Motto: "Nu poti salva pe nimeni. Poti fi alaturi de altii, sustinandu-i
dintr-o stare de echilibru energetic si pace interioara. Poti sa le
impartasesti din Cunoasterea ta, sa le impartasesti perspectiva ta asupra unor situatii,
dar nu le poti inlatura tu durerea. Nu poti merge pe Calea lor, in locul lor.
Nu le poti da raspunsurile potrivite pentru ei. Este necesar ca ei sa-si puna
propriile intrebari, sa isi gaseasca propriile raspunsuri, sa-si traiasca
propria nesiguranta, sa isi priveasca propriile incertitudini. Este necesar ca
ei sa faca propriile greseli, sa isi simta propriile tristeti, sa-si invete
propriile lectii. Daca vor cu adevarat sa fie in pace cu ei insisi, este
necesar ca ei sa urmeze cu incredere Calea propriei vindecari, care li se
dezvaluie pas cu pas. Li se dezvaluie lor, nu altora." Sursa: Jeff Foster
Esti aici ca sa intelegi de ce ai facut-o.”(replica din filmul "Matrix")
”Valoarea ta nu scade pe baza incapacității cuiva de a-ți vedea valoarea.”
*
"În limba engleză 'strong' e diferit de 'powerful'.
Și nu mă refer acum la fizic, ci la caracter.
Pentru mine, 'strong' înseamnă că undeva în trecutul tău îndepărtat, ți-ai format o parte în suflet care și-a propus ca, indiferent prin ce greutăți treci prin viața ta, tu vei reuși.
Mai concret, 'strong' înseamnă: "Pot, strângând din dinți", eu
adunându-mi puterea asta a lui 'Pot' de prin ce cotloanele sufletului meu mai
am.
Și, ca să pot să tot pun niște putere în cotloanele alea, fac tot felul de
giumbușlucuri (fiecare și le știe pe-ale lui: people pleasing, crearea de
fantezii, principii, valori despre cum arată viața, evadarea în orice
activitate care nu mă ține în prezent - relații, cărți, muncă, creșterea
copiilor, orice dependență, fie ea și pozitivă).
Iar pe la un 35-45 de ani obosesc rău de acest 'strong'. Fiindcă s-au
terminat resursele lui POT. Și cad, fac depresie, burnout, mă cert cu toată
lumea, mă îmbolnăvesc.
Dacă sunt pe fază, mă trezesc la vârsta asta de 35-40 de ani și mă iau un pic și pe mine de mână și mă privesc în ochi, chiar dacă mă cuprinde disperarea când văd ce văd. Dar asta-s eu acum."
....continuarea, dupa poze....
"'Powerful' înseamnă altceva. Înseamnă că te uiți la tine, și cu nervi, și cu drag, și încet-încet ajungi la emoțiile tale delicate, tandre și complicat de trăit pe care le-ai evitat cu "being strong" atâta amar de ani.
Și îți spui: 'Acum parcă nu mai vreau să pot... Știu că pot. Dar nu mai vreau. Acum vreau să fiu eu.
Și te simți cum cazi. Și cum te prinzi tu singur/ă.
Și cum, și mai bine, te uiți către cineva (cine trebuie) să te prindă. Că și să te uiți către cine nu trebuie e tot simptom al traumei.
Și în timp ce simți și ești vulnerabil/ă și deschis/ă către tine și viață, simți că puterea îți vine din a te simți tu pe tine. Din a te împărtăși tu pe tine cu oameni buni care știu să te primească și să te prindă când cazi.
Puterea vine din a simți. Și alea bune, și alea grele.”
Autor: Otilia Mantelers
„Spiritul Divin Feminin Hathor-Isis-Maria
vine clar să ne spună că anii de tranzitie în care trăim sunt ai ei. Ea anunță că i-a
venit timpul în sânul nostru. Vreau să spun că a venit să depună mărturie că
prezența a ceea ce noi numim foc sacru feminin este răspunsul la marea provocare
cu care se confruntă societățile noastre umane.
In aceasta miscare care indeamna la
metamorfoza, ne multumeste pentru ca am intele si realizat urgenta trecerii de
la un mod de operare razboinic, primar si dualist la o abordare mai iubitoare,
intuitiva, unitara, unificatoare a vietii.
Prezența Feminina ne invită să avem
curajul de a da naștere tuturor iubirii de care lumea noastră are nevoie și,
făcând asta, să ne abandonăm tandreții pe care apariția Ei o revarsă asupra
noastră.
Energia Ei nu este diferită de acel
Hristos din mine spre care îi chem pe toți de mulți ani... Pentru acest
Hristos, în spatele chipului istoric al Maestrului Yeshua și al altora, a
învățat întotdeauna despre modelul feminin, al iertării, al permiterii, al
blândeții împăcării, al compasiunii. Ea nu se opune părții noastre raționale,
masculine și combative, prelungind astfel vechile reflecții ale dualității.
Dimpotrivă, ne deschide către o altă formă de rațiune, de coerență, de
simplificare, de uniune a contrariilor, de centrare și de întoarcere la Sine.
Că viziunea incredibil de concretă și
foarte întruchipată a actualei Emergențe Feminine mi-a fost dată ca un semn, o
invitație de a fi mai reală și mai iubitoare ca niciodată. Adevărata forță a
Femeilor este acolo, mărșăluind... și cu siguranță nu se răzbună!
Costumele si mastile aparute in Lumina
sunt multe si uneori surprinzatoare... dar ceea ce ele par pentru noi se
transformă într-o singură expresie a vieții: capacitatea noastră de a ne aminti
de unde venim... și așa să iubești... fiind o parte din locul în care mergem.”
© Daniel
Meurois. Sursa: pagina FB Daniel Meurois, Écrivain
"VINE O VREME când trebuie să te RETRAGI din VIAȚA COPIILOR, tip-til, pe uşa din spate, fără a o trânti... Să rămâi lângă prag, cu sufletul îngenunchiat, neîncetând să-i binecuvantezi, să-i iubeşti şi să-i încurajezi...
Să veghezi discret fără să le tulburi existența... Să le fii alături cu
inima şi gândul, iar la nevoie să le întinzi din nou mâna... Să aştepți să se
deschidă uşa, să te bucuri din nou de revedere, ca si cum ar fi pentru prima
oară... (...)
E bucuria cea mai mare pe care o simte un suflet de PĂRINTE.
Iar când in schimb primeşti iubirea, respectul şi recunoştința, (...) simti cum se umple cerul cu iubire... pentru că ei vor RĂMÂNE mereu copiii
tăi, orice ar face...
Doamne, binecuvintează şi ocroteste copiii Tăi!
Notă: Am folosit expresia "pe uşa din spate, făra a o trânti"... în mod metaforic... A ieşi pe uşa din spate, pentru mine înseamnă a renunța la sentimentul pe care-l avem ca părinți că e DREPTUL nostru să deținem controlul asupra alegerilor facute de copii, asupra modului lor de viață...
Înseamnă a
renunța la ideea că noi suntem cei mai importanți din viața lor... înseamnă a
rămâne paşnici cu iubire, chiar şi atunci când alegerile lor nu coincid
planurilor noastre.
Chiar dacă nu-şi propun, copiii opresc lumea cu un simplu surâs.
Fiecare PĂRINTE are cel mai frumos copil de pe PĂMÂNT!
Ai mei sunt nemaipomeniti! AI TĂI SUNT LA FEL!!!"
Autor: Martha Tania
„Un elev a scăpat o cutie goală de
Coca-Cola sub bancă.
Evident că nimeni nu s-a aplecat s-o
ridice.S-a aplecat profesorul, ei au zâmbit şi, înainte de-a o arunca la coş,
i-a provocat la o discutie.
Avem două cutii de Coca-Cola. Una e
plină şi alta e goală.
-Dacă bat cu degetul în ele care sună
mai tare ?
-Cea goală, au răspuns corect elevii
după ce au auzit zgomotul ciudat al acesteia.
-Dacă le dau câte un bobârnac uşor, dacă
suflu cât pot înspre ele, care cutie pică ?
-Tot cea goală, spun ei în timp ce văd
experimentul.
Apoi a luat cutia goală în mână şi a
strâns-o.
-Care se turteşte ?
-Cutia goală, au răspuns la unison.
Le-a spus de ce majoritatea tinerilor
României sunt gălăgioşi. De ce ţipă în tramvaie, în autobuze, în parcuri şi pe
holurile şcolii. De ce ţipă la profesorii, la părinţi sau pe… facebook.
Le-a spus şi de ce unii adulţi urlă la
neveste deşi sunt la un pas de ele, se răţoiesc la bătrâna ce intră-n faţă la
rând la pâine, ameninţă şoferiţa ce-a intrat aiurea-n intersecţie, blesteamă
copiii… Pentru că sunt goi !
Butoaiele goale fac mare gălăgie.
Zornăie. Hodorogesc. Imediat cum le atingi se duc de colo-colo. Pierd
echilibrul. Se clatină ca Hopa-Mitică. Şi când cad, se fac zob. Cele pline nu
se clintesc din loc. Şi rămân mute, chiar dacă le loveşti.
În viaţa de "butoi gol" orice
vântuleţ ne dărâmă. Cum vine puţin încercarea ajungem jos. Tăvăliţi. Stresaţi.
Bulversaţi. Făcuţi grămadă. Iar dacă cumva ne strânge menghina vieţii ne
mototolim. Ne turtim. Dacă suntem plini însă, rămânem în picioare.
Da, plini de bunătate, înțelegere,
responsabilitate, bun simț, cultură, empatie, grijă...”
Autor necunoscut
"Sunt parinti care aduc pe lume
copii, le ofera lucrurile normale - adapost, hrana si educatie, iar apoi, cand
copilul ajunge adult au diferite pretentii de la ei si le spun ca "eu m-am
sacrificat pentru tine, acum tu esti dator sa faci ceea ce vreau eu".
In primul rand, atunci cand aduci pe
lume un copil, o faci pentru ca asa iti doresti tu, nu pentru ca acel copil a
cerut asta - adica este vorba despre un act de vointa unilateral din partea
parintilor. Parintii fac copii deoarece isi urmeaza instinctul biologic, pentru
ca "asa se face", pentru ca doresc ca viata lor sa aiba un sens,
pentru ca sa isi hraneasca ego-ul prin creatia lor sau din alte motive la fel
de egoiste.
(Sunt si parinti care aduc pe lume copii
deoarece isi doresc sa ofere din prea-plinul lor altei fiinte, iar acestia isi
cresc copii sustinandu-i sa devina adulti autonomi si independenti din toate
punctele de vedere.)
A aduce pe lume un copil pentru tine,
pentru satisfacerea nevoilor tale prezente sau viitoare (paharul de apa de la
batranete), este un act de egoism extrem si practic ceea ce faci este ca aduci
pe lume o fiinta pe care vrei sa o impovarezi cu diferitele tale nevoi. Toata
investitia pe care o faci in acel copil se transforma in datorie pe care el
trebuie sa ti-o plateasca, intr-un fel sau altul. Este oare asta corect fata de
fiinta pe care ai adus-o pe lume fara sa ai posibilitatea sa o intrebi daca isi
doreste asta?
Tot ceea ce face un parinte pentru
copilul sau, face de fapt pentru el insusi, deoarece copilul este creatia sa si
este normal sa isi asume responsabilitatea pentru ceea ce a creat. Odata ce a
adus pe lume un copil, parintele are datoria sa il creasca si sa ii ofere cel
mai bun start din viata - iar asta nu reprezinta un sacrificiu, ci
normalitatea.
Astfel, copilul nu are nicio datorie
fata de parintii sai. Daca a avut parte de o copilarie fericita, va simti
singur sa isi ajute parintii atunci cand au nevoie, din iubire si recunostinta,
si nu pentru ca se simte dator, obligat, santajat emotional sau manipulat in
vreun fel.
Parintii aduc pe lume copii pentru ca
asa vor ei, nu pentru ca copilul a cerut asta, astfel ca nu se poate semna un
contract in alb, de genul "eu te fac, investesc in tine, tu devii dator si
apoi astept sa-mi recuperez investitia", cu o fiinta care nu poate sa
decida pentru sine.
Creeaza o fiinta umana doar atunci cand
simti ca poti sa ii oferi din prea-plinul tau si sa o sustii sa devina un adult
autonom, independent si de sine-statator. Cea mai mare implinire, satisfactie
si implinire a unui parinte ar trebui sa fie atunci cand vede ca a crescut un
adult care are o viata frumoasa.
Daca faci copilul din motive egoiste si
apoi incerci sa impovarezi acea fiinta cu responsabilitatea nevoilor tale, sa
nu te surprinda faptul ca, atunci cand va avea ocazia, va pleca cat mai departe
posibil de tine." Sursa: Ursula Sandner
„Unele decizii le poți lua foarte repede
cu mintea, sunt chestiuni elementare, nu necesită cine știe ce cercetare/
documentare/ analiză.
Pe de altă parte, când e vorba despre
decizii importante, este de dorit să te documentezi, să aduni cât mai multe informații
despre subiectul respectiv, ca să poți să ai o opinie informată. Spre exemplu,
dacă vrei să cumperi o casă, este de dorit să te interesezi în legătură cu
cartierul respectiv, cu prețurile din zonă, care sunt taxele pentru zona
respectivă, etc.
Nivelul tău de percepție/ conștientizare
determină cât de multe informații poți aduna în legătură cu un anumit subiect,
pentru că dacă tu ai un nivel redus de percepție, atunci și informațiile pe
care le aduni sunt destul de puține și există informații foarte importante pe
care poți să le ratezi, pentru că sunt deasupra nivelului tău de percepție.
Un alt exemplu: ai mai multe întâlniri
cu un bărbat care ar putea deveni partenerul tău de cuplu.
Poți obține informații importante
discutând cu acel om, ascultând ce spune, observând cum se comportă, observând
ce credințe/ valori/ principii are. De asemenea, poți observa dacă acel om
spune că are anumite valori/ principii, însă alegerile pe care le face nu sunt
aliniate cu valorile/ principiile respective.
În plus, poți afla informații pur și
simplu punând întrebări directe cu privire la anumite subiecte care te
interesează și nu doar ascultând răspunsul, ci și simțind energia acelui
răspuns, dacă este sincer sau nu.
Dacă însă tu ești disperată să-ți
găsești un partener și ești hotărâtă să faci tot ce poți ca să intri într-o
relație cu acel bărbat, nu mai vezi clar, nu mai ești deschisă la a recepționa
informații care sunt „stegulețe roșii”; tu deja ai decis că vrei să fiți
împreună, nu ești dispusă să vezi/ auzi decât ceea ce îți susține intențiile.
Mintea ta ignoră informațiile care reprezintă semnale de alarmă și le acceptă
doar pe cele care susțin ideea că omul respectiv este potrivit pentru tine. Așa
te minți singură.” (Robert Ohotto) Traducerea Mihaela Dan
„Dincolo de faptul că te documentezi/
încerci să afli cât mai multe informații despre subiectul respectiv, atunci
când ai de luat o decizie, este important să te raportezi la sistemul tău de
valori și la ceea ce îți indică ghidarea ta interioară.
Și este foarte interesant că deseori se
întâmplă că îi auzim pe oameni vorbindu-ne despre valorile lor și constatăm că
fac tot timpul alegeri care nu sunt în aliniere cu acele valori.
Ești unul dintre acești oameni?
Ești capabil să trăiești în conformitate
cu valorile/ principiile pe care spui că le ai, să faci alegeri bazate pe acele
valori/ principii sau una spui și alta faci?
Ești capabil să faci alegeri bazate pe
acele valori/ principii chiar și atunci când lucrurile sunt tensionate și
reacțiile celorlalți nu sunt prea plăcute?” (Robert Ohotto) Traducerea Mihaela
Dan
„Mintea ta procesează informațiile pe
care le primește prin cele cinci simțuri „obișnuite” și face diverse analize,
comparații, evaluări pentru a lua o decizie.
Mintea ta este influențată de diverse
credințe/ idei care ți-au fost „băgate în cap” încă din copilărie de familie,
profesori, societate; ea este influențată de tiparele pe care le-ai activat ca
mecanisme de apărare, de traumele tale nevindecate.
De aceea mintea ta ia decizii care se
repetă, care te fac să intri în aceleași „scenarii” iar și iar, de-a lungul
vieții, în care doar personajele se schimbă, fiindcă povestea (dureroasă)
rămâne aceeași.
Și la un moment dat, după ce ai tot
suferit, conștientizezi: „Până acum nu mi-am dat seama că repet povestea/
căsnicia părinților mei”/ „Până acum nu mi-am dat seama că intru iar și iar în
același gen de relații care mă fac să sufăr”, etc. Conștientizezi că iei
același tip de decizii, că faci aceleași alegeri, care te duc la aceleași
rezultate care nu-ți sunt benefice.
Și când ajungi la acest nivel afli la
vreun curs de dezvoltare personală că „dacă îți schimbi gândurile, îți schimbi
viața” și încerci să-ți schimbi gândurile, să gândești pozitiv, dar constați că
viața ta nu se schimbă.
Nu gândurile trebuie schimbate, ci
tiparele în baza cărora funcționezi. Tiparele tale generează modul în care
gândești.
Cultura în care trăim dă multă
importanță minții/ analizei raționale pentru că în acest fel ne limitează
evoluția. O mulțime de cărți ne vorbesc despre puterea minții; a lucra cu
mintea ta îți oferă posibilitatea unei evoluții, este adevărat, dar o evoluție
limitată, dat fiind că traumele tale interioare rămân active și te controlează
în continuare.
Eu nu spun că mintea nu are puterea ei,
eu spun doar că percepția de la nivelul minții este una limitată și că există
mult mai mult decât ceea ce este capabilă mintea noastră să facă/ înțeleagă.
Cultura în care trăim ne încurajează să
ne bazăm pe mintea noastră tocmai ca să ne limiteze.
Mintea își are cu siguranță rolul ei, pe
care îl onorăm ca atare, dar nu vă bazați doar pe ce vă spune mintea voastră,
atunci când luați decizii importante. Luați decizia ascultându-vă ghidarea
voastră interioară și apoi permiteți minții voastre să găsească modul în care
puteți pune în practică ceea ce ați decis.” (Robert Ohotto) Traducerea Mihaela
Dan
"Asuma-ti Puterea Personala, Rosteste-ti Propriul Adevar.
Noi ne aflăm în faza Recuperării, in faza Asumării Puterii Personale la
Nivel Colectiv. O fază în care ne-am vindecat deja mare parte din traumele
interioare, astfel încât nu mai primim din Interiorul nostru mesaje si semnale
dintr-un spațiu al durerii, ci primim mesajele Autentice ale Ghidării
Interioare.
Nu ne mai lăsăm conduși, nu ne mai lasam manevrați de o putere externă și
nici nu mai căutăm validare în exterior. Nu mai considerăm că Valoarea noastră
este dată de modul în care ne tratează si ne evaluează alții. Considerăm că
propriile alegeri spun mai multe despre noi, decât modul în care ne tratează si
ne evaluează alții.
Nu mai permitem ca lucrurile care se întâmplă în exterior să ne
influențeze, nu ne mai însușim în mod automat opiniile altora, ci ne accesăm și
ne urmăm Ghidarea Interioară.
Intrăm într-o etapă în care nu permitem durerii si nu permitem traumelor
din trecut să ne dicteze si sa ne afecteze reacțiile și alegerile din prezent
și nici să ne definească propriul caracter. Nu mai permitem sinelui nostru
rănit să decidă cum ne comportăm; alegerile și comportamentul nostru sunt cele
ale Persoanei care Suntem cu Adevărat, la modul Autentic.
Am început să ne simțim destul de Puternici pentru a ne asuma Propriul Adevăr, cu riscul de a rămâne singuri, știind că în final o să putem fi din nou Impreună. Avem curajul să ieșim din rând, avem curajul să ne manifestăm la Modul Autentic, avem curajul să ne găsim Propria Voce și să ne rostim Adevărul."(Terry Morehu) Traducerea: Mihaela Dan
Autor: Dorina Chiriac:
”Mamele mănâncă
noaptea o dată pe zi
făgăraş cu pâine
dintr-un pahar
Mănâncă cu lingura
de unică folosință
pe care o spală o dată
pe zi noaptea
după ce mănâncă brânză
cu pâine
dintr-un pahar de
unică folosință
pe care-l aruncă
făgăraş se cumpără la
pahar
Mamele mănâncă noaptea
lângă copilul care se
luptă cu febra
Mamele schimbă
pijamaua copilului
de opt ori pe noapte
de opt ori pe noapte
transpiră copilul o boală
şi vorbeşte în somn cu
pisica
nu are pisică acasă la
el
Mamele normale dorm în
picioare
Unele mame dorm cinci
minute pe scaun
Mamele mici se întind
în patul
în care febra munceşte
copilul
Se întind pe marginea
patului încordate
Mamele dorm liniuță pe
margine
şi nu cad niciodată
Mamele pot să doarmă
pe sârmă
Dorm cu ochii deschişi
Ochii mamelor nu se
închid niciodată
Li se iau pleoapele
când se naşte copilul
şi li se dau mâini mai
multe în schimb
Mamelor le moare tot
corpul
Le rămân în viață
ochii şi gura
şi multele mâini care
schimbă pijama udă
şi care dau
medicamente cu gust de căpşuni
Ochii şi gura şi mâinile
târăsc leşul de mamă
Pisicile văd bine în
noapte
Mamele văd bine tot
timpul
Mamele văd pentru că
şi-au murit în rest simțurile
Mamele mănâncă noaptea
o dată pe zi
făgăraş cu pâine
dintr-un pahar
cu lingura de unică
folosință
36.4
Copilul îi spune mamei
pe singurul nume al ei dimineața
Mi-e foame
Mâinile vii decojesc
oul fiert
Nu vreau ou
Mâinile vii amestecă
cereale-n iaurt
cu lingura de inox
dezinfectată
din punga de unică
folosință
Copilul râde cu
mustăți de iaurt
Mamele râd moarte în
viață
Mamele uită
Unică folosință.”
„Cei mai mulți oameni cred că se pot baza
100% pe ceea ce percep cu cele cinci simțuri fizice și pe mintea lor, care
procesează informațiile respective.
În opinia mea, cele cinci simțuri
„obișnuite” ne oferă informații foarte puține, comparativ cu cele la care putem
avea acces.
Dacă, de exemplu, vrei să cumperi o
casă, evident că o să obții o mulțime de informații cu cele cinci simțuri
fizice – informații care îți pot spune dacă această casă arată așa cum îți
dorești sau nu, dacă are probleme legate de rețeaua electrică sau cea de apă,
dacă acoperișul este distrus, dacă acea clădire se află într-un cartier
liniștit sau unul rău famat, etc.
Dar este foarte posibil să găsești o
casă care să te mulțumească din toate punctele de vedere în ceea ce privește
aspectele pe care le percepi cu cele cinci simțuri fizice, mintea ta să fie
foarte mulțumită după ce a analizat informațiile obținute și totuși, intuiția
ta să-ți spună foarte clar: „Nu cumpăra casa asta!”.
Îți asculți mintea sau intuiția?
Este necesar să înțelegeți că mintea
voastră nu are capacitatea de a vedea anumite lucruri, că vă oferă informații
limitate. Și voi știți asta, ați avut experiențe în acest sens, când mintea
voastră, după ce a analizat toate informațiile de care dispunea, v-a dat undă
verde, pentru ca mai apoi să descoperiți că existau unele aspecte pe care nu
le-ați cunoscut și care au făcut ca totul să se termine într-un mod neplăcut
pentru voi.
Voi ați trecut prin situații în care
mintea voastră v-a spus „Da, e avantajos/ benefic pentru tine să faci asta,
mergi înainte!”, iar intuiția voastră v-a spus clar „Nu face asta!”, dar v-ați
ascultat mintea, care v-a convins cu argumente „logice” că totul e în regulă și
mai apoi s-a dovedit că nu a ieșit deloc bine pentru voi.
Oamenii își ascultă mintea pentru că în
acest fel au senzația că țin lucrurile sub control, că știu care vor fi pașii
următori, care va fi rezultatul final, în cât timp vor obține rezultatul
respectiv, știu cam care sunt riscurile și ce pot face în cazul în care apare o
eventuală problemă.
Oamenii își ascultă mintea pentru că au
senzația că după ce au analizat/ comparat/ evaluat totul știu clar care este
situația și au găsit „cea mai bună soluție”, cea care le oferă „cele mai multe
avantaje și cele mai mici riscuri”.
Intuiția îți cere să faci lucruri care
par minții lipsite de sens/ nebunești/ periculoase, ea nu îți dă niciun fel de
explicații/ argumente pentru indicațiile pe care ți le transmite și nu ai nicio
idee care va fi rezultatul dacă faci ceea ce-ți spune intuiția. Nu ai nicio
idee care este destinația, când te lași ghidat de intuiție; nu știi decât
următorul pas, iar după ce îl faci pe acesta afli care este următorul pas.
De aceea puțini oameni au curajul să-și
asculte intuiția și să se avânte în Necunoscut.” (Robert Ohotto) Traducerea
Mihaela Dan
"Nimeni nu se schimba decat daca doreste sa o faca. Nici daca ii implori. Nici daca ii rusinezi. Nici daca folosesti logica, emotia sau dragostea dura.
Exista doar un singur lucru care il poate determina pe cineva sa se schimbe - propria sa constientizare ca are nevoie sa o faca". Lori Deschene
Este prioritar a-i invata pe copii
despre libertatea de a trai dupa cum isi simt chemarea sufletului, mai presus
decat dupa cum spun normele, traditia, cutumele, societatea, legile abuzive.
---------------------
„LIBERTATEA, CEA MAI DE PREȚ EDUCAȚIE.
Ne dorim ce este mai bun pentru copiii
noștri, ne dorim să aibă succes, să termine școli bune, să aibă job-uri
fastuoase, bani, putere și neapărat o familie fericită. Vrem toate acestea
pentru ei! Nu pentru că ei și le doresc, mulți nici nu îi întrebăm ce vor, ci
pentru că așa definim noi o viață cu lista bifată, deci trăită bine.
În toată goana aceasta de listă bifată,
adesea uităm de ei. Uităm să îi vedem, să îi ascultăm, să îi cunoaștem și doamne
ferește ca dorințele lor să nu fie în acord cu ceea ce ne dorim noi pentru ei.
Și asta încă de când sunt foarte mici.
În mintea noastră viitorul succes pe
care ni l-am imaginat pentru ei, succes în care și noi avem un merit se
clatină, iar asta ne face anxioși, critici, manipulatori, controlatori. Pentru
că insuccesul lor va fi insuccesul nostru!
Libertatea este poate cea mai de preț
unealtă în orice tip de succes. Succes la școală, în relații, în viața
profesională.
Și de foarte mici, datorită propriilor
noastre limitări, frici, necunoaștere strângem tot mai tare lesa în jurul
libertății copilului.
Libertatea de a explora atunci când un
bebeluș decoperă lumea și părintele rostește de sute de ori pe zi “nu e voie”.
Scopul explorării nu este să ne întoarcă
viața pe dos, să ne enerveze, să facă murdărie. Aceasta este o etapă de
învățare, de explorare, de depărtate de mamă spre înțelegerea că el este o
persoană diferită. 99% din “nu e voie” le oprește curiozitatea, dezvoltarea
creierului și îi frustrează.
Libertatea de a face mizerie când
mănâncă, de a se juca în noroi, de a sări în bălți. Libertate care îi dezvoltă
cum nu îi dezvoltă niciun curs la care părinții plătesc bani grei.
Libertatea de a se juca liber afară/ în
parc/la bunici/ în camera lor ore în șir cu alți copii, fără ochii, părerile și
panicile adultului este poate cea mai de preț unealtă ca un copil să își
întărească stima de sine, esențială în orice tip de succes ne putem imagina.
Această libertate aduce cu ea
dezvoltarea creierului într-un mod în care niciun părinte, curs sau carte nu îl
pot face. Se învață negociere, limite sociale, detectare de emoții, gestionare
de emoții și situații complicate, skill-uri de împăcare, cunoașterea altor
personalități și gestionarea relațiilor cu toate tipurile de caractere. Luarea
de decizii proprii, asumarea consecințelor, testarea de limite fizice,
controlul asupra propriei vieți pe care prea puțini copii îl mai au, pentru
băieți hrănirea energiei masculine (care nu se face în prezența mamei cloșcă)
esențială pentru viitorul bărbat bine sau bărbat preș.
Degeaba le dăm cea mai bună mâncare,
cele mai bune haine, grădinițe, școli, cursuri extra în dorința de viitoare
performanță și îi privăm de cea mai de preț unealtă: libertatea de a testa, de
a se juca liber, de a sta în natură, de a sta degeaba. Libertatea de a se
cunoaște pe ei și lumea întreagă.
Privarea de libertate în toate sensurile
ei posibile aduce doar frustrare, lipsa unei dezvoltări psihologice
echilibrate, mediocritate, inadecvare socială, neîmplinire în relații de
prietenie, iubire, sociale, profesionale.
Treaba noastră de mame este să ne
conștientizăm propriile frici, anxietăți, limitări, credințe limitative conform
cărora copilul are nevoie de noi mereu 100% , prezența invazivă în viața
copiilor. Și să le vindecăm.
La fel cum este treaba noastră să îi
protejăm și să le oferim limite pentru sănătatea și siguranța lor, însă unele
care să nu le încalce libertatea la care au tot dreptul.
Doar așa putem să le oferim copiilor
noștri, de foarte mici, cea mai de preț unealtă în viață: libertatea.
Succesul si fericirea unui om nu țin
doar de școli, inteligență și noroc. De cele mai multe ori țin de “acasă”, sau
“departe de casă” atunci când copiii fug sufocați de mamele sau de tații lor.
Să îi ținem aproape! Și liberi!” Autor: Atena Boca, via Cosette Grigoras
„Mintea ta umană este limitată, ea nu
poate percepe decât un număr limitat de informații. Mintea ta nu percepe
informațiile care sunt recepționate cu alte simțuri decât cele cinci simțuri
„obișnuite” și deci nu poate lua decizii cu adevărat „informate”.
Mintea ta este cea cu care operează
egoul tău. Mintea nu e „rea”, ci este folositoare, dar este necesar să-i
înțelegem limitele, fiindcă altfel deciziile pe care le luăm vor fi unele care
nu sunt cele mai benefice pentru noi.
Dacă funcționăm din spațiul minții ne
limităm drastic calitatea vieții și evoluția.
Modul în care funcționează mintea ta
este afectat de trecutul tău, ea ia decizii pe baza tiparelor disfuncționale și
a traumelor tale nevindecate. Situațiile traumatizante din trecutul tău te fac
să vezi lucrurile deformat în prezent, mintea ta „evaluează” oameni/ situații
din prezent în baza unor experiențe inconfortabile/ dureroase din trecut care
de fapt n-au nicio legătură cu prezentul. Mintea ta evaluează și tratează
prezentul ca și cum ar fi identic cu trecutul și ca atare, ia decizii care
reciclează trecutul.
Dacă te-ai maturizat cu adevărat și ești
conștient de faptul că mintea ta ia decizii în baza unor tipare disfuncționale
și a unor traume nevindecate, o să te ocupi de aceste traume/ tipare
limitative, o să lucrezi cu tine însuți și o să începi să faci noi alegeri, în
loc să repeți la nesfârșit vechile alegeri care sunt un răspuns la traumă.
Ce decizii poți lua cu mintea?
„Nu mai am nimic de mâncare în casă” -
mintea ta o să-ți spună să să duci la magazin și să cumpări alimente; fă asta.
„Sunt foarte obosit, nu-mi mai pot ține
ochii deschiși” - mintea ta o să-ți spună să te duci la culcare; fă asta.
„Am lucrat în grădină și m-am murdărit”
- mintea ta o să-ți spună să te speli; fă asta.
„Să mă căsătoresc cu acest om?” – eu nu
aș lua o asemenea decizie cu mintea.
„Este momentul potrivit să fac un
copil?” – eu nu aș lua o asemenea decizie cu mintea.
„Să cumpăr această casă?” – eu nu aș lua
o asemenea decizie cu mintea.
Acestea sunt chestiuni mult prea
importante pentru minte.
Folosește-ți ghidarea interioară pentru
a lua astfel de decizii.” (Robert Ohotto) Traducerea Mihaela Dan
„O să discutăm astăzi despre necesitatea
de a trece de la Măiestria în atingerea unor obiective, la Măiestria în zona
emoțională.
Pentru mine este uimitor să văd ce
eforturi depun părinții în a-și pregăti copiii pentru a trece examenele și
pentru a absolvi școli înalte și cum sărbătoresc părinții fiecare examen de
admitere pe care l-a trecut copilul lor, fiecare școală absolvită – liceu,
facultate, masterat, doctorat, etc, ce eforturi financiare (și nu numai) depun
părinții pentru ca acești copii să urce la un nou nivel, dar cât de puțin efort
depun părinții pentru a urca ei înșiși la un nou nivel.
În opinia mea, este foarte important să
facem o prioritate din propria evoluție și din a-i ajuta și pe alții să urce la
un nou nivel/ evolueze, să celebrăm fiecare pas înainte făcut de noi înșine și
de aproapele nostru.
Câți dintre voi fac o prioritate de
propria evoluție, câți dintre voi verifică măcar la finalul fiecărui an: ați
„trecut clasa", ați urcat la un nivel din punct de vedere intelectual,
emoțional, din punct de vedere al recunoștinței pe care o simțiți pentru tot ce
ați primit, din punct de vedere al toleranței/ răbdării față de cei din jur,
iertați mai ușor, aveți inima mai deschisă, iubiți mai mult, îi tratați pe cei
din jur cu mai mult respect, sunteți mai dispuși să acceptați dreptul altora de
a avea altă părere decât voi?
Câți dintre voi acționați la modul
conștient pentru a vă asigura că urcați la un nou nivel din aceste puncte de
vedere?
Câți dintre voi vă concentrați pe a face
tot ce depinde de voi pentru ca fiii și fiicele voastre să urce la un nou
nivel, dar nu faceți asta pentru voi înșivă?” (Dr. Delatorro McNeal) Traducerea
Mihaela Dan
„Știți care este motorul dezvoltării
voastre în afaceri și în viață, în general? Recunoștința pentru tot ceea ce v-a
oferit Dumnezeu în diverse moduri, inclusiv prin intermediul oamenilor cu care
interacționați.
Desigur, mai sunt sunt și alte elemente
care au un rol în dezvoltarea unei afaceri, respectiv în evoluția unui om, dar
recunoștința este motorul.
Faceți o verificare: este sau nu
recunoștința cuvântul de ordine în viața voastră? Simțiți și exprimați
recunoștință pentru ceea ce primiți?
Sunteți setați pe recunoștință sau nu?
Primul gând pe care-l aveți când aveți o reușită în orice domeniu este cel de
recunoștință sau nu?
Hai să vă explic mai simplu: eu folosesc
waze și oriunde aș pleca, acesta îmi indică ruta plecând de acasă, iar la
întoarcere, mă duce înapoi la adresa care este înregistrată ca fiind „acasă”.
Fiecare dintre noi avem din punct de
vedere emoțional un „acasă” către care ne întoarcem, după fiecare experiență
trăită.
Este recunoștința „acasă” pentru voi,
din punct de vedere emoțional? Sau „acasă” pentru voi este dezamăgirea,
neputința, furia sau ranchiuna?
Câți dintre voi cunoașteți oameni care
indiferent ce lucruri frumoase li se întâmplă, găsesc întotdeauna un motiv să
fie nemulțumiți de ceva sau să fie îngrijorați de ceva?
Câți dintre voi cunoașteți oameni care
indiferent ce li s-ar întâmpla, găsesc o cale de a reveni la o stare de pace,
de liniște interioară, de a reveni la credința că tot ce li se întâmplă are un
rost și este spre Binele lor cel mai Înalt, de a reveni la credința că Dumnezeu
știe ce face?” (Delatorro McNeal) Traducerea Mihaela Dan
„Faptul că funcționează din spațiul
recunoștinței este un atu în viața unui om.
De fiecare dată când treci printr-un
moment mai greu, când te simți rău, găsește un mod de a a schimba starea ta
emoțională în recunoștință, găsește niște lucruri pentru care poți fi
recunoscător.
Și cel mai ușor mod prin care să faci
asta este să ții un jurnal în care, de câte ori te confrunți cu o situație
dificilă sau ai o zi mai proastă, să scrii titlul „Recunoștință” și dedesubt să
faci o listă cu 15 lucruri pentru care ești recunoscător, dincolo de acea
situație dificilă în care te afli.
Nu cred că nu găsești în viața ta 15
lucruri pentru care poți fi recunoscător…
Dar fii sincer, nu te minți singur.
Indiferent cât de dificile sunt lucrurile
prin care treci, sigur există și niște lucruri frumoase în viața ta, pentru
care simți că poți fi recunoscător.
Concentrați-vă pe a transforma
încercările prin care treceți în oportunități. Căutați lecția în fiecare
experiență dificilă prin care treceți și învățați acea lecție.
Găsiți calea înapoi către recunoștință,
pentru că acesta este atu-ul vostru!
Și dacă până acum waze-ul vostru
emoțional vă ducea către negativitate, fiindcă negativitatea este domiciliul
vostru emoțional, atunci conștientizați că este necesar să vă mutați, să vă
găsiți un alt domiciliu.
Mutați-vă în zona Recunoștinței! Și o să
constatați că acel „cartier” este unul select, nu unul rău famat, precum
cartierul Negativității, veți costata că aveți un alt gen de vecini, alt gen de
școli, alt gen de magazine, alt tip de comunitate.” (Delatorro McNeal) Traducerea
Mihaela Dan
„Cum vă dați seama că locuiți în cartierul
Negativității, că Negativitatea este „acasă” pentru voi, din punct de vedere
emoțional?
Faceți o listă cu cele 10 emoții pe care
le experimentați cel mai frecvent în timpul unei zile.
Și apoi întrebați-vă: de ce
experimentați în mod constant frustrare, stres, îngrijorare, furie, anxietate,
etc (dacă asta experimentați)?
Iar unul dintre răspunsuri poate fi, de
exemplu, că voi tolerați în mod sistematic în spațiul vostru personal niște
persoane/ situații/ relații/ conversații/ mesaje/ postări de vibrație joasă,
care aduc negativitate în viața voastră.
Uitați-vă la postările pe care le-ați
făcut sau care au fost făcute de alții pe conturile voastre de pe relelele de
socializare, în ultima perioadă. Care este nivelul lor energetic? Ce mesaje
transmit acele postări – mesaje pozitive sau unele negative? Ce energie au
postările de pe contul vostru?
Ce energie au postările de pe conturile/
paginile pe care le urmăriți, ce mesaje conțin acele conturi?
Dacă vreți să aveți parte de mai multă
energie pozitivă în viața voastră, urmăriți conturile oamenilor care emană
optimism, bucurie, iubire, toleranță, citiți postări care vă inspiră, care aduc
plus valoare în viața voastră!
Și vă mai spun ceva: telefoanele noastre
sunt atât de perfecționate, încât ele pur și simplu ascultă conversațiile
noastre, iar reclamele care curg pe telefon sunt aliniate cu ceea ce vorbim
noi. Ca atare, uitați-vă ce reclame apar pe telefonul vostru și o să vă dați
seama care este nivelul conversațiilor voastre dominante.
Cum puteți verifica asta? Este suficient
să vorbiți cu cineva despre faptul că vreți să plecați în concediu și o să
constatați că o să înceapă să curgă pe telefonul vostru reclame despre
destinații de vacanță și despre tot felul de articole necesare într-un
concediu.
Vorbeam odată cu cineva la telefon
despre faptul că vreau să-mi cumpăr o borsetă din piele, l-am întrebat de unde
și-a luat el borseta, despre diverse firme care fac așa ceva, iar imediat după
ce am terminat de vorbit cu acel om și am intrat pe o rețea de socializare,
prima reclamă care mi-a apărut pe cronologie a fost una la borsete din piele.
Prima oară când mi s-a întâmplat asta am
fost uimit: cum e posibil ca eu să vorbesc despre asta cu prietenul meu și
prima reclama care îmi apare pe telefon să fie exact despre subiectul discuției
noastre?
După aceea am înțeles cum a fost
posibil.
Dacă Inteligența artificială poate să
asculte discuțiile noastre și să dirijeze către tine acele reclame care te
interesează, atunci nu e nimic exagerat în a spune că reclamele care apar pe
cronologia ta reprezintă un indicator al principalelor tale discuții.
Fiți atenți la ceea ce spuneți (și nu mă
refer doar la discuțiile telefonice), pentru că atunci când rostiți niște
cuvinte, acelea pun lucrurile în mișcare. Cuvintele pe care le rostiți produc
efecte în viața voastră.” (Delatorro McNeal) Traducerea Mihaela Dan
„Oamenii care simt nevoia să pozeze
întruna în persoane spirituale/ evoluate, care fac paradă cu „marea lor
Cunoaștere”, care simt nevoie să se asigure că toți cei prezenți au aflat că ei
sunt mai evoluați/ deosebiți decât alții, nu sunt atât de evoluați pe cât se
prezintă.
Uitați-vă în viața voastră și
întrebați-vă: câți dintre oameni din jurul vostru sunteți siguri că vă vor
rămâne alături la greu, că vă vor rămâne alături indiferent ce se întâmplă,
indiferent de ce ați fi acuzat, chiar și atunci când ceilalți oameni aruncă
pietre în voi? Câți dintre oamenii din viața voastră v-ar rămâne alături și ar
crede în nevinovăția voastră chiar și atunci când aparențele ar fi împotriva
voastră? Câți dintre cei din preajma voastră ar fi dispuși să suporte
consecințele faptului că stau alături de voi atunci când toți ceilalți se
întorc împotriva voastră?
Câți dintre voi aveți în preajma voastră
oameni care să vă fi loiali la acest mod?
Știu că unii dintre voi credeți că aveți
mai mulți oameni care ar face asta pentru voi; și eu am crezut la fel până când
am fost într-o situație în care chiar am avut nevoie de susținerea lor și am
descoperit că mulți dintre cei pe care-i credeam prieteni au făcut pasul
înapoi. (RC Blakes)
„Schimbarea în bine nu are loc din
întâmplare – este necesar să vrei să te schimbi și să faci și alegerile
necesare în direcția schimbării.
Unii oameni nu vor să se schimbe,
preferă să rămână acolo unde sunt, fiindcă e mai comod așa. Și eu am lăsat în
urmă niște oameni de acest gen, fiindcă pentru mine propria evoluție este o
prioritate și nu o să permit unor oameni care îmi sunt apropiați într-o anumită
etapă a vieții mele să-mi împiedice creșterea. Dacă nu poți ține pasul cum
mine, îți mulțumesc pentru că mi-ai fost alături pentru un anotimp, îmi iau
rămas bun de la tine și merg mai departe, fiindcă Dumnezeu mi-a dat ceva de
făcut în această viață și nu am de gând să las neterminată acea Lucrare.
O mulțime de oameni vor să aibă parte de
Grația divină în viața lor, dar nu vor să asculte ghidarea divină. Nu vor să-l
asculte pe Dumnezeu, pentru că El le dă instrucțiuni care nu le convin, le cere
să facă lucruri care îi scot din zona lor de confort, le cere să meargă în
locuri în care ei nu vor să meargă.
Unii oameni se schimbă în bine și alții
se schimbă în rău.
Schimbarea în bine cere din partea ta o
intenție clară de schimbare și o acțiune fermă în direcția schimbării.
Schimbarea în rău nu cere niciun efort
din partea ta, e suficient să te lași pe tânjală, să te lași prins în tot felul
de distrageri, să te lași influențat de oameni care te trag în jos.” (Samuel
Blakes) Traducerea Mihaela Dan
„Prima lege a schimbării este Legea
acțiunii în direcția schimbării.
Tu poți avea un vis în inima ta, poți să
știi și care sunt schimbările necesare pentru a-ți împlini acel vis, dar este
necesar să faci și pașii necesari pentru a ajunge acolo unde ți-ai propus. Nu
poți ajunge la destinație dacă nu acționezi.
Simplul fapt că ai un vis și te gândești
la ce ai putea face ca să-l împlinești nu va duce la împlinirea visului tău;
fără a acționa nu vei reuși nimic. Este ca și cum ca artist ai vrea să
realizezi o capodoperă, dar nu ai fi dispus să faci efortul necesar pentru a
desena/ picta/ compune/ sculpta/ crea acea capodoperă.
Acțiunea în direcția realizării
schimbării cere timp; nu-ți împlinești un vis înalt peste noapte.
O mulțime de oameni vor să obțină/
realizeze cât ai clipi din ochi ceea ce-și doresc, vor ca lucrurile să se
întâmple rapid, nu sunt dispuși să investească timp, efort, energie,
concentrare pentru a realiza ce și-au propus. O mulțime de oameni nu sunt
dispuși să urce treaptă cu treaptă scările succesului, ar vrea să ia
ascensorul.
Dumnezeu ne ghidează, ne spune ce avem
de făcut pentru a ne împlini visul, dar asta nu înseamnă că treabă e ca și
făcută. Dumnezeu nu va face lucrurile în locul nostru; El ne spune unde am
putea ajunge, ce am putea realiza dacă îl ascultăm. Dacă nu urmăm ghidarea
divină nu vom ajunge acolo unde am fi putut ajunge; dacă nu acționăm, nu vom
ajunge acolo unde am fi putut ajunge.
Dacă tu nu ceri și nu urmezi ghidarea
divină, este posibil să realizezi unele lucruri în viață, dar nu poți ajunge
atât de departe pe cât ai fi ajuns dacă ți-ai fi aliniat acțiunile cu Dumnezeu.
Dacă tu îți stabilești niște obiective,
poți ajunge să realizezi aceste obiective și să ai un anumit gen de succes, dar
nu vei ajunge la nivelul la care ai fi ajuns în cazul în care visurile tale ar
fi ținut de împlinirea Menirii tale și ar fi fost aliniate cu Dumnezeu.
Mintea/ egoul nostru poate avea visurile
sale, dar cele mai înalte visuri țin de împlinirea Menirii noastre, țin de
alinierea cu Voia lui Dumnezeu pentru noi. Iar în a doua variantă Călătoria
către împlinirea visurilor devine un parteneriat cu Dumnezeu. Și acest
parteneriat nu prespune ca tu să te rogi la Dumnezeu să-ți dea ceea ce vrei și
să te uiți cum El aduce în viața ta toate cele lucruri pe care le doreai, ci
înseamnă să ceri ghidarea lui Dumnezeu și să faci ceea ce-ți cere El, pentru a
realiza ceea ce ți-ai dorit.” (Samuel Blakes) Traducerea Mihaela Dan
„A doua lege a schimbării este Legea progresului în pași mici.
Da, știu, nu vă sună bine acelora dintre
voi care vreți ca totul să se întâmple pe repede înainte, care vreți să
obțineți instant ceea ce vă doriți.
Dar evoluția se întâmplă cu pași
mărunți, durează mult timp. Și uneori durează mai mult timp decât ați crezut.
Lucrurile nu se întâmplă după programul
egoului tău, se întâmplă în conformitate cu Programarea divină. Dumnezeu
hotărăște când se întâmplă fiecare lucru, în conformitate cu Planul Său. Așa că
ar fi înțelept din partea voastră să aveți răbdare și să așteptați ca lucrurile
să se întâmple la momentul potrivit, în conformitate cu Programarea divină.
Asta înseamnă să trăiești pe principiul
„Facă-se Voia ta!”. Așa te întărește Dumnezeu, așa îți este întărită puterea,
rezistența, flexibilitatea, răbdarea, credința.
Ai încredere în Programarea divină sau
nu? Ai credința că Dumnezeu știe mai bine când e momentul potrivit pentru
fiecare pas înainte în viața ta?
A avea convingerea că Dumnezeu știe mai
bine ce drum este necesar să parcurgem pentru a ne împlini Menirea nu înseamnă
că vom înțelege „logica” fiecărei instrucțiuni pe care ne-o va da El. Nu, de
multe ori nu vom înțelege de ce ne cere să facem un lucru sau altul. Poate că
acel lucru nu arată deloc bine, poate nu ne face să ne simțim bine, poate pare
„nebunesc”, dar Dumnezeu știe ce face.
Uneori n-o să putem înțelege de ce El ne
cere să facem ceva ce pare „fără sens”, ceva ce ne scoate mult din zona noastră
de confort, dar depinde de noi să facem acel lucru cu credința că Dumnezeu știe
ce face sau să nu-l facem, pentru că mintea noastră umană consideră că „nu are
sens”.
Ai curajul să faci ceea ce-ți cere
Dumnezeu, indiferent cât de absurd pare acel lucru pentru mintea ta umană?
Uneori tu urmezi ghidarea lui Dumnezeu
și sunt etape în care ți se pare că lucrurile nu avansează deloc. Vezi că cei
din jurul tău au avansat pe calea împlinirii visurilor lor și tu ai rămas în
urmă și te întrebi dacă faci bine ce faci, dacă nu cumva ar fi cazul să permiți
minții tale să preia controlul și „să facă lucrurile să se întâmple”.
Ai răbdare să-l lași pe Dumnezeu să
lucreze în viața ta în conformitate cu Planul Său sau cedezi argumentelor
minții și o lași să preia controlul?” (Samuel Blakes) Traducerea Mihaela Dan
*
„Motivul pentru care mulți oameni nu
obțin ceea ce-și doresc cu adevărat este acela că se mulțumesc cu puțin, de
teamă că dacă nu iau ce li se oferă, riscă să nu mai aibă parte de altă ofertă.
„Decât deloc, mai bine așa!”
O mulțime de oameni se mulțumesc cu
parteneri/ relații/ slujbe/ situații/ ocazii mediocre, de teamă că dacă zic
„Nu, mulțumesc” s-ar putea să nu mai aibă parte nici măcar de atât. Ei își fac
alegerile din spațiul fricii.
Oamenii care își urmează Calea, care
sunt dedicați propriei evoluții, care au credință deplină în Dumnezeu, nu ezită
să spună „Nu, mulțumesc” mediocrității, fiindcă ei știu că Dumnezeu îi
pregătește pentru ceva mult mai înalt. Ei au răbdare oricât este nevoie, fac
ceea ce sunt ghidați divin să facă și au încredere că la momentul potrivit,
Dumnezeu le va scoate în cale ceea ce este menit să fie al lor (oportunități/
slujbe/ persoane/ relații, etc).
Oamenii care sunt dedicați propriei
evoluții simt ce este potrivit pentru ei și ce nu este potrivit, știu să
recunoască distragerile și deși uneori acestea sunt atrăgătoare, spun „Nu,
mulțumesc” și merg mai departe.
Oamenii care sunt dedicați propriei
evoluții își fac alegerile în aliniere cu Dumnezeu și știu că fiecare alegere
care nu este în aliniere cu El are consecințe asupra procesului evoluției lor.
Oamenii care sunt dedicați propriei
evoluții nu se compară cu alții și nu sunt interesați să imite pe nimeni,
pentru că ei știu că noi suntem diferiți/ unici, că fiecare are Darurile sale,
are propria experiență de viață, are propriul drum, are propria Menire. Nu poți
să-ți împlinești Menirea imitându-l pe altul.
Unii cred că dacă imiți cât mai bine un
om care are succes, vei atinge și tu succesul în mod automat, pentru că au
senzația că simplul fapt că faci ce face acel om, zici cam același lucru pe
care îl zice el, eventual te și îmbraci ca el, reprezintă garanția succesului.
Nu, succesul nu vine doar din faptul că
repeți ca un papagal ceea ce spune alt om, că-i „furi” ideile; vine din
Înțelepciunea acumulată în toți anii în care acel om a trecut prin diverse
încercări și care este revărsată în cuvintele și faptele sale. Succesul vine
din acel aur interior pe care l-a acumulat omul respectiv de-a lungul vieții,
trecând prin perioade dificile, căzând și ridicându-se, depășind niște
experiențe traumatizante, pe care cei care îl privesc nu le cunosc și nu le-au
trăit niciodată.
Este foarte important să ții aproape de
oameni care au un nivel înalt de Conștiință, care au acumulat mai multă
înțelepciune decât tine, ca să înveți de la ei. Astfel de oameni sunt o
inspirație și o dovadă că poți depăși încercări dificile, că poți atinge culmi
nebănuite chiar dacă ai plecat de jos.
Eu sunt de părere că nu poți urca mai
sus decât nivelul oamenilor cu care te însoțești. Nu poți urca peste nivelul
oamenilor cu care îți petreci cel mai mult timp, pentru că dacă nu ai văzut/
experimentat un anumit nivel de Conștiință, nici nu știi că există.
Dumnezeu te va expune acelor lucruri pe
care vrea să le experimentezi, te va aduce în preajma unor oameni care au un
nivel înalt de Conștiință, ca să vezi cum funcționează astfel de oameni, ca să
înveți de la ei, ca să ai un exemplu de ceea ce este posibil pentru tine. Dar
depinde de tine ce faci cu ceea ce îți dă Dumnezeu.” (Henry W. Bolden) Traducerea
Mihaela Dan
„Nu permiteți nimănui să vă convingă că
nu puteți face mai mult decât ați făcut în trecut și că nu puteți deveni mai
mult decât sunteți acum!
Atunci când înțelegi în mod greșit
loialitatea și-ți trăiești toată viața încercând să faci ceea ce vor alții să
faci, ceea ce cred alții că „e bine”/ „trebuie”/ „e de datoria ta” să faci, te
trădezi pe tine însuți, nu îți ești loial ție însuți.
Prea mulți oameni sunt setați pe a se
conforma așteptărilor altora, își ignoră propriile dorințe/ visuri, le fac pe
plac altora, dar se simt goi pe dinăuntru. Ar fi spre binele lor să
conștientizeze la un moment dat că fiecare dintre noi avem propria Cale în viață,
să-și ia timp pentru introspecție, să se lămurească ce își doresc cu adevărat,
să-și identifice Menirea și să se concentreze pe a împlini această Menire.
Atunci când tu nu știi clar ce vrei să
faci cu viața ta, când nu știi care este calea pe care vrei să mergi, viața te
târăște după ea și nu ai dreptul să te plângi, pentru că a fost alegerea ta să
trăiești după cum se nimerește, de la o zi la alta, fără o viziune, fără un
țel.
Și știu că unii dintre voi aveți
senzația că Viața v-a dat „o mână de cărți proaste” și că nu aveți cum să
câștigați cu asemenea cărți, dar sunt o mulțime de oameni care ar fi fost
mulțumiți să fi primit „cărțile” pe care le-ați primit voi și care au realizat
o mulțime de lucruri cu o „mână de cărți” mult mai slabă decât ați primit voi.
Lăsați-i pe ceilalți să-și vadă de viața
lor și ocupați-vă de propria viață, de propriile visuri, stabiliți ce înseamnă
pentru voi „să faci diferența în comunitate/ lume”, stabiliți ce aveți de făcut
în acest sens și treceți la treabă!” (Henry W. Bolden) Traducerea Mihaela Dan
„Nu vă mai pierdeți timpul plângându-vă
de ceea ce vi s-a întâmplat, de faptul că nu aveți ce au alții, de toate
lucrurile care credeți voi că vă împiedică să evoluați; concentrați-vă pe a vă
lămuri ce vreți să realizați în viața voastră, pe a vă contura o viziune și
găsiți modul în care puteți fructifica ceea ce aveți, pentru a crește.
Dacă vă lămuriți ce anume vreți să
realizați, unde vreți să ajungeți, veți putea să identificați și persoanele/
relațiile/ resursele/ oportunitățile/ alegerile/ comportamentele care sunt
aliniate cu ceea ce vă doriți, dar și persoanele/ relațiile/ resursele/
„oportunitățile”/ alegerile/ comportamentele care vă îndepărtează de ceea vă
doriți.
Dacă vă lămuriți ce anume vreți să
realizați, unde vreți să ajungeți, nu le veți mai permite altora să vă
influențeze, să vă distragă atenția, să vă atragă pe căi lăturalnice. Nu vă
veți mai irosi timpul/ energia cu ceea ce nu este aliniat cu Calea voastră.
Dacă vă lămuriți ce anume vreți să
realizați, unde vreți să ajungeți, nu veți mai permite accesul în cercul
apropiaților voștri a unor oameni care merg în altă direcție decât mergeți voi.
Veți face curățenie în cercul apropiaților voștri și veți da drumul acelor
persoane care vă trag în jos, care reprezintă un punct slab, nu un atu în viața
voastră.
Veți fi foarte selectivi cu privire la
lucrurile la care vă expuneți: discuțiile pe care le aveți, ceea ce auziți/
ascultați, ceea ce citiți, ceea ce vizionați. Veți face o evaluare energetică
(și nu numai) a persoanelor cu care aveți de-a face, a emisiunilor/
înregistrărilor/ filmelor pe care le urmăriți, a muzicii pe care o ascultați, a
discuțiilor la care participați, a cărților/ articolelor/ postărilor pe care le
citiți și nu vei mai acorda timp/ atenție/ energie unor persoane sau lucruri
care nu aduc plus valoare în viața voastră, care nu vă ajută să evoluați, care
reprezintă o distragere.” (Henry W. Bolden) Traducerea Mihaela Dan
„Unii dintre noi simțim foarte clar că
am venit pe pământ cu o Misiune care ține de a contribui la Schimbare, că am
venit aici ca să facem diferența în această lume, să servim Binele comun. Iar
faptul că adânc în interiorul nostrum ȘTIM că avem o Misiune importantă pe
această planetă ne determină să fim foarte implicați în procesul evoluției
personale, să facem o prioritate din a ne urma Calea care înseamnă împlinirea
Menirii noastre, să ne concentrăm pe ce avem de făcut pe Pământ.
Noi nu suntem dispuși să ne irosim
timpul, să ne lăsăm prinși în distrageri de tot felul, să riscăm să ajungem la
finalul vieții și să nu ne fi împlinit Menirea.
Noi nu suntem interesați de ceea ce
cred/ spun/ fac alții, nu ne ghidăm după regulile/ normele/ standardele/
adevărurile altora, ci ascultăm ghidarea divină.
Noi știm că există întotdeauna loc de
mai bine în ceea ce privește evoluția personală și în ceea ce privește
serviciul nostru în slujba Binelui comun, știm că întotdeauna există ceva nou
de învățat și facem o prioritate din a deveni o Versiune mai Bună a noastră.
Noi VEDEM dincolo de „realitatea” fizică
pe care o văd ceilalți, VEDEM dincolo de aparențe, dincolo de negativitate,
dincolo de zgomotul criticilor/ atacurilor la adresa noastră și credem cu toată
inima în ceea ce VEDEM.” (Henry W. Bolden) Traducerea Mihaela Dan
*
„Nu mai fiți ofensați pentru că niște
oameni vă spun „Nu”, „Azi nu pot”, „Poate altă dată” atunci când îi invitați
undeva sau le cereți să vă întâlniți ca să mai stați de vorbă sau vă invitați
la ei acasă!
Nu mai fiți ofensați pentru că oamenii
preferă să petreacă ceva timp cu ei înșiși în acea zi, că își protejează
spațiul personal.
Fiecare dintre noi avem dreptul la a ne
fi respectat spațiul personal.
Oamenii sănătoși la nivel emoțional/
psihologic/ mental petrec timp în solitudine și își protejează spațiul
personal. Ei nu permit oricui să dea buzna în spațiul lor personal; în acel
spațiu nu se intră decât cu invitație nominală.
Pentru mine este uimitor să constat câți
oameni sunt ofensați de faptul că cineva apropiat își permite să facă diverse
lucruri fără să-i implice și pe ei, că își permite să le spună „Nu” uneori.
Nu poți să ai pretenția să fii implicat
în tot ce face un alt om, dacă nu ești soțul/ soția sa! Faptul că ești mama/
tatăl, fratele/ sora/ prietenul unui om nu-ți dă dreptul să te amesteci în
toate deciziile acelui om, să fii parte din tot ce face el. Oamenii au dreptul
la spațiul lor privat, nu te mai băga unde nu-ți fierbe oala! Vezi-ți de viața
ta!
Noi avem dreptul la timp pe care să-l
petrecem în liniște, cu noi înșine. Și depinde doar de noi să ne protejăm
spațiul personal de intruși.
Eu nu permit oricui să dea năvală în
spațiul meu personal. Am stabilit limite ferme și nu am nicio problemă în a
spune „Nu” și a le „închide ușa în nas” persoanelor toxice care cred că pot da
buzna când au ele chef/ nevoie.
Eu fac în așa fel, încât să-mi fie
respectat spațiul personal și nu o să-mi cer scuze nimănui pentru asta. Iar
dacă ai o problemă cu asta, e problema ta, nu e treaba mea.” (RC Blakes) Traducerea
Mihaela Dan
„În perioade dificile pentru umanitate
sau pentru comunitate, eu am încercat să aduc speranța prin ceea ce am făcut,
prin faptul că am ieșit în spațiul public și pe rețelele de socializare și am
vorbit despre credința în Dumnezeu.
Eu cred că este important ca oamenii să
înțeleagă că în momente grele, credința în Dumnezeu poate face diferența.
Și atunci când vorbești la modul public
despre Dumnezeu, când dorești să-i ajuți pe alții să se apropie de Dumnezeu,
ceea ce aduci în acea interacțiune este ceea ce EȘTI, nu ceea ce vrei să faci
să pară că ai fi. Degeaba te prefaci a fi cine nu ești, degeaba îi imiți pe
alții, cu care ai vrea să semeni, degeaba spui vorbe mari, dacă tu nu trăiești
în viața ta de zi cu zi în baza principiilor pe care le enunți; oamenii vor
simți mai devreme sau mai târziu că ești fals.
Tot ce este necesar să aduci în
interacțiunea cu oamenii este ființa care EȘTI cu adevărat – este suficient
dacă te aduci pe tine, cel autentic.
O mulțime de oameni nu înțeleg că ceea
ce a pus Dumnezeu în ei este suficient de valoros ca să aibă ce împărtăși cu
ceilalți, că nu este cazul să își dorească să fie ca altcineva, să aibă ce are
altcineva. Dumnezeu ne-a echipat pe fiecare dintre noi cu tot ce avem nevoie ca
să facem ceea ce vrea El să facem, ca să ne împlinim Menirea.
Dar mulți oameni nu au curajul să-și
asume propria unicitate, propria autenticitate; cei mai mulți vor să se
integreze în marea masă, să urmeze direcția în care merg ceilalți, să fie copii
ieftine ale altora, pe care lumea îi crede mai speciali.
De aceea fiecare dintre noi trebuie să
ne hotărâm: vreau să fiu acceptat de cei din jur sau vreau să fiu autentic și
să-mi urmez propria Cale?
Eu am ales să fiu autentic.” (TD Jakes) Traducerea Mihaela Dan
„Când
mă uit la provocările/ crizele prin care trec oamenii în jurul meu, îmi spun că
aceștia nu au nevoie de un psiholog, ci au nevoie de un consilier mistic.
Dacă
eu aș lucra cu tine, dacă ți-aș fi consilier mistic, te-aș întreba în primul
rând: „Ce întrebări îi pui lui Dumnezeu? Ce îi ceri? Ce gen de răspunsuri
aștepți să primești de la Dumnezeu?”. Și te-aș trimite acasă, ca să te gândești
bine la aceste lucruri și să vii cu niște răspunsuri, ca să conștientizezi ce așteptări
ai tu de la Dumnezeu.
Pentru
că de întrebările pe care i le pui lui Dumnezeu și de așteptările pe care le ai
de la acesta depinde nivelul de haos din viața ta, nivelul nebuniei tale spirituale.
Atunci
când începi să discuți cu Dumnezeu la modul „Doamne, dă-mi mai multă
claritate!”/ „Doamne, scoate din viața mea toate distragerile!”/ „Doamne,
arată-mi de ce sunt aici, pe Pământ!”, tu schimbi regulile vieții tale și
schimbi și ritmul vieții tale.
Și una dintre schimbări se referă la faptul că vei fi separat de lumea pe care o știai. Prima etapă este SEPARAREA și asta poate însemna că vei fi scos din slujba ta sau din căsnicia ta sau din familia ta sau din stilul de viață de până atunci. Și asta se întâmplă pentru că tu ai cerut ca toate vocile/ lucrurile care reprezentau o distragere să fie scoase din viața ta, pentru că astfel să vezi pe mâinile cui ți-ai lăsat viața, cine avea autoritate asupra deciziilor/ vieții tale. Ca să vezi asta este necesar ca vechea ta viață să se destrame.” (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan
„Unii își doresc să evolueze spiritual
pentru că vor să aibă abilitățile/ puterile pe care au văzut că le au diverși
mistici – de exemplu, puterea de a vindeca prin simplul fapt că îți pui mâinile
pe un om sau te gândești la el și îi trimiți energie vindecătoare sau
capacitatea de a fi în două locuri în același timp.
Oamenii nu își doresc evoluția
spirituală propriu-zisă, ci își doresc doar avantajele pe care le aduce
evoluția spirituală.
Călătoria spirituală se referă la o
schimbare a raportului pe care îl ai cu Viața: în loc să fii interesat de ceea
ce poți lua/ obține de la Viață, începi să trăiești știind că ai o Misiune
aici, pe Pământ și conștientizezi că indiferent ce faci, indiferent cât de
„mărunte” sau de „importante” sunt lucrurile pe care le faci, toate au legătură
cu evoluția ta spirituală în acea etapă a vieții tale.
La începutul Călătoriei tale spirituale,
în etapa separării, experimentezi depresia, anxietatea, confuzia - intri în
prima fază a „nebuniei spirituale”, o fază necesară, care apare pentru că te
simți separat de vechea ta viață, de vechea ta realitate cu care te-ai
identificat atâta vreme. Ești separat de o realitate „logică”/ previzibilă, în
care lucrurile se desfășurau într-o anumită ordine și știai că dacă faci asta,
se va întâmpla aia. Subit, constați că nu mai ai încredere în acea ordine în
care ai crezut toată viața ta, simți că aceasta nu mai funcționează pentru tine
și te detașezi la nivel spiritual de vechea realitate, însă efectele se simt și
la nivel fizic. Te simți ca și cum ai fi rătăcit într-un teren necunoscut,
mergi pe străzi cunoscute, dar îți par străine. Nu mai simți nimic pentru
oameni care îți erau apropiați, pentru lucruri/ locuri care îți plăceau, te
simți gol pe dinăuntru.
Și asta te sperie foarte tare, fiindcă nu mai știi în ce să crezi, nu mai știi cum să funcționezi în continuare.” (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan
„Din ce am constatat eu, oamenii se
așteaptă să fie recompensați de Dumnezeu pentru faptul că au ales o cale
spirituală.
O să vă spun foarte clar: n-o să primiți
nicio recompensă. Încetați să vă mai așteptați ca Dumnezeu să se comporte ca un
om, ca un tată care vă recompensează pentru că v-ați purtat frumos!
Și să fim sinceri, recompensa la care
sperați este aceea de a accesa diverse puteri spirituale, de a avea o claritate
deosebită și intuiții care să vă ajute să nu mai faceți nicio greșeală
niciodată, să obțineți tot ce vă doriți, totul să meargă așa cum vreți voi să
meargă.
Nu mai vreți un partener de cuplu
obișnuit, vreți un suflet pereche; nu mai vreți o slujbă obișnuită, vreți o
activitate deosebit de creativă care să vă aducă mulți bani și să însemne și
mult timp liber; nu mai vreți să fiți un om obișnuit, ci vreți să fiți
considerați o persoană foarte spirituală și prietenii voștri să fie onorați că
vă petreceți timpul cu ei și în general, vreți să nu mai munciți deloc.
Unii oamenii au impresia că această cale
spirituală ar trebui să fie cea mai tare croazieră de plăcere posibilă… Și nu e
deloc o croazieră de plăcere.
Noi trăim într-o cultură în care suntem învățați să obținem imediat ceea ce ne dorim și ca atare, am decis că Dumnezeu trebuie să lucreze cu noi în aceiași termeni – evoluția spirituală să se întâmple peste noapte și să ajungem la finish, unde să ne bucurăm de beneficiile faptului că suntem niște mistici deosebiți.” (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan
„Dacă aș fi consilierul vostru mistic
v-aș cere: „Spuneți-mi cum vă rugați. Rugați-vă cu voce tare, ca să aud cum
vorbiți cum Dumnezeu și ce îi spuneți!”.
Aș vedea care este calitatea
rugăciunilor voastre, aș vedea dacă voi îi cereți lui Dumnezeu să vă rezolve
niște probleme pe care ar fi trebuit să le rezolvați voi înșivă, pentru că
sunteți perfect capabili să vă găsiți singuri soluțiile.
Aș vedea dacă îi cereți lui Dumnezeu să
vă explice Misterul/ Necunoscutul care este în fața voastră și în care nu aveți
curaj să intrați.
Și apoi v-aș întreba de ce așteptați de
la Dumnezeu să vă spună dinainte ce veți găsi în Necunoscut și nu aveți curajul
să intrați și să vedeți singuri ce este acolo. De ce așteptați de la Dumnezeu
să vă ofere certitudini și garanții, în loc să savurați călătoria în Mister/
Necunoscut?
Apoi v-aș vorbi despre Mister/
Necunoscut, adică de sentimentul că nu mai știi cine ești/ ce să crezi/ ce vrei
să faci, de senzația că ești rătăcit în propria viață, că nu știi încotro să o
iei.
Ce-ar fi dacă v-aș spune că nu e nimic
în neregulă să simțiți toate aceste lucruri, că sunt parte a Călătoriei voastre
spirituale?
Ce-ar fi dacă ai înțelege că această
etapă în care te simți pierdut/ confuz are rostul de a te învață reziliența,
răbdarea?
De ce să ai răbdare? Pentru că este
nevoie de timp pentru a te obișnui să nu mai permiți egoului tău să-ți conducă
viața. Când capitulezi și înveți să ai răbdare, faptul că te simți pierdut nu
mai reprezintă o „problemă”, când începi să intri în interiorul tău și să te
cunoști mai bine, când începi să îți descoperi credințele/ tiparele limitative,
înveți să renunți la așteptările pe care le aveai de la Dumnezeu și la modul în
care „ar trebui” ca el să lucreze în viața ta.
Faptul că ai parte de o criză, de o
boală sau o căsnicie dură te învață reziliența, îți dă putere spirituală, te
ajută să înveți să privești acea provocare și să spui „Nu sunt speriat. Știu că
totul are un rost. O să fac față”. (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan
„Una dintre cele mai mari frici ale
oamenilor este frica de a rămâne singur.
Am întâlnit în viața mea foarte puține
persoane care se află pe Calea spirituală cărora să nu li se fi cerut, în
cursul Călătoriei lor spirituale, să se confrunte cu singurătatea.
De ce? Pentru că este necesar să fii
capabil să auzi și să urmezi vocea Divinității chiar și atunci când ești
asaltat de vocile celor mai mari frici ale tale.
Pentru că este necesar ca tu să
capitulezi și să eliberezi orice așteptări cu privire la modul în care „ar
trebui” să arate viața ta (mod care, în opinia minții tale, în niciun caz nu ar
trebui să includă singurătatea).
Este necesar să ajungi să nu mai ai
niciun atașament față de o altă persoană și să fii dispus să urmezi fără
rezerve ghidarea divină, chiar dacă aceasta îți cere să trăiești singur tot
restul vieții într-o mică localitate, fără să faci lucruri extraordinare, ci
doar să fii un om bun și să fii o Lumină în acea zonă. Ești capabil să accepți
această Misiune cu grație sau o să-i spui lui Dumnezeu: „Numai atât?! Dă-mi și
mie o Misiune mai importantă, vreau să fac ceva deosebit!”.
Uită-te bine la tine și vezi dacă îți
este frică de singurătate. Și fii conștient în ce mod influențează acea frică
alegerile pe care le faci și cum te agăți de niște persoane/ relații pentru că
îți este frică ca nu cumva să rămâi singur. Dacă vrei să mergi pe Calea
spirituală este necesar să te eliberezi de acea frică.” (Caroline Myss) Traducerea
Mihaela Dan
„Călătoria spirituală înseamnă să intrăm
în interiorul nostru și să ne confruntăm cu propria Umbră. De aceea este o
Călătorie pe care o parcurgem singuri și de aceea cuprinde o etapă de nebunie
spirituală.
Când tu spui „Doamne, vorbește-mi! Vreau
să mă apropii de tine!”, Dumnezeu răspunde „Ok, hai să-i dăm drumul!” și scoate
la suprafață ceea ce ai ascuns în interiorul tăi ani de zile, ceea ce ai
refuzat să vezi la tine însuți. De aceea este necesar să fie înlăturate toate
distragerile din viața ta, ca să te poți concentra pe a-ți vedea aspectele
Umbrei.
Și este necesar să trăiești în lumea
materială, să mergi la slujbă și să plătești facturi în timp ce treci prin
acest proces tulburător. Călătoria spirituală nu e o joacă de copii.
Când intri în interiorul tău și te ocupi
de propria Umbră, ajungi să te întrebi, la un moment dat: „Pot accepta tot ceea
ce-mi aduce Dumnezeu în cale? Pot spune «Da» la tot ce îmi cere Dumnezeu? Pot
spune «Da» dacă Dumnezeu îmi cere «Lasă totul în urmă și să trăiește de unul
singur; o să am Eu grijă de tine»?”. Despre asta este vorba, despre acest gen
de încredere totală în Divinitate, despre acest nivel de capitulare.
Poți ieși din tiparul supraviețuirii în
care ai funcționat o viață întreagă, pentru a urma ghidarea divină, indiferent
cât de ciudată/ periculoasă/ lipsită de sens i se pare minții tale umane, având
încredere că Divinitatea este mereu lângă tine?
Așa verifici care este relația ta cu
Dumnezeu, cât de multă încredere ai în Dumnezeu.” (Caroline Myss) Traducerea
Mihaela Dan
„Întreabă-te: „De ce am ales calea
spirituală? Am ales-o pentru că voiam să am o activitate spirituală, fiindcă mi
se pare că dă bine? Am ales-o pentru că voiam să fiu Vindecător? Am ales-o ca
să am o ocupație când eram într-o perioadă dificilă, după divorț?”.
Întreabă-te dacă nu cumva ai ales calea
spirituală fiindcă ai crezut că aceasta este soluția pentru a elimina haosul
din viața ta, pentru a scăpa de viitoare provocări, fiindcă ai crezut că dacă
ajungi să fii evoluat spiritual nu o să mai ai nicio problemă, totul o să fie
numai lapte și miere în viața ta.
În cazul în care ai crezut asta, ai
crezut într-o iluzie.
În viața ta vor fi mereu provocări. Și
dacă ai evoluat spiritual vei ști că dacă ceva apare în calea ta, atunci acela
este lucrul de care este necesar să te ocupi la acel moment, aceea este sarcina
pe care ți-a încredințat-o Dumnezeu la acel moment. Când înveți să trăiești în
acest mod, privind totul ca pe o sarcină pe care ți-a încredințat-o Divinitatea
pe Calea ta spirituală, nu mai vezi lucrurile ca fiind „neînsemnate” și
respectiv „importante”.
Când tu simți că debordezi de
creativitate și ești în situația în care ai o slujbă care nu-ți place deloc,
dar de care ai nevoie ca să-ți plătești facturile, nu este deloc ușor să spui
„Bine, Doamne, dacă deocamdată este necesar să lucrez aici ca să-mi plătesc
facturile, e în regulă, înseamnă că asta este sarcina mea la acest moment,
accept asta”.
Asta înseamnă să accepți că nu există o
sarcină „neînsemnată”, există doar sarcina care ți se dă la acel moment, iar
Divinitatea știe de ce ți-o dă - și tu ai încredere în Divinitate.” (Caroline
Myss) Traducerea Mihaela Dan
„Dumnezeu nu are nevoie de cooperarea ta
ca să îți conducă viața. Este de preferat să cooperezi, dar nu este nevoie să
cooperezi; Dumnezeu o poate face și fără acordul tău.
Câți dintre voi sunt capabili să se
roage la modul: „Doamne, capitulez complet! Spune-mi ce vrei de la mine și voi
face tot ceea ce îmi ceri. O să locuiesc acolo unde vrei Tu, o să fac ceea ce
vrei Tu, o să renunț la ceea ce îmi ceri Tu să renunț”?
Jumătate din nebunia spirituală pe care
o văd în jur vine din faptul că oamenii îi cer Divinității să intre în viața
lor și apoi încearcă să controleze răspunsul Divinității. Oamenii încearcă să-i
dicteze lui Dumnezeu ce să răspundă la rugăciunile lor… Și de obicei vor ca
Dumnezeu să le dea mai mult decât au.
Numai că lucrurile nu merg așa.
Când sunteți în etapa nebuniei
spirituale, indiferent cât de greu v-ar fi, nu vă lăsați doborâți, amintiți-vă
mereu că acea etapă nu va dura la nesfârșit. Dar nu e o idee bună să-i cereți
lui Dumnezeu să vă spună când o să se termine. Acceptați că vă aflați în acea
etapă, acceptați că este o etapă necesară în evoluția voastră spirituală și
concentrați-vă pe a lucra cu propria Umbră, nu pe a aștepta cu nerăbdare „să se
termine odată”. (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan
„Câți dintre voi cred că dacă cineva are
abilități vindecătoare, atunci aceea este o persoană evoluată spiritual, că
Dumnezeu nu lucrează decât prin oameni evoluați spiritual?
Câți dintre voi credeți că o persoană
evoluată spiritual are tot felul de abilități deosebite, precum clarvederea,
claraudiția, clarcunoașterea?
În trecut asta era în general adevărat,
dar aceste lucruri nu erau niciodată scopul cu care cineva intra pe Calea
spirituală.
În ultima vreme noi, oamenii, am făcut
din puterile spirituale un scop, în loc ca scopul nostru să fie apropierea de
Dumnezeu.
Stima de sine spirituală înseamnă să fii
capabil să recunoști faptul că auzi ghidarea divină și să o urmezi imediat,
fără să simți nevoia să dai explicații pentru alegerile tale.
Stima de sine spirituală se referă la
faptul că ai ajuns la nivelul la care ai o relație directă și profundă cu
Dumnezeu și nu ai nevoie să faci paradă cu asta.
Stima de sine spirituală se referă la
faptul că păstrezi discreția asupra vieții tale spirituale, nu o folosești ca
pe o insignă cu care se laudă egoul tău spiritual, ca să arate de deosebit este
el.
„Am petrecut 10 ani într-un ashram în
India”… Cui îi pasă că ai fost tu într-un ashram?
Stima de sine spirituală se referă la
capacitatea de trăi în lume, de a funcționa în lume, dar a nu-ți compromite
integritatea/ spiritualitatea pentru a câștiga diverse lucruri ce țin de lumea
materială. Poți savura orice aspect al lumii materiale - de exemplu, o relație
de cuplu, o masă la restaurant, propria creativitate - pentru că îl vezi ca
aspect al Divinității, poți avea o stare financiară foarte bună fără a-ți
pierde integritatea, fără a-ți încălca valorile spirituale, poți chiar intra în
politică - dacă simți că asta este necesar să faci - fără a-ți pierde
integritatea.
În trecut oamenii se retrăgeau departe
de lume, se izolau în mănăstiri, ca să se conecteze cu Dumnezeu. Acum este
necesar să-l aducem pe Dumnezeu în lume, să viața noastră de zi cu zi; întreaga
planetă este o mare mănăstire.
Acum ne parcurgem Călătoria spirituală
funcționând în lume, nu retrași în mănăstiri, departe de lumea dezlănțuită. Și
este mult mai dificil să-ți trăiești spiritualitatea în lume, decât să o faci
într-o mănăstire.
Iar regula de bază în noul tip de
misticism, pe care îl aducem în lume, în viața noastră de zi cu zi, este „Nu-ți
vinde sufletul!”.
Cum poți începe să practici
spiritualitatea în viața de zi cu zi? Ține măcar pentru o lună un jurnal al
minciunilor pe care le spui.
Nu te ocupa cu a face lista neagră a
celor care te-au dezamăgit/ înșelat/ mințit, care „ți-au făcut” una sau alta;
fă lista minciunilor pe care le spui tu. Fă asta măcar pentru o lună, scrie
toate minciunile pe care le-ai spus altora în acea perioadă și trece și
minciunile pe care ți le-ai spus ție însuți. Observă cât de des minți.
Monitorizează-te pe tine însuți din acest punct de vedere și conștientizează că
a fi spiritual înseamnă să spui adevărul, să funcționezi în integritate în
toate domeniile vieții tale.
Ce mai poți face? Găsește-ți un mentor/
consilier spiritual. Fiecare om are nevoie de cineva cu care să discute măcar o
dată la două săptămâni și să împărtășească modurile în care a acționat într-un
mod lipsit de integritate în perioada respectivă, faptul că nu a respectat o
anumită disciplină spirituală pe care și-o propusese, modul în care își mai
încalcă uneori propriile valori/ principii, în viața de zi cu zi.
Fiecare avem nevoie de un om în care
avem deplină încredere, căruia să-i putem spune „Lucrez la a-l ierta pe X și nu
reușesc”/ „Nu l-am mai auzit pe Dumnezeu de luni de zile”/ „Simt că înnebunesc.
Mi se întâmplă asta…”/ „Sunt în noaptea întunecată a sufletului și nu mai știu
ce să fac”.
Și ca să fie clar: mentorul/ consilierul
spiritual nu este cel care îți rezolvă problemele, este cel care este capabil
să creeze un spațiu în care tu să te simți în siguranță să fii vulnerabil, să
împărtășești absolut orice fără teama de a fi judecat. Este un om cu care te
simți liber să vorbești absolut orice, indiferent cât de intim ar fi.
Și nu e nevoie să fie un om care are o
„calificare” în acest sens; poate fi un prieten cu care simți că poți să
vorbești absolut orice, în fața căruia simți că te poți arăta vulnerabil.”
(Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan
„Uneori se întâmplă să ajungi într-o
situație care în urmă cu ceva timp te-ar fi îngrozit și constați că acea
situație nu te mai sperie. Și te întrebi „Cum este posibil să nu simt frică?
Până de curând aș fi fost îngrozit dacă mi s-ar fi întâmplat așa ceva… De ce nu
sunt speriat? Cum de sunt atât de liniștit?”.
Știi despre ce este vorba? Este vorba
despre faptul că ai ajuns la un asemenea nivel de intimitate cu Dumnezeu, încât
orice îți aduce acesta în cale, accepți acel lucru ca atare, știi că are un
rost și capitulezi. Pur și simplu accepți acea provocare și te ocupi de ea,
pentru că știi că nu degeaba a apărut în calea ta.” (Caroline Myss) Traducerea
Mihaela Dan
„Dacă aș fi consilierul tău spiritual
te-aș întreba: „Ce anume din ceea ce ți se întâmplă consideri tu a fi
«probleme»? Fă o listă cu «problemele» din viața ta. Și apoi spune-mi cum ai de
gând să devii parte a soluției în cazul acestor «probleme».
Dacă au apărut în calea ta, este evident
că este necesar ca tu să te ocupi de acele lucruri. Și nu ai voie să arăți cu
degetul către alții, ca fiind «de vină» pentru ce ți s-a întâmplat ție, ca
fiind cauza problemelor tale”.
Nu judeca pe nimeni, eliberează toate
așteptările, renunță la nevoia de a ști de ce (ți) s-a întâmplat ce s-a
întâmplat, trăiește ancorat în adevărul tău și nu-ți vinde sufletul. Și
indiferent ce ți se întâmplă, indiferent cât de inconfortabil/ dureros este,
binecuvântează acea situație/ provocare.
Amintește-ți mereu că haosul este
esențial pentru evoluție, că haosul nu înseamnă că faci ceva greșit, ci
înseamnă schimbare.
„Haosul înseamnă schimbare. Haosul
înseamnă schimbare. Haosul înseamnă schimbare”.
Nu te mai teme să intri în Necunoscut,
fă pasul înainte!
Și dacă ești ghidat să dai drumul unui
lucru/ unei persoane, dă-i drumul, pentru că ghidarea divină reprezintă un gen
de anunț: „Dă-i drumul de bună voie sau mă ocup Eu de asta!”. Faptul că voi vă
agățați de ceva/ cineva nu va opri ieșirea acelui lucru/ om din viața voastră;
voi știți asta. Nu mai opuneți rezistență!” (Caroline Myss) Traducerea Mihaela
Dan
Semnalele că a început procesul
descoperirii de sine:
• Un disconfort sporit pe care-l simțiți
în mediul vostru familiar, care se poate manifesta prin sentimentul că nu mai
sunteți mulţumiţi de ocupaţia voastră sau de relaţia voastră de cuplu.
• Faptul că nu puteți identifica un
motiv anume pentru care sunteţi copleşiţi de depresie şi de extenuare, fiindcă
nu există în viața voastră nicio situație care să fie motiv de depresie și
extenuare.
• O senzaţie pătrunzătoare de
singurătate, deseori însoţită de neliniştea că izolarea voastră nu se va sfârși
niciodată.
• O conştientizare clară că ceva în voi
s-a schimbat şi că, deşi nu sunteţi siguri de ceea ce vă rezervă viitorul, în
mod clar nu puteţi să vă întoarceţi la ce a fost și să trăiți cum ați trăit
înainte.
• O curiozitate crescândă cu privire la
nevoile voastre personale şi o pasiune de a descoperi care sunt acestea şi de a
obţine validarea lor din partea cuiva care înţelege prin ce treceţi. Senzația
profundă de singurătate care poate însoţi o trezire spirituală necesită un
oarecare nivel de validare, mai ales dacă nu sunteţi înconjuraţi de oameni care
să înţeleagă prin ce treceţi. Dacă vă aflaţi în această situaţie, căutarea unui
grup de sprijin sau frecventarea seminarelor pe teme legate de conştiinţă pot
fi extrem de folositoare.
• Apariţia subită a unor abilități pe
care n-aţi ştiut niciodată că le aveţi, cum ar fi capacitatea de a-i vindeca
sau de a-i consilia pe alţii, precum şi o schimbare a modului în care percepeţi
realitatea. Aceasta cuprinde, adesea, şi o sensibilitate crescută la energiile
oamenilor şi ale diverselor medii în care vă aflați. Treceţi de la un mod de a
percepe lumea exterioară prin cele cinci simţuri, la trezirea capacităţilor
voastre multisenzoriale si intuitive. Cu toate că intuiția noastră este activă
(la un anumit nivel) tot timpul, această nouă sensibilitate pe care o
descoperiți reflectă apariţia unor abilități intuitive mult mai profunde. Ele
se pot dezvolta şi pot deveni tipul de sensibilitate de care o persoană are
nevoie pentru a vindeca, să zicem, prin atingere terapeutică sau prin
acupunctură, ori vă poate ajuta să deveniţi mai introspectivi.
• O schimbare în relaţia voastră cu
timpul. În cazul Puterii Tribale, timpul este o forţă liniară exterioară care
vă poartă prin etapele vieţii voastre - de la copilărie, până la vârste mai
înaintate. Viteza cu care realizați ceea ce realizaţi este calibrată după
viteza tribală.
În cazul Puterii Individuale, însă,
timpul devine din ce în ce mai relativ, pe măsură ce descoperiţi puterea minţii
voastre conştiente. Nu mai este nevoie să rămâneți sub controlul
„cronometrului” grupului; în schimb, aveţi opţiunea de a vedea cum asumarea
puterii personale şi vindecarea sinelui interior pot influenţa viteza de
recuperare a corpului vostru fizic.
Această percepție diferită a timpului se
extinde şi la viteza cu care puteţi să creaţi ceva nou pentru voi înşivă. În
loc să vă gândiţi: „Sunt prea bătrân ca să o iau de la capăt", puteţi să
credeţi că vârsta nu are nimic de-a face cu creativitatea, cu iubirea sau cu
plăcerea de a trăi.
• O creştere a sensibilităţii la anumite
mâncăruri, țesături, toxine din mediul înconjurător şi medicamente.
• O curiozitate crescândă pentru domenii
legate de dezvoltarea de sine.
• Apare senzaţia unei noi identităţi,
care poate aduce cu sine descoperirea de noi ambiţii sau dorinţa de a avea un
nou stil de viaţă. S-ar putea să alegeţi să renunţaţi la viaţa de oraş pentru
cea de la ţară sau să acceptaţi o micşorare de salariu, pentru a avea, în schimb,
mai mult timp liber şi şansa de a face alte lucruri care vă pasionează.
• O senzaţie de eliberare care nu
seamănă cu nimic din ce aţi cunoscut înainte, ca şi cum aţi fi scăpat din nişte
lanţuri invizibile, care vă ţineau legaţi de tipare de comportament ce nu mai
corespundeau dimensiunii Spiritului vostru.
• Nevoia de a petrece mai mult timp în
natură sau în singurătate.
• O nemulţumire crescândă în legătură cu
religiile actuale şi nevoia de a căuta spiritualitatea. Se poate, de asemenea,
să începeţi să aveţi experienţe spirituale, cum ar fi stări profunde de
meditaţie, o chemare spre o nouă cale în viaţă sau chiar o trezire a energiei
Kundalini.
• O plictiseală imensă şi o pierdere a
apetitului pentru ceea ce altădată vă aducea satisfacţie şi mulţumire.
• Apariţia unei boli care nu poate fi
tratată cu succes de procedurile medicale alopate.
Fiecare dintre cei aflaţi pe calea spre
asumarea Puterii Individuale va cunoaşte cel puţin unul dintre aceste simptome
sau etape, iar unii pot să experimenteze mai multe dintre ele sau chiar pe
toate.
Fiecare reprezintă un fel de provocare:
fie un disconfort pe care trebuie să-l rezolvăm, fie o nouă orientare, o nouă
aptitudine sau o nouă putere pe care s-ar putea să dorim să o folosim.
(Caroline Myss, „De ce nu ne vindecăm și cum putem să o facem?”) Traducerea
Mihaela Dan
În prezent se întâmplă foarte multe
lucruri importante pe planetă și toate au loc cu o viteză accelerată. Unii
dintre noi am vorbit de mulți ani despre faptul că urmează să se întâmple
astfel de lucruri la nivel global, însă atunci când ele chiar se întâmplă, când
le trăiești, mai ales dacă ești un empat și simți la modul intens energiile,
poate fi bulversant.
Ne aflăm într-o perioadă în care are loc
trezirea spirituală a umanității și după cum știți, această trezire nu se
întâmplă întotdeauna la modul foarte grațios. Uneori trezirea spirituală se
întâmplă în urma unei crize/ drame, a unui șoc.
Pe Pământ curg valuri de energii mai
puternice ca oricând, care vin unele după altele, mai repede decât oricând până
acum. Energiile mai puternice pot veni sub diverse forme, însă, printre altele,
ele pot însemna vindecări mai rapide ca oricând sau schimbări în interiorul
vostru sau în exteriorul vostru care au loc foarte repede sau faptul că reușiți
să faceți diverse lucruri mai repede ca oricând.
Lucrurile care în trecut v-ar luat fi
luat săptămâni, luni sau chiar ani acum se pot întâmpla într-o zi. Spre
exemplu, mulți dintre voi veți fi suprinși să vedeți cât de rapid ați curățat/
eliberat vechi credințe, o să constatați că de la o zi la alta nu mai rulați
vechi tipare de vibrație joasă, că s-au schimbat niște lucruri majore în voi
„peste noapte”, fără să vă dați seama cum s-a întâmplat asta.
Sunt schimbări care au loc foarte repede
și există și un motiv pentru care se întâmplă asta: nu e vorba doar despre o
vindecare punctuală, ci este vorba despre cine devenim noi, despre o nouă
Versiune a noastră, care își asumă mai mult din puterea personală.
În contextul în care treceți prin astfel
de schimbări majore la modul foarte rapid este necesar să aveți grijă de voi
înșivă, să vă mențineți echilibrul energetic/ emoțional, să vă relaxați, astfel
încât să faceți față acestor energii extrem de puternice care trec prin voi.
Energiile vor fi din ce în ce mai
puternice în continuare. Și unii dintre voi, empații, veți simți în unele zile
că sunteți luați pe sus ca de un vârtej, că sunteți „scuturați” puternic și în
final veți constata că ați curățat foarte repede o serie de credințe/ tipare/
emoții de vibrație joasă.
De asemenea, veți fi suprinși să
constatați că mai nou priviți lucrurile cu mai multă detașare, că nu vă mai
afectează lucruri care înainte vă afectau, iar asta este un lucru bun, pentru
că din această stare de echilibru/ detașare puteți să fiți de mai mare ajutor
celorlalți, care vor trece prin mari tulburări emoționale. (Lee Harris) Traducerea
Mihaela Dan
Tot mai mulți oameni vor învăța să-și
elibereze emoțiile, în loc să le folosească pentru a-și crea o nouă poveste
personală sau a-și amplifica vechea dramă personală, cum făceau în trecut. Mai
exact, tot mai mulți oameni încep să conștientizeze că emoțiile sunt pur și
simplu niște energii pe care este necesar să le lăsăm să curgă prin noi, în loc
să le reprimăm, blocându-le în corpul nostru fizic.
Când nu ne permitem să ne simțim pe
deplin emoțiile - adică să le lăsăm să curgă prin noi -, folosim acele emoții
blocate pentru a elabora o „poveste” personală cu privire ceea ce s-a întâmplat
și apoi o rulăm în minte iar și iar și ne alimentăm iar și iar cu energii de
vibrație joasă.
Spre exemplu, dacă simțiți disperare
văzând unele lucruri care se întâmplă acum în lume și aflând despre altele,
care este de așteptat să se întâmple, este necesar să vă permiteți să simțiți
pe deplin toată acea disperare - indiferent cât de inconfortabil/ dureros este
-, până ea se dizolvă.
Ceea ce fac cei mai mulți oameni este să
„elibereze” mici doze din acea disperare vorbind unul cu altul despre ce haos
este acum, „ce lucruri îngrozitoare” am ajuns să trăim, „în ce hal a ajuns
lumea”, etc.
Cel mai rapid mod de a elibera acea
disperare este să ne permitem să o simțim pe deplin. Și știu că unii dintre voi
o să spuneți „Nu mai vreau să simt disperare! Nu mai pot! Nu mai rezist!”, dar
faptul că o țineți în interior și periodic vă gândiți la asta sau discutați
despre asta cu alți oameni, nu face decât să alimenteze acele energii de
vibrație joasă, vă ține într-o perpetuă stare de disperare.
Permiteți-vă să simțiți toată acea
disperare și va dura minute sau ore; dacă o țineți în voi va dura săptămâni,
luni sau ani. Nu rămâneți blocați în aceste povești de vibrație joasă! (Lee
Harris) Traducerea Mihaela Dan
Suntem într-o perioadă în care este
necesar să găsim noi modalități de vindecare.
Unii dintre voi folosiți de ceva timp
anumite practici precum yoga sau tehnici de respirație sau alt gen de metode
care vă aduc într-o stare de echilibru și pace interioară. În cazul în care
constatați că aceste practici nu mai au efectul pe care-l aveau în trecut, că
nu mai sunt atât de eficiente pe cât erau în trecut, tendința voastr este să nu
căutați altceva, ci să folosiți în continuare ceea ce a funcționat pentru voi.
Acum însă ne aflăm într-o perioadă în
care suntem toți împinși în Nou, pentru că energiile sunt foarte diferite de
cele de acum 4-5 ani. De aceea este necesar să căutăm noi modalități de
echilibrare/ vindecare energetică, în loc să rămânem blocați în niște practici/
metode care nu mai dau rezultate pentru noi.
Fiți deschiși către noi practici,
căutați alte lucruri care să vă ajute să eliberați energiile de vibrație joasă
din interiorul vostru.
Și nu este vorba neapărat de tehnici de
vindecare consacrate, ci de orice lucru/ activitate care vă dă o stare de bine/
grație; poate fi vorba pur și simplu despre faptul că dansați prin casă și așa
scuturați energiile de vibrație joasă din câmpul vostru energetic. (Lee Harris)
Traducerea Mihaela Dan
Că vrem să recunoaștem sau nu, la ora
actuală există un război energetic pe planetă și deși sunt transmise spre
Pământ valuri de energii de vibrație foarte înaltă, marea majoritate a
oamenilor preferă să se concentreze pe energiile de vibrație joasă.
Și chiar dacă voi nu urmăriți știrile și
nu luați de bune „adevărurile oficiale”, chiar dacă voi știți ce se întâmplă de
fapt, dincolo de aparențe, interacționați zilnic cu oameni care cred
adevărurile oficiale, care trăiesc în frică și care răspândesc virusul fricii
în jurul lor.
Indiferent care este opinia voastră
despre ce se întâmplă în exterior, fiți atenți la ce se întâmplă în corpul
vostru fizic, la modul în care sunteți afectați energetic de ceea ce se
întâmplă în lume. Este necesar ca noi să curățăm aceste energii de vibrație
joasă, să le eliberăm, nu să le blocăm în interiorul nostru.
Nu e vorba de a opune rezistență la ceea
ce se întâmplă, de a te război cu cei care au alt adevăr decât tine, de a fi
nemulțumit că oamenii nu se trezesc, de a-i judeca pe cei care nu s-au trezit
încă, ci este vorba de a-ți menține echilibrul energetic/ emoțional și de a
privi totul din postura Observatorului neutru. (Lee Harris) Traducerea Mihaela
Dan
Vechiul mod în care percepeam energiile
și anticipam modul în care se vor manifesta acele energii în realitatea fizică
nu mai este de actualitate.
În plus, frica ce caracterizează ultima
perioadă - emoție pe care este posibil să o simțim și noi uneori -, poate
deforma ceea ce simțim intuitiv și modul în care interpretăm mesajele
intuiției.
Eu am discutat cu mai multe persoane
care au ascultat mesaje care induc frica, de la niște oameni pe care îi
ascultă/ urmăresc cu regularitate și chiar dacă acele persoane nu rezonează
100% cu mesajele respective, faptul că acele informații au fost transmise de
niște oameni în care au încredere le influențează.
Nu luați de bun în mod automat ceea ce
vă spun alții, indiferent cine sunt aceștia, verificați întotdeauna dacă ceea
ce citiți/ ascultați rezonează cu voi sau nu! Și asta include, desigur, și ceea
ce vă spun eu.
Folosiți-vă discernământul! Nu vă cedați
puterea altor oameni, chiar dacă aveți încredere în ei! Verificați totul prin
prisma rezonanței voastre.
Și nu e vorba de a acuza pe cineva că
vrea să vă înșele/ manipuleze; este vorba pur și simplu de a verifica fiecare
informație pe care o primiți, pentru a vedea dacă rezonează cu voi sau nu.
Luați numai ce rezonează și dați la o parte tot ceea ce nu rezonează,
indiferent cine este persoana care v-a spus acele lucruri. (Lee Harris) Traducerea
Mihaela Dan
Mie, unul, îmi place să citesc articole
în care informațiile sunt expuse la modul neutru, astfel încât mi se dă
posibilitatea mie, cititorului, să decid care este adevărul cu privire la acel
subiect, să-mi formez propria opinie.
Nu-mi plac articolele în care
informațiile sunt prezentate de o manieră distorsionată, cu scopul de a mi se
induce ideea că lucrurile stau într-un anumit fel, de a fi manipulat.
Noi suntem acum la nivel global într-un
război al cuvintelor. Cuvintele sunt modul în care comunicăm cu ceilalți, însă
în ultima vreme acestea sunt folosite într-un mod distorsionat, cu intenția de
a crea separare/ divizare între oameni.
Și chiar dacă acest gen de manipulare a
avut efect, chiar dacă s-a creat mai multă divizare la nivel colectiv, tot mai
mulți oameni se vor trezi, vor începe să-și spună întrebări cu privire la
adevărurile oficiale, fiindcă manipularea devine tot mai evidentă. Tot mai
mulți oameni vor începe să spună „Nu”.
În această perioadă sunt folosite în mod
intenționat cuvinte care au o vibrație joasă, sunt țintite asupra voastră
astfel de cuvinte/ informații cu intenția de a vă îndrepta atenția și emoțiile
într-o anumită direcție, de a vă manipula, de a vă speria, de a vă face să
credeți anumite lucruri, de a vă controla. Așa funcționează războiul
cuvintelor.
Poți spune același lucru în diverse
moduri – o poți face într-un mod echilibrat, neutru sau în diverse moduri care
creează divizare, care provoacă furie/ indignare/ frică interlocutorului.
Acum, mai mult ca niciodată este necesar
să fim conștienți de puterea cuvintelor pe care le folosim când comunicăm și de
asemenea, este important să începem să ne rostim adevărul. (Lee Harris)
Noi îi influențăm la nivel energetic pe
cei din jurul nostru, prin energia pe care o radiem.
Energia noastră „vorbește” chiar și fără
cuvinte și este necesar ca noi să învățăm să simțim energiile, să le percepem
nivelul și mesajul.
Pe de altă parte, cuvintele noastre au o
putere creatoare și în acest context, putem folosi cuvinte magice ca să creăm
de la un nivel înalt de vibrație și să anulăm energia unor cuvinte de vibrație
joasă pe care le auzim/ citim sau pe care (ni) le spunem noi înșine. (Lee
Harris) Traducerea Mihaela Dan
Furia poate fi uneori un semn că ni s-au
încălcat limitele.
Noi credem că furia e ceva „rău”, că e
un semn că nu suntem suficient de evoluați dacă simțim așa ceva, dar nu este
cazul să ne temem de furie. Uneori, faptul că simți furie este pur și simplu un
semn că este necesar să stabilești niște limite în relații cu ceilalți. Ideea
este să fii atent la situațiile în care furia ta devine o armă.
Spre exemplu, o persoană cu care
discutăm face ceva și simțim furie. Conștientizăm că simțim furie, observăm ce
s-a întâmplat și înțelegem că este necesar să stabilim anumite limite în
relația cu acel om, să nu mai permitem anumite comportamente lipsite de respect
la adresa noastră. Ca atare, putem să discutăm deschis cu acel om despre ce s-a
întâmplat, despre faptul că acel comportament este unul lipsit de respect la
adresa noastră și îi putem comunica la modul echilibrat că de acum înainte nu
vom mai tolera așa ceva.
Pe de altă parte, putem să nu spunem
nimic, să avem resentimente față de persoana respectivă, să fierbem în suc
propriu de câte ori ne amintim ce a făcut, să ne promitem că îi vom face și noi
ceva similar, „ca să se învețe minte”, etc. În acest ultim caz noi transformăm
furia în armă. (Lee Harris) Traducerea Mihaela Dan
În perioada următoare veți constata că
vor fi mulți oameni apropiați care vor face alegeri cu care nu sunteți de
acord. Și nu este niciodată ușor să vezi cum cineva apropiat face alegeri care
sunt distructive pentru el/ ea, din punctul tău de vedere.
Înțelegeți că acele alegeri sunt
distructive/ toxice de la nivelul la care le vedeți voi, dar sunt cele pe care
acei oameni le consideră potrivite pentru ei, de la nivelul la care se află
persoanele respective; sunt alegeri care vor face ca acei oameni să
experimenteze situații care sunt necesare pentru evoluția lor, chiar dacă vor
fi unele dureroase.
Spre exemplu, poate că eu văd foarte
clar că prietena mea este într-o relație toxică, este într-o relație cu un
narcisist, dar cine sunt eu să insist/ fac presiuni asupra ei ca să iasă din
acea relație, dacă ea nu este pregătită să facă asta? Poate că rămânând în acea
relație toxică prietena mea învață multe lucruri despre ea însăși și despre
dinamica unei relații toxice, învață niște lecții care la un moment dat o vor
ajuta să iasă din tiparul relațiilor toxice.
De aceea spun că lucrurile sunt
relative; ceea ce este „adevărat” pentru tine poate să nu fie „adevărat” pentru
o altă persoană. Poate că ceva care este „distructiv” pentru tine este
„constructiv” pentru altcineva, pentru că îl ajută să evolueze.
Motivul pentru care te simți frustrat
când vezi cum oamenii apropiați iau decizii care „le fac rău” este acela că
Universul îți arată astfel că tu nu ai putut niciodată să controlezi ceea ce se
întâmplă în exterior și că nu vei putea niciodată să faci asta. Tot ce poți
„controla” este modul în care răspunzi la ceea ce se întâmplă. Tot ce stă în
puterea ta este să-ți gestionezi la modul eficient propria energie, iar când
faci asta ești prea ocupat cu a-ți crea propria viață, nu te mai interesează să
controlezi ceea ce este în exterior, ceea ce fac alții. O să-ți vezi de treaba/
viața ta și o să-i lași și pe ceilalți să-și trăiască viața așa cum aleg ei.
O să accepți faptul că prietena ta încă
nu este pregătită să iasă din acea relație toxică și nu o să insiști ca ea să
se despartă de bărbatul respectiv. O să înțelegi că ea are de învățat ceva din
acea relație, că acea relație toxică face parte din Călătoria ei. (Phil Good) Traducerea
Mihaela Dan
Nu e nimic mai frumos decât să renunți
la armură, să-ți deschizi inima, să-ți permiți să fii vulnerabil și să observi
ceea ce simți, ce vrei tu cu adevărat pentru viața ta.
Vrei cu adevărat ca acea persoană să fie
în viața ta sau nu? Fii sincer cu tine însuți!
Ne este atât de frică să fim
vulnerabili, dar exact din asta vine Magia… Magia nu vine din jocurile
nesfârșite ale minții, ci din ceea ce vrea cu adevărat inima ta.
Iubește-te pe tine însuți suficient de
mult pentru a fi cu adevărat prezent în viața ta, pentru a recunoaște/ asculta
ce vrea cu adevărat inima ta.
Termină cu jocurile alambicate ale
minții, fii sincer cu tine însuți: CE VREA INIMA TA?
Ce vrei tu cu adevărat? Ai curajul să-ți
asumi ceea ce vrea inima ta cu adevărat, să fii sincer în legătură cu asta?
(Phil Good) Traducerea Mihaela Dan
În viziunea mea, „puterea autentică”
ține de faptul că trăiești în aliniere cu sufletul tău, adică în spiritul
armoniei, colaborării, împărtășirii cu ceilalți și al bucuriei/ veseliei;
trăiești astfel în fiecare zi al vieții tale.
Și dacă încă nu ai făcut alegerea de a
trăi în acest fel, îți sugerez să iei în calcul varianta de a o face și de a
începe schimbarea chiar de azi. Pentru că tu poți trăi la modul conștient sau
inconștient, iar când funcționezi la modul inconștient, trăiești în frică, ești
mereu dezechilibrat, iar alegerile pe care le faci sunt unele distructive.
Când trăiești la modul conștient
funcționezi din spațiul echilibrului, faci alegeri conștiente, care sunt
constructive/ benefice. (Gary Zukav) Traducerea Mihaela Dan
Fiecare gând, fiecare cuvânt, fiecare
acțiune au o motivație, au în spatele lor o intenție. Și este important ca de
fiecare dată când vrem să facem ceva, înainte de toate să ne întrebăm care este
motivația noastră, care este energia care ne impregnează cuvintele/ faptele.
Tu ai venit pe Pământ ca să-ți
împărtășești Darurile cu ceilalți, dar nu poți face asta când funcționezi din
spațiul frici, al frustrării, al geloziei, al furiei, etc.
Toate formele de frică pe care le
experimentăm nu sunt obstacole în calea evoluției noastre spirituale, ci sunt
căi prin care putem ajunge să evoluăm spiritual, dacă avem curajul să ne
confruntăm cu acele frici. (Gary Zukav) Traducerea Mihaela Dan
“Acea Noapte Întunecată a Sufletului
este un proces prin care trec unii căutători
ai adevărului la un moment dat în viața lor. Acest lucru nu este menționat prea
mult în învățăturile spirituale, deoarece acestea doresc să te concentrezi doar
pe iubire și lumină. Ni se spune mereu să ne ridicăm vibrația, să privim spre
Lumină, dar nimic din toate acestea nu va fi de durată dacă nu ai iubit
Întunericul. Noaptea Întunecată a Sufletului este cu adevărat o experiență
frumoasă în general. Este momentul în care ego-ul, eul fals al unei persoane
moare, făcând loc eului său adevărat, autentic, care este Iubirea. Acest proces
se poate întâmpla în orice moment al vieții tale, dar de obicei se întâmplă
atunci când ești în căutarea învățăturilor spirituale și după ce ți-ai dat
seama că Ego-ul este un mincinos. Ego poate fi bun și Ego poate fi incredibil
de distructiv. M-ați auzit spunând: "dacă eu personal nu aș avea un fel de
ego care să vorbească despre acest subiect așa cum o fac, aș fi mâncată de
vie".
Unii vor avea o problemă majoră cu acest
domeniu, pentru că atunci când vă Treziți la lumea noastră așa cum este ea cu
adevărat, oamenii vor dori să vrea să fugă de Întuneric și de urâțenia lui
incredibilă, spre Lumină, fără să realizeze că Întunericul nu va face decât să
se mărească atunci când este ignorat. Cred că acesta este modul în care Întunericul
și toate agendele sale ascunse au devenit atât de puternice. Ele trebuie să fie
dezvăluite și asta este ceea ce mulți dintre noi fac chiar acum, în timpul
acestei Treziri umane. Dacă nu îi dezvăluim pe ei și agenda lor, ea rămâne
ascunsă și continuă.
Când treceți prin această Noapte
Întunecată a Sufletului și majoritatea o fac în timpul procesului lor de
trezire, priviți-o doar ca pe un drept de trecere spiritual. Frica va dispărea.
Oamenii nu realizează bagajul greu pe care ființele umane îl pot purta de la o
viață la alta și când vă treziți toată această durere și confuzie iese la
suprafață, dar nu va exista o senzație mai liberă atunci când se vindecă. Unii
oameni se simt ca și cum ar fi într-o depresie care se confruntă cu sentimente
de neputință, frustrare, frică, confuzie, singurătate, rușine, vinovăție etc.
Acestea sunt emoții care încearcă să iasă la suprafață, încearcă să-ți atragă
atenția pentru ca tu să te ocupi de ele... pentru că, de fapt, nu sunt decât
niște sentimente din corp de care ai legat o poveste și această durere este
resimțită în întreaga lume.
Depresia spirituală este diferită de
depresia clinică, deoarece simptomele nu apar în urma unei situații externe,
totul este intern. Cu cât încerci mai mult să ieși din Noaptea Întunecată, cu
atât mai mult persistă pentru că trebuie vindecată. În timpul acestui proces te
simți singur și nu vei cunoaște mulți care să înțeleagă ceea ce simți. Te temi
să nu creadă că ești nebun și te temi că le vei aduce o teamă și o confuzie
incredibilă și lor. Dar, rezistând la acest lucru, înrăutățești lucrurile
pentru tine, protejând Ego-ul, eul fals. Este ca și cum ați fi blocați între
această realitate a treia dimensională și cea de-a cincea dimensiune și pentru
unii există o mulțime de frici aduse de această schimbare. Eul vostru Ego se
teme de moarte să iasă din acea existență, pentru că este vorba de schimbare,
de necunoscut. E ca și cum Ego-ul vostru ar fi abandonat, iar necunoscutul este
foarte înfricoșător pentru unii. Este ca și cum te simți în afara controlului,
când tot timpul în această realitate 3D nu ai fost niciodată în control, de
unde și înșelăciunea genială a Ego-ului.
Trebuie să vă abandonați la acest lucru,
dar eul vostru ego va renunța la o luptă, este acea rezistență care face ca
acest lucru să fie atât de dificil pentru atât de mulți. Oamenii care vor avea
cel mai greu de suportat acest lucru vor fi cei puternic religioși, care sunt
încă atât de blocați și guvernați de sistemul lor de credințe. Acest grup
special sunt cei cu care am cele mai multe probleme și este complet de înțeles.
Programarea religioasă este un lucru foarte greu de depășit pentru mulți. Ei nu
își dau seama că este vorba de ego-ul lor, de sinele lor fals care îi minte și
îi ține departe de adevăr, când tot timpul, în adâncul lor, ei știu...
Cât de repede vei trece peste asta când
va veni timpul depinde numai de tine, totul depinde de cât de strâns te ține
Ego-ul. Ego-ul tău nu vrea să renunțe la controlul asupra ta și va da o luptă
bună. Atât de mulți oameni sunt atașați de suferință și durere pentru că ne
place să ne luptăm cu noi înșine, ne dă identitate, o identitate falsă.
Atât de mulți se tem de această
schimbare pentru că este necunoscutul. Dar acest teritoriu necunoscut este
iubirea. Ființele umane sunt căutători naturali și este un fel de "catch
22" pentru că ne temem de singurul lucru pe care îl căutăm cu toții. Este
un fel de dezintoxicare spirituală prin care toată lumea va trebui să treacă la
un moment dat în viața lor, fără îndoială. Așa că, dacă ar fi să vă dau un
sfat, ar fi de preferat să treceți prin asta în această viață. Este vorba doar
de cât de dureros ai de gând să ți-o faci ție însuți rezistând.
Atunci când accepți acest proces ca
fiind inevitabil și renunți la rezistența ta față de el, următorul pas este să
nu faci nimic. Ești mult mai mare și te vei simți eliberat în această
conștientizare decât îți vei da seama vreodată. Stăpânirea temătoare a Ego-ului
va fi puternică, deoarece vrea să rămână în viață, dar țineți minte
întotdeauna... Noaptea Întunecată a Sufletului este numai iluzie.
Dacă am fi fost Întuneric nu am fi putut
observa Întunericul. Transformarea este un lucru greu, dar în realitate este o
renaștere, despre asta este vorba în această Trezire, doar că, nu vă
opuneți!!!”
Sursa: Teri Wade & Diana V. Ciobanu
"Daca simti ca nu vrei sa faci
anumite lucruri, nu le mai face. Daca simti ca nu vrei sa mai accepti anumite
comportamente din partea altora, nu le mai accepta. Onoreaza-te pe tine insuti
si spune “Nu”, indiferent ce cred altii.
Lasa-i pe ceilalti sa creada/catalogheze
cum vor ceea ce faci tu. N-au decat sa reactioneze cum vor. E necesar sa
incetam sa ne mai facem alegerile in functie de “ce vor crede ceilalti despre
mine?”.
Fa ceea ce simti ca vrei sa faci, cat de
des poti. Onoreaza-ti propriul adevar, fa ceea ce simti ca e bine pentru tine,
ceea ce rezoneaza cu tine. Desigur, cu respect fata de ceilalti.
E adevarat ca, la inceput, nu poti face
asta 24 de ore din 24. Dar fa-o cat de des poti. Si vei constata ca o poti face
din ce in ce mai des." (Lorie Ladd) Traducerea: Mihaela Dan
"Cand ai crescut din punct de
vedere spiritual si ceilalti din jurul tau nu sunt la acelasi nivel vibrational
cu tine, lucrurile pot deveni dificile. Asta se intampla pentru ca pe masura ce
evoluezi, “nu-ti mai poti tine gura” si nu mai poti “inghiti” ceea ce inghiteai
altadata.
Incepi sa spui “Nu”, incepi sa nu mai
tolerezi comportamente care sunt lipsite de respect/ abuzive/ toxice, incepi
sa-ti rosesti adevarul, iar cei apropiati nu sunt obisnuiti cu asa ceva/ cu asemenea
conceptii.
Daca simti ca nu vrei sa mergi undeva,
nu mai mergi. Daca nu esti de acord cu ceva, spui clar. Iar cei din jur sunt
derutati/ nemultumiti/ iritati de atitudinea ta.
Si, cum ei sunt mai multi si toti cred
ca ai luat-o razna, iar tu esti unul singur, incepi sa te intrebi daca e bine
ceea ce faci, daca nu cumva au dreptate, daca nu cumva “exagerezi”, daca nu
cumva ar trebui sa redevii cel care erai in trecut, ca sa te integrezi. De
fapt, stii foarte clar in interiorul tau ca nu te mai poti intoarce la cel care
erai inainte."(Lorie Ladd) Traducerea: Mihaela Dan
"Sunt momente in viata cand trebuie
sa ne credem orbeste in intuitie. De aceea e asa important sa lasi anumite
lucruri sa treaca. Sa le dai drumul. Sa te desprinzi de ele. Oamenii trebuie sa
inteleaga ca nimeni nu triseaza, uneori castigam, alteori pierdem.
Nu astepta sa ti se dea ceva inapoi, nu
astepta sa ti se recunoasca efortul, sa ti se descopere geniul, sa ti se
inteleaga iubirea.
Incheie niste etape. Nu din orgoliu, din
neputinta sau mandrie, ci pur si simplu pentru ca acel lucru nu se mai
potriveste cu viata ta. Inchide usa, schimba discul, fa curat in casa, sterge
praful. Inceteaza sa mai fii cine erai si transforma-te in cine
esti." Sursa: Paulo Coelho
„Nu mai încerca, dacă nu se deschide
înseamnă că nu este ușa pe care trebuie s-o deschizi tu!
Mergi mai departe! Dumnezeu are pregătit
altceva mai bun și mai frumos pentru tine. Universul are alte planuri cu tine.
De câte ori nu ai rămas înțepenită în
fața unei uși care nu se deschide orice i-ai face? De câte ori nu ai plâns
pentru că nu ai știut ce să faci? De câte ori nu ți-ai zis că ai ratat și
această șansă și că nu vei mai prinde o astfel de oportunitate? De câte ori nu
ți-ai spus că este imposibil ca doar ție să ți se întâmple așa ceva? De câte
ori nu ai stat acolo, în fața ușii încercând din răsputeri să găsești o
variantă pentru a reuși să treci de ea.
Să îți spun ceva. Universul ți-a pus
acea ușă în față... însă nu este ușa ta. Nu trebuie să treci prin ea. Nu te va
duce pe drumul pe care tu trebuie să mergi. Este doar o simplă încercare ce
vine cu o lecție de viață pe care trebuie să o înveți pentru a merge mai
departe. Nu rămâne acolo, continuă-ți drumul. Dacă nu se deschide
înseamnă că nu este ușa pe care tu trebuie să o deschizi. Să nu uiți niciodată
asta!” Autor: Cristina-Popa
"Când ai un nivel de Conștiință 5D
cuvântul dat este sacru pentru tine, când spui ceva, când îți asumi un
angajament, este bun asumat; nu se pune problema să spui/ promiți ceva și apoi
să cauți tot felul de portițe de scăpare, să te faci că ai uitat ce ai spus/
promis sau să nu faci tot ce ai promis, ci numai o parte, sperând că celălalt a
uitat ce ai promis sau se va jena să îți amintească faptul că ai omis să faci
unele dintre lucrurile pe care le-ai promis.
Desigur, uneori există cazuri de forță
majoră care te împiedică să faci ceea ce ai promis, dar acestea sunt excepții;
în rest, pentru tine cuvântul dat este sfânt, nu concepi să nu respecți
cuvântul dat, este o chestiune ce ține de integritatea ta.
Oamenii cu un nivel de conștiință 3D
promit tot timpul lucruri pe care știu de la bun început că nu le vor face,
pentru ei asumarea unui angajament nu reprezintă nimic, ei bat palma cu tine
pentru anumite lucruri și apoi nu fac ce au spus că vor face, se târguiesc cu
tine, încearcă să te ducă cu vorba, îți spun că de fapt nu pot face ceea ce au
promis, etc. Pentru aceștia oameni cuvântul dat nu înseamnă nimic."(Siman)
Traducerea" Mihaela Dan
”Fiecare dintre noi, în propria viață, a
ajuns în acel punct în care înțelegi că trebuie să schimbi ceva, să te schimbi
cumva, să găsești o ieșire dintr-o situație disperată.
Unde să te duci, ce să faci, cum să
faci, este deloc clar.
Așa cum a spus un om talentat care s-a
trezit, dintr-odată, invalid: „Cel mai groaznic lucru este că știi deloc ce să
faci, de ce s-a întâmplat așa ceva!”.
Omul își vedea de viața lui, totul era
normal și, deodată, începe să aibă dureri.
S-a dus la spital și i s-a spus: „Aveți
o boală incurabilă și veți muri în curând.” Și apare o avalanșă de întrebări.
De ce a apărut această boală? Care ar fi cauza? Ce e atât de în neregulă la
mine, de m-a pedepsit Dumnezeu așa?
Oare pot să mă vindec? Oare am șanse?
Omul apelează la medici, dar ei ridică din umeri și își feresc privirea. Și el
înțelege că este condamnat.
Se duce la biserică și i se spune:
„Trebuie să te rogi, să te căiești”. Și el se roagă, cerând sănătate. El se
căiește, încercând să obțină această sănătate prin rugăciune, sperând că va fi
iertat, adică va scăpa de pedeapsă.
Dar nu observă niciun efect.
Atunci se duce la tămăduitori,
ghicitori, vraci și le plătește mult mai mulți bani decât tuturor celor
dinainte. Și, după toate acestea, situația se agravează, iar omul moare. M-a
surprins suma care se cheltuie, în Rusia, pentru serviciile oferite de
mediumuri, ghicitoare și alții – în jur de 30 de miliarde de dolari. Este
echivalentul bugetului unei țări mai mici. Ce spune această cifră? Spune că
oamenii nu știu ce să facă și încotro s-o apuce.
Este foarte important să înțelegi ce se
poate face, atunci când te afli într-o situație disperată.
Dacă energia omului nu va primi niciun
fel de orientare, apare deznădejdea, care-l dărâmă în scurt timp. Îmi amintesc
ce spunea un prieten de-al meu, acum vreo 30 de ani: „Am observat, după ce am
văzut destui oameni, că ajung să aibă cancer cei care își pierd orice speranță.
Și apoi, primind pacienții la consultații, m-am convins cât de puternică este
influența stării emoționale a omului asupra sănătății și destinului său.
De curând, am văzut pe internet
declarațiile unui cunoscut oncolog american și am remarcat o frază pe care a
rostit-o: „Cancerul apare la cei care au încetat să mai lupte.” Unu la unu. Ce
înseamnă să încetezi să mai lupți?
Este consecința faptului că nu știi
încotro să mergi, unde să te duci, ce să faci - disperare crescândă, tristețe
și pasivitate.
Cunoaștem cu toții expresia: „Mișcarea
este viață”. Mișcare înseamnă realizare, aspirație către un anumit scop. Dacă
nu există un scop, nu va exista mișcare. Ceea ce înseamnă că abilitatea de a
stabili scopuri, înțelegerea faptului că orice problemă se rezolvă printr-o
atitudine activă, prin aspirație și schimbare reprezintă abilitatea de a
supraviețui și de a fi sănătos.
Dar unde să te duci și cum să te
schimbi?
Am observat, când am început
cercetările, probleme serioase în structura de câmp a unei persoane.
Apoi am descoperit că deformările
câmpului sunt primare față de ceea ce numim boli. Corpul se îmbolnăvește mai
târziu. Mai întâi se îmbolnăvește câmpul.
Apoi a reieșit clar că acest câmp are
legătură cu sentimentele, emoțiile noastre - cu sufletul. Boala începe la
nivelul sufletului, apoi se manifestă la nivelul fizic. Și s-a impus o
concluzie simplă. Dacă vrem să vindecăm o boală, trebuie să ne aducem sufletul
în ordine, trebuie să înlăturăm emoțiile agresive, trebuie să ne revizuim
atitudinea față de lume. Și atunci sufletul armonios va face corpul armonios.
Și așa, încetișor, pas cu pas, am
observat și m-am convins cât de strânsă este legătura dintre emoțiile noastre,
sănătatea și destinul nostru. Mai mult decât atât, influențând structurile
karmice, am fost surprins să observ că atunci când se produce o schimbare la
acest nivel – la nivel de câmp - se schimbă nu doar sănătatea, ci și caracterul
și destinul.
Am putut observa că aceste trei domenii
ale vieții sunt strâns legate, sunt unificate printr-o energie comună care se
revarsă de la una la cealaltă. În cuvinte mai simple, omul se poate concentra
pe propria sănătate, să dedice totul propriei sănătăți și să uite de suflet, de
viitorul său. Și vor începe problemele cu sufletul, apoi problemele cu
viitorul, iar apoi își va pierde și sănătatea.
Dacă un om se roagă să aibă bunăstare,
gândindu-se doar la aceasta, starea lui emoțională se poate deteriora. Adică,
închinarea la bunăstare, bani, succes și stabilitate poate dăuna sufletului.
Rezultă că trebuie să existe un sistem al priorităților. Eu prezint simplificat
acest aspect, în felul următor: la început - temelia, apoi pereții și la final
- acoperișul. De fapt, noi trebuie să avem grijă de suflet, în primul rând,
abia apoi, de ceea ce numim stabilitate, bunăstare și asigurarea viitorului și,
la urmă, de prezent, de problemele noastre la nivel fizic.
La început, într-un mod destul de
chinuitor, am încercat să percep toate conexiunile dintre o boală și factorii
care o generează și, peste tot, am văzut un singur lucru: totul începe de la
suflet.
Dar aveam doar o vagă idee despre ce este sufletul. Am văzut că boala este o consecință a agresivității subconștiente, iar aceasta este o consecință a unui atașament, la rândul său, iar atașamentul este o consecință a pierderea credinței în Dumnezeu și a iubirii față de Dumnezeu - văzând această succesiune de multe ori, am început să înțeleg, treptat, cum este organizată lumea și legile care coordonează dezvoltarea sufletelor noastre.” (S.N. Lazarev)
“Sa te iubesti pe tine insuti trebuie să
fie prioritatea ta nr. 1.
Tu poti sa alegi ce vei crea in
continuare in viata ta. Elibereaza-te de vechile tipare/ credinte limitative si
nu te mai teme ca o sa dai gres. Alternativa este sa traiesti in continuare in
frica, sa crezi ca nu poti realiza ceea ce iti doresti si sa continui sa
gasesti scuze pentru refuzul tau de a-ti asuma riscuri, de a face alt gen de
alegeri, pentru ca acestea te fac sa te simti inconfortabil.
Intelege: daca vrei sa faci niste
schimbari in viata ta, atunci o sa fie si situatii in care o sa te simti
inconfortabil. Daca vrei sa evoluezi, atunci este necesar sa te confrunti cu
aceste temeri ale tale si sa intelegi ca ele se bazeaza pe opiniile/ ideile/
credintele altora, care te-au influentat.
Astepti ca cineva/ ceva sa faca
schimbarile in locul tau/pentru tine? O sa continui sa-ti spui ca “nu poti”
face un lucru sau altul, pentru ca este prea greu pentru tine?
Tu o sa-ti schimbi viata sau nu, in
functie de ceea ce alegi sa urmezi: vocea Iubirii sau vocea fricii. “ Sursa:
Beyond With Blu
De fiecare dată când Dumnezeu te scoate
din locurile obișnuite și-ți cere să mergi în locuri neobișnuite, e semn că El
are ceva în plan pentru tine.
De câte ori Dumnezeu îți cere să ieși
din Sistem, să încalci regulile pe care le respectă ceilalți, e un semn că El
are ceva în plan pentru tine.
Nu te mai teme de schimbare! De fiecare
dată când Dumnezeu se pregătește să îți reorganizeze viața, este necesar să fii
deschis și să-i spui „Doamne, schimbă ce vrei în viața mea, scoate ce vrei din
viața mea, destramă ce vrei să se destrame, adu ce vrei în viața mea! Am
încredere deplină în Tine! Te ascult!”.
Lasă-l pe Dumnezeu să-și facă treaba, nu
opune rezistență, permite-i să-ți ofere Darul pe care-l are pentru tine și nu
mai comenta, până nu l-ai deschis și nu ai văzut ce este înăuntru. Nu fi
nemulțumit de faptul că ambalajul este unul care nu-ți place deloc, așteaptă
până desfaci pachetul și vezi ce este înăuntru!
Unii dintre voi sunteți atât de
nemulțumiți/ îngrijorați/ speriați de ambalaj, mintea voastră este atât de
plină de gânduri negre, încât nu-l mai auziți pe Dumnezeu; este nevoie ca El să
vă vorbească în vis.
Nu vă mai temeți de modul în care vor
decurge lucrurile în continuare, nu vă mai întrebați cum o să reușiți să duceți
la bun sfârșit ceea ce a început Dumnezeu în viața voastră; dacă Dumnezeu
începe ceva, nu e treaba voastră să îl finalizați - El va duce acel lucru la
bun sfârșit. (TD Jakes)
Unele dintre lucrurile care se întâmplă
acum la nivel colectiv sunt ecouri ale unor lucruri care s-au petrecut în
trecut, în istoria umanității. Și este de dorit să sesizăm/ conștientizăm asta,
pentru că nu vrem să creăm din nou acel gen de situații.
Anumite situații/ traume colective revin
în atenția noastră pentru că a venit timpul ca ele să fie vindecate. Și acestea
ne determină să fim mai atenți cu privire la direcția în care ne îndreptăm, ca
și colectiv.
Va fi multă luptă/ divizare și de aceea
procesul vindecării colective va dura ceva timp. Vor fi momente tensionate, vor
fi momente „revoluționare” în următorii ani, pe măsură ce vindecăm traumele
colective.
Încercați să nu vă lăsați trași în
dispute/ conflicte, pentru că va exista această tentație; mențineți-vă
echilibrul energetic/ emoțional, priviți lucrurile la modul neutru, rămâneți
ancorați în adevărul vostru. Nu vă certați cu cei care au alte opinii/
adevăruri decât voi, nu încercați să-i convingeți că greșesc și nu îi luați în
seamă pe cei care cred/ spun că lumea e condamnată la pieire și că nu mai avem
nicio scăpare.
Concentrați-vă pe a crea o realitate
frumoasă pentru voi înșivă, pentru cei apropiați și dacă puteți, pentru
comunitatea din care faceți parte și pentru lume, în general.
Și dacă tot vorbim despre a vă crea un
viitor frumos, este important să observați: vă creați viitorul pe baza vechilor
emoții/ tipare/ credințe? Permiteți trecutului să vă creeze viitorul sau vă
creați viitorul de la nivelul la care sunteți acum? Pentru că în această
perioadă în care trecem printr-o vindecare a traumelor colective suntem
afectați de aceste energii de vibrație joasă care ies la suprafață la nivel
colectiv și uneori suntem copleșiți de ele.
Ce facem în aceste situații? Lucrăm cu
noi înșine, ca să curățăm vechi emoții/ tipare/ credințe sau ne lăsăm trași în
vechile jocuri 3D?
Fiți conștienți ce anume nu mai
rezonează cu voi, ce anume este necesar să eliberați din interiorul vostru și
din viața voastră, ca să treceți la un nou nivel. Și puteți folosi afirmația:
„Îmi permit să eliberez tot ceea ce nu mai servește Binelui meu”. Iar dacă
simțiți potrivit, puteți scrie pe o foaie de hârtie ce anume simțiți că este
momentul să eliberați ( tipare/ credințe/ emoții/ situații/ persoane/ relații/
slujbă, etc).
Este de dorit să facem periodic o astfel
de „curățenie” în viața noastră, să inventariem ce nu mai rezonează cu noi și
să le dăm drumul acelor lucruri/ persoane, pentru că dacă nu o facem la modul
conștient, de bună voie, o va face Viața în locul nostru și va fi mai dureros,
vom avea parte de crize/ șocuri.
Noi suntem susținuți de Univers pentru a
trece la o „curățenie” conștientă în viața noastră, așa că dacă simțiți
potrivit, scrieți pe o hârtie ce anume nu mai rezonează cu voi, ce simțiți că e
timpul să eliberați și dați drumul acelor lucruri/ persoane. Și mergeți în
profunzime, cercetați de ce simțiți că un anumit angajament, o anumită relație,
o anumită situație nu mai este de actualitate/ potrivită/ benefică pentru voi,
ce energii/ emoții legate de acel angajament, acea relație, acea situație le
simți ca limitative/ toxice/ blocante. (Lee Harris) Traducerea Mihaela Dan
Reacțiile dezechilibrate ale oamenilor
nu sunt doar răspunsul la ceea ce văd/ aud/ experimentează ei în acel moment,
ci reprezintă o descărcare energetică ce vine ca rezultat al unor vechi emoții/
traume nevindecate care ies la suprafață.
Ceea ce vedem acum în jur este că
oamenii nu se ascultă unul pe celălalt, pentru că ei sunt blocați în propria
disonanță cognitivă, care afectează modul în care gândesc, în care se comportă,
în care funcționează. Nu uitați că frica ne împiedică să ne folosim toate
simțurile, nu mai avem claritate în gândire, nu mai vedem clar lucrurile.
Reactivitatea emoțională este foarte
contagioasă în această perioadă, deci să nu vă mirați dacă aveți o discuție cu
cineva sau vedeți ceva pe o rețea de socializare și simțiți că v-ați
„infectat”, că ați preluat acel „virus” al reactivității emoționale.
Mulți oameni mi-au spus că simt acum că
li se apasă butoanele mai intens decât în trecut sau că sunt șocați de anumite
lucruri pe care le-au văzut/ auzit, că sunt bulversați de diverse lucruri care
s-au întâmplat în lume/ comunitate.
Este necesar să ne păstrăm echilibrul
energetic/ emoțional, să nu ne mai lăsăm bulversați de ceea ce se întâmplă în
exterior, să privim totul din postura Observatorului neutru, să conștientizăm
faptul că unii oameni au reacții dezechilibrate, că putem să alegem să nu ne
lăsăm infectați cu acea reactivitate emoțională.
Dacă ne-au fost apăsate butoanele putem
verifica ce emoții/ traume nevindecate din interiorul nostru au ieșit la
suprafață, dacă putem curăța acele emoții/ traume și dacă ne putem comporta
altfel cu acea persoană/ acel grup.
Lucrurile vor continua să fie intense în
următorii câțiva ani, ne vor fi apăsate butoanele tot mai intens și este
necesar să lucrăm cu noi înșine, să ne menținem echilibrul, ca să navigăm cât
mai lin posibil în această perioadă de haos. Managementul emoțiilor este
esențial, în acest sens.
Perioada actuală ne oferă cadrul ideal
pentru a învăța să ne gestionăm la modul matur/ conștient emoțiile, să ne dăm
seama când suntem dezechilibrați emoțional, când reacționăm agresiv, când
opunem rezistență, când avem mintea tulbure și când avem inima închisă. Este
necesar să ne uităm la noi înșine atunci când reacționăm dezechilibrat, nu să
arătăm cu degetul către alții. (Lee Harris) Traducerea Mihaela Dan
"Cele mai multe femei au fost programate la modul subtil, fiind
învățate că trebuie să se pună pe ultimul loc în ordinea priorităților, așa cum
a fost ea stabilită de societatea patriarhală... Ele au acceptat tacit că
nevoile lor - indiferent dacă era vorba de nevoi fizice, emoționale, mentale
sau spirituale - erau cele mai puțin importante în familie și în ierarhia
socială.
Cele mai multe dintre noi s-au conformat în tăcere.
Cele mai multe dintre noi au crezut că e “de datoria noastră”, a femeilor, să
ne punem pe ultimul loc.
Cele mai multe dintre noi au jucat rolul martirului și s-au sacrificat
pentru alții.
Cele mai multe dintre noi nu au pus niciodată la îndoială această stare de
fapt.
Nenumărate femei cu inimile rănite au jucat acest rol de martir toată viața
lor, de milenii. Noi am încercat să-i facem fericiți pe toți cei din jurul
nostru. Am considerat că este responsabilitatea noastră să le facem pe plac
altora, renunțând la propriul nostru adevăr, la nevoile și dorințele proprii,
din dorința de “a fi bine”, într-o încercare de “a trăi în bună înțelegere”.
De-a lungul timpului, noi, femeile, am încercat să fim fericite făcându-i
pe toți ceilalți fericiți. Dacă ceilalți erau fericiți, simțeam că ne-am jucat
perfect rolul și că astfel, puteam să ne considerăm și noi fericite.
Pentru o vreme am fost mulțumite că persoanele dragi au nevoie de noi. Am
crezut că dacă au nevoie de noi o să ne simțim apreciate, acceptate și iubite.
Tot ce ne doream era o validare a valorii noastre, venită din partea celor ale
căror nevoi le-am pus mai presus de nevoile noastre.
Dar a fost un preț uriaș de plătit, pentru că simțeam un gol interior, o
amorțeală întunecată... O amorțeală pe care nici măcar nu puteam să o
identificăm, pentru că ea a fost mereu acolo, distrugându-ne pe tăcute
respectul de sine, demolându-ne puțin câte puțin puterea personală,
închizându-ne încetul cu încetul inimile.
Noi am încercat cu îndârjire să umplem acest gol interior care apăruse ca
urmare a faptului că ne-am neglijat nevoile și dorințele proprii, că ne-am
negat/ ignorat propriul adevăr și că am acceptat să trăim zi de zi în acest
fel. Am încercat să umplem acest gol interior preocupându-ne și mai mult de
binele celorlați, concentrându-ne și mai mult pe nevoile și dorințele lor, în speranța
că fărâmele de iubire primite din partea acestora ne vor fi de ajuns și în
sfârșit, ne vom simți și noi împlinite, fie și pentru o perioadă scurtă de
timp.
Noi n-am înțeles, nu ne-am dat seama că, de fapt, acest gol era provocat de
lipsa de IUBIRE. Noi am dat mereu de la noi - am dat atât de mult, încât
rezervoarele noastre s-au golit.
Aceasta e durerea ascunsă din istoria Femininului, care a fost gravată în
paginile timpului, în societatea patriarhală a Pământului.
Vremurile se schimbă acum. Femeia și-a recuperat și asumat puterea
personală. Ea s-a ridicat în toată gloria ei și în cele din urmă, a înțeles că
golul pe care îl simte în interiorul ei nu poate fi umplut decât din interior.
Ea nu mai pune nevoile altora deasupra nevoilor proprii. Ea își rostește
adevărul cu grație. Își urmeaza calea sigură pe ea, acceptând doar ceea ce
rezonează cu ea și ce o onorează.
Și în acest fel, Femeia nu se schimbă doar ea însăși - ea schimbă lumea.
Nu-și mai dorește ca ceilalți să aibă nevoie de ea, ca să se simtă validată; a
plătit un preț prea mare atunci când își baza fericirea proprie pe fericirea
altora, așa că în cele din urmă, a decis să se pună pe ea însăși pe primul loc
în ordinea priorităților sale."
Sursa: Karen Star
Mulți bărbați merg pe principiul „Cât
sunt tânăr mă distrez, fac ce vreau, o să fac sex cu cât mai multe femei, iar
la un moment dat, după o anumită vârstă, o să mă așez la casa mea” și au
impresia că acea viață de plăceri de diverse tipuri din tinerețe nu are niciun
fel de consecințe, că pot trăi într-un mod iresponsabil.
De ce sunt atât de mulți bărbați care
trăiesc în acest mod? Pentru că este plăcut, este distractiv, să fim sinceri!
Viciile întotdeauna îți dau o stare de bine pe moment, fiindcă altfel nu ar fi
tentante, nu ar avea nimeni niciun viciu.
Este distractiv, dar este distructiv pe
termen lung.
„O să mă distrez cât pot, o să-mi
trăiesc viața!”.
Bărbații tinerii sunt încurajați de
societate să gândească în acest mod, li se spune că e firesc să gândească în
acest mod, că e bine „să-și trăiască viața” fără să se întrebe câte femeie
rănesc prin comportamentul lor.
Acești bărbați nu știu că nu există
nicio acțiune fără consecințe, iar o astfel de viață plină de comportamente
iresponsabile va avea consecințe asupra lor, chiar dacă ei nu sunt conștienți
de acest lucru.
Poate că tu ai impresia că nu ai nicio
responsabilitate pentru faptele tale, că nu contează că rănești o mulțime de
femei pentru „distracția” ta, dar o să te confrunți la un moment dat cu
consecințele acestor fapte, că îți place sau nu.
Și mai este ceva: dacă în toată
tinerețea ta, ani la rând, ai trecut din femeie în femeie, ai făcut sex de câte
ori ai avut ocazia, ți-ai înșelat partenerele, ai amăgit femeile ca să le aduci
în pat, ai impresia că după ce o să te căsătorești o să devii subit un alt om,
că o să dispară peste noapte acest gen de comportamente, că o să-i fii fidel
soției tale, că o să devii un bărbat care funcționează în integritate?
Eu nu spun să nu te distrezi cât ești
tânăr; eu spun că există moduri responsabile de a te distra și există moduri
iresponsabile de a te distra. Eu spun că este spre binele tău să te distrezi
într-un mod responsabil, fără să sfărâmi inimile altora, fără să-i rănești pe
alții, fără să calci în picioarele sufletele altora.
Știm cu toții că femeile sunt afectate
la modul foarte dureros de modul iresponsabil în care „se distrează” bărbații,
pentru că de cele mai multe ori, modul în care înțeleg ei să se distreze este
să facă sex cu cât mai multe femei și ei folosesc orice metodă posibilă pentru
a reuși asta, inclusiv minciuna, manipularea, trădarea. (DeVon Franklin) Traducerea
Mihaela Dan
În tinerețe, și eu am trecut printr-o
etapă în care mă întâlneam cu mai multe femei în același timp. Și eu mergeam pe
ideea „cu cât am mai multe femei, cu atât mai bine“. Nu le spuneam că mă mai
văd cu alte femei și nu le spuneam nici că nu mă interesează o relație de
cuplu, ci doar să mă distrez. Le lăsam să creadă că sunt interesat de o relație
de durată, deși nu eram.
Iar la un moment dat mi-am dat seama ce
fac: le amăgeam pe acele femei, le mințeam, doar ca să mă distrez cu ele, ca
să-mi satisfac plăcerile.
Dar a venit un moment în care m-am uitat
în oglindă și nu mi-a plăcut ce am văzut. M-am întrebat la modul serios dacă
acesta este genul de bărbat care vreau să fiu, m-am întrebat dacă ceea ce
încerc să par în spațiul public coincide cu cel care sunt eu cu adevărat și am
decis că nu mai vreau să continui așa, că vreau să fiu un bărbat care trăiește
la modul responsabil, în integritate.
Și din acel moment am să încep să mă
comport cu responsabilitate în relațiile mele cu femeile.
Nu spun că m-am comportat perfect din
prima zi, pentru că am mai avut de corectat unele lucruri în timp, dar m-am
comportat cu mult mai multă responsabilitate.
Spre exemplu, atunci când simțeam că
femeia cu care mă întâlneam nu este persoana potrivită pentru mine, că nu voi
avea o relație de durată cu ea, îi spuneam adevărul și nu mai continuam să mă
întâlnesc cu ea, chiar dacă era tentant să mai petrecem timp împreună și să ne
distrăm. Atunci când simțeam clar că nu este persoana cu care să am o relație
de durată, știam că nu este corect față de ea să o amăgesc, știam că nu îi fac
un bine continuând o legătură care pentru mine nu era decât o distracție de
moment.
De asemenea, dacă o femeie se arăta
interesată de mine, dar simțeam că nu este persoana pe care o caut eu pentru o
relație de cuplu, aș fi putut să am o legătură cu ea - cum făceam înainte -,
„ca să explorez”, dar eu știam că, de fapt, nu aș face decât să mă distrez cu
ea, că nu există nicio șansă să avem o relație de durată, că aș fi amăgit-o. Ca
atare, nu am mai intrat în astfel de situații. (DeVon Franklin) Traducerea
Mihaela Dan
Mult prea des punem preț pe succesul
exterior al unui bărbat, pe succesul „public” al acestuia. În opinia mea, poți
trage niște concluzii cu privire la acel bărbat observând realizările sale
exterioare, dar adevăratul succes al unui bărbat ține de ceea ce face el când
nu este în spațiul public, cum se comportă el în viața personală. Cine este el ca
om, când se duce acasă? Se comportă ca un bărbat cu caracter în viața lui
personală? Trăiește în integritate în viața lui personală? Asta contează cel
mai mult.
Și de multe ori femeile evaluează un
bărbat după slujba lui, după funcția lui, după mașina lui, după banii pe care-i
are, etc, dar de fapt nu au idee cine este cu adevărat acel bărbat în viața sa
personală.
Este ușor pentru un bărbat să ofere o
„reprezentație pentru public” și e ușor pentru o femeie să se lase cucerită de
acea reprezentație, dar ideea este ca tu, ca femeie, să vrei să vezi dincolo de
aparențe, să verifici cum se comportă acel bărbat în spațiul personal, dacă are
caracter sau nu, dacă are integritate sau nu.
Și de multe ori cele două aspecte ale
unui bărbat (cel public și cel privat) sunt foarte diferite. Dar este
responsabilitatea ta, ca femeie, să încerci să afli mai multe despre bărbatul
cu care te întâlnești, să nu te lași înșelată de aparențe. (DeVon Franklin) Traducerea
Mihaela Dan
A fost o vreme în care succesul
profesional/ social/ financiar al unui bărbat îi „scuza” excesele din alte
domenii.
Acea vreme s-a încheiat. Acum faptul că
ești un bărbat „de succes” nu-ți mai permite să faci excese, să agresezi alte
persoane (în special femeile), să le abuzezi, să le tratezi într-un mod lipsit
de respect, etc.
Și este mai greu pentru un bărbat să
evolueze din acest punct de vedere, dacă nu are alături o femeie care să îi
explice niște lucruri legate de ceea ce simt femeile, să îl învețe niște
lucruri în acest sens, să îi arate (cu iubire) anumite lucruri la el pe care
acel bărbat nu le conștientizează, să îi spună în față (cu respect, cu Iubire,
fără să-l judece): „Știi că acesta a fost un comportament lipsit de
integritate, da?”.
Și vreau să fie clar: o femeie nu poate
face munca interioară a unui bărbat, dar îl poate ajuta în acest proces, dacă
el este dispus să-și facă munca interioară. Iar procesul începe prin aceea că
bărbatul respectiv decide că vrea să evolueze, că vrea să înceapă să trăiască
în integritate. El poate să o roage pe acea femeie să îl ajute în acest proces,
să îi indice acele lucruri pe care el nu le vede la sine însuși, ca să le poată
conștientiza și să se ocupe de ele.
Și le spun tuturor bărbaților: acesta nu
este un proces ușor. Este dificil, dar putem să facem această schimbare interioară,
putem să evoluăm, să devenim bărbați care funcționează în integritate. Și dacă
nu o facem, dacă nu puntem devenim lideri autentici în propria viață, cum putem
deveni lideri adevărați în comunitate? (DeVon Franklin)
„Cum să interpretez faptul că partenerul
meu mi-a spus de la început că nu-și dorește o relație serioasă, dar se
comportă ca și cum am avea o relație serioasă?”
Doamnelor, înțelegeți bine de vă spun:
în această situație nu vă lăsați seduse de ceea ce face bărbatul respectiv,
bazați-vă pe ceea ce v-a spus. Dacă un bărbat v-a spus că nu vrea o relație
serioasă, credeți-l pe cuvânt, indiferent cum se comportă. Bărbații sunt foarte
atenți la ce îi spun unei femei și la ce nu îi spun și dacă el ți-a spus că nu
vrea o relație serioasă, să știi că nu-și mai asumă răspunderea pentru faptul
că tu crezi că aveți o relație serioasă.
Dacă el ți-a spus că nu vrea o relație
serioasă, nu contează că se întâlnește cu tine zi de zi, că se poartă frumos cu
tine, că îți face cadouri, că mergeți în concedii împreună; din punctul lui de
vedere tu nu ești „iubita lui”, tu ești partenera lui temporară.
Dacă tu nu l-ai întrebat clar pe acel
bărbat: „Suntem pe deplin implicați amândoi în această relație? Îți asumi pe
deplin această relație, este ceva serios pentru tine?”, iar el a răspuns „Da”,
atunci nu presupune că ceea ce aveți voi este o relație serioasă pentru el.
Chiar dacă din punctul tău de vedere ceea ce este între voi pare o relație din
toate punctele de vedere, atât timp cât el ți-a spus că nu vrea o relație
serioasă, eu te sfătuiesc să-l crezi pe cuvânt și să înțelegi că pentru el nu
este o relație serioasă, este doar o legătură temporară (chiar dacă durează
câțiva ani). (DeVon Franklin) Traducerea Mihaela Dan
Noi am fost programați de societate în
felul următor: femeia a fost programată să creadă că nu poate fi împlinită dacă
nu are un bărbat, că are nevoie de un bărbat care „să o completeze”, iar
bărbatul a fost programat să creadă că nu are nevoie de o femeie, că poate avea
câte femei dorește, fără să-și asume nicio responsabilitate, că este chiar de
dorit „să-și trăiască viața”, să se distreze cât poate, să facă sex cu cât mai
multe femei și să amâne cât mai mult momentul în care își asumă un angajament
și se căsătorește.
Unele femei sunt atrase de „băieții
răi”, de bărbații care se dau macho, care fac lucruri care depășesc anumite
reguli de bun simț, care bravează, care provoacă, care au o viața sexuală
dezordonată, dar ele nu sunt conștiente că dacă intri într-o relație cu astfel
de bărbați, ei se vor comporta în același fel și în relație/ căsnicie.
O femeie care se respectă caută un
bărbat care are caracter, care trăiește în integritate, care o tratează cu
respect, care își asumă responsabilitatea pentru faptele sale. (DeVon Franklin)
Traducerea Mihaela Dan
Calea către Măiestrie este una pe care o
parcurgi pas cu pas, zi de zi, în care ai parte de provocări zi de zi.
În fiecare dintre noi, bărbații, există
un aspect pe care eu îl numesc „câinele”, care își urmează instictele primare
fără să-l intereseaze consecințele, care dacă vrea ceva, face orice ca să
obțină acel lucru, chiar dacă e nevoie să mintă, să înșele sau să rănească alți
oameni și există un aspect care funcționează din spațiul Iubirii, pe care eu îl
numesc „Maestrul”. Nici „câinele” și nici „Maestrul” nu dispar niciodată din interiorul
nostru.
Este responsabilitatea noastră să ne
strunim „câinele” interior și să trăim ca un Maestru. Iar asta înseamnă ca zi
de zi să alegem la modul conștient să nu hrănim „câinele”, ci să hrănim
„Maestrul” din noi. Cu fiecare alegere de acest tip pe care o facem, Maestrul
devine mai puternic și îi este mai ușor să strunească acea parte din noi ca
acționează ca un câine.
Este important ca noi, bărbații, să
înțelegem că acel „câine” va exista în noi până la finele vieții noastre și să
nu ne judecăm dacă vom constata că și după ce am avansat pe propria Cale,
uneori vom simți că este activ în noi și că încearcă să acționeze.
Depinde de noi să ne comportăm ca un
Maestru, să trăim în integritate. Și este o decizie pe care o luăm în fiecare
clipă, nu doar în ceea ce privește aspectele sexuale, ci și de alte situații în
care „câinele” din noi ne împinge să acționăm într-un mod lipsit de integritate
pentru a obține ce ne dorim pe moment.
Indiferent cum am trăit până acum, noi
putem în orice moment să luăm decizia să ne schimbăm, să începem să trăim în
integritate. (DeVon Franklin) Traducerea Mihaela Dan
Femeile spun că vor ca noi, bărbații, să
le spunem adevărul.
Bun, bărbatul spune adevărul, dar dacă
este un adevăr inconfortabil/ dureros, dacă acel adevăr nu le place, multe
dintre femei se supără, îi reproșează bărbatului, îl acuză, îl judecă, au
resentimente.
Dacă un bărbat se deschide în fața ta și
îți spune un adevăr inconfortabil/ dureros, iar tu, ca femeie, îl judeci, îi
reproșezi, îl acuzi, îi critici, să știi că cel mai probabil este pentru ultima
oară când acel bărbat s-a deschis în fața ta. Pentru un bărbat este foarte greu
să se arate vulnerabil în fața unei femei, iar dacă atunci când o face se simte
judecat, el nu o va mai face a doua oară.
Ca atare, chiar dacă este un adevăr care
te-a șocat, înainte de a reacționa dezechilibrat, oprește-te pentru câteva
clipe, respiră adânc și conștientizează că dacă el ți-a spus acel lucru, nu a
făcut-o ca să te rănească, ci pentru că vrea să fie sincer cu tine, nu vrea să
fie secrete între voi.
Cele mai multe relații/ căsnicii sunt
pline de secrete, de adevăruri nespuse, pentru că partenerii nu au curajul să
fie sinceri unii cu alții când e vorba de adevăruri inconfortabile/ dureroase.
O relație sănătoasă este o relație în
care cei doi parteneri se simt liberi să-și spună adevărul unul altuia, în care
comunicarea este una deschisă, sinceră, în care cei doi se simt în siguranță
să-și spună orice.
Și încă ceva: dacă nu te simți liber să
fii tu însuți în relație, să-i spui orice partenerului tău, asta înseamnă că
există o parte din tine pe care o ascunzi, dar care se cere exprimată. Și
fiindcă simți că nu poți să o exprimi în fața partenerului, o să cauți alte
locuri în care să exprimi acea parte din tine, iar asta nu va face bine
relației. (DeVon Franklin) Traducerea Mihaela Dan
Să fii iubit înseamnă să fii acceptat
așa cum ești.
A respecta pe cineva nu înseamnă a iubi
acea persoană. Eu pot să te respect ca și autoritate într-un anumit domeniu,
pot să te respect pentru funcția/ calitatea oficială pe care o ai într-un
anumit domeniu, dar asta nu înseamnă că te iubesc.
Noi, bărbații, asta căutăm în relații:
să fim acceptați așa cum suntem.
Însă vreau să fie clar: asta nu înseamnă
că am pretenția ca tu, partenera mea, să-mi accepți orice comportament, oricât
de lipsit de respect sau abuziv ar fi.
Un bărbat care vrea să evolueze
apreciază faptul că partenera sa îi spune clar atunci când depășește limitele,
fiindcă el este conștient că nu a făcut bine ce a făcut. Un bărbat care vrea să
evolueze apreciază faptul că partenera sa nu-i tolerează atitudinile lipsite de
respect la adresa sa, faptul că ea cere să fie respectată. El vrea să se schimbe,
să devină o Versiune mai bună a sa și faptul că partenera lui îl ajută să facă
asta nu poate decât să-l bucure.
Eu mă refer la faptul că noi, bărbații,
avem multe traume interioare, suntem răniți, suntem uneori nesiguri, ne e teamă
să ne arătăm vulnerabili, suntem confuzi, simțim uneori că nu suntem suficient
de buni, etc. Societatea ne-a învățat că trebuie să fim mereu puternici, să
știm întotdeauna ce avem de făcut, să ținem întotdeauna lucrurile sub control,
dar noi nu reușim întotdeauna să facem asta și când nu reușim, simțim că e ceva
în neregulă cu noi.
În plus, nimeni nu ne-a învățat cum să
ne exprimăm emoțiile, cum să iubim.
În acest sens, spun că avem nevoie ca
partenera noastră să ne iubească și să ne accepte așa cum suntem, răniți, imperfecți,
în timp ce ne parcurgem procesul de vindecare și evoluție personală. Avem
nevoie de o parteneră care să vadă potențialul nostru și să ne susțină în
procesul devenirii noastre. (DeVon Franklin) Traducerea Mihaela Dan
Cei mai mulți bărbați sunt răniți și de
aceea rănesc femeile din viața lor.
Cei mai mulți bărbați suferă emoțional
ca urmare a traumelor nevindecate și de aceea ei produc durere emoțională
femeilor din viața lor. Și cel mai rău este că mulți dintre bărbați nici măcar
nu sunt conștienți că suferă emoțional. Desigur, asta nu justifică faptul că ei
le rănesc pe acele femei.
Dar vine un moment în viața ta, ca
bărbat, în care te uiți în oglindă și te întrebi: „Ce fel de bărbat vreau eu să
fiu? Vreau să continui să amăgesc femeile ca să obțin sex, vreau să continui
să-mi folosesc banii ca să am parte de sex cu femei care nu înseamnă nimic
pentru mine? Vreau să continui să simt acest gol interior care nu dispare, deși
am tot încercat să-l umplu cu distracții exterioare?
Îmi place omul care sunt? Ce spune
despre mine modul în care le tratez pe femei? Chiar vreau să fiu în continuare
bărbatul care își evaluează valoarea după numărul femeilor cu care face sex?”.
Și stă la îndemâna ta să decizi că din
acel moment o să trăiești în integritate, o să funcționezi la modul responsabil.
Și dacă iei această decizie vei constata că îți va îmbunătăți nu doar relația
cu femeile, ci și relația cu tine însuți. (DeVon Franklin) Traducerea Mihaela
Dan
Dacă ești într-o relație cu cineva și
simți că nu este persoana cea mai potrivită pentru tine, că nu este persoana cu
care să ai relația de cuplu pe care ți-o dorești cu adevărat, este onest să-i
spui acest lucru persoane respective cât mai repede. E valabil pentru femei și
bărbați, dar eu mă adresez în special bărbaților acum.
Nu aștepta luni sau ani de zile, nu
amâna, dacă tu simți foarte clar: „Nu este femeia cea mai potrivită pentru
mine. O apreciez ca om, îmi place compania ei, dar nu simt pentru ea acel gen
de iubire pe care pot construi o relație de durată”. Când ai această
certitudine, spune-i adevărul cât mai repede posibil. Nu amâna, pe motiv că „nu
vrei să o faci să sufere”. O vei face să sufere oricând îi vei spune, iar la un
moment dat vei fi nevoit să îi spui; cu cât amâni mai mult, cu atât suferința
ei va fi mai mare, pentru că a investit mai mult timp, mai multă energie și mai
multe sentimente în relația voastră.
În opinia mea, fiecare dintre noi putem
fi genul de bărbat care provoacă durere sau genul de bărbat care alină durerea.
Este alegerea noastră ce vom fi.
Da, acel adevăr o va face să sufere, dar
este mai bine pentru ea să-l audă mai devreme, nu după ce a investit timp,
energie și sentimente în relația voastră, deși tu ai știut de luni sau chiar
ani de zile că nu vei rămâne cu ea.
Când tu, bărbatul, funcționezi din
spațiul integrității și al Iubirii, ții cont și de emoțiile și de binele
altora, nu doar de binele și de interesul tău. Ca atare, îi spui partenerei
tale: „Vreau să-ți spun la modul onest ceea ce simt, vreau să avem o discuție
sinceră, ca să știi cum stă treaba în privința relației noastre. Nu pot să neg
adevărul: nu simt pentru tine acel gen de iubire care să mă facă să-mi doresc o
relație de durată. Îmi pare rău, dar asta este ceea ce simt”.
Nu amâna luni la rând, sperând că se va
întâmpla ceva și vei folosi acel lucru ca pretext ca să rupi relația, fără să
mai fie nevoie să recunoști faptul că tu ai știut de mult că nu vei rămâne în
acea relație prea mult timp.
Și recunosc că eu însumi am făcut asta
în trecut.
Eu nu spun să nu explorezi, să nu te
întâlnești/ ai relații de-a lungul timpului cu diverse femei, fiindcă este
necesar să ne dăm timp să cunoaștem mai bine oamenii, ca să ne dăm seama dacă
se potrivesc cu noi sau nu; este însă onest ca în momentul în care ți-ai dat
seama că o persoană nu este cea pe care ți-o dorești alături de tine pe termen
lung, să îi spui adevărul. (DeVon Franklin) Traducerea Mihaela Dan
Poate că unii dintre voi v-ați dat seama
că până acum nu ați trăit la modul autentic, că nu v-ați permis să fiți voi
înșivă, vă judecați pentru că ați irosit atâta vreme trăind o viață care nu vă
reprezenta pe voi înșivă și vă temeți că e prea târziu pentru voi, credeți că
nu aveți prea mult timp pentru a intra și a avansa pe Calea voastră, credeți că
„v-ați ratat viața”.
Lucrurile stau în felul următor: dacă
sunteți în viață astăzi înseamnă că nu v-ați ratat viața, că puteți alege chiar
de azi să intrați pe Calea voastră, să începeți să trăiți la modul autentic.
Procesul evoluției noastre este unul foarte agitat, cu urcușuri și coborâșuri
și o să „dăm greș” de foarte multe ori. Putem să facem tot felul de lucruri pe
care apoi să le considerăm „prostești”, dar până la urmă așa explorăm și ne dăm
seama ce ni se potrivește și ce nu ni se potrivește, cine suntem noi cu
adevărat.
Indiferent cât de nepricepuți suntem la
unele lucruri și cât de pricepuți suntem la alte lucruri, oricând putem învăța
ceva nou și putem deveni (și) mai pricepuți.
Dacă tu trăiești azi, dacă ai
supraviețuit până acum în tot acest proces de Schimbare prin care trece
umanitatea, înseamnă că ai făcut ceva bine, pentru că sunt o mulțime de oameni
care nu au reușit să supraviețuiască. Onorează faptul că ai reușit să ajungi
până în acest punct, verifică dacă ai împlinite ADEVĂRATELE NEVOI (apă, hrană,
oxigen, un acoperiș deasupra capului) și apoi lămurește-te care sunt
adevăratele tale DORINȚE și cum le poți împlini. Iar apoi acționează în
direcția respectivă. Permite ca semnătura ta energetică specială să impregneze
tot ceea ce faci și să te călăuzească pe Calea ta. Și fă-ți curaj ca să
înaintezi pe acea Cale. Despre asta este vorba.
Nu lăsați frica și senzația de neputință
pe care le propagă lumea exterioară să vă inducă în eroare, nu permiteți ca
alții să vă facă să încurcați „nevoile” cu „dorințele”.
Nu-i credeți pe cei care vă spun „Tu ai
nevoie de asta ca să fii bine!”. Voi știți cel mai bine de ce anume aveți
nevoie. Voi puteți alege să faceți acel lucru, dar faceți-l pentru că simțiți
adânc în interiorul vostru că vreți să-l faceți, nu pentru că alții vă spun că
„trebuie” să-l faceți ca să vă fie bine/ să fiți în siguranță, etc. (Jason
Estes) Traducerea Mihaela Dan
Divinitatea îți va da tot ce ai nevoie
ca să te ajute să fii tu însuți, să te manifești la modul autentic.
În același timp, de câte ori vei alege
să nu te manifești la modul authentic, Divinitatea îți va lua ceva, ca să te
atenționeze că nu te manifești la modul autentic.
Depinde de tine să-ți folosești
discernământul și să faci alegeri aliniate cu cine ești tu cu adevărat. Și îți
dezvolți discernământul învățând să-ți faci singur alegerile, în funcție de
ceea ce rezonează cu tine la acel moment și să-ți asumi responsabilitatea
pentru alegerile pe care le faci.
Maturizați-vă, pentru că altfel vă veți
da viața peste cap în următoarea perioadă!
Nu vă mai uitați la alții, așteptând să
vă fie exemple pentru ce înseamnă să fiți voi înșivă. Voi sunteți unici, nu are
cum să vă arate altcineva cum să fiți voi înșivă, pentru că acel „altcineva”
știe doar cum să fie el însuși. Treceți la treabă, mergeți înainte,
parcurgeți-vă propria Călătorie făcând ce simțiți că este în aliniere cu cine
sunteți voi cu adevărat. Numai voi puteți simți asta, nu vă poate spune altul
ce rezonează cu voi.
Am spus de nenumărate ori: Divinitatea o
să vă arate ce aveți de făcut pas cu pas. Treaba voastră este să vă ocupați în
fiecare moment de ceea ce este în fața voastră. Și când v-ați ocupat de acel
lucru o să vă fie adus în față un alt lucru. Ocupați-vă de el. Și tot așa. Așa
vă parcurgeți propria Cale. (Jason Estes) Traducerea Mihaela Dan
Când îți construiești viața/ lumea pe
minciună, o să te lupți să păstrezi ceea ce ai clădit, chiar dacă fundația este
șubredă.
Ceea ce se întâmplă acum în lume este că
începem să construim ceva nou, pe bază de adevăr, în timp ce tot ce a fost
construit pe minciună se prăbușește în jurul nostru. Tot mai mulți oameni încep
să vadă minciunile pe care le-au crezut atât de mult timp și sunt șocați, nu le
vine să creadă că au trăit o viață bazată pe minciuni; ei simt că ceea ce văd
în jur nu are niciun sens, sunt confuzi.
Ceea ce se întâmplă este că noi, ca
umanitate, am crescut vibrațional suficient de mult ca să fim capabili să facem
Schimbarea de la o lume bazată pe minciună la una bazată pe adevăr.
Noi ne-am pregătit până acum pentru
această Schimbare despre care știam că va veni; ei bine, Schimbarea se întâmplă
acum.
Și știu că Schimbarea nu arată așa cum
ați crezut unii dintre voi, că este foarte dificilă chiar și pentru voi, cei
care sunteți pe calea spirituală de ani de zile, dar ideea este acum că
beneficiați de tot ajutorul de care aveți nevoie pentru a-i face față. Și cel
mai important lucru pe care îl veți face în Călătoria voastră de acum înainte
este să dați drumul la tot ceea ce ține de Vechi, la toate acele lucruri de
care încă vă mai agățați, ca să poată fi reconstruită fundația vieții voastre
pe bază de adevăr. (Jason Estes) Traducerea Mihaela Dan
În viziunea mea, nu toate problemele din
cuplu sunt „din vina” egală a ambelor părți. În cazul unor probleme contribuția
partenerilor este 30%-70%, în altele contribuția poate fi 99% - 1%.
Am avut la terapie un cuplu în care
bărbatul era bipolar și nu-și lua medicamentele, era alcoolic și nu recunoștea
că e dependent și era și violent. În acest caz, opinia mea, singura
„contribuție” a femeii respective la problemele din cuplu era că se afla în
acel cuplu.
Tot în opinia mea, a vorbi despre „vina”
femeii că este abuzată este grotesc.
Există și cupluri în care contribuția
celor doi la dinamica disfuncțională a cuplului este aproximativ egală, dar în
cele mai multe cupluri nu este egală.
De multe ori unul dintre parteneri este
dominator, îl controlează pe celălalt, iar al doilea este supus, se lasă
controlat/ dominat.
Timp de multe decenii terapeuții au
lucrat în sensul de a-l ajuta pe cel de-al doilea să își recupereze puterea
personală și să înceapă să se manifeste din spațiul puterii personale, dar nu
au lucrat și cu cealaltă jumătate a cuplului, în sensul de a-l ajuta pe cel
care domina să coboare de pe piedestalul pe care se urcase și să-și întâlnească
partenerul la jumătatea drumului. Pentru că probleme cu stima de sine nu are
doar cel care joacă în tiparul victimei, ci și celălalt, care vrea să domine,
care se simte îndreptățit să-l controleze pe celălalt.
Nu poți avea o intimitate reală, o
conexiune emoțională profundă între doi oameni dacă unul dintre ei se simte
superior și celălalt se simte inferior. (Terry Real) Traducerea Mihaela Dan
Noi trăim uneori în iluzie/ minciună,
credem că avem o putere mai mare decât avem de fapt, credem că putem ține sub
control niște lucruri pe care nu le putem ține sub control, de fapt.
Și când intrăm în „sezonul distrugerii”
opunem rezistență, ne agățăm de ceea ce credeam că avem, încercând să ne
conservăm iluzia în care trăiam.
Dacă vrem să evoluăm, este necesar să
acceptăm periodic astfel de „sezoane ale distrugerii”, în care viața noastră
este zguduită puternic, ca să se prăbușească ceea ce era șubred, ceea ce nu era
construit pe o fundație sănătoasă și să rămână în picioare numai ceea ce este
menit să reziste.
Unii dintre voi încercați chiar acum să
țineți lucrurile pe linia de plutire, în plin „sezon al distrugerii”, opuneți
rezistență destrămării/ prăbușirii unor lucruri din viața voastră și eu vă
spun: permiteți acestui sezon să curețe ceea ce era de curățat în viața
voastră! Lăsați ca tot ceea ce poate fi zguduit în viața voastră să fie
zguduit, ca să vedeți ce nu poate fi clintit!
Dacă nu accepți faptul că „sezonul
distrugerii” are un rost și că în final, are efecte benefice, este posibil să
nu vezi niciodată care sunt adevărații tăi prieteni și care nu, care sunt
activitățile pe care este menit să le faci și care nu, care sunt lucrurile în
care este benefic să te implici și care nu.
Dacă nu permiteți „sezonului
distrugerii” să lucreze în viața voastră este posibil să rămâneți toată viața într-o
relație care nu vă este benefică, este posibil să nu ajungeți niciodată să vă
deschideți propria afacere, este posibil să nu ajungeți să vă împliniți Menirea
– este posibil să trăiți în minciună/ iluzie până la sfârșitul zilelor voastre.
Dacă ceva s-a prăbușit în viața voastră,
asta s-a întâmplat pentru că acel ceva nu era pentru voi. Nu mai jeliți ce s-a
prăbușit/ ați pierdut, fiindcă nu ați pierdut decât ceea ce nu vă mai era de
folos; concentrați-vă pe ce a rămas și faceți ce puteți mai bine cu acele
lucruri care au rămas în viața voastră după „sezonul distrugerii”. Dumnezeu vă
face o favoare scoțând din viața voastră acele lucruri/ persoane/ relații/
slujbe/ credințe/ tipare.
Primiți cu brațele deschise „sezonul
distrugerii”, fiindcă face curățenie în viața voastră!
Noi ne rugăm „Doamne, ajută-mă să
clădesc asta!”, dar uneori, înainte de a te ajuta să construiești, Dumnezeu te
ajută să eliberezi/ cureți terenul, demolând ceea nu-și mai are locul în viața
ta.
Nu vă mai opuneți demolării! Dacă sunteți
chiar acum în plin proces de „demolare” într-un domeniu al vieții voastre,
înțelegeți că nu vi se întâmplă „o nenorocire”; tot ce se întâmplă este că are
loc o demolare a „construcțiilor” nefolositoare, ca să se elibereze terenul
pentru o nouă construcție. (Sarah Jakes Roberts) Traducerea Mihaela Dan
Totul începe cu un singur om.
Schimbarea (în familia ta, în
comunitatea ta, în lume) începe cu un singur om. Și fiecare dintre noi avem
posibilitatea să fim Acela.
Dar nu e ușor să fii Acela. Întunericul
te va lua ca țintă și te va ataca din toate pozițiile, când ești Acela, pentru
că vrea să te împiedice să-ți duci la bun sfârșit Misiunea. Cei care sunt Acela
în familia/ anturajul/ comunitatea lor sunt periculoși pentru întuneric și vor
fi atacați.
Mă adresez acum acelora dintre voi care
sunteți Acela, oriunde vă aflați: nu vă mirați că veți fi ținta unor atacuri,
nu vă mirați când sunteți atacați fără niciun motiv, nu vă mirați când sunteți
atacați pe la spate, nu vă mirați când sunteți atacați de oameni pe care nici
nu-i cunoașteți și care nu vă cunosc, cu care nu ați interacționat niciodată.
Există un motiv pentru care sunteți atacați: voi sunteți Acela.
O să simțiți de multe ori că nu vă
integrați în familia/ grupul/ locul/ comunitatea în care vă aflați, pentru că
sunteți Acela între oameni care nu sunt Aceia.
O să vă simțiți de multe ori singuri în
grupuri mari de oameni, pentru că sunteți Acela între oameni care nu sunt
Aceia.
O să preferați de multe ori să stați în
solitudine, pentru că sunteți Acela într-o mare de oameni care nu sunt Aceia.
Dacă sunteți unul dintre cei care au o
astfel de experiență, vreau să știți că nu e nimic în neregulă cu voi: tot ce
se întâmplă este că sunteți unul dintre Aceia.
Obișnuiți-vă cu ideea că veți fi mereu
un ciudat pentru oamenii obișnuiți, că îi veți intriga/ deranja/ șoca/ enerva,
fiindcă nu vă înțeleg și fiindcă funcționați altfel decât ei, fiindcă nu
spuneți „Da” când simțiți că e „Nu”, fiindcă nu aveți nicio problemă în a spune
„Nu”, chiar dacă asta îi supără pe cei cărora le spuneți „Nu”, fiindcă nu aveți
nevoie de validare din exterior, fiindcă faceți ce vă simțiți ghidați să faceți
în contextul respectiv, indiferent ce cred/ spun alții despre voi.
Voi nu aveți nicio problemă cu faptul că
ceilalați vă consideră „un ciudat”, că nu sunteți înțeleși, că sunteți
contestați/ ironizați/ atacați/ marginalizați.
Când ești Acela este de la sine înțeles
că vei fi foarte diferit de cei din jur, că nu vei fi înțeles, că nu te vei
integra. (TD Jakes) Traducerea Mihaela Dan
O să vă vorbesc astăzi despre patru
lucruri pe care este necesar să le verifici ca să știi că ești suficient de
sănătos din punct de vedere emoțional, mental și psihic, pentru a intra într-o
nouă relație.
Am observat că o mulțime de oameni ies
dintr-o relație de cuplu și intră în alta la scurt timp după aceea, fără să-și
ia timp să proceseze ce s-a întâmplat în relația anterioară. Azi se plâng că au
inima frântă ca urmare a unei despărțiri și câteva săptămâni mai târziu deja
sunt într-o nouă relație și spun că și-au găsit sufletul pereche. Așa ceva este
ridicol.
Dacă te grăbești să intri într-o nouă
relație înseamnă că nu ți-ai luat timp să procesezi ce anume s-a întâmplat de
ați ajuns la despărțire, cu ce ai contribuit tu la acea despărțire, să-ți dai
seama care sunt traumele tale interioare care te-au făcut să te comporți așa
cum te-ai comportat și să te vindeci.
Motivul pentru care unii dintre voi ați
ajuns să aveți o listă întreagă de relații nesănătoase este acela că nu ați dat
atenție acestor lucruri despre care vom vorbi astăzi.
Când tu ești toxic pentru tine însuți,
cel mai probabil vei atrage o persoană care este la fel ca tine.
Când tu ești toxic pentru tine însuți,
dacă se întâmplă, totuși, să întâlnești un om care nu este toxic pentru el
însuși, vei ajunge să-l rănești, să-ți verși toxicitatea asupra lui, să-l
îmbolnăvești și pe el. Chiar vrei să faci asta?
Foarte mulți oameni nu pot avea o
relație sănătoasă pentru că ei înșiși conțin toxicitate în interiorul lor și
fie atrag oameni care conțin și ei toxicitate, fie, dacă, printr-o minune,
atrag un om care nu contine toxicitate, îl intoxică și distrug acea relație.
Este nevoie de muncă pentru a face
meargă bine o relație de cuplu. Nu e vorba doar despre a arăta bine și a face
sex; relațiile nu merg bine de la sine, e nevoie ca ambii parteneri să
hrănească/ susțină în mod constant acea relație.
Dezvoltă o relație armonioasă cu tine
însuți înainte de toate, cunoaște-te pe tine însuți, asigură-te că ai ajuns la
nivelul la care te simți bine în pielea ta, te iubești pe tine însuți, te
respecți pe tine însuți, te simți bine în propria companie, asigură-te că ți-ai
creat o viață minunată tu cu tine, că nu ai nevoie de altă persoană care să te
completeze/ facă fericit.
Atunci când ai ajuns la acest nivel poți
ști că ești sănătos la nivel emoțional, mental și psihic și te poți gândi la a
intra într-o relație de cuplu, fiindcă există premisele ca relația respectivă
să fie una benefică pentru tine, să fie una sănătoasă din toate punctele de
vedere. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan
Patru lucruri pe care este necesar să le
verifici ca să știi că ești suficient de sănătos din punct de vedere emoțional,
mental și psihic pentru a intra într-o nouă relație:
1.Asigură-te că ți-ai procesat traumele
interioare.
Oamenii pe care îi vei întâlni în viața
ta au experimentat situații traumatizante în viață. Chiar și cei care au avut o
copilărie frumoasă, care au crescut într-un mediu familial sănătos, au avut
parte de traume în viață. Dacă voi ați avut o astfel de copilărie și aveți
impresia că nu aveți traume interioare, vă spun că aveți cu siguranță traume,
doar că nu sunteți conștienți de ele.
Trauma este definită ca o experiență
care te-a afectat profund, care te-a rănit profund. Este cineva care n-a
experimentat niciodată în viața sa așa ceva?
Cei mai mulți oameni refuză să proceseze
emoțiile pe care le au ca urmare acestor experiente, le ascund precum ascunzi
gunoiul sub covor, dar ele sunt acolo, în interiorul nostru, sunt un gen de
toxicitate care ne influențează comportamentul, chiar dacă nu ne dăm seama.
Este ca atunci când ești purtător al
unui viurus, dar ești asimptomatic; tu nu simți nimic deosebit, nu știi că ai
în tine acel virus și îi infectezi pe alții fără să îți dai seama.
Mulți dintre oamenii pe care îi
întâlniți în viață sunt purtători ai unor traume, ai unei toxicități, aduc acea
toxicitate în relații și îi îmbolnăvesc pe alții (dacă aceștia nu au deja
propria toxicitate neprocesată). Și deși ei sunt cei care „îl îmbolnăvesc” pe
celălalt și distrug relația, nu-și dau seama de acest lucru, cred că e vina
celuilalt și intră într-o altă relație, iar după un timp ajung la același
rezultat. Ei nu-și dau seama ca toxicitatea din interiorul lor le distruge
relațiile, nu-și dau seama că se sabotează singuri. (RC Blakes) Traducerea
Mihaela Dan
„Trauma” nu este neapărat ceva de genul
abuzului fizic sau sexual, care sunt evident experiențe care te marchează; la
capitolul „traumă” intră experiențe din viața de zi cu zi care te afectează la
nivel emoțional/ psihic, care te rănesc. Noi suntem obișnuiți să avem parte de
experiențe de acest tip zi de zi, să interacționăm cu oameni care ne rănesc în
diverse moduri, care ne abuzează verbal/ emoțional și nu conștientizăm că acestea
sunt tot traume și că ele ne afectează. Ne reprimăm emoțiile inconfortabile/
dureroase pe care le simțim pe moment, nu ne ocupăm de ele și acestea se adună
zi după zi în interiorul nostru, iar de-a lungul timpului această toxicitate
devine din ce în ce mai mare și noi habar nu avem.
Uneori poate fi vorba pur și simplu de o
serie de dezamăgiri de care avem parte, dar vrem să fim tari și nu ne luăm
timpul necesar ca să le procesăm, ca să ne permitem să ne simțim emoțiile, ci
decidem că „n-o să ne mai consumăm pentru acele lucruri”, ci o să mergem mai
departe. Nu ne consumăm pentru acele lucruri, dar emoțiile acelea negative,
toxicitatea aceea, rămâne în interiorul nostru.
Dacă ceva s-a frânt în interiorul tău,
dacă ai fost rănit într-un fel, înseamnă că este nevoie să te ocupi de acel
lucru, să-i acorzi atenție, să te asiguri că se vindecă. Faptul că ignori o
rană nu te ajută cu nimic, fiindcă ea se poate infecta și lucrurile pot deveni
foarte grave.
Dezamăgirile în serie îți rănesc inima.
Când tu experimentezi dezamăgire după dezamăgire, inima ta este frântă, chiar
dacă tu susții că totul e în regulă, că ești tare, că „te descurci”. Poate că
ieși în lume și te comporți ca și cum totul ar fi în regulă, dar porți în
interiorul tău foarte multă durere/ toxicitate, care îți afectează
comportamentul. Și tocmai pentru că funcționezi în baza acestei toxicități
interioare de care nu ești conștient, oamenii ajung să se îndepărteze de tine,
iar tu te vei simți abandonat iar și iar și vei da vina pe ceilalți, deși singura
„vină” a acelor oameni este că nu au știut cum să-ți facă față, nu au putut să
facă față toxicității din tine, n-au mai rezistat lângă tine.
Și asta nu înseamnă că ești un om rău,
înseamnă doar că ești un om rănit/ traumatizat, care nu este conștient de
traumele sale și de modul în care aceste traume îți afectează comportamentul și
îi rănesc pe cei jur. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan
O traumă este și faptul că simțim că noi
suntem responsabili pentru tot ce se întâmplă, că trebuie să ne ocupăm de
problemele celor apropiați, că e de datoria noastră să le cărăm poverilor celor
dragi.
Spre exemplu, sunt părinți care se simt
responsabili să le rezolve toate problemele copiilor lor, deși aceștia sunt
deja adulți; sunt oameni care consideră că e responsabilitatea lor să se ocupe
de părinții lor, de parcă aceștia ar fi niște copii neputincioși. Astfel de
lucruri îi doboară emoțional, îi sleiesc energetic; ceea ce fac astfel de
oameni este auto-abuz, este traumă.
Dacă tu nu poți să dormi noaptea pentru
că îți faci griji pentru lucruri care sunt de fapt problemele/
responsabilitatea altuia, dacă nu poți dormi noaptea pentru că îți frămânți
mintea căutând soluții ca să rezolvi problemele altora, tu te abuzezi pe tine
însuți.
Și de multe ori cei care fac asta nu
reușesc să-și identifice și să-și rezolve propriile probleme, pentru că sunt
prea ocupați să ducă pe umerii lor problemele lumii. (RC Blakes) Traducerea
Mihaela Dan
Este esențial să-ți identifici traumele,
să inventariezi toate lucrurile care ți-au frânt inima de-a lungul timpului.
Dar cei mai mulți dintre voi n-ați făcut niciodată asta; nu vreți să vă mai
gândiți la acele lucruri, pentru că nu vreți să simțiți toată acea durere.
Este important să ne conștientizăm
durerea, să ne conștientizăm rănile și să recunoaștem: „Da, am suferit când s-a
întâmplat asta”.
Ideea nu este să mimăm că suntem tari,
că nu ne doboară nimic, să nu ne afectează nimic, să punem masca omului
invulnerabil. Noi toți trecem în viață prin situații care ne afectează
emoțional, care ne rănesc, iar uneori ne doboară. Asta nu înseamnă că nu ne
putem reveni, nu ne putem ridica și nu putem merge mai departe. Dar a susține
că nu te afectează nimic, că nu te doboară nimic, înseamnă a ignora toxicitatea
pe care o acumulezi în interiorul tău. Iar această toxicitate îți afectează
viața, îți distruge viața.
Faptul că treci din brațele unui bărbat
în brațele altui bărbat sau din brațele unei femei în brațele altei femei nu te
va ajuta cu nimic, acea toxicitate este în continuare în interiorul tău și
crește cu fiecare nouă relație nesănătoasă pe care o ai.
Uită-te bine la viața ta, observă tot ce
ți s-a întâmplat, identifică traumele și ocupă-te de ele, fiindcă altfel nu vei
reuși să ai o relație sănătoasă, indiferent cu cine intri în relație. Chiar
dacă acel om este sănătos, îl vei îmbolnăvi cu toxicitatea ta. (RC Blakes) Traducerea
Mihaela Dan
Dacă ai ajuns la un anumit nivel de
Conștiință poți VEDEA trauma/ toxicitatea din oameni pur și simplu auzindu-i
cum vorbesc sau urmărindu-i cum se comportă. Nu trebuie să-i cunoști bine ca
să-ți dai seama că sunt răniți, poți VEDEA asta de la prima interacțiune cu ei,
de cum deschid gura.
Un om rănit/ traumatizat împrăștie
toxicitate în jurul său prin ceea ce spune și prin ceea ce face. Este suficient
să deschidă gura ca să împroaște toxicitate. Așa îi afectează pe cei din jurul
său.
Trauma îți modifică atât convingerile/
perspectiva, cât și comportamentul. Toxicitatea din interiorul tău te face să
te vezi pe tine însuți într-un mod deformat, te face să-i vezi pe cei din jur
într-un mod deformat, te face să înțelegi lucrurile într-un mod deformat, te
face să ai comportamente disfuncționale.
Și uneori acesta este motivul pentru
care niște oameni care inițial ți se pare că sunt interesați de tine (și chiar
sunt) se retrag după ce încep să te cunoască, fiindcă nu fac față toxicității
din interiorul tău. Dacă tu ai parte iar și iar de astfel de experiențe, poate
ar fi cazul să te uiți la tine însuți, în loc să-i acuzi/ judeci pe alții că
sunt așa și pe dincolo.
Trauma/ toxicitatea din interiorul tău
îți reduce substanțial capacitatea de a fi cu adevărat intim cu un partener –
și mă refer la intimitatea emoțională, la o conexiune emoțională profundă cu un
altul.
Vedeți voi, mulți oameni trec din
relație în relație fiindcă vor să aibă parte de ceva care să semene a
intimitate emoțională. Ei intră în relație sperând ca partenerul lor să îi
completeze, să îi facă fericiți și speră să obțină un sentiment al împlinirii
prin sex, pentru că ei cred că dacă fac sex cu cineva sunt iubiți de acel
cineva.
Niciun bărbat/ nicio femeie nu îți poate
oferi fericirea/ împlinirea, nu îți poate oferi o identitate, iar faptul că
cineva face sex cu tine nu înseamnă că te iubește.
Nu poți să îți găsești propria
identitate prin intermediul altei persoane sau prin intermediul unei relații de
cuplu, nu te poți defini pe tine însuți ca fiind soția/ soțul lui X (cel puțin
nu dacă ești un om sănătos din punct de vedere emoțional, mental și psihic).
Intimitatea în cuplu ține de o
deschidere totală în fața celuilalt, de a te arăta vulnerabil. Trauma te
împiedică să faci asta, te face să-ți ții inima închisă și să refuzi să te
arăți vulnerabil. Vei intra într-o relație de cuplu, vei avea o oarecare
conexiune cu celălalt, dar nu îți vei deschide inima complet în fața lui, nu te
vei arăta vulnerabil; ești incapabil să faci asta. (RC Blakes) Traducerea
Mihaela Dan
Jack
Canfield spunea la un moment dat: „Evenimentele din viața noastră + Răspunsul nostru
la acele evenimente = Rezultatele pe care le obținem”.
Oamenii care
au relații sănătoase din punct de vedere emoțional/ psihic (indiferent despre
ce tip de relații este vorba) au parte de același tip de „evenimente” ca și
ceilalți oameni, diferența fiind că primii au răspuns diferit la acele
evenimente, s-au comportat în mod diferit, comparativ cu cei din urmă.
Oamenii
răniți/ traumatizați reacționează la ceea ce li se întâmplă din postura
victimei.
Dacă vrei să
schimbi rezultatele, trebuie să schimbi modul în care reacționezi/ răspunzi la
ceea ce ți se întâmplă. Nu poți schimba rezultatele atât timp cât nu schimbi
modul în care reacționezi la ceea ce ți se întâmplă.
Jack
Canfield mai spunea că traumele neprocesate/ nevindecate creează anumite
reacții: te lupți, „paralizezi” (ești incapabil să reacționezi) sau fugi.
Un om care
și-a vindecat traumele este capabil să curgă cu fluxul, este ca un surfer care
folosește valurile și rămâne pe placă, nu se îneacă atunci când vin valuri
mari. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan
Patru lucruri pe care este necesar să le verifici ca să știi că ești suficient de sănătos din punct de vedere emoțional, mental și psihic pentru a intra într-o nouă relație:
2. Este necesar să fii conștient când ți se apasă butoanele și să înțelegi că e ceva din interiorul tău care necesită procesare/ vindecare, nu e „vina” celui care îți apasă butoanele.
Faptul că ți se apasă butoanele îți arată că tu ai niște traume interioare care încă nu au fost vindecate/ procesate.
Faptul că tu reacționezi atât de disproporționat când ți se apasă butoanele nu are legătură cu ceea ce s-a întâmplat în acel moment, ci are legătură cu trauma din interiorul tău.
Patru lucruri pe care este necesar să le
verifici ca să știi că ești suficient de sănătos din punct de vedere emoțional,
mental și psihic pentru a intra într-o nouă relație:
3.Este necesar să conștientizezi că îți
dorești o relație de cuplu, dar nu ai încredere în nimeni.
În acest caz este clar că ai niște
traume de vindecat, fiindcă altfel nu te vei putea deschide către o relație
sănătoasă, nu vei putea avea o conexiune profundă cu nimeni.
A avea încredere într-o altă persoană
înseamnă să fii dispus să riști să-i permiți acelei persoane să intre în inima
ta.
Faptul că îi permiți unui om să intre în
patul tău nu înseamnă că i-ai permis să intre în inima ta. Faptul că îi permiți
unui om să se servească din portofelul tău nu înseamnă că i-ai permis să intre
în inima ta.
Tu le permiți unor oameni să intre în
patul tău și eventual să se servească din portofelul tău fiindcă speri că
prezența lor alături de tine va face să se umple golul din interiorul tău, că
te vei simți fericit/ împlinit. Dar nu se va întâmpla acest lucru.
Faptul că ai atâta încredere, încât
să-ți asumi riscul să permiți unei persoane să intre în inima ta, este semnul
sănătății tale emoționale.
Trauma va limita capacitatea ta de a
avea încredere în altcineva, de a permite unui om să intre în inima ta. Și dacă
între voi doi nu există deplină încredere, atunci ce aveți voi nu este o
relație adevărată. Dacă nu aveți deplină încredere unul în celălalt ceea ce
aveți voi nu este iubire adevărată.
Și mulți dintre voi ați trecut din
relație în relație și ați ajuns poate pe la 40 de ani și adânc în inima voastră
știți că n-ați avut niciodată deplină încredere în partenerul/ partenera
voastră, nu v-ați deschis cu adevărat inima în fața niciunuia dintre
partenerii/ partenerele voastre. Dar de fiecare dată ați sperat că veți avea o
relație care să vă umple goul din interior, pentru acei oameni arătau bine,
erau „genul vostru”...
Cum poți să crezi că este posibil să ai
o relație sănătoasă, o conexiune profundă la toate nivelurile cu altcineva,
când tu nu poți avea deplină încredere în nimeni, când nu ai curajul să-ți deschizi
cu adevărat inima în fața cuiva? (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan
Patru lucruri pe care este necesar să le
verifici ca să știi că ești suficient de sănătos din punct de vedere emoțional,
mental și psihic pentru a intra într-o nouă relație:
4.Este necesar să accepți adevărul
despre tine însuți, să știi cine ești, să-ți rostești adevărul și să fii
mulțumit de cine ești, ca ființă (și asta nu înseamnă că nu ești interesat să
evoluezi în continuare). ESTE NECESAR SĂ ÎNVEȚI SĂ TRĂIEȘTI ÎN ADEVĂR.
Dacă nu ești capabil să trăiești în
adevăr, nu ești pregătit să intri într-o relație de cuplu.
Dacă te prefaci a fi cine nu ești,
pentru a-i impresiona pe alții, pentru a-i atrage pe alții, pentru a-i convinge
pe alții să te accepte, dacă tolerezi lucruri care te rănesc, care te jignesc,
dacă îți negi propriul adevăr, propriile valori, propriile principii, ca să fii
acceptat de un altul, atunci nu ești pregătit să intri într-o relație de cuplu.
Dacă te lași convins să-ți dai la schimb
demnitatea pentru o relație cu un anumit om, nu ești pregătit să intri într-o
relație.
Dacă ai fi dispus să faci lucruri care
te compromit, numai ca să păstrezi o relație de cuplu, nu ești pregătit pentru
o relație de cuplu.
Desigur, mă refer la o relație de cuplu
sănătoasă, pentru că poți intra oricând în relații de cuplu nesănătoase.
Când nu trăiești în adevăr, când nu te
manifești așa cum ești tu la modul autentic, atragi oameni care se potrivesc cu
masca pe care o porți.
Spre exemplu, dacă tu te prezinți pe
rețelele de socializare și în general, în lume, ca pe un obiect sexual, nu e de
mirare că atragi bărbați care te tratează ca un pe obiect sexual. Nu e „vina”
acelor bărbați că te tratează în acest mod, problema este că tu te prezinți
lumii în acel mod, că tu te tratezi pe tine însăți ca pe un obiect sexual.
Multe femei nu și-au găsit partenerul
potrivit pentru că ele nu s-au arătat niciodată așa cum sunt cu adevărat, ci
s-au prezentat așa cum au crezut să trebuie să se prezinte, ca să atragă un
bărbat. Ele au traume neprocesate/ nevindecate care le fac să se simtă
neînsemnate, inferioare, lipsite de valoare în lipsa unui bărbat. Ele se
îmbracă/ vorbesc/ se comportă/ fac alegeri având intenția să-i impresioneze pe
alții, fiind interesate de ce crede lumea despre ele, nu în funcție de ce simt
în interiorul lor. Când funcționezi în acest fel nu ești sănătos din punct de
vedere emoțional.
Încetați să mai încercați să obțineți
aprobarea/ aprecierea/ validarea/ admirația altora! E treaba lor ce cred despre
voi, e treaba lor dacă le convine sau nu ce credeți/ faceți voi! Manifestați-vă
la modul autentic, arătați-vă așa cum sunteți cu adevărat!
Tratați-i cu bunătate, răbdare, Iubire,
respect și compasiune pe cei din jur, dar nu vă trăiți viața în funcție de ce
cred/ vor ei! Onorați-vă propriul adevăr, trăiți în adevăr! Iar dacă cineva nu
este dispus să vă respecte adevărul, acesta este un semn că persoana respectivă
nu este menită să facă parte din viitorul vostru. (RC Blakes) Traducerea
Mihaela Dan
„Cum să-mi recuperez puterea personală
după o relație toxică?”
Dacă ai fost într-o relație toxică, după
ce aceasta s-a încheiat, o să simți, probabil, că ești dărâmat(ă), o să te
simți pierdut(ă). Și poate conștientizezi că ești traumatizat(ă) la nivel
emoțional și psihic și că ai nevoie de vindecare și te întrebi ce să faci ca
să-ți revii, să te echilibrezi, să-ți recuperezi puterea personală.
Unii oameni nu-și mai revin niciodată
după o relație toxică, ei trăiesc tot restul vieții traumatizați și acest lucru
le poluează toate relațiile de cuplu pe pe care le au în continuare - dacă mai
sunt capabili să mai aibă o relație de cuplu.
Există însă posibilitatea să-ți revii
după o relație toxică.
O relație toxică lasă urme la mai multe
niveluri și partenerul traumatizat poate fi bărbatul sau femeia. În general,
sunt mai puțini bărbații traumatizați de o femeie toxică, dar există și astfel
de cazuri.
Cum să-mi recuperez puterea personală
după o relație toxică?
1.Nu te mai judeca pe tine însăți, nu
mai da vina pe tine însăți.
Când ai fost implicată într-o relație
toxică, în cele mai multe din cazuri ai fost implicată într-o relație cu un
narcisist sau cu un om cu pronunțate tendințe narcisiste. Este vorba de un om
care a fost el însuși rănit. Și acel om te-a făcut să simți că tu ești
responsabilă pentru problemele lui, pentru eșecurile lui, pentru faptul că nu
este capabil să realizeze nimic, etc. Și pentru că de-a lungul întregii relații
a turnat atâta „otravă” în interiorul tău, când relația s-a încheiat, toată
acea „otravă” trebuie scoasă din tine și asta înseamnă să-ți iei timp ca să
procesezi tot ce s-a întâmplat. Așa că nu mai da vina pe tine, fiindcă ai avut
de-a face cu un maestru al manipulării.
Desigur, asta nu înseamnă să nu-ți asumi
responsabilitatea pentru ceea ce chiar era responsabilitatea ta, dar nu este
cazul să te învinovățești că s-a încheiat relația, că n-ai făcut destul ca să
salvezi relația, etc. Nu mai încerca să găsești un motiv logic pentru
despărțire, nu mai încerca să găsești logica într-o situație ilogică.
Înțelege că de-a lungul întregii
relații, prin comportamentul său, acel om a turnat otravă în interiorul tău, tu
ai fost „otrăvită” zi de zi. Tu ai avut de-a face cu un om căruia îi lipsea
empatia, care nu dădea doi bani pe tine și căruia nu-i păsa că te facea să
suferi. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan
Cum să-mi recuperez puterea personală
după o relație toxică?
2.Nu te mai acuza/ judeca pentru că ai
acceptat acel om în viața ta.
Ești un om, deci faci greșeli; noi toți
facem. Ai făcut cum ai știut tu mai bine la momentul respectiv, de la nivelul
la care te aflai. Te-ai lăsat fermecată de acel bărbat și ai intrat într-o
relație cu el. Dar asta nu înseamnă să-ți spui „Sunt o proastă!”/ „Nu pot să
cred că am fost atât de tâmpită ca să accept asemenea comportamente!”/ „Cât de
idioată am fost, ca să mă las călcată în picioare în asemenea mod?!”.
Dacă tu îți vorbești mereu în acest fel,
nu faci decât să te plasezi pe tine însăți în cutia pe care scrie „proastă,
idioată, tâmpită”. Poate că partenerul tău toxic exact asta îți spunea, dar și
după plecarea lui tu continui să îți alimentezi convingerea că ești „proastă,
idioată, tâmpită” și vei intra într-o nouă relație care va avea același nivel
ca cea anterioară.
Dacă nu încetezi să folosești acest
limbaj toxic atunci când vorbești cu tine însăți, subconștientul tău va
considera în continuare „sunt proastă, idioată, tâmpită” și vei fi atrasă de un
bărbat care te va trata ca pe o „proastă, idioată, tâmpită”.
În loc să te judeci pentru alegerile
tale, acceptă: „Am făcut niște greșeli. Bărbatul ăsta era foarte priceput în
arta manipulării, am căzut în capcană; asta este. O să învăț ce am de învățat
din această experiență și o să merg mai departe”. (RC Blakes) Traducerea
Mihaela Dan
Cum să-mi recuperez puterea personală
după o relație toxică?
3. Încetează să te mai lași cucerită de
nostalgia după acel partener toxic și după relația voastră.
„Nostalgia” înseamnă că începi să-ți
amintești „vremurile bune” ale relației, „momentele bune”, să le exagerezi și
să ignori toate acele momente de coșmar prin care ai trecut, toate momentele în
care simțeai că înnebunești, toată durerea provocată de acel partener.
Acesta este modul în care funcționezi
când te lași condusă de traumele tale; tânjești după ceea ce era pentru tine
„normalul”/ „zona de confort”, chiar dacă acel „normal” era toxic. După câteva
luni începi să îți amintești ce zâmbet avea când v-ați întâlnit, ce frumos îți
vorbea la început, ce bine te simțeai când făceai sex cu el; ștergi cu buretele
toată acea toxicitate din relație și îți amintești numai partea frumoasă și îți
spui că poate n-ar fi rău să îi trimiți un mesaj, să vezi ce-ți răspunde. Și
deschizi iar ușa și lași demonul să îți intre iar în casă…
De fiecare data când faci asta, de
fiecare data când te întorci la el, te legi cu tot mai multe lanțuri de acel om
și îți va fi din ce în ce mai dificil să pleci. (RC Blakes) Traducerea Mihaela
Dan
Cum să-mi recuperez puterea personală
după o relație toxică?
4. IMEDIAT după ce ai încheiat acea
relație toxică decide că intri într-o pauză în ceea ce privește relațiile de
cuplu.
IMEDIAT după ce ai încheiat acea relație
toxică decide că intri într-o pauză în ceea ce privește relațiile de cuplu.
IMEDIAT după ce ai încheiat acea relație
toxică decide că intri într-o pauză în ceea ce privește relațiile de cuplu.
De ce repet asta? Ca să vă intre în cap.
Pentru că cele mai multe dintre voi nu o faceți. Sunteți ceva de speriat…
Sunteți atât de multe cele care îmi
cereți sfatul după ce ați ieșit dintr-o relație toxică și care în scurt timp
intrați într-o altă relație, ce în timp se va dovedi că e tot toxică… Nu
învățați nimic din experiențele voastre dureroase…
IMEDIAT după ce ai încheiat acea relație
toxică decide că intri într-o pauză în ceea ce privește relațiile de cuplu.
Nu ai nevoie de o relație de cuplu, în
starea în care ești! Nu ești capabilă să atragi o relație sănătoasă, la nivelul
de toxicitate pe care îl conții!
Nu-ți dai seama că ești praf, că ai
nevoie de vindecare, ești chiar atât de inconștientă? Ai nevoie să stai cu tine
însăți, ai nevoie să procesezi ce s-a întâmplat, ai nevoie să te uiți în
interiorul tău, să-ți identifici traumele și să te vindeci. Lasă deoparte
bărbații, nu ai nevoie de bărbați în starea în care ești! (RC Blakes) Traducerea
Mihaela Dan
Cum să-mi recuperez puterea personală
după o relație toxică?
5.Ocupă-te de tine, fă ceea ce este
necesar pentru a deveni cea mai bună Versiune a ta la nivel fizic.
Ce fac cele mai multe femei după o
despărțire? Se abandonează pe ele însele, nu mai au grijă de ele, se îngrașă,
nu mai dau atenție modului în care se îmbracă, modului în care se prezintă când
ies în lume.
Dacă vrei să-ți recuperezi puterea
personală, va trebui să depui efort ca să ai grijă de tine, să arăți bine, ca
să înveți să te simți bine în pielea ta, să-ți placă de tine.
Poate să pară ceva frivol, dar nu este.
E important să începi să te simți bine în pielea ta, ca să te scoți din acea
stare depresivă.
Atunci când trec printr-o despărțire, în
general, femeile iau despărțirea ca pe un semn că e ceva în neregulă cu ele, o
iau ca pe un eșec personal și gândesc la modul „Dacă el nu m-a mai vrut,
înseamnă că nu sunt suficient de bună/ frumoasă/ atrăgătoare, etc”. De aceea
este atât de important să depui efort pentru a avea grijă de tine, pentru a te
prezenta ca cea mai bună Versiune a ta la nivel fizic; nu e vorba de faptul că
vrei să-i impresionezi pe alții, ci de faptul că vrei să te faci pe tine să te
simți bine în pielea ta.
Și nu mai gândi la modul „Așa pot să-mi
găsesc mai repede un alt bărbat”! Încetează cu obsesia asta de a-ți găsi un
bărbat! Nu ai nevoie de un bărbat după ce ai ieșit dintr-o relație toxică, ai
nevoie să fii tu cu tine însăți, fiindcă te-ai pierdut complet în acea relație
și nu mai știi cine ești. Ai nevoie să te regăsești pe tine, înainte de a-ți
găsi un bărbat.
Ai nevoie să lucrezi la a-ți crește
stima de sine, iubirea de sine.
Asigură-te că ești cea mai bună Versiune
a ta la nivel fizic, pentru că tu te uiți la tine însăți toată ziua.
Faptul că ai grijă de tine, că ești
atentă la modul în care te îmbraci, de modul în care te prezinți în lume, este
o formă de respect față de propria persoană. În plus, faptul că o să primești
complimente de la prieteni sau de la cei apropiați, care-ți vor spune că arăți
bine va însemna enorm pentru stima ta de sine, în condițiile în care fostul tău
partener cel mai probabil ți-a spus de nenumătate ori că n-o să se mai uite
niciun bărbat la tine, că ești așa și pe dincolo. Faptul că cei din jur îți fac
complimente te ajută să conștientizezi că ai anumite calități, după ce multă
vreme ai crezut că nu ai nicio valoare. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan
Cum să-mi recuperez puterea personală
după o relație toxică?
6. Analizează-ți psihicul. Știu că nu
ești specialistă în psihologie, dar tu ești în capul tău tot timpul, știi ce se
petrece acolo. Ia-ți timp ca să fi atentă la ce gândești, monitorizează-te ca
să observi când îți trec prin minte gânduri negative, care te trag în jos. O
să-ți dai seama astfel ce anume te-a făcut să accepți în viața ta un om toxic.
O să-ți dai seama în ce situații nu ți-ai folosit discernământul. O să-ți dai
seama că ai intrat în relația aceea toxică fiindcă te-ai lăsat dusă de
instictele tale sexuale și nu ai fost atentă la anumite semne care erau un gen
de stegulețe roșii de la început.
O să-ți dai seama că modul în care îți
faci alegerile, lăsându-te condusă de emoții de moment, fără a-ți folosi
discernământul, te face candidatul ideal pentru manipulare. Și când îți dai
seama de aceste lucruri le poți corecta, te poți schimba.
De asemenea, dacă privești în urmă la
viața ta, o să-ți dai seama, poate, că toate relațiile tale de cuplu au fost
toxice. Și o să-ți dai seama că ai intrat în acele relații pentru că acei
bărbați „erau genul tău”. Cu alte cuvinte, bărbații răniți/ toxici sunt „genul
tău”. Și poate data viitoare când mai dai peste un bărbat care este „genul tău”
deschizi ochii mai bine. Și poate îți dai seama că este cazul să-ți vindeci
traumele, ca să nu mai fi atrasă de asemenea bărbați. (RC Blakes) Traducerea
Mihaela Dan
Cum să-mi recuperez puterea personală
după o relație toxică?
7.Reconectează-te cu Spiritul.
Știu că unii dintre voi vă gândiți acum
că nu aveți nicio treabă cu religia, dar atunci când vorbesc de relația voastră
cu Divinitatea mă refer la ceva mai presus de religie. Vorbesc despre relația
voastră personală cu Dumnezeu, despre conexiunea voastră autentică (indiferent
ce formă ia ea) cu Dumnezeu, care se simte în inima voastră. Vorbesc despre
acea conexiune care vă face să știți dincolo de orice dubiu că Dumnezeu este
acolo și că voi sunteți conectați cu El.
Partea cu biserica și celelalte lucruri
religioase sunt ceva separat. Dumnezeu o să vă trimită acolo unde este locul
vostru, o să vă facă să intrați în legătură cu oamenii potriviți pentru voi,
indiferent dacă aceștia au legătură cu vreo biserică sau nu; nu vă faceți griji
în privința asta. Ideea este ca voi să vă conectați cu Dumnezeu în interiorul
vostru și să fiți mereu în legătură cu el, indiferent în ce loc sunteți.
Și este important acest lucru, pentru că
o relație toxică te otrăvește la toate nivelurile, te seacă din toate punctele
de vedere, nu mai funcționezi ca atunci când ești sănătos și ai nevoie să te
conectezi cu Spiritul și să te lași susținut și ghidat de acesta.
Comunicați cu Dumnezeu: „Doamne, am
nevoie de tine! Mă simt pierdut, sunt complet dărâmat! Nu știu încotro să mă
îndrept, am nevoie de ajutorul tău!” și o să vedeți că Dumnezeu vă va susține.
(RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)