Motto: "Nu poti salva pe nimeni. Poti fi alaturi de altii, sustinandu-i
dintr-o stare de echilibru energetic si pace interioara. Poti sa le
impartasesti din Cunoasterea ta, sa le impartasesti perspectiva ta asupra unor situatii,
dar nu le poti inlatura tu durerea. Nu poti merge pe Calea lor, in locul lor.
Nu le poti da raspunsurile potrivite pentru ei. Este necesar ca ei sa-si puna
propriile intrebari, sa isi gaseasca propriile raspunsuri, sa-si traiasca
propria nesiguranta, sa isi priveasca propriile incertitudini. Este necesar ca
ei sa faca propriile greseli, sa isi simta propriile tristeti, sa-si invete
propriile lectii. Daca vor cu adevarat sa fie in pace cu ei insisi, este
necesar ca ei sa urmeze cu incredere Calea propriei vindecari, care li se
dezvaluie pas cu pas. Li se dezvaluie lor, nu altora." Sursa: Jeff Foster
Esti aici ca sa intelegi de ce ai facut-o.”(replica din filmul "Matrix")
”Valoarea ta nu scade pe baza incapacității cuiva de a-ți vedea valoarea.”
*
"În limba engleză 'strong' e diferit de 'powerful'.
Și nu mă refer acum la fizic, ci la caracter.
Pentru mine, 'strong' înseamnă că undeva în trecutul tău îndepărtat, ți-ai format o parte în suflet care și-a propus ca, indiferent prin ce greutăți treci prin viața ta, tu vei reuși.
Mai concret, 'strong' înseamnă: "Pot, strângând din dinți", eu
adunându-mi puterea asta a lui 'Pot' de prin ce cotloanele sufletului meu mai
am.
Și, ca să pot să tot pun niște putere în cotloanele alea, fac tot felul de
giumbușlucuri (fiecare și le știe pe-ale lui: people pleasing, crearea de
fantezii, principii, valori despre cum arată viața, evadarea în orice
activitate care nu mă ține în prezent - relații, cărți, muncă, creșterea
copiilor, orice dependență, fie ea și pozitivă).
Iar pe la un 35-45 de ani obosesc rău de acest 'strong'. Fiindcă s-au
terminat resursele lui POT. Și cad, fac depresie, burnout, mă cert cu toată
lumea, mă îmbolnăvesc.
Dacă sunt pe fază, mă trezesc la vârsta asta de 35-40 de ani și mă iau un pic și pe mine de mână și mă privesc în ochi, chiar dacă mă cuprinde disperarea când văd ce văd. Dar asta-s eu acum."
....continuarea, dupa poze....
"'Powerful' înseamnă altceva. Înseamnă că te uiți la tine, și cu nervi, și cu drag, și încet-încet ajungi la emoțiile tale delicate, tandre și complicat de trăit pe care le-ai evitat cu "being strong" atâta amar de ani.
Și îți spui: 'Acum parcă nu mai vreau să pot... Știu că pot. Dar nu mai vreau. Acum vreau să fiu eu.
Și te simți cum cazi. Și cum te prinzi tu singur/ă.
Și cum, și mai bine, te uiți către cineva (cine trebuie) să te prindă. Că și să te uiți către cine nu trebuie e tot simptom al traumei.
Și în timp ce simți și ești vulnerabil/ă și deschis/ă către tine și viață, simți că puterea îți vine din a te simți tu pe tine. Din a te împărtăși tu pe tine cu oameni buni care știu să te primească și să te prindă când cazi.
Puterea vine din a simți. Și alea bune, și alea grele.”
Autor: Otilia Mantelers
„Spiritul Divin Feminin Hathor-Isis-Maria
vine clar să ne spună că anii de tranzitie în care trăim sunt ai ei. Ea anunță că i-a
venit timpul în sânul nostru. Vreau să spun că a venit să depună mărturie că
prezența a ceea ce noi numim foc sacru feminin este răspunsul la marea provocare
cu care se confruntă societățile noastre umane.
In aceasta miscare care indeamna la
metamorfoza, ne multumeste pentru ca am intele si realizat urgenta trecerii de
la un mod de operare razboinic, primar si dualist la o abordare mai iubitoare,
intuitiva, unitara, unificatoare a vietii.
Prezența Feminina ne invită să avem
curajul de a da naștere tuturor iubirii de care lumea noastră are nevoie și,
făcând asta, să ne abandonăm tandreții pe care apariția Ei o revarsă asupra
noastră.
Energia Ei nu este diferită de acel
Hristos din mine spre care îi chem pe toți de mulți ani... Pentru acest
Hristos, în spatele chipului istoric al Maestrului Yeshua și al altora, a
învățat întotdeauna despre modelul feminin, al iertării, al permiterii, al
blândeții împăcării, al compasiunii. Ea nu se opune părții noastre raționale,
masculine și combative, prelungind astfel vechile reflecții ale dualității.
Dimpotrivă, ne deschide către o altă formă de rațiune, de coerență, de
simplificare, de uniune a contrariilor, de centrare și de întoarcere la Sine.
Că viziunea incredibil de concretă și
foarte întruchipată a actualei Emergențe Feminine mi-a fost dată ca un semn, o
invitație de a fi mai reală și mai iubitoare ca niciodată. Adevărata forță a
Femeilor este acolo, mărșăluind... și cu siguranță nu se răzbună!
Costumele si mastile aparute in Lumina
sunt multe si uneori surprinzatoare... dar ceea ce ele par pentru noi se
transformă într-o singură expresie a vieții: capacitatea noastră de a ne aminti
de unde venim... și așa să iubești... fiind o parte din locul în care mergem.”
© Daniel
Meurois. Sursa: pagina FB Daniel Meurois, Écrivain
"VINE O VREME când trebuie să te RETRAGI din VIAȚA COPIILOR, tip-til, pe uşa din spate, fără a o trânti... Să rămâi lângă prag, cu sufletul îngenunchiat, neîncetând să-i binecuvantezi, să-i iubeşti şi să-i încurajezi...
Să veghezi discret fără să le tulburi existența... Să le fii alături cu
inima şi gândul, iar la nevoie să le întinzi din nou mâna... Să aştepți să se
deschidă uşa, să te bucuri din nou de revedere, ca si cum ar fi pentru prima
oară... (...)
E bucuria cea mai mare pe care o simte un suflet de PĂRINTE.
Iar când in schimb primeşti iubirea, respectul şi recunoştința, (...) simti cum se umple cerul cu iubire... pentru că ei vor RĂMÂNE mereu copiii
tăi, orice ar face...
Doamne, binecuvintează şi ocroteste copiii Tăi!
Notă: Am folosit expresia "pe uşa din spate, făra a o trânti"... în mod metaforic... A ieşi pe uşa din spate, pentru mine înseamnă a renunța la sentimentul pe care-l avem ca părinți că e DREPTUL nostru să deținem controlul asupra alegerilor facute de copii, asupra modului lor de viață...
Înseamnă a
renunța la ideea că noi suntem cei mai importanți din viața lor... înseamnă a
rămâne paşnici cu iubire, chiar şi atunci când alegerile lor nu coincid
planurilor noastre.
Chiar dacă nu-şi propun, copiii opresc lumea cu un simplu surâs.
Fiecare PĂRINTE are cel mai frumos copil de pe PĂMÂNT!
Ai mei sunt nemaipomeniti! AI TĂI SUNT LA FEL!!!"
Autor: Martha Tania
„Un elev a scăpat o cutie goală de
Coca-Cola sub bancă.
Evident că nimeni nu s-a aplecat s-o
ridice.S-a aplecat profesorul, ei au zâmbit şi, înainte de-a o arunca la coş,
i-a provocat la o discutie.
Avem două cutii de Coca-Cola. Una e
plină şi alta e goală.
-Dacă bat cu degetul în ele care sună
mai tare ?
-Cea goală, au răspuns corect elevii
după ce au auzit zgomotul ciudat al acesteia.
-Dacă le dau câte un bobârnac uşor, dacă
suflu cât pot înspre ele, care cutie pică ?
-Tot cea goală, spun ei în timp ce văd
experimentul.
Apoi a luat cutia goală în mână şi a
strâns-o.
-Care se turteşte ?
-Cutia goală, au răspuns la unison.
Le-a spus de ce majoritatea tinerilor
României sunt gălăgioşi. De ce ţipă în tramvaie, în autobuze, în parcuri şi pe
holurile şcolii. De ce ţipă la profesorii, la părinţi sau pe… facebook.
Le-a spus şi de ce unii adulţi urlă la
neveste deşi sunt la un pas de ele, se răţoiesc la bătrâna ce intră-n faţă la
rând la pâine, ameninţă şoferiţa ce-a intrat aiurea-n intersecţie, blesteamă
copiii… Pentru că sunt goi !
Butoaiele goale fac mare gălăgie.
Zornăie. Hodorogesc. Imediat cum le atingi se duc de colo-colo. Pierd
echilibrul. Se clatină ca Hopa-Mitică. Şi când cad, se fac zob. Cele pline nu
se clintesc din loc. Şi rămân mute, chiar dacă le loveşti.
În viaţa de "butoi gol" orice
vântuleţ ne dărâmă. Cum vine puţin încercarea ajungem jos. Tăvăliţi. Stresaţi.
Bulversaţi. Făcuţi grămadă. Iar dacă cumva ne strânge menghina vieţii ne
mototolim. Ne turtim. Dacă suntem plini însă, rămânem în picioare.
Da, plini de bunătate, înțelegere,
responsabilitate, bun simț, cultură, empatie, grijă...”
Autor necunoscut
"Sunt parinti care aduc pe lume
copii, le ofera lucrurile normale - adapost, hrana si educatie, iar apoi, cand
copilul ajunge adult au diferite pretentii de la ei si le spun ca "eu m-am
sacrificat pentru tine, acum tu esti dator sa faci ceea ce vreau eu".
In primul rand, atunci cand aduci pe
lume un copil, o faci pentru ca asa iti doresti tu, nu pentru ca acel copil a
cerut asta - adica este vorba despre un act de vointa unilateral din partea
parintilor. Parintii fac copii deoarece isi urmeaza instinctul biologic, pentru
ca "asa se face", pentru ca doresc ca viata lor sa aiba un sens,
pentru ca sa isi hraneasca ego-ul prin creatia lor sau din alte motive la fel
de egoiste.
(Sunt si parinti care aduc pe lume copii
deoarece isi doresc sa ofere din prea-plinul lor altei fiinte, iar acestia isi
cresc copii sustinandu-i sa devina adulti autonomi si independenti din toate
punctele de vedere.)
A aduce pe lume un copil pentru tine,
pentru satisfacerea nevoilor tale prezente sau viitoare (paharul de apa de la
batranete), este un act de egoism extrem si practic ceea ce faci este ca aduci
pe lume o fiinta pe care vrei sa o impovarezi cu diferitele tale nevoi. Toata
investitia pe care o faci in acel copil se transforma in datorie pe care el
trebuie sa ti-o plateasca, intr-un fel sau altul. Este oare asta corect fata de
fiinta pe care ai adus-o pe lume fara sa ai posibilitatea sa o intrebi daca isi
doreste asta?
Tot ceea ce face un parinte pentru
copilul sau, face de fapt pentru el insusi, deoarece copilul este creatia sa si
este normal sa isi asume responsabilitatea pentru ceea ce a creat. Odata ce a
adus pe lume un copil, parintele are datoria sa il creasca si sa ii ofere cel
mai bun start din viata - iar asta nu reprezinta un sacrificiu, ci
normalitatea.
Astfel, copilul nu are nicio datorie
fata de parintii sai. Daca a avut parte de o copilarie fericita, va simti
singur sa isi ajute parintii atunci cand au nevoie, din iubire si recunostinta,
si nu pentru ca se simte dator, obligat, santajat emotional sau manipulat in
vreun fel.
Parintii aduc pe lume copii pentru ca
asa vor ei, nu pentru ca copilul a cerut asta, astfel ca nu se poate semna un
contract in alb, de genul "eu te fac, investesc in tine, tu devii dator si
apoi astept sa-mi recuperez investitia", cu o fiinta care nu poate sa
decida pentru sine.
Creeaza o fiinta umana doar atunci cand
simti ca poti sa ii oferi din prea-plinul tau si sa o sustii sa devina un adult
autonom, independent si de sine-statator. Cea mai mare implinire, satisfactie
si implinire a unui parinte ar trebui sa fie atunci cand vede ca a crescut un
adult care are o viata frumoasa.
Daca faci copilul din motive egoiste si
apoi incerci sa impovarezi acea fiinta cu responsabilitatea nevoilor tale, sa
nu te surprinda faptul ca, atunci cand va avea ocazia, va pleca cat mai departe
posibil de tine." Sursa: Ursula Sandner
„Unele decizii le poți lua foarte repede
cu mintea, sunt chestiuni elementare, nu necesită cine știe ce cercetare/
documentare/ analiză.
Pe de altă parte, când e vorba despre
decizii importante, este de dorit să te documentezi, să aduni cât mai multe informații
despre subiectul respectiv, ca să poți să ai o opinie informată. Spre exemplu,
dacă vrei să cumperi o casă, este de dorit să te interesezi în legătură cu
cartierul respectiv, cu prețurile din zonă, care sunt taxele pentru zona
respectivă, etc.
Nivelul tău de percepție/ conștientizare
determină cât de multe informații poți aduna în legătură cu un anumit subiect,
pentru că dacă tu ai un nivel redus de percepție, atunci și informațiile pe
care le aduni sunt destul de puține și există informații foarte importante pe
care poți să le ratezi, pentru că sunt deasupra nivelului tău de percepție.
Un alt exemplu: ai mai multe întâlniri
cu un bărbat care ar putea deveni partenerul tău de cuplu.
Poți obține informații importante
discutând cu acel om, ascultând ce spune, observând cum se comportă, observând
ce credințe/ valori/ principii are. De asemenea, poți observa dacă acel om
spune că are anumite valori/ principii, însă alegerile pe care le face nu sunt
aliniate cu valorile/ principiile respective.
În plus, poți afla informații pur și
simplu punând întrebări directe cu privire la anumite subiecte care te
interesează și nu doar ascultând răspunsul, ci și simțind energia acelui
răspuns, dacă este sincer sau nu.
Dacă însă tu ești disperată să-ți
găsești un partener și ești hotărâtă să faci tot ce poți ca să intri într-o
relație cu acel bărbat, nu mai vezi clar, nu mai ești deschisă la a recepționa
informații care sunt „stegulețe roșii”; tu deja ai decis că vrei să fiți
împreună, nu ești dispusă să vezi/ auzi decât ceea ce îți susține intențiile.
Mintea ta ignoră informațiile care reprezintă semnale de alarmă și le acceptă
doar pe cele care susțin ideea că omul respectiv este potrivit pentru tine. Așa
te minți singură.” (Robert Ohotto) Traducerea Mihaela Dan
„Dincolo de faptul că te documentezi/
încerci să afli cât mai multe informații despre subiectul respectiv, atunci
când ai de luat o decizie, este important să te raportezi la sistemul tău de
valori și la ceea ce îți indică ghidarea ta interioară.
Și este foarte interesant că deseori se
întâmplă că îi auzim pe oameni vorbindu-ne despre valorile lor și constatăm că
fac tot timpul alegeri care nu sunt în aliniere cu acele valori.
Ești unul dintre acești oameni?
Ești capabil să trăiești în conformitate
cu valorile/ principiile pe care spui că le ai, să faci alegeri bazate pe acele
valori/ principii sau una spui și alta faci?
Ești capabil să faci alegeri bazate pe
acele valori/ principii chiar și atunci când lucrurile sunt tensionate și
reacțiile celorlalți nu sunt prea plăcute?” (Robert Ohotto) Traducerea Mihaela
Dan
„Mintea ta procesează informațiile pe
care le primește prin cele cinci simțuri „obișnuite” și face diverse analize,
comparații, evaluări pentru a lua o decizie.
Mintea ta este influențată de diverse
credințe/ idei care ți-au fost „băgate în cap” încă din copilărie de familie,
profesori, societate; ea este influențată de tiparele pe care le-ai activat ca
mecanisme de apărare, de traumele tale nevindecate.
De aceea mintea ta ia decizii care se
repetă, care te fac să intri în aceleași „scenarii” iar și iar, de-a lungul
vieții, în care doar personajele se schimbă, fiindcă povestea (dureroasă)
rămâne aceeași.
Și la un moment dat, după ce ai tot
suferit, conștientizezi: „Până acum nu mi-am dat seama că repet povestea/
căsnicia părinților mei”/ „Până acum nu mi-am dat seama că intru iar și iar în
același gen de relații care mă fac să sufăr”, etc. Conștientizezi că iei
același tip de decizii, că faci aceleași alegeri, care te duc la aceleași
rezultate care nu-ți sunt benefice.
Și când ajungi la acest nivel afli la
vreun curs de dezvoltare personală că „dacă îți schimbi gândurile, îți schimbi
viața” și încerci să-ți schimbi gândurile, să gândești pozitiv, dar constați că
viața ta nu se schimbă.
Nu gândurile trebuie schimbate, ci
tiparele în baza cărora funcționezi. Tiparele tale generează modul în care
gândești.
Cultura în care trăim dă multă
importanță minții/ analizei raționale pentru că în acest fel ne limitează
evoluția. O mulțime de cărți ne vorbesc despre puterea minții; a lucra cu
mintea ta îți oferă posibilitatea unei evoluții, este adevărat, dar o evoluție
limitată, dat fiind că traumele tale interioare rămân active și te controlează
în continuare.
Eu nu spun că mintea nu are puterea ei,
eu spun doar că percepția de la nivelul minții este una limitată și că există
mult mai mult decât ceea ce este capabilă mintea noastră să facă/ înțeleagă.
Cultura în care trăim ne încurajează să
ne bazăm pe mintea noastră tocmai ca să ne limiteze.
Mintea își are cu siguranță rolul ei, pe
care îl onorăm ca atare, dar nu vă bazați doar pe ce vă spune mintea voastră,
atunci când luați decizii importante. Luați decizia ascultându-vă ghidarea
voastră interioară și apoi permiteți minții voastre să găsească modul în care
puteți pune în practică ceea ce ați decis.” (Robert Ohotto) Traducerea Mihaela
Dan
"Asuma-ti Puterea Personala, Rosteste-ti Propriul Adevar.
Noi ne aflăm în faza Recuperării, in faza Asumării Puterii Personale la
Nivel Colectiv. O fază în care ne-am vindecat deja mare parte din traumele
interioare, astfel încât nu mai primim din Interiorul nostru mesaje si semnale
dintr-un spațiu al durerii, ci primim mesajele Autentice ale Ghidării
Interioare.
Nu ne mai lăsăm conduși, nu ne mai lasam manevrați de o putere externă și
nici nu mai căutăm validare în exterior. Nu mai considerăm că Valoarea noastră
este dată de modul în care ne tratează si ne evaluează alții. Considerăm că
propriile alegeri spun mai multe despre noi, decât modul în care ne tratează si
ne evaluează alții.
Nu mai permitem ca lucrurile care se întâmplă în exterior să ne
influențeze, nu ne mai însușim în mod automat opiniile altora, ci ne accesăm și
ne urmăm Ghidarea Interioară.
Intrăm într-o etapă în care nu permitem durerii si nu permitem traumelor
din trecut să ne dicteze si sa ne afecteze reacțiile și alegerile din prezent
și nici să ne definească propriul caracter. Nu mai permitem sinelui nostru
rănit să decidă cum ne comportăm; alegerile și comportamentul nostru sunt cele
ale Persoanei care Suntem cu Adevărat, la modul Autentic.
Am început să ne simțim destul de Puternici pentru a ne asuma Propriul Adevăr, cu riscul de a rămâne singuri, știind că în final o să putem fi din nou Impreună. Avem curajul să ieșim din rând, avem curajul să ne manifestăm la Modul Autentic, avem curajul să ne găsim Propria Voce și să ne rostim Adevărul."(Terry Morehu) Traducerea: Mihaela Dan
Autor: Dorina Chiriac:
”Mamele mănâncă
noaptea o dată pe zi
făgăraş cu pâine
dintr-un pahar
Mănâncă cu lingura
de unică folosință
pe care o spală o dată
pe zi noaptea
după ce mănâncă brânză
cu pâine
dintr-un pahar de
unică folosință
pe care-l aruncă
făgăraş se cumpără la
pahar
Mamele mănâncă noaptea
lângă copilul care se
luptă cu febra
Mamele schimbă
pijamaua copilului
de opt ori pe noapte
de opt ori pe noapte
transpiră copilul o boală
şi vorbeşte în somn cu
pisica
nu are pisică acasă la
el
Mamele normale dorm în
picioare
Unele mame dorm cinci
minute pe scaun
Mamele mici se întind
în patul
în care febra munceşte
copilul
Se întind pe marginea
patului încordate
Mamele dorm liniuță pe
margine
şi nu cad niciodată
Mamele pot să doarmă
pe sârmă
Dorm cu ochii deschişi
Ochii mamelor nu se
închid niciodată
Li se iau pleoapele
când se naşte copilul
şi li se dau mâini mai
multe în schimb
Mamelor le moare tot
corpul
Le rămân în viață
ochii şi gura
şi multele mâini care
schimbă pijama udă
şi care dau
medicamente cu gust de căpşuni
Ochii şi gura şi mâinile
târăsc leşul de mamă
Pisicile văd bine în
noapte
Mamele văd bine tot
timpul
Mamele văd pentru că
şi-au murit în rest simțurile
Mamele mănâncă noaptea
o dată pe zi
făgăraş cu pâine
dintr-un pahar
cu lingura de unică
folosință
36.4
Copilul îi spune mamei
pe singurul nume al ei dimineața
Mi-e foame
Mâinile vii decojesc
oul fiert
Nu vreau ou
Mâinile vii amestecă
cereale-n iaurt
cu lingura de inox
dezinfectată
din punga de unică
folosință
Copilul râde cu
mustăți de iaurt
Mamele râd moarte în
viață
Mamele uită
Unică folosință.”
„Cei mai mulți oameni cred că se pot baza
100% pe ceea ce percep cu cele cinci simțuri fizice și pe mintea lor, care
procesează informațiile respective.
În opinia mea, cele cinci simțuri
„obișnuite” ne oferă informații foarte puține, comparativ cu cele la care putem
avea acces.
Dacă, de exemplu, vrei să cumperi o
casă, evident că o să obții o mulțime de informații cu cele cinci simțuri
fizice – informații care îți pot spune dacă această casă arată așa cum îți
dorești sau nu, dacă are probleme legate de rețeaua electrică sau cea de apă,
dacă acoperișul este distrus, dacă acea clădire se află într-un cartier
liniștit sau unul rău famat, etc.
Dar este foarte posibil să găsești o
casă care să te mulțumească din toate punctele de vedere în ceea ce privește
aspectele pe care le percepi cu cele cinci simțuri fizice, mintea ta să fie
foarte mulțumită după ce a analizat informațiile obținute și totuși, intuiția
ta să-ți spună foarte clar: „Nu cumpăra casa asta!”.
Îți asculți mintea sau intuiția?
Este necesar să înțelegeți că mintea
voastră nu are capacitatea de a vedea anumite lucruri, că vă oferă informații
limitate. Și voi știți asta, ați avut experiențe în acest sens, când mintea
voastră, după ce a analizat toate informațiile de care dispunea, v-a dat undă
verde, pentru ca mai apoi să descoperiți că existau unele aspecte pe care nu
le-ați cunoscut și care au făcut ca totul să se termine într-un mod neplăcut
pentru voi.
Voi ați trecut prin situații în care
mintea voastră v-a spus „Da, e avantajos/ benefic pentru tine să faci asta,
mergi înainte!”, iar intuiția voastră v-a spus clar „Nu face asta!”, dar v-ați
ascultat mintea, care v-a convins cu argumente „logice” că totul e în regulă și
mai apoi s-a dovedit că nu a ieșit deloc bine pentru voi.
Oamenii își ascultă mintea pentru că în
acest fel au senzația că țin lucrurile sub control, că știu care vor fi pașii
următori, care va fi rezultatul final, în cât timp vor obține rezultatul
respectiv, știu cam care sunt riscurile și ce pot face în cazul în care apare o
eventuală problemă.
Oamenii își ascultă mintea pentru că au
senzația că după ce au analizat/ comparat/ evaluat totul știu clar care este
situația și au găsit „cea mai bună soluție”, cea care le oferă „cele mai multe
avantaje și cele mai mici riscuri”.
Intuiția îți cere să faci lucruri care
par minții lipsite de sens/ nebunești/ periculoase, ea nu îți dă niciun fel de
explicații/ argumente pentru indicațiile pe care ți le transmite și nu ai nicio
idee care va fi rezultatul dacă faci ceea ce-ți spune intuiția. Nu ai nicio
idee care este destinația, când te lași ghidat de intuiție; nu știi decât
următorul pas, iar după ce îl faci pe acesta afli care este următorul pas.
De aceea puțini oameni au curajul să-și
asculte intuiția și să se avânte în Necunoscut.” (Robert Ohotto) Traducerea
Mihaela Dan
"Nimeni nu se schimba decat daca doreste sa o faca. Nici daca ii implori. Nici daca ii rusinezi. Nici daca folosesti logica, emotia sau dragostea dura.
Exista doar un singur lucru care il poate determina pe cineva sa se schimbe - propria sa constientizare ca are nevoie sa o faca". Lori Deschene
Este prioritar a-i invata pe copii
despre libertatea de a trai dupa cum isi simt chemarea sufletului, mai presus
decat dupa cum spun normele, traditia, cutumele, societatea, legile abuzive.
---------------------
„LIBERTATEA, CEA MAI DE PREȚ EDUCAȚIE.
Ne dorim ce este mai bun pentru copiii
noștri, ne dorim să aibă succes, să termine școli bune, să aibă job-uri
fastuoase, bani, putere și neapărat o familie fericită. Vrem toate acestea
pentru ei! Nu pentru că ei și le doresc, mulți nici nu îi întrebăm ce vor, ci
pentru că așa definim noi o viață cu lista bifată, deci trăită bine.
În toată goana aceasta de listă bifată,
adesea uităm de ei. Uităm să îi vedem, să îi ascultăm, să îi cunoaștem și doamne
ferește ca dorințele lor să nu fie în acord cu ceea ce ne dorim noi pentru ei.
Și asta încă de când sunt foarte mici.
În mintea noastră viitorul succes pe
care ni l-am imaginat pentru ei, succes în care și noi avem un merit se
clatină, iar asta ne face anxioși, critici, manipulatori, controlatori. Pentru
că insuccesul lor va fi insuccesul nostru!
Libertatea este poate cea mai de preț
unealtă în orice tip de succes. Succes la școală, în relații, în viața
profesională.
Și de foarte mici, datorită propriilor
noastre limitări, frici, necunoaștere strângem tot mai tare lesa în jurul
libertății copilului.
Libertatea de a explora atunci când un
bebeluș decoperă lumea și părintele rostește de sute de ori pe zi “nu e voie”.
Scopul explorării nu este să ne întoarcă
viața pe dos, să ne enerveze, să facă murdărie. Aceasta este o etapă de
învățare, de explorare, de depărtate de mamă spre înțelegerea că el este o
persoană diferită. 99% din “nu e voie” le oprește curiozitatea, dezvoltarea
creierului și îi frustrează.
Libertatea de a face mizerie când
mănâncă, de a se juca în noroi, de a sări în bălți. Libertate care îi dezvoltă
cum nu îi dezvoltă niciun curs la care părinții plătesc bani grei.
Libertatea de a se juca liber afară/ în
parc/la bunici/ în camera lor ore în șir cu alți copii, fără ochii, părerile și
panicile adultului este poate cea mai de preț unealtă ca un copil să își
întărească stima de sine, esențială în orice tip de succes ne putem imagina.
Această libertate aduce cu ea
dezvoltarea creierului într-un mod în care niciun părinte, curs sau carte nu îl
pot face. Se învață negociere, limite sociale, detectare de emoții, gestionare
de emoții și situații complicate, skill-uri de împăcare, cunoașterea altor
personalități și gestionarea relațiilor cu toate tipurile de caractere. Luarea
de decizii proprii, asumarea consecințelor, testarea de limite fizice,
controlul asupra propriei vieți pe care prea puțini copii îl mai au, pentru
băieți hrănirea energiei masculine (care nu se face în prezența mamei cloșcă)
esențială pentru viitorul bărbat bine sau bărbat preș.
Degeaba le dăm cea mai bună mâncare,
cele mai bune haine, grădinițe, școli, cursuri extra în dorința de viitoare
performanță și îi privăm de cea mai de preț unealtă: libertatea de a testa, de
a se juca liber, de a sta în natură, de a sta degeaba. Libertatea de a se
cunoaște pe ei și lumea întreagă.
Privarea de libertate în toate sensurile
ei posibile aduce doar frustrare, lipsa unei dezvoltări psihologice
echilibrate, mediocritate, inadecvare socială, neîmplinire în relații de
prietenie, iubire, sociale, profesionale.
Treaba noastră de mame este să ne
conștientizăm propriile frici, anxietăți, limitări, credințe limitative conform
cărora copilul are nevoie de noi mereu 100% , prezența invazivă în viața
copiilor. Și să le vindecăm.
La fel cum este treaba noastră să îi
protejăm și să le oferim limite pentru sănătatea și siguranța lor, însă unele
care să nu le încalce libertatea la care au tot dreptul.
Doar așa putem să le oferim copiilor
noștri, de foarte mici, cea mai de preț unealtă în viață: libertatea.
Succesul si fericirea unui om nu țin
doar de școli, inteligență și noroc. De cele mai multe ori țin de “acasă”, sau
“departe de casă” atunci când copiii fug sufocați de mamele sau de tații lor.
Să îi ținem aproape! Și liberi!” Autor: Atena Boca, via Cosette Grigoras
„Mintea ta umană este limitată, ea nu
poate percepe decât un număr limitat de informații. Mintea ta nu percepe
informațiile care sunt recepționate cu alte simțuri decât cele cinci simțuri
„obișnuite” și deci nu poate lua decizii cu adevărat „informate”.
Mintea ta este cea cu care operează
egoul tău. Mintea nu e „rea”, ci este folositoare, dar este necesar să-i
înțelegem limitele, fiindcă altfel deciziile pe care le luăm vor fi unele care
nu sunt cele mai benefice pentru noi.
Dacă funcționăm din spațiul minții ne
limităm drastic calitatea vieții și evoluția.
Modul în care funcționează mintea ta
este afectat de trecutul tău, ea ia decizii pe baza tiparelor disfuncționale și
a traumelor tale nevindecate. Situațiile traumatizante din trecutul tău te fac
să vezi lucrurile deformat în prezent, mintea ta „evaluează” oameni/ situații
din prezent în baza unor experiențe inconfortabile/ dureroase din trecut care
de fapt n-au nicio legătură cu prezentul. Mintea ta evaluează și tratează
prezentul ca și cum ar fi identic cu trecutul și ca atare, ia decizii care
reciclează trecutul.
Dacă te-ai maturizat cu adevărat și ești
conștient de faptul că mintea ta ia decizii în baza unor tipare disfuncționale
și a unor traume nevindecate, o să te ocupi de aceste traume/ tipare
limitative, o să lucrezi cu tine însuți și o să începi să faci noi alegeri, în
loc să repeți la nesfârșit vechile alegeri care sunt un răspuns la traumă.
Ce decizii poți lua cu mintea?
„Nu mai am nimic de mâncare în casă” -
mintea ta o să-ți spună să să duci la magazin și să cumpări alimente; fă asta.
„Sunt foarte obosit, nu-mi mai pot ține
ochii deschiși” - mintea ta o să-ți spună să te duci la culcare; fă asta.
„Am lucrat în grădină și m-am murdărit”
- mintea ta o să-ți spună să te speli; fă asta.
„Să mă căsătoresc cu acest om?” – eu nu
aș lua o asemenea decizie cu mintea.
„Este momentul potrivit să fac un
copil?” – eu nu aș lua o asemenea decizie cu mintea.
„Să cumpăr această casă?” – eu nu aș lua
o asemenea decizie cu mintea.
Acestea sunt chestiuni mult prea
importante pentru minte.
Folosește-ți ghidarea interioară pentru
a lua astfel de decizii.” (Robert Ohotto) Traducerea Mihaela Dan
„O să discutăm astăzi despre necesitatea
de a trece de la Măiestria în atingerea unor obiective, la Măiestria în zona
emoțională.
Pentru mine este uimitor să văd ce
eforturi depun părinții în a-și pregăti copiii pentru a trece examenele și
pentru a absolvi școli înalte și cum sărbătoresc părinții fiecare examen de
admitere pe care l-a trecut copilul lor, fiecare școală absolvită – liceu,
facultate, masterat, doctorat, etc, ce eforturi financiare (și nu numai) depun
părinții pentru ca acești copii să urce la un nou nivel, dar cât de puțin efort
depun părinții pentru a urca ei înșiși la un nou nivel.
În opinia mea, este foarte important să
facem o prioritate din propria evoluție și din a-i ajuta și pe alții să urce la
un nou nivel/ evolueze, să celebrăm fiecare pas înainte făcut de noi înșine și
de aproapele nostru.
Câți dintre voi fac o prioritate de
propria evoluție, câți dintre voi verifică măcar la finalul fiecărui an: ați
„trecut clasa", ați urcat la un nivel din punct de vedere intelectual,
emoțional, din punct de vedere al recunoștinței pe care o simțiți pentru tot ce
ați primit, din punct de vedere al toleranței/ răbdării față de cei din jur,
iertați mai ușor, aveți inima mai deschisă, iubiți mai mult, îi tratați pe cei
din jur cu mai mult respect, sunteți mai dispuși să acceptați dreptul altora de
a avea altă părere decât voi?
Câți dintre voi acționați la modul
conștient pentru a vă asigura că urcați la un nou nivel din aceste puncte de
vedere?
Câți dintre voi vă concentrați pe a face
tot ce depinde de voi pentru ca fiii și fiicele voastre să urce la un nou
nivel, dar nu faceți asta pentru voi înșivă?” (Dr. Delatorro McNeal) Traducerea
Mihaela Dan
„Știți care este motorul dezvoltării
voastre în afaceri și în viață, în general? Recunoștința pentru tot ceea ce v-a
oferit Dumnezeu în diverse moduri, inclusiv prin intermediul oamenilor cu care
interacționați.
Desigur, mai sunt sunt și alte elemente
care au un rol în dezvoltarea unei afaceri, respectiv în evoluția unui om, dar
recunoștința este motorul.
Faceți o verificare: este sau nu
recunoștința cuvântul de ordine în viața voastră? Simțiți și exprimați
recunoștință pentru ceea ce primiți?
Sunteți setați pe recunoștință sau nu?
Primul gând pe care-l aveți când aveți o reușită în orice domeniu este cel de
recunoștință sau nu?
Hai să vă explic mai simplu: eu folosesc
waze și oriunde aș pleca, acesta îmi indică ruta plecând de acasă, iar la
întoarcere, mă duce înapoi la adresa care este înregistrată ca fiind „acasă”.
Fiecare dintre noi avem din punct de
vedere emoțional un „acasă” către care ne întoarcem, după fiecare experiență
trăită.
Este recunoștința „acasă” pentru voi,
din punct de vedere emoțional? Sau „acasă” pentru voi este dezamăgirea,
neputința, furia sau ranchiuna?
Câți dintre voi cunoașteți oameni care
indiferent ce lucruri frumoase li se întâmplă, găsesc întotdeauna un motiv să
fie nemulțumiți de ceva sau să fie îngrijorați de ceva?
Câți dintre voi cunoașteți oameni care
indiferent ce li s-ar întâmpla, găsesc o cale de a reveni la o stare de pace,
de liniște interioară, de a reveni la credința că tot ce li se întâmplă are un
rost și este spre Binele lor cel mai Înalt, de a reveni la credința că Dumnezeu
știe ce face?” (Delatorro McNeal) Traducerea Mihaela Dan
„Faptul că funcționează din spațiul
recunoștinței este un atu în viața unui om.
De fiecare dată când treci printr-un
moment mai greu, când te simți rău, găsește un mod de a a schimba starea ta
emoțională în recunoștință, găsește niște lucruri pentru care poți fi
recunoscător.
Și cel mai ușor mod prin care să faci
asta este să ții un jurnal în care, de câte ori te confrunți cu o situație
dificilă sau ai o zi mai proastă, să scrii titlul „Recunoștință” și dedesubt să
faci o listă cu 15 lucruri pentru care ești recunoscător, dincolo de acea
situație dificilă în care te afli.
Nu cred că nu găsești în viața ta 15
lucruri pentru care poți fi recunoscător…
Dar fii sincer, nu te minți singur.
Indiferent cât de dificile sunt lucrurile
prin care treci, sigur există și niște lucruri frumoase în viața ta, pentru
care simți că poți fi recunoscător.
Concentrați-vă pe a transforma
încercările prin care treceți în oportunități. Căutați lecția în fiecare
experiență dificilă prin care treceți și învățați acea lecție.
Găsiți calea înapoi către recunoștință,
pentru că acesta este atu-ul vostru!
Și dacă până acum waze-ul vostru
emoțional vă ducea către negativitate, fiindcă negativitatea este domiciliul
vostru emoțional, atunci conștientizați că este necesar să vă mutați, să vă
găsiți un alt domiciliu.
Mutați-vă în zona Recunoștinței! Și o să
constatați că acel „cartier” este unul select, nu unul rău famat, precum
cartierul Negativității, veți costata că aveți un alt gen de vecini, alt gen de
școli, alt gen de magazine, alt tip de comunitate.” (Delatorro McNeal) Traducerea
Mihaela Dan
„Cum vă dați seama că locuiți în cartierul
Negativității, că Negativitatea este „acasă” pentru voi, din punct de vedere
emoțional?
Faceți o listă cu cele 10 emoții pe care
le experimentați cel mai frecvent în timpul unei zile.
Și apoi întrebați-vă: de ce
experimentați în mod constant frustrare, stres, îngrijorare, furie, anxietate,
etc (dacă asta experimentați)?
Iar unul dintre răspunsuri poate fi, de
exemplu, că voi tolerați în mod sistematic în spațiul vostru personal niște
persoane/ situații/ relații/ conversații/ mesaje/ postări de vibrație joasă,
care aduc negativitate în viața voastră.
Uitați-vă la postările pe care le-ați
făcut sau care au fost făcute de alții pe conturile voastre de pe relelele de
socializare, în ultima perioadă. Care este nivelul lor energetic? Ce mesaje
transmit acele postări – mesaje pozitive sau unele negative? Ce energie au
postările de pe contul vostru?
Ce energie au postările de pe conturile/
paginile pe care le urmăriți, ce mesaje conțin acele conturi?
Dacă vreți să aveți parte de mai multă
energie pozitivă în viața voastră, urmăriți conturile oamenilor care emană
optimism, bucurie, iubire, toleranță, citiți postări care vă inspiră, care aduc
plus valoare în viața voastră!
Și vă mai spun ceva: telefoanele noastre
sunt atât de perfecționate, încât ele pur și simplu ascultă conversațiile
noastre, iar reclamele care curg pe telefon sunt aliniate cu ceea ce vorbim
noi. Ca atare, uitați-vă ce reclame apar pe telefonul vostru și o să vă dați
seama care este nivelul conversațiilor voastre dominante.
Cum puteți verifica asta? Este suficient
să vorbiți cu cineva despre faptul că vreți să plecați în concediu și o să
constatați că o să înceapă să curgă pe telefonul vostru reclame despre
destinații de vacanță și despre tot felul de articole necesare într-un
concediu.
Vorbeam odată cu cineva la telefon
despre faptul că vreau să-mi cumpăr o borsetă din piele, l-am întrebat de unde
și-a luat el borseta, despre diverse firme care fac așa ceva, iar imediat după
ce am terminat de vorbit cu acel om și am intrat pe o rețea de socializare,
prima reclamă care mi-a apărut pe cronologie a fost una la borsete din piele.
Prima oară când mi s-a întâmplat asta am
fost uimit: cum e posibil ca eu să vorbesc despre asta cu prietenul meu și
prima reclama care îmi apare pe telefon să fie exact despre subiectul discuției
noastre?
După aceea am înțeles cum a fost
posibil.
Dacă Inteligența artificială poate să
asculte discuțiile noastre și să dirijeze către tine acele reclame care te
interesează, atunci nu e nimic exagerat în a spune că reclamele care apar pe
cronologia ta reprezintă un indicator al principalelor tale discuții.
Fiți atenți la ceea ce spuneți (și nu mă
refer doar la discuțiile telefonice), pentru că atunci când rostiți niște
cuvinte, acelea pun lucrurile în mișcare. Cuvintele pe care le rostiți produc
efecte în viața voastră.” (Delatorro McNeal) Traducerea Mihaela Dan
„Oamenii care simt nevoia să pozeze
întruna în persoane spirituale/ evoluate, care fac paradă cu „marea lor
Cunoaștere”, care simt nevoie să se asigure că toți cei prezenți au aflat că ei
sunt mai evoluați/ deosebiți decât alții, nu sunt atât de evoluați pe cât se
prezintă.
Uitați-vă în viața voastră și
întrebați-vă: câți dintre oameni din jurul vostru sunteți siguri că vă vor
rămâne alături la greu, că vă vor rămâne alături indiferent ce se întâmplă,
indiferent de ce ați fi acuzat, chiar și atunci când ceilalți oameni aruncă
pietre în voi? Câți dintre oamenii din viața voastră v-ar rămâne alături și ar
crede în nevinovăția voastră chiar și atunci când aparențele ar fi împotriva
voastră? Câți dintre cei din preajma voastră ar fi dispuși să suporte
consecințele faptului că stau alături de voi atunci când toți ceilalți se
întorc împotriva voastră?
Câți dintre voi aveți în preajma voastră
oameni care să vă fi loiali la acest mod?
Știu că unii dintre voi credeți că aveți
mai mulți oameni care ar face asta pentru voi; și eu am crezut la fel până când
am fost într-o situație în care chiar am avut nevoie de susținerea lor și am
descoperit că mulți dintre cei pe care-i credeam prieteni au făcut pasul
înapoi. (RC Blakes)
„Schimbarea în bine nu are loc din
întâmplare – este necesar să vrei să te schimbi și să faci și alegerile
necesare în direcția schimbării.
Unii oameni nu vor să se schimbe,
preferă să rămână acolo unde sunt, fiindcă e mai comod așa. Și eu am lăsat în
urmă niște oameni de acest gen, fiindcă pentru mine propria evoluție este o
prioritate și nu o să permit unor oameni care îmi sunt apropiați într-o anumită
etapă a vieții mele să-mi împiedice creșterea. Dacă nu poți ține pasul cum
mine, îți mulțumesc pentru că mi-ai fost alături pentru un anotimp, îmi iau
rămas bun de la tine și merg mai departe, fiindcă Dumnezeu mi-a dat ceva de
făcut în această viață și nu am de gând să las neterminată acea Lucrare.
O mulțime de oameni vor să aibă parte de
Grația divină în viața lor, dar nu vor să asculte ghidarea divină. Nu vor să-l
asculte pe Dumnezeu, pentru că El le dă instrucțiuni care nu le convin, le cere
să facă lucruri care îi scot din zona lor de confort, le cere să meargă în
locuri în care ei nu vor să meargă.
Unii oameni se schimbă în bine și alții
se schimbă în rău.
Schimbarea în bine cere din partea ta o
intenție clară de schimbare și o acțiune fermă în direcția schimbării.
Schimbarea în rău nu cere niciun efort
din partea ta, e suficient să te lași pe tânjală, să te lași prins în tot felul
de distrageri, să te lași influențat de oameni care te trag în jos.” (Samuel
Blakes) Traducerea Mihaela Dan
„Prima lege a schimbării este Legea
acțiunii în direcția schimbării.
Tu poți avea un vis în inima ta, poți să
știi și care sunt schimbările necesare pentru a-ți împlini acel vis, dar este
necesar să faci și pașii necesari pentru a ajunge acolo unde ți-ai propus. Nu
poți ajunge la destinație dacă nu acționezi.
Simplul fapt că ai un vis și te gândești
la ce ai putea face ca să-l împlinești nu va duce la împlinirea visului tău;
fără a acționa nu vei reuși nimic. Este ca și cum ca artist ai vrea să
realizezi o capodoperă, dar nu ai fi dispus să faci efortul necesar pentru a
desena/ picta/ compune/ sculpta/ crea acea capodoperă.
Acțiunea în direcția realizării
schimbării cere timp; nu-ți împlinești un vis înalt peste noapte.
O mulțime de oameni vor să obțină/
realizeze cât ai clipi din ochi ceea ce-și doresc, vor ca lucrurile să se
întâmple rapid, nu sunt dispuși să investească timp, efort, energie,
concentrare pentru a realiza ce și-au propus. O mulțime de oameni nu sunt
dispuși să urce treaptă cu treaptă scările succesului, ar vrea să ia
ascensorul.
Dumnezeu ne ghidează, ne spune ce avem
de făcut pentru a ne împlini visul, dar asta nu înseamnă că treabă e ca și
făcută. Dumnezeu nu va face lucrurile în locul nostru; El ne spune unde am
putea ajunge, ce am putea realiza dacă îl ascultăm. Dacă nu urmăm ghidarea
divină nu vom ajunge acolo unde am fi putut ajunge; dacă nu acționăm, nu vom
ajunge acolo unde am fi putut ajunge.
Dacă tu nu ceri și nu urmezi ghidarea
divină, este posibil să realizezi unele lucruri în viață, dar nu poți ajunge
atât de departe pe cât ai fi ajuns dacă ți-ai fi aliniat acțiunile cu Dumnezeu.
Dacă tu îți stabilești niște obiective,
poți ajunge să realizezi aceste obiective și să ai un anumit gen de succes, dar
nu vei ajunge la nivelul la care ai fi ajuns în cazul în care visurile tale ar
fi ținut de împlinirea Menirii tale și ar fi fost aliniate cu Dumnezeu.
Mintea/ egoul nostru poate avea visurile
sale, dar cele mai înalte visuri țin de împlinirea Menirii noastre, țin de
alinierea cu Voia lui Dumnezeu pentru noi. Iar în a doua variantă Călătoria
către împlinirea visurilor devine un parteneriat cu Dumnezeu. Și acest
parteneriat nu prespune ca tu să te rogi la Dumnezeu să-ți dea ceea ce vrei și
să te uiți cum El aduce în viața ta toate cele lucruri pe care le doreai, ci
înseamnă să ceri ghidarea lui Dumnezeu și să faci ceea ce-ți cere El, pentru a
realiza ceea ce ți-ai dorit.” (Samuel Blakes) Traducerea Mihaela Dan
„A doua lege a schimbării este Legea progresului în pași mici.
Da, știu, nu vă sună bine acelora dintre
voi care vreți ca totul să se întâmple pe repede înainte, care vreți să
obțineți instant ceea ce vă doriți.
Dar evoluția se întâmplă cu pași
mărunți, durează mult timp. Și uneori durează mai mult timp decât ați crezut.
Lucrurile nu se întâmplă după programul
egoului tău, se întâmplă în conformitate cu Programarea divină. Dumnezeu
hotărăște când se întâmplă fiecare lucru, în conformitate cu Planul Său. Așa că
ar fi înțelept din partea voastră să aveți răbdare și să așteptați ca lucrurile
să se întâmple la momentul potrivit, în conformitate cu Programarea divină.
Asta înseamnă să trăiești pe principiul
„Facă-se Voia ta!”. Așa te întărește Dumnezeu, așa îți este întărită puterea,
rezistența, flexibilitatea, răbdarea, credința.
Ai încredere în Programarea divină sau
nu? Ai credința că Dumnezeu știe mai bine când e momentul potrivit pentru
fiecare pas înainte în viața ta?
A avea convingerea că Dumnezeu știe mai
bine ce drum este necesar să parcurgem pentru a ne împlini Menirea nu înseamnă
că vom înțelege „logica” fiecărei instrucțiuni pe care ne-o va da El. Nu, de
multe ori nu vom înțelege de ce ne cere să facem un lucru sau altul. Poate că
acel lucru nu arată deloc bine, poate nu ne face să ne simțim bine, poate pare
„nebunesc”, dar Dumnezeu știe ce face.
Uneori n-o să putem înțelege de ce El ne
cere să facem ceva ce pare „fără sens”, ceva ce ne scoate mult din zona noastră
de confort, dar depinde de noi să facem acel lucru cu credința că Dumnezeu știe
ce face sau să nu-l facem, pentru că mintea noastră umană consideră că „nu are
sens”.
Ai curajul să faci ceea ce-ți cere
Dumnezeu, indiferent cât de absurd pare acel lucru pentru mintea ta umană?
Uneori tu urmezi ghidarea lui Dumnezeu
și sunt etape în care ți se pare că lucrurile nu avansează deloc. Vezi că cei
din jurul tău au avansat pe calea împlinirii visurilor lor și tu ai rămas în
urmă și te întrebi dacă faci bine ce faci, dacă nu cumva ar fi cazul să permiți
minții tale să preia controlul și „să facă lucrurile să se întâmple”.
Ai răbdare să-l lași pe Dumnezeu să
lucreze în viața ta în conformitate cu Planul Său sau cedezi argumentelor
minții și o lași să preia controlul?” (Samuel Blakes) Traducerea Mihaela Dan
*
„Motivul pentru care mulți oameni nu
obțin ceea ce-și doresc cu adevărat este acela că se mulțumesc cu puțin, de
teamă că dacă nu iau ce li se oferă, riscă să nu mai aibă parte de altă ofertă.
„Decât deloc, mai bine așa!”
O mulțime de oameni se mulțumesc cu
parteneri/ relații/ slujbe/ situații/ ocazii mediocre, de teamă că dacă zic
„Nu, mulțumesc” s-ar putea să nu mai aibă parte nici măcar de atât. Ei își fac
alegerile din spațiul fricii.
Oamenii care își urmează Calea, care
sunt dedicați propriei evoluții, care au credință deplină în Dumnezeu, nu ezită
să spună „Nu, mulțumesc” mediocrității, fiindcă ei știu că Dumnezeu îi
pregătește pentru ceva mult mai înalt. Ei au răbdare oricât este nevoie, fac
ceea ce sunt ghidați divin să facă și au încredere că la momentul potrivit,
Dumnezeu le va scoate în cale ceea ce este menit să fie al lor (oportunități/
slujbe/ persoane/ relații, etc).
Oamenii care sunt dedicați propriei
evoluții simt ce este potrivit pentru ei și ce nu este potrivit, știu să
recunoască distragerile și deși uneori acestea sunt atrăgătoare, spun „Nu,
mulțumesc” și merg mai departe.
Oamenii care sunt dedicați propriei
evoluții își fac alegerile în aliniere cu Dumnezeu și știu că fiecare alegere
care nu este în aliniere cu El are consecințe asupra procesului evoluției lor.
Oamenii care sunt dedicați propriei
evoluții nu se compară cu alții și nu sunt interesați să imite pe nimeni,
pentru că ei știu că noi suntem diferiți/ unici, că fiecare are Darurile sale,
are propria experiență de viață, are propriul drum, are propria Menire. Nu poți
să-ți împlinești Menirea imitându-l pe altul.
Unii cred că dacă imiți cât mai bine un
om care are succes, vei atinge și tu succesul în mod automat, pentru că au
senzația că simplul fapt că faci ce face acel om, zici cam același lucru pe
care îl zice el, eventual te și îmbraci ca el, reprezintă garanția succesului.
Nu, succesul nu vine doar din faptul că
repeți ca un papagal ceea ce spune alt om, că-i „furi” ideile; vine din
Înțelepciunea acumulată în toți anii în care acel om a trecut prin diverse
încercări și care este revărsată în cuvintele și faptele sale. Succesul vine
din acel aur interior pe care l-a acumulat omul respectiv de-a lungul vieții,
trecând prin perioade dificile, căzând și ridicându-se, depășind niște
experiențe traumatizante, pe care cei care îl privesc nu le cunosc și nu le-au
trăit niciodată.
Este foarte important să ții aproape de
oameni care au un nivel înalt de Conștiință, care au acumulat mai multă
înțelepciune decât tine, ca să înveți de la ei. Astfel de oameni sunt o
inspirație și o dovadă că poți depăși încercări dificile, că poți atinge culmi
nebănuite chiar dacă ai plecat de jos.
Eu sunt de părere că nu poți urca mai
sus decât nivelul oamenilor cu care te însoțești. Nu poți urca peste nivelul
oamenilor cu care îți petreci cel mai mult timp, pentru că dacă nu ai văzut/
experimentat un anumit nivel de Conștiință, nici nu știi că există.
Dumnezeu te va expune acelor lucruri pe
care vrea să le experimentezi, te va aduce în preajma unor oameni care au un
nivel înalt de Conștiință, ca să vezi cum funcționează astfel de oameni, ca să
înveți de la ei, ca să ai un exemplu de ceea ce este posibil pentru tine. Dar
depinde de tine ce faci cu ceea ce îți dă Dumnezeu.” (Henry W. Bolden) Traducerea
Mihaela Dan
.jpg)
„Nu permiteți nimănui să vă convingă că
nu puteți face mai mult decât ați făcut în trecut și că nu puteți deveni mai
mult decât sunteți acum!
Atunci când înțelegi în mod greșit
loialitatea și-ți trăiești toată viața încercând să faci ceea ce vor alții să
faci, ceea ce cred alții că „e bine”/ „trebuie”/ „e de datoria ta” să faci, te
trădezi pe tine însuți, nu îți ești loial ție însuți.
Prea mulți oameni sunt setați pe a se
conforma așteptărilor altora, își ignoră propriile dorințe/ visuri, le fac pe
plac altora, dar se simt goi pe dinăuntru. Ar fi spre binele lor să
conștientizeze la un moment dat că fiecare dintre noi avem propria Cale în viață,
să-și ia timp pentru introspecție, să se lămurească ce își doresc cu adevărat,
să-și identifice Menirea și să se concentreze pe a împlini această Menire.
Atunci când tu nu știi clar ce vrei să
faci cu viața ta, când nu știi care este calea pe care vrei să mergi, viața te
târăște după ea și nu ai dreptul să te plângi, pentru că a fost alegerea ta să
trăiești după cum se nimerește, de la o zi la alta, fără o viziune, fără un
țel.
Și știu că unii dintre voi aveți
senzația că Viața v-a dat „o mână de cărți proaste” și că nu aveți cum să
câștigați cu asemenea cărți, dar sunt o mulțime de oameni care ar fi fost
mulțumiți să fi primit „cărțile” pe care le-ați primit voi și care au realizat
o mulțime de lucruri cu o „mână de cărți” mult mai slabă decât ați primit voi.
Lăsați-i pe ceilalți să-și vadă de viața
lor și ocupați-vă de propria viață, de propriile visuri, stabiliți ce înseamnă
pentru voi „să faci diferența în comunitate/ lume”, stabiliți ce aveți de făcut
în acest sens și treceți la treabă!” (Henry W. Bolden) Traducerea Mihaela Dan
„Nu vă mai pierdeți timpul plângându-vă
de ceea ce vi s-a întâmplat, de faptul că nu aveți ce au alții, de toate
lucrurile care credeți voi că vă împiedică să evoluați; concentrați-vă pe a vă
lămuri ce vreți să realizați în viața voastră, pe a vă contura o viziune și
găsiți modul în care puteți fructifica ceea ce aveți, pentru a crește.
Dacă vă lămuriți ce anume vreți să
realizați, unde vreți să ajungeți, veți putea să identificați și persoanele/
relațiile/ resursele/ oportunitățile/ alegerile/ comportamentele care sunt
aliniate cu ceea ce vă doriți, dar și persoanele/ relațiile/ resursele/
„oportunitățile”/ alegerile/ comportamentele care vă îndepărtează de ceea vă
doriți.
Dacă vă lămuriți ce anume vreți să
realizați, unde vreți să ajungeți, nu le veți mai permite altora să vă
influențeze, să vă distragă atenția, să vă atragă pe căi lăturalnice. Nu vă
veți mai irosi timpul/ energia cu ceea ce nu este aliniat cu Calea voastră.
Dacă vă lămuriți ce anume vreți să
realizați, unde vreți să ajungeți, nu veți mai permite accesul în cercul
apropiaților voștri a unor oameni care merg în altă direcție decât mergeți voi.
Veți face curățenie în cercul apropiaților voștri și veți da drumul acelor
persoane care vă trag în jos, care reprezintă un punct slab, nu un atu în viața
voastră.
Veți fi foarte selectivi cu privire la
lucrurile la care vă expuneți: discuțiile pe care le aveți, ceea ce auziți/
ascultați, ceea ce citiți, ceea ce vizionați. Veți face o evaluare energetică
(și nu numai) a persoanelor cu care aveți de-a face, a emisiunilor/
înregistrărilor/ filmelor pe care le urmăriți, a muzicii pe care o ascultați, a
discuțiilor la care participați, a cărților/ articolelor/ postărilor pe care le
citiți și nu vei mai acorda timp/ atenție/ energie unor persoane sau lucruri
care nu aduc plus valoare în viața voastră, care nu vă ajută să evoluați, care
reprezintă o distragere.” (Henry W. Bolden) Traducerea Mihaela Dan
„Unii dintre noi simțim foarte clar că
am venit pe pământ cu o Misiune care ține de a contribui la Schimbare, că am
venit aici ca să facem diferența în această lume, să servim Binele comun. Iar
faptul că adânc în interiorul nostrum ȘTIM că avem o Misiune importantă pe
această planetă ne determină să fim foarte implicați în procesul evoluției
personale, să facem o prioritate din a ne urma Calea care înseamnă împlinirea
Menirii noastre, să ne concentrăm pe ce avem de făcut pe Pământ.
Noi nu suntem dispuși să ne irosim
timpul, să ne lăsăm prinși în distrageri de tot felul, să riscăm să ajungem la
finalul vieții și să nu ne fi împlinit Menirea.
Noi nu suntem interesați de ceea ce
cred/ spun/ fac alții, nu ne ghidăm după regulile/ normele/ standardele/
adevărurile altora, ci ascultăm ghidarea divină.
Noi știm că există întotdeauna loc de
mai bine în ceea ce privește evoluția personală și în ceea ce privește
serviciul nostru în slujba Binelui comun, știm că întotdeauna există ceva nou
de învățat și facem o prioritate din a deveni o Versiune mai Bună a noastră.
Noi VEDEM dincolo de „realitatea” fizică
pe care o văd ceilalți, VEDEM dincolo de aparențe, dincolo de negativitate,
dincolo de zgomotul criticilor/ atacurilor la adresa noastră și credem cu toată
inima în ceea ce VEDEM.” (Henry W. Bolden) Traducerea Mihaela Dan
*
„Nu mai fiți ofensați pentru că niște
oameni vă spun „Nu”, „Azi nu pot”, „Poate altă dată” atunci când îi invitați
undeva sau le cereți să vă întâlniți ca să mai stați de vorbă sau vă invitați
la ei acasă!
Nu mai fiți ofensați pentru că oamenii
preferă să petreacă ceva timp cu ei înșiși în acea zi, că își protejează
spațiul personal.
Fiecare dintre noi avem dreptul la a ne
fi respectat spațiul personal.
Oamenii sănătoși la nivel emoțional/
psihologic/ mental petrec timp în solitudine și își protejează spațiul
personal. Ei nu permit oricui să dea buzna în spațiul lor personal; în acel
spațiu nu se intră decât cu invitație nominală.
Pentru mine este uimitor să constat câți
oameni sunt ofensați de faptul că cineva apropiat își permite să facă diverse
lucruri fără să-i implice și pe ei, că își permite să le spună „Nu” uneori.
Nu poți să ai pretenția să fii implicat
în tot ce face un alt om, dacă nu ești soțul/ soția sa! Faptul că ești mama/
tatăl, fratele/ sora/ prietenul unui om nu-ți dă dreptul să te amesteci în
toate deciziile acelui om, să fii parte din tot ce face el. Oamenii au dreptul
la spațiul lor privat, nu te mai băga unde nu-ți fierbe oala! Vezi-ți de viața
ta!
Noi avem dreptul la timp pe care să-l
petrecem în liniște, cu noi înșine. Și depinde doar de noi să ne protejăm
spațiul personal de intruși.
Eu nu permit oricui să dea năvală în
spațiul meu personal. Am stabilit limite ferme și nu am nicio problemă în a
spune „Nu” și a le „închide ușa în nas” persoanelor toxice care cred că pot da
buzna când au ele chef/ nevoie.
Eu fac în așa fel, încât să-mi fie
respectat spațiul personal și nu o să-mi cer scuze nimănui pentru asta. Iar
dacă ai o problemă cu asta, e problema ta, nu e treaba mea.” (RC Blakes) Traducerea
Mihaela Dan
„În perioade dificile pentru umanitate
sau pentru comunitate, eu am încercat să aduc speranța prin ceea ce am făcut,
prin faptul că am ieșit în spațiul public și pe rețelele de socializare și am
vorbit despre credința în Dumnezeu.
Eu cred că este important ca oamenii să
înțeleagă că în momente grele, credința în Dumnezeu poate face diferența.
Și atunci când vorbești la modul public
despre Dumnezeu, când dorești să-i ajuți pe alții să se apropie de Dumnezeu,
ceea ce aduci în acea interacțiune este ceea ce EȘTI, nu ceea ce vrei să faci
să pară că ai fi. Degeaba te prefaci a fi cine nu ești, degeaba îi imiți pe
alții, cu care ai vrea să semeni, degeaba spui vorbe mari, dacă tu nu trăiești
în viața ta de zi cu zi în baza principiilor pe care le enunți; oamenii vor
simți mai devreme sau mai târziu că ești fals.
Tot ce este necesar să aduci în
interacțiunea cu oamenii este ființa care EȘTI cu adevărat – este suficient
dacă te aduci pe tine, cel autentic.
O mulțime de oameni nu înțeleg că ceea
ce a pus Dumnezeu în ei este suficient de valoros ca să aibă ce împărtăși cu
ceilalți, că nu este cazul să își dorească să fie ca altcineva, să aibă ce are
altcineva. Dumnezeu ne-a echipat pe fiecare dintre noi cu tot ce avem nevoie ca
să facem ceea ce vrea El să facem, ca să ne împlinim Menirea.
Dar mulți oameni nu au curajul să-și
asume propria unicitate, propria autenticitate; cei mai mulți vor să se
integreze în marea masă, să urmeze direcția în care merg ceilalți, să fie copii
ieftine ale altora, pe care lumea îi crede mai speciali.
De aceea fiecare dintre noi trebuie să
ne hotărâm: vreau să fiu acceptat de cei din jur sau vreau să fiu autentic și
să-mi urmez propria Cale?
Eu am ales să fiu autentic.” (TD Jakes) Traducerea Mihaela Dan
„Când
mă uit la provocările/ crizele prin care trec oamenii în jurul meu, îmi spun că
aceștia nu au nevoie de un psiholog, ci au nevoie de un consilier mistic.
Dacă
eu aș lucra cu tine, dacă ți-aș fi consilier mistic, te-aș întreba în primul
rând: „Ce întrebări îi pui lui Dumnezeu? Ce îi ceri? Ce gen de răspunsuri
aștepți să primești de la Dumnezeu?”. Și te-aș trimite acasă, ca să te gândești
bine la aceste lucruri și să vii cu niște răspunsuri, ca să conștientizezi ce așteptări
ai tu de la Dumnezeu.
Pentru
că de întrebările pe care i le pui lui Dumnezeu și de așteptările pe care le ai
de la acesta depinde nivelul de haos din viața ta, nivelul nebuniei tale spirituale.
Atunci
când începi să discuți cu Dumnezeu la modul „Doamne, dă-mi mai multă
claritate!”/ „Doamne, scoate din viața mea toate distragerile!”/ „Doamne,
arată-mi de ce sunt aici, pe Pământ!”, tu schimbi regulile vieții tale și
schimbi și ritmul vieții tale.
Și una dintre schimbări se referă la faptul că vei fi separat de lumea pe care o știai. Prima etapă este SEPARAREA și asta poate însemna că vei fi scos din slujba ta sau din căsnicia ta sau din familia ta sau din stilul de viață de până atunci. Și asta se întâmplă pentru că tu ai cerut ca toate vocile/ lucrurile care reprezentau o distragere să fie scoase din viața ta, pentru că astfel să vezi pe mâinile cui ți-ai lăsat viața, cine avea autoritate asupra deciziilor/ vieții tale. Ca să vezi asta este necesar ca vechea ta viață să se destrame.” (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan
„Unii își doresc să evolueze spiritual
pentru că vor să aibă abilitățile/ puterile pe care au văzut că le au diverși
mistici – de exemplu, puterea de a vindeca prin simplul fapt că îți pui mâinile
pe un om sau te gândești la el și îi trimiți energie vindecătoare sau
capacitatea de a fi în două locuri în același timp.
Oamenii nu își doresc evoluția
spirituală propriu-zisă, ci își doresc doar avantajele pe care le aduce
evoluția spirituală.
Călătoria spirituală se referă la o
schimbare a raportului pe care îl ai cu Viața: în loc să fii interesat de ceea
ce poți lua/ obține de la Viață, începi să trăiești știind că ai o Misiune
aici, pe Pământ și conștientizezi că indiferent ce faci, indiferent cât de
„mărunte” sau de „importante” sunt lucrurile pe care le faci, toate au legătură
cu evoluția ta spirituală în acea etapă a vieții tale.
La începutul Călătoriei tale spirituale,
în etapa separării, experimentezi depresia, anxietatea, confuzia - intri în
prima fază a „nebuniei spirituale”, o fază necesară, care apare pentru că te
simți separat de vechea ta viață, de vechea ta realitate cu care te-ai
identificat atâta vreme. Ești separat de o realitate „logică”/ previzibilă, în
care lucrurile se desfășurau într-o anumită ordine și știai că dacă faci asta,
se va întâmpla aia. Subit, constați că nu mai ai încredere în acea ordine în
care ai crezut toată viața ta, simți că aceasta nu mai funcționează pentru tine
și te detașezi la nivel spiritual de vechea realitate, însă efectele se simt și
la nivel fizic. Te simți ca și cum ai fi rătăcit într-un teren necunoscut,
mergi pe străzi cunoscute, dar îți par străine. Nu mai simți nimic pentru
oameni care îți erau apropiați, pentru lucruri/ locuri care îți plăceau, te
simți gol pe dinăuntru.
Și asta te sperie foarte tare, fiindcă nu mai știi în ce să crezi, nu mai știi cum să funcționezi în continuare.” (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan
„Din ce am constatat eu, oamenii se
așteaptă să fie recompensați de Dumnezeu pentru faptul că au ales o cale
spirituală.
O să vă spun foarte clar: n-o să primiți
nicio recompensă. Încetați să vă mai așteptați ca Dumnezeu să se comporte ca un
om, ca un tată care vă recompensează pentru că v-ați purtat frumos!
Și să fim sinceri, recompensa la care
sperați este aceea de a accesa diverse puteri spirituale, de a avea o claritate
deosebită și intuiții care să vă ajute să nu mai faceți nicio greșeală
niciodată, să obțineți tot ce vă doriți, totul să meargă așa cum vreți voi să
meargă.
Nu mai vreți un partener de cuplu
obișnuit, vreți un suflet pereche; nu mai vreți o slujbă obișnuită, vreți o
activitate deosebit de creativă care să vă aducă mulți bani și să însemne și
mult timp liber; nu mai vreți să fiți un om obișnuit, ci vreți să fiți
considerați o persoană foarte spirituală și prietenii voștri să fie onorați că
vă petreceți timpul cu ei și în general, vreți să nu mai munciți deloc.
Unii oamenii au impresia că această cale
spirituală ar trebui să fie cea mai tare croazieră de plăcere posibilă… Și nu e
deloc o croazieră de plăcere.
Noi trăim într-o cultură în care suntem învățați să obținem imediat ceea ce ne dorim și ca atare, am decis că Dumnezeu trebuie să lucreze cu noi în aceiași termeni – evoluția spirituală să se întâmple peste noapte și să ajungem la finish, unde să ne bucurăm de beneficiile faptului că suntem niște mistici deosebiți.” (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan
„Dacă aș fi consilierul vostru mistic
v-aș cere: „Spuneți-mi cum vă rugați. Rugați-vă cu voce tare, ca să aud cum
vorbiți cum Dumnezeu și ce îi spuneți!”.
Aș vedea care este calitatea
rugăciunilor voastre, aș vedea dacă voi îi cereți lui Dumnezeu să vă rezolve
niște probleme pe care ar fi trebuit să le rezolvați voi înșivă, pentru că
sunteți perfect capabili să vă găsiți singuri soluțiile.
Aș vedea dacă îi cereți lui Dumnezeu să
vă explice Misterul/ Necunoscutul care este în fața voastră și în care nu aveți
curaj să intrați.
Și apoi v-aș întreba de ce așteptați de
la Dumnezeu să vă spună dinainte ce veți găsi în Necunoscut și nu aveți curajul
să intrați și să vedeți singuri ce este acolo. De ce așteptați de la Dumnezeu
să vă ofere certitudini și garanții, în loc să savurați călătoria în Mister/
Necunoscut?
Apoi v-aș vorbi despre Mister/
Necunoscut, adică de sentimentul că nu mai știi cine ești/ ce să crezi/ ce vrei
să faci, de senzația că ești rătăcit în propria viață, că nu știi încotro să o
iei.
Ce-ar fi dacă v-aș spune că nu e nimic
în neregulă să simțiți toate aceste lucruri, că sunt parte a Călătoriei voastre
spirituale?
Ce-ar fi dacă ai înțelege că această
etapă în care te simți pierdut/ confuz are rostul de a te învață reziliența,
răbdarea?
De ce să ai răbdare? Pentru că este
nevoie de timp pentru a te obișnui să nu mai permiți egoului tău să-ți conducă
viața. Când capitulezi și înveți să ai răbdare, faptul că te simți pierdut nu
mai reprezintă o „problemă”, când începi să intri în interiorul tău și să te
cunoști mai bine, când începi să îți descoperi credințele/ tiparele limitative,
înveți să renunți la așteptările pe care le aveai de la Dumnezeu și la modul în
care „ar trebui” ca el să lucreze în viața ta.
Faptul că ai parte de o criză, de o
boală sau o căsnicie dură te învață reziliența, îți dă putere spirituală, te
ajută să înveți să privești acea provocare și să spui „Nu sunt speriat. Știu că
totul are un rost. O să fac față”. (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan
„Una dintre cele mai mari frici ale
oamenilor este frica de a rămâne singur.
Am întâlnit în viața mea foarte puține
persoane care se află pe Calea spirituală cărora să nu li se fi cerut, în
cursul Călătoriei lor spirituale, să se confrunte cu singurătatea.
De ce? Pentru că este necesar să fii
capabil să auzi și să urmezi vocea Divinității chiar și atunci când ești
asaltat de vocile celor mai mari frici ale tale.
Pentru că este necesar ca tu să
capitulezi și să eliberezi orice așteptări cu privire la modul în care „ar
trebui” să arate viața ta (mod care, în opinia minții tale, în niciun caz nu ar
trebui să includă singurătatea).
Este necesar să ajungi să nu mai ai
niciun atașament față de o altă persoană și să fii dispus să urmezi fără
rezerve ghidarea divină, chiar dacă aceasta îți cere să trăiești singur tot
restul vieții într-o mică localitate, fără să faci lucruri extraordinare, ci
doar să fii un om bun și să fii o Lumină în acea zonă. Ești capabil să accepți
această Misiune cu grație sau o să-i spui lui Dumnezeu: „Numai atât?! Dă-mi și
mie o Misiune mai importantă, vreau să fac ceva deosebit!”.
Uită-te bine la tine și vezi dacă îți
este frică de singurătate. Și fii conștient în ce mod influențează acea frică
alegerile pe care le faci și cum te agăți de niște persoane/ relații pentru că
îți este frică ca nu cumva să rămâi singur. Dacă vrei să mergi pe Calea
spirituală este necesar să te eliberezi de acea frică.” (Caroline Myss) Traducerea
Mihaela Dan
„Călătoria spirituală înseamnă să intrăm
în interiorul nostru și să ne confruntăm cu propria Umbră. De aceea este o
Călătorie pe care o parcurgem singuri și de aceea cuprinde o etapă de nebunie
spirituală.
Când tu spui „Doamne, vorbește-mi! Vreau
să mă apropii de tine!”, Dumnezeu răspunde „Ok, hai să-i dăm drumul!” și scoate
la suprafață ceea ce ai ascuns în interiorul tăi ani de zile, ceea ce ai
refuzat să vezi la tine însuți. De aceea este necesar să fie înlăturate toate
distragerile din viața ta, ca să te poți concentra pe a-ți vedea aspectele
Umbrei.
Și este necesar să trăiești în lumea
materială, să mergi la slujbă și să plătești facturi în timp ce treci prin
acest proces tulburător. Călătoria spirituală nu e o joacă de copii.
Când intri în interiorul tău și te ocupi
de propria Umbră, ajungi să te întrebi, la un moment dat: „Pot accepta tot ceea
ce-mi aduce Dumnezeu în cale? Pot spune «Da» la tot ce îmi cere Dumnezeu? Pot
spune «Da» dacă Dumnezeu îmi cere «Lasă totul în urmă și să trăiește de unul
singur; o să am Eu grijă de tine»?”. Despre asta este vorba, despre acest gen
de încredere totală în Divinitate, despre acest nivel de capitulare.
Poți ieși din tiparul supraviețuirii în
care ai funcționat o viață întreagă, pentru a urma ghidarea divină, indiferent
cât de ciudată/ periculoasă/ lipsită de sens i se pare minții tale umane, având
încredere că Divinitatea este mereu lângă tine?
Așa verifici care este relația ta cu
Dumnezeu, cât de multă încredere ai în Dumnezeu.” (Caroline Myss) Traducerea
Mihaela Dan
„Întreabă-te: „De ce am ales calea
spirituală? Am ales-o pentru că voiam să am o activitate spirituală, fiindcă mi
se pare că dă bine? Am ales-o pentru că voiam să fiu Vindecător? Am ales-o ca
să am o ocupație când eram într-o perioadă dificilă, după divorț?”.
Întreabă-te dacă nu cumva ai ales calea
spirituală fiindcă ai crezut că aceasta este soluția pentru a elimina haosul
din viața ta, pentru a scăpa de viitoare provocări, fiindcă ai crezut că dacă
ajungi să fii evoluat spiritual nu o să mai ai nicio problemă, totul o să fie
numai lapte și miere în viața ta.
În cazul în care ai crezut asta, ai
crezut într-o iluzie.
În viața ta vor fi mereu provocări. Și
dacă ai evoluat spiritual vei ști că dacă ceva apare în calea ta, atunci acela
este lucrul de care este necesar să te ocupi la acel moment, aceea este sarcina
pe care ți-a încredințat-o Dumnezeu la acel moment. Când înveți să trăiești în
acest mod, privind totul ca pe o sarcină pe care ți-a încredințat-o Divinitatea
pe Calea ta spirituală, nu mai vezi lucrurile ca fiind „neînsemnate” și
respectiv „importante”.
Când tu simți că debordezi de
creativitate și ești în situația în care ai o slujbă care nu-ți place deloc,
dar de care ai nevoie ca să-ți plătești facturile, nu este deloc ușor să spui
„Bine, Doamne, dacă deocamdată este necesar să lucrez aici ca să-mi plătesc
facturile, e în regulă, înseamnă că asta este sarcina mea la acest moment,
accept asta”.
Asta înseamnă să accepți că nu există o
sarcină „neînsemnată”, există doar sarcina care ți se dă la acel moment, iar
Divinitatea știe de ce ți-o dă - și tu ai încredere în Divinitate.” (Caroline
Myss) Traducerea Mihaela Dan
„Dumnezeu nu are nevoie de cooperarea ta
ca să îți conducă viața. Este de preferat să cooperezi, dar nu este nevoie să
cooperezi; Dumnezeu o poate face și fără acordul tău.
Câți dintre voi sunt capabili să se
roage la modul: „Doamne, capitulez complet! Spune-mi ce vrei de la mine și voi
face tot ceea ce îmi ceri. O să locuiesc acolo unde vrei Tu, o să fac ceea ce
vrei Tu, o să renunț la ceea ce îmi ceri Tu să renunț”?
Jumătate din nebunia spirituală pe care
o văd în jur vine din faptul că oamenii îi cer Divinității să intre în viața
lor și apoi încearcă să controleze răspunsul Divinității. Oamenii încearcă să-i
dicteze lui Dumnezeu ce să răspundă la rugăciunile lor… Și de obicei vor ca
Dumnezeu să le dea mai mult decât au.
Numai că lucrurile nu merg așa.
Când sunteți în etapa nebuniei
spirituale, indiferent cât de greu v-ar fi, nu vă lăsați doborâți, amintiți-vă
mereu că acea etapă nu va dura la nesfârșit. Dar nu e o idee bună să-i cereți
lui Dumnezeu să vă spună când o să se termine. Acceptați că vă aflați în acea
etapă, acceptați că este o etapă necesară în evoluția voastră spirituală și
concentrați-vă pe a lucra cu propria Umbră, nu pe a aștepta cu nerăbdare „să se
termine odată”. (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan
„Câți dintre voi cred că dacă cineva are
abilități vindecătoare, atunci aceea este o persoană evoluată spiritual, că
Dumnezeu nu lucrează decât prin oameni evoluați spiritual?
Câți dintre voi credeți că o persoană
evoluată spiritual are tot felul de abilități deosebite, precum clarvederea,
claraudiția, clarcunoașterea?
În trecut asta era în general adevărat,
dar aceste lucruri nu erau niciodată scopul cu care cineva intra pe Calea
spirituală.
În ultima vreme noi, oamenii, am făcut
din puterile spirituale un scop, în loc ca scopul nostru să fie apropierea de
Dumnezeu.
Stima de sine spirituală înseamnă să fii
capabil să recunoști faptul că auzi ghidarea divină și să o urmezi imediat,
fără să simți nevoia să dai explicații pentru alegerile tale.
Stima de sine spirituală se referă la
faptul că ai ajuns la nivelul la care ai o relație directă și profundă cu
Dumnezeu și nu ai nevoie să faci paradă cu asta.
Stima de sine spirituală se referă la
faptul că păstrezi discreția asupra vieții tale spirituale, nu o folosești ca
pe o insignă cu care se laudă egoul tău spiritual, ca să arate de deosebit este
el.
„Am petrecut 10 ani într-un ashram în
India”… Cui îi pasă că ai fost tu într-un ashram?
Stima de sine spirituală se referă la
capacitatea de trăi în lume, de a funcționa în lume, dar a nu-ți compromite
integritatea/ spiritualitatea pentru a câștiga diverse lucruri ce țin de lumea
materială. Poți savura orice aspect al lumii materiale - de exemplu, o relație
de cuplu, o masă la restaurant, propria creativitate - pentru că îl vezi ca
aspect al Divinității, poți avea o stare financiară foarte bună fără a-ți
pierde integritatea, fără a-ți încălca valorile spirituale, poți chiar intra în
politică - dacă simți că asta este necesar să faci - fără a-ți pierde
integritatea.
În trecut oamenii se retrăgeau departe
de lume, se izolau în mănăstiri, ca să se conecteze cu Dumnezeu. Acum este
necesar să-l aducem pe Dumnezeu în lume, să viața noastră de zi cu zi; întreaga
planetă este o mare mănăstire.
Acum ne parcurgem Călătoria spirituală
funcționând în lume, nu retrași în mănăstiri, departe de lumea dezlănțuită. Și
este mult mai dificil să-ți trăiești spiritualitatea în lume, decât să o faci
într-o mănăstire.
Iar regula de bază în noul tip de
misticism, pe care îl aducem în lume, în viața noastră de zi cu zi, este „Nu-ți
vinde sufletul!”.
Cum poți începe să practici
spiritualitatea în viața de zi cu zi? Ține măcar pentru o lună un jurnal al
minciunilor pe care le spui.
Nu te ocupa cu a face lista neagră a
celor care te-au dezamăgit/ înșelat/ mințit, care „ți-au făcut” una sau alta;
fă lista minciunilor pe care le spui tu. Fă asta măcar pentru o lună, scrie
toate minciunile pe care le-ai spus altora în acea perioadă și trece și
minciunile pe care ți le-ai spus ție însuți. Observă cât de des minți.
Monitorizează-te pe tine însuți din acest punct de vedere și conștientizează că
a fi spiritual înseamnă să spui adevărul, să funcționezi în integritate în
toate domeniile vieții tale.
Ce mai poți face? Găsește-ți un mentor/
consilier spiritual. Fiecare om are nevoie de cineva cu care să discute măcar o
dată la două săptămâni și să împărtășească modurile în care a acționat într-un
mod lipsit de integritate în perioada respectivă, faptul că nu a respectat o
anumită disciplină spirituală pe care și-o propusese, modul în care își mai
încalcă uneori propriile valori/ principii, în viața de zi cu zi.
Fiecare avem nevoie de un om în care
avem deplină încredere, căruia să-i putem spune „Lucrez la a-l ierta pe X și nu
reușesc”/ „Nu l-am mai auzit pe Dumnezeu de luni de zile”/ „Simt că înnebunesc.
Mi se întâmplă asta…”/ „Sunt în noaptea întunecată a sufletului și nu mai știu
ce să fac”.
Și ca să fie clar: mentorul/ consilierul
spiritual nu este cel care îți rezolvă problemele, este cel care este capabil
să creeze un spațiu în care tu să te simți în siguranță să fii vulnerabil, să
împărtășești absolut orice fără teama de a fi judecat. Este un om cu care te
simți liber să vorbești absolut orice, indiferent cât de intim ar fi.
Și nu e nevoie să fie un om care are o
„calificare” în acest sens; poate fi un prieten cu care simți că poți să
vorbești absolut orice, în fața căruia simți că te poți arăta vulnerabil.”
(Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan
„Uneori se întâmplă să ajungi într-o
situație care în urmă cu ceva timp te-ar fi îngrozit și constați că acea
situație nu te mai sperie. Și te întrebi „Cum este posibil să nu simt frică?
Până de curând aș fi fost îngrozit dacă mi s-ar fi întâmplat așa ceva… De ce nu
sunt speriat? Cum de sunt atât de liniștit?”.
Știi despre ce este vorba? Este vorba
despre faptul că ai ajuns la un asemenea nivel de intimitate cu Dumnezeu, încât
orice îți aduce acesta în cale, accepți acel lucru ca atare, știi că are un
rost și capitulezi. Pur și simplu accepți acea provocare și te ocupi de ea,
pentru că știi că nu degeaba a apărut în calea ta.” (Caroline Myss) Traducerea
Mihaela Dan
„Dacă aș fi consilierul tău spiritual
te-aș întreba: „Ce anume din ceea ce ți se întâmplă consideri tu a fi
«probleme»? Fă o listă cu «problemele» din viața ta. Și apoi spune-mi cum ai de
gând să devii parte a soluției în cazul acestor «probleme».
Dacă au apărut în calea ta, este evident
că este necesar ca tu să te ocupi de acele lucruri. Și nu ai voie să arăți cu
degetul către alții, ca fiind «de vină» pentru ce ți s-a întâmplat ție, ca
fiind cauza problemelor tale”.
Nu judeca pe nimeni, eliberează toate
așteptările, renunță la nevoia de a ști de ce (ți) s-a întâmplat ce s-a
întâmplat, trăiește ancorat în adevărul tău și nu-ți vinde sufletul. Și
indiferent ce ți se întâmplă, indiferent cât de inconfortabil/ dureros este,
binecuvântează acea situație/ provocare.
Amintește-ți mereu că haosul este
esențial pentru evoluție, că haosul nu înseamnă că faci ceva greșit, ci
înseamnă schimbare.
„Haosul înseamnă schimbare. Haosul
înseamnă schimbare. Haosul înseamnă schimbare”.
Nu te mai teme să intri în Necunoscut,
fă pasul înainte!
Și dacă ești ghidat să dai drumul unui
lucru/ unei persoane, dă-i drumul, pentru că ghidarea divină reprezintă un gen
de anunț: „Dă-i drumul de bună voie sau mă ocup Eu de asta!”. Faptul că voi vă
agățați de ceva/ cineva nu va opri ieșirea acelui lucru/ om din viața voastră;
voi știți asta. Nu mai opuneți rezistență!” (Caroline Myss) Traducerea Mihaela
Dan
Semnalele că a început procesul
descoperirii de sine:
• Un disconfort sporit pe care-l simțiți
în mediul vostru familiar, care se poate manifesta prin sentimentul că nu mai
sunteți mulţumiţi de ocupaţia voastră sau de relaţia voastră de cuplu.
• Faptul că nu puteți identifica un
motiv anume pentru care sunteţi copleşiţi de depresie şi de extenuare, fiindcă
nu există în viața voastră nicio situație care să fie motiv de depresie și
extenuare.
• O senzaţie pătrunzătoare de
singurătate, deseori însoţită de neliniştea că izolarea voastră nu se va sfârși
niciodată.
• O conştientizare clară că ceva în voi
s-a schimbat şi că, deşi nu sunteţi siguri de ceea ce vă rezervă viitorul, în
mod clar nu puteţi să vă întoarceţi la ce a fost și să trăiți cum ați trăit
înainte.
• O curiozitate crescândă cu privire la
nevoile voastre personale şi o pasiune de a descoperi care sunt acestea şi de a
obţine validarea lor din partea cuiva care înţelege prin ce treceţi. Senzația
profundă de singurătate care poate însoţi o trezire spirituală necesită un
oarecare nivel de validare, mai ales dacă nu sunteţi înconjuraţi de oameni care
să înţeleagă prin ce treceţi. Dacă vă aflaţi în această situaţie, căutarea unui
grup de sprijin sau frecventarea seminarelor pe teme legate de conştiinţă pot
fi extrem de folositoare.
• Apariţia subită a unor abilități pe
care n-aţi ştiut niciodată că le aveţi, cum ar fi capacitatea de a-i vindeca
sau de a-i consilia pe alţii, precum şi o schimbare a modului în care percepeţi
realitatea. Aceasta cuprinde, adesea, şi o sensibilitate crescută la energiile
oamenilor şi ale diverselor medii în care vă aflați. Treceţi de la un mod de a
percepe lumea exterioară prin cele cinci simţuri, la trezirea capacităţilor
voastre multisenzoriale si intuitive. Cu toate că intuiția noastră este activă
(la un anumit nivel) tot timpul, această nouă sensibilitate pe care o
descoperiți reflectă apariţia unor abilități intuitive mult mai profunde. Ele
se pot dezvolta şi pot deveni tipul de sensibilitate de care o persoană are
nevoie pentru a vindeca, să zicem, prin atingere terapeutică sau prin
acupunctură, ori vă poate ajuta să deveniţi mai introspectivi.
• O schimbare în relaţia voastră cu
timpul. În cazul Puterii Tribale, timpul este o forţă liniară exterioară care
vă poartă prin etapele vieţii voastre - de la copilărie, până la vârste mai
înaintate. Viteza cu care realizați ceea ce realizaţi este calibrată după
viteza tribală.
În cazul Puterii Individuale, însă,
timpul devine din ce în ce mai relativ, pe măsură ce descoperiţi puterea minţii
voastre conştiente. Nu mai este nevoie să rămâneți sub controlul
„cronometrului” grupului; în schimb, aveţi opţiunea de a vedea cum asumarea
puterii personale şi vindecarea sinelui interior pot influenţa viteza de
recuperare a corpului vostru fizic.
Această percepție diferită a timpului se
extinde şi la viteza cu care puteţi să creaţi ceva nou pentru voi înşivă. În
loc să vă gândiţi: „Sunt prea bătrân ca să o iau de la capăt", puteţi să
credeţi că vârsta nu are nimic de-a face cu creativitatea, cu iubirea sau cu
plăcerea de a trăi.
• O creştere a sensibilităţii la anumite
mâncăruri, țesături, toxine din mediul înconjurător şi medicamente.
• O curiozitate crescândă pentru domenii
legate de dezvoltarea de sine.
• Apare senzaţia unei noi identităţi,
care poate aduce cu sine descoperirea de noi ambiţii sau dorinţa de a avea un
nou stil de viaţă. S-ar putea să alegeţi să renunţaţi la viaţa de oraş pentru
cea de la ţară sau să acceptaţi o micşorare de salariu, pentru a avea, în schimb,
mai mult timp liber şi şansa de a face alte lucruri care vă pasionează.
• O senzaţie de eliberare care nu
seamănă cu nimic din ce aţi cunoscut înainte, ca şi cum aţi fi scăpat din nişte
lanţuri invizibile, care vă ţineau legaţi de tipare de comportament ce nu mai
corespundeau dimensiunii Spiritului vostru.
• Nevoia de a petrece mai mult timp în
natură sau în singurătate.
• O nemulţumire crescândă în legătură cu
religiile actuale şi nevoia de a căuta spiritualitatea. Se poate, de asemenea,
să începeţi să aveţi experienţe spirituale, cum ar fi stări profunde de
meditaţie, o chemare spre o nouă cale în viaţă sau chiar o trezire a energiei
Kundalini.
• O plictiseală imensă şi o pierdere a
apetitului pentru ceea ce altădată vă aducea satisfacţie şi mulţumire.
• Apariţia unei boli care nu poate fi
tratată cu succes de procedurile medicale alopate.
Fiecare dintre cei aflaţi pe calea spre
asumarea Puterii Individuale va cunoaşte cel puţin unul dintre aceste simptome
sau etape, iar unii pot să experimenteze mai multe dintre ele sau chiar pe
toate.
Fiecare reprezintă un fel de provocare:
fie un disconfort pe care trebuie să-l rezolvăm, fie o nouă orientare, o nouă
aptitudine sau o nouă putere pe care s-ar putea să dorim să o folosim.
(Caroline Myss, „De ce nu ne vindecăm și cum putem să o facem?”) Traducerea
Mihaela Dan
În prezent se întâmplă foarte multe
lucruri importante pe planetă și toate au loc cu o viteză accelerată. Unii
dintre noi am vorbit de mulți ani despre faptul că urmează să se întâmple
astfel de lucruri la nivel global, însă atunci când ele chiar se întâmplă, când
le trăiești, mai ales dacă ești un empat și simți la modul intens energiile,
poate fi bulversant.
Ne aflăm într-o perioadă în care are loc
trezirea spirituală a umanității și după cum știți, această trezire nu se
întâmplă întotdeauna la modul foarte grațios. Uneori trezirea spirituală se
întâmplă în urma unei crize/ drame, a unui șoc.
Pe Pământ curg valuri de energii mai
puternice ca oricând, care vin unele după altele, mai repede decât oricând până
acum. Energiile mai puternice pot veni sub diverse forme, însă, printre altele,
ele pot însemna vindecări mai rapide ca oricând sau schimbări în interiorul
vostru sau în exteriorul vostru care au loc foarte repede sau faptul că reușiți
să faceți diverse lucruri mai repede ca oricând.
Lucrurile care în trecut v-ar luat fi
luat săptămâni, luni sau chiar ani acum se pot întâmpla într-o zi. Spre
exemplu, mulți dintre voi veți fi suprinși să vedeți cât de rapid ați curățat/
eliberat vechi credințe, o să constatați că de la o zi la alta nu mai rulați
vechi tipare de vibrație joasă, că s-au schimbat niște lucruri majore în voi
„peste noapte”, fără să vă dați seama cum s-a întâmplat asta.
Sunt schimbări care au loc foarte repede
și există și un motiv pentru care se întâmplă asta: nu e vorba doar despre o
vindecare punctuală, ci este vorba despre cine devenim noi, despre o nouă
Versiune a noastră, care își asumă mai mult din puterea personală.
În contextul în care treceți prin astfel
de schimbări majore la modul foarte rapid este necesar să aveți grijă de voi
înșivă, să vă mențineți echilibrul energetic/ emoțional, să vă relaxați, astfel
încât să faceți față acestor energii extrem de puternice care trec prin voi.
Energiile vor fi din ce în ce mai
puternice în continuare. Și unii dintre voi, empații, veți simți în unele zile
că sunteți luați pe sus ca de un vârtej, că sunteți „scuturați” puternic și în
final veți constata că ați curățat foarte repede o serie de credințe/ tipare/
emoții de vibrație joasă.
De asemenea, veți fi suprinși să
constatați că mai nou priviți lucrurile cu mai multă detașare, că nu vă mai
afectează lucruri care înainte vă afectau, iar asta este un lucru bun, pentru
că din această stare de echilibru/ detașare puteți să fiți de mai mare ajutor
celorlalți, care vor trece prin mari tulburări emoționale. (Lee Harris) Traducerea
Mihaela Dan
Tot mai mulți oameni vor învăța să-și
elibereze emoțiile, în loc să le folosească pentru a-și crea o nouă poveste
personală sau a-și amplifica vechea dramă personală, cum făceau în trecut. Mai
exact, tot mai mulți oameni încep să conștientizeze că emoțiile sunt pur și
simplu niște energii pe care este necesar să le lăsăm să curgă prin noi, în loc
să le reprimăm, blocându-le în corpul nostru fizic.
Când nu ne permitem să ne simțim pe
deplin emoțiile - adică să le lăsăm să curgă prin noi -, folosim acele emoții
blocate pentru a elabora o „poveste” personală cu privire ceea ce s-a întâmplat
și apoi o rulăm în minte iar și iar și ne alimentăm iar și iar cu energii de
vibrație joasă.
Spre exemplu, dacă simțiți disperare
văzând unele lucruri care se întâmplă acum în lume și aflând despre altele,
care este de așteptat să se întâmple, este necesar să vă permiteți să simțiți
pe deplin toată acea disperare - indiferent cât de inconfortabil/ dureros este
-, până ea se dizolvă.
Ceea ce fac cei mai mulți oameni este să
„elibereze” mici doze din acea disperare vorbind unul cu altul despre ce haos
este acum, „ce lucruri îngrozitoare” am ajuns să trăim, „în ce hal a ajuns
lumea”, etc.
Cel mai rapid mod de a elibera acea
disperare este să ne permitem să o simțim pe deplin. Și știu că unii dintre voi
o să spuneți „Nu mai vreau să simt disperare! Nu mai pot! Nu mai rezist!”, dar
faptul că o țineți în interior și periodic vă gândiți la asta sau discutați
despre asta cu alți oameni, nu face decât să alimenteze acele energii de
vibrație joasă, vă ține într-o perpetuă stare de disperare.
Permiteți-vă să simțiți toată acea
disperare și va dura minute sau ore; dacă o țineți în voi va dura săptămâni,
luni sau ani. Nu rămâneți blocați în aceste povești de vibrație joasă! (Lee
Harris) Traducerea Mihaela Dan
Suntem într-o perioadă în care este
necesar să găsim noi modalități de vindecare.
Unii dintre voi folosiți de ceva timp
anumite practici precum yoga sau tehnici de respirație sau alt gen de metode
care vă aduc într-o stare de echilibru și pace interioară. În cazul în care
constatați că aceste practici nu mai au efectul pe care-l aveau în trecut, că
nu mai sunt atât de eficiente pe cât erau în trecut, tendința voastr este să nu
căutați altceva, ci să folosiți în continuare ceea ce a funcționat pentru voi.
Acum însă ne aflăm într-o perioadă în
care suntem toți împinși în Nou, pentru că energiile sunt foarte diferite de
cele de acum 4-5 ani. De aceea este necesar să căutăm noi modalități de
echilibrare/ vindecare energetică, în loc să rămânem blocați în niște practici/
metode care nu mai dau rezultate pentru noi.
Fiți deschiși către noi practici,
căutați alte lucruri care să vă ajute să eliberați energiile de vibrație joasă
din interiorul vostru.
Și nu este vorba neapărat de tehnici de
vindecare consacrate, ci de orice lucru/ activitate care vă dă o stare de bine/
grație; poate fi vorba pur și simplu despre faptul că dansați prin casă și așa
scuturați energiile de vibrație joasă din câmpul vostru energetic. (Lee Harris)
Traducerea Mihaela Dan
Că vrem să recunoaștem sau nu, la ora
actuală există un război energetic pe planetă și deși sunt transmise spre
Pământ valuri de energii de vibrație foarte înaltă, marea majoritate a
oamenilor preferă să se concentreze pe energiile de vibrație joasă.
Și chiar dacă voi nu urmăriți știrile și
nu luați de bune „adevărurile oficiale”, chiar dacă voi știți ce se întâmplă de
fapt, dincolo de aparențe, interacționați zilnic cu oameni care cred
adevărurile oficiale, care trăiesc în frică și care răspândesc virusul fricii
în jurul lor.
Indiferent care este opinia voastră
despre ce se întâmplă în exterior, fiți atenți la ce se întâmplă în corpul
vostru fizic, la modul în care sunteți afectați energetic de ceea ce se
întâmplă în lume. Este necesar ca noi să curățăm aceste energii de vibrație
joasă, să le eliberăm, nu să le blocăm în interiorul nostru.
Nu e vorba de a opune rezistență la ceea
ce se întâmplă, de a te război cu cei care au alt adevăr decât tine, de a fi
nemulțumit că oamenii nu se trezesc, de a-i judeca pe cei care nu s-au trezit
încă, ci este vorba de a-ți menține echilibrul energetic/ emoțional și de a
privi totul din postura Observatorului neutru. (Lee Harris) Traducerea Mihaela
Dan
Vechiul mod în care percepeam energiile
și anticipam modul în care se vor manifesta acele energii în realitatea fizică
nu mai este de actualitate.
În plus, frica ce caracterizează ultima
perioadă - emoție pe care este posibil să o simțim și noi uneori -, poate
deforma ceea ce simțim intuitiv și modul în care interpretăm mesajele
intuiției.
Eu am discutat cu mai multe persoane
care au ascultat mesaje care induc frica, de la niște oameni pe care îi
ascultă/ urmăresc cu regularitate și chiar dacă acele persoane nu rezonează
100% cu mesajele respective, faptul că acele informații au fost transmise de
niște oameni în care au încredere le influențează.
Nu luați de bun în mod automat ceea ce
vă spun alții, indiferent cine sunt aceștia, verificați întotdeauna dacă ceea
ce citiți/ ascultați rezonează cu voi sau nu! Și asta include, desigur, și ceea
ce vă spun eu.
Folosiți-vă discernământul! Nu vă cedați
puterea altor oameni, chiar dacă aveți încredere în ei! Verificați totul prin
prisma rezonanței voastre.
Și nu e vorba de a acuza pe cineva că
vrea să vă înșele/ manipuleze; este vorba pur și simplu de a verifica fiecare
informație pe care o primiți, pentru a vedea dacă rezonează cu voi sau nu.
Luați numai ce rezonează și dați la o parte tot ceea ce nu rezonează,
indiferent cine este persoana care v-a spus acele lucruri. (Lee Harris) Traducerea
Mihaela Dan
Mie, unul, îmi place să citesc articole
în care informațiile sunt expuse la modul neutru, astfel încât mi se dă
posibilitatea mie, cititorului, să decid care este adevărul cu privire la acel
subiect, să-mi formez propria opinie.
Nu-mi plac articolele în care
informațiile sunt prezentate de o manieră distorsionată, cu scopul de a mi se
induce ideea că lucrurile stau într-un anumit fel, de a fi manipulat.
Noi suntem acum la nivel global într-un
război al cuvintelor. Cuvintele sunt modul în care comunicăm cu ceilalți, însă
în ultima vreme acestea sunt folosite într-un mod distorsionat, cu intenția de
a crea separare/ divizare între oameni.
Și chiar dacă acest gen de manipulare a
avut efect, chiar dacă s-a creat mai multă divizare la nivel colectiv, tot mai
mulți oameni se vor trezi, vor începe să-și spună întrebări cu privire la
adevărurile oficiale, fiindcă manipularea devine tot mai evidentă. Tot mai
mulți oameni vor începe să spună „Nu”.
În această perioadă sunt folosite în mod
intenționat cuvinte care au o vibrație joasă, sunt țintite asupra voastră
astfel de cuvinte/ informații cu intenția de a vă îndrepta atenția și emoțiile
într-o anumită direcție, de a vă manipula, de a vă speria, de a vă face să
credeți anumite lucruri, de a vă controla. Așa funcționează războiul
cuvintelor.
Poți spune același lucru în diverse
moduri – o poți face într-un mod echilibrat, neutru sau în diverse moduri care
creează divizare, care provoacă furie/ indignare/ frică interlocutorului.
Acum, mai mult ca niciodată este necesar
să fim conștienți de puterea cuvintelor pe care le folosim când comunicăm și de
asemenea, este important să începem să ne rostim adevărul. (Lee Harris)
Noi îi influențăm la nivel energetic pe
cei din jurul nostru, prin energia pe care o radiem.
Energia noastră „vorbește” chiar și fără
cuvinte și este necesar ca noi să învățăm să simțim energiile, să le percepem
nivelul și mesajul.
Pe de altă parte, cuvintele noastre au o
putere creatoare și în acest context, putem folosi cuvinte magice ca să creăm
de la un nivel înalt de vibrație și să anulăm energia unor cuvinte de vibrație
joasă pe care le auzim/ citim sau pe care (ni) le spunem noi înșine. (Lee
Harris) Traducerea Mihaela Dan
Furia poate fi uneori un semn că ni s-au
încălcat limitele.
Noi credem că furia e ceva „rău”, că e
un semn că nu suntem suficient de evoluați dacă simțim așa ceva, dar nu este
cazul să ne temem de furie. Uneori, faptul că simți furie este pur și simplu un
semn că este necesar să stabilești niște limite în relații cu ceilalți. Ideea
este să fii atent la situațiile în care furia ta devine o armă.
Spre exemplu, o persoană cu care
discutăm face ceva și simțim furie. Conștientizăm că simțim furie, observăm ce
s-a întâmplat și înțelegem că este necesar să stabilim anumite limite în
relația cu acel om, să nu mai permitem anumite comportamente lipsite de respect
la adresa noastră. Ca atare, putem să discutăm deschis cu acel om despre ce s-a
întâmplat, despre faptul că acel comportament este unul lipsit de respect la
adresa noastră și îi putem comunica la modul echilibrat că de acum înainte nu
vom mai tolera așa ceva.
Pe de altă parte, putem să nu spunem
nimic, să avem resentimente față de persoana respectivă, să fierbem în suc
propriu de câte ori ne amintim ce a făcut, să ne promitem că îi vom face și noi
ceva similar, „ca să se învețe minte”, etc. În acest ultim caz noi transformăm
furia în armă. (Lee Harris) Traducerea Mihaela Dan
În perioada următoare veți constata că
vor fi mulți oameni apropiați care vor face alegeri cu care nu sunteți de
acord. Și nu este niciodată ușor să vezi cum cineva apropiat face alegeri care
sunt distructive pentru el/ ea, din punctul tău de vedere.
Înțelegeți că acele alegeri sunt
distructive/ toxice de la nivelul la care le vedeți voi, dar sunt cele pe care
acei oameni le consideră potrivite pentru ei, de la nivelul la care se află
persoanele respective; sunt alegeri care vor face ca acei oameni să
experimenteze situații care sunt necesare pentru evoluția lor, chiar dacă vor
fi unele dureroase.
Spre exemplu, poate că eu văd foarte
clar că prietena mea este într-o relație toxică, este într-o relație cu un
narcisist, dar cine sunt eu să insist/ fac presiuni asupra ei ca să iasă din
acea relație, dacă ea nu este pregătită să facă asta? Poate că rămânând în acea
relație toxică prietena mea învață multe lucruri despre ea însăși și despre
dinamica unei relații toxice, învață niște lecții care la un moment dat o vor
ajuta să iasă din tiparul relațiilor toxice.
De aceea spun că lucrurile sunt
relative; ceea ce este „adevărat” pentru tine poate să nu fie „adevărat” pentru
o altă persoană. Poate că ceva care este „distructiv” pentru tine este
„constructiv” pentru altcineva, pentru că îl ajută să evolueze.
Motivul pentru care te simți frustrat
când vezi cum oamenii apropiați iau decizii care „le fac rău” este acela că
Universul îți arată astfel că tu nu ai putut niciodată să controlezi ceea ce se
întâmplă în exterior și că nu vei putea niciodată să faci asta. Tot ce poți
„controla” este modul în care răspunzi la ceea ce se întâmplă. Tot ce stă în
puterea ta este să-ți gestionezi la modul eficient propria energie, iar când
faci asta ești prea ocupat cu a-ți crea propria viață, nu te mai interesează să
controlezi ceea ce este în exterior, ceea ce fac alții. O să-ți vezi de treaba/
viața ta și o să-i lași și pe ceilalți să-și trăiască viața așa cum aleg ei.
O să accepți faptul că prietena ta încă
nu este pregătită să iasă din acea relație toxică și nu o să insiști ca ea să
se despartă de bărbatul respectiv. O să înțelegi că ea are de învățat ceva din
acea relație, că acea relație toxică face parte din Călătoria ei. (Phil Good) Traducerea
Mihaela Dan
Nu e nimic mai frumos decât să renunți
la armură, să-ți deschizi inima, să-ți permiți să fii vulnerabil și să observi
ceea ce simți, ce vrei tu cu adevărat pentru viața ta.
Vrei cu adevărat ca acea persoană să fie
în viața ta sau nu? Fii sincer cu tine însuți!
Ne este atât de frică să fim
vulnerabili, dar exact din asta vine Magia… Magia nu vine din jocurile
nesfârșite ale minții, ci din ceea ce vrea cu adevărat inima ta.
Iubește-te pe tine însuți suficient de
mult pentru a fi cu adevărat prezent în viața ta, pentru a recunoaște/ asculta
ce vrea cu adevărat inima ta.
Termină cu jocurile alambicate ale
minții, fii sincer cu tine însuți: CE VREA INIMA TA?
Ce vrei tu cu adevărat? Ai curajul să-ți
asumi ceea ce vrea inima ta cu adevărat, să fii sincer în legătură cu asta?
(Phil Good) Traducerea Mihaela Dan
În viziunea mea, „puterea autentică”
ține de faptul că trăiești în aliniere cu sufletul tău, adică în spiritul
armoniei, colaborării, împărtășirii cu ceilalți și al bucuriei/ veseliei;
trăiești astfel în fiecare zi al vieții tale.
Și dacă încă nu ai făcut alegerea de a
trăi în acest fel, îți sugerez să iei în calcul varianta de a o face și de a
începe schimbarea chiar de azi. Pentru că tu poți trăi la modul conștient sau
inconștient, iar când funcționezi la modul inconștient, trăiești în frică, ești
mereu dezechilibrat, iar alegerile pe care le faci sunt unele distructive.
Când trăiești la modul conștient
funcționezi din spațiul echilibrului, faci alegeri conștiente, care sunt
constructive/ benefice. (Gary Zukav) Traducerea Mihaela Dan
Fiecare gând, fiecare cuvânt, fiecare
acțiune au o motivație, au în spatele lor o intenție. Și este important ca de
fiecare dată când vrem să facem ceva, înainte de toate să ne întrebăm care este
motivația noastră, care este energia care ne impregnează cuvintele/ faptele.
Tu ai venit pe Pământ ca să-ți
împărtășești Darurile cu ceilalți, dar nu poți face asta când funcționezi din
spațiul frici, al frustrării, al geloziei, al furiei, etc.
Toate formele de frică pe care le
experimentăm nu sunt obstacole în calea evoluției noastre spirituale, ci sunt
căi prin care putem ajunge să evoluăm spiritual, dacă avem curajul să ne
confruntăm cu acele frici. (Gary Zukav) Traducerea Mihaela Dan
“Acea Noapte Întunecată a Sufletului
este un proces prin care trec unii căutători
ai adevărului la un moment dat în viața lor. Acest lucru nu este menționat prea
mult în învățăturile spirituale, deoarece acestea doresc să te concentrezi doar
pe iubire și lumină. Ni se spune mereu să ne ridicăm vibrația, să privim spre
Lumină, dar nimic din toate acestea nu va fi de durată dacă nu ai iubit
Întunericul. Noaptea Întunecată a Sufletului este cu adevărat o experiență
frumoasă în general. Este momentul în care ego-ul, eul fals al unei persoane
moare, făcând loc eului său adevărat, autentic, care este Iubirea. Acest proces
se poate întâmpla în orice moment al vieții tale, dar de obicei se întâmplă
atunci când ești în căutarea învățăturilor spirituale și după ce ți-ai dat
seama că Ego-ul este un mincinos. Ego poate fi bun și Ego poate fi incredibil
de distructiv. M-ați auzit spunând: "dacă eu personal nu aș avea un fel de
ego care să vorbească despre acest subiect așa cum o fac, aș fi mâncată de
vie".
Unii vor avea o problemă majoră cu acest
domeniu, pentru că atunci când vă Treziți la lumea noastră așa cum este ea cu
adevărat, oamenii vor dori să vrea să fugă de Întuneric și de urâțenia lui
incredibilă, spre Lumină, fără să realizeze că Întunericul nu va face decât să
se mărească atunci când este ignorat. Cred că acesta este modul în care Întunericul
și toate agendele sale ascunse au devenit atât de puternice. Ele trebuie să fie
dezvăluite și asta este ceea ce mulți dintre noi fac chiar acum, în timpul
acestei Treziri umane. Dacă nu îi dezvăluim pe ei și agenda lor, ea rămâne
ascunsă și continuă.
Când treceți prin această Noapte
Întunecată a Sufletului și majoritatea o fac în timpul procesului lor de
trezire, priviți-o doar ca pe un drept de trecere spiritual. Frica va dispărea.
Oamenii nu realizează bagajul greu pe care ființele umane îl pot purta de la o
viață la alta și când vă treziți toată această durere și confuzie iese la
suprafață, dar nu va exista o senzație mai liberă atunci când se vindecă. Unii
oameni se simt ca și cum ar fi într-o depresie care se confruntă cu sentimente
de neputință, frustrare, frică, confuzie, singurătate, rușine, vinovăție etc.
Acestea sunt emoții care încearcă să iasă la suprafață, încearcă să-ți atragă
atenția pentru ca tu să te ocupi de ele... pentru că, de fapt, nu sunt decât
niște sentimente din corp de care ai legat o poveste și această durere este
resimțită în întreaga lume.
Depresia spirituală este diferită de
depresia clinică, deoarece simptomele nu apar în urma unei situații externe,
totul este intern. Cu cât încerci mai mult să ieși din Noaptea Întunecată, cu
atât mai mult persistă pentru că trebuie vindecată. În timpul acestui proces te
simți singur și nu vei cunoaște mulți care să înțeleagă ceea ce simți. Te temi
să nu creadă că ești nebun și te temi că le vei aduce o teamă și o confuzie
incredibilă și lor. Dar, rezistând la acest lucru, înrăutățești lucrurile
pentru tine, protejând Ego-ul, eul fals. Este ca și cum ați fi blocați între
această realitate a treia dimensională și cea de-a cincea dimensiune și pentru
unii există o mulțime de frici aduse de această schimbare. Eul vostru Ego se
teme de moarte să iasă din acea existență, pentru că este vorba de schimbare,
de necunoscut. E ca și cum Ego-ul vostru ar fi abandonat, iar necunoscutul este
foarte înfricoșător pentru unii. Este ca și cum te simți în afara controlului,
când tot timpul în această realitate 3D nu ai fost niciodată în control, de
unde și înșelăciunea genială a Ego-ului.
Trebuie să vă abandonați la acest lucru,
dar eul vostru ego va renunța la o luptă, este acea rezistență care face ca
acest lucru să fie atât de dificil pentru atât de mulți. Oamenii care vor avea
cel mai greu de suportat acest lucru vor fi cei puternic religioși, care sunt
încă atât de blocați și guvernați de sistemul lor de credințe. Acest grup
special sunt cei cu care am cele mai multe probleme și este complet de înțeles.
Programarea religioasă este un lucru foarte greu de depășit pentru mulți. Ei nu
își dau seama că este vorba de ego-ul lor, de sinele lor fals care îi minte și
îi ține departe de adevăr, când tot timpul, în adâncul lor, ei știu...
Cât de repede vei trece peste asta când
va veni timpul depinde numai de tine, totul depinde de cât de strâns te ține
Ego-ul. Ego-ul tău nu vrea să renunțe la controlul asupra ta și va da o luptă
bună. Atât de mulți oameni sunt atașați de suferință și durere pentru că ne
place să ne luptăm cu noi înșine, ne dă identitate, o identitate falsă.
Atât de mulți se tem de această
schimbare pentru că este necunoscutul. Dar acest teritoriu necunoscut este
iubirea. Ființele umane sunt căutători naturali și este un fel de "catch
22" pentru că ne temem de singurul lucru pe care îl căutăm cu toții. Este
un fel de dezintoxicare spirituală prin care toată lumea va trebui să treacă la
un moment dat în viața lor, fără îndoială. Așa că, dacă ar fi să vă dau un
sfat, ar fi de preferat să treceți prin asta în această viață. Este vorba doar
de cât de dureros ai de gând să ți-o faci ție însuți rezistând.
Atunci când accepți acest proces ca
fiind inevitabil și renunți la rezistența ta față de el, următorul pas este să
nu faci nimic. Ești mult mai mare și te vei simți eliberat în această
conștientizare decât îți vei da seama vreodată. Stăpânirea temătoare a Ego-ului
va fi puternică, deoarece vrea să rămână în viață, dar țineți minte
întotdeauna... Noaptea Întunecată a Sufletului este numai iluzie.
Dacă am fi fost Întuneric nu am fi putut
observa Întunericul. Transformarea este un lucru greu, dar în realitate este o
renaștere, despre asta este vorba în această Trezire, doar că, nu vă
opuneți!!!”
Sursa: Teri Wade & Diana V. Ciobanu
"Daca simti ca nu vrei sa faci
anumite lucruri, nu le mai face. Daca simti ca nu vrei sa mai accepti anumite
comportamente din partea altora, nu le mai accepta. Onoreaza-te pe tine insuti
si spune “Nu”, indiferent ce cred altii.
Lasa-i pe ceilalti sa creada/catalogheze
cum vor ceea ce faci tu. N-au decat sa reactioneze cum vor. E necesar sa
incetam sa ne mai facem alegerile in functie de “ce vor crede ceilalti despre
mine?”.
Fa ceea ce simti ca vrei sa faci, cat de
des poti. Onoreaza-ti propriul adevar, fa ceea ce simti ca e bine pentru tine,
ceea ce rezoneaza cu tine. Desigur, cu respect fata de ceilalti.
E adevarat ca, la inceput, nu poti face
asta 24 de ore din 24. Dar fa-o cat de des poti. Si vei constata ca o poti face
din ce in ce mai des." (Lorie Ladd) Traducerea: Mihaela Dan
"Cand ai crescut din punct de
vedere spiritual si ceilalti din jurul tau nu sunt la acelasi nivel vibrational
cu tine, lucrurile pot deveni dificile. Asta se intampla pentru ca pe masura ce
evoluezi, “nu-ti mai poti tine gura” si nu mai poti “inghiti” ceea ce inghiteai
altadata.
Incepi sa spui “Nu”, incepi sa nu mai
tolerezi comportamente care sunt lipsite de respect/ abuzive/ toxice, incepi
sa-ti rosesti adevarul, iar cei apropiati nu sunt obisnuiti cu asa ceva/ cu asemenea
conceptii.
Daca simti ca nu vrei sa mergi undeva,
nu mai mergi. Daca nu esti de acord cu ceva, spui clar. Iar cei din jur sunt
derutati/ nemultumiti/ iritati de atitudinea ta.
Si, cum ei sunt mai multi si toti cred
ca ai luat-o razna, iar tu esti unul singur, incepi sa te intrebi daca e bine
ceea ce faci, daca nu cumva au dreptate, daca nu cumva “exagerezi”, daca nu
cumva ar trebui sa redevii cel care erai in trecut, ca sa te integrezi. De
fapt, stii foarte clar in interiorul tau ca nu te mai poti intoarce la cel care
erai inainte."(Lorie Ladd) Traducerea: Mihaela Dan
"Sunt momente in viata cand trebuie
sa ne credem orbeste in intuitie. De aceea e asa important sa lasi anumite
lucruri sa treaca. Sa le dai drumul. Sa te desprinzi de ele. Oamenii trebuie sa
inteleaga ca nimeni nu triseaza, uneori castigam, alteori pierdem.
Nu astepta sa ti se dea ceva inapoi, nu
astepta sa ti se recunoasca efortul, sa ti se descopere geniul, sa ti se
inteleaga iubirea.
Incheie niste etape. Nu din orgoliu, din
neputinta sau mandrie, ci pur si simplu pentru ca acel lucru nu se mai
potriveste cu viata ta. Inchide usa, schimba discul, fa curat in casa, sterge
praful. Inceteaza sa mai fii cine erai si transforma-te in cine
esti." Sursa: Paulo Coelho
„Nu mai încerca, dacă nu se deschide
înseamnă că nu este ușa pe care trebuie s-o deschizi tu!
Mergi mai departe! Dumnezeu are pregătit
altceva mai bun și mai frumos pentru tine. Universul are alte planuri cu tine.
De câte ori nu ai rămas înțepenită în
fața unei uși care nu se deschide orice i-ai face? De câte ori nu ai plâns
pentru că nu ai știut ce să faci? De câte ori nu ți-ai zis că ai ratat și
această șansă și că nu vei mai prinde o astfel de oportunitate? De câte ori nu
ți-ai spus că este imposibil ca doar ție să ți se întâmple așa ceva? De câte
ori nu ai stat acolo, în fața ușii încercând din răsputeri să găsești o
variantă pentru a reuși să treci de ea.
Să îți spun ceva. Universul ți-a pus
acea ușă în față... însă nu este ușa ta. Nu trebuie să treci prin ea. Nu te va
duce pe drumul pe care tu trebuie să mergi. Este doar o simplă încercare ce
vine cu o lecție de viață pe care trebuie să o înveți pentru a merge mai
departe. Nu rămâne acolo, continuă-ți drumul. Dacă nu se deschide
înseamnă că nu este ușa pe care tu trebuie să o deschizi. Să nu uiți niciodată
asta!” Autor: Cristina-Popa
"Când ai un nivel de Conștiință 5D
cuvântul dat este sacru pentru tine, când spui ceva, când îți asumi un
angajament, este bun asumat; nu se pune problema să spui/ promiți ceva și apoi
să cauți tot felul de portițe de scăpare, să te faci că ai uitat ce ai spus/
promis sau să nu faci tot ce ai promis, ci numai o parte, sperând că celălalt a
uitat ce ai promis sau se va jena să îți amintească faptul că ai omis să faci
unele dintre lucrurile pe care le-ai promis.
Desigur, uneori există cazuri de forță
majoră care te împiedică să faci ceea ce ai promis, dar acestea sunt excepții;
în rest, pentru tine cuvântul dat este sfânt, nu concepi să nu respecți
cuvântul dat, este o chestiune ce ține de integritatea ta.
Oamenii cu un nivel de conștiință 3D
promit tot timpul lucruri pe care știu de la bun început că nu le vor face,
pentru ei asumarea unui angajament nu reprezintă nimic, ei bat palma cu tine
pentru anumite lucruri și apoi nu fac ce au spus că vor face, se târguiesc cu
tine, încearcă să te ducă cu vorba, îți spun că de fapt nu pot face ceea ce au
promis, etc. Pentru aceștia oameni cuvântul dat nu înseamnă nimic."(Siman)
Traducerea" Mihaela Dan
”Fiecare dintre noi, în propria viață, a
ajuns în acel punct în care înțelegi că trebuie să schimbi ceva, să te schimbi
cumva, să găsești o ieșire dintr-o situație disperată.
Unde să te duci, ce să faci, cum să
faci, este deloc clar.
Așa cum a spus un om talentat care s-a
trezit, dintr-odată, invalid: „Cel mai groaznic lucru este că știi deloc ce să
faci, de ce s-a întâmplat așa ceva!”.
Omul își vedea de viața lui, totul era
normal și, deodată, începe să aibă dureri.
S-a dus la spital și i s-a spus: „Aveți
o boală incurabilă și veți muri în curând.” Și apare o avalanșă de întrebări.
De ce a apărut această boală? Care ar fi cauza? Ce e atât de în neregulă la
mine, de m-a pedepsit Dumnezeu așa?
Oare pot să mă vindec? Oare am șanse?
Omul apelează la medici, dar ei ridică din umeri și își feresc privirea. Și el
înțelege că este condamnat.
Se duce la biserică și i se spune:
„Trebuie să te rogi, să te căiești”. Și el se roagă, cerând sănătate. El se
căiește, încercând să obțină această sănătate prin rugăciune, sperând că va fi
iertat, adică va scăpa de pedeapsă.
Dar nu observă niciun efect.
Atunci se duce la tămăduitori,
ghicitori, vraci și le plătește mult mai mulți bani decât tuturor celor
dinainte. Și, după toate acestea, situația se agravează, iar omul moare. M-a
surprins suma care se cheltuie, în Rusia, pentru serviciile oferite de
mediumuri, ghicitoare și alții – în jur de 30 de miliarde de dolari. Este
echivalentul bugetului unei țări mai mici. Ce spune această cifră? Spune că
oamenii nu știu ce să facă și încotro s-o apuce.
Este foarte important să înțelegi ce se
poate face, atunci când te afli într-o situație disperată.
Dacă energia omului nu va primi niciun
fel de orientare, apare deznădejdea, care-l dărâmă în scurt timp. Îmi amintesc
ce spunea un prieten de-al meu, acum vreo 30 de ani: „Am observat, după ce am
văzut destui oameni, că ajung să aibă cancer cei care își pierd orice speranță.
Și apoi, primind pacienții la consultații, m-am convins cât de puternică este
influența stării emoționale a omului asupra sănătății și destinului său.
De curând, am văzut pe internet
declarațiile unui cunoscut oncolog american și am remarcat o frază pe care a
rostit-o: „Cancerul apare la cei care au încetat să mai lupte.” Unu la unu. Ce
înseamnă să încetezi să mai lupți?
Este consecința faptului că nu știi
încotro să mergi, unde să te duci, ce să faci - disperare crescândă, tristețe
și pasivitate.
Cunoaștem cu toții expresia: „Mișcarea
este viață”. Mișcare înseamnă realizare, aspirație către un anumit scop. Dacă
nu există un scop, nu va exista mișcare. Ceea ce înseamnă că abilitatea de a
stabili scopuri, înțelegerea faptului că orice problemă se rezolvă printr-o
atitudine activă, prin aspirație și schimbare reprezintă abilitatea de a
supraviețui și de a fi sănătos.
Dar unde să te duci și cum să te
schimbi?
Am observat, când am început
cercetările, probleme serioase în structura de câmp a unei persoane.
Apoi am descoperit că deformările
câmpului sunt primare față de ceea ce numim boli. Corpul se îmbolnăvește mai
târziu. Mai întâi se îmbolnăvește câmpul.
Apoi a reieșit clar că acest câmp are
legătură cu sentimentele, emoțiile noastre - cu sufletul. Boala începe la
nivelul sufletului, apoi se manifestă la nivelul fizic. Și s-a impus o
concluzie simplă. Dacă vrem să vindecăm o boală, trebuie să ne aducem sufletul
în ordine, trebuie să înlăturăm emoțiile agresive, trebuie să ne revizuim
atitudinea față de lume. Și atunci sufletul armonios va face corpul armonios.
Și așa, încetișor, pas cu pas, am
observat și m-am convins cât de strânsă este legătura dintre emoțiile noastre,
sănătatea și destinul nostru. Mai mult decât atât, influențând structurile
karmice, am fost surprins să observ că atunci când se produce o schimbare la
acest nivel – la nivel de câmp - se schimbă nu doar sănătatea, ci și caracterul
și destinul.
Am putut observa că aceste trei domenii
ale vieții sunt strâns legate, sunt unificate printr-o energie comună care se
revarsă de la una la cealaltă. În cuvinte mai simple, omul se poate concentra
pe propria sănătate, să dedice totul propriei sănătăți și să uite de suflet, de
viitorul său. Și vor începe problemele cu sufletul, apoi problemele cu
viitorul, iar apoi își va pierde și sănătatea.
Dacă un om se roagă să aibă bunăstare,
gândindu-se doar la aceasta, starea lui emoțională se poate deteriora. Adică,
închinarea la bunăstare, bani, succes și stabilitate poate dăuna sufletului.
Rezultă că trebuie să existe un sistem al priorităților. Eu prezint simplificat
acest aspect, în felul următor: la început - temelia, apoi pereții și la final
- acoperișul. De fapt, noi trebuie să avem grijă de suflet, în primul rând,
abia apoi, de ceea ce numim stabilitate, bunăstare și asigurarea viitorului și,
la urmă, de prezent, de problemele noastre la nivel fizic.
La început, într-un mod destul de
chinuitor, am încercat să percep toate conexiunile dintre o boală și factorii
care o generează și, peste tot, am văzut un singur lucru: totul începe de la
suflet.
Dar aveam doar o vagă idee despre ce este sufletul. Am văzut că boala este o consecință a agresivității subconștiente, iar aceasta este o consecință a unui atașament, la rândul său, iar atașamentul este o consecință a pierderea credinței în Dumnezeu și a iubirii față de Dumnezeu - văzând această succesiune de multe ori, am început să înțeleg, treptat, cum este organizată lumea și legile care coordonează dezvoltarea sufletelor noastre.” (S.N. Lazarev)
“Sa te iubesti pe tine insuti trebuie să
fie prioritatea ta nr. 1.
Tu poti sa alegi ce vei crea in
continuare in viata ta. Elibereaza-te de vechile tipare/ credinte limitative si
nu te mai teme ca o sa dai gres. Alternativa este sa traiesti in continuare in
frica, sa crezi ca nu poti realiza ceea ce iti doresti si sa continui sa
gasesti scuze pentru refuzul tau de a-ti asuma riscuri, de a face alt gen de
alegeri, pentru ca acestea te fac sa te simti inconfortabil.
Intelege: daca vrei sa faci niste
schimbari in viata ta, atunci o sa fie si situatii in care o sa te simti
inconfortabil. Daca vrei sa evoluezi, atunci este necesar sa te confrunti cu
aceste temeri ale tale si sa intelegi ca ele se bazeaza pe opiniile/ ideile/
credintele altora, care te-au influentat.
Astepti ca cineva/ ceva sa faca
schimbarile in locul tau/pentru tine? O sa continui sa-ti spui ca “nu poti”
face un lucru sau altul, pentru ca este prea greu pentru tine?
Tu o sa-ti schimbi viata sau nu, in
functie de ceea ce alegi sa urmezi: vocea Iubirii sau vocea fricii. “ Sursa:
Beyond With Blu
De fiecare dată când Dumnezeu te scoate
din locurile obișnuite și-ți cere să mergi în locuri neobișnuite, e semn că El
are ceva în plan pentru tine.
De câte ori Dumnezeu îți cere să ieși
din Sistem, să încalci regulile pe care le respectă ceilalți, e un semn că El
are ceva în plan pentru tine.
Nu te mai teme de schimbare! De fiecare
dată când Dumnezeu se pregătește să îți reorganizeze viața, este necesar să fii
deschis și să-i spui „Doamne, schimbă ce vrei în viața mea, scoate ce vrei din
viața mea, destramă ce vrei să se destrame, adu ce vrei în viața mea! Am
încredere deplină în Tine! Te ascult!”.
Lasă-l pe Dumnezeu să-și facă treaba, nu
opune rezistență, permite-i să-ți ofere Darul pe care-l are pentru tine și nu
mai comenta, până nu l-ai deschis și nu ai văzut ce este înăuntru. Nu fi
nemulțumit de faptul că ambalajul este unul care nu-ți place deloc, așteaptă
până desfaci pachetul și vezi ce este înăuntru!
Unii dintre voi sunteți atât de
nemulțumiți/ îngrijorați/ speriați de ambalaj, mintea voastră este atât de
plină de gânduri negre, încât nu-l mai auziți pe Dumnezeu; este nevoie ca El să
vă vorbească în vis.
Nu vă mai temeți de modul în care vor
decurge lucrurile în continuare, nu vă mai întrebați cum o să reușiți să duceți
la bun sfârșit ceea ce a început Dumnezeu în viața voastră; dacă Dumnezeu
începe ceva, nu e treaba voastră să îl finalizați - El va duce acel lucru la
bun sfârșit. (TD Jakes)
Unele dintre lucrurile care se întâmplă
acum la nivel colectiv sunt ecouri ale unor lucruri care s-au petrecut în
trecut, în istoria umanității. Și este de dorit să sesizăm/ conștientizăm asta,
pentru că nu vrem să creăm din nou acel gen de situații.
Anumite situații/ traume colective revin
în atenția noastră pentru că a venit timpul ca ele să fie vindecate. Și acestea
ne determină să fim mai atenți cu privire la direcția în care ne îndreptăm, ca
și colectiv.
Va fi multă luptă/ divizare și de aceea
procesul vindecării colective va dura ceva timp. Vor fi momente tensionate, vor
fi momente „revoluționare” în următorii ani, pe măsură ce vindecăm traumele
colective.
Încercați să nu vă lăsați trași în
dispute/ conflicte, pentru că va exista această tentație; mențineți-vă
echilibrul energetic/ emoțional, priviți lucrurile la modul neutru, rămâneți
ancorați în adevărul vostru. Nu vă certați cu cei care au alte opinii/
adevăruri decât voi, nu încercați să-i convingeți că greșesc și nu îi luați în
seamă pe cei care cred/ spun că lumea e condamnată la pieire și că nu mai avem
nicio scăpare.
Concentrați-vă pe a crea o realitate
frumoasă pentru voi înșivă, pentru cei apropiați și dacă puteți, pentru
comunitatea din care faceți parte și pentru lume, în general.
Și dacă tot vorbim despre a vă crea un
viitor frumos, este important să observați: vă creați viitorul pe baza vechilor
emoții/ tipare/ credințe? Permiteți trecutului să vă creeze viitorul sau vă
creați viitorul de la nivelul la care sunteți acum? Pentru că în această
perioadă în care trecem printr-o vindecare a traumelor colective suntem
afectați de aceste energii de vibrație joasă care ies la suprafață la nivel
colectiv și uneori suntem copleșiți de ele.
Ce facem în aceste situații? Lucrăm cu
noi înșine, ca să curățăm vechi emoții/ tipare/ credințe sau ne lăsăm trași în
vechile jocuri 3D?
Fiți conștienți ce anume nu mai
rezonează cu voi, ce anume este necesar să eliberați din interiorul vostru și
din viața voastră, ca să treceți la un nou nivel. Și puteți folosi afirmația:
„Îmi permit să eliberez tot ceea ce nu mai servește Binelui meu”. Iar dacă
simțiți potrivit, puteți scrie pe o foaie de hârtie ce anume simțiți că este
momentul să eliberați ( tipare/ credințe/ emoții/ situații/ persoane/ relații/
slujbă, etc).
Este de dorit să facem periodic o astfel
de „curățenie” în viața noastră, să inventariem ce nu mai rezonează cu noi și
să le dăm drumul acelor lucruri/ persoane, pentru că dacă nu o facem la modul
conștient, de bună voie, o va face Viața în locul nostru și va fi mai dureros,
vom avea parte de crize/ șocuri.
Noi suntem susținuți de Univers pentru a
trece la o „curățenie” conștientă în viața noastră, așa că dacă simțiți
potrivit, scrieți pe o hârtie ce anume nu mai rezonează cu voi, ce simțiți că e
timpul să eliberați și dați drumul acelor lucruri/ persoane. Și mergeți în
profunzime, cercetați de ce simțiți că un anumit angajament, o anumită relație,
o anumită situație nu mai este de actualitate/ potrivită/ benefică pentru voi,
ce energii/ emoții legate de acel angajament, acea relație, acea situație le
simți ca limitative/ toxice/ blocante. (Lee Harris) Traducerea Mihaela Dan
Reacțiile dezechilibrate ale oamenilor
nu sunt doar răspunsul la ceea ce văd/ aud/ experimentează ei în acel moment,
ci reprezintă o descărcare energetică ce vine ca rezultat al unor vechi emoții/
traume nevindecate care ies la suprafață.
Ceea ce vedem acum în jur este că
oamenii nu se ascultă unul pe celălalt, pentru că ei sunt blocați în propria
disonanță cognitivă, care afectează modul în care gândesc, în care se comportă,
în care funcționează. Nu uitați că frica ne împiedică să ne folosim toate
simțurile, nu mai avem claritate în gândire, nu mai vedem clar lucrurile.
Reactivitatea emoțională este foarte
contagioasă în această perioadă, deci să nu vă mirați dacă aveți o discuție cu
cineva sau vedeți ceva pe o rețea de socializare și simțiți că v-ați
„infectat”, că ați preluat acel „virus” al reactivității emoționale.
Mulți oameni mi-au spus că simt acum că
li se apasă butoanele mai intens decât în trecut sau că sunt șocați de anumite
lucruri pe care le-au văzut/ auzit, că sunt bulversați de diverse lucruri care
s-au întâmplat în lume/ comunitate.
Este necesar să ne păstrăm echilibrul
energetic/ emoțional, să nu ne mai lăsăm bulversați de ceea ce se întâmplă în
exterior, să privim totul din postura Observatorului neutru, să conștientizăm
faptul că unii oameni au reacții dezechilibrate, că putem să alegem să nu ne
lăsăm infectați cu acea reactivitate emoțională.
Dacă ne-au fost apăsate butoanele putem
verifica ce emoții/ traume nevindecate din interiorul nostru au ieșit la
suprafață, dacă putem curăța acele emoții/ traume și dacă ne putem comporta
altfel cu acea persoană/ acel grup.
Lucrurile vor continua să fie intense în
următorii câțiva ani, ne vor fi apăsate butoanele tot mai intens și este
necesar să lucrăm cu noi înșine, să ne menținem echilibrul, ca să navigăm cât
mai lin posibil în această perioadă de haos. Managementul emoțiilor este
esențial, în acest sens.
Perioada actuală ne oferă cadrul ideal
pentru a învăța să ne gestionăm la modul matur/ conștient emoțiile, să ne dăm
seama când suntem dezechilibrați emoțional, când reacționăm agresiv, când
opunem rezistență, când avem mintea tulbure și când avem inima închisă. Este
necesar să ne uităm la noi înșine atunci când reacționăm dezechilibrat, nu să
arătăm cu degetul către alții. (Lee Harris) Traducerea Mihaela Dan
"Cele mai multe femei au fost programate la modul subtil, fiind
învățate că trebuie să se pună pe ultimul loc în ordinea priorităților, așa cum
a fost ea stabilită de societatea patriarhală... Ele au acceptat tacit că
nevoile lor - indiferent dacă era vorba de nevoi fizice, emoționale, mentale
sau spirituale - erau cele mai puțin importante în familie și în ierarhia
socială.
Cele mai multe dintre noi s-au conformat în tăcere.
Cele mai multe dintre noi au crezut că e “de datoria noastră”, a femeilor, să
ne punem pe ultimul loc.
Cele mai multe dintre noi au jucat rolul martirului și s-au sacrificat
pentru alții.
Cele mai multe dintre noi nu au pus niciodată la îndoială această stare de
fapt.
Nenumărate femei cu inimile rănite au jucat acest rol de martir toată viața
lor, de milenii. Noi am încercat să-i facem fericiți pe toți cei din jurul
nostru. Am considerat că este responsabilitatea noastră să le facem pe plac
altora, renunțând la propriul nostru adevăr, la nevoile și dorințele proprii,
din dorința de “a fi bine”, într-o încercare de “a trăi în bună înțelegere”.
De-a lungul timpului, noi, femeile, am încercat să fim fericite făcându-i
pe toți ceilalți fericiți. Dacă ceilalți erau fericiți, simțeam că ne-am jucat
perfect rolul și că astfel, puteam să ne considerăm și noi fericite.
Pentru o vreme am fost mulțumite că persoanele dragi au nevoie de noi. Am
crezut că dacă au nevoie de noi o să ne simțim apreciate, acceptate și iubite.
Tot ce ne doream era o validare a valorii noastre, venită din partea celor ale
căror nevoi le-am pus mai presus de nevoile noastre.
Dar a fost un preț uriaș de plătit, pentru că simțeam un gol interior, o
amorțeală întunecată... O amorțeală pe care nici măcar nu puteam să o
identificăm, pentru că ea a fost mereu acolo, distrugându-ne pe tăcute
respectul de sine, demolându-ne puțin câte puțin puterea personală,
închizându-ne încetul cu încetul inimile.
Noi am încercat cu îndârjire să umplem acest gol interior care apăruse ca
urmare a faptului că ne-am neglijat nevoile și dorințele proprii, că ne-am
negat/ ignorat propriul adevăr și că am acceptat să trăim zi de zi în acest
fel. Am încercat să umplem acest gol interior preocupându-ne și mai mult de
binele celorlați, concentrându-ne și mai mult pe nevoile și dorințele lor, în speranța
că fărâmele de iubire primite din partea acestora ne vor fi de ajuns și în
sfârșit, ne vom simți și noi împlinite, fie și pentru o perioadă scurtă de
timp.
Noi n-am înțeles, nu ne-am dat seama că, de fapt, acest gol era provocat de
lipsa de IUBIRE. Noi am dat mereu de la noi - am dat atât de mult, încât
rezervoarele noastre s-au golit.
Aceasta e durerea ascunsă din istoria Femininului, care a fost gravată în
paginile timpului, în societatea patriarhală a Pământului.
Vremurile se schimbă acum. Femeia și-a recuperat și asumat puterea
personală. Ea s-a ridicat în toată gloria ei și în cele din urmă, a înțeles că
golul pe care îl simte în interiorul ei nu poate fi umplut decât din interior.
Ea nu mai pune nevoile altora deasupra nevoilor proprii. Ea își rostește
adevărul cu grație. Își urmeaza calea sigură pe ea, acceptând doar ceea ce
rezonează cu ea și ce o onorează.
Și în acest fel, Femeia nu se schimbă doar ea însăși - ea schimbă lumea.
Nu-și mai dorește ca ceilalți să aibă nevoie de ea, ca să se simtă validată; a
plătit un preț prea mare atunci când își baza fericirea proprie pe fericirea
altora, așa că în cele din urmă, a decis să se pună pe ea însăși pe primul loc
în ordinea priorităților sale."
Sursa: Karen Star
Mulți bărbați merg pe principiul „Cât
sunt tânăr mă distrez, fac ce vreau, o să fac sex cu cât mai multe femei, iar
la un moment dat, după o anumită vârstă, o să mă așez la casa mea” și au
impresia că acea viață de plăceri de diverse tipuri din tinerețe nu are niciun
fel de consecințe, că pot trăi într-un mod iresponsabil.
De ce sunt atât de mulți bărbați care
trăiesc în acest mod? Pentru că este plăcut, este distractiv, să fim sinceri!
Viciile întotdeauna îți dau o stare de bine pe moment, fiindcă altfel nu ar fi
tentante, nu ar avea nimeni niciun viciu.
Este distractiv, dar este distructiv pe
termen lung.
„O să mă distrez cât pot, o să-mi
trăiesc viața!”.
Bărbații tinerii sunt încurajați de
societate să gândească în acest mod, li se spune că e firesc să gândească în
acest mod, că e bine „să-și trăiască viața” fără să se întrebe câte femeie
rănesc prin comportamentul lor.
Acești bărbați nu știu că nu există
nicio acțiune fără consecințe, iar o astfel de viață plină de comportamente
iresponsabile va avea consecințe asupra lor, chiar dacă ei nu sunt conștienți
de acest lucru.
Poate că tu ai impresia că nu ai nicio
responsabilitate pentru faptele tale, că nu contează că rănești o mulțime de
femei pentru „distracția” ta, dar o să te confrunți la un moment dat cu
consecințele acestor fapte, că îți place sau nu.
Și mai este ceva: dacă în toată
tinerețea ta, ani la rând, ai trecut din femeie în femeie, ai făcut sex de câte
ori ai avut ocazia, ți-ai înșelat partenerele, ai amăgit femeile ca să le aduci
în pat, ai impresia că după ce o să te căsătorești o să devii subit un alt om,
că o să dispară peste noapte acest gen de comportamente, că o să-i fii fidel
soției tale, că o să devii un bărbat care funcționează în integritate?
Eu nu spun să nu te distrezi cât ești
tânăr; eu spun că există moduri responsabile de a te distra și există moduri
iresponsabile de a te distra. Eu spun că este spre binele tău să te distrezi
într-un mod responsabil, fără să sfărâmi inimile altora, fără să-i rănești pe
alții, fără să calci în picioarele sufletele altora.
Știm cu toții că femeile sunt afectate
la modul foarte dureros de modul iresponsabil în care „se distrează” bărbații,
pentru că de cele mai multe ori, modul în care înțeleg ei să se distreze este
să facă sex cu cât mai multe femei și ei folosesc orice metodă posibilă pentru
a reuși asta, inclusiv minciuna, manipularea, trădarea. (DeVon Franklin) Traducerea
Mihaela Dan
În tinerețe, și eu am trecut printr-o
etapă în care mă întâlneam cu mai multe femei în același timp. Și eu mergeam pe
ideea „cu cât am mai multe femei, cu atât mai bine“. Nu le spuneam că mă mai
văd cu alte femei și nu le spuneam nici că nu mă interesează o relație de
cuplu, ci doar să mă distrez. Le lăsam să creadă că sunt interesat de o relație
de durată, deși nu eram.
Iar la un moment dat mi-am dat seama ce
fac: le amăgeam pe acele femei, le mințeam, doar ca să mă distrez cu ele, ca
să-mi satisfac plăcerile.
Dar a venit un moment în care m-am uitat
în oglindă și nu mi-a plăcut ce am văzut. M-am întrebat la modul serios dacă
acesta este genul de bărbat care vreau să fiu, m-am întrebat dacă ceea ce
încerc să par în spațiul public coincide cu cel care sunt eu cu adevărat și am
decis că nu mai vreau să continui așa, că vreau să fiu un bărbat care trăiește
la modul responsabil, în integritate.
Și din acel moment am să încep să mă
comport cu responsabilitate în relațiile mele cu femeile.
Nu spun că m-am comportat perfect din
prima zi, pentru că am mai avut de corectat unele lucruri în timp, dar m-am
comportat cu mult mai multă responsabilitate.
Spre exemplu, atunci când simțeam că
femeia cu care mă întâlneam nu este persoana potrivită pentru mine, că nu voi
avea o relație de durată cu ea, îi spuneam adevărul și nu mai continuam să mă
întâlnesc cu ea, chiar dacă era tentant să mai petrecem timp împreună și să ne
distrăm. Atunci când simțeam clar că nu este persoana cu care să am o relație
de durată, știam că nu este corect față de ea să o amăgesc, știam că nu îi fac
un bine continuând o legătură care pentru mine nu era decât o distracție de
moment.
De asemenea, dacă o femeie se arăta
interesată de mine, dar simțeam că nu este persoana pe care o caut eu pentru o
relație de cuplu, aș fi putut să am o legătură cu ea - cum făceam înainte -,
„ca să explorez”, dar eu știam că, de fapt, nu aș face decât să mă distrez cu
ea, că nu există nicio șansă să avem o relație de durată, că aș fi amăgit-o. Ca
atare, nu am mai intrat în astfel de situații. (DeVon Franklin) Traducerea
Mihaela Dan
Mult prea des punem preț pe succesul
exterior al unui bărbat, pe succesul „public” al acestuia. În opinia mea, poți
trage niște concluzii cu privire la acel bărbat observând realizările sale
exterioare, dar adevăratul succes al unui bărbat ține de ceea ce face el când
nu este în spațiul public, cum se comportă el în viața personală. Cine este el ca
om, când se duce acasă? Se comportă ca un bărbat cu caracter în viața lui
personală? Trăiește în integritate în viața lui personală? Asta contează cel
mai mult.
Și de multe ori femeile evaluează un
bărbat după slujba lui, după funcția lui, după mașina lui, după banii pe care-i
are, etc, dar de fapt nu au idee cine este cu adevărat acel bărbat în viața sa
personală.
Este ușor pentru un bărbat să ofere o
„reprezentație pentru public” și e ușor pentru o femeie să se lase cucerită de
acea reprezentație, dar ideea este ca tu, ca femeie, să vrei să vezi dincolo de
aparențe, să verifici cum se comportă acel bărbat în spațiul personal, dacă are
caracter sau nu, dacă are integritate sau nu.
Și de multe ori cele două aspecte ale
unui bărbat (cel public și cel privat) sunt foarte diferite. Dar este
responsabilitatea ta, ca femeie, să încerci să afli mai multe despre bărbatul
cu care te întâlnești, să nu te lași înșelată de aparențe. (DeVon Franklin) Traducerea
Mihaela Dan
A fost o vreme în care succesul
profesional/ social/ financiar al unui bărbat îi „scuza” excesele din alte
domenii.
Acea vreme s-a încheiat. Acum faptul că
ești un bărbat „de succes” nu-ți mai permite să faci excese, să agresezi alte
persoane (în special femeile), să le abuzezi, să le tratezi într-un mod lipsit
de respect, etc.
Și este mai greu pentru un bărbat să
evolueze din acest punct de vedere, dacă nu are alături o femeie care să îi
explice niște lucruri legate de ceea ce simt femeile, să îl învețe niște
lucruri în acest sens, să îi arate (cu iubire) anumite lucruri la el pe care
acel bărbat nu le conștientizează, să îi spună în față (cu respect, cu Iubire,
fără să-l judece): „Știi că acesta a fost un comportament lipsit de
integritate, da?”.
Și vreau să fie clar: o femeie nu poate
face munca interioară a unui bărbat, dar îl poate ajuta în acest proces, dacă
el este dispus să-și facă munca interioară. Iar procesul începe prin aceea că
bărbatul respectiv decide că vrea să evolueze, că vrea să înceapă să trăiască
în integritate. El poate să o roage pe acea femeie să îl ajute în acest proces,
să îi indice acele lucruri pe care el nu le vede la sine însuși, ca să le poată
conștientiza și să se ocupe de ele.
Și le spun tuturor bărbaților: acesta nu
este un proces ușor. Este dificil, dar putem să facem această schimbare interioară,
putem să evoluăm, să devenim bărbați care funcționează în integritate. Și dacă
nu o facem, dacă nu puntem devenim lideri autentici în propria viață, cum putem
deveni lideri adevărați în comunitate? (DeVon Franklin)
„Cum să interpretez faptul că partenerul
meu mi-a spus de la început că nu-și dorește o relație serioasă, dar se
comportă ca și cum am avea o relație serioasă?”
Doamnelor, înțelegeți bine de vă spun:
în această situație nu vă lăsați seduse de ceea ce face bărbatul respectiv,
bazați-vă pe ceea ce v-a spus. Dacă un bărbat v-a spus că nu vrea o relație
serioasă, credeți-l pe cuvânt, indiferent cum se comportă. Bărbații sunt foarte
atenți la ce îi spun unei femei și la ce nu îi spun și dacă el ți-a spus că nu
vrea o relație serioasă, să știi că nu-și mai asumă răspunderea pentru faptul
că tu crezi că aveți o relație serioasă.
Dacă el ți-a spus că nu vrea o relație
serioasă, nu contează că se întâlnește cu tine zi de zi, că se poartă frumos cu
tine, că îți face cadouri, că mergeți în concedii împreună; din punctul lui de
vedere tu nu ești „iubita lui”, tu ești partenera lui temporară.
Dacă tu nu l-ai întrebat clar pe acel
bărbat: „Suntem pe deplin implicați amândoi în această relație? Îți asumi pe
deplin această relație, este ceva serios pentru tine?”, iar el a răspuns „Da”,
atunci nu presupune că ceea ce aveți voi este o relație serioasă pentru el.
Chiar dacă din punctul tău de vedere ceea ce este între voi pare o relație din
toate punctele de vedere, atât timp cât el ți-a spus că nu vrea o relație
serioasă, eu te sfătuiesc să-l crezi pe cuvânt și să înțelegi că pentru el nu
este o relație serioasă, este doar o legătură temporară (chiar dacă durează
câțiva ani). (DeVon Franklin) Traducerea Mihaela Dan
Noi am fost programați de societate în
felul următor: femeia a fost programată să creadă că nu poate fi împlinită dacă
nu are un bărbat, că are nevoie de un bărbat care „să o completeze”, iar
bărbatul a fost programat să creadă că nu are nevoie de o femeie, că poate avea
câte femei dorește, fără să-și asume nicio responsabilitate, că este chiar de
dorit „să-și trăiască viața”, să se distreze cât poate, să facă sex cu cât mai
multe femei și să amâne cât mai mult momentul în care își asumă un angajament
și se căsătorește.
Unele femei sunt atrase de „băieții
răi”, de bărbații care se dau macho, care fac lucruri care depășesc anumite
reguli de bun simț, care bravează, care provoacă, care au o viața sexuală
dezordonată, dar ele nu sunt conștiente că dacă intri într-o relație cu astfel
de bărbați, ei se vor comporta în același fel și în relație/ căsnicie.
O femeie care se respectă caută un
bărbat care are caracter, care trăiește în integritate, care o tratează cu
respect, care își asumă responsabilitatea pentru faptele sale. (DeVon Franklin)
Traducerea Mihaela Dan
Calea către Măiestrie este una pe care o
parcurgi pas cu pas, zi de zi, în care ai parte de provocări zi de zi.
În fiecare dintre noi, bărbații, există
un aspect pe care eu îl numesc „câinele”, care își urmează instictele primare
fără să-l intereseze consecințele, care dacă vrea ceva, face orice ca să
obțină acel lucru, chiar dacă e nevoie să mintă, să înșele sau să rănească alți
oameni și există un aspect care funcționează din spațiul Iubirii, pe care eu îl
numesc „Maestrul”. Nici „câinele” și nici „Maestrul” nu dispar niciodată din interiorul
nostru.
Este responsabilitatea noastră să ne
strunim „câinele” interior și să trăim ca un Maestru. Iar asta înseamnă ca zi
de zi să alegem la modul conștient să nu hrănim „câinele”, ci să hrănim
„Maestrul” din noi. Cu fiecare alegere de acest tip pe care o facem, Maestrul
devine mai puternic și îi este mai ușor să strunească acea parte din noi ca
acționează ca un câine.
Este important ca noi, bărbații, să
înțelegem că acel „câine” va exista în noi până la finele vieții noastre și să
nu ne judecăm dacă vom constata că și după ce am avansat pe propria Cale,
uneori vom simți că este activ în noi și că încearcă să acționeze.
Depinde de noi să ne comportăm ca un
Maestru, să trăim în integritate. Și este o decizie pe care o luăm în fiecare
clipă, nu doar în ceea ce privește aspectele sexuale, ci și de alte situații în
care „câinele” din noi ne împinge să acționăm într-un mod lipsit de integritate
pentru a obține ce ne dorim pe moment.
Indiferent cum am trăit până acum, noi
putem în orice moment să luăm decizia să ne schimbăm, să începem să trăim în
integritate. (DeVon Franklin) Traducerea Mihaela Dan
Femeile spun că vor ca noi, bărbații, să
le spunem adevărul.
Bun, bărbatul spune adevărul, dar dacă
este un adevăr inconfortabil/ dureros, dacă acel adevăr nu le place, multe
dintre femei se supără, îi reproșează bărbatului, îl acuză, îl judecă, au
resentimente.
Dacă un bărbat se deschide în fața ta și
îți spune un adevăr inconfortabil/ dureros, iar tu, ca femeie, îl judeci, îi
reproșezi, îl acuzi, îi critici, să știi că cel mai probabil este pentru ultima
oară când acel bărbat s-a deschis în fața ta. Pentru un bărbat este foarte greu
să se arate vulnerabil în fața unei femei, iar dacă atunci când o face se simte
judecat, el nu o va mai face a doua oară.
Ca atare, chiar dacă este un adevăr care
te-a șocat, înainte de a reacționa dezechilibrat, oprește-te pentru câteva
clipe, respiră adânc și conștientizează că dacă el ți-a spus acel lucru, nu a
făcut-o ca să te rănească, ci pentru că vrea să fie sincer cu tine, nu vrea să
fie secrete între voi.
Cele mai multe relații/ căsnicii sunt
pline de secrete, de adevăruri nespuse, pentru că partenerii nu au curajul să
fie sinceri unii cu alții când e vorba de adevăruri inconfortabile/ dureroase.
O relație sănătoasă este o relație în
care cei doi parteneri se simt liberi să-și spună adevărul unul altuia, în care
comunicarea este una deschisă, sinceră, în care cei doi se simt în siguranță
să-și spună orice.
Și încă ceva: dacă nu te simți liber să
fii tu însuți în relație, să-i spui orice partenerului tău, asta înseamnă că
există o parte din tine pe care o ascunzi, dar care se cere exprimată. Și
fiindcă simți că nu poți să o exprimi în fața partenerului, o să cauți alte
locuri în care să exprimi acea parte din tine, iar asta nu va face bine
relației. (DeVon Franklin) Traducerea Mihaela Dan
Să fii iubit înseamnă să fii acceptat
așa cum ești.
A respecta pe cineva nu înseamnă a iubi
acea persoană. Eu pot să te respect ca și autoritate într-un anumit domeniu,
pot să te respect pentru funcția/ calitatea oficială pe care o ai într-un
anumit domeniu, dar asta nu înseamnă că te iubesc.
Noi, bărbații, asta căutăm în relații:
să fim acceptați așa cum suntem.
Însă vreau să fie clar: asta nu înseamnă
că am pretenția ca tu, partenera mea, să-mi accepți orice comportament, oricât
de lipsit de respect sau abuziv ar fi.
Un bărbat care vrea să evolueze
apreciază faptul că partenera sa îi spune clar atunci când depășește limitele,
fiindcă el este conștient că nu a făcut bine ce a făcut. Un bărbat care vrea să
evolueze apreciază faptul că partenera sa nu-i tolerează atitudinile lipsite de
respect la adresa sa, faptul că ea cere să fie respectată. El vrea să se schimbe,
să devină o Versiune mai bună a sa și faptul că partenera lui îl ajută să facă
asta nu poate decât să-l bucure.
Eu mă refer la faptul că noi, bărbații,
avem multe traume interioare, suntem răniți, suntem uneori nesiguri, ne e teamă
să ne arătăm vulnerabili, suntem confuzi, simțim uneori că nu suntem suficient
de buni, etc. Societatea ne-a învățat că trebuie să fim mereu puternici, să
știm întotdeauna ce avem de făcut, să ținem întotdeauna lucrurile sub control,
dar noi nu reușim întotdeauna să facem asta și când nu reușim, simțim că e ceva
în neregulă cu noi.
În plus, nimeni nu ne-a învățat cum să
ne exprimăm emoțiile, cum să iubim.
În acest sens, spun că avem nevoie ca
partenera noastră să ne iubească și să ne accepte așa cum suntem, răniți, imperfecți,
în timp ce ne parcurgem procesul de vindecare și evoluție personală. Avem
nevoie de o parteneră care să vadă potențialul nostru și să ne susțină în
procesul devenirii noastre. (DeVon Franklin) Traducerea Mihaela Dan
Cei mai mulți bărbați sunt răniți și de
aceea rănesc femeile din viața lor.
Cei mai mulți bărbați suferă emoțional
ca urmare a traumelor nevindecate și de aceea ei produc durere emoțională
femeilor din viața lor. Și cel mai rău este că mulți dintre bărbați nici măcar
nu sunt conștienți că suferă emoțional. Desigur, asta nu justifică faptul că ei
le rănesc pe acele femei.
Dar vine un moment în viața ta, ca
bărbat, în care te uiți în oglindă și te întrebi: „Ce fel de bărbat vreau eu să
fiu? Vreau să continui să amăgesc femeile ca să obțin sex, vreau să continui
să-mi folosesc banii ca să am parte de sex cu femei care nu înseamnă nimic
pentru mine? Vreau să continui să simt acest gol interior care nu dispare, deși
am tot încercat să-l umplu cu distracții exterioare?
Îmi place omul care sunt? Ce spune
despre mine modul în care le tratez pe femei? Chiar vreau să fiu în continuare
bărbatul care își evaluează valoarea după numărul femeilor cu care face sex?”.
Și stă la îndemâna ta să decizi că din
acel moment o să trăiești în integritate, o să funcționezi la modul responsabil.
Și dacă iei această decizie vei constata că îți va îmbunătăți nu doar relația
cu femeile, ci și relația cu tine însuți. (DeVon Franklin) Traducerea Mihaela
Dan
Dacă ești într-o relație cu cineva și
simți că nu este persoana cea mai potrivită pentru tine, că nu este persoana cu
care să ai relația de cuplu pe care ți-o dorești cu adevărat, este onest să-i
spui acest lucru persoane respective cât mai repede. E valabil pentru femei și
bărbați, dar eu mă adresez în special bărbaților acum.
Nu aștepta luni sau ani de zile, nu
amâna, dacă tu simți foarte clar: „Nu este femeia cea mai potrivită pentru
mine. O apreciez ca om, îmi place compania ei, dar nu simt pentru ea acel gen
de iubire pe care pot construi o relație de durată”. Când ai această
certitudine, spune-i adevărul cât mai repede posibil. Nu amâna, pe motiv că „nu
vrei să o faci să sufere”. O vei face să sufere oricând îi vei spune, iar la un
moment dat vei fi nevoit să îi spui; cu cât amâni mai mult, cu atât suferința
ei va fi mai mare, pentru că a investit mai mult timp, mai multă energie și mai
multe sentimente în relația voastră.
În opinia mea, fiecare dintre noi putem
fi genul de bărbat care provoacă durere sau genul de bărbat care alină durerea.
Este alegerea noastră ce vom fi.
Da, acel adevăr o va face să sufere, dar
este mai bine pentru ea să-l audă mai devreme, nu după ce a investit timp,
energie și sentimente în relația voastră, deși tu ai știut de luni sau chiar
ani de zile că nu vei rămâne cu ea.
Când tu, bărbatul, funcționezi din
spațiul integrității și al Iubirii, ții cont și de emoțiile și de binele
altora, nu doar de binele și de interesul tău. Ca atare, îi spui partenerei
tale: „Vreau să-ți spun la modul onest ceea ce simt, vreau să avem o discuție
sinceră, ca să știi cum stă treaba în privința relației noastre. Nu pot să neg
adevărul: nu simt pentru tine acel gen de iubire care să mă facă să-mi doresc o
relație de durată. Îmi pare rău, dar asta este ceea ce simt”.
Nu amâna luni la rând, sperând că se va
întâmpla ceva și vei folosi acel lucru ca pretext ca să rupi relația, fără să
mai fie nevoie să recunoști faptul că tu ai știut de mult că nu vei rămâne în
acea relație prea mult timp.
Și recunosc că eu însumi am făcut asta
în trecut.
Eu nu spun să nu explorezi, să nu te
întâlnești/ ai relații de-a lungul timpului cu diverse femei, fiindcă este
necesar să ne dăm timp să cunoaștem mai bine oamenii, ca să ne dăm seama dacă
se potrivesc cu noi sau nu; este însă onest ca în momentul în care ți-ai dat
seama că o persoană nu este cea pe care ți-o dorești alături de tine pe termen
lung, să îi spui adevărul. (DeVon Franklin) Traducerea Mihaela Dan
Poate că unii dintre voi v-ați dat seama
că până acum nu ați trăit la modul autentic, că nu v-ați permis să fiți voi
înșivă, vă judecați pentru că ați irosit atâta vreme trăind o viață care nu vă
reprezenta pe voi înșivă și vă temeți că e prea târziu pentru voi, credeți că
nu aveți prea mult timp pentru a intra și a avansa pe Calea voastră, credeți că
„v-ați ratat viața”.
Lucrurile stau în felul următor: dacă
sunteți în viață astăzi înseamnă că nu v-ați ratat viața, că puteți alege chiar
de azi să intrați pe Calea voastră, să începeți să trăiți la modul autentic.
Procesul evoluției noastre este unul foarte agitat, cu urcușuri și coborâșuri
și o să „dăm greș” de foarte multe ori. Putem să facem tot felul de lucruri pe
care apoi să le considerăm „prostești”, dar până la urmă așa explorăm și ne dăm
seama ce ni se potrivește și ce nu ni se potrivește, cine suntem noi cu
adevărat.
Indiferent cât de nepricepuți suntem la
unele lucruri și cât de pricepuți suntem la alte lucruri, oricând putem învăța
ceva nou și putem deveni (și) mai pricepuți.
Dacă tu trăiești azi, dacă ai
supraviețuit până acum în tot acest proces de Schimbare prin care trece
umanitatea, înseamnă că ai făcut ceva bine, pentru că sunt o mulțime de oameni
care nu au reușit să supraviețuiască. Onorează faptul că ai reușit să ajungi
până în acest punct, verifică dacă ai împlinite ADEVĂRATELE NEVOI (apă, hrană,
oxigen, un acoperiș deasupra capului) și apoi lămurește-te care sunt
adevăratele tale DORINȚE și cum le poți împlini. Iar apoi acționează în
direcția respectivă. Permite ca semnătura ta energetică specială să impregneze
tot ceea ce faci și să te călăuzească pe Calea ta. Și fă-ți curaj ca să
înaintezi pe acea Cale. Despre asta este vorba.
Nu lăsați frica și senzația de neputință
pe care le propagă lumea exterioară să vă inducă în eroare, nu permiteți ca
alții să vă facă să încurcați „nevoile” cu „dorințele”.
Nu-i credeți pe cei care vă spun „Tu ai
nevoie de asta ca să fii bine!”. Voi știți cel mai bine de ce anume aveți
nevoie. Voi puteți alege să faceți acel lucru, dar faceți-l pentru că simțiți
adânc în interiorul vostru că vreți să-l faceți, nu pentru că alții vă spun că
„trebuie” să-l faceți ca să vă fie bine/ să fiți în siguranță, etc. (Jason
Estes) Traducerea Mihaela Dan
Divinitatea îți va da tot ce ai nevoie
ca să te ajute să fii tu însuți, să te manifești la modul autentic.
În același timp, de câte ori vei alege
să nu te manifești la modul authentic, Divinitatea îți va lua ceva, ca să te
atenționeze că nu te manifești la modul autentic.
Depinde de tine să-ți folosești
discernământul și să faci alegeri aliniate cu cine ești tu cu adevărat. Și îți
dezvolți discernământul învățând să-ți faci singur alegerile, în funcție de
ceea ce rezonează cu tine la acel moment și să-ți asumi responsabilitatea
pentru alegerile pe care le faci.
Maturizați-vă, pentru că altfel vă veți
da viața peste cap în următoarea perioadă!
Nu vă mai uitați la alții, așteptând să
vă fie exemple pentru ce înseamnă să fiți voi înșivă. Voi sunteți unici, nu are
cum să vă arate altcineva cum să fiți voi înșivă, pentru că acel „altcineva”
știe doar cum să fie el însuși. Treceți la treabă, mergeți înainte,
parcurgeți-vă propria Călătorie făcând ce simțiți că este în aliniere cu cine
sunteți voi cu adevărat. Numai voi puteți simți asta, nu vă poate spune altul
ce rezonează cu voi.
Am spus de nenumărate ori: Divinitatea o
să vă arate ce aveți de făcut pas cu pas. Treaba voastră este să vă ocupați în
fiecare moment de ceea ce este în fața voastră. Și când v-ați ocupat de acel
lucru o să vă fie adus în față un alt lucru. Ocupați-vă de el. Și tot așa. Așa
vă parcurgeți propria Cale. (Jason Estes) Traducerea Mihaela Dan
Când îți construiești viața/ lumea pe
minciună, o să te lupți să păstrezi ceea ce ai clădit, chiar dacă fundația este
șubredă.
Ceea ce se întâmplă acum în lume este că
începem să construim ceva nou, pe bază de adevăr, în timp ce tot ce a fost
construit pe minciună se prăbușește în jurul nostru. Tot mai mulți oameni încep
să vadă minciunile pe care le-au crezut atât de mult timp și sunt șocați, nu le
vine să creadă că au trăit o viață bazată pe minciuni; ei simt că ceea ce văd
în jur nu are niciun sens, sunt confuzi.
Ceea ce se întâmplă este că noi, ca
umanitate, am crescut vibrațional suficient de mult ca să fim capabili să facem
Schimbarea de la o lume bazată pe minciună la una bazată pe adevăr.
Noi ne-am pregătit până acum pentru
această Schimbare despre care știam că va veni; ei bine, Schimbarea se întâmplă
acum.
Și știu că Schimbarea nu arată așa cum
ați crezut unii dintre voi, că este foarte dificilă chiar și pentru voi, cei
care sunteți pe calea spirituală de ani de zile, dar ideea este acum că
beneficiați de tot ajutorul de care aveți nevoie pentru a-i face față. Și cel
mai important lucru pe care îl veți face în Călătoria voastră de acum înainte
este să dați drumul la tot ceea ce ține de Vechi, la toate acele lucruri de
care încă vă mai agățați, ca să poată fi reconstruită fundația vieții voastre
pe bază de adevăr. (Jason Estes) Traducerea Mihaela Dan
În viziunea mea, nu toate problemele din
cuplu sunt „din vina” egală a ambelor părți. În cazul unor probleme contribuția
partenerilor este 30%-70%, în altele contribuția poate fi 99% - 1%.
Am avut la terapie un cuplu în care
bărbatul era bipolar și nu-și lua medicamentele, era alcoolic și nu recunoștea
că e dependent și era și violent. În acest caz, opinia mea, singura
„contribuție” a femeii respective la problemele din cuplu era că se afla în
acel cuplu.
Tot în opinia mea, a vorbi despre „vina”
femeii că este abuzată este grotesc.
Există și cupluri în care contribuția
celor doi la dinamica disfuncțională a cuplului este aproximativ egală, dar în
cele mai multe cupluri nu este egală.
De multe ori unul dintre parteneri este
dominator, îl controlează pe celălalt, iar al doilea este supus, se lasă
controlat/ dominat.
Timp de multe decenii terapeuții au
lucrat în sensul de a-l ajuta pe cel de-al doilea să își recupereze puterea
personală și să înceapă să se manifeste din spațiul puterii personale, dar nu
au lucrat și cu cealaltă jumătate a cuplului, în sensul de a-l ajuta pe cel
care domina să coboare de pe piedestalul pe care se urcase și să-și întâlnească
partenerul la jumătatea drumului. Pentru că probleme cu stima de sine nu are
doar cel care joacă în tiparul victimei, ci și celălalt, care vrea să domine,
care se simte îndreptățit să-l controleze pe celălalt.
Nu poți avea o intimitate reală, o
conexiune emoțională profundă între doi oameni dacă unul dintre ei se simte
superior și celălalt se simte inferior. (Terry Real) Traducerea Mihaela Dan
Noi trăim uneori în iluzie/ minciună,
credem că avem o putere mai mare decât avem de fapt, credem că putem ține sub
control niște lucruri pe care nu le putem ține sub control, de fapt.
Și când intrăm în „sezonul distrugerii”
opunem rezistență, ne agățăm de ceea ce credeam că avem, încercând să ne
conservăm iluzia în care trăiam.
Dacă vrem să evoluăm, este necesar să
acceptăm periodic astfel de „sezoane ale distrugerii”, în care viața noastră
este zguduită puternic, ca să se prăbușească ceea ce era șubred, ceea ce nu era
construit pe o fundație sănătoasă și să rămână în picioare numai ceea ce este
menit să reziste.
Unii dintre voi încercați chiar acum să
țineți lucrurile pe linia de plutire, în plin „sezon al distrugerii”, opuneți
rezistență destrămării/ prăbușirii unor lucruri din viața voastră și eu vă
spun: permiteți acestui sezon să curețe ceea ce era de curățat în viața
voastră! Lăsați ca tot ceea ce poate fi zguduit în viața voastră să fie
zguduit, ca să vedeți ce nu poate fi clintit!
Dacă nu accepți faptul că „sezonul
distrugerii” are un rost și că în final, are efecte benefice, este posibil să
nu vezi niciodată care sunt adevărații tăi prieteni și care nu, care sunt
activitățile pe care este menit să le faci și care nu, care sunt lucrurile în
care este benefic să te implici și care nu.
Dacă nu permiteți „sezonului
distrugerii” să lucreze în viața voastră este posibil să rămâneți toată viața într-o
relație care nu vă este benefică, este posibil să nu ajungeți niciodată să vă
deschideți propria afacere, este posibil să nu ajungeți să vă împliniți Menirea
– este posibil să trăiți în minciună/ iluzie până la sfârșitul zilelor voastre.
Dacă ceva s-a prăbușit în viața voastră,
asta s-a întâmplat pentru că acel ceva nu era pentru voi. Nu mai jeliți ce s-a
prăbușit/ ați pierdut, fiindcă nu ați pierdut decât ceea ce nu vă mai era de
folos; concentrați-vă pe ce a rămas și faceți ce puteți mai bine cu acele
lucruri care au rămas în viața voastră după „sezonul distrugerii”. Dumnezeu vă
face o favoare scoțând din viața voastră acele lucruri/ persoane/ relații/
slujbe/ credințe/ tipare.
Primiți cu brațele deschise „sezonul
distrugerii”, fiindcă face curățenie în viața voastră!
Noi ne rugăm „Doamne, ajută-mă să
clădesc asta!”, dar uneori, înainte de a te ajuta să construiești, Dumnezeu te
ajută să eliberezi/ cureți terenul, demolând ceea nu-și mai are locul în viața
ta.
Nu vă mai opuneți demolării! Dacă sunteți
chiar acum în plin proces de „demolare” într-un domeniu al vieții voastre,
înțelegeți că nu vi se întâmplă „o nenorocire”; tot ce se întâmplă este că are
loc o demolare a „construcțiilor” nefolositoare, ca să se elibereze terenul
pentru o nouă construcție. (Sarah Jakes Roberts) Traducerea Mihaela Dan
Totul începe cu un singur om.
Schimbarea (în familia ta, în
comunitatea ta, în lume) începe cu un singur om. Și fiecare dintre noi avem
posibilitatea să fim Acela.
Dar nu e ușor să fii Acela. Întunericul
te va lua ca țintă și te va ataca din toate pozițiile, când ești Acela, pentru
că vrea să te împiedice să-ți duci la bun sfârșit Misiunea. Cei care sunt Acela
în familia/ anturajul/ comunitatea lor sunt periculoși pentru întuneric și vor
fi atacați.
Mă adresez acum acelora dintre voi care
sunteți Acela, oriunde vă aflați: nu vă mirați că veți fi ținta unor atacuri,
nu vă mirați când sunteți atacați fără niciun motiv, nu vă mirați când sunteți
atacați pe la spate, nu vă mirați când sunteți atacați de oameni pe care nici
nu-i cunoașteți și care nu vă cunosc, cu care nu ați interacționat niciodată.
Există un motiv pentru care sunteți atacați: voi sunteți Acela.
O să simțiți de multe ori că nu vă
integrați în familia/ grupul/ locul/ comunitatea în care vă aflați, pentru că
sunteți Acela între oameni care nu sunt Aceia.
O să vă simțiți de multe ori singuri în
grupuri mari de oameni, pentru că sunteți Acela între oameni care nu sunt
Aceia.
O să preferați de multe ori să stați în
solitudine, pentru că sunteți Acela într-o mare de oameni care nu sunt Aceia.
Dacă sunteți unul dintre cei care au o
astfel de experiență, vreau să știți că nu e nimic în neregulă cu voi: tot ce
se întâmplă este că sunteți unul dintre Aceia.
Obișnuiți-vă cu ideea că veți fi mereu
un ciudat pentru oamenii obișnuiți, că îi veți intriga/ deranja/ șoca/ enerva,
fiindcă nu vă înțeleg și fiindcă funcționați altfel decât ei, fiindcă nu
spuneți „Da” când simțiți că e „Nu”, fiindcă nu aveți nicio problemă în a spune
„Nu”, chiar dacă asta îi supără pe cei cărora le spuneți „Nu”, fiindcă nu aveți
nevoie de validare din exterior, fiindcă faceți ce vă simțiți ghidați să faceți
în contextul respectiv, indiferent ce cred/ spun alții despre voi.
Voi nu aveți nicio problemă cu faptul că
ceilalați vă consideră „un ciudat”, că nu sunteți înțeleși, că sunteți
contestați/ ironizați/ atacați/ marginalizați.
Când ești Acela este de la sine înțeles
că vei fi foarte diferit de cei din jur, că nu vei fi înțeles, că nu te vei
integra. (TD Jakes) Traducerea Mihaela Dan
O să vă vorbesc astăzi despre patru
lucruri pe care este necesar să le verifici ca să știi că ești suficient de
sănătos din punct de vedere emoțional, mental și psihic, pentru a intra într-o
nouă relație.
Am observat că o mulțime de oameni ies
dintr-o relație de cuplu și intră în alta la scurt timp după aceea, fără să-și
ia timp să proceseze ce s-a întâmplat în relația anterioară. Azi se plâng că au
inima frântă ca urmare a unei despărțiri și câteva săptămâni mai târziu deja
sunt într-o nouă relație și spun că și-au găsit sufletul pereche. Așa ceva este
ridicol.
Dacă te grăbești să intri într-o nouă
relație înseamnă că nu ți-ai luat timp să procesezi ce anume s-a întâmplat de
ați ajuns la despărțire, cu ce ai contribuit tu la acea despărțire, să-ți dai
seama care sunt traumele tale interioare care te-au făcut să te comporți așa
cum te-ai comportat și să te vindeci.
Motivul pentru care unii dintre voi ați
ajuns să aveți o listă întreagă de relații nesănătoase este acela că nu ați dat
atenție acestor lucruri despre care vom vorbi astăzi.
Când tu ești toxic pentru tine însuți,
cel mai probabil vei atrage o persoană care este la fel ca tine.
Când tu ești toxic pentru tine însuți,
dacă se întâmplă, totuși, să întâlnești un om care nu este toxic pentru el
însuși, vei ajunge să-l rănești, să-ți verși toxicitatea asupra lui, să-l
îmbolnăvești și pe el. Chiar vrei să faci asta?
Foarte mulți oameni nu pot avea o
relație sănătoasă pentru că ei înșiși conțin toxicitate în interiorul lor și
fie atrag oameni care conțin și ei toxicitate, fie, dacă, printr-o minune,
atrag un om care nu contine toxicitate, îl intoxică și distrug acea relație.
Este nevoie de muncă pentru a face
meargă bine o relație de cuplu. Nu e vorba doar despre a arăta bine și a face
sex; relațiile nu merg bine de la sine, e nevoie ca ambii parteneri să
hrănească/ susțină în mod constant acea relație.
Dezvoltă o relație armonioasă cu tine
însuți înainte de toate, cunoaște-te pe tine însuți, asigură-te că ai ajuns la
nivelul la care te simți bine în pielea ta, te iubești pe tine însuți, te
respecți pe tine însuți, te simți bine în propria companie, asigură-te că ți-ai
creat o viață minunată tu cu tine, că nu ai nevoie de altă persoană care să te
completeze/ facă fericit.
Atunci când ai ajuns la acest nivel poți
ști că ești sănătos la nivel emoțional, mental și psihic și te poți gândi la a
intra într-o relație de cuplu, fiindcă există premisele ca relația respectivă
să fie una benefică pentru tine, să fie una sănătoasă din toate punctele de
vedere. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan
Patru lucruri pe care este necesar să le
verifici ca să știi că ești suficient de sănătos din punct de vedere emoțional,
mental și psihic pentru a intra într-o nouă relație:
1.Asigură-te că ți-ai procesat traumele
interioare.
Oamenii pe care îi vei întâlni în viața
ta au experimentat situații traumatizante în viață. Chiar și cei care au avut o
copilărie frumoasă, care au crescut într-un mediu familial sănătos, au avut
parte de traume în viață. Dacă voi ați avut o astfel de copilărie și aveți
impresia că nu aveți traume interioare, vă spun că aveți cu siguranță traume,
doar că nu sunteți conștienți de ele.
Trauma este definită ca o experiență
care te-a afectat profund, care te-a rănit profund. Este cineva care n-a
experimentat niciodată în viața sa așa ceva?
Cei mai mulți oameni refuză să proceseze
emoțiile pe care le au ca urmare acestor experiente, le ascund precum ascunzi
gunoiul sub covor, dar ele sunt acolo, în interiorul nostru, sunt un gen de
toxicitate care ne influențează comportamentul, chiar dacă nu ne dăm seama.
Este ca atunci când ești purtător al
unui viurus, dar ești asimptomatic; tu nu simți nimic deosebit, nu știi că ai
în tine acel virus și îi infectezi pe alții fără să îți dai seama.
Mulți dintre oamenii pe care îi
întâlniți în viață sunt purtători ai unor traume, ai unei toxicități, aduc acea
toxicitate în relații și îi îmbolnăvesc pe alții (dacă aceștia nu au deja
propria toxicitate neprocesată). Și deși ei sunt cei care „îl îmbolnăvesc” pe
celălalt și distrug relația, nu-și dau seama de acest lucru, cred că e vina
celuilalt și intră într-o altă relație, iar după un timp ajung la același
rezultat. Ei nu-și dau seama ca toxicitatea din interiorul lor le distruge
relațiile, nu-și dau seama că se sabotează singuri. (RC Blakes) Traducerea
Mihaela Dan
„Trauma” nu este neapărat ceva de genul
abuzului fizic sau sexual, care sunt evident experiențe care te marchează; la
capitolul „traumă” intră experiențe din viața de zi cu zi care te afectează la
nivel emoțional/ psihic, care te rănesc. Noi suntem obișnuiți să avem parte de
experiențe de acest tip zi de zi, să interacționăm cu oameni care ne rănesc în
diverse moduri, care ne abuzează verbal/ emoțional și nu conștientizăm că acestea
sunt tot traume și că ele ne afectează. Ne reprimăm emoțiile inconfortabile/
dureroase pe care le simțim pe moment, nu ne ocupăm de ele și acestea se adună
zi după zi în interiorul nostru, iar de-a lungul timpului această toxicitate
devine din ce în ce mai mare și noi habar nu avem.
Uneori poate fi vorba pur și simplu de o
serie de dezamăgiri de care avem parte, dar vrem să fim tari și nu ne luăm
timpul necesar ca să le procesăm, ca să ne permitem să ne simțim emoțiile, ci
decidem că „n-o să ne mai consumăm pentru acele lucruri”, ci o să mergem mai
departe. Nu ne consumăm pentru acele lucruri, dar emoțiile acelea negative,
toxicitatea aceea, rămâne în interiorul nostru.
Dacă ceva s-a frânt în interiorul tău,
dacă ai fost rănit într-un fel, înseamnă că este nevoie să te ocupi de acel
lucru, să-i acorzi atenție, să te asiguri că se vindecă. Faptul că ignori o
rană nu te ajută cu nimic, fiindcă ea se poate infecta și lucrurile pot deveni
foarte grave.
Dezamăgirile în serie îți rănesc inima.
Când tu experimentezi dezamăgire după dezamăgire, inima ta este frântă, chiar
dacă tu susții că totul e în regulă, că ești tare, că „te descurci”. Poate că
ieși în lume și te comporți ca și cum totul ar fi în regulă, dar porți în
interiorul tău foarte multă durere/ toxicitate, care îți afectează
comportamentul. Și tocmai pentru că funcționezi în baza acestei toxicități
interioare de care nu ești conștient, oamenii ajung să se îndepărteze de tine,
iar tu te vei simți abandonat iar și iar și vei da vina pe ceilalți, deși singura
„vină” a acelor oameni este că nu au știut cum să-ți facă față, nu au putut să
facă față toxicității din tine, n-au mai rezistat lângă tine.
Și asta nu înseamnă că ești un om rău,
înseamnă doar că ești un om rănit/ traumatizat, care nu este conștient de
traumele sale și de modul în care aceste traume îți afectează comportamentul și
îi rănesc pe cei jur. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan
O traumă este și faptul că simțim că noi
suntem responsabili pentru tot ce se întâmplă, că trebuie să ne ocupăm de
problemele celor apropiați, că e de datoria noastră să le cărăm poverilor celor
dragi.
Spre exemplu, sunt părinți care se simt
responsabili să le rezolve toate problemele copiilor lor, deși aceștia sunt
deja adulți; sunt oameni care consideră că e responsabilitatea lor să se ocupe
de părinții lor, de parcă aceștia ar fi niște copii neputincioși. Astfel de
lucruri îi doboară emoțional, îi sleiesc energetic; ceea ce fac astfel de
oameni este auto-abuz, este traumă.
Dacă tu nu poți să dormi noaptea pentru
că îți faci griji pentru lucruri care sunt de fapt problemele/
responsabilitatea altuia, dacă nu poți dormi noaptea pentru că îți frămânți
mintea căutând soluții ca să rezolvi problemele altora, tu te abuzezi pe tine
însuți.
Și de multe ori cei care fac asta nu
reușesc să-și identifice și să-și rezolve propriile probleme, pentru că sunt
prea ocupați să ducă pe umerii lor problemele lumii. (RC Blakes) Traducerea
Mihaela Dan
Este esențial să-ți identifici traumele,
să inventariezi toate lucrurile care ți-au frânt inima de-a lungul timpului.
Dar cei mai mulți dintre voi n-ați făcut niciodată asta; nu vreți să vă mai
gândiți la acele lucruri, pentru că nu vreți să simțiți toată acea durere.
Este important să ne conștientizăm
durerea, să ne conștientizăm rănile și să recunoaștem: „Da, am suferit când s-a
întâmplat asta”.
Ideea nu este să mimăm că suntem tari,
că nu ne doboară nimic, să nu ne afectează nimic, să punem masca omului
invulnerabil. Noi toți trecem în viață prin situații care ne afectează
emoțional, care ne rănesc, iar uneori ne doboară. Asta nu înseamnă că nu ne
putem reveni, nu ne putem ridica și nu putem merge mai departe. Dar a susține
că nu te afectează nimic, că nu te doboară nimic, înseamnă a ignora toxicitatea
pe care o acumulezi în interiorul tău. Iar această toxicitate îți afectează
viața, îți distruge viața.
Faptul că treci din brațele unui bărbat
în brațele altui bărbat sau din brațele unei femei în brațele altei femei nu te
va ajuta cu nimic, acea toxicitate este în continuare în interiorul tău și
crește cu fiecare nouă relație nesănătoasă pe care o ai.
Uită-te bine la viața ta, observă tot ce
ți s-a întâmplat, identifică traumele și ocupă-te de ele, fiindcă altfel nu vei
reuși să ai o relație sănătoasă, indiferent cu cine intri în relație. Chiar
dacă acel om este sănătos, îl vei îmbolnăvi cu toxicitatea ta. (RC Blakes) Traducerea
Mihaela Dan
Dacă ai ajuns la un anumit nivel de
Conștiință poți VEDEA trauma/ toxicitatea din oameni pur și simplu auzindu-i
cum vorbesc sau urmărindu-i cum se comportă. Nu trebuie să-i cunoști bine ca
să-ți dai seama că sunt răniți, poți VEDEA asta de la prima interacțiune cu ei,
de cum deschid gura.
Un om rănit/ traumatizat împrăștie
toxicitate în jurul său prin ceea ce spune și prin ceea ce face. Este suficient
să deschidă gura ca să împroaște toxicitate. Așa îi afectează pe cei din jurul
său.
Trauma îți modifică atât convingerile/
perspectiva, cât și comportamentul. Toxicitatea din interiorul tău te face să
te vezi pe tine însuți într-un mod deformat, te face să-i vezi pe cei din jur
într-un mod deformat, te face să înțelegi lucrurile într-un mod deformat, te
face să ai comportamente disfuncționale.
Și uneori acesta este motivul pentru
care niște oameni care inițial ți se pare că sunt interesați de tine (și chiar
sunt) se retrag după ce încep să te cunoască, fiindcă nu fac față toxicității
din interiorul tău. Dacă tu ai parte iar și iar de astfel de experiențe, poate
ar fi cazul să te uiți la tine însuți, în loc să-i acuzi/ judeci pe alții că
sunt așa și pe dincolo.
Trauma/ toxicitatea din interiorul tău
îți reduce substanțial capacitatea de a fi cu adevărat intim cu un partener –
și mă refer la intimitatea emoțională, la o conexiune emoțională profundă cu un
altul.
Vedeți voi, mulți oameni trec din
relație în relație fiindcă vor să aibă parte de ceva care să semene a
intimitate emoțională. Ei intră în relație sperând ca partenerul lor să îi
completeze, să îi facă fericiți și speră să obțină un sentiment al împlinirii
prin sex, pentru că ei cred că dacă fac sex cu cineva sunt iubiți de acel
cineva.
Niciun bărbat/ nicio femeie nu îți poate
oferi fericirea/ împlinirea, nu îți poate oferi o identitate, iar faptul că
cineva face sex cu tine nu înseamnă că te iubește.
Nu poți să îți găsești propria
identitate prin intermediul altei persoane sau prin intermediul unei relații de
cuplu, nu te poți defini pe tine însuți ca fiind soția/ soțul lui X (cel puțin
nu dacă ești un om sănătos din punct de vedere emoțional, mental și psihic).
Intimitatea în cuplu ține de o
deschidere totală în fața celuilalt, de a te arăta vulnerabil. Trauma te
împiedică să faci asta, te face să-ți ții inima închisă și să refuzi să te
arăți vulnerabil. Vei intra într-o relație de cuplu, vei avea o oarecare
conexiune cu celălalt, dar nu îți vei deschide inima complet în fața lui, nu te
vei arăta vulnerabil; ești incapabil să faci asta. (RC Blakes) Traducerea
Mihaela Dan
Jack
Canfield spunea la un moment dat: „Evenimentele din viața noastră + Răspunsul nostru
la acele evenimente = Rezultatele pe care le obținem”.
Oamenii care
au relații sănătoase din punct de vedere emoțional/ psihic (indiferent despre
ce tip de relații este vorba) au parte de același tip de „evenimente” ca și
ceilalți oameni, diferența fiind că primii au răspuns diferit la acele
evenimente, s-au comportat în mod diferit, comparativ cu cei din urmă.
Oamenii
răniți/ traumatizați reacționează la ceea ce li se întâmplă din postura
victimei.
Dacă vrei să
schimbi rezultatele, trebuie să schimbi modul în care reacționezi/ răspunzi la
ceea ce ți se întâmplă. Nu poți schimba rezultatele atât timp cât nu schimbi
modul în care reacționezi la ceea ce ți se întâmplă.
Jack
Canfield mai spunea că traumele neprocesate/ nevindecate creează anumite
reacții: te lupți, „paralizezi” (ești incapabil să reacționezi) sau fugi.
Un om care
și-a vindecat traumele este capabil să curgă cu fluxul, este ca un surfer care
folosește valurile și rămâne pe placă, nu se îneacă atunci când vin valuri
mari. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan
Patru lucruri pe care este necesar să le verifici ca să știi că ești suficient de sănătos din punct de vedere emoțional, mental și psihic pentru a intra într-o nouă relație:
2. Este necesar să fii conștient când ți se apasă butoanele și să înțelegi că e ceva din interiorul tău care necesită procesare/ vindecare, nu e „vina” celui care îți apasă butoanele.
Faptul că ți se apasă butoanele îți arată că tu ai niște traume interioare care încă nu au fost vindecate/ procesate.
Faptul că tu reacționezi atât de disproporționat când ți se apasă butoanele nu are legătură cu ceea ce s-a întâmplat în acel moment, ci are legătură cu trauma din interiorul tău.
Patru lucruri pe care este necesar să le
verifici ca să știi că ești suficient de sănătos din punct de vedere emoțional,
mental și psihic pentru a intra într-o nouă relație:
3.Este necesar să conștientizezi că îți
dorești o relație de cuplu, dar nu ai încredere în nimeni.
În acest caz este clar că ai niște
traume de vindecat, fiindcă altfel nu te vei putea deschide către o relație
sănătoasă, nu vei putea avea o conexiune profundă cu nimeni.
A avea încredere într-o altă persoană
înseamnă să fii dispus să riști să-i permiți acelei persoane să intre în inima
ta.
Faptul că îi permiți unui om să intre în
patul tău nu înseamnă că i-ai permis să intre în inima ta. Faptul că îi permiți
unui om să se servească din portofelul tău nu înseamnă că i-ai permis să intre
în inima ta.
Tu le permiți unor oameni să intre în
patul tău și eventual să se servească din portofelul tău fiindcă speri că
prezența lor alături de tine va face să se umple golul din interiorul tău, că
te vei simți fericit/ împlinit. Dar nu se va întâmpla acest lucru.
Faptul că ai atâta încredere, încât
să-ți asumi riscul să permiți unei persoane să intre în inima ta, este semnul
sănătății tale emoționale.
Trauma va limita capacitatea ta de a
avea încredere în altcineva, de a permite unui om să intre în inima ta. Și dacă
între voi doi nu există deplină încredere, atunci ce aveți voi nu este o
relație adevărată. Dacă nu aveți deplină încredere unul în celălalt ceea ce
aveți voi nu este iubire adevărată.
Și mulți dintre voi ați trecut din
relație în relație și ați ajuns poate pe la 40 de ani și adânc în inima voastră
știți că n-ați avut niciodată deplină încredere în partenerul/ partenera
voastră, nu v-ați deschis cu adevărat inima în fața niciunuia dintre
partenerii/ partenerele voastre. Dar de fiecare dată ați sperat că veți avea o
relație care să vă umple goul din interior, pentru acei oameni arătau bine,
erau „genul vostru”...
Cum poți să crezi că este posibil să ai
o relație sănătoasă, o conexiune profundă la toate nivelurile cu altcineva,
când tu nu poți avea deplină încredere în nimeni, când nu ai curajul să-ți deschizi
cu adevărat inima în fața cuiva? (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan
Patru lucruri pe care este necesar să le
verifici ca să știi că ești suficient de sănătos din punct de vedere emoțional,
mental și psihic pentru a intra într-o nouă relație:
4.Este necesar să accepți adevărul
despre tine însuți, să știi cine ești, să-ți rostești adevărul și să fii
mulțumit de cine ești, ca ființă (și asta nu înseamnă că nu ești interesat să
evoluezi în continuare). ESTE NECESAR SĂ ÎNVEȚI SĂ TRĂIEȘTI ÎN ADEVĂR.
Dacă nu ești capabil să trăiești în
adevăr, nu ești pregătit să intri într-o relație de cuplu.
Dacă te prefaci a fi cine nu ești,
pentru a-i impresiona pe alții, pentru a-i atrage pe alții, pentru a-i convinge
pe alții să te accepte, dacă tolerezi lucruri care te rănesc, care te jignesc,
dacă îți negi propriul adevăr, propriile valori, propriile principii, ca să fii
acceptat de un altul, atunci nu ești pregătit să intri într-o relație de cuplu.
Dacă te lași convins să-ți dai la schimb
demnitatea pentru o relație cu un anumit om, nu ești pregătit să intri într-o
relație.
Dacă ai fi dispus să faci lucruri care
te compromit, numai ca să păstrezi o relație de cuplu, nu ești pregătit pentru
o relație de cuplu.
Desigur, mă refer la o relație de cuplu
sănătoasă, pentru că poți intra oricând în relații de cuplu nesănătoase.
Când nu trăiești în adevăr, când nu te
manifești așa cum ești tu la modul autentic, atragi oameni care se potrivesc cu
masca pe care o porți.
Spre exemplu, dacă tu te prezinți pe
rețelele de socializare și în general, în lume, ca pe un obiect sexual, nu e de
mirare că atragi bărbați care te tratează ca un pe obiect sexual. Nu e „vina”
acelor bărbați că te tratează în acest mod, problema este că tu te prezinți
lumii în acel mod, că tu te tratezi pe tine însăți ca pe un obiect sexual.
Multe femei nu și-au găsit partenerul
potrivit pentru că ele nu s-au arătat niciodată așa cum sunt cu adevărat, ci
s-au prezentat așa cum au crezut să trebuie să se prezinte, ca să atragă un
bărbat. Ele au traume neprocesate/ nevindecate care le fac să se simtă
neînsemnate, inferioare, lipsite de valoare în lipsa unui bărbat. Ele se
îmbracă/ vorbesc/ se comportă/ fac alegeri având intenția să-i impresioneze pe
alții, fiind interesate de ce crede lumea despre ele, nu în funcție de ce simt
în interiorul lor. Când funcționezi în acest fel nu ești sănătos din punct de
vedere emoțional.
Încetați să mai încercați să obțineți
aprobarea/ aprecierea/ validarea/ admirația altora! E treaba lor ce cred despre
voi, e treaba lor dacă le convine sau nu ce credeți/ faceți voi! Manifestați-vă
la modul autentic, arătați-vă așa cum sunteți cu adevărat!
Tratați-i cu bunătate, răbdare, Iubire,
respect și compasiune pe cei din jur, dar nu vă trăiți viața în funcție de ce
cred/ vor ei! Onorați-vă propriul adevăr, trăiți în adevăr! Iar dacă cineva nu
este dispus să vă respecte adevărul, acesta este un semn că persoana respectivă
nu este menită să facă parte din viitorul vostru. (RC Blakes) Traducerea
Mihaela Dan
„Cum să-mi recuperez puterea personală
după o relație toxică?”
Dacă ai fost într-o relație toxică, după
ce aceasta s-a încheiat, o să simți, probabil, că ești dărâmat(ă), o să te
simți pierdut(ă). Și poate conștientizezi că ești traumatizat(ă) la nivel
emoțional și psihic și că ai nevoie de vindecare și te întrebi ce să faci ca
să-ți revii, să te echilibrezi, să-ți recuperezi puterea personală.
Unii oameni nu-și mai revin niciodată
după o relație toxică, ei trăiesc tot restul vieții traumatizați și acest lucru
le poluează toate relațiile de cuplu pe pe care le au în continuare - dacă mai
sunt capabili să mai aibă o relație de cuplu.
Există însă posibilitatea să-ți revii
după o relație toxică.
O relație toxică lasă urme la mai multe
niveluri și partenerul traumatizat poate fi bărbatul sau femeia. În general,
sunt mai puțini bărbații traumatizați de o femeie toxică, dar există și astfel
de cazuri.
Cum să-mi recuperez puterea personală
după o relație toxică?
1.Nu te mai judeca pe tine însăți, nu
mai da vina pe tine însăți.
Când ai fost implicată într-o relație
toxică, în cele mai multe din cazuri ai fost implicată într-o relație cu un
narcisist sau cu un om cu pronunțate tendințe narcisiste. Este vorba de un om
care a fost el însuși rănit. Și acel om te-a făcut să simți că tu ești
responsabilă pentru problemele lui, pentru eșecurile lui, pentru faptul că nu
este capabil să realizeze nimic, etc. Și pentru că de-a lungul întregii relații
a turnat atâta „otravă” în interiorul tău, când relația s-a încheiat, toată
acea „otravă” trebuie scoasă din tine și asta înseamnă să-ți iei timp ca să
procesezi tot ce s-a întâmplat. Așa că nu mai da vina pe tine, fiindcă ai avut
de-a face cu un maestru al manipulării.
Desigur, asta nu înseamnă să nu-ți asumi
responsabilitatea pentru ceea ce chiar era responsabilitatea ta, dar nu este
cazul să te învinovățești că s-a încheiat relația, că n-ai făcut destul ca să
salvezi relația, etc. Nu mai încerca să găsești un motiv logic pentru
despărțire, nu mai încerca să găsești logica într-o situație ilogică.
Înțelege că de-a lungul întregii
relații, prin comportamentul său, acel om a turnat otravă în interiorul tău, tu
ai fost „otrăvită” zi de zi. Tu ai avut de-a face cu un om căruia îi lipsea
empatia, care nu dădea doi bani pe tine și căruia nu-i păsa că te facea să
suferi. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan
Cum să-mi recuperez puterea personală
după o relație toxică?
2.Nu te mai acuza/ judeca pentru că ai
acceptat acel om în viața ta.
Ești un om, deci faci greșeli; noi toți
facem. Ai făcut cum ai știut tu mai bine la momentul respectiv, de la nivelul
la care te aflai. Te-ai lăsat fermecată de acel bărbat și ai intrat într-o
relație cu el. Dar asta nu înseamnă să-ți spui „Sunt o proastă!”/ „Nu pot să
cred că am fost atât de tâmpită ca să accept asemenea comportamente!”/ „Cât de
idioată am fost, ca să mă las călcată în picioare în asemenea mod?!”.
Dacă tu îți vorbești mereu în acest fel,
nu faci decât să te plasezi pe tine însăți în cutia pe care scrie „proastă,
idioată, tâmpită”. Poate că partenerul tău toxic exact asta îți spunea, dar și
după plecarea lui tu continui să îți alimentezi convingerea că ești „proastă,
idioată, tâmpită” și vei intra într-o nouă relație care va avea același nivel
ca cea anterioară.
Dacă nu încetezi să folosești acest
limbaj toxic atunci când vorbești cu tine însăți, subconștientul tău va
considera în continuare „sunt proastă, idioată, tâmpită” și vei fi atrasă de un
bărbat care te va trata ca pe o „proastă, idioată, tâmpită”.
În loc să te judeci pentru alegerile
tale, acceptă: „Am făcut niște greșeli. Bărbatul ăsta era foarte priceput în
arta manipulării, am căzut în capcană; asta este. O să învăț ce am de învățat
din această experiență și o să merg mai departe”. (RC Blakes) Traducerea
Mihaela Dan
Cum să-mi recuperez puterea personală
după o relație toxică?
3. Încetează să te mai lași cucerită de
nostalgia după acel partener toxic și după relația voastră.
„Nostalgia” înseamnă că începi să-ți
amintești „vremurile bune” ale relației, „momentele bune”, să le exagerezi și
să ignori toate acele momente de coșmar prin care ai trecut, toate momentele în
care simțeai că înnebunești, toată durerea provocată de acel partener.
Acesta este modul în care funcționezi
când te lași condusă de traumele tale; tânjești după ceea ce era pentru tine
„normalul”/ „zona de confort”, chiar dacă acel „normal” era toxic. După câteva
luni începi să îți amintești ce zâmbet avea când v-ați întâlnit, ce frumos îți
vorbea la început, ce bine te simțeai când făceai sex cu el; ștergi cu buretele
toată acea toxicitate din relație și îți amintești numai partea frumoasă și îți
spui că poate n-ar fi rău să îi trimiți un mesaj, să vezi ce-ți răspunde. Și
deschizi iar ușa și lași demonul să îți intre iar în casă…
De fiecare data când faci asta, de
fiecare data când te întorci la el, te legi cu tot mai multe lanțuri de acel om
și îți va fi din ce în ce mai dificil să pleci. (RC Blakes) Traducerea Mihaela
Dan
Cum să-mi recuperez puterea personală
după o relație toxică?
4. IMEDIAT după ce ai încheiat acea
relație toxică decide că intri într-o pauză în ceea ce privește relațiile de
cuplu.
IMEDIAT după ce ai încheiat acea relație
toxică decide că intri într-o pauză în ceea ce privește relațiile de cuplu.
IMEDIAT după ce ai încheiat acea relație
toxică decide că intri într-o pauză în ceea ce privește relațiile de cuplu.
De ce repet asta? Ca să vă intre în cap.
Pentru că cele mai multe dintre voi nu o faceți. Sunteți ceva de speriat…
Sunteți atât de multe cele care îmi
cereți sfatul după ce ați ieșit dintr-o relație toxică și care în scurt timp
intrați într-o altă relație, ce în timp se va dovedi că e tot toxică… Nu
învățați nimic din experiențele voastre dureroase…
IMEDIAT după ce ai încheiat acea relație
toxică decide că intri într-o pauză în ceea ce privește relațiile de cuplu.
Nu ai nevoie de o relație de cuplu, în
starea în care ești! Nu ești capabilă să atragi o relație sănătoasă, la nivelul
de toxicitate pe care îl conții!
Nu-ți dai seama că ești praf, că ai
nevoie de vindecare, ești chiar atât de inconștientă? Ai nevoie să stai cu tine
însăți, ai nevoie să procesezi ce s-a întâmplat, ai nevoie să te uiți în
interiorul tău, să-ți identifici traumele și să te vindeci. Lasă deoparte
bărbații, nu ai nevoie de bărbați în starea în care ești! (RC Blakes) Traducerea
Mihaela Dan
Cum să-mi recuperez puterea personală
după o relație toxică?
5.Ocupă-te de tine, fă ceea ce este
necesar pentru a deveni cea mai bună Versiune a ta la nivel fizic.
Ce fac cele mai multe femei după o
despărțire? Se abandonează pe ele însele, nu mai au grijă de ele, se îngrașă,
nu mai dau atenție modului în care se îmbracă, modului în care se prezintă când
ies în lume.
Dacă vrei să-ți recuperezi puterea
personală, va trebui să depui efort ca să ai grijă de tine, să arăți bine, ca
să înveți să te simți bine în pielea ta, să-ți placă de tine.
Poate să pară ceva frivol, dar nu este.
E important să începi să te simți bine în pielea ta, ca să te scoți din acea
stare depresivă.
Atunci când trec printr-o despărțire, în
general, femeile iau despărțirea ca pe un semn că e ceva în neregulă cu ele, o
iau ca pe un eșec personal și gândesc la modul „Dacă el nu m-a mai vrut,
înseamnă că nu sunt suficient de bună/ frumoasă/ atrăgătoare, etc”. De aceea
este atât de important să depui efort pentru a avea grijă de tine, pentru a te
prezenta ca cea mai bună Versiune a ta la nivel fizic; nu e vorba de faptul că
vrei să-i impresionezi pe alții, ci de faptul că vrei să te faci pe tine să te
simți bine în pielea ta.
Și nu mai gândi la modul „Așa pot să-mi
găsesc mai repede un alt bărbat”! Încetează cu obsesia asta de a-ți găsi un
bărbat! Nu ai nevoie de un bărbat după ce ai ieșit dintr-o relație toxică, ai
nevoie să fii tu cu tine însăți, fiindcă te-ai pierdut complet în acea relație
și nu mai știi cine ești. Ai nevoie să te regăsești pe tine, înainte de a-ți
găsi un bărbat.
Ai nevoie să lucrezi la a-ți crește
stima de sine, iubirea de sine.
Asigură-te că ești cea mai bună Versiune
a ta la nivel fizic, pentru că tu te uiți la tine însăți toată ziua.
Faptul că ai grijă de tine, că ești
atentă la modul în care te îmbraci, de modul în care te prezinți în lume, este
o formă de respect față de propria persoană. În plus, faptul că o să primești
complimente de la prieteni sau de la cei apropiați, care-ți vor spune că arăți
bine va însemna enorm pentru stima ta de sine, în condițiile în care fostul tău
partener cel mai probabil ți-a spus de nenumătate ori că n-o să se mai uite
niciun bărbat la tine, că ești așa și pe dincolo. Faptul că cei din jur îți fac
complimente te ajută să conștientizezi că ai anumite calități, după ce multă
vreme ai crezut că nu ai nicio valoare. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan
Cum să-mi recuperez puterea personală
după o relație toxică?
6. Analizează-ți psihicul. Știu că nu
ești specialistă în psihologie, dar tu ești în capul tău tot timpul, știi ce se
petrece acolo. Ia-ți timp ca să fi atentă la ce gândești, monitorizează-te ca
să observi când îți trec prin minte gânduri negative, care te trag în jos. O
să-ți dai seama astfel ce anume te-a făcut să accepți în viața ta un om toxic.
O să-ți dai seama în ce situații nu ți-ai folosit discernământul. O să-ți dai
seama că ai intrat în relația aceea toxică fiindcă te-ai lăsat dusă de
instictele tale sexuale și nu ai fost atentă la anumite semne care erau un gen
de stegulețe roșii de la început.
O să-ți dai seama că modul în care îți
faci alegerile, lăsându-te condusă de emoții de moment, fără a-ți folosi
discernământul, te face candidatul ideal pentru manipulare. Și când îți dai
seama de aceste lucruri le poți corecta, te poți schimba.
De asemenea, dacă privești în urmă la
viața ta, o să-ți dai seama, poate, că toate relațiile tale de cuplu au fost
toxice. Și o să-ți dai seama că ai intrat în acele relații pentru că acei
bărbați „erau genul tău”. Cu alte cuvinte, bărbații răniți/ toxici sunt „genul
tău”. Și poate data viitoare când mai dai peste un bărbat care este „genul tău”
deschizi ochii mai bine. Și poate îți dai seama că este cazul să-ți vindeci
traumele, ca să nu mai fi atrasă de asemenea bărbați. (RC Blakes) Traducerea
Mihaela Dan
Cum să-mi recuperez puterea personală
după o relație toxică?
7.Reconectează-te cu Spiritul.
Știu că unii dintre voi vă gândiți acum
că nu aveți nicio treabă cu religia, dar atunci când vorbesc de relația voastră
cu Divinitatea mă refer la ceva mai presus de religie. Vorbesc despre relația
voastră personală cu Dumnezeu, despre conexiunea voastră autentică (indiferent
ce formă ia ea) cu Dumnezeu, care se simte în inima voastră. Vorbesc despre
acea conexiune care vă face să știți dincolo de orice dubiu că Dumnezeu este
acolo și că voi sunteți conectați cu El.
Partea cu biserica și celelalte lucruri
religioase sunt ceva separat. Dumnezeu o să vă trimită acolo unde este locul
vostru, o să vă facă să intrați în legătură cu oamenii potriviți pentru voi,
indiferent dacă aceștia au legătură cu vreo biserică sau nu; nu vă faceți griji
în privința asta. Ideea este ca voi să vă conectați cu Dumnezeu în interiorul
vostru și să fiți mereu în legătură cu el, indiferent în ce loc sunteți.
Și este important acest lucru, pentru că
o relație toxică te otrăvește la toate nivelurile, te seacă din toate punctele
de vedere, nu mai funcționezi ca atunci când ești sănătos și ai nevoie să te
conectezi cu Spiritul și să te lași susținut și ghidat de acesta.
Comunicați cu Dumnezeu: „Doamne, am
nevoie de tine! Mă simt pierdut, sunt complet dărâmat! Nu știu încotro să mă
îndrept, am nevoie de ajutorul tău!” și o să vedeți că Dumnezeu vă va susține.
(RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan
Încetați să mai căutați răspunsuri
raționale pentru tot ce se întâmplă!
Încetați să mai puneți la modul obsesiv
întrebări, pentru a înțelege niște lucruri pe care poate nu le veți înțelege
niciodată! Încetați să mai permiteți minții voastre să funcționeze ca un
procuror care pune o mulțime de întrebări!
Înțelegeți că puteți avea parte de pace
(atunci când acceptați ceea ce s-a întâmplat și vă concentrați pe ce aveți de
făcut mai departe) sau puteți să rămâneți blocați în faza în care încercați să
aflați răspunsuri „logice”, înainte de a acționa în vreun fel.
Unii oameni rămân blocați mult timp în
situații/ stări/ relații care nu le sunt benefice, pentru că se încăpățânează
să ceară: „Vreau să obțin niște răspunsuri!”.
Uneori vei obține aceste răspunsuri de
la Viață, alteori nu le vei obține, dar poți alege să mergi pe principiul: „Nu
am nevoie să înțeleg de ce s-a întâmplat asta; accept faptul că s-a întâmplat
și mă hotărăsc ce am de făcut în continuare. Nu sunt dispus să caut obsesiv
niște răspunsuri pe care poate n-o să le obțin niciodată; aleg pacea
interioară”.
Mintea ta poate să încerce să te
convingă că ai nevoie să obții niște răspunsuri clare, logice, ca să poți să-ți
găsești pacea, dar nu e așa. Pacea o poți obține prin a capitula, prin a
accepta că acel lucru s-a întâmplat, prin a menține convingerea că dacă s-a întâmplat,
atunci înseamnă că are un rost (chiar dacă tu nu înțelegi pe moment acel rost)
și a decide ce anume ai de făcut în continuare. (Michael Mirdad) Traducerea
Mihaela Dan
Am fost întrebată, și m-am întrebat și eu de multe ori
înainte, ba chiar am fost frustrată din cauza asta, cum mă pot ”împăca” cu
faptul că am făcut ceva și nu știu ce sau de ce a trebuit să fac acel ceva? De
unde știu că nu este doar imaginația sau închipuirea mea?
Da, mi-am întrebat Sinele (cel) mai înalt de ce nu pot
ști ce am făcut, sau fac în general, așa cum, de exemplu, știu alții?
Răspunsul pe care l-am primit la această întrebare m-a
făcut să iau poziția ghiocel: ”CINE VREA SĂ ȘTIE?”
Mi-am dat seama că orice argument aș aduce la
răspunsul primit ar fi pueril pentru că în adâncul meu ȘTIAM și CE și DE CE,
iar singurul care nu era ”informat” și nu putea ”vedea” asta, era și este omul
din mine. Mintea, ego-ul uman pe care le-am primit la întrupare.
Sunt lucruri pe care nu le putem înțelege nici cu
mintea, nici din perspectiva umană pe care o avem. Asta, pe de o parte, iar pe
de altă parte, are implicații mult mai profunde și mai importante în
conștientizarea a CINE și CE suntem cu adevărat.
Înseamnă în primul și în primul rând să dai drumul
funcționării DOAR din perspectiva și conceptele umane, înseamnă să fi stabilit
acea încredere și încredințare că acel Sine mai înalt care te ghidează știe ce
face, de ce o face și că nu ești altceva decât o proiecție într-un trup uman al
Sinelor tale de dincolo de văl.
Când te predai necondiționat Divinului din tine, nu
mai ai întrebări, nu mai cauți cu mintea umană răspunsuri, doar te bucuri că ai
fost/ești parte din ceva mai presus de înțelegerea minții tale. Pentru că toate
”semnele” că ți-ai făcut/îți faci treaba sunt prezente, dar nu la nivel de
înțelegere mintală.
Ai acea satisfacție a lucrului bine făcut, dus la
îndeplinire, chiar dacă nu știi CE ai dus la îndeplinire. Acea bucurie care te
umple și te face să te simți Zeița/Zeul care ești. Un semn important al nivelului
la care ai ajuns, în această direcție, este că nu mai ai nevoie de nici o
recunoaștere. Ai bifat și treci mai departe chiar dacă pentru tine înseamnă
extrem de mult. Asta nu înseamnă că nu poți sau nu împărtășești și cu ceilalți,
dar energia din care o faci nu are nimic de-a face cu ego-ul uman.
În momentul în care te-ai predat total și
necondiționat sinelui tău mai înalt, nu te mai poți identifica cu eu-l uman
pentru că ȘTII și SIMȚI că doar locuiești într-un trup omenesc și ești în
serviciul a ceva ce poți simți, dar cu mintea nu poți defini.
Viețuiești în mai multe planuri deodată fără să simți
nevoia să te identifici cu careva dintre ele. Nici cu omul din tine, nici cu
vreunul din sinele tale mai înalte, nici cu nimic. Nici măcar cu Sursa pentru că
ȘTII și SIMȚI că EȘTI SURSA.
La început sunt momente în care simți asta și depinde
cum răspunzi acestui sentiment, dar cu cât mai multă crezare îi dai și
explorezi acest necunoscut minții tale, cu atât mai mult accesezi un alt nivel
al minții, unul care nu este afectat de ego-ul uman.
Nu simți nevoia să refuzi sau să respingi nimic din
ceea ce vine către tine, pur și simplu alegi dacă dai sau nu un răspuns și care
este răspunsul pe care-l dai, fie că este vorba de cuvinte, acțiuni sau orice
altceva.
Asta nu înseamnă că planul pământesc nu te mai
influențează și că devii insensibil la provocări, nici vorbă. Provocările devin
mai subtile, mai fine, mai dificil de detectat dacă nu ești tot timpul ”pe
fază”. Și nu suntem și nici nu vom fi tot timpul ”pe fază” pentru că asta ar
însemna stoparea evoluției, creșterii noastre.
Creatorul însăși/însuși se provoacă pe sine prin noi
și prin tot ceea ce Universul nostru cuprinde.
O zi plină de înțelepciune nouă tuturor!
Monica Poka
Dacă îți
dorești o relație, iată 5 întrebări pe care să ți le pui înainte de a ieși la
întâlniri, ca să te asiguri că ești „echipat” pentru a avea rezultate benefice
de pe urma acestor întâlniri:
1.Crezi că
există femei bune/ bărbați buni?
Dacă tu ai
convingerea că „nu mai sunt femei bune/ bărbați buni”, atunci cu certitudine
vei sfârși cu partenerul nepotrivit, într-o relație disfuncțională. Și asta se
va întâmpla pentru că având convingerea că nu există femei bune/ bărbați buni,
vei accepta întâlniri cu persoane mediocre și te vei mulțumi cu puțin. Vei
merge pe principiul că oricum nu vei găsi partenerul pe care ți-l dorești cu
adevărat, așa că n-ai de ales, trebuie să te mulțumești cu unul mediocru și ca
atare, n-are rost să cauți prea mult, că oricum tot peste mediocritate vei da.
Asigură-te
că ai credința că există femei bune/ bărbați buni înainte de a începe să-ți
cauți un partener, fiindcă altfel vei sfârși în relația nepotrivită, alături de
omul nepotrivit. Nu accepta mediocritatea, nu te mulțumi cu puțin!
Eu cunosc
oameni care rămân în relații mediocre/ disfuncționale pentru că ei cred că
oricum nu ar putea obține mai mult de atât într-o relație și ca atare, spun ei,
„mai bine rămân la răul pe care-l știu, că oricum m-am obișnuit cu el. Și
oricum, nu e chiar atât de rău, uneori e chiar bine”.
Alții sunt
atât de convinși că nu mai există femei bune/ bărbați buni, încât dacă
întâlnesc un astfel de om, nu cred că e adevărat, își spun că sigur există vreo
chestie ascunsă, fiindcă „e prea frumos ca să fie adevărat”. Așa se sabotează
singuri și îndepărtează persoana respectivă, atrăgând persoane toxice, care
sunt mai apropiate de zona lor de confort. (Stephan Laboussiere) Traducerea
Mihaela Dan
Iată 5 întrebări pe care să ți le pui înainte de a
ieși la întâlniri, ca să te asiguri că ești „echipat” pentru a avea rezultate
benefice de pe urma acestor întâlniri:
2. Pot să-mi fac timp pentru un partener, există loc
în viața mea pentru el/ea?
Eu am observat din discuțiile cu clienții mei că mulți
oameni spun că își doresc o relație de cuplu, dar când te uiți la viața lor,
constați că au un program foarte încărcat, în care practic nu au timp să aloce
posibilului partener, să aloce relației de cuplu. Acei oameni nu sunt dispuși
să-și schimbe programul, să facă loc pentru un posibil partener, să fie
disponibili pentru acel partener, ci caută pe cineva care să fie dispus să se
integreze în programul lor, să se strecoare în programul lor. Cu alte cuvinte,
ei vor ca partenerul să le satisfacă nevoile lor relaționale, dar nu sunt
dispuși să satisfacă și ei nevoile partenerului. Iar aceasta este rețeta
dezastrului în relația de cuplu.
Eu înțeleg că vă simțiți singuri, că vă doriți un om
alături de voi, dar întrebați-vă la modul serios: sunteți dispuși să faceți
timp în viața voastră pentru un partener care are și el nevoile lui? Sunteți
dispuși să vă schimbați programul, astfel încât să țineți cont și de nevoile
sale?
Nu puteți pretinde ca acel om să fie flexibil, să vă
stea vouă la dispoziție oricând doriți, fără să existe o reciprocitate.
Dacă nu sunteți dispuși să faceți asta, nu mai
încercați să vă găsiți un partener, ci lucrați întâi la modul în care v-ați
organizat propria viață și faceți loc pentru un partener/ o relație, fiindcă
acesta/ aceasta va necesita timp. O relație trebuie hrănită, iar asta cere timp
alocat relației/ partenerului.
Și nu mergeți pe principiul „Lasă că o să îmi fac timp
pentru un partener atunci când voi avea acel partener!”. Nu, nu așa se face.
Creează spațiu pentru o relație în viața ta acum, nu după ce vei găsi un
partener. Și până găsești acel partener umple acel spațiu/ timp cu activități
care îți plac/ te pasionează. (Stephan Laboussiere) Traducerea Mihaela Dan
Iată 5 întrebări pe care să ți le pui înainte de a
ieși la întâlniri, ca să te asiguri că ești „echipat” pentru a avea rezultate
benefice de pe urma acestor întâlniri:
3. Crezi în iubirea adevărată?
Dacă tu nu crezi că există iubirea adevărată, te vei
mulțumi cu mai puțin de atât. Vei intra în relații disfuncționale sau chiar
toxice, vei lua drept „iubire” codependența, atașamentele nesănătoase, obsesia,
gelozia, etc.
4. Te iubești pe tine însuți?
Dacă tu nu te iubești pe tine însuți nu ai cum să faci
alegeri relaționale sănătoase, nu ai cum să ajungi să ai o relație sănătoasă.
Dacă tu nu te iubești pe tine însuți vei intra în relații cu oameni care nu te
iubesc, vei tolera oameni care te tratează într-un mod lipsit de respect, care
se folosesc de tine, care te abuzează, etc.
Și a te iubi pe tine însuți nu înseamnă să te crezi
perfecțiunea întruchipată și să consideri că nu mai e nimic de schimbat la
tine, ci înseamnă să ai niște standarde sub care nu ești dispus să cobori,
înseamnă să nu te mulțumești cu firimituri, înseamnă să faci alegeri sănătoase.
Când tu nu știi cine ești cu adevărat, cum poți să
știi cine ți se potrivește cu adevărat? Nu ai cum și de aceea ajungi la un
moment dat să te întrebi „Cum am ajuns eu să fiu în relație cu omul ăsta?! Cum
am ajuns eu în situația asta?”. (Stephan Laboussiere) Traducerea Mihaela Dan
Iată 5 întrebări pe care să ți le pui înainte de a
ieși la întâlniri, ca să te asiguri că ești „echipat” pentru a avea rezultate
benefice de pe urma acestor întâlniri:
5. Mi-am vindecat traumele? Am eliberat vechile
„bagaje”?
Noi toți am avut parte de traumele noastre, noi toți
am avut problemele noastre, dar noi toți ne putem vindeca, nu e obligatoriu să
trăim toată viața afectați de acele traume, rănindu-i și pe alții.
Nu folosiți scuza trecutului vostru traumatizant
pentru a evita să vă asumați responsabilitatea pentru modul în care vă
comportați, pentru alegerile pe care le faceți. Uitați-vă bine la voi înșivă,
identificați-vă traumele și ocupați-vă de ele, vindecați-vă. Nu intrați într-o
nouă relație cu „bagajele” din vechea relație, nu aduceți în noua relație
traume care v-au distrus vechea relație! Vindecați-vă și abia apoi intrați
într-o nouă relație. (Stephan Laboussiere) Traducerea Mihaela Dan
Eu am lucrat cu o mulțime de femei care vin la
consiliere și mă întreabă cum să procedeze atunci când bărbatul cu care au o
legătură nu-și dorește o relație serioasă.
Aici sunt două cazuri distincte: cazul în care acel
bărbat îți spune de la început că nu este pregătit pentru o relație, că vrea să
luați lucrurile încet, să aveți timp să vă cunoașteți unul pe celălalt și nu
are pretenția să faci sex cu el și cazul bărbatului care vrea să aibă parte de
toate beneficiile unei relații, inclusiv cele sexuale, fără ca el să-și asume
clar acea relație.
În a doua variantă, bărbații fie îți spun clar că nu
vor o relație serioasă, fie nu o spun, dar comportamentul lor arată că nu-și
doresc o relație serioasă și tu poți vedea asta, dacă ești dispusă să fii
sinceră cu tine. Mulți dintre acești bărbați sunt și posesivi, în sensul că nu
acceptă ca femeia respectivă să se mai întâlnească și cu alți bărbați, să se
considere liberă, deși ei n-o iubesc, știu că nu vor rămâne cu ea și nu sunt
dispuși să-și asume un angajament ferm față de ea, nu sunt cu adevărat
implicați în relația respectivă. Dar atât timp cât aceea este „femeia lui”, un
astfel de bărbat nu vrea ca ea să fie liberă să flirteze/ facă sex cu alții,
deși el o face fără nicio reținere.
Când au de-a face cu astfel de bărbat posesiv, femeile
respective iau acest lucru ca pe un semn că „el le iubește, chiar dacă nu vrea
să recunoască acest lucru”.
Nu, nu vă iubește. Un bărbat poate să fie posesiv și
să-și „marcheze” oficial teritoriul chiar dacă știe foarte bine că nu o iubește
pe acea femeie, că nu va avea niciodată o relație serioasă cu ea, că o va lăsa
fără niciun reținere de cum va găsi pe altcineva care-i place mai mult. Dar
atât timp cât el este cu femeia respectivă, chiar dacă nu simte nimic pentru
ea, orgoliul său masculin îl face să vrea ca aceea să fie doar femeia lui, să
nu o împartă cu alții. El o vede ca un bun proprietate personală pe care nu
vrea să-l împartă cu alții.
Nu confundați posesivitatea cu iubirea! (Stephan
Laboussiere) Traducerea Mihaela Dan
Dacă un
bărbat îți spune că nu își dorește/ nu este pregătit pentru o relație serioasă,
ceea ce poți face este să îl întrebi: „Atunci pentru ce ești pregătit? Ce îți
dorești în ceea ce mă privește, dacă nu-ți dorești o relație serioasă?”.
Și deseori
bărbatul respectiv o să încerce să evite un răspuns clar, o să-ți răspundă ceva
de genul „Hai să lăsăm lucrurile să se întâmple, să curgem cu fluxul și să
vedem unde ne duce” sau „Hai să fim prieteni”.
Întrebă-l în
continuare: „Lămurește-mă ce înțelegi tu prin «să curgem cu fluxul și să vedem
unde ne duce»/ «să fim prieteni»”, pentru că el poate să înțeleagă prin asta
„hai să facem sex, să ne comportăm ca și cum am avea o relație, să beneficiez
de toate avantajele unei relații, fără ca eu să îmi asum oficial relația, fără
ca eu să îmi asum vreo obligație față de tine”. Întreabă-l clar: „Asta înseamnă
ca vrei ca noi doi să continuăm să facem sex, dar să nu avem o relație? Asta
înseamnă să ne comportăm ca și cum am avea o relație, dar să nu avem o relație,
să considerăm că fiecare suntem liberi să facem ce vrem cu alții?”.
Lămurește-te
ce vrea, ca să știi ce decizie să iei. Fiindcă indiferent ce vrea el, tu decizi
dacă ceea ce vrea el este ceea ce vrei și tu; ești liberă să spui „Nu,
mulțumesc, acest gen de aranjament nu este ceea ce-mi doresc eu”.
O mulțime de
femei acceptă acest gen de aranjamente doar pentru că nu vor să piardă acel
bărbat și eventual speră că în timp, dacă rămân cu acesta, el se va convinge ce
bine le este împreună/ că sunt făcuți unul pentru altul.
Aceste femei
spun ceva de genul „Nici eu nu-mi doresc deocamdată o relație serioasă”/ „și
pentru mine e în regulă o prietenie fără obligații”, deși asta este o minciună
sfruntată.
Uneori îl
mint pe bărbatul respectiv când spun asta, în speranța că în timp el se va
îndrăgosti de ele și-și va dori o relație serioasă, alteori se mint și pe ele
însele, fiindcă e dureros să recunoască faptul că rămân cu un bărbat care nu le
vrea. (Stephan Laboussiere) Traducerea Mihaela Dan
De ce vor unii bărbați să aibă parte de o relație cu o
femeie, fără să-și asume însă oficial acea relație? De ce întrețin unii bărbați
niște legături cu statut incert cu o femeie, refuzând să-și asume o relație
oficială cu aceasta, deși ea consideră că au o relație?
Pentru că acelor bărbați le place să se simtă iubiți,
să aibă parte de atenția și grija unei femei, să beneficieze de avantajele
sexuale/ casnice/ locative/ financiare pe care le presupune o astfel de
legătură, dar nu vor să-și asume și obligațiile care vin la pachet cu
beneficiile, atunci când ai o relație asumată. Spre exemplu, ei vor să fie
liberi să flirteze/ facă sex și cu alte femei, vor să fie liberi de
responsabilitățile financiare pe care le presupune un cuplu, vor să fie liberi
să facă ce vor cu timpul lor, fără să dea explicații nimănui, etc. Lor le place
partea de beneficii în jocul de-a cuplul, dar nu vor ca lucrurile să devină serioase,
fiindcă nu vor să-și asume și responsabilitățile/ obligațiile aferente.
(Stephan Laboussiere) Traducerea Mihaela Dan
Se întâmplă uneori ca un bărbat să susțină foarte
hotărât că nu-și dorește o relație serioasă, că el nu e genul care să creadă în
căsătorie, să stea ani de zile într-o relație cu o femeie știind că nu se va
căsători cu ea niciodată, știind că nu va rămâne în final cu ea, ci este doar
un aranjament temporar, iar după câteva luni de la despărțirea de prima femeie
să se însoare cu o altă femeie.
Așadar, e posibil ca un bărbat să-ți spună că nu vrea
o relație serioasă și apoi, în timp, să se răzgândească? Da, se mai întâmplă
așa ceva, dar dacă la un moment dat el își dorește o relație serioasă, în 90%
din cazuri nu e vorba de o relație serioasă cu tine, ci cu o altă femeie.
Înțelegeți: când un bărbat îți spune că nu-și dorește
o relație serioasă, el o spune la modul general, ca să nu-ți rănească
sentimentele, dar ceea ce vrea să spună este „Nu-mi doresc o relație serioasă
CU TINE”.
Dacă un bărbat îți spune că nu-și dorește o relație
serioasă, înțelege este că el nu e bărbatul potrivit pentru tine și tu nu ești
femeia potrivită pentru el. Dacă tu decizi să rămâi într-o legătură cu statut
neclar cu el, prinsă în ceva ce consideri tu a fi un fel de „relație” – de fapt,
pentru el nu este o relație -, practic, tu rămâi prinsă într-un aranjament ce
te va duce într-o fundătură, iar bărbatul potrivit va trece mai departe, nu se
va opri, fiindcă doar tu ești „într-o relație”.
O mulțime de femei rămân cu un bărbat care le-a spus
că nu-și dorește o relație serioasă, făcându-și socoteala că se pot bucura
„fără obligații” de compania lui, iar între timp o să caute bărbatul care-și
dorește o relație și când îl vor găsi, îl vor lăsa pe cel dintâi și vor merge
cu cel de-al doilea. Ele cred că sunt perfect capabile să gestioneze această
situație, dar în realitate rareori se întâmplă așa.
În realitate cele mai multe femei se atașează emoțional de bărbatul cu care au o legătură sexuală care durează mai multe luni sau chiar ani, sunt afectate emoțional de acea legătură în care nu există niciun fel de conexiune emoțională, în care își oferă corpul unui bărbat care nu simte nimic pentru ele, sunt sleite energetic de acea legătură nesănătoasă în care bărbatul respectiv continuă să nu-și dorească o relație serioasă cu ele și ajung să fie incapabile emoțional/ psihic să se mai deschidă spre bărbatul care și-ar dori o relație serioasă. Nu mai au nimic să-i ofere unui bărbat care și-ar dori o relație serioasă cu ele, sunt epuizate.
În plus, ca femeie, cu cât investești mai mult într-o relație, cu atât mai greu îți este să renunți la ea, chiar dacă este o relație disfuncțională. (Stephan Laboussiere) Traducerea Mihaela Dan
Eu primesc nenumărate mesaje de la femei care se plâng de situația dificilă în care se află și îmi cer sfatul, fiindcă nu știu ce să facă pentru a ieși din acele situații sau pentru a îmbunătăți situația, după caz.
Multe astfel de femei revin periodic cu mesaje de
acest tip și constat că an după an, ele intră iar și iar în aceleași tip de
situație, după care mă caută ca să se plângă și să-mi ceară sfatul. Aceeași
femeie, același tip de relație disfuncțională/ toxică, același tip de bărbat
(nu neapărat același bărbat), aceleași nemulțumiri, an după an, iar femeile
respective continuă să facă aceelași greșeli, aceleași alegeri proaste, deși
experiența proprie le-a arătat că rezultatele acelor alegeri nu le sunt
benefice.
A fost o vreme în care eu am consumat o grămadă de
timp și energie ca să le ascult și să le consiliez, ca să le explic că fac
alegeri care nu le sunt benefice, să le explic ce au de făcut în continuare,
pentru ca mai apoi ele să facă exact aceleași lucruri ca în trecut, să ajungă
în exact aceleași situații ca în trecut și apoi să vină iar la mine, ca să-mi
spună cât de greu le e și să se plângă că nu știu ce să facă…
La un moment dat am înțeles că sunt oameni cu care
vorbești în gol, nu sunt dispuși să audă decât ce vor ei, se identifică mereu
cu statutul de victimă și nu vor să se schimbe. Acum îmi dau seama repede cu
cine am de-a face și știu ce am de făcut când identific ceea ce eu numesc
„sindromul femeii prostuțe”. O astfel de femeie se lasă manipulată/ controlată
de bărbați care nu-i vor binele, se lasă condusă de poftele carnale, face
alegeri iresponsabile și nu învață nimic din experiențele sale.
O „femeie prostuță” este o femeie care se oferă
voluntară iar și iar pentru jocurile toxice practicate de unii bărbați, pentru
că nu învață nimic din toată suferința prin care a trecut an după an, deceniu
după deceniu, în relațiile cu astfel de bărbați. Ea continua să aleagă același
tip de bărbați, deși știe foarte bine ce vor face ei.
Dacă ai trecut o dată printr-o situație dificilă și ai
avut de suferit, intri și a doua oară într-o situație de același tip și ai iar
de suferit și tu continui să intri în astfel de situații, atunci nu mai ești
victimă, tu te oferi voluntar pentru acel gen de experiențe. Aici nu mai e
vorba de ghinion, de soartă, etc, e vorba de prostie. Dacă tu te confrunți la
50 de ani în relațiile tale de cuplu cu același gen de probleme cu care te
confruntai când aveai 25 de ani, dacă tu faci de 25 de ani același gen de
alegeri distructive când e vorba de bărbați, atunci e vorba de prostie.
Femeia prostuță este o femeie care nu înțelege lucruri
evidente, care nu are discernământ, care face alegeri absurde.
O femeie prostuță poate să participe la multe ore de
consiliere, poate să citească o mulțime de cărți, poate să asculte o mulțime de
înregistrări legate de relații, poate să înțeleagă la modul teoretic ce i se
explică, dar nu pune niciodată în practică acele informații, ci face iar și iar
aceleași alegeri care nu-i sunt benefice.
O femeie prostuță poate să citeze opinii foarte
sănătoase despre relații, poate să emită opinii foarte sănătoase despre
relații, dacă o asculți, ai senzația că ai ce învăța de la ea, dar totul e doar
teorie, fiindcă în viața sa personală face alegeri care contrazic flagrant ceea
ce spune.
O femei prostuță poate merge la cursuri, poate să se
arate dornică să învețe cum să aibă relații armonioase, dar ea nu aplică nimic
din ceea ce învață. Una spune și alta face.
O femeie prostuță intră în depresie pentru că a fost
părăsită de un bărbat care îi era mult inferior ca nivel intelectual, care o
înșela întruna, care o trata ca pe o cârpă de șters picioarele.
Și nu vă supărați pe mine pentru că vorbesc despre „femeia prostuță”, fiindcă nu judec pe nimeni și nu am intenția să jignesc pe nimeni; tot ce fac este să le țin în față o oglindă femeilor care se comportă în acest fel, ca să le ajut să conștientizeze ce fac și să-și pună viața în ordine. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan
O să vă prezint câteva exemple care vă ajută să identificați
sindromul femeii prostuțe:
1.Femeia respectivă își propune să facă un anumit
bărbat să o iubească. Aceasta este cea mai mare prostie pe care o poate face o
femeie. De fapt, aceasta este cea mai mare prostie pe care o poate face un om,
fie că e bărbat sau femeie: să își propună să facă orice e necesar pentru ca un
anumită persoană care nu-l iubește, să ajungă să-l iubească.
Dacă un om nu te iubește, nu-l poți face să te
iubească, orice metodă ai folosi.
Faptul că tu cheltuiești o mulțime de bani cu acel om
nu o să-l facă să te iubească.
Faptul că tu îi satisfaci toate fanteziile sexuale și
ești foarte bun(ă) la pat nu o să-l facă să te iubească.
Faptul că tu te rogi la Dumnezeu ca acel om să te
iubească n-o să-l facă să te iubească. Și eu știu o mulțime de femei care se
roagă la Dumnezeu să facă un anumit bărbat să le iubească. Ce-o fi în mintea
lor, nu știu… Dumnezeu nu se ocupă cu așa ceva.
O femeie care se dă peste cap ca să facă un bărbat să
o iubească este o femei prostuță. Ea nu înțelege că dacă un bărbat nu te
iubește, dacă nu-ți vede și nu-ți prețuiește calitățile, acesta este un semn că
nu este potrivit pentru tine, că nu este omul cu care să intri într-o relație.
Și singurul lucru pe care-l poți face în această situație este să-ți vezi de
drumul tău, nu să încerci să forțezi apariția iubirii în inima lui.
Dacă nu accepți faptul că acel bărbat nu te iubește și
nu-ți vezi de viața ta, ci încerci să-l faci să te iubească punându-te la
dispoziția lui în diverse moduri, acel bărbat îți va sesiza disperarea și se va
folosi de tine până va găsi altă femeie care-l interesează mai mult.
Dacă tu încerci să faci un bărbat să te iubească
înseamnă că nivelul stimei tale de sine este foarte redus.
O femeie prostuță nu a învățat că cei mulți dintre bărbați,
când fac avansuri unei femei, nu sunt interesați de o relație serioasă, ci sunt
interesați doar să facă sex. O femeie prostuță nu a învățat că dacă te respecți
ca femeie, nu sari în pat cu un bărbat de la primele semne că acesta este
interesat de tine, ci aștepți să vezi cu cine ai de-a face, să-ți dai seama
care sunt intențiile lui. O femeie prostuță face sex cu acel bărbat de la
început, bazându-se pe faptul că odată ce au o legătură sexuală sau un gen
neclar de relație, îl va face pe acel bărbat să o iubească. Și unele femei
încearcă să facă un bărbat să le iubească ani la rând - știu cazuri de femei
care încearcă asta de 10 ani - fără să reușească, dar nu renunță… (RC Blakes) Traducerea
Mihaela Dan
Înțelegeți un lucru: este posibil ca unui bărbat să-i
placă foarte mult să facă sex cu o femeie, dar acel bărbat să nu iubească
femeia respectivă. Nu mai încercați să folosiți sexul ca să faceți un bărbat să
vă iubească, fiindcă n-o să vă iasă. Poate că voi vedeți că lui îi place foarte
mult să facă sex cu voi și trageți concluzia că vă iubește, dar pentru un
bărbat sexul nu este egal cu iubirea. Bărbatul face o diferență foarte clară
între acestea două.
Și dacă unui bărbat care are un nivel redus de
conștiință îi place să facă sex cu o femeie, va face sex cu ea de câte ori va
avea ocazia, o va folosi pentru sex fără nicio remușcare, știind că la un
moment dat o va părăsi, știind că nu are nici intenție privind o relație
serioasă și că ea speră la o relație serioasă, știind că o va face să sufere.
Lui nu-i pasă de toate astea, el își rezolvă o nevoie biologică și cu asta
basta.
Dar dacă tu, ca femeie, te pui în postura de a fi
folosită pentru sex ani la rând, în speranța că acel bărbat te va iubi pentru
că-i place atât de mult să facă sex cu tine, asta este o prostie. (RC Blakes) Traducerea
Mihaela Dan
O să vă prezint câteva exemple care vă ajută să
identificați sindromul femeii prostuțe:
2. Femeia care face sex fără obligații, ca remediu
contra sentimentului singurătății.
Primesc o mulțime de mesaje de la femei care se plâng
că se simt singure și care sunt atât de disperate, încât sunt dispuse să facă
sex cu cine se nimerește, ca să scape de acea senzație de singurătate. Dar nu
scapă. De fapt, o femeie care procedează în acest fel se simte din ce în ce mai
singură, după astfel de partide de sex cu bărbați care nu simt nimic pentru ea,
care nu sunt interesați decât să facă sex cu orice femeie este disponibilă. Și
după ce și-au oferit corpul unor bărbați cărora nu le pasă de ele, acele femei
rămân iarăși singure și cu un gust amar.
Numai o femeie prostuță poate să creadă că se va simți
mai bine dacă se oferă unor bărbați interesați doar să facă sex, cărora le este
totuna dacă fac sex cu ea sau cu altele, cărora nu le pasă de ea. Astfel de
bărbați vin doar pentru sex și când au terminat, au plecat, iar femeia
respectivă rămâne la fel de singură.
Eu am auzit femei care vin cu argumente de genul „Dacă
un bărbat e liber să facă sex cu câte femei vrea, fără să considere cineva că
ar fi o problemă, și eu, ca femeie am aceleași drepturi, sunt liberă să fac sex
cu cine am chef!”.
Nu am idee ce e în mintea lor, dacă spună așa ceva;
din punctul meu de vedere este o chestie de bun simț să știi că e o lipsă de
respect față de tine însuți, față de Divinitatea din tine, fie că ești bărbat,
fie că ești femeie, să faci sex cu tot felul de persoane cu care nu ai nimic în
comun, pentru care nu simți nimic, doar ca să-ți satisfaci poftele carnale.
În cazul unei femei, pântecul ei este incubatorul
Vieții, este locul prin care Dumnezeu trimite noi suflete în această lume și
numai asta ar trebui să te facă să înțelegi că trupul tău este sacru, că nu ai
dreptul să-l pângărești prin astfel de comportamente iresponsabile. Acei
bărbați cu care tu faci sex, cărora nici nu le pasă de tine, care nu au nici
respect și nici iubire pentru tine, te penetrează, ei îți folosesc corpul,
faptul că faci sex cu ei lasă urme asupra ta, chiar dacă tu nu înțelegi aceste
lucruri la nivel conștient.
Dacă te respecți pe tine însăți nu o să-ți oferi
corpul unor bărbați care să te folosească pentru sex, doar fiindcă tu te simți
singură. Ăsta este un comportament prostesc, pe care îl pot avea puștoaicele,
dar nu o femeie matură. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan
O să vă prezint câteva exemple care vă ajută să
identificați sindromul femeii prostuțe:
3.Femeia respectivă își împarte bărbatul cu altă
femeie/ alte femei.
Nu vă judec, nu vă spun cum să vă trăiți viața,
fiindcă oricum fiecare faceți ce vreți, dar pot să vă spun părerea mea. Cred că
trebuie să stai foarte prost cu stima de sine ca să accepți să împarți un
bărbat cu altă femeie/ alte femei. O femeie de acest tip nu are respect față de
sine, nu se iubește pe sine, nu știe cine este, dacă se mulțumește cu
firimiturile pe care i le aruncă un bărbat care mai are și altă iubită/ alte
iubite.
Astfel de femei cred că dacă nu au un bărbat nu pot fi
împlinite și sunt dispuse la orice, ca să păstreze bărbatul pe care „îl au” (de
fapt, nu-l au).
4. Femeia respectivă trăiește într-un mod complet
nepotrivit pentru vârsta sa. Ea este ridicolă prin modul în care se îmbracă,
prin modul în care se manifestă, prin locurile pe care le frecventează; spre
exemplu, sunt femei care au 50 sau 60 de ani care se îmbracă și se comportă ca
niște puștoaice de 20 de ani.
O femeie care se respectă se comportă cu maturitatea
adecvată vârstei sale, nu se face de râs prin comportamente deplasate. Nu te
îmbraci la 50 de ani ca la 20 de ani, nu alegi la 50 de ani bărbați care ți se
potriveau când aveai 20 de ani. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan
O să vă prezint câteva exemple care vă ajută să
identificați sindromul femeii prostuțe:
5. Femeia care are nevoie de un bărbat/ o relație ca
să se simtă validată, ca să simtă că are valoare. Ea crede că dacă nu are un
bărbat/ o relație nu poate fi împlinită/ fericită, așteaptă de la un bărbat să
o completeze/ facă fericită. Asta este o atitudine la fel de prostească precum
aceea de a crede că un câștig la loterie este singurul mod în care îți poți
asigura traiul de zi cu zi. Poate că joci la loterie, dar ar fi de dorit să te
asiguri că ai și alte venituri care îți asigură traiul de zi cu zi.
Dacă tu mergi pe principiul „Nu o să muncesc, ci o să
joc la loterie întruna, ca să câștig premiul cel mare”, asta este o prostie, e
evident pentru toată lumea cu scaun la cap că nu poți reuși în viață cu o
asemenea atitudine.
O prostie la fel de mare este să te bazezi pe faptul
că un bărbat/ o relație te va împlini/ face fericită/ completa.
Un bărbat/ o relație nu poate să-ți dea valoare, nu te
poate face să te simți împlinită, nu este rostul lor să facă asta. Valoarea ta,
fericirea ta, împlinirea ta vine din ce faci tu cu tine însăți, vin din
interiorul tău, nu ți le dă cineva din exterior. (RC Blakes) Traducerea Mihaela
Dan
O să vă prezint câteva exemple care vă ajută să
identificați sindromul femeii prostuțe:
6.Femeia care nu pricepe „semnalele de alarmă” pe care
le dă comportamentul bărbatului.
Spre exemplu, bărbatul respectiv nu a venit la niște
întâlniri, le-a anulat în ultimul moment sau întârzie mult și în mod repetat la
întâlniri; el nu dă niciun semn de afecțiune față de tine, nu dă niciun semn că
l-ai interesa pentru altceva decât sex, dar tu continui să consideri că ceea ce
aveți voi este „o relație” și te agăți de el, indiferent de stegulețele roșii
care apar la tot pasul. Îi dai acces la corpul tău unui bărbat înainte ca el să
dovedească faptul că este un om cu care ești în siguranță, care nu-ți va răni
inima. Refuzi să vezi că, de fapt, ce aveți voi este o legătură cu statut
neclar, că se folosește de tine pentru sex și/ sau alte beneficii. Și poate
speri că dacă îi oferi sex, el te va iubi; presupui că pentru un bărbat sexul
înseamnă ce înseamnă pentru tine, că el se va simți mai apropiat emoțional de
tine cu fiecare partidă de sex. Îmi pare rău, dar pentru un bărbat sexul și
iubirea sunt două lucruri complet diferite. Un bărbat nu se simte legat
emoțional de o femeie doar pentru că a făcut cu ea sex de multe ori.
O astfel de femeie este ca un șofer care circulă pe o
șosea foarte aglomerată și care intră cu viteză în intersecții, ignorând
culoarea roșie a semaforului - riscul de accident este foarte mare. Ea se
accidentează o dată, după ce își revine urcă iar la volan și intră iar în
intersecții ignorând culoarea roșie a semaforului, se accidentează iar și tot
așa. Dacă asta nu e prostie, nu știu ce mai e prostia… (RC Blakes) Traducerea
Mihaela Dan
O să vă
prezint câteva exemple care vă ajută să identificați sindromul femeii prostuțe:
7. Femeia
este influențată de vocile unor bărbați care au doborât-o emoțional și psihic
în trecut. Ea crede toate acele lucruri jignitoare/ umilitoare/ batjocoritoare
pe care le-au spus acei bărbați despre ea și când găsește un nou bărbat, chiar
dacă și acesta o tratează ca pe un nimic, acea femeie continuă să rămână lângă
el. Acceptă să fie călcată în picioare de un bărbat de nimic.
Când un
bărbat vrea să te manipuleze/ controleze, el va folosi fie un limbaj care să te
facă să te simți sexy, să te simți dorită, fie unul care va pune accent pe
punctele tale slabe, ca să te facă să simți că n-ai valoare, că nu te-ar vrea
nimeni, că nu meriți nimic și să rămâi agățată de el.
Un bărbat
toxic, dacă îi dai acces la viața ta, te poate înlănțui prin limbajul său și
poate ajunge să te controleze fără ca tu să-ți dai seama ce se întâmplă. Și
dacă tu ai văzut că îți vorbește într-un mod lipsit de respect, că te jignește,
că te umilește, că te batjocorește, te separi de el pentru câteva zile, după
care iar îi răspunzi la telefon sau la mesaje, îl crezi când îți spune că nu
mai face, că-i pare rău, revii alături de el și ajungi în aceeași situație…
asta este prostie.
O femeie
care se respectă este foarte atentă ce voci tolerează în preajma sa, nu acceptă
voci care îi vorbesc într-un limbaj degradant.
Eu sunt
bărbat, dar sunt foarte selectiv când e vorba de vocile pe care le ascult. Eu
nu accept în preajma mea voci care mă trag în jos, voci care nu mă tratează cu
respect. Dacă cineva folosește un limbaj care nu rezonează cu mine, am plecat
de lângă el și nu sunt șanse să mă mai apropii de acel om. (RC Blakes) Traducerea
Mihaela Dan
Dacă v-ați
recunoscut ca prezentând vreun sindrom al femeii prostuțe, poate vă întrebați
ce puteți face în continuare, ca să schimbați lucrurile în bine.
1.Uită-te cu
sinceritate la viața ta, la relațiile tale și observă ce oferi și ce primești
de la oamenii respectivi. Îți place ce primești de la ei, consideri că există
un schimb energetic echilibrat?
Și dacă sunt
aspecte care nu-ți plac, observă care sunt obiceiurile tale în relații, fiindcă
dacă tu faci aceleași alegeri, obții aceleași rezultate. Dacă vrei rezultate
diferite trebuie să faci alt gen de alegeri.
Un exemplu:
dacă tu accepți ca relația voastră să fie un secret, dacă accepți ca acel
bărbat să ascundă faptul că are o relație cu tine, nu te mira că vei sfârși
prin a fi părăsită pentru o altă femeie. Asta vrei să fii, o femeie cu care
acel bărbat preferă să aibă o legătură secretă, cu care nu vrea să se afișeze,
pentru că nu are intenții serioase cu tine și doar te folosește pentru sex, în
timp ce tu ai impresia că aveți o relație?
2.Începe să
privești lucrurile dintr-o perspectivă mai înaltă, ca să înțelegi mai bine
lucrurile. Cum faci asta? Spre exemplu, îți schimbi cercul de prietene, fiindcă
dacă ai prietene cu un nivel redus de conștiință, care te încurajează să
accepți să împarți bărbatul cu altele sau să accepți o prietenie cu beneficii,
pe principiul că e mai bine așa decât deloc sau care te încurajează să faci sex
cu cine se nimerește, „ca să-ți trăiești viața”, n-o să te ridici niciodată de
la nivelul acela.
Ai grijă cu
cine te însoțești, fiindcă de multe ori calitatea relației tale are legătură cu
calitatea anturajului tău.
Cineva
spunea: „Arată-mi care-ți sunt prietenii/ prietenele și pot să-ți spun care-ți
este viitorul”. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan
Dacă v-ați
recunoscut ca prezentând vreun sindrom al femeii prostuțe, poate vă întrebați
ce puteți face în continuare, ca să schimbați lucrurile în bine.
3.Disciplinează-ți
mintea, fiindcă modul în care gândești are o importanță capitală. O minte
dezordonată nu te va duce prea departe.
a) Când ai
gânduri care nu se potrivesc cu viziunea ta despre viitor, cu omul care vrei să
devii, cu ceea ce simți a fi Menirea ta, dă drumul acelor gânduri, nu te lua
după ele.
b) Acceptă
să fii corectat.
Eu încerc să
fiu cât se poate de respectuos când vorbesc cu femeile care îmi cer sfatul, nu
le judec, dar le spun adevărul așa cum îl văd, chiar dacă acesta doare. Le spun
lucrurile pe șleau, pentru că aceste femei trebuie să vadă adevărul, să
înțeleagă cât de gravă e situația; nu le ajut dacă le cocoloșesc. Dar unele
femei pur și simplu nu vor să audă adevărul, se simt jignite, deși nu am nicio
intenție de a le jigni.
Dacă tu nu
vrei să accepți critici constructive, dacă nu vrei să auzi niște adevăruri
dureroase, ca să știi ce ai de corectat, atunci n-ai decât să rămâi acolo unde
ești, în acea relație disfuncțională/ toxică.
c)Dă drumul
la tot ceea ce te trage în jos, la tot ce te împiedică să înaintezi. Odată ce
știi clar ce îți dorești pentru viața ta, odată ce știi clar încotro te
îndrepți, decide ca toate lucrurile și toate persoanele care îți stau în drum,
care te trag înapoi, să le scoți din viața ta. (RC Blakes) Traducerea Mihaela
Dan
O mulțime de oameni sunt prinși în
relații toxice, suferă, se plâng de comportamentul partenerului și susțin că nu
au știut în ce se bagă, că nu și-au dat seama atunci când au intrat în relație
ce fel de om este partenerul lor.
Uneori este adevărat, persoana
respectivă nu și-a arătat adevărata față de la început, însă de cele mai multe
ori oamenii sesizează stegulețele roșii, văd acele comportamente deplasate/
agresive/ toxice, dar le trec cu vederea, fiindcă își doresc cu disperare o
relație și în plus, speră că lucrurile se vor îmbunătăți pe parcurs, că vor
reuși să-l schimbe pe partenerul lor.
O să vă prezint trei semne care vă arată
că persoana cu care vă întâlniți este una nepotrivită și că relația voastră -
dacă alegeți să intrați într-o relație cu ea - va fi una toxică. Așa o să știți
de la început ce vă așteaptă și puteți lua o decizie conștientă în ceea ce
privește persoana respectivă.
1.O comunicare deficientă între voi.
Știu că unii dintre voi o să spuneți că
simplul fapt că nu comunicați prea bine cu un om, că el nu are abilități de
comunicare/ nu este deschis la discuții pe teme mai delicate, nu înseamnă că e
vorba de toxicitate.
Înțelegeți că o slabă comunicare este
deseori fundația pe care se construiește o relație toxică. Nu veți găsi o relație
toxică în care comunicarea între cele două persoane să fie una foarte bună, nu
există așa ceva.
Relația toxică merge mână în mână cu o
comunicare foarte proastă între parteneri – fie că nu comunică unul cu altul,
nu-și împărtășesc ceea ce gândesc/ simt, fie se ceartă întruna, fie se ignoră
unul pe altul, e o dinamică nesănătoasă din acest punct de vedere. Ca atare,
fiți atenți la calitatea comunicării cu persoana respectivă încă de la început,
ca să nu intrați într-o relație care vă va face să suferiți.
Și nu e neapărat faptul că acel om vă
vorbește într-un mod lipsit de respect sau țipă, e vorba și de faptul că el nu
vorbește despre ce crede, ce simte, ce vrea. Chiar dacă nu folosește un limbaj
abuziv, faptul că nu poți ști niciodată ce gândește, ce vrea, ce simte, poate
să-ți provoace frustrare, fiindcă nu știi ce ai de făcut în relația cu el.
Frustrarea pe care o simți se poate transforma în comportamente negative și
asta poate crea o energie toxică în relația voastră.
Dacă voi nu puteți comunica deschis unul
cu celălalt, dacă nu puteți fi deschiși în a vă împărtăși gândurile, emoțiile,
dorințele, nevoile în relație, atunci voi nu aveți cu adevărat o relație. Nu vă
băgați în așa ceva, fiindcă o să suferiți. O relație sănătoasă presupune,
printre altele, o bună comunicare între parteneri; numai așa poți avea o
relație armonioasă, numai așa vă puteți asigura că sunteți pe aceeași lungime
de undă, că vă îndreptați în aceeași direcție.
Dacă observați că persoana respectivă nu
comunică, spuneți-i clar că aveți o problemă cu chestia asta, că vă doriți o
relație de cuplu în care să existe o comunicare deschisă, sinceră, că vă doriți
să împărtășiți unul cu celălalt gândurile, emoțiile, dorințele, nevoile,
visurile voastre, să vă simțiți liberi să vă spuneți orice unul altuia. Și dacă
acel om nu poate să vă ofere așa ceva, puneți punct și vedeți-vă de drumul
vostrru, nu vă mai pierdeți timpul cu o legătură care nu vă este benefică.
(Stephan Laboussiere) Traducerea Mihaela Dan
O să vă prezint trei semne care vă arată
că persoana cu care vă întâlniți este una nepotrivită și că relația voastră -
dacă alegeți să intrați într-o relație cu ea – va fi una toxică:
2. Persoana respectivă folosește un
limbaj lipsit de respect în interacțiunile cu voi. Și e valabil pentru femei și
bărbați, deopotrivă, fiindcă sunt și femei care folosesc un limbaj lipsit de
respect în relațiile lor cu bărbații.
Imediat ce sesizați o chestiune de acest
gen, discutați cu acel om și spuneți-i clar că nu sunteți dispuși să tolerați
un asemenea limbaj. Înțelegeți că dacă un om vă vorbește într-un mod lipsit de
respect la început, când abia v-ați cunoscut, când încearcă să vă cucerească,
este foarte puțin probabil că vă vorbească mai frumos după ce ați intrat într-o
relație. Dacă tu tolerezi un asemenea limbaj sau îi găsești scuze pentru faptul
că ți-a vorbit așa cum ți-a vorbit, nu faci decât să-I convingi că poate să-ți
vorbească așa cum are chef, că te poate jigni/ batjocori/ ironiza/ înjura, că
îți poate vorbi cu dispreț, fiindcă tu o să suporți. Și de cele mai multe ori,
cel care folosește un astfel de limbaj la început, va trece mai târziu la un
comportament toxic.
Unii oameni provin dintr-o familie
disfuncțională/ toxică, în care părinții și-au vorbit într-un mod lipsit de
respect, în care poate chiar și copiii au fost abuzați verbal și pentru ei un
astfel limbaj/ comportament este ceva „normal”. Este posibil ca ei să nu
înțeleagă că acest mod de a vorbi este deplasat, este lipsit de respect și de
aceea este de dorit ca atunci când sesizezi că persoana cu care te întâlnești
vorbește astfel cu tine să discuți despre acest lucru și să îi spui că nu ești
dispus să tolerezi așa ceva.
Poate că acel om este obișnuit cu acest
gen de limbaj, poate cei apropiați lui așa își vorbesc între ei, dar dacă tu îi
explici că nu ești dispus să accepți așa ceva, că acest limbaj înseamnă o lipsă
de respect la adresa ta, este posibil ca el să înțeleagă și să fie dornic să se
schimbe. Dacă un om este cu adevărat interesat de tine, dacă vrea cu adevărat
să aibă o relație sănătoasă, el va dori să se schimbe, atunci când tu îi spui
clar că te deranjează limbajul său și că este un lucru care poate face
diferența între a avea o relație cu el sau a nu avea o relație.
Ideea este să comunici cu acel om
într-un mod echilibrat, respectuos, nu să faci o criză de nervi, să țipi la el
sau să-l înjuri și tu. Dacă îl ataci, el va deveni defensiv și nu ajungi
nicăieri în acest mod.
Dacă tu i-ai spus ce aveai de spus și el
nu își schimbă comportamentul, acesta este un semn că nu este cu adevărat
interesat de tine, că nu își dorește cu adevărat o relație cu tine sau pur și
simplu încă nu este pregătit emoțional pentru o relație sănătoasă. În toate
aceste cazuri este spre binele tău să renunți să te mai întâlnești cu acel om.
Nu merge mai departe cu acel om, în
ideea „Așa este el, n-am ce să-i fac, dar în rest, ne potrivim! Ăsta e farmecul
lui…”. O să constați că „farmecul” lui se va amplifica în timp și n-o să se
rezume doar la limbajul lipsit de respect, ci va trece și la comportamente
lipsite de respect și relația voastră va fi una toxică.
Stabiliți limite ferme, stabiliți-vă
niște standarde și nu coborâți sub acel nivel pentru nimeni. Dacă un om
corespunde acelor standarde, minunat; dacă nu, lăsați-l să se ducă. (Stephan
Laboussiere) Traducerea Mihaela Dan
O să vă prezint trei semne care vă arată
că persoana cu care vă întâlniți este una nepotrivită și că relația voastră -
dacă alegeți să intrați într-o relație cu ea - va fi una toxică:
3.Omul respectiv își iese repede din
fire, are ieșiri nervoase din orice. Și e valabil pentru femei și bărbați,
deopotrivă.
Uneori se întâmplă ca la început,
persoana respectivă să nu-și îndrepte furia spre voi, ci spre alții; nu vă
lăsați păcăliți, nu mergeți pe principiul că „atât timp cât nu face urât la
mine, e în regulă!”.
În cazul unui om care face crize de
furie din orice, chiar dacă inițial își va îndrepta furia către alții, în timp
va ajunge să o îndrepte către voi. Nu treceți cu vederea un astfel de
comportament dezechilibrat, doar pentru că nu vă afectează pe voi direct; o să
vă afecteze, dacă rămâneți suficient de mult timp în preajma sa.
Înțelegeți că modul în care un om îi
tratează pe alții îi arată caracterul; chiar dacă pe moment se comportă frumos
cu tine, pentru că vrea să te cucerească, după ce vei intra într-o relație cu
el o să se comporte și cu tine așa cum o face cu ceilalți. Este inevitabil.
Dacă el nu se poate controla când interacționează cu alții, nu se va controla
nici când este cu tine; e doar o chestiune de timp.
În terapia clasică, atunci când există
probleme în cuplu, terapeutul sugerează diverse soluții pentru ca relația între
parteneri să se îmbunătățească, să comunice mai bine unul cu celălalt, să
petreacă mai mult timp împreună, să fie mai iubitori unul cu celălalt, etc.
Aceasta este abordare a problemei pe
orizontală.
Eu văd altfel lucrurile, eu sunt pentru
o abordare pe verticală, fiindcă acolo este adevărata problemă. Eu le sugerez
clienților mei să își îmbunătățească relația cu sine, să fie mai atenți la ceea
ce simt, să se iubească mai mult pe sine, să se trateze cu mai multă compasiune
pe sine, să-și permită să fie mai autentici și asta face ca implicit, relația
de cuplu să se schimbe pe orizontală.
Atunci când te simți bine în pielea ta,
când îți permiți să fii autentic, când renunți la măști, când energia ta are o
vibrație înaltă, poți oferi mai mult partenerului tău de cuplu.
Câteodată separarea (pentru câteva
minute/ ore/ zile) este benefică, ea oferă fiecăruia dintre parteneri mai mult
timp pentru a sta cu sine însuși, a se uita în interiorul său, a-și permite să-și
simtă emoțiile și astfel, să le elibereze. (Jelelle Awen) Traducerea Mihaela
Dan
Dacă soțul meu nu ar fi fost capabil să
se deschidă emoțional, să-și permită să-și simtă emoțiile, să fie dispus să se
arate vulnerabil în fața mea, nu am fi fost împreună, nu aș fi fost interesată
de o relație cu el.
Eu îmi doream un bărbat care este dispus
să se arate vulnerabil în fața mea, care este dispus să-mi împărtășească ce
simte. Pentru mine ăsta a fost cel mai important lucru.
Faptul că era treaz din punct de vedere
spiritual, inteligența lui sclipitoare, faptul că era un bărbat puternic, toate
erau calități minunate, dar ceea ce m-a făcut să-l aleg a fost deschiderea lui
în a se arăta vulnerabil în fața mea. Asta m-a făcut să mă simt în siguranță
alături de el. Faptul că a fost dispus să-și simtă cele mai profunde emoții, să
plângă în fața mea, că a fost deschis la a se conecta cu copilul lui interior,
că a fost deschis ca în momente în care se simțea neputincios să-mi
mărturisească acest lucru, a făcut diferența pentru mine.
Băieții sunt programați să considere că
un bărbat adevărat este mereu puternic, nu se teme de nimic, e invulnerabil,
nu-l sperie nimic, e mereu stăpân pe situație, etc. De aceea ei se simt împinși
să afișeze această mască a invulnerabilității.
Pentru mine a contat enorm faptul că
soțul meu a fost dispus să se deschidă emoțional în fața mea, să manifeste o
vulnerabilitate onestă, să renunțe la acea mască a bărbatului macho. Iar
această vulnerabilitate a sa mă invită pe mine la același gen de
vulnerabilitate, mă invită să intru mai adânc în interiorul meu și mă simt în
siguranță să fac asta în prezența lui.
De fiecare dată când avem astfel de
momente de vulnerabilitate crește încrederea pe care o avem unul în celălalt,
iar conexiunea noastră devine și mai profundă.
Din exterior poate să pară un bărbat
care își recunoaște slăbiciunea, dar de fapt e un bărbat care arată cât de
puternic este, prin faptul că are curajul să se arate vulnerabil. (Jelelle
Awen) Traducerea Mihaela Dan
Unii oamenii cred că vulnerabilitatea
înseamnă slăbiciune.
De fapt, vulnerabilitatea este cea mai
înaltă măsură a curajului.
Unii oameni cred că ei nu au nicio
treabă cu vulnerabilitatea, că vulnerabilitatea e ceva ce nu-i reprezintă și
deci, nu e un subiect de interes pentru ei.
De fapt, nu ne putem „lepăda” niciunul
dintre noi de vulnerabilitate, pentru că fi om, a trăi pe Pământ înseamnă a fi
vulnerabil, înseamnă a-ți asuma riscuri și a fi expus din punct de vedere
emoțional. Că vrei sau nu să recunoști, sunt momente/ perioade în viață în care
te simți vulnerabil.
Unii oameni cred că vulnerabilitatea
înseamnă să te expui în fața primului venit, să-ți împărtășești cele mai intime
trăiri/ emoții cu oricine se nimerește.
Nu, nu asta înseamnă vulnerabilitate.
Vulnerabilitatea înseamnă să-ți împărtășești cele mai intime trăiri/ emoții cu
oamenii care și-au câștigat dreptul să le audă, care sunt capabili să te
asculte cu empatie, compasiune, respect și Iubire, care sunt capabili să creeze
un spațiu în care să te simți în siguranță să mărturisești orice, știind că nu
vei fi judecat.
Vulnerabilitatea înseamnă intimitate și
încredere.
A împărtăși cele mai intime emoții/
trăiri/ povești cu oricine nu înseamnă vulnerabilitate, înseamnă că ai limite
foarte slabe, înseamnă disperare, înseamnă că tu vrei să obții atenția acelor
oameni, înseamnă orice, dar nu vulnerabilitate.
Nu poți fi vulnerabil de unul singur, vulnerabilitatea
presupune existența unei alte persoane căreia îi împărtășești ceea ce simți.
(Brene Brown) Traducerea Mihaela Dan
Pe măsură ce cresc, ca urmare a
experiențelor/ traumelor prin care trec, oamenii își construiesc armuri în
spatele cărora se ascund, ca să nu fie răniți emoțional.
Mai apoi, ca adulți, constatăm că exact
acea armură menită să ne apere de riscul de a fi răniți din nou ne împiedică să
fim autentici, să ne manifestăm așa cum suntem cu adevărat – asta este numită
de oameni „criza vârstei mijlocii”. Ne dăm seama că dacă vrem să fim bărbatul/
femeia care suntem cu adevărat, dacă vrem să fim un partener mai bun, un
părinte mai bun, un prieten mai bun, dacă vrem să avem conexiuni mai profunde
cu cei apropiați, este necesar să renunțăm la acea armură, să fim dispuși să ne
arătăm vulnerabili. Ne dăm seama că acea armură ne face mai mult rău decât bine
și ne împiedică să ne deschidem inimile. Ne dăm seama că nu putem lega
conexiuni profunde când suntem mereu în stare de alarmă, așteptându-ne ca
cineva să ne rănească, ridicând ziduri în jurul nostru, ca să ne apărăm.
Observați-vă pe voi înșivă:
*care sunt credințele voastre despre
vulnerabilitate?
*v-a învățat cineva ce înseamnă să fii
vulnerabil, în familia voastră?
*v-a arătat cineva în viața voastră ce
înseamnă să fii vulnerabil, știți cum arată asta?
*ce faceți atunci când vă simțiți
vulnerabili? Vă ascundeți în spatele perfecțiunii? Vă amorțiți cu alcool, sex,
droguri, internet, etc? Vă blocați bucuria/ entuziasmul, pe principiul „Nu are
rost să mă bucur prea tare, fiindcă sigur se va întâmpla ceva care va strica
totul. Sigur n-o să dureze”? (Brene Brown) Traducerea Mihaela Dan
Dacă alegi să îți asumi
vulnerabilitatea, îți asumi, implicit, și riscul de a fi rănit.
Atunci când îți deschizi inima există
riscul ca aceasta să fie rănită. Se întâmplă uneori și este necesar să ne
asumăm acest risc.
Unii oameni merg pe ideea „Nu o să-mi
permit să iubesc pe deplin, o să aleg să am relații cu oameni la care țin, dar
pe care nu-i iubesc la modul profund, fiincă așa, în caz că se întâmplă ceva,
n-o să fiu prea tare rănit”/ „Nu o să mă arăt la modul autentic, nu o să ies
din rând, fiindcă risc să fiu respins. Mai bine fac ce trebuie ca să mă
integrez”.
Sunt oameni care și-au făcut un mod de
viață din a se aștepta la ce e mai rău și când lucrurile merg destul de bine
este o surpriză plăcută. Ei spun că în acest fel nu sunt niciodată dezamăgiți.
Dar la finalul vieții regretă că nu și-au trăit pe deplin bucurile, că nu au
riscat niciodată, că nu și-au permis să se lase conduși de pasiunile lor, că nu
și-au trăit viața cu adevărat.
Nu merge așa; nu trăiești cu adevărat,
atunci când trăiești „pe jumătate”. Nu poți experimenta adevărata iubire,
adevărata intimitate, o conexiune profundă, atunci când ești implicat doar pe
jumătate în relațiile tale.
În plus, în opinia mea, bucuria,
Iubirea, pasiunea, entuziasmul pe care le experimentezi când ai relații în care
există o conexiune profundă, în care există o intimitate profundă, îți umplu
inima și îți dau puterea ca mai apoi să faci față la orice ar urma. (Brene
Brown) Traducerea Mihaela Dan
În cadrul cercetărilor mele am întrebat
foarte mulți oameni ce înseamnă pentru ei vulnerabilitatea.
Și am primit răspunsuri de genul
„Vulnerabilitate este să inițiez o partidă de sex cu partenerul/ partenera mea
și să risc să fiu respins”/ „Vulnerabilitate este să spun primul «Te iubesc»”/
„Vulnerabilitate înseamnă să discut despre viitorul copiilor noștri cu soția
mea care are cancer într-un stadiu terminal”/ „Vulnerabilitate înseamnă să-mi
încep propria afacere”.
Un răspuns pe care l-am primit des a
fost: „Vulnerabilitate înseamnă să sun un prieten care a fost diagnosticat cu
cancer/ căruia i-a murit partenerul/ căruia i-a murit un copil/ care a trecut
printr-o tragedie de curând”.
Ceea ce facem cei mai mulți dintre noi
în astfel de situații – pentru că ne simțim încurcați, nu știm ce să spunem, ne
temem să nu spunem ceva greșit, nu știm ce am putea spune ca să facem să-i fie
mai ușor acelei persoane – este să ne învârtim în jurul telefonului și să
decidem că nu e ora potrivită, că o să sunăm puțin mai târziu. Și trec ore și
zile, pentru că nu avem curajul să dăm acel telefon, simțim că nu putem face
față unei conversații atât de delicate.
Și cum ne simțim când am tot amânat să
dăm acel telefon dificil și ne întâlnim după ceva timp cu persoana respectivă
în oraș? Ne simțim oribil, ne este jenă că nu am sunat-o să o întrebăm cum se
simte, să-i spunem că suntem alături de ea.
Despre asta este vorba: vulnerabilitatea
înseamnă curaj.
Pentru mine valorile mele sunt foarte
importante. Și printre valorile mele se află Dumnezeu, curajul, integritatea,
Iubirea. În fiecare dimineață îmi stabilesc intenția de a funcționa în aliniere
cu valorile mele. Ca atare, atunci când dau acel telefon care mă face să mă
simt inconfortabil și constat că persoana respectivă suferă foarte mult și am
senzația că nu am spus lucrurile potrivite, că am fost stângace, că nu am
reușit să-i alin durerea, măcar am satisfacția că acel om știe că-i sunt
alături așa cum pot eu și am dovedit că suferința sa este pentru mine mai
importantă decât disconfortul meu în a iniția o conversație dificilă. Și atunci
simt că am făcut un lucru aliniat cu valorile mele.
Dacă însă eu mă întâlnesc întâmplător cu
acel om în oraș după câteva săptămâni și n-am dat acel telefon, pentru că nu
știam ce să spun și voiam să evit să mă simt inconfortabil, o să mă simt
rușinată, o să mă simt vinovată.
Vulnerabilitatea nu e ușoară, dar merită
efortul. Și dacă pentru tine propriile valori sunt cu adevărat importante, dacă
pentru tine a trăi în aliniere cu acele valori este esențial, dacă valorile
tale sunt Dumnezeu, integritate, Iubire, curaj, atunci vulnerabilitatea nu este
o opțiune, este o prioritate. (Brene Brown) Traducerea Mihaela Dan
Mie mi-a schimbat viața un anumit citat,
care spune:
„Nu criticii contează, nu contează cel
care îl arată cu degetul pe omul care a făcut pasul în față în necunoscut și
s-a împiedicat, nu contează cel care susține că omul care a făcut ceva n-a
făcut-o suficient de bine; contează cel care a avut curajul să facă pasul în
față, care este poate rănit, care poate sângerează, care poate este acoperit de
praf și sudoare, indiferent că în final acesta cunoaște triumful unui succes
fulminant sau eșuează în ceea ce și-a propus, care nu și-a atins obiectivul,
dar ratează încercând să facă un lucru extraordinar” - Theodore Roosevelt
În momentul în care am citit aceste
cuvinte, am simțit adânc în interiorul meu: „Eu vreau să fiu în arenă. Vreau să
fiu acel om care a căzut, care poate sângerează, care este plin de praf și de
sudoare pentru că a avut curajul să facă pasul în față de unul singur, să se
expună și să facă ceea ce alții nu au avut curajul să facă”.
Și de atunci am acest principiu: dacă tu
nu ești unul dintre cei care a făcut pasul în față, care a intrat în arenă și
care are curajul să fie autentic, expunându-se în mod sistematic criticilor/
ironiilor/ atacurilor celor care stau pe margine și se uită, atunci nu mă
interesează feedback-ul tău.
Dacă tu ești comentatorul anonim/ cu
identitate falsă pe nu știu ce site sau rețea de socializare, nu mă interesează
părerea ta. Poate că pentru alții părerea ta contează, dar pentru mine, dacă
îți ascunzi adevărata identitate, părerea ta nu contează. (Brene Brown) Traducerea
Mihaela Dan
Nu poți fi tu însuți, nu te poți
manifesta la modul autentic, fără să deranjezi unele persoane. Nu poți trăi așa
cum simți în adâncul inimii că vrei să trăiești, și să nu dezamăgești unele
persoane. E o alegere tranșantă pe care e necesar să o faci: te alegi pe tine
sau îi alegi pe ceilalți?
În general, oamenii își trăiesc prima
parte a vieții având impresia că este posibil să fie ei înșiși și în același
timp, să le facă pe plac tuturor celor din jur.
Pe la mijlocul vieții mulți dintre ei
ajung la concluzia: „Am obosit să fac asta. Nu mă mai interesează ce cred
ceilalți”. Asta e ceea ce unii numesc „criza vârstei mijlocii”, când oamenii
spun „Trebuie să fac curățenie în viața mea. Unii oameni trebuie să iasă din
viața mea. Și n-o să fiu eu cel care o să plece din viața mea”.
Fiecare dintre voi aveți ceva unic de
adus în această lume, indiferent ce faceți în viață. Și dacă încercați să-i
faceți pe ceilalți fericiți nu veți putea aduce pe lume acel Dar unic.
Înțelege bine: chiar dacă mai sunt 1000
de oameni care fac același lucru pe care-l faci tu, fiecare îl faceți în felul
vostru, iar felul în care îl faci tu este unic. (Brene Brown) Traducerea
Mihaela Dan
Cea mai mare rușine pentru femei este să
pară că nu fac față cu ușurință tuturor îndatoririlor pe care le au, că nu sunt
perfecte. Atunci se simt cel mai vulnerabile. Ele cred că o femeie perfectă nu
doar că reușește să le facă pe toate, pentru toți, dar reușește să le facă
perfect și fără efort.
Cea mai mare rușine pentru bărbații este
să pară slabi. Atunci se simt cel mai vulnerabili.
Cum poate un bărbat să se arate
vulnerabil, când vulnerabilitatea lui poate fi percepută de o femeie ca
slăbiciune, pentru că societatea consideră vulnerabilitatea a fi o slăbiciune?
Pentru un bărbat este greu să deschidă
discuția cu cineva și să spună „Trec printr-o perioadă dificilă și simt că
cedez psihic”/ „Nu știu ce să fac. Mă simt neputincios”/ „Sufăr”.
Este necesar ca noi, femei și bărbați,
să ne susținem unii pe alții și să înțelegem că vulnerabilitatea este calea
către conexiunea profundă, către intimitate.
Mulți bărbați îmi mărturisesc că femeile
spun că vor ca bărbații lor să se arate vulnerabili în fața lor, să-și
împărtășească emoțiile, să le spună când simt că ceva îi depășește, când le
este frică, dar pe de altă parte nu le place să vadă că partenerul lor are
momente în care este nesigur/ se simte neputincios. De aceea unii bărbați se
prefac a fi vulnerabili, se deschid doar puțin, cât să pară că se arată
vulnerabili în fața femeii respective, dar nu atât de mult, cât să pară slabi
în fața ei.
Eu spun deseori: dacă poți să-mi arați o
femeie care este capabilă să creeze un spațiu în care un bărbat să se simtă în
siguranță să se arate cu adevărat vulnerabil, atunci pot să-ți spun că aceea
este o femeie care și-a făcut munca interioară și care nu-și obține puterea/
validarea din relația cu acel bărbat.
Și dacă îmi arăți un bărbat care este
capabil să creeze un spațiu în care o femeie să se simtă în siguranță să se
arate vulnerabilă, care este capabil să o asculte, să fie prezent lângă ea,
fără să încerce să rezolve problema, atunci pot să-ți spun că acela este un
bărbat și-a făcut munca interioară și care nu-și obține puterea din a părea
invulnerabil, atotștiutor și capabil să rezolve orice. (Brene Brown) Traducerea
Mihaela Dan
85% dintre oamenii pe care i-am
intervievat în cercetările mele în ultimii 15 ani și-au putut aminti un
incident de la școală care i-a devastat, fiindcă au fost făcuți de rușine în
fața altora. Acel incident i-a schimbat pentru tot restul vieții, fiindcă a
afectat modul în care se vedeau pe ei înșiși.
Pe de altă parte, 90% dintre oamenii pe
care i-am intervievat în ultimii 15 ani au putut să-și amintească un anumit
profesor/ antrenor care a avut un impact major asupra lor în perioada școlii,
pentru că i-a făcut să simtă că au valoare atunci când nimeni altcineva nu îi
făcea să simtă asta.
Ce vreau să spun prin asta? Vreau să
spun că aceia dintre voi care sunteți profesori să nu puneți niciodată sub
semnul întrebării puterea pe care o aveți asupra copiilor pe care îi ghidați.
Nu uitați niciodată că sala de clasă în
care predați voi ar putea fi singurul spațiu în care un anumit copil simte că
poate să-și dea jos armura pe care o poartă în tot restul timpului, simte că
își poate permite să fie vulnerabil.
Acesti copii sunt ca niște țesoase fără
caparace. Dacă atunci când au renunțat la carapace tu îi lovești/ rănești, ei
își vor pune carapacea și s-a terminat.
Un copil care este făcut de rușine este
un copil care simte că nu merită să fie iubit.
Un copil din clasele primare
experimentează ca pe o traumă faptul că a fost făcut de rușine în fața colegilor
sau a profesorilor. (Brene Brown) Traducerea Mihaela Dan
Nu trăi căutând dovezi că nu aparții
acestei lumi, pentru că vei găsi întotdeauna astfel de dovezi.
Nu trăi căutând dovezi că nu ești
suficient de….. (bun, valoros, priceput, talentat, etc), pentru că vei găsi
întotdeauna astfel de dovezi.
Valoarea noastră și sensul vieții
noastre în această lume nu sunt negociabile, nu este necesar să le dovedim
nimănui; acestea există, indiferent ce cred ceilalți și le găsim în inima
noastră.
În ceea ce mă privește, eu știu cine
sunt, eu îmi cunosc valoarea și nu o să-mi negociez valoarea cu tine. O să
negociez un contract cu tine, asta da, o să discut pe un anumit subiect cu
tine, dar nu o să negociez cu tine cine sunt eu, nu o să-mi neg ființa/
autenticitatea pentru tine, pentru că dacă fac asta, poate că mă voi integra în
lumea/ viziunea ta, dar mă voi nega pe mine însămi, nu mă voi mai integra în
cine sunt eu cu adevărat. Nu sunt dispusă să mă trădez de mine pentru nimeni pe
lumea asta.
Mi-am petrecut primii 30 de ani din
viață făcând asta; nu mai sunt dispusă să o fac ca să mă integrez în viața/
realitatea altora, ca să mă potrivesc cu tine. S-a terminat, n-o mai fac!
Eu nu am făcut niciodată în viața mea
ceva de valoare, fără ca acel lucru să nu fi fost o provocare pentru mine, să
nu mă fi speriat la început. Toate succesele mele, toate lucrurile care au
însemnat o contribuție în această lume, au fost lucruri pe care inițial m-am
temut să le fac; m-am simțit singură când le-am făcut, dar m-am simțit VIE.
Ceea ce am descoperit este că e
suficient să o faci o dată, fiindcă după ce alegi pentru prima dată să fii
autentic indiferent de consecințe, indiferent ce de vor crede/ spune/ face
ceilalți (cei din comunitatea ta, de familia ta, etc), după aceea îți recuperezi
tot mai mult din puterea personală prin faptul că îți asumi curajul de a face
pasul în față, de a face ceea ce vrei cu adevărat să faci, chiar dacă ceilalți
te vor izola. Inima ta este marcată de acea primă alegere de a fi un rebel, iar
după aceea, de câte ori alegi să te negi pe tine însuți ca să te integrezi este
pur și simplu dureros.
Pentru mine nu este vorba despre a intra
din când în când de una singură în zone neexplorate, ci este vorba despre a
întrupa rebeliunea, iar asta înseamnă să-mi asum faptul că o să petrec de una
singură mult timp și să accept faptul că mă simt bine în solitudine, că
descopăr o frumusețe și o sursă de putere în ea.
Și nu spun că nu-mi pot găsi bucuria în
a face parte dintr-un proiect comun, din a fi parte dintr-un demers al unui
grup, din a aparține unei comunități, dar în primul rând îmi voi aparține mie
însămi și în primul rând mă voi onora pe mine însămi, cea autentică; de aici
vor pleca toate. (Brene Brown) Traducerea Mihaela Dan
Vulnerabilitatea este definită ca incertitudine,
risc și expunere emoțională.
Îmi poți spune un sigur act de curaj
personal sau un act de curaj la care ai fost martor și care n-a implicat
incertitudine, un risc, o expunere emoțională?
Și asta este o întrebare retorică,
pentru că deja știu răspunsul.
Am pus această întrebare câtorva mii de
oameni. În 15 ani nu am găsit o singură persoană care să poată să-mi dea un
asemenea exemplu.
Dacă tu crezi că este posibil ca într-o
anumită situație să fii curajos și acea situație să nu implice un anumit risc,
o anumită incertitudine, înseamnă că nu e vorba de curaj.
Iată un citat care mi-a schimbat viața:
„Nu criticii contează, nu contează cel care îl arată cu degetul pe omul care a
făcut pasul în față în necunoscut și s-a împiedicat, nu contează cel care
susține că omul care a făcut ceva n-a făcut-o suficient de bine; contează omul
care a avut curajul să facă pasul în față, să intre în necunoscut, care poate
este rănit, care poate sângerează, care este acoperit de praf și de sudoare,
indiferent că în final acesta cunoaște triumful unui succes fulminant sau că
eșuează în ceea ce și-a propus, că nu și-a atins obiectivul, pentru că el a dat
greș încercând să facă un lucru extraordinar”.
Nu este vorba despre a câștiga sau de a
fi învins, este despre a avea curajul să încerci, să faci pasul în față chiar
dacă toți cei care nu au avut acest curaj se uită la tine. (Brene Brown)
Traducerea Mihaela Dan
Azi o să vorbim despre inamicii tăcuți
care distrug de la început șansele de a se ajunge la o conexiune reală între
doi oameni. Și atenție, nu mă refer la atracția fizică bazată pe poftele
carnale, mă refer la conexiunea profundă între doi oameni. Mă refer la doi
oameni care sunt de bună credință, care își doresc o relație bazată pe o
conexiune reală și nu reușesc să obțină asta, din cauza unor lucruri pe care le
fac și de care nu sunt conștienți.
Motivul pentru care multe întâlniri nu
avansează și nu duc la o relație nu este neapărat acela că cei doi nu sunt
oameni cumsecade, ci ține de niște elemente care îl fac pe unul dintre ei să se
retragă fără explicații, ceea ce îl lasă complet nedumerit pe celălalt.
Cei mai mulți oameni își dau întâlniri
cu diverse persoane datorită acelei „chimii” care au simțit că există între ei
și persoana respectivă, care li s-a părut că li se potrivește. Și pornind de la
această „chimie” merg la întâlnire cu acea persoană, au mari speranțe, dar
constată că ceva nu a mers, că acea persoană a dat înapoi și celălalt n-a
înțeles niciodată de ce nu a mers treaba, deși inițial părea totul așa de
frumos.
Ei bine, uneori motivul pentru care
lucrurile nu merg mai departe de prima sau a doua întâlnire ține de niște
lucruri care l-au deranjat foarte tare pe unul dintre cei doi, dar sunt atât de
delicate, încât s-a jenat să i le spună în față celuilalt. Și fiindcă s-a jenat
să le spună - astfel încât celălalt să conștientizeze problema și să încerce să
o remedieze -, cel dintâi a preferat să se retragă fără explicații.
Dacă noi nu dăm atenție în faza
inițială, de întâlniri, anumitor lucruri pe care o să vi le prezint astăzi,
atunci nu vom apuca să ajungem la nivelul la care celălalt să simtă că poate să
se deschidă suficient de mult față de noi și să spună în față „Asta….. asta……și
asta…. reprezintă o problemă pentru mine”. Astfel de lucruri delicate, nespuse,
distrug șansele ca doi oameni buni, de bună credință, să ajungă să aibă o
conexiune reală. (R.C. Blakes) Traducerea Mihaela Dan
Un lucru care poate distruge de la
început șansele de a ajunge la o conexiune reală între doi oameni este igiena
personală. Unii oameni - bărbați și femei – au un CV foarte bun, sunt oameni cu
reale calități, inteligenți, cu viziune, dar au o problemă cu igiena personală.
Poate pare că e hazliu, dar vă asigur că
nu e de râs. Eu am de-a face cu foarte mulți oameni care vin la consiliere și
au existat situații în care un grup de oameni comentau lipsa de igienă a unei
persoane, dar nimeni nu se ducea să-i spună direct că cei din jur sunt
deranjați de acea chestiune, pentru că le era jenă, nu aveau curajul să-i spună
în față așa ceva.
Au fost cazuri în care fiind vorba de
oameni cu care colaboram, eu am deschis discuția și recunosc că am fost destul
de jenat să le spun să mai facă baie din când în când și să folosească și
săpun. Dar nu se mai putea…
Cei mai mulți oameni nu se simt
confortabil să spună așa ceva unui om pe care abia l-au cunoscut. Nici între
membrii familiei nu au întotdeauna curajul să le spună unor rude că miros urât
și ar trebui să se mai spele. Deci nu e de mirare că dacă ieși la o întâlnire cu
un om și constați că acesta are o problemă de igienă personală te jenezi să-i
spui asta, așa că preferi să nu te mai întâlnești cu el.
Așadar, înainte de a te gândi la
întâlniri, uită-te bine la igiena ta personală. Pentru că nu e suficient să ai
o inimă bună și să fii un om onorabil, este necesar să fii curat și în
exterior. Până la urmă, igiena personală ține de respectul față de sine - te
speli pentru tine, folosești deodorantul pentru tine, nu pentru alții.
Și ca să o spun pe-aia dreaptă, când e
vorba de relația de cuplu, mai este vorba și de igiena sexuală. (RC Blakes)
Traducerea Mihaela Dan
Un lucru care poate distruge de la
început șansele de a ajunge la o conexiune reală între doi oameni este faptul
că unul dintre ei vorbește foarte mult.
Când o persoană caută o conexiune
profundă cu partenerul de cuplu, acea persoană are nevoie să simtă că este
auzită. Și ca să simți că ești auzit e necesar ca celălalt să te asculte când
vorbești. Dacă celălalt vorbește întruna, tu nu mai apuci să vorbești. De aceea
este necesar să existe un ritm în conversație, să apuce fiecare să se exprime.
Și poate că celălalt nici nu-și dă seama
că face asta, poate are intenții bune, vrea să țină conversația vie, dar dacă
nu-ți dă posibilitatea să vorbești și tu, dacă nu te ascultă și el pe tine, cel
mai probabil n-o să-i spui după prima întâlnire „Vorbești prea mult! Ești
obositor!”, ci preferi să nu te mai întâlnești cu el, iar el nu va ști
niciodată ce s-a întâmplat, de ce nu ești interesat(ă) de el.
Tu nu poți da unei alte persoane
posibilitatea să te cunoscă, dacă nu o lași să vorbească și să te întrebe
diverse lucruri care o interesează despre tine.
În plus, faptul că vorbești întruna
poate fi un semn că nu te interesează să asculți și ce are de spus
interlocutorul pentru că nu te interesează să-l cunoști mai bine pe acel om.
Dacă ești cu adevărat interesat de un
om, vrei să asculți ce spune, ca să-ți dai seama ce-i place și ce nu-i place,
care sunt lucrurile importante pentru el, care sunt dorințele lui, etc.
Dacă tu vorbești întruna, nu poți afla
nimic despre mine, pentru că nu apuc să spun mai nimic.
Uneori bărbații încearcă să facă o
figură bună la primele întâlniri, vorbesc despre ei, despre realizările lor,
despre visurile lor, despre viziunea lor, crezând că acea femeie va fi
impresionată, dar dacă ea este o femeie cu un nivel mai înalt de Conștiință va
ști că el nu este interesat cu adevărat de ea ca ființă, de cine este ea
dincolo de aspectul fizic. Da, poate că bărbatul respectiv o va convinge că are
potențial, că este inteligent, că are o viziune, dar ea va simți că nu există
acea conexiune la nivel de suflet între ei.
Dacă bărbatul nu interesat să asculte ce
are de spus femeia, dacă nu vrea să afle cât mai multe lucruri despre ea,
acesta este un semn că el nu e interesat cu adevărat de ea, că poate este atras
de ea la nivel fizic, dar nu mai mult de atât. Nu-și dorește o relație serioasă
cu acea femeie.
Dacă tu nu mă faci să simt că ești
interesat de mine, că ești interesat să afli ce-mi place și ce nu-mi place, ce
mă entuziasmează și ce nu, ce valori am, ce visuri am, etc, nu mă pot simți
conectat la un nivel mai profund cu tine.
Comunicare este ritmică – vorbești tu,
apoi iei o pauză și îmi dai posibilitatea să vorbesc și eu. Și poate mă întrebi
„Ce crezi despre asta?”/ „Care este opinia ta despre asta?”.
Dacă tu vorbești întruna, vei îndepărta
de tine o persoană care caută un om cu care să aibă o conexiune al nivel de
suflet. Dacă e cineva care caută doar o aventură/ legătură sexuală, o să-ți
suporte toată vorbăria ca să ajungă în pat cu tine și să obțină ce-și dorește.
Când vorbești întruna nu poți afla nimic
despre mine. Dacă vrei să afli ceva despre mine trebuie să-mi permiți și mie să
vorbesc.
După o experiență din aceasta cu cineva
care a vorbit întruna la prima întâlnire, cei mai mulți oameni merg mai
departe, nu-i mai dau acelui om o a doua șansă. Și persoana respectivă nu-și dă
seama că motivul pentru care cei care se întâlnesc cu el nu mai acceptă a două/
treia întâlnire este că nu-i mai tace gura. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan
Un lucru care poate distruge de la
început șansele de a ajunge la o conexiune reală între doi oameni este faptul
că unul dintre ei încearcă să fie
amuzant și nu-și dă seama că glumele sale sunt deplasate/ de prost gust, că
ofensează persoana din fața lui cu acele glume.
Când întâlniți pentru prima dată sau a
doua oară o persoană, fiți atenți cu glumele pe care le faceți, fiindcă nu
știți care este trecutul acelei persoane, nu știți ce experiențe a avut în
viața sa și ce gafe puteți face cu glumele voastre. Nu știți dacă rezonează cu
tipul vostru de umor sau dacă se simte ofensată de glumele voastre.
Spre exemplu, un cunoscut de-al meu mi-a
povestit că la prima întâlnire cu o femeie care-i plăcea foarte mult a făcut
niște glume cu tentă sexuală, iar ea a chemat un taxi și a plecat de la
restaurant.
Nu poți face așa ceva cu o femeie cu
care te întâlnești pentru prima dată, mai ales dacă este una care se respectă!
Fă glume cu tentă sexuală cu bărbații din gașca ta, nu cu o femeie care ar
putea fi Aceea pentru tine!
Nu mai face glume care ar putea ofensa
niște oameni care nu te cunosc și pe care nu-i cunoști!
Femeile fac o mare gafă, din acest punct
de vedere: ele fac glume în public pe seama partenerului lor, povestesc ceva ce
a făcut el și lumea râde, el fiind de față. Așa ceva nu se face. Nu se face
nici la începutul relației și nici după ani de relație. Nu faci mișto de
partenerul tău. Nu te folosești de niște lucruri care se întâmplă între voi ca
să-i faci pe alții să râdă pe seama lui în public. Și asta e valabil și la
reuniunile de familie, nu doar între prieteni.
Un bărbat are mândria lui, iar când tu
faci glume pe seama lui în public se simte umilit.
Un bărbat împărtășește cu tine, ca
parteneră a lui, lucruri pe care nu le spune nimănui altcuiva. Dacă tu faci
glume în public pe seama unor lucruri care țin de intimitatea voastră, el nu
îți va mai împărtăși nimic, pentru că nu mai poate avea încredere în tine. Acel
bărbat nu-și va mai deschide inima în fața ta niciodată. Și dacă sunteți la
începutul unei relații, va pune punct relației voastre. (RC Blakes) Traducerea
Mihaela Dan
Un lucru care poate distruge de la
început șansele de a ajunge la o conexiune reală între doi oameni este faptul
că atunci când au întâlnire, unul dintre
ei stă mai mult cu ochii pe telefon, verificându-și mesajele și postările de pe
rețelele de socializare sau trimițând mesaje, decât stă de vorbă cu persoana cu
care are întâlnire.
Unul dintre cei doi vrea să-l cunoască
pe celălalt, vrea să aibă o conversație cu celălalt, ca să afle mai multe
lucruri despre el, să-l cunoască mai bine, însă acesta din urmă este foarte
ocupat cu a-și butona telefonul și a citi/trimite mesaje.
Un om care se respectă pe sine nu va
tolera așa ceva, nu va accepta să continue acea întâlnire în trei, cu tine și
cu telefonul tău.
Dacă voi sunteți la acea întâlnire de
două ore și tu ai petrecut 90 de minute uitându-te în telefon, trimițând mesaje
și verificând postările, să nu te miri dacă acel om nu te va mai suna niciodată.
O mulțime de oameni sunt dependenți de
telefon. Și nu spun că uneori telefoanele nu sunt foarte folositoare și nu poți
rezolva niște lucruri rapid și efficient, folosindu-te de tehnologia existentă,
dar pe rețele de socializare sunt și foarte multe lucruri care n-au nicio
valoare, iar oamenii le consumă de-a valma, petrec multe ore zilnic pe internet
„alimentându-se” cu astfel de „gunoaie” energetice.
O mulțime de oameni sunt mai atenți la
viețile altora decât la propriile vieți, alocă mai mult timp pentru a vedea ce
fac/ scriu/ postează niște străini, decât alocă pentru a-și hrăni propria
relație.
Dacă cineva este interesat să aibă o
conversație cu tine, iar tu nu ai minimul bun simț și minimul respect față de
el ca să pui deoparte telefonul și să-i acorzi atenție acelui om, nu te mira că
el nu mai vrea să aibă de-a face cu tine.
Dacă ești la o întâlnire și ești cu
ochii pe telefon, pentru că joacă echipa ta preferată și vrei să urmărești cum
decurge partida, nu te mira că după acea întâlnire femeia respectivă n-o să-ți
mai răspundă la telefon.
Dacă ești la o întâlnire cu un om de
care ești interesat la modul real, cu care vrei să dezvolți o conexiune
profundă, atunci faci din acea persoană o prioritate pe perioada întâlnirii
respective, o privești în ochi și îi acorzi toată atenția ta. Dacă nu intervine
o situație de urgență - cineva a murit, un copil este bolnav și trebuie dus la
spital, etc -, acea persoană este prioritatea ta, nu telefonul. (RC Blakes)
Traducerea Mihaela Dan
Un lucru care poate distruge de la
început șansele de a ajunge la o conexiune reală cu un alt om este faptul că nu te respecți pe tine, nu te iubești pe
tine, nu ai stimă de sine, nu crezi că valorezi mare lucru.
În acest caz nu știi cum să primești un
compliment, tot ce spui despre tine însuți e negativ și dacă ai de-a face cu un
om care și-a făcut munca interioară, el va ști că încă ai traume nevindecate și
cel mai probabil n-o să vrea să intre într-o relație cu cineva ca tine, care
funcționează de la un nivel redus de conștiință.
Oamenii care au crescut ca nivel de
conștiință pot obține foarte multe informații despre noi dintr-o conversație
„banală”.
Dacă cineva a ieșit la o întâlnire cu
tine, asta s-a întâmplat pentru că lui îi place ceva la tine. Dacă tot ce faci
este să te critici pe tine însuți/ însăți, acesta este un steguleț roșu pentru
acel om, îi arată că nu te iubești pe tine însuți, că ai o stimă de sine redusă
și că te mulțumești cu firimituri.
Dacă tu nu te iubești, e greu pentru
ceilalți să te iubească. Și dacă ai de-a face cu un om care funcționează la
modul conștient, acela nu va fi dispus să intre într-o relație cu cineva care
nu se iubește pe sine, care are traume nevindecate, fiindcă știe că nu poate
avea o relație sănătoasă cu el.
Nu ieși la întâlniri până când nu ai
ajuns la un nivel adecvat al stimei de sine. Vezi-ți de treabă, mergi la
terapeut, întâlnește-te cu prietenii/ prietenele, citește cărți de dezvoltare
personală sau spiritualitate, dar nu-ți da întâlniri, fiindcă nu vei atrage
oameni sănătoși la nivel mental/ emoțional, ci vei atrage oameni ca și tine, cu
care vei avea relații disfuncționale/ toxice.
Oamenii sănătoși la nivel mental/
emoțional nu sunt interesați să aibă relații de cuplu cu cei care au un nivel
redus de conștiință, care au traume nevindecate.
Oamenii toxici sunt foarte interesați de
cei care au un nivel redus de conștiință, de cei care au traume nevindecate,
pentru că pot să se folosească de ei, să-i abuzeze.
Din nefericire, deși încă nu v-ați
vindecat traumele interioare și nu ați ajuns la un nivel decent al stimei de
sine, mulți dintre voi nu vă puteți abține, vă dați întâlniri, intrați în
relații disfuncționale/ toxice și apoi vă plângeți că suferiți foarte mult. (RC
Blakes) Traducerea Mihaela Dan
Un lucru
care poate distruge de la început șansele de a ajunge la o conexiune reală
între doi oameni este faptul că după ce s-au întâlnit de mai multe ori, unul dintre ei nu este deloc interesat să
cunoască persoanele care sunt cele mai importante pentru celălalt.
Spre exemplu,
ai avut o experiență neplăcută în trecut, când mama persoanei cu care te
întâlneai la acel moment te-a tratat foarte urât și de atunci ai rămas cu un
fix și de câte ori persoana cu care te întâlnești acum îți propune să-I cunoști
părinții tu refuzi sau eviți prin fel de fel de manevre să ajungeți la o astfel
de întâlnire.
Dacă eu mă
întâlnesc de mai multe ori cu tine și constat că pe tine nu te interesează
deloc să îi cunoști pe oamenii care îmi sunt cei mai dragi, care sunt cei mai
importanți pentru mine, practic, ăsta este un semn pentru mine că mă vei
îndepărta de aceștia. Dacă eu vreau să te introduc în cercul familiei mele sau
al prietenilor apropiați și tu refuzi, ăsta este un steguleț roșu pentru mine.
Dacă tu ai
cunoscut recent un bărbat și ești ostilă ideii de a-i cunoaște mama și eventual
te deranjează faptul că acel bărbat își iubește mama (mă refer la o iubire
sănătoasă, nu la una disfuncțională), atunci ai o problemă. Modul în care un
bărbat își tratează mama îți arată modul în care acel bărbat te va trata pe
tine, ca parteneră a sa.
Și da, știu
că nu întotdeauna mamele au dreptate, știu că uneori mamele au comportamente
disfuncționale/ toxice, dar dacă se ajunge la o situație de genul ăsta, fii
înțeleaptă și lasă-l pe el să regleze lucrurile între el și mama sa, nu te
amesteca între ei. Și dacă el nu e suficient de bărbat ca să-i facă față mamei
lui, ca să o facă să respecte limitele relației voastre, asta este cu totul
altceva, ești liberă să pui punct acelei relații. Dar în cazurile punctuale în
care mama lui face/ spune ceva ce nu e în ordine, lasă-l pe el să se ocupe de
acele situații.
Înțelege că
pentru bărbați iubirea pe care o au pentru mama lor e ceva ce nu poate fi
contestat și nu e de dorit să te bagi între ei.
Un alt lucru
care poate distruge de la început șansele de a ajunge la o conexiune reală
între doi oameni este faptul că Dumnezeu nu a lăsat se întâmple acea relație.
Ai întâlnit un lup îmbrăcat în blană de oaie și Dumnezeu te-a împiedicat să
mergi mai departe cu acel om care ți-ar fi adus multă suferință. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan
Lucrurile se schimbă în viața noastră,
în lume și în Univers. Și dacă Universul 3D se schimbă, asta înseamnă că și
credințele/ concepțiile/ ideile noastre despre 3D se schimbă. Noi, ca și
colectiv, suntem pregătiți pentru Schimbare și o facem acum.
Mulți dintre noi suntem conștienți de
schimbările care au loc pe Pământ, în lume și în viața noastră în această
perioadă, dar egoul vrea să creadă că nu e nimic adevărat. Egoul nostru nu este
dispus să creadă/ accepte faptul că ne schimbăm, nu-i convine să ne schimbăm și
de aceea fie neagă schimbările, fie le minimalizează, fie le ignoră, fie face
tot ce poate să ne descurajeze să facem schimbări; dar noi mergem înainte, nu
putem fi opriți.
Egoul spune „Da, s-a mai vorbit despre
schimbări majore în 2012 și nu s-a întâmplat nimic!”. Ba s-a întâmplat, au fost
schimbări majore, dar nu în planul fizic, ci în plan energetic. Faptul că niște
lucruri nu se văd cu ochiul liber nu înseamnă că ele nu există.
Unii oamenii refuză să accepte faptul că
au loc schimbări până când ele sunt atât de dramatice, încât nu mai pot să le
ignore, nu mai au cum să nu le vadă; și asta se întâmplă în ultimii ani - au
loc schimbări atât de dramatice, încât oamenii nu le mai pot nega/ ignora.
Unul dintre lucrurile care se schimbă
este modul în care privim ceea ce ține de sănătate și vindecare.
Au existat pionieri ai Noului încă de
prin anii ’50, dar în anii ’60 oamenii s-au deschis către a accepta
aromaterapia, către vindecarea cu ajutorul plantelor, acupunctura,
kinetoterapia, masajul, etc. Aceste metode alternative de vindecare spuneau „Nu
ești doar un corp fizic, ești o ființă care are mai multe aspecte și dacă vrei
să te vindeci e necesar să te privești ca un întreg și să acționezi asupra
întregului, nu doar asupra unei părți. Tu ești corp, minte și suflet”.
Chiar dacă aceste metode vorbeau despre
unitatea corp-minte-suflet, până de curând, nu se ocupau deloc de suflet. Erau
mai avansate decât metodele de vindecare obișnuite, decât medicina clasică, dar
nu dădeau cu adevărat atenție sufletului.
De-a lungul timpului au apărut tot felul
de metode de vindecare alternative care dădeau atenție corpului fizic și
sistemului energetic al omului, chakrelor, meridianelor energetice, etc. Apoi
vindecarea cu ajutorul sunetului a cunoscut o mai mare acceptare în rândul
publicului larg.
Acum lucrurile se schimbă și mai mult,
pentru că sunt oferite umanității noi metode de vindecare. Și nu vă gândiți la
lucruri materiale, la tehnologii avansate, pentru că nu despre asta este vorba.
Nu au nicio legătură cu ceva material, cu ceva palpabil. Acestea vindecă
psihicul, corpul emoțional.
Divinitatea ne spune: „Ok, copii, e
timpul să downloadăm la nivelul umanității noi arte ale vindecării!”.
Și nu vor fi școli unde să învățăm
aceste noi metode de vindecare, nu vor fi profesori care să facă niște cursuri
în acest domeniu, cum sunt de exemplu în domeniul acupuncturii, unde studiezi
cu profesorul o artă care este veche de mii de ani.
Noi intrăm într-o Nouă Eră din punct de
vedere al artelor vindecării, dar aceste noi arte nu țin de abilități
„tehnice”.
Și o să vă explic despre ce este vorba,
o să vă vorbesc azi despre 4 dintre cele 7 arte ale vindecării care vor fi
folosite în viitor. (Michael Mirdad) Traducerea Mihaela Dan
Una dintre artele vindecării care vor fi
downloadate la nivelul umanității în perioada următoare este AFECȚIUNEA.
„Cum să fie afecțiunea o artă a
vindecării?!”
Afecțiunea este o artă a vindecării.
Atunci când sunt tratați cu căldură sufletească/ afecțiune sinceră, oamenii se
vindecă. Și voi știți asta, ați simțit asta. Știți ce putere vindecătoare are
simpla atingere afectuoasă.
Efectele afecțiunii sunt cunoscute,
puterea vindecătoare a afecțiunii nu este ceva ce nu am experimentat niciodată,
dar într-o lume disfuncțională afecțiunea nu a avut puterea pe care o va avea
de acum înainte, având în vedere că noi toți trecem printr-o Schimbare.
Afecțiunea va fi recunoscută ca o metodă
de vindecare oficială, așa cum masajul este acceptat acum ca o metodă de
vindecare.
Și nu vor fi clinici în care oamenii vor
sta la rând ca să fie îmbrățișați pe bandă rulantă și să simtă afecțiunea și nu
vor exista nici profesori care să-i învețe pe cursanți cum să vindece folosind
Afecțiunea. Divinitatea va „downloada” aceste abilități în cei care vor fi
prima generație de vindecători de acest tip.
Cum va fi folosită această terapie
vindecătoare cu Afecțiune și dacă va deveni ceva „clinic” sau nu, asta nu știu,
depinde de umanitate cum o va folosi.
Și știu că ceea ce spun poate să pară
absurd, dar nu mă interesează dacă mă credeți sau nu. (Michael Mirdad)
Traducerea Mihaela Dan
O artă vindecătoare care va fi
downloadată la nivelul umanității este COMPASIUNEA.
Și poate o să spuneți: „Asta nu e ceva nou,
toți știm de puterea vindecătoare a compasiunii”.
Ceea ce este nou este faptul că aceasta
va fi considerată/ acceptată „oficial” ca artă a vindecării.
Compasiunea înseamnă că oamenii se vor
vindeca mai des la nivel emoțional ca urmare a faptului că vor avea pe cineva
în care au încredere, care creează un spațiu în care ei se simt în siguranță să
împărtășească ceea ce este în interiorul lor, un spațiu în care nu sunt
judecați pentru ceea ce au făcut sau ceea ce simt. Practic, vindecătorul nu
FACE nimic, doar ascultă cu Iubire și compasiune ceea ce-i spune celălalt.
Vindecarea nu ține de ceea ce FACE Vindecătorul, ci de ceea ce ESTE el ca
ființă.
Și un amănunt important: un om poate să
fie în prezent un gen de vindecător (medic, asistentă sau orice alt gen de
terapeut) sau poate să fie părinte, să practice „vindecările” pe care le
practica și în trecut și în același timp, poate să exerseze noile arte ale
vindecării.
Noile arte ale vindecării nu sunt ceva
ce speri ca la un moment dat în viață o să ai norocul să fie downloadate și în
interiorul tău; tu poți practica chiar de azi Afecțiunea, Compasiunea, etc.
Important este să o faci cu intenție, să împletești la modul conștient aceste
arte ale vindecării cu munca ta obișnuită sau cu „meseria” de părinte. Așa vă
puteți dezvolta abilitățile în acest sens. (Michael Mirdad) Traducerea Mihaela
Dan
O artă vindecătoare care va fi oferită
umanității în următoarea perioadă este CERTITUDINEA.
Ca să fiu mai explicit, mă refer la
încrederea pe care o emani atunci când spui/ faci ceva, convingerea absolută că
este așa cum spui, că știi ce faci, pe care celălalt o simte în vocea ta/
atitudinea ta. Și asta este valabil pentru momentele în care faci ceva în
serviciul Binelui comun sau pentru viața ta de zi cu zi.
Spre exemplu, când tu îi spui cu
absolută convingere unui om care trece printr-o problemă de sănătate „O să fii
bine”, acest lucru are o foarte mare putere, are efecte vindecătoare asupra
lui, dacă este un om care are încredere în tine și în ceea ce spui tu. Și unii
dintre voi ați trecut prin momente în care simțeați că vă pierdeți speranța și
un om în care aveați încredere v-a spus „O să fie bine. Poți să te descurci cu
asta”, iar asta a făcut diferența și ați găsit în voi resursele să vă
mobilizați și să rezolvați problema.
Un alt exemplu: dacă faci un exorcism nu
„bați la ușă” temător și comunici cu acea energie de vibrație joasă la modul:
„E cineva aici? Pot intra? Sunt X și vreau să vorbesc ceva cu tine… Hai să
vedem cum putem face ca să nu mai tulburi acest om. Poți să pleci de aici?”.
Nu așa se întâmplă lucrurile, dacă vrei
să-ți iasă exorcismul.
Un chirurg nu intră în operație nesigur,
emoționat, neștiind dacă va reuși să facă acea operație sau nu, sperând că o să
se descurce. El este sigur pe el și îți spune relaxat: „O să am grijă de tine.
Totul va fi bine!” și tu știi că ești pe mâini bune și că va fi bine.
Dacă lucrezi într-un spital și ai de-a
face cu cineva care este pe moarte și acel om îți spune „Mi-e frică de ce se va
întâmpla cu mine după ce mor”, nu-i spui „Și mie mi-ar fi frică, dacă aș fi în
locul tău! Cine știe ce o să ți se întâmple Dincolo! Îți dai seama că ești la
câteva minute/ ore distanță de momentul în care ai putea fi aruncat în iad,
unde o să rămâi pentru totdeauna…”.
Eu l-aș privi în ochi pe acel om și i-aș
spune „Te admir pentru curajul cu care te manifești acum. În curând vei fi în
Lumină și asta este extraordinar. Te rog, pune o vorbă bună și pentru mine la
Dumnezeu când ajungi Dincolo”. L-aș face pe acel om să se simtă în siguranță.
Și nu ar fi o minciună ceea ce-i spun, pentru că eu știu că acesta este
adevărul, eu știu că o să fie bine.
E necesar ca tu să fii sigur pe tine, să
ai convingerea nestrămutată că ceea ce spui este adevărat, să emani siguranță
de sine prin toți porii, pentru ca ceilalți să simtă că pot avea încredere în
tine când le spui un lucru. Asta este esențial în domeniul vindecării și în
orice alt domeniu al vieții. (Michael Mirdad) Traducerea Mihaela Dan
O artă a vindecării care va fi
downloadată la nivelul umanității în perioada următoare este ÎNCREDEREA.
Și aceasta este o chestiune foarte
delicată, care poate fi înțeleasă greșit.
Cei mai mulți oameni cred că este
riscant/ periculos să ai încredere în alții, fiindcă poți fi rănit/ trădat/
înșelat.
„Trebuie să ai mare grijă în cine ai
încredere!”
„Eu nu am încredere în nimeni.”
Încrederea nu înseamnă ca eu să am
încredere în acele părți din tine care nu sunt de încredere, ci înseamnă să am
încredere în aspectul tău divin, să știu fără niciun dubiu că ești o ființă de
Lumină, dincolo de modul în care se manifestă aspectul tău uman.
Asta nu înseamnă să nu-mi folosesc
discernământul, să nu țin cont de faptul că sunt aspecte ale tale în care nu
este recomandat să am încredere și să mă comport în consecință.
De exemplu, dacă un om a fost condamnat
în mod repetat pentru furt, n-o să-i dau banii să mi-i țină el, fiindcă a
dovedit în mai multe rânduri că nu este un om de încredere din acest punct de
vedere. Dar dincolo de acest lucru, eu știu că există o scânteie de Lumină în
acel om, chiar dacă el încă nu a descoperit-o.
Și Încrederea, ca și Afecțiunea sau
Compasiunea, poate fi greșit interpretată, poate fi considerată riscantă/ o
slăbiciune/ o vulnerabilitate de către oamenii obișnuiți. În această lume, când
tu te comporți cu compasiune cu un om care a făcut ceva ce a rănit foarte tare
alte persoane, ești considerat slab. Și asta se întâmplă pentru că pentru
oamenii care trăiesc în lumea 3D spiritualitatea pare ceva nesănătos/ riscant/
periculos sau un comportament prostesc. Ei nu înțeleg ce faci tu.
Poate că unii dintre voi și-ar dori să
fie printre cei în care Divinitatea downloadează noile arte ale vindecării.
Fiți conștienți de un lucru: când tu
ceri „Doamne, dă-mi Încredere!”, Divinitatea îți va da întâi opusul Încrederii,
pentru că așa ți se creează condițiile ca să exersezi ce înseamnă să ai
Încredere în situații în care nu e ușor să faci asta.
Dacă vrei să înveți să te manifești cu
mai multă compasiune, vei fi pus în situații în care este dificil să te arăți
plin de compasiune, pentru că așa îți exersezi această abilitate.
Când ceri „Doamne, ajută-mă să ajung la
pacea interioară!”, e posibil să obții o stare temporară de pace interioară,
dacă ești într-un moment de mare tulburare, dar dacă tu cauți o stare pace interioară
care să dureze, aceasta o vei obține exersând, ajungând la măiestria la care
ești capabil să-ți menții pacea interioară în cele mai zguduitoare momente. Cum
faci asta? Ți se vor da situații tulburătoare, în care ai ocazia să-ți
exersezi/ dezvolți capacitatea de a-ți menține echilibrul/ pacea interioară în
momente de criză.
Când ceri astfel de lucruri, Divinitatea
va spune: „Vrei o chestie de moment sau ceva de durată?”.
Și dacă spui „Nu, vorbesc serios, vreau
chestia aia de durată! Nu mă joc, chiar vreau asta”, Divinitatea o să spună „Pe
bune? Ești sigur că vrei asta? Sigur, sigur? Ești conștient ce ceri?”.
„Da, sunt sigur”.
„Ok, atunci hai să-i dăm drumul!” și
Divinitatea te înscrie în programul intensiv de lecții (cu testele aferente) de
Compasiune/ Încredere/ Afecțiune/ Pace interioară sau orice altceva ai cerut
tu. O să treci prin situații care să o să solicite la maximum capacitatea ta de
a te manifesta cu Compasiune/ Încredere/ Afecțiune și de a-ți păstra starea de
pace interioară. (Michael Mirdad) Traducerea Mihaela Dan
.jpg)
Vibrația Pământului se mișcă atât de rapid înainte încât mulți oameni traversează o perioadă dificilă de adaptare la schimbarea frecvenței. Reacțiile se pot prezenta ca izbucniri emoționale, manipulări ale vechiului sistem și/sau violență fizică.
Ca persoană trezită nu este treaba ta să încerci să repari ceva, cu toate acestea, poți alege să menții spațiul pentru cei care sunt în curgere și arată semne ale mișcării lor înainte.
Cuvântul cheie din propoziție este alege! Verificarea în tine însuți și evaluarea modului în care te simți îți oferă câteva momente ca să iei o decizie informată în ceea ce privește nivelul tău de implicare.
Renunță la
ideea că grija de sine este egoism; umple-ți propriul pahar și restul este
pentru ceilalți. Vei fi întotdeauna iubit și susținut în alegerile tale.
(Jennifer Farley) Traducerea Monica Poka
“A fost odată o femeie.
O femeie puternică, așa cum sunt toate
femeile.
O femeie care a trecut prin multe
suferințe, traume, neiubiri, drame, o femeie care nu a avut de ales decât să
devină puternică.
O femeie care a dus în spate toate
suferințele ei și ale generațiilor din trecut.
O femeie care nu avea niciodată timp
pentru ea.
O femeie care se sacrifica mereu pentru
binele altora.
O femeie care ducea poveri doar de ea
știute.
O femeie care plângea când nu era auzită
de nimeni.
O femeie care nu era auzită, înțeleasă,
văzută și iubită.
O femeie care făcea totul pentru
ceilalți și nimic pentru ea.
O femeie care pe zi ce trecea se îndepărta
tot mai mult de ea, fără ca măcar să își dea seama.
Până când toate acestea au ajuns-o din
urmă și a căzut.
Atât de mult și atât de rău încât
singura șansă care îi rămăsese era să se schimbe.
Singura șansă care îi mai rămăsese era
să conștientizeze că rucsacul cu poveri, neîmpliniri, devalorizări,
imperfecțiuni, sacrificii, suferințe era prea greu și nu îl mai putea duce.
Cea mai grea alegere a fost să-l dea jos
de pe umerii ei. Fiindcă era nevoie să scoată puțin câte puțin din el, pe rând,
câte o povară.
Dar a realizat că, la fiecare povară pe
care o scotea din rucsac, se simțea tot mai bine, tot mai ușoară și tot mai
liberă.
Și, pe măsură ce rucsacul se golea, ea
tot mai mult se valora, prețuia și se iubea.
A început să îi placă să-și elibereze
rucsacul.
A început să iubească viața fără rucsac,
fiindcă a văzut cât de ușor se poate mișca.
Și, când au văzut cât de fericită și
împlinită este, a devenit model, exemplu și inspirație și pentru alte femei
care își doreau să fie libere.” Sorina Anca
Nu împinge niciodată o persoană loială
până în punctul în care nu-i mai pasă. Acest avertisment evidențiază pericolele
de a lua loialitatea cuiva de la sine și de a exploata dedicarea lor până la
epuizare.
Indivizi loiali sunt comori, care ne
sunt alături la bine și la rău, oferind sprijin și încurajări neclintite.
Cu toate acestea, loialitatea lor nu
este infinită și este crucial să recunoaștem semnele uzurii.
Atunci când împingem în mod constant o
persoană loială dincolo de limitele sale, ignorând nevoile și sentimentele
sale, riscăm să provocăm pagube ireparabile.
Pot începe să se simtă luați de la sine,
neapreciați și resentimente, ducând la o eroziune treptată a loialității lor.
Consecințele împingerii unei persoane
loiale prea departe pot fi devastatoare.
Pot deveni dezamagiti, detasati si, in
cele din urma, apatici.
Persoana care cândva a susținut cauza
noastră, a pledat pentru noi și a fost alături de noi în fiecare furtună poate
în cele din urmă să își retragă sprijinul, lăsându-ne să facem față
consecințelor acțiunilor noastre.
Este esențial să prețuim și să onorăm
loialitatea celor care ne-au câștigat încrederea. Făcând acest lucru, creăm un
mediu sigur și hrănitor în care loialitatea lor poate înflori, iar relațiile
noastre pot prospera.
Nu uita, loialitatea este o stradă cu
două sensuri.
Necesită respect reciproc, încredere și
grijă.
Nu împinge niciodată o persoană loială
până la punctul fără întoarcere, măcar odată ce loialitatea lor este pierdută,
s-ar putea să nu mai fie recâștigată niciodată
Zeest Hayat, Rumi & Sofy Community
Înainte de a intra într-o relație de
cuplu, întrebați-vă dacă sunteți cu adevărat pregătiți pentru o relație.
*Sunteți disponibili emoțional? Sunteți
pregătiți din punct de vedere emoțional pentru un nou partener, vă puteți
deschide emoțional pentru a-l primi în inima voastră?
Nu cumva sunteți indisponibili
emoțional, nu cumva vreți să primiți noul „oaspete” într-o încăpere care este
de fapt ocupată de altcineva?
Aveți suficient „spațiu” disponibil
pentru omul respectiv în inima voastră sau acel spațiu emoțional e ocupat de un
fost partener de care nu v-ați eliberat nici acum, chiar dacă relația voastră
s-a încheiat de ani de zile? Unde vreți să se instaleze noul partener, dacă
locul e deja ocupat?
Ești capabil să oferi iubire unui alt om
sau inima ta este sfărâmată de durerea provocată de o altă persoană din
trecutul tău și inviți un nou partener în viața ta sperând că acesta îți va
distrage atenția de la suferința prin care treci, că o nouă relație îți va amorți
durerea?
Simplul fapt că un om nu mai este în
viața ta de ceva timp, că relația voastră s-a încheiat, nu înseamnă neapărat că
acel om nu se mai află în inima ta. Și nu este corect ca tu să oferi altui om
un loc care este deja ocupat de cineva care nu mai este în viața ta. Nu este
corect să inviți un om într-o relație cu tine, când știi foarte bine că mai
sunt capitole din viața ta relațională cărora nu le-ai pus punct.
Ești disponibil din punct de vedere
emoțional sau gândul tău și inima ta sunt la o persoană din trecutul tău, cu
care nu mai ești într-o relație de ani de zile?
Ești disponibil emoțional sau te
folosești de acest om ca să încerci să umpli un gol pe care l-a lăsat absența
unui fost partener?
Mergi pe principiul „cui pe cui se
scoate”? Înțelegi că practic, relația ta cu actualul partener nu are nimic de-a
face cu el, ci are de-a face numai cu fostul partener, pe care încerci să-l
uiți? Înțelegi că nu e corect, că este o cruzime să tratezi în acest mod un om
care își deschide inima în fața ta?
Închide toate vechile capitole ale
vieții tale romantice înainte de a deschide un nou capitol! (Samuel Blakes)
Traducerea Mihaela Dan
.jpg)
Înainte de a intra într-o relație de
cuplu, întrebați-vă dacă sunteți cu adevărat pregătiți pentru o relație.
*Faci ceva cu viața ta în acest moment,
faci ceva care te pasionează, ai o vreo realizare cu care să te mândrești,
simți că ceea ce faci are semnificație/ face diferența sau te bălăcești în
mediocritate și simți că totul e dezolant în propria viață?
Dacă îți cere cineva să-i spui o
realizare importantă de-a ta de până acum, un lucru pe care l-ai făcut de care
ești mândru, ai ce spune sau în viața ta totul e mediocritate, de la un cap la
altul?
Dacă aștepți să vină cineva care să te
salveze de mediocritate, care să te împlinească, dacă aștepți Cavalerul călare
pe cal alb sau prințesa din povești care să te ducă la palatul ei, poți să știi
că nu ești pregătit pentru o relație de cuplu.
Dacă aștepți să vină cineva care are
deja un statut și intrând în relație cu tine, să-ți transfere statutul său, ca
să ai și tu importanță, poți să știi că nu ești pregătit pentru o relație.
Dacă aștepți pe cineva care să te
salveze din „barca” ta care se duce la fund, poți să știi că nu ești pregătit
pentru o relație.
Dacă aștepți să vină cineva și să-ți
asigure o existență stabilă și îndestulată, să te elibereze de grija zilei de
mâine, nu ești pregătit pentru o relație.
Dacă nu ești mulțumit de viața pe care o
ai când ești singur, dacă nu ai niște realizări pe cont propriu, dacă nu faci
ceva cu semnificație când ești singur, nu ești pregătit pentru o relație. Îți
vei trăi viața după cum vrea partenerul tău, vei fi doar o anexă a acelui om,
îți vei extrage valoarea din existența/ prezența lui lângă tine și din
realizările lui. Și este foarte trist să duci o viață în care n-ai făcut nimic
de valoare, în care singurele lucruri de valoare sunt cele făcute de partenerul
tău de cuplu. (Samuel Blakes) Traducerea Mihaela Dan
Un punct de vedere bine formulat despre
afisarea unei false imagini:
"Suntem, în permanență, ocupați să
salvăm aparențele. Nu știu dacă doar noi, românii și nu știu nici cât la sută
din viață ne ocupă asta. Dar, de dragul aparențelor, facem tot felul de
sacrificii. Să nu vadă/știe lumea că ești supărat sau bolnav și, Doamne
ferește, să afle că ești sărac! Să nu vadă/știe lumea că nu ai enșpe mii de
diplome pe post de tapet în sufragerie, să nu afle lumea că fiu-tău sau
fiică-ta a luat 6 la teză la chimie, că de o săptămână mănânci doar ciorbă de
fasole, că nu ți-ai mai cumpărat o pereche de pantofi de doi ani, că nu ți-ai
făcut concediul în Belize, ci la Coțofenii din Deal, și lista rămâne deschisă
la infinit.
Și asta nu este de acum. În societatea
noastră a fost dintotdeauna. Dacă nu ai stea în frunte și sclipici pe dos, nu
exiști.
Îmi amintesc cum, copii fiind,
bunică-mea maternă ne făcea zăbic. Adică bucățele de pâine, prăjite în untură
sau ulei și sărate. Cam ce se numește acum Bake rolls și se vinde la juma de
euro punga. Numai că, de câte ori ne făcea asta, avea grijă să ne avertizeze:
- Să nu cumva să spuneți pe-afară ce-ați
mâncat.
- Da', de ce, mumă? întrebam mirați,
întrucât, nu numai că nu ni se părea nimic nelalocul lui, dar ne și plăcea al
naibii de mult.
- Asta e mâncarea săracului, mumă...
De ce toate astea? Pentru că ne este
teamă să nu fim judecați, marginalizați, umiliți, arătați cu degetul. Pentru că
cei mai mulți își trăiesc viața judecându-i pe cei de lângă ei. Îi judecă, îi
etichetează, chiar dacă nu au căderea s-o facă. Nu sunt capabili de empatie,
dar arată cu degetul cu ușurința cu care respiră. Nu sunt capabili să
înțeleagă, să ajute, dar ușuie cu un firesc, demn de alte cauze mai bune, pe
oricine nu se ridică la ''înălțimea'' lor. Și, din păcate, le și reușește.
Pentru că, nu-i așa, din teama de gura lumii renunțăm la a mai fi noi, renunțăm
la visuri, la speranțe, la zâmbete.
Generații întregi au transmis și încă
transmit către generații întregi frica de ''ce o să zică lumea?'' Adela Onete
“Nu vă mai pierdeți timpul plângându-vă
de ceea ce vi s-a întâmplat, de faptul că nu aveți ce au alții, de toate
lucrurile care credeți voi că vă împiedică să evoluați; concentrați-vă pe a vă
lămuri ce vreți să realizați în viața voastră, pe a vă contura o viziune și
găsiți modul în care puteți fructifica ceea ce aveți, pentru a crește.
Dacă vă lămuriți ce anume vreți să
realizați, unde vreți să ajungeți, veți putea să identificați și persoanele/
relațiile/ resursele/ oportunitățile/ alegerile/ comportamentele care sunt
aliniate cu ceea ce vă doriți, dar și persoanele/ relațiile/ resursele/
„oportunitățile”/ alegerile/ comportamentele care vă îndepărtează de ceea vă
doriți.
Dacă vă lămuriți ce anume vreți să
realizați, unde vreți să ajungeți, nu le veți mai permite altora să vă
influențeze, să vă distragă atenția, să vă atragă pe căi lăturalnice. Nu vă
veți mai irosi timpul/ energia cu ceea ce nu este aliniat cu Calea voastră.
Dacă vă lămuriți ce anume vreți să
realizați, unde vreți să ajungeți, nu veți mai permite accesul în cercul
apropiaților voștri a unor oameni care merg în altă direcție decât mergeți voi.
Veți face curățenie în cercul apropiaților voștri și veți da drumul acelor
persoane care vă trag în jos, care reprezintă un punct slab, nu un atu în viața
voastră.
Veți fi foarte selectivi cu privire la
lucrurile la care vă expuneți: discuțiile pe care le aveți, ceea ce auziți/
ascultați, ceea ce citiți, ceea ce vizionați. Veți face o evaluare energetică
și nu numai a persoanelor cu care aveți de-a face, ci și a emisiunilor/
înregistrărilor/ filmelor pe care le urmăriți, a muzicii pe care o ascultați, a
discuțiilor la care participați, a cărților/ articolelor/ postărilor pe care le
citiți și nu vei mai acorda timp/ atenție/ energie unor persoane/ lucruri care
nu aduc plus valoare în viața voastră, care nu vă ajută să evoluați, care
reprezintă o distragere. “ Sursa: Henry W. Bolden, Traducerea Mihaela Dan
Prostul alege întotdeauna varianta cea
mai ușoară pentru el. Preferă varianta care presupune un efort minim din partea
lui. De aceea alege relațiile de cuplu pe care le alege.
Prostul va alege întotdeauna o relație
mediocră, cu un partener pe care să-l țină sub control, care-i permite să facă
ce vrea el. Prostul nu face față unui partener care îl provoacă să evolueze,
pentru că o astfel de persoană i-ar arăta aspectele la care mai are de lucrat,
ceea ce ar însemna (din punctul lui de vedere) că „îl critică”. Așa ceva nu
este acceptabil pentru un prost.
Unui prost nu-i plac PRIETENII, fiindcă
aceștia îți spun în față dacă faci prostii; lui îi plac FANII care aplaudă
entuziasmați orice face, inclusiv prostiile pe care le face.
Prostului îi plac relațiile ușurele/
comode, care nu-l provoacă din niciun punct de vedere, în care face ce are
chef, când are chef.
Prostului îi plac oamenii care tolerează
orice. Nu îi plac oamenii care îi spun „Nu te onorează modul în care ai
acționat în această chestiune. Tu poți mai mult de atât. Tu știi mai mult de
atât. Tu poți fi un om integru, dacă decizi asta. Nu te mai coborî la un nivel
care nu te onorează”.
Unul dintre lucrurile pe care le-am
apreciat la tatăl meu și care m-a ajutat mult în viață a fost acela că el nu
era genul care să te mintă, să te cocoloșească. Dacă veneai la el ca să-i ceri
sfatul/ ajutorul, el îți spunea adevărul în față, indiferent cât de
inconfortabil/ dureros era acel adevăr. Ți-l spunea cu iubire, cu respect, dar
ți-l spunea clar. Dacă îi cereai opinia/ sfatul, îți spunea lucrurile pe șleau,
nu te lăsa să te mai minți singur. Și chiar dacă era neplăcut pe moment, faptul
că el îți spunea lucrurile pe șleau te ajuta să deschizi ochii și să-ți vezi
punctele slabe, să-ți identifici problemele, ca să știi la ce ai de lucrat.
Acest mod de a fi al tatălui meu m-a
învățat cât de important este să spui și să accepți adevărul, indiferent cât de
inconfortabil/ dureros este el. Și dacă tatăl meu nu m-ar fi provocat să cresc
prin această sinceritate deplină pe care o manifesta și față de mine, eu nu aș
fi omul care sunt astăzi.
Proștii nu suportă să le spui adevăruri
inconfortabile/ dureroase cu privire la persoana lor.
Hai să vă spun ceva: un om care este
mereu de acord cu tine, care îți tolerează orice, nu te iubește cu adevărat.
Asta nu este o iubire sănătoasă.
Un om care te iubește cu adevărat îți
atrage atenția atunci când o iei pe arătură, fiindcă știe că asta te ajută să
conștientizezi ce faci, să te corectezi, dacă vrei și astfel să crești. (Samuel
Blakes) Traducerea Mihaela Dan
.jpg)
Observați cum reacționați/ răspundeți
atunci când cineva vă spune niște adevăruri inconfortabile/ dureroase: sunteți
ofensați de sinceritatea acelor oameni, îi atacați, considerați că sunt „răi”/
„indivioși”/ că vă judecă?
Câți dintre voi ați avut parte în ultima
perioadă de oameni care v-au spus pe șleau niște adevăruri inconfortabile
despre voi și ați reacționat dezechilibrat, ați răbufnit și ați jignit
persoanele respective?
Câți dintre voi i-ați cerut lui Dumnezeu
să vă arate unde anume greșiți, ce anume din ceea ce faceți vă împiedică să
progresați și când ați găsit un om care v-a dat acele răspunsuri, ați făcut
urât, fiindcă nu v-au plăcut răspunsurile?
Dumnezeu v-a trimis acei oameni ca
răspuns la rugăciunile voastre, iar voi ați respins acele răspunsuri, fiindcă
nu vreți să auziți niște adevăruri care nu vă convin.
Câți dintre voi nu aveți nicio problemă
să le spuneți altora niște adevăruri care nu le plac, dar nu sunteți dispuși să
ascultați adevărurile inconfortabile/ dureroase pe care vi le spun alții despre
voi? (Samuel Blakes) Traducerea Mihaela Dan
Prostul urăște să-și asume
responsabilitatea pentru faptele sale.
El dă întotdeauna vina pe alții pentru
orice lucru care nu merge în viața lui. Dacă există ceva imperfect în viața
lui, nu este din cauza lui, este din cauza ta – tu ai făcut sau nu ai făcut
ceva care a avut ca și consecință faptul că acel aspect din viața lui este
imperfect.
E vina oricui, dar niciodată a sa. Nu-și
asumă niciodată responsabilitatea pentru propriile eșecuri.
Dacă ai corectat un prost, el va
considera întotdeauna ca ai ceva cu el, că ai intenția să-i faci rău, că-l
judeci sau că îl urăști. Prostul nu vede ca un gest de iubire faptul că cineva
îi atrage atenția asupra unor aspecte pe care el nu vrea să le vadă, faptul că
cineva îi spune niște adevăruri inconfortabile, ci vede acest lucru ca pe o
dovadă că îl urăști sau ești invidios pe el.
Unii oameni ne iubesc atât de mult,
încât sunt dispuși să ne spună adevărul (așa cum îl văd ei), oricât de neplăcut
ar fi pentru noi. Ei fac asta pentru că în acest fel ne ajută să vedem niște
lucruri pe care fie nu le-am conștientizat, fie le știm adânc în interiorul
nostru, dar nu vrem să le recunoaștem, fiindcă ar fi prea dureros pentru noi.
Dar dacă nu acceptăm să vedem aceste adevăruri, nu vom putea rezolva acele
probleme, nu ne putem vindeca.
Prostul nu acceptă că sunt niște aspecte
la propria persoană la care mai are de lucrat și nu acceptă ca cineva să-i
spună care sunt acele aspecte. Când cineva îndrăznește să facă asta, el
reacționează dezechilibrat, atacă persoană respectivă, o jignește, o acuză de
toate cele.
Prostul nu suportă să se uite în oglindă,
dacă oglinda nu-i arată ce-i place lui… (Samuel Blakes) Traducerea Mihaela Dan
Prostul vrea să fie auzit, dar nu vrea
să audă ce au alții de spus.
El consideră că atunci când a terminat
de spus ce are de spus, conversația s-a terminat. Ce ai mai avea de spus tu,
când el a prezentat deja perspectiva corectă asupra acelui subiect?
De aceea proștilor este foarte greu să
păstreze relații pentru o perioadă îndelungată de timp; celor din jur le este
foarte greu să întrețină o relație cu un om care nu acceptă niciodată altă opinie
decât opinia lui, care nu este interesat niciodată de ce ai avea tu de spus,
fiindcă din punctul lui de vedere, dacă ai altă părere decât a lui, este clar
că greșești.
Prostul este gata să le dea sfaturi
tuturor, dar nu este niciodată dispus să asculte sfatul altuia. „Cine este mai
deștept/ priceput ca mine, ca să-mi dea mie sfaturi? Nimeni! Deci de ce aș
asculta sfaturile altora?!”.
Prostul nu poate suporta niciun fel de
critică, nici măcar una constructivă. El nu poate accepta ca cineva să sugereze
că el a făcut o greșeală, că el nu are dreptate; și dacă cineva îndrăznește,
totuși, să-i spună așa ceva, face urât. (Samuel Blakes) Traducerea Mihaela Dan
Noi toți avem de-a face uneori cu
proști. Și dacă nu suntem atenți, ei ne vor face să ne coborâm la nivelul lor
și să facem lucruri prostești.
Prostul consideră că el are întotdeauna
dreptate și se va certa cu oricine, pentru a dovedi că el are dreptate și
celălalt greșește. Și va continua cearta până când celălalt cedează și
„recunoaște“ că el are dreptate.
Un om înțelept nu se va certa cu nimeni,
pentru a dovedi că el are dreptate. Un om înțelept nu are nevoie să-și convingă
interlocutorul că are dreptate.
Prostul nu este dispus niciodată să
accepte opiniile/ sfaturile altora, pentru că în opinia sa, el știe mai bine
decât ceilalți cum stau lucrurile, el are întotdeauna dreptate.
Un om înțelept este deschis la a asculta
opiniile/ sfaturile altora, pentru că este conștient că unele dintre ele chiar
pot fi folositoare, este conștient că mai are de învățat.
Prostul nu-și va cere scuze și nu va
recunoaște niciodată că a greșit. Va prefera să persevereze în greșeală și să
se ducă la fund, decât să recunoască faptul că a greșit. (Samuel Blakes) Traducerea Mihaela Dan
Schimbările care se întâmplă în prezent
sunt dincolo de tot ceea ce omenirea a văzut și a experimentat până acum.
Mulți așteaptă „Evenimentul".
„Evenimentul se apropie" - o citim peste tot. Și este adevărat,
potențialul pentru a avea loc o mare Schimbare este uriaș.
Dar Evenimentul este unul interior, care
mai apoi se manifestă în exteriorul/ realitatea noastră. Numai atunci când
ne-am găsit echilibrul intern, numai după ce am lucrat cu propriile umbre și
ne-am vindecat, realitatea și experiența noastră vor fi diferite.
Coridorul energetic în care ne aflăm ne
oferă acest potențial.
Dar atât timp cât așteptăm ca
Evenimentul să ne transforme și să ne ducă într-o nouă Realitate, acest lucru
nu se va întâmpla. Atât timp cât așteptăm ceva din afara noastră care să ne
mântuiască/ salveze, nu se va întâmpla. Nu e cazul să așteptăm ca un Eveniment
exterior să schimbe totul, ci e necesar ne concentrăm asupra muncii noastre
interioare – numai atunci Schimbarea se va întâmpla. Asta fiindcă interiorul
determina exteriorul, nu invers. (Vera Ingeborg)
Nu mai acceptați să vă compromiteți propria
Esență!
„Respect”. Acesta este cuvântul acum.
Învățăm ce este nevoie să știm/ facem,
pentru a fi cu adevărat respectați de ceilalți, deoarece acesta este
ingredientul de bază pentru tot ceea ce vom crea în continuare.
Și asta înseamnă, în primul rând, să
învățăm să ne respectăm pe noi înșine. Doar atunci putem obține respectul
celorlalți. (Vera Ingeborg) Traducerea Mihaela Dan
O strategie obișnuită a egoului pentru a
câștiga respectul altora – un respect obținut, însă, prin frică - este să fii
arogant.
Noi îi judecăm pe ceilalți, ne fixăm
limite rigide, stabilim reguli și purtam masca omului care știe totul, care are
totul sub control, pentru a ne ascunde sentimentul că nu suntem destul de buni.
Acest comportament ne dă iluzia că am controla situația și ne ajută să evităm
să ne privim în față propriile frici. Construim o fațadă în spatele căreia,
deși ne simțim mai puțin valoroși decât ceilalți, dăm impresia că am fi mai
importanți și mai inteligenți decât restul.
Ne place să funcționăm pe tiparul omului
agresiv, care nu se dă în lături să folosească forța. Dar în cele din urmă tot
ce facem este să încercăm să satisfacem nevoia de atenție și apreciere pe care
o are egoul nostru și să obținem aceste lucruri din exterior.
Așa ne compromitem Esența. (Vera Ingeborg)
Traducerea Mihaela Dan
O strategie obișnuită a egoului este
aceea de a le cânta în strună celoralți, de a face ceea ce vor alții, ca să nu
supărăm pe nimeni. Ne neglijăm pe noi înșine, ne lipsim de respect pe noi
înșine, îi învinovățim pe alții pentru nefericirea noastră și nu stabilim
limite în relațiile cu ceilalți. Facem ceea ce vor alții (chiar dacă nu este
ceea ce vrem noi), depunem toate eforturile pentru ca toți ceilalți să fie
fericiți (chiar dacă noi nu suntem fericiți). Purtăm masca martirului, care
este foarte ocupat cu a-i face pe toți fericiți, „vindecând” lumea, dar nu are
grijă de el însuși, nu este fericit el însuși, nu este vindecat el însuși.
Ne place acest tipar al victimei. În
spatele acestei măști ne facem „mai mici” decât ceilalți, pretinzând că o facem
din compasiune. Dar în cele din urmă, tot ce încercăm să facem este să
satisfacem nevoia de atenție și de apreciere pe care o are egoul nostru și să
obținem aceste lucruri din afara noastră.
Așa ne compromitem Esența. (Vera
Ingeborg) Traducerea Mihaela Dan
Fie că jucăm rolul Agresorului sau al
Victimei, vibrația/energia și nevoile sunt aceleași. Doar strategia pentru a ne
îndeplini aceste nevoi este diferită. Niciuna dintre aceste strategii nu are
însă succes, pentru că întotdeauna ele conduc spre o senzație de gol interior.
Atât timp cât nu învățăm să ne împlinim
aceste nevoi noi înșine, din interior, vom continua sa trecem prin spiralele
suferinței.
Când ne compromitem propria Esență,
practic, ne auto-sabotăm.
Aceasta este cheia pentru a lucra cu
vechile noastre tipare/ frici. Acceptați faptul ca ele există în interiorul
vostru, nu vă judecați/ învinuiți pe voi înșivă sau pe ceilalți, ci încercați
să identificați ce vor să vă arate aceste tipare limitative și apoi eliberați
aceste energii de vibrație joasă. (Vera Ingeborg) Traducerea Mihaela Dan
În momentul în care învățăm să ne
respectam pe noi înșine și renunțăm la măștile noastre, transformăm aroganța
sau dorința de a le face mereu pe plac celorlalți într-o forma sănătoasă de
mândrie. Devenim pur si simplu mândri de noi înșine. Ne respectam și ne iubim
pe noi înșine. Suntem pe deplin ancorați în Esența noastră și nu mai facem
compromisuri cu privire la cine suntem cu adevărat.
În loc să stabilim din frică limite în
relații, stabilim limite sănătoase, din Iubire. Ne manifestăm la modul autentic
și ne asumăm responsabilitatea pentru propriile energii și propriile tipare de
gândire/ comportamentale. Aceasta este diferența între a ne închide în raport
cu cei din jur și a rămâne deschiși față de ceilalți.
A rămâne deschis înseamnă a accepta
oamenii așa cum sunt, fără nicio judecată, fără a-i acuza, fără a avea
așteptări/ pretenții de la aceștia, dar, în același timp, a spune foarte clar
ceea ce dorești, ce nevoi ai, ce ești dispus să accepți din partea altora și ce
nu ești dispus să accepți. (Vera Ingeborg) Traducerea Mihaela Dan
E necesar să învățăm să spunem în mod
clar/ ferm ce vrem și ce ne place. Ne creăm propriul nostru spațiu energetic. E
timpul să învățăm să ne formulăm foarte clar propriile valori și principii în
toate domeniile vieții – în viața profesională, în relațiile noastre, în
familia noastră, în domeniul sănătății, etc.
Atunci când ne exprimăm clar și deschis
dorințele și nevoile proprii, le oferim celorlalți posibilitatea de a face o
alegere pe baza acestor informații: vor să se implice într-o relație cu noi
(profesională, de prietenie, de cuplu, etc) și să intre în spațiul nostru
personal sau nu vor.
Acest lucru nu înseamnă că impunem noi
niște reguli sau limite pentru alții și nu înseamnă că avem pretenția ca toată
lumea să respecte regulile noastre; nu înseamnă decât că stabilim niște limite
sănătoase și un anumit nivel de vibrație care conturează spațiul în care suntem
dispuși să funcționam/ creăm și respectiv, să co-creăm împreună cu alții. Este
o invitație pe care o adresăm celor care rezonează cu vibrația respectivă, pe
care îi asteptăm să ni se alăture, dacă sunt interesați.
Când învățăm să fim fermi în legătură cu
spațiul nostru energetic și cu valorile proprii, noi ne respectam și ne prețuim
cu adevărat pe noi înșine și spațiul nostru personal.
Aceasta este baza pentru a fi respectați
și apreciați de ceilalți.
Din acel moment nu mai suntem dispuși să
ne compromitem Esența și să acționăm în funcție de așteptările altora. Iar dacă
am încerca să facem așa ceva, ar fi foarte dureros pentru noi. (Vera Ingeborg) Traducerea Mihaela Dan
Există o mare diferență între a te
abține, încercând din toate puterile să eviți o reacție explozivă, atunci când
cineva „îți apasă butoanele” și a nu reacționa pur și simplu pentru că nu mai
rezonezi cu acea provocare, fiindcă ai dezactivat acele „butoane” și faptul că
sunt apăsate nu mai creează nicio emoție în tine.
De multe ori, noi nu dorim să ne privim
în față propria „umbră", nu vrem să ne recunoaștem vechile frici/ tipare.
Acum, însă, cu noile energii care scaldă Pământul, ne sunt apăsate butoanele
atât de puternic, încât nu mai putem să întoarcem privirea și să ignoram
fricile care sunt încă stocate în interiorul nostru. (Vera Ingeborg) Traducerea Mihaela Dan
Adesea noi folosim scuza de tipul
„Chestia asta nu rezonează cu mine", atunci când nu vrem să facem ceva care
ne provoacă să ieșim din zona de confort, care ne sperie. Dar aceste situații
vor continua să apară în viața noastră până când vom accepta ne privim în față
propriile frici.
Dacă suntem sinceri față de noi înșine,
știm când ceva rezonează cu noi, dar rezonează cu aspecte pe care nu vrem să le
recunoastem.
Modul în care ne protejăm de obicei este
acela de a ne închide în noi înșine, de a ignora acel lucru, de a fugi de el
sau de a opune rezistență acestor persoane/ situații „declanșatoare”. Dar
situațiile de tip „declanșator” o să apară iar și iar, până când vom fi
suficient de curajoși ca să ne confruntăm cu ele, să le acceptăm și să le
procesăm prin intermediul emoțiilor pe care le scot la lumină.
Acceptare = Capitulare = Eliberare =
ridicarea nivelului de vibrație personal
(Vera Ingeborg) Traducerea Mihaela Dan
În perioada următoare vor avea loc
schimbări de putere la nivel personal și global.
Noi vedem că se întâmplă multe lucruri
în lume în ceea ce privește pozițiile de putere – unii pierd/ renunță la
pozițiile de putere pe care le aveau în diverse domenii, alții își proclamă
drepturile lor cetățenești, alții denunță la modul public războiul sau
opresiunea și refuză să se mai implice/ să mai accepte așa ceva. De jur
împrejurul lumii se schimbă raporturile de putere, tot mai mulți oameni își
asumă puterea personală și spun „Nu” unor lucruri pe care înainte le tolerau.
Și chiar dacă nu vă aflați în zonele în
care au loc aceste schimbări de poziții de putere, ca să le experimentați
direct efectele, nu vă lăsați păcăliți: când e vorba despre asemenea lucruri,
noi toți le simțim efectele la nivel energetic, ne influențează pe toți, mai
mult sau mai puțin.
Dar dincolo de aceste schimbări care au
loc la nivel global, în care sunteți sau nu sunteți implicați direct, uitați-vă
în viața voastră și observați ce schimbări de poziții de putere au loc la nivel
personal. Iar aceste „schimbări de poziții de putere” se pot manifesta în multe
moduri. Spre exemplu, o astfel de schimbare poate fi inconfortabilă, dureroasă,
dificilă, poate să fie ceva „nedorit”, ceva ce ai fi vrut/ încercat să eviți,
iar alteori schimbările respective pot fi ceva ce primești cu bucurie, ce
sărbătorești, ce se desfășoară cu ușurință și grație.
Noi ne „angajăm” unul pe altul la nivel
de suflet ca să jucăm diverse roluri în viețile noastre, să ne ajutăm, să ne
inspirăm, să ne apăsăm butoanele, să ne susținem în procesul vindecării.
Schimbările de putere au loc de mai mult
timp la nivel global și personal, dar acum acestea au o intensitate sporită. Și
uneori această intensitate sporită ne creează o anumită nervozitate, ne simțim
inconfortabil, ni se pare că este prea dramatic ce ni se întâmplă, dar acesta
este de fapt un mod prin care suntem ajutați: lucrurile se întâmplă rapid, sunt
intense și consecința este că noi căpătăm o mai mare claritate cu privire la
viața noastră. Este ca atunci când smulgem un plasture dintr-odată, în loc să-l
desprindem încetul cu încetul.
Este de dorit să observăm modul în care
ne-am cedat puterea unor oameni sau unor lucruri și de asemenea, să observăm în
ce domenii ne-am recuperat puterea personală și ne-o exercităm din plin. (Lee
Harris) Traducerea Mihaela Dan
Renunțați să faceți tot felul de
presupuneri cu privire la anumite lucruri! În perioada următoare veți descoperi
în ce situații presupunerile noastre nu sunt corecte.
Noi toți trecem uneori prin momente în
care viața ne smerește, atunci când descoperim că anumite presupuneri ale
noastre nu erau corecte.
De exemplu, presupunem ce e mai rău
într-o situație, credem că trebuie să ne luptăm cu cineva și apoi constatăm cu
surprindere că nu e deloc cazul de așa ceva, că lucrurile stau cu totul altfel
decât am presupus.
Această renunțare la a mai face fel de
fel de presupuneri reprezintă una dintre caracteristicile Schimbării prin care
trecem la nivel individual și global.
Deci este posibil ca în perioada
următoare să descoperiți că anumite presupuneri pe care le-ați făcut referitor
cu privire la o anumită persoană sau un anumit grup sau o instituție/ firmă/
organizație se dovedesc a nu fi corecte. Aflați elemente noi, care dovedesc că
presupunerile voastre nu erau corecte.
Și când se întâmplă așa ceva este
necesar să ne întrebăm: nu cumva din cauza presupunerilor pe care le facem
ajungem să ne simțim ofensați și să fim ostili unor oameni? Nu cumva din cauză
că ne grăbim să facem presupuneri luăm decizii pripite sau ne formăm opinii
greșite în legătură cu anumiți oameni sau anumite situații?
În perioada următoare se vor întâmpla
niște lucruri care ne vor arăta că am făcut presupuneri eronate și care ne vor
determina să nu ne mai grăbim să facem presupuneri și în baza acestora, să
judecăm în mod pripit oameni și situații.
Vom începe să acceptăm: „Nu știu, încă
nu-mi dau seama ce este cu acest om/ această situație, dar sunt deschis să
aflu. Nu sunt sigur de ce X a făcut acest lucru; pot să fac niște presupuneri,
dar nu știu dacă aceste presupuneri sunt corecte. În loc să mă grăbesc să o/îl
judec, pot să-l întreb de ce a procedat așa și este posibil să aflu că are o
explicația validă. Sau aș putea să-mi lărgesc perspectiva, să privesc lucrurile
și dintr-un alt punct de vedere și să înțeleg, astfel, mai multe cu privire la
această situație”.
Renunțarea la a face tot felul de
presupuneri are legătură cu relațiile tale cu cei din jur, dar și cu modul în
care privești lumea și viața. Iar faptul că renunți la a face presupuneri -
care de obicei te fac să te închizi, să nu ai încredere în alții, să fii
precaut/ ostil, pentru că nu te simți în siguranță – te va ajuta să te deschizi
mai mult, să fii dispus să privești oamenii și situațiile cu o mai mare
încredere, să fii mai deschis către conexiunea cu alții.
Când nu mai judeci oamenii în baza unor
presupuneri care pot fi eronate, când nu mai intri într-o poziție defensivă din
cauza unor presupuneri de acest gen, are loc și o vindecare la nivel emoțional.
Este o vindecare la nivelul inimii, chiar dacă prespunerile vin de la nivelul minții.
(Lee Harris) Traducerea Mihaela Dan
Permite curajului tău să iasă la
suprafață și să schimbe energia în jurul tău!
Noi, oamenii, deseori uităm ce influență
puternică avem asupra celor din jur prin simpla noastră prezență, prin modul în
care ne comportăm în viața noastră de zi cu zi, prin ceea ce facem și ceea ce
spunem.
Noi am fost programați să-i etichetăm pe
toți ceilalți, să-i închidem într-o „cutie” și să avem anumite așteptări de la
ei în baza acelor etichete pe care le-am lipit, dar oamenii nu pot fi băgați în
cutii, nu pot fi catalogați ca și cum ar fi niște roboți, fiindcă au gânduri/
credințe/ reacții/ comportamente diferite. Oamenii nu sunt ființe care
funcționează în niște limite rigide, ei sunt ființe multifațetate,
imprevizibile.
Când avem curajul să spunem lucruri pe
care în trecut nu ne încumetam să le spunem cu voce tare, când facem lucruri pe
care în trecut nu ne încumetam să le facem, ca să nu-i deranjăm/ supărăm pe
alții, noi creăm o schimbare care are efect în mediul respectiv (în familie, în
grupul de prieteni, la serviciu, etc). Dar asta înseamnă să trăim la modul
autentic: să ne rostim adevărul, să ne trăim adevărul, indiferent ce cred/
spun/ fac cei din jur. Desigur, este de dorit să ne spunem adevărul la modul
echilibrat, cu compasiune, cu respect față de ceilalți, nu la modul provocator,
nu jignindu-i pe ceilalți.
Energiile actuale ne împing să ne
manifestăm la modul autentic, să nu ne mai cenzurăm atât de dur pe cât am
făcut-o până acum. Și nu este cazul să ne judecăm pentru faptul că până acum nu
am spus/ făcut anumite lucruri; poate că nu am fi fost în siguranță dacă am fi
spus/ făcut acele lucruri, poate că ar fi existat niște consecințe foarte dure.
Dar acum situația este alta și noi suntem alții, așa că permiteți-vă să fiți
mai autentici, să vă rostiți adevărul, să vă trăiți adevărul! Asta va schimba
energia în jurul vostru.
Și este rolul vostru să schimbați
energia acolo unde vă aflați, să ridicați nivelul de vibrație al grupului/
locului respectiv; asta este valabil în special pentru aceia dintre voi care
sunteți empați.
Dacă ești genul de persoană care iubește
energiile armoniei, echilibrului, păcii, cel mai probabil ești una dintre
persoanele care are rolul de a aduce acest gen de energii în locul în care se
află, în relațiile sale. Și asta nu înseamnă să eviți să spui acele adevăruri
care i-ar deranja/ irita/ înfuria pe alții, ci înseamnă să-ți aduni curajul și
să spui ceea ce simți cu adevărat, să faci ceea ce simți. Și nu e nicio
problemă dacă alții vor fi șocați de faptul că ai spus/ făcut ceva ce nu se
așteptau din partea ta. O să le treacă!
Așa o să constați cât de puternic te
simți. Rostește-ți adevărul, nu mai închide/ ascunde în interior ceea ce simți/
crezi/ vrei cu adevărat!
Și nu mă refer la a-i testa pe cei din
jur, aruncând „grenade energetice” (adevăruri dureroase) în stânga și în
dreapta, ci mă refer la a-ți rosti adevărul într-un mod civilizat, echilibrat,
cu compasiune, respectând dreptul altora de a avea o altă părere. Și poate că
la început n-o să-ți iasă prea bine, însă nu poți învăța să-ți rostești
adevărul la modul echilibrat decât exersând. (Lee Harris) Traducerea Mihaela Dan
.jpg)
Găsește-ți echilibrul în mijlocul
furtunii exterioare!
Cred că că toți suntem de acord că la
nivel energetic, lumea este în furtună în această perioadă.
În acest conext, unii oameni se simt
copleșiți, se lasă prinși în furtună, alții se izolează. Și nu se poate spune
că una dintre aceste variante este „bună/ corectă” și cealaltă este „greșită”;
fiecare dintre noi putem face fie una, fie alta, în situații/ momente diferite.
Dacă unii dintre voi vă simțiți prinși
în această furtună energetică, dacă simțiți că ies la suprafață multe emoții
din interiorul vostru, că „dați pe dinafară”, că este un adevărat haos în viața
voastră și pare că nu reușiți să vă liniștiți, nu e nimic în neregulă, este
modul în care vă reconfigurați voi viața în această perioadă în care este o
furtună exterioară.
Pe de altă parte, este în regulă și dacă
sunteți printre aceia care simt nevoia să se izoleze, fiindcă se simt copleșiți
de tot haosul exterior. Și nu e de mirare dacă vă simțiți copleșiți; luați-vă
timp pentru voi, retrageți-vă și echilibrați-vă energetic, faceți ce vă ajută
să vă liniștiți, să vă relaxați, să vă încarcați bateriile.
Fiți conștienți când „dați pe dinafară”
și când „vă izolați” și nu vă judecați în niciuna dintre situații. Cele două
sunt extremele, sunt modul în care facem față perioadelor de haos. Și nu fiți
surprinși dacă veți avea reacții neașteptate în lunile care vin, fiindcă haosul
energetic exterior vă afectează. (Lee Harris)
Am vorbit în trecut despre jalea pe care
au experimentat-o mulți oameni ca urmare a schimbărilor dramatice care se
întâmplă la nivel global sau/și personal. Jalea este o energie care se
manifestă de ceva timp la nivel global, însă acum a devenit un agent al
schimbării.
Noi am fost învățați că jalea înseamnă
să plângi după ceva sau cineva pe care l-ai pierdut, înseamnă depresie,
înseamnă ceva oribil.
De fapt, jalea este o poartă către Nou,
este poarta către un nou început.
Moartea și nașterea sunt profund legate
între ele, linia dintre ele este foarte subțire. Fiecare pierdere majoră, pe
care noi o percepem ca pe o „moarte”, ne conduce către un nou început, pentru
că marchează trecerea la un nou capitol al vieții noastre. Jalea pentru ceea ce
am pierdut este poarta către noul început.
Și da, uneori avem nevoie de timp pentru
a jeli o anumită pierdere, poate dura ani de zile – depinde de situație,
depinde de persoană și depinde de modul în care acea persoană își folosește
jalea. Pentru că atunci când trecem printr-o criză și pierdem ceva, atunci când
jelim acea pierdere, corpul nostru fizic profită de faptul că s-a deschis
„poarta” pentru jale și va încerca să scoată la suprafață/ curăța și jalea pe
care am experimentat-o în trecut și pe care am negat-o/ reprimat-o. De aceea
uneori experimentăm jale pentru o perioadă care pare destul de lungă – noi
eliberăm jalea acumulată în interiorul nostru și în alte împrejurări din
trecut, nu doar jalea provocată de situația/ criza recentă.
Și poate că atunci când jelești tu nu-ți
dai seama că treci printr-o nouă „naștere”, pentru că emoțiile respective te
copleșesc. Dar după ce depășești acea perioada de jelit și îți revii, dacă vei
privi în urmă la ce s-a întâmplat, vei conștientiza că ai trecut printr-o nouă
„naștere”.
Ideea este că mulți dintre voi veți
constata că toată acea durere a inimii și jale prin care ați trecut în ultima
perioadă a produs o deschidere a inimii voastre și o mai mare apreciere pentru
ceea ce aveți.
Spre exemplu, faptul că pierdem pe
cineva drag ne schimbă, ne face să conștientizăm cât de prețios este timpul
nostru, cât de important este să petrecem cât mai mult timp de calitate cu cei
cei dragi, ne face să conștientizăm că nu este cazul să luăm ca garantată
prezența unor oameni alături de noi, pentru că niciodată nu știi ce se poate
întâmpla, nu știm dacă mâine îi vom mai avea alături de noi pe oamenii dragi.
Și la început pierderea cuiva drag reprezintă un șoc și te dărâmă emoțional,
dar în timp, după ce te liniștești, ai niște conștientizări/ revelații care te
schimbă și schimbă modul în care îți trăiești viața, îți schimbă prioritățile.
Așa ajungi să înțelegi ce este cu adevărat important în viață, așa ajungi să
prețuiești prezența unor oameni în viața ta.
Prin această schimbare vor trece mulți
oameni în luna perioada următoare. Și dacă nu vi se întâmplă vouă, este posibil
să li se întâmple unora dintre oamenii ce vă sunt apropiați. Este posibil să
constatați că unii dintre ei au început să se manifeste cu mai multă bunătate/ blândețe/
tandrețe față de voi, s-ar putea să aveți supriza ca ei să vă spună pentru
prima oară „te iubesc” și să vă arate pentru prima oară că prețuiesc prezența
voastră în viața lor. (Lee Harris) Traducerea Mihaela Dan
Destrămarea vechilor tipare și a vechii
programări provoacă dezorientare.
Cred că niciunul dintre noi nu se
aștepta în urmă cu 4 ani ca lumea să treacă prin ceea ce a trecut, deci putem
spune că noi toți am trecut printr-un șoc. Și nu discutăm aici de ce s-a
întâmplat ce s-a întâmplat și cum a fost posibil să se întâmple ce s-a
întâmplat; ideea este că au fost zguduite vechile noastre tipare/ credințe/
programe.
Din punct de vedere energetic a fost o
desprindere bruscă de vechile moduri de a gândi/ fi/ trăi, a fost zguduită din
temelii vechea noastră programare. O mulțime de lucruri pe care le-am luat ca
fiindu-ne garantate, pe care ne bazam siguranța/ stabilitatea, ne-au fost
luate. În plus, au început să fie spuse la modul public o mulțime de adevăruri
ascunse legate de schimbările climatice/ ecologice.
Schimbarea - și este o Schimbare, nu o
schimbare – plutește în aer, este în mințile oamenilor, în inimile oamenilor și
în discuțiile de zi cu zi peste tot în lume, este evidentă.
Și poate unii dintre voi chiar v-ați
dorit Schimbarea, erați nerăbdători să înceapă, dar una dintre consecințele
acesteia a fost dezorientarea pentru mulți oameni. O mulțime de oameni se
întreabă „Ce se întâmplă cu lumea asta? Ce se întâmplă cu mine și cu viața mea?
Încotro mă îndrept? Încotro se îndreaptă această planetă, că nu mai înțeleg
nimic?”.
Și nu e nimic în neregulă dacă și voi vă
întrebați asta, dacă și voi sunteți dezorientați.
Astfel de valuri de dezorientare vor mai
veni, vor mai fi situații/ momente în care veți simți „Ce Dumnezeu se
întâmplă?! Nu mai înțeleg nimic!”. Așa se întâmplă când ne eliberăm de vechi
energii, de vechi credințe/ tipare/ programe și intrăm în Nou, în Necunoscut.
Schimbarea este dramatică, viteza cu
care se schimbă lucrurile este foarte mare pentru generația noastră, comparativ
cu schimbările pe care le-au experimentat generațiile anterioare. Dezorientarea
e ceva firesc pentru o asemenea perioadă.
Aceia dintre voi care sunteți empați
veți simți deseori dezorientare, deși, pe de altă parte, poate că vi se pare că
nu ați fost niciodată mai puternici și mai siguri pe voi ca acum. Nu vă
judecați dacă simțiți astfel de lucruri contradictorii. În trecut eu opuneam
rezistență unor situații de acest gen, când simțeam lucruri contradictorii,
însă am învățat să capitulez, să accept ceea ce simt, chiar dacă ceea ce simt e
foarte ciudat.
Pentru cei care sunt obișnuiți să
controleze totul, dezorientarea va fi bulversantă, îi va alarma la început, dar
cu timpul se vor obișnui cu ea, vor înțelege că nu e ceva „rău”, ci e un semn
că au loc niște schimbări, că intră într-un teritoriu nou/ necunoscut. (Lee
Harris) Traducerea Mihaela Dan
Iată o întrebare foarte interesantă: de
ce ești tu aici, pe Pământ, în aceste vremuri?
Altfel spus: ai decis tu ce faci aici,
ai decis tu care este rostul vieții tale sau le permiți altora să decidă în
numele tău?
Și este vorba, printre altele, despre a
ne asuma Suveranitatea personală.
Știm de ce suntem noi aici, în această
viață umană, ne-am stabilit singuri intențiile, obiectivele, valorile,
principiile, adevărurile pentru viața noastră sau tot ce ne-am dorit a fost să
ne integrăm, așa că am urmat turma, adoptând adevărurile/ valorile/ principiile
cu care am fost programați, respectând regulile stabilite de alții? Facem ce
fac alții, facem ce ne-au spus alții că „ trebuie”/ „e bine”/ „e de datoria
noastră”/ „e obligația noastră”? Urmăm „rețetele de succes” pe care ni le
prezintă societatea, încercăm să fim cum sunt alții, care afișează o fericire
de fațadă?
Înțelegem noi că simplul fapt că cineva
declară că e fericit și pozează într-un om fericit nu este o dovadă că acel om
chiar este fericit?
Este uimitor să descoperi cât de
nefericiți sunt unii oameni care aparent au tot ce și-ar putea dori și care se
prezintă la modul public ca fiind niște persoane fericite/ împlinite.
Vă permiteți să trăiți la modul
autentic, să faceți ceea ce simțiți cu adevărat că vreți să faceți?
Trăiți cum vreți voi sau cum vor alții
să trăiți?
Le permiteți unor oameni care vă sunt
apropiați sau cu care aveți relații profesionale să vă dicteze cum să vă trăiți
viața?
Vă simțiți prizonieri în viața voastră?
Simțiți dorința să evadați din propria
viață?
Simțiți că sunt aspecte ale voastre care
încă nu au curajul să se exprime?
Și poate unii dintre voi vă simțiți
inconfortabil când citiți aceste întrebări, poate să vă spuneți „Nu știu exact
de ce mă aflu pe Pământ în această perioadă, dar știu clar că sunt anumite
lucruri care nu au nicio treabă cu rostul vieții mele și de aceea o să renunț
la ele”.
Acesta e un început.
Și dacă sunteți dispuși să faceți acest
exercițiu, puneți-vă întrebarea „De ce mă aflu eu pe Pământ acum, în această
viață?” și scrieți pe o hârtie răspunsul care vă vine imediat în minte, fără să
gândiți.
Și s-ar putea să fiți uimiți de acel
răspuns, să constatați că acel răspuns chiar rezonează cu voi. Sau s-ar putea
să scrieți mai multe lucruri și când le citiți, să vă sperie: „Oh, Doamne, nu
sunt de acord cu chestiile astea!”. Dar acele lucruri vă vor pune pe gânduri,
vă vor face să priviți lucrurile și dintr-un alt punct de vedere. (Lee Harris) Traducerea Mihaela Dan
Imaginează-ți un nou viitor pentru tine
și pentru noi toți!
De-a lungul anilor am vorbit de multe
ori despre faptul că este necesar să fim foarte atenți când unii vor încerca să
ne programeze, spunându-ne cum se vor întâmpla lucrurile, că este spre binele
nostru să nu credem în ceea ce ne spun alții că este „adevărat”, mai ales când
ceea ce ni se prezintă sunt viziuni apocaliptice despre viitorul umanității.
Mie îmi place când oamenii împărtășesc
nu numai propriile povești legate de schimbări majore cu final fericit, ci și
noi informații științifice care conturează un viitor optimist pentru umanitate.
În ultima vreme au ieșit în spațiul public informații despre descoperiri
științifice/ inovații uluitoare, dar cea mai mare parte a presei nu prezintă
informații de acest gen, nu se dorește ca marele public să știe despre ele.
Dacă vrei să afli astfel de informații este necesar să cauți pe cont propriu,
să faci propria documentare, să intri pe drumuri mai puțin bătătorite.
Nu vă lăsați convinși de cei care vă
servesc viziuni apocaliptice despre viitorul umanității, nu vă lăsați prinși în
această manipulare! Și dacă auziți/ citiți astfel de informații, fiți
conștienți că ele vă provoacă frică, fiți conștienți că sunt o încercare de
manipulare și fiți conștienți că indiferent cât de gravă pare o situație,
indiferent cât de rău arată lucrurile la un moment dat, acestea se pot schimba.
Le putem schimba împreună.
Avem puterea să facem asta, ca și
colectiv. Dar dacă noi ne lăsăm convinși de viziunile apocaliptice pe care ni
le servesc unii, dacă îi credem, dacă ne temem/ îngrijorăm cu privire la ceea
ce va urma, noi alimentăm energetic acele viziuni, le întărim și le vom
transforma în realitate.
Aveți grijă ce hrăniți cu energia
voastră!
Când sunteți într-un grup care are o
viziune pesimistă/ înunecată asupra viitorului acestei lumi, conștientizați:
„Ok, oamenii aceștia au o viziune care are o vibrație joasă. Este ceva ce vreau
să alimentez cu energia mea? Este ceva ce îmi doresc să se întâmple? Nu. Nu o
să ma las tras în această energie de vibrație joasă”. (Lee Harris) Traducerea Mihaela Dan
O mulțime de oameni se confruntă în
această perioadă cu mari schimbari în viața/ Misiunea lor. Dintr-odată, vechiul
modul în care făceau lucrurile nu mai funcționează.
De acum înainte nu va mai funcționa
decât ceea ce îi sprijină pe oameni în a-și descoperi propria putere, în a-și
asuma independența/ autenticitatea și în a-și restabili echilibrul interior.
În acest context, este necesar să ne
privim cu toții în oglindă și să ne întrebăm dacă oferim și primim dintr-un
spațiu al Iubirii, respectului, unității și aprecierii celorlalți sau o facem
pentru că vrem să obținem ceva de la ei, pentru că încercăm, astfel, să ne
împlinim o nevoie cu ajutorul altora (din exterior), fiindcă nu suntem capabili
să ne împlinim acea nevoie din interior. (Vera Ingeborg) Traducerea Mihaela Dan
Modul în care vor funcționa lucrurile de
acum înainte va fi prin „a construi poduri”.
Ideea nu este aceea de a crea mici „bule
5D” rezervate exclusiv unui grup limitat de persoane „luminate”, care privesc
spre Dimensiunile inferioare și se simt „mai bune” decât cei care încă se află
în acele Dimensiuni inferioare. Nu, tot ceea ce am făcut pentru a ajunge la
acest moment ne-a servit pentru a ne pregati să construim aceste poduri, pentru
ca marea masă a oamenilor să treacă pe ele către 5D.
Aceste „poduri” trebuie să fie usor
accesibile pentru persoanele care sunt încă în vibrații mai joase. Aceste
„poduri” trebuie să se bazeze pe lucruri pe care oamenii le cunosc și cu care pot
relaționa, cum ar fi corpul fizic, simțurile, arta, muzica, dansul, etc.
Trebuie să fie ușor de înțeles. Trebuie
să ofere informații/ explicații care să fie înțelese la nivel rațional de
minte, astfel încât oamenii să fie dispuși să încerce să treacă acest gen de
pod. Și desigur, podurile sunt mai atrăgătoare atunci când acestea includ
aspecte ce țin de joacă, distracție și aventură. (Vera Ingeborg) Traducerea
Mihaela Dan
Corpul nostru se schimbă, pentru a putea
procesa, conține și întrupa energiile 5D - el trebuie să se restructureze
complet. Noile coduri de Lumina „rescriu” ADN-ul nostru. Trecem de la o
structura a corpului fizic pe bază de carbon, la o structură cristalină.
Știm cu toții că înainte de a clădi o
structură complet nouă e nevoie să demolăm vechea structură. Iar atunci când
structurile vechi se sparg/ dezmembreaza, vechile emoții reprimate ies la
suprafață - programele egoului. Acestea apar din nou, ca un film vechi, în
realitatea noastră.
Cu cât le acceptăm mai ușor, cu atât le
dizolvăm mai repede. În acest fel facem loc pentru noile programe 5D.
Corpul nostru va deveni mai ușor, mai
puțin dens, toate simțurile noastre se transformă, modul în care organismul
nostru preia și produce energia se schimbă, vom avea nevoie de mâncare din ce
în ce mai puțin, ochii noștri vor vedea mai multe culori, urechile noastre vor
auzi sunete pe frecvențe mai înalte, vocile noastre vor putea exprima frecvențe
mai inalte, nasul nostru va putea percepe mult mai multe mirosuri. (Vera
Ingeborg) Traducerea Mihaela Dan
.jpg)
E necesar să învățăm să nu ne mai tratăm
cu lipsă de respect pe noi înșine și să nu ne mai compromitem Esența.
Și cu cât ne vom trata cu mai mult
respect pe noi înșine și propria Esență, cu atât vechea noastra identitate,
bazată pe Lipsă, Frică si Neîncredere, se va transforma într-o nouă identitate,
bazată pe Iubire, Abundență și Încredere.
Odată ce am definitivat această
schimbare ne vom trăi viața în mod autentic. (Vera Ingeborg) Traducerea Mihaela
Dan
Ceea ce gândesc și ceea ce fac alții e
treaba lor.
Chiar dacă simți că acțiunile și
gândurile lor te-ar putea afecta, adevărul rămâne acesta: este doar treaba lor.
Ei vor recolta ceea ce au semanat. Lasă-i în pace, lasă-i să se ocupe de
„grădinărit” așa cum doresc ei.
Treaba ta este modul în care răspunzi tu
la tot ce se întâmplă în interiorul și în exteriorul tău. Treaba ta este ceea
ce gândești și ce faci tu. Treaba ta e să acționezi într-un mod care înseamnă
să te respecți pe tine însuți.
Așa că dacă cineva din preajma ta
acționează într-un mod care „îți apasă butoanele”, trimite-i Iubire și Lumina,
fiindcă s-ar putea să aibă nevoie de ele. Apoi ajustează-ți coroana și vezi-ți
de treaba ta, construiește-ți propriul regat! (Klara Kazmi) Traducerea Mihaela
Dan
Frica de respingere este o frică
paralizantă și puternică. Ne leagă de cel mai neplăcut sentiment dintre toate:
acela că nu avem nicio valoare.
Cei mai mulți oameni trec prin viață
făcând alegeri care au ca unic scop acela de a scapa de sentimentul că nu au
nicio valoare.
Aleg să se mulțumească toată viața cu
slujba pe care o pot obține, în loc să încerce să obțină slujba pe care și-o
doresc.
Aleg să se mulțumească toată viața cu
partenerul cu care au o relație „comodă”, care nu îi scoate din zona lor de
confort, care nu le stimulează creșterea personală, nu îi provoacă să-și
identifice și să-și vindece temerile lor cele mai mari.
Aleg să nu se mai gândească la ceea îți
dorește inima lor cu adevărat, pentru că atunci s-ar putea să fie obligați
să-și recunoască temerile și să simtă, în cele din urmă, emoțiile pe care le-au
ascuns adanc în interiorul lor.
În realitate, toate alegerile pe care le
fac zi de zi sunt doar moduri prin care ei încercă să-și distragă atenția, ca
să nu simtă durerea pe care le-o provoacă sentimentul că nu au nicio valoare.
(Klara Kazmi) Traducerea Mihaela Dan
.jpg)
Ce s-ar întâmpla dacă ne-am urma
visurile și am eșua?
Ce s-ar întâmpla dacă ne-am exprima
adevărul și am fi criticați?
Ce s-ar întâmpla dacă ne-am deschide
inima și am fi răniți?
Ce s-ar întâmpla dacă ne-am permite,
totuși, să fim vulnerabili și am simți respingerea din partea unor oameni?
Dacă am face asta, ne-am confrunta cu
toate acele lucruri care se află în interiorul și în exteriorul nostru, care
ne-au împiedicat până acum să trăim viața pe care ne-am dorit-o, să trăim fiind
Cea mai Buna Versiune a noastră. În cele din urmă, vom vedea acea mare iluzie/
păcăleala care ne-a paralizat. Vom începe să facem alegeri din spațiul Iubirii,
nu al Fricii. Vom afla cât de puternici suntem cu adevarat, iar judecata de
sine va înceta.
Și atunci vom afla adevărul: noi toți
suntem cu adevărat valoroși/ prețioși. (Klara Kazmi) Traducerea Mihaela Dan
Noi nu suntem ființe întregi dacă nu
putem iubi liber. Cu toate acestea, ne abținem în a ne exprima iubirea față de
alții și astfel, încetul cu încetul, ne diminuăm Lumina. Trăim ca niște scoici
goale, atenți să nu cumva să oferim prea mult altora, de frică să nu pierdem
tot ce am „investit” în acea persoană/ relație.
Adevărul este că oferind Iubire nu
pierdem nimic; dimpotrivă, cu cât dăm mai multă Iubire, cu atât avem mai multă
de dat.
La sfârșitul zilelor noastre nu regretăm
niciodată că am avut curajul să ne înfruntăm temerile; regretăm doar Iubirea pe
care n-am avut curajul să o împărtășim. (Klara Kazmi) Traducerea Mihaela Dan
Într-o zi, Platon l-a întrebat pe Socrate ce este dragostea.
Socrate i-a răspuns: Du-te pe câmpul din
apropiere şi adu-mi cel mai frumos spic de grâu pe care îl vei găsi, dar ţine
cont că nu ai voie să faci decât o singură încercare. Platon l-a ascultat fără
să crâcnească, şi s-a întors după o vreme fără a aduce nimic cu el.
Socrate l-a întrebat ce se întâmplase,
iar Platon l-a lămurit: Atunci când am intrat în lanuri am zărit un spic înalt
şi frumos, dar m-am gândit că poate voi găsi un altul şi mai maiestos, aşa că
am mers mai departe. Am căutat în zadar după aceea, căci nu am aflat nici un
alt spic asemenea celui dintâi, aşa că nu ţi-am mai adus vreunul.
Socrate i-a spus: Aceasta este
dragostea.
Într-o altă zi, Platon l-a întrebat pe Socrate ce este căsătoria.
Socrate i-a zis: Mergi până la pădure şi
taie-mi cel mai mândru şi mai chipeş brad, dar adu-ţi aminte că nu ai voie să
faci decât un singur drum pentru asta. Platon a făcut întocmai şi a revenit
după un timp cu un brad nu tocmai înalt şi nu foarte frumos, dar îndeajuns de
arătos.
Socrate l-a întrebat de ce a ales tocmai
acel pom, iar Platon i-a răspuns:
Am văzut nişte brazi foarte falnici în drumul
meu prin pădure, dar mi-am amintit ce s-a întâmplat ultima dată, cu spicul de
grâu, aşa că l-am ales pe acesta. Mi-a fost teamă că dacă nu îl iau cu mine mă
voi întoarce din nou cu mâinile goale, deşi nu a fost chiar cel mai frumos brad
pe care l-am zărit.
Socrate i-a spus: Aceasta este
căsătoria.
Cu o altă ocazie, Platon l-a întrebat pe Socrate ce este fericirea.
De această dată, Socrate l-a îndrumat:
Du-te pe malul râului şi culege cea mai frumoasă floare pe care o vei găsi, dar
ţine seama că nu poţi să alegi decât o singură dată. Platon a făcut aşa cum i
s-a cerut şi, la întoarcere, a povestit: Am văzut această floare lângă râu, am
cules-o şi m-am gândit că este cea mai frumoasă dintre suratele ei. Deşi am
zărit şi alte flori minunate, continui să cred că aceasta este fără egal.
Socrate i-a zis: Aceasta este fericirea.
Cu un alt prilej, Platon şi-a întrebat învăţătorul ce este viaţa.
Socrate i-a cerut să facă un nou drum în
pădure şi să aducă de acolo cea mai frumoasă floare care îi va ieşi în cale.
Platon a plecat de îndată, gata să îşi ducă la îndeplinire sarcina.
Au trecut trei zile, dar el nu şi-a mai
făcut apariţia.
Socrate a mers şi el în pădure, să îşi
caute ucenicul. În cele din urmă, l-a descoperit în mijlocul unei poiene.
Socrate l-a întrebat dacă a descoperit preafrumoasa floare, iar Platon i-a
arătat-o, răsărind din pământ chiar lângă el. Învăţătorul l-a întrebat de ce nu
adusese floarea la casa sa, iar Platon i-a spus: Dacă făceam asta, s-ar fi
veştejit curând. Chiar dacă nu o rup, ea va muri, mai devreme sau mai târziu.
Aşa că am stat în preajma ei atunci când a înflorit, iar atunci când se va
ofili voi căuta o alta, la fel de frumoasă. De fapt, acesta este a doua floare
pe care am descoperit-o.
Socrate i-a spus: Ei bine, se pare că
ştii deja adevărul despre viaţă.
𝘗𝘚: 𝘔𝘪-𝘢 𝘱𝘭ă𝘤𝘶𝘵 𝘢𝘤𝘦𝘴𝘵 𝘵𝘦𝘹𝘵 ș𝘪 𝘭-𝘢𝘮 𝘱𝘳𝘦𝘭𝘶𝘢𝘵… 𝘩𝘢𝘣𝘢𝘳 𝘯-𝘢𝘮 𝘥𝘢𝘤ă 𝘦𝘴𝘵𝘦 𝘰 𝘪𝘯𝘷𝘦𝘯ț𝘪𝘦 𝘢 𝘤𝘶𝘪𝘷𝘢 𝘥𝘦 𝘱𝘦 𝘴𝘰𝘤𝘪𝘢𝘭 𝘴𝘢𝘶 𝘦𝘴𝘵𝘦 𝘢𝘥𝘦𝘷ă𝘳𝘢𝘵 𝘤𝘢 𝘧𝘪𝘪𝘯𝘥 𝘢𝘵𝘳𝘪𝘣𝘶𝘪𝘵 𝘤𝘦𝘭𝘰𝘳 𝘥𝘰𝘪 𝘮𝘢𝘳𝘪 𝘧𝘪𝘭𝘰𝘻𝘰𝘧𝘪. 𝘋𝘢𝘳 𝘯𝘶 𝘤𝘳𝘦𝘥 𝘤ă 𝘮𝘢𝘪 𝘢𝘳𝘦 𝘪𝘮𝘱𝘰𝘳𝘵𝘢𝘯ță…
Sandra O'Connor
În seara asta am să
vorbesc despre abuz, despre mine, despre voi, despre ele, cele care tac și nu
văd ieșirea, cele care ascund vânătăi, lacrimi, haosul din spatele ușilor
închise. E un subiect care, din păcate, ne afectează pe toți și anume, mai
specific am să mă refer la abuzul împotriva femeilor.
Am fost extrem de multe
dintre noi în situații de abuz dar adesea ne e rușine sau teamă să vorbim
despre asta. Mie nu îmi mai este nici teamă, nici rușine, eu am să vă vorbesc.
Mulți dintre noi avem tendința să
asociem această problemă cu comunități defavorizate, cu situații de criză
economică sau cu lipsa de educație. Cu toate acestea, abuzul nu are frontiere
sociale, culturale sau economice.
Este o problemă care se
infiltrează în toate straturile societății, indiferent de statutul financiar,
de educație sau de carieră. Prejudecățile noastre colective ne fac să credem că
doar în comunitățile sărace, unde resursele sunt limitate, astfel de lucruri se
întâmplă. Dar acest lucru nu este adevărat. Nu este adevărat. Femei din jurul
meu, educate, frumoase, puternice, independente au foat abuzate, sechestrate,
lovite, condiționate, șantajate, rușinate, blamate pentru că au fost victime
ale abuzului.
Când vorbim despre abuz,
vorbim de violență psihologică, emoțională, economică, uneori chiar și de
manipulare spirituală. Femei din toate clasele sociale, din toate mediile, pot
deveni victime, o victimă poate fi femeia care stă lângă tine la birou, poate
fi prietena ta din copilărie sau vecina din casa de lângă. Poate acea femeie
ești chiar tu.
De ce se întâmplă asta?
Pentru că trăim într-o
lume care, încă, normalizează controlul asupra femeilor. În multe locuri,
abuzul este ascuns sub masca tradițiilor, a iubirii necondiționate sau a
obligațiilor familiale. Începe din fașă, continuă în copilărie și de prea multe
ori, femeile se simt rușinate sau vinovate pentru că sunt victime.
Realitatea este că în
societate noastră, nici o femeie nu este imună la abuz. Femei cu studii
superioare, cu cariere de succes, care par a avea totul sub control, pot pune
capul pe pernă adormind cu rușine, confuzie, lacrimi și frică.
Ca femei, putem să ne
ascultăm, să nu mai râdem la bancurile pe tema abuzului împotriva femeilor, sau
cele în care le denigrăm și trivializăm, să nu ne mai judecăm, să fim SURORI,
să ne susținem, să ne ocrotim reciproc.
Ceea ce putem face ca
societate, este să ne educăm și să ne deschidem mințile. Să învățăm să
recunoaștem semnele abuzului și să susținem femeile care trec prin astfel de
situații, să construim comunități în care violența nu este tolerată, indiferent
de circumstanțe.
Fiecare femeie merită să
fie ascultată, crezută și protejată!
Nu putem să închidem ochii
și să credem că este doar problema "celor săraci și needucați",
abuzul împotriva femeilor este problema noastră, a tuturor și până când nu vom
lua măsuri concrete și universale, multe dintre surorile noastre, prietenele și
mamele noastre vor continua să sufere în tăcere.
A trece printr-un abuz nu
este o rușine, un defect, suntem întregi, suntem valoroși suntem perfecți în
pofida traumelor și a rănilor noastre.
Eu am să pun o singură
poză, una care să vă poată oglindi în imagine, tot ceea ce am scris mai sus.
Hai să vorbim cât mai
multe despre abuzurile prin care am trecut, să rupem această tăcere și să fim
schimbarea de care avem nevoie. Spune dacă ești o supraviețuitoare! Ajută-le pe
cele care încă nu au găsit curaj să ni se alăture, să vadă că există o viață
după abuz.
Vorbește!
Ajută-ne să facem o lume mai sigură pentru fetele care cresc acum, pentru cele care vor urma. Am să te invit să vobești și i tu, iar când vei avea curajul să o faci, folosește hashtagul de mai jos, pentru a aduna la un loc toate poveștile noastre
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)