica realitate și ne contrazicem vehement cu cei care au o altă perspectivă asupra realității. Dacă cineva ne spune că „realitatea” pe care o vedem cu ochii noștri este o iluzie, ne contrazicem cu el până în pânzele albe și credem că e nebun și vorbește prostii.

Când suntem la „parter” luăm de bun tot ce scrie în ziare sau se spune la televizor. Dacă am auzit o informație la știri, este clar pentru noi că acela este adevărul, nici nu ne trece prin cap că ar putea fi o dezinformare/ manipulare.

Când suntem la „parter” ne lăsăm pradă patimilor, adicțiilor, plăcerilor lumești fără niciun fel de ezitare.

Când suntem la „parter” credem că nu este adevărat decât ceea ce putem percepe cu cele cinci simțuri obișnuite (auz, văz, miros, gust, simțul tactil).

Când ești la „parter” crezi că lumea întreagă trebuie să se învârtească în jurul tău, spui lucruri de genul „Nu e drept să mi se întâmple asta tocmai mie!”/ „Nu meritam așa ceva!”/ „De ce m-a pedepsit Dumnezeu în felul ăsta?”.

Ți se pare că nu e corect ce ți-au făcut alții, dar nici nu-ți trece prin cap să verifici dacă sunt corecte unele dintre lucrurile pe care le-ai făcut tu altora. Ți se pare corect ca Dumnezeu să-i pedepsească pe cei care ți-au făcut rău ție, dar nici nu-ți trece prin cap să te gândești că pe acest principiu, poate ar fi corect ca Dumnezeu să te pedepsească și pe tine pentru răul pe care l-ai făcut altora. Consideri că toate trebuie evaluate în funcție de cât de bune/ rele sunt pentru tine.

Atunci când ne uităm pe fereastra „apartamentului de la parter” vedem mult mai puțin decât am vedea de la etajele superioare, dar ni se pare că ceea ce vedem este tot „adevărul”/ întreaga „realitate”, nu ne trece prin cap că există mult mai mult decât ceea ce putem vedea noi, de la nivelul la care ne aflăm. (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

Eu descriu ființa umană ca pe o clădire cu multe etaje. Aceste etaje reprezintă niveluri de conștiință. Noi toți plecăm de la parter și pe măsură ce evoluăm, urcăm etaj cu etaj și constatăm că priveliștea se schimbă din ce în ce mai mult.

Când trăiești la „parter” crezi că o viață trăită cu rost este ceva de genul te naști - mergi la școală - îți găsești o slujbă - te căsătorești - faci copii – muncești ca să-ți întreții familia – ieși la pensie – mori.

Când trăiești la „parter” ai o concepție anume despre Dumnezeu – una bazată pe superstiții, îți e frică de El, crezi că te urmărește și te pedepsește atunci când greșești. Crezi că dacă te apropii prea mult de El, Dumnezeu îți va cere să renunți la toți banii tăi, că Dumnezeu te vrea sărac, pentru că „banul e ochiul dracului”.

Crezi că Dumnezeu este undeva în afara Pământului și este ca un judecător.

Crezi că dacă ești un om bun, este corect să nu ți se întâmple lucruri rele și dacă ți se întâmplă, totuși, așa ceva, e treaba lui Dumnezeu să se asigure că ești recompensat pentru nedreptatea care ți s-a făcut.

De asemenea, crezi că atunci când ți se întâmplă ceva care ți se pare nedrept, Dumnezeu îți datorează niște explicații și că este treaba lui să te recompenseze într-un fel pentru că ai suferit.

Nu te interesează că și tu le-ai greșit altora, că și tu le-ai făcut rău altora, că și tu ai rănit alți oameni, nu te interesează că și alții au avut o copilărie grea, că și alții au trecut prin perioade traumatizante, că și alții au fost răniți și poate n-au știut să se poarte mai bine cu tine; tot ce te interesează este să nu suferi tu, să nu ți se facă nedreptăți ție, să nu ți se greșească ție.

Nimeni nu are dreptul să te părăsească/ rănească/ nedreptățească pe tine, numai tu ai dreptul să-i părăsești/ rănești/ nedreptățești pe alții. (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

Pe lumea asta s-au întâmplat și se întâmplă lucruri absolut îngrozitoare, unii oameni le fac altora lucruri care te cutremură. Dar asta nu înseamnă că nu există Dumnezeu; înseamnă doar că oamenii pot ajunge în zone foarte întunecate.

Noi toți avem în interior propriul nostru întuneric. Poate că nu am fi capabili de unele orori pe care le-au făcut alți oameni, dar în anumite circumstanțe, noi toți putem ajunge la niște extreme de care nu ne-am fi crezut capabili.

Eu nu știu care sunt extremele mele; știu că nu am ajuns la aceste extreme și că nu-mi doresc să ajung, dar bănuiesc că și extremele mele sunt destul de întunecate.

Este foarte important să depășim etapa în care avem o perspectivă foarte îngustă asupra lumii - perspectiva „de la parter”, în care luăm totul la modul foarte personal, în care nu credem decât în ceea ce putem vedea/ auzi/ simți/ atinge -, pentru că dacă trăim ancorați adânc în lumea materială, vom suferi mult.

Când crești ca nivel de conștiință și ai o perspectivă mai înaltă asupra lucrurilor, poți privi ceea ce se întâmplă cu alți ochi, poți vedea dincolo de aparențe și poți avea o atitudine mai echilibrată în fața provocărilor vieții. Cu cât crești mai mult ca nivel de conștiință, cu atât devii mai puternic.

Când trăiești la „parter” tu nu vezi decât corpul fizic al oamenilor, îi vezi a fi separați de tine și îi percepi ca pe o concurență; cu cât crești ca nivel de conștiință, cu atât mai mult vezi sufletul oamenilor și ești mai capabil să te conectezi cu ei la nivel de suflet, cu atât mai mult percepi energiile care circulă între voi. (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

Noi toți ne dorim să avem parte de Intervenții divine în viața noastră, indiferent sub ce formă ar veni acestea.

Că este vorba despre o vindecare miraculoasă sau de o stare de grație care pogoară asupra noastră într-un context traumatizant sau în orice altă formă ar veni acea Intervenție divină, noi toți ni le dorim, fiindcă le luăm ca pe un semn că viața noastră are un rost, că există ceva mai înalt (Dumnezeu, Sursa, Creatorul sau orice alt nume preferați) care știe că existăm și căruia îi pasă de noi, că noi contăm pentru acel Dumnezeu/ Creator.

De aceea, indiferent că suntem conștienți sau nu de asta, noi toți ne dorim să avem parte de Intervenții Divine. Asta este ceva comun pentru toți oamenii, asta ne leagă pe toți cei care trăim pe Pământ.

Noi toți ne dorim ca Dumnezeu/ Creatorul să ne cheme pe nume, vrem ca într-un fel sau altul, să obținem confirmarea că El ne știe după nume.

Toți oamenii care și-au dedicat viața Lucrării pe care le-a dat-o Dumnezeu de făcut au auzit o Chemare, toți au fost chemați pe nume de Dumnezeu. (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

Când funcționezi de la un nivel redus de conștiință, tu aștepți ca alții să-ți dea soluții pentru problemele tale (părinții, șefii, medicii, autoritățile, etc) și dacă acestea nu funcționează, dai vina pe alții (cei care ți-au sugerat aceste soluții) și ești nemulțumit/ supărat/ furios pe ei. Nu îți asumi responsabilitatea pentru ce s-a întâmplat (alții „ți-au făcut”, din cauza altora s-a întâmplat) și nici pentru găsirea unor soluții pentru problemele tale (alții ți-au dat soluții/ remedii/ tratamente proaste).

În astfel de cazuri, fără să știi, tu ai o continuă hemoragie energetică și îi otrăvești pe cei din jur cu energia de vibrație joasă pe care o emani. Îți otrăvești familia, colegii, prietenii, etc, pentru că ești plin de toxicitate. Și nici măcar nu-ți dai seama de asta.

Așa funcționează egoul.

Când crești ca nivel de conștiință și ești condus de sufletul tău, știi că fiecare alegere pe care o faci contează și îți faci alegerile la modul conștient, asumându-ți și consecințele acestora.

Știi că nu există „alegeri minore” și „alegeri majore”; fiecare alegere pe care o faci contează, fiecare alegere are consecințe și le vei suporta, că îți convine sau nu.

Când crești ca nivel de conștiință nu mai rămâi blocat în trecut, așteptând ca Dumnezeu să-ți spună de ce „ți s-a întâmplat tocmai ție așa ceva” și să-i pedepsească pe cei care „ți-au făcut așa ceva”.

Când crești ca nivel de conștiință nu îi mai ceri lui Dumnezeu să te scape de probleme/ obstacole/ încercări, ci îi ceri să te susțină, în timp ce te confrunți cu acestea. (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

Cei mai mulți oameni nu sunt capabili să facă față unor adevăruri dureroase/ zguduitoare. De aceea ei refuză adevărul luni sau chiar ani de zile, până când lucrurile devin atât de evidente, încât nu mai pot nega un lucru pe care au evitat/ refuzat să îl vadă atâta timp.

Spre exemplu, sunt femei care adânc în interiorul lor știu că soțul le înșeală, dar ele refuză să vadă acest adevăr, evită cu grijă orice discuție care ar putea ajunge în punctul în care soțul lor să le trântească în față adevărul și evită să îl întrebe direct pe partener dacă are o aventură cu altcineva. Ele știu că odată ce acest adevăr este rostit, nu se vor mai putea preface că nu l-au auzit, vor exista niște consecințe, s-ar putea să fie părăsite sau dacă soțul lor nu le va cere divorțul, oricum ele trebuie să ia niște decizii care le-ar putea da viața peste cap și nu vor să ajungă în astfel de situații, așa că preferă să se comporte ca și cum n-ar bănui nimic.

Ele simt că nu pot face față adevărului, așa că preferă să refuze să-l vadă, până când, peste un an, doi sau trei, soțul lor le spune că vrea divorțul. Atunci aceste femei nu mai au de ales și acceptă adevărul pe care au refuzat să-l privească în față în urmă cu mai mult timp.

Un alt exemplu: o mamă al cărui fiu adolescent are comportamente care arată clar că ceva este în neregulă cu el. Cei din jur știu că acel băiat se droghează, dar mama sa nu este pregătită să acepte un astfel de adevăr zguduitor, așa că dacă cineva îi spune că băiatul prezintă semne ale consumului de droguri, ea reacționează agitat și îi cere acelei persoane să nu mai spună asemenea lucruri despre fiul său, fiindcă nu sunt adevărate, că el are o perioadă mai grea la școală și de aceea este mai stresat.

După un an sau doi, când tânărul respectiv ajunge în spital sau la închisoare din cauza drogurilor, mama lui nu mai are încotro și acceptă un adevăr pe care nu s-a simțit pregătită să-l accepte în urmă cu ceva timp.

Acum o să vă întreb ceva: câți dintre voi vă doriți să aflați ce vrea Dumnezeu să faceți cu viața voastră?

Vă întreb în continuare și vă cer să vă gândiți bine înainte de a răspunde:

sunteți cu adevărat pregătiți să aflați acest răspuns? Vreți să-l aflați în întregime sau pe bucăți, încetul cu încetul, ca să puteți să-i faceți față?

Reflectați la asta… (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

Cel mai vindecător lucru pe care îl poți face este să trăiești în adevăr. Să spui adevărul și să accepți adevărul, indiferent cât de dureros este el.

Știi ce este Calea spirituală? Este Calea adevărului.

Învață să te simți confortabil spunându-ți ție însuți adevărul despre ce simți și despre ce se întâmplă în viața ta și apoi rostindu-ți adevărul și în fața celorlalți.

Pe măsură ce începi să spui adevărul în tot mai multe zone ale vieții tale, vei constata că dacă închizi ochii și ceri „Doamne, vorbește cu mine! Spune-mi ce am de făcut!”, vei primi răspunsuri și vei accesa niște adevăruri de nivel mai înalt, la care altfel nu ai fi avut acces, fiindcă nu le-ai fi înțeles.

Gândiți-vă cât de multe alegeri pe care le faceți au scopul de a continua/ întreține o minciună, de a continua/ întreține niște relații (de cuplu, de parteneriat profesional, de prietenie, etc) în care știți/ simțiți că nu vă (mai) e locul, care știți/ simțiți că nu vă (mai) sunt benefice!

Gândiți-vă cât de mult efort depuneți zilnic pentru a perpetua niște relații/ situații în care nu spuneți adevărul, care sunt bazate pe minciună! (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

Dacă vrei să intri pe Calea spirituală trebuie să începi să spui adevărul. Nu există altă cale – trebuie să rostești adevărul și să trăiești în adevăr.

Și pentru asta este nevoie de mult curaj, pentru că lumea de azi funcționează în minciună. Ne-am obișnuit atât de mult cu minciunile, încât le spunem cât e ziua de lungă și nu ne simțim deloc inconfortabil făcând asta. Practic, noi ne-am obișnuit cu întunericul și nu-l mai considerăm întuneric.

Minciuna este întuneric, că vă convine sau nu acest adevăr.

A trăi în minciună înseamnă a trăi în întuneric.

În lumea de azi o mulțime de oameni trăiesc în minciună/ întuneric și nu sunt conștienți de asta, neagă faptul că trăiesc în minciună/ întuneric. Ei neagă și faptul că există Rău/ întuneric pe această planetă. Nu vor să recunoască asta, pentru că dacă ar face-o, următorul pas ar fi recunoască faptul că în 9 cazuri din 10, când își fac propriile alegeri, ei aleg întunericul, nu Lumina/ Dumnezeu. Cine e dispus să recunoască asta? (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

Nu veni la mine să-mi spui că vrei să te vindeci de nu știu ce boală și că suferi fiindcă în urmă cu 10, 20 sau 30 de ani (eventual în copilărie), cineva te-a rănit/ traumatizat!

În 10, 20 sau 30 de ani ai avut tot timpul să-ți vindeci traumele interioare, dar n-ai făcut-o, ai preferat să continui să te plângi pentru ce „ți-a făcut” acea persoană și să o consideri vinovată pentru suferința ta. Ceea ce te-a îmbolnăvit nu este ce ți-a făcut acel om, ci toată toxicitatea pe care ai adunat-o în tine și pe care o recirculi în interior de atunci, toată ura, resentimentele, furia, dorința de răzbunare. Inima ta e plină de toxicitate, corpul tău e plin de toxicitate, mintea ta e plină de toxicitate; asta te-a îmbolnăvit, tu singur te-ai îmbolnăvit!

De asemenea, minciunile pe care vi le spuneți singuri, ca să justificați niște alegeri toxice, vă îmbolnăvesc. Voi vă spuneți că nu vreți să răniți sentimentele altora, că nu vreți să tulburați relația, că nu vrei să-I supărați pe X sau pe Y spunându-le niște adevăruri inconfortabile/ dureroase, dar astea sunt niște minciuni; de fapt, nu aveți curajul să le spuneți adevărul pentru că vă temeți de consecințele pe care le implică rostirea acelor adevăruri. Voi nu îi protejați pe alții, vă protejați pe voi înșivă, de aceea preferați să trăiți în minciună!

Cel mai vindecător lucru pe care îl puteți face este să (vă) spuneți adevărul. (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

Uneori Adevărul complet vine la pachet cu faptul că în anumite situații nu pot acționa sau schimba ceva. Adevărul adevărat vine la pachet de multe ori cu neputință. Am observat că e sănătos să o accept. Pentru că este și ea adevărată. Și e ok să fie așa. Face parte din condiția umană. E ok să nu pot. E ok să nu poți. Cel puțin momentan. Cine, pe pământul ăsta, e atotputernic? Cine nu are limite de un fel sau altul? Nimeni.

E ok să accept adevărul că mă aflu într-un context pe care momentan nu îl pot schimba. E ok să accept că viața mea nu e exact aceea pe care o vreau și în același timp faptul că acum nu pot schimba ceva imediat. E ok. Găsesc ca fiind mult mai sănătos să accept un adevăr inconfortabil la pachet cu neputința de a schimba ceva pe moment decât să ocolesc tot adevărul și să rămân în negare.

Fie că îl accept sau nu, adevărul se află acolo sub straturile de negare poate și produce efecte. Mai bine îl îmbrățișez și odată cu el și neputințele personale. Temporare sau nu. Chiar și atunci când nu pot schimba ceva, contactul cu adevărul îmi conferă putere, claritate, integritate, asumare. Măcar știu unde mă aflu și asta e mare lucru. Acum atât pot. E ok. Nici eu, nici tu, nici nimeni nu le poate pe toate. E ceva paradoxal și metafizic aici - acceptarea neputinței generează putere personală.

Acceptarea neputinței = Putere. Când accept asta scrisul meu devine mai onest, mai curat și mai puternic.

Alexandru Gavriliu 

Este greu să scrii sincer atunci când te temi de adevăr. Eu l-am evitat de multe ori fiindcă m-am temut că adevărul îmi va da viața peste cap. Și mă va obliga să fac acțiuni sau schimbări pentru care nu eram pregătit la acel moment. Exemplu: Am evitat să admit că o anumită relație în care mă aflam era abuzivă deoarece credeam că dacă accept acest adevăr următorul pas ar fi să mă despart. Și nu voiam să mă despart la acel moment. Nu aveam puterea să o fac. Nu voiam să sufăr. Nu puteam. Nu eram pregătit. Așa că am preferat să ocolesc adevărul și să caut argumente raționale care să-mi îndulcească percepția asupra relației - Hai că de bine de rău totuși parcă e ok, Hai că nici eu nu sunt perfect și așa mai departe.

Ocoleam adevărul deoarece simțeam că nu îl pot onora prin acțiune. Acceptarea unui adevăr personal presupunea (în mintea mea de atunci) acțiune imediată, schimbare promptă. Așa înțelegeam eu integritatea. Și pentru că nu puteam să mi-o asum, tăiam adevărul cu totul, îl ocoleam și mă auto-amăgeam cu minciunele. Sau jumătăți de adevăruri (care sunt mult mai periculoase).

Acum văd lucrurile puțin diferit. Și anume că adevărul complet vine la pachet cu faptul că uneori nu pot acționa sau schimba ceva. Adevărul adevărat vine la pachet de multe ori cu neputință. Care e sănătos să fie acceptată. Pentru că este și ea adevărată. Și e ok să fie așa. Face parte din condiția umană. E ok să nu pot. E ok să nu poți. Cel puțin momentan. Cine, pe pământul ăsta, e atotputernic? Cine nu are limite de un fel sau altul? Nimeni.

E ok să acceptăm adevărul că ne aflăm într-un context din care momentan nu putem ieși. E ok să accepți că viața ta nu e exact aceea pe care o vrei și în același timp faptul că acum nu poți schimba ceva. E ok. Găsesc ca fiind mult mai sănătos să accept un adevăr inconfortabil la pachet cu neputința de a schimba ceva pe moment decât să ocolesc tot adevărul și să rămân în negare.

Fie că îl acceptăm sau nu, adevărul se află acolo sub straturile de negare poate și produce efecte. Mai bine îl îmbrățișez și odată cu el și neputințele personale. Temporare sau nu. Chiar și atunci când nu pot schimba ceva, contactul cu adevărul îmi conferă putere, claritate, integritate, asumare. Măcar știu unde mă aflu și asta e mare lucru. Acum atât pot. E ok. Nici eu, nici tu, nici nimeni nu le poate pe toate. E ceva paradoxal și metafizic aici - acceptarea neputinței generează putere personală. Iar scrisul poate deveni mai onest, mai curat și mai puternic.

Alexandru Gavriliu 

Toate semnele pe care ți le dă intuiția sunt adevăruri, iar atunci când tu ignori aceste semnale, practic, alegi să nu trăiești în adevăr, alegi minciuna/ întunericul. Nu vrei să auzi acea ghidare interioară, pentru că îți cere să faci lucruri pe care nu vrei/ nu ai curajul să le faci, pentru că nu vrei să te confrunți cu consecințele acelor alegeri. Preferi comoditatea alegerilor „logice”, preferi „siguranța” zonei de confort, preferi să profiți de ceea ce pare a fi o „oportunitate”, deși intuiția ta îți spune clar „Nu face asta!”.

În momentul în care începi să-ți ignori intuiția, tu începi să te otrăvești singur; acela este momentul în care plantezi cu mâna ta sămânța unei boli în corpul tău fizic. Acea sămânță va crește în ritmul ei în corpul tău, până când se va declanșa boala.

O să vă explic la ce mă refer.

Dacă sesizezi că de ceva timp căsnicia ta nu merge bine și te întrebi: „Oare ce se întâmplă în relația noastră? Ceva este în neregulă; oare ce?”.

Sau sesizezi că de ceva timp se întâmplă ceva cu copilul tău, adolescent și te întrebi: „Oare ce se întâmplă cu el? Ceva este în neregulă; oare ce?”.

În momentul în care tu pui o astfel de întrebare, primești răspunsul imediat. Adânc în interiorul tău, tu simți care este răspunsul, dar este atât de dureros, încât nu te simți pregătit/ă să îi faci față, așa că te prefaci că nu ai recepționat mesajul. Refuzi să accepți un răspuns de genul „Soțul tău/ soția ta te înșeală” sau „Fiul tău se droghează”, pentru că acesta ți-ar răvăși viața și nu te simți în stare să faci față la un asemenea tsunami, așa că te prefaci că nu ai idee ce se întâmplă. Te minți singur/ă.

Uneori, după răspunsul pe care Dumnezeu ți-l trimite prin intuiția ta, El face în așa fel, încât să obții și niște indicii clare, pe care le poți vedea cu ochii tăi, le poți auzi cu urechile tale, dar tu continui să refuzi să vezi/ auzi adevărul.

Vi s-a întâmplat tuturor să discutați cu o persoană apropiată și să vă dați seama: „Ceva este în neregulă. Nu-mi spune adevărul”.

Nu știi exact ce este în neregulă, dar simți clar că e ceva în neregulă.

Problema este că de cele mai multe ori, voi luați la modul personal lucrurile și credeți că acel „ceva în neregulă” are legătură cu voi, că persoana respectivă este supărată pe voi dintr-un motiv sau altul.

Încetați să mai luați lucrurile la modul personal! Luați act la modul neutru de faptul că intuiția voastră vă spune că e ceva în neregulă cu acea persoană, că este este supărată/ stresată/ tulburată dintr-un motiv sau altul și cu asta basta; nu mai considerați că totul are legătură cu voi! (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

În momentul în care îți tu pui o întrebare cu privire la ceva ce simți că este în neregulă, Dumnezeu îți dă răspunsul – îl simți adânc în interiorul tău.

Problema este că dacă acel răspuns nu-ți place, dacă nu poți face față acelui adevăr dureros, tu te prefaci că nu l-ai „auzit”, ignori acea informație.

Este ca și cum ai primit un mesaj pe mail, l-ai citit, ai văzut că ți se transmit niște lucruri care nu-ți convin și după aceea îl bagi în arhivă și te prefaci că nu l-ai citit și că o să te ocupi altă dată de el.

Te minți pe tine însuți, fiindcă tu l-ai citit, ai avut acces la acele informații, nu poți să le ștergi din mintea ta după ce le-ai citit, ca și cum nu ar fi existat. Este prea târziu, acea informație a intrat deja în „baza ta de date”.

Un exemplu: o mamă care sesizează că fiul ei adolescent se comportă ciudat, că e ceva în neregulă cu el. Ea se întreabă, îngrijorată: „Ce se întâmplă cu copilul meu?” și adânc în interiorul ei, simte răspunsul „Se droghează” sau cineva din preajma sa îi spune la scurt timp: „Tu ai observat că e ceva în neregulă cu fiul tău? Eu am mai văzut astfel de comportamente la cineva care se droga. Vezi ce se întâmplă cu el!”.

Acel adevăr este prea zguduitor pentru femeia respectivă, nu este pregătită pentru așa ceva și de aceea ea refuză să creadă că fiul său se droghează, își spune că nu este adevărat, că el n-ar face niciodată așa ceva, că sigur este vorba despre cu totul altă explicație. Refuză să vadă semnele consumului de droguri, refuză să facă orice fel de verificări în acest sens, de teamă să nu se confirme acel adevăr dureros.

Pentru că ea refuză să acceptă acel adevăr dureros de la început, va trage de timp, se va preface că nu știe nimic până când peste câteva luni sau câțiva ani situația va deveni atât de gravă, încât nu va mai putea evita să privească adevărul în față, fiindcă fiul ei va ajunge în închisoare sau în spital, în stare gravă, din cauza consumului de droguri.

Faptul că noi refuzăm să acceptăm un adevăr dureros nu face ca acel adevăr să dispară; mai devreme sau mai târziu va trebui să ne confruntăm cu el.

Chiar dacă tu refuzi să vezi/ accepți un adevăr dureros, acesta tot ce va izbi în față, mai devreme sau mai târziu.

Tu ai posibilitatea să accepți acel adevăr imediat ce l-ai aflat și să acționezi în consecință - chiar dacă asta va însemna ca viața ta să fie zguduită – sau poți refuza să-l vezi/ accepți pentru o perioadă, până când el te va izbi în față atât de dur, încât nu te vei mai putea preface că nu-l știi. Și în al doilea caz viața ta va fi zguduită, deci nu vei face decât să amâni „zguduiala”, riscând ca aceasta să fie mult mai puternică, devastatoare. (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

Tu alegi „viteza” cu care alegi să accepți adevăruri dureroase. Și implicit, tu alegi „viteza” cu care te vindeci, dacă ai ajuns să te îmbolnăvești.

Viteza cu care te vindeci este direct proproțională cu viteza cu care ești dispus să accepți niste adevăruri incofortabile/ dureroase din viața ta.

Cei mai mulți oameni nu pot accesa vindecarea rapidă. Aceasta este disponibilă pentru ei, dar ei nu o pot primi, pentru că nu sunt dispuși să accepte/ recunoască rapid niște adevăruri dureroase din viața lor. Și nu sunt dispuși să accepte/ recunoască aceste adevăruri dureroase pentru că asta ar presupune să facă niște schimbări în viața lor, iar ei nu se simt capabili să facă schimbări cu o asemenea viteză.

O să vă dau un exemplu: cunosc o femeie care a avut o căsnicie minunată, cu un bărbat admirabil, dar acesta a făcut o formă de cancer galopant și a murit în câteva luni.

Ei au avut o discuție despre ce va urma și el i-a cerut soției sale să se recăsătorească, să nu stea prea mult singură, jelind moartea sa: „Nu vreau să plângi după mine prea mult. Nu vreau să te știu singură, distrusă, ani la rând. Recăsătorește-te, trăiește-ți viața frumos și când va veni timpul să treci Dincolo, eu o să vin să te iau, voi fi alături de tine când vei face trecerea”.

Și-au făcut această promisiune unul altuia și apoi el a murit. Amândoi au simțit că pot închide acel capitol al vieții lor, că nu rămâne ceva neterminat. El a eliberat-o pe ea și ea l-a eliberat pe el.

La șase săptămâni după ce a avut loc înmormântarea ea a cunoscut un alt bărbat și a început să iasă cu el. Acea femeie simțea că are binecuvântarea fostul ei soț pentru a-și continua viața, pentru că el îi ceruse să meargă mai departe cu viața ei, dar familia ei și familia fostului soț erau indignate, pentru că din punctul lor de vedere, nimeni nu-și poate reveni atât de repede după decesul partenerului de viață. Din punctul lor de vedere, ea trebuia să mai jelească mult și bine înainte de a se gândi la a intra într-o altă relație. Era ceva de genul „Cum îndrăznești să nu mai jelești doar după șase săptămâni? Cum îți permiți să nu mai fii tristă doar după șase săptămâni?”.

De fapt, nu era vorba despre faptul că nu mai era tristă pentru moartea fostului său soț. Era vorba despre faptul că ea nu considera necesar să se lase trasă într-o gaură neagră a durerii și disperării, în care să rămână prinsă luni și ani la rând, doar pentru că „așa se cuvine”.

Acei oameni care o judecau și o condamnau pentru că merge mai departe cu viața ei erau în acea gaură neagră și erau indignați că ea nu se lasă trasă în acel spațiu întunecat, alături de ei.

Această femeie a început o relație cu bărbatul respectiv și s-au căsătorit la trei luni după ce s-au cunoscut, iar cei din familia ei și din familia fostului soț au fost atât de revoltați, încât au încetat orice comunicare cu ea. Ei nu puteau accepta ideea că cineva se poate vindeca atât de repede după decesul partenerului; din punctul lor de vedere, o vindecare care are loc cu o asemenea viteză era lipsită de respect față de cel decedat și de rudele acestuia. (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

Fiecare dintre noi avem propria „viteză de acceptare a adevărului” și îi evaluăm/judecăm pe ceilalți în funcție de „viteza” noastră.

Practic, viteza de acceptare a adevărului reprezintă perioada de timp de care avem nevoie pentru a recunoaște/ accepta un adevăr dureros, care ne afectează semnificativ viața.

Eu am lucrat decenii la rând în domeniul medicinei intuitive și am vrut să descopăr ce face diferența între oamenii care se vindecau și oamenii care nu se vindecau. Și am observat că cei din urmă vorbeau foarte des despre boala lor, despre cât de mult îi afectează, etc – într-un fel, făceau paradă cu boala lor.

În opinia mea, a vorbi mult despre boala ta, a te concentra pe cât de rău te afectează, a reveni în toate discuțiile pe care le porți la boala ta, ca să evidențiezi cât de greu îți este, nu este de folos în vindecare.

Faptul că te plângi de câte ori ai ocazia de „nenorocirea” care ți s-a întâmplat, pentru a-i impresiona pe cei prezenți și a beneficia de un tratament special din partea lor, pentru a beneficia de anumite avantaje sociale de pe urma bolii tale, poate fi o chestie care ți se pare „utilă”. Dar ce impact are asta asupra sistemului tău imunitar? Ce impact are asupra evoluției bolii tale faptul că tu vorbești toată ziua despre ea?

O să vă explic lucrurile într-un mod cât mai simplu posibil: o boală gravă reprezintă o noapte întunecată a sufletului.

Noaptea întunecată a sufletului are două niveluri: una este faza activă, în care este implicat egoul și cealaltă este faza pasivă, în care este implicat sufletul.

Cei mai mulți oameni care trec printr-o astfel de boală rămân la nivelul primei faze, cea a egoului, caracterizată de o viteză redusă a acceptării adevărurilor inconfortabile/dureroase și deci, o viteză redusă a vindecării.

Nu este vorba despre faptul că în mintea ta nu ai vrea să te vindeci, dar la nivelul de conștiință la care ești tu, tot ce poți face este să te concentrezi pe simptome, pe durerile/ problemele pe care ți le provoacă acea boală, pe suferința ta și eventual să identifici situații traumatizante din trecut care, în opinia ta, te-au făcut să te îmbolnăvești.

Acesta nu este nivelul la care să te poți vindeca rapid, nu este perspectiva cea mai utilă pentru vindecarea ta, pentru că te ține concentrat pe trecutul dureros și în durerea/suferința actuală.

Nivelul la care este necesar să urci este cel la care te conectezi cu sufletul.

Ioan al Crucii spunea că în noaptea întunecată a sufletului, atunci când omul trece din faza pasivă, a egoului, în cea activă, a sufletului, el se confruntă cu cele șapte păcate capitale (Mândria, Invidia, Mânia, Iubirea de arginți, Desfrânarea, Lenea, Lăcomia) și este obligat să verifice: de care dintre acestea se face vinovat?

În faza activă, a egoului, oamenii caută vinovații în exterior, dau vina pe cineva sau ceva din exterior pentru faptul că s-au îmbolnăvit. Asta nu este niciodată o idee bună, pentru că nu te ajută să te vindeci.

În faza pasivă, a sufletului, oamenii își asumă responsabilitatea pentru faptul că s-au îmbolnăvit și verifică: ce greșeli am făcut eu? În ce moduri am ieșit eu din aliniere cu Dumnezeu/Lumina? În ce moduri m-am dus eu în zona întunericului?

Te uiți bine la tine însuți și recunoști cu sinceritate ce ai făcut și de ce ai făcut acele lucruri.

Asta este diferența: dacă ești în faza egoului, vorbești despre boala ta referindu-te la cât de mult te-au rănit/ dezamăgit/ mințit/ trădat alții, referindu-te la ce „ți-au făcut” alții, îi judeci/ acuzi pe acei oameni. Și din această cauză n-o să te vindeci.

Dacă ești în faza activă, a sufletului, o să te uiți la tine și o să constați că-i judeci pe ceilalți, că ai furie/ resentimente/ dușmănie față de unii dintre ei, că îi urăști pe alții, că le dorești răul, că vrei răzbunare. O să înțelegi în câte moduri ai acumulat toxicitate în interiorul tău și de asemenea, că este necesar să elimini acest gen de toxicitate, să te eliberezi de toate aceste emoții/ energii care te otrăvesc. Abia atunci începe vindecarea. (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

Sunt lucruri pe lumea asta care nu pot fi explicate logic, pentru care nu veți obține niciodată o explicație logică.

Moartea unui copil nu poate fi explicată logic; nimeni, niciodată, nu vă va da un răspuns logic pentru așa ceva, nici măcar Dumnezeu, deși unii oameni așteaptă un astfel de răspuns de la El în astfel de situații.

Sinuciderea cuiva drag nu poate fi explicată logic.

O boală gravă nu poate fi explicată logic.

Sunt o mulțime de situații de criză care nu pot fi explicate logic și este nerealist ca cei implicați în astfel de situații să se aștepte ca cineva să le dea o explicație logică.

Când trecem prin așa ceva, intrăm într-o stare de șoc, ne întrebăm cum a fost posibil să ni se întâmple tocmai nouă așa ceva și apoi ne așteptăm ca răspunsul să vină de undeva, nu știm nici noi de unde. Ne așteptăm ca Dumnezeu să ne dea un răspuns logic sau să se întâmple ceva și să ne primim răspunsul.

N-o să se întâmple așa ceva; nu vă mai faceți iluzii!

Dumnezeu nu ne datorează niciun fel de explicații, El nu este obligat să ne dea socoteală pentru ce face în viața noastră. Dumnezeu nu funcționează așa.

La ceva timp după ce s-a întâmplat acel lucru, încetul cu încetul, începem să înțelegem niște lucruri, să facem niște legături, să ne dăm seama că acea criză a declanșat niște schimbări în viața noastră și ne-a făcut să o luăm pe o cale pe care altfel poate că n-am fi ajuns.

Când capitulezi în fața Voii Divine și renunți la a mai avea pretenția să primești o explicație logică, vei descoperi o explicație mistică.

Aceasta este capitularea mistică: „Nu știu de ce mi s-a întâmplat asta și nici nu am nevoie să obțin o explicație logică. Dacă s-a întâmplat, înseamnă că a avut un rost. Nu mă deranjează dacă n-o să aflu niciodată de ce s-a întâmplat”. (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

Oamenii abordează greșit vindecarea.

În opinia mea, atunci când ne îmbolnăvim, ceea ce avem de făcut este să ne uităm adânc în interiorul nostru și să ne întrebăm ce adevăruri inconfortabile/ dureroase din viața noastră refuzăm să acceptăm/ recunoaștem.

Prin faptul că refuzăm în continuare să recunoaștem/ acceptăm acele adevăruri, practic, noi refuzăm să ne vindecăm. Ne e teamă să recunoaștem niște adevăruri dureroase din viața noastră, preferăm să trăim în continuare în minciună și astfel, refuzăm vindecarea.

Dacă vrem să ne vindecăm nu este cazul să ne întrebăm „Cu ce-am greșit, de m-a pedepsit Dumnezeu așa?”, ci este necesar să ne întrebăm „De ce îmi este atât de frică să recunosc niște adevăruri dureroase din viața mea?”

Atât de mulți oameni, atunci când se îmbolnăvesc, se concentrează pe „Cu ce-am greșit, de mi se întâmplă tocmai mie așa ceva?”, când de fapt ar trebui să se concentreze pe: „Ce adevăruri neplăcute/ dureroase refuz să recunosc/ accept? Ce adevăruri trebuie să accept?”

Atât de mulți oameni, atunci când se îmbolnăvesc, se uită înspre trecut, ca să identifice situații/ persoane care i-au rănit și care „i-au îmbolnăvit”… Asta nu ajută la nimic, doar vă alimentează convingerea că „nu e drept” ce vi s-a întâmplat, că aveți dreptate să vă plângeți de milă. Faptul că dați vina pe alții nu vă ajută să vă vindecați. Nu este adevărat că alții v-au îmbolnăvit, astea sunt minciuni.

Adevărul vă vindecă. Iar adevărul este că voi ați ales să trăiți în minciună, voi ați ales să spuneți „Da” când ați fi vrut să spuneți „Nu”, voi ați ales să rămâneți în relații toxice, voi ați ales să tolerați comportamente agresive, voi ați ales să păstrați în preajma voastră oameni care nu vă erau benefici.

Eu vă spun că în câteva decenii de activitate în domeniul medicinei intuitive nu am văzut să se vindece de cancer sau de o altă boală gravă niciun om care a ales să continue să trăiască în minciună chiar și după ce s-a îmbolnăvit.

Am văzut însă că s-au vindecat oameni care odată ce au experimentat boala, au cerut „Doamne, arată-mi ce vrei să văd, arată-mi ce adevăruri inconfortabile am evitat să văd până acum, ajută-mă să văd clar în ce zonă a vieții mele am trăit în minciună! Infuzează mai mult adevăr în viața mea!”. (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

10.04.2023