16.Femeia din mine si din toate celelalte Femei

 

Ultima actualizare: in 16.03.2024 - texte noi la final

Motto: "Nu poti salva pe nimeni. Poti fi alaturi de altii, sustinandu-i dintr-o stare de echilibru energetic si pace interioara. Poti sa le impartasesti din Cunoasterea ta, sa le impartasesti perspectiva ta asupra unor situatii, dar nu le poti inlatura tu durerea. Nu poti merge pe Calea lor, in locul lor. Nu le poti da raspunsurile potrivite pentru ei. Este necesar ca ei sa-si puna propriile intrebari, sa isi gaseasca propriile raspunsuri, sa-si traiasca propria nesiguranta, sa isi priveasca propriile incertitudini. Este necesar ca ei sa faca propriile greseli, sa isi simta propriile tristeti, sa-si invete propriile lectii. Daca vor cu adevarat sa fie in pace cu ei insisi, este necesar ca ei sa urmeze cu incredere Calea propriei vindecari, care li se dezvaluie pas cu pas. Li se dezvaluie lor, nu altora." Sursa: Jeff Foster

Precizare: La finalul acestei insemnari am pus si cateva din poemele compuse de mine, din Femeia ce sunt, Buna Vestire. ;-)

PRIMA MARE NEVOIE A FEMEII ESTE NEVOIA DE CERTITUDINE. 

ABIA APOI VINE NEVOIA DE IUBIRE. 

SUNT EXACT IN ORDINEA ASTA.

*

     „A fi femeie nu e o alegere.

     Nu este usor sa fii femeie în societatea noastră. In fiecare zi ai de demonstrat ceva. În analiză intră faptul ca ai capacitatea de a gândi, că ai capacitați logico-matematice, ai capacitatea a îți menține echilibrul emoțional (cu un oarecare bias preexistent în percepția analistului), de a urca un munte, de a conduce o mașină, de a ridica greutăți, de a avea o poziție de conducere, de a fi mama singură, de a putea alege coerent să nu faci parte dintro relație, de a inventa ceva ...și multe multe altele.

În " Siddur" în rugaciunea de dimineața i se mulțumește divinității pentru trei aspecte , unul din acestea e “multumesc că nu m-ai făcut femeie". Nu este ușor să fii nici mamă. A fi mamă îți atribuie complet responsabilitatea vieții unei alte ființe umane. Ești direct conectată la fiecare emoție, fiecare eșec, fiecare speranță, ficare temere sau vis al copilului tău, te simți direct responsabilă de tot ceea ce îi impactează existența, pozitiv sau negativ.

Nu este ușor a fi nici femeie nici mama, dar este cu certitudine un rol la care nu ar renunță nici una dintre noi. Nu e doar o formă, este o forță. E o calitate pe care o descoperi treptat in tine, nu întotdeauna în cele mai facile moduri, sau în cele mai plăcute situatii, o calitate simplă si naturala ce se transforma treptat într-i supraputere de a îi iubi necondiționat pe cei de langa tine.” Sursa: Psiholog Sandra O'Connor

 

*

„În prima parte a vieții mele, mi-am dorit cu ardoare să fi fost băiat. Fiindcă de la oamenii și femeile din jurul meu am învățat că a fi femeie înseamnă să:

- mă supun. Să fiu o femeie care ține “ciocul mic”, care nu deranjează prea mult, nu pune prea multe întrebări, ca să nu fiu catalogată drept isterică sau nefe

- mă ascund pe mine, cea autentică, pentru că nu aș fi acceptată așa cum sînt. Să îmi ascund nu doar sufletul, ci și trupul cît mai bine, ca să nu fiu abuzată, violată, hărțuită, batjocorită, ironizată, certată. Am fost oricum. Toate acestea.

- să nu fiu prea independentă, fiindcă bărbaților nu le plac muierile cu ifose și prea independente, căci se simt diminuați.

- să mă dedic carierei și pasiunilor, dar cu măsură, ca să nu fiu judecată ca o feministă isterică și o mamă nu îndeajuns de bună

- să fiu mamă, gospodină, soție, o doamnă pe stradă - toate astea la perfecțiune, iar seara în pat o amantă desăvîrșită, cum zice o vorbă românească. Bărbatul putea fi oricum, presiunea era la mine.

- să nu protestez atunci cînd sînt nedreptățită, umilită, insultată, jignită în legătură cu faptul că sînt femeie, ați ghicit, asta m-ar fi făcut o feministă isterică.

Nu am ținut cont niciodată de toate aceste prescripții și mi-am croit singură drumul prin viață ca femeie. Am vrut să le dau fetelor mele un exemplu, să le ajut să aibă o viață un pic mai bună. Azi mă bucur că sînt femeie, celebrez faptul că sînt femeie. Pentru mine, azi, a fi femeie înseamnă să:

- am o voce, cînd blîndă, cînd fermă, cu care susțin adevărurile mele de femeie, o voce care se face auzită în cărți și în mediul virtual

- îmi permit să fiu eu însămi, cu toate ale mele, cu greșeli, cu vulnerabilități, cu succese, încercînd să fiu acolo și să ajut alte femei care au nevoie de o mînă de ajutor

- să fiu la fel de independentă ca un bărbat, așa cum am fost toată viața, să nu depind de nimeni decît de mine însămi, să am o carieră, să cîștig bani din ceea ce fac cu plăcere, să mă dedic carierei și pasiunilor mele

- să protestez cînd sînt umilită, nedreptățită, jignită - dînd astfel glas femeilor care nu își permit încă să facă asta. Fără să îmi pese sau să mă atingă etichetele puse.

De Ziua Femeii (care, în fapt, e Ziua Internațională a drepturilor femeii), ce îmi doresc pentru femeile din țara asta este solidaritate feminină. Știți că nu există în limba noastră echivalentul feminin al cuvîntului fraternitate? S-a încercat anii trecuți pentru prima dată legitimarea cuvântului suroritate, dar nu am auzit să se fi reușit. Din păcate, femeile sînt adesea cei mai înverșunați critici ai femeilor. La capătul fiecărui grup de femei pe care îl conduc apare întotdeauna, dar întotdeauna mirarea că s-au putut simți atît de înțelese, de conținute, că au simțit atîta blîndețe de la alte femei, fiindcă ele știau că femeile sînt rele.

Așa că, dragi femei, de 8 Martie vă doresc să cultivați mai mult solidaritatea feminină, să vă gîndiți mai mult atunci când criticați, judecați, etichetați, acuzați, insultați o altă femeie că sîntem toate asemănătoare, că tuturor ne e greu, că ne doare pe toate, iar dacă nu puteți veni în ajutor, dacă nu puteți spune măcar o vorbă bună, atunci măcar nu spuneți una rea. Să ne fim una alteia sprijin, nu spin. Să creăm un cerc de siguranță pentru femei, în care apoi să crească și fetele noastre, și fetele lor. Noi, azi, le creăm viitorul." Sursa: Petronela Rotar

 

*

     „Iubesc barbatii, iar lista complimentelor la adresa lor este una foarte lunga, insa cred, de multa vreme, ca lumea ar trebui condusă de femei. Citeam despre conducerea Finlandei, incepand cu Prim-ministrul - femeie, si continuând cu liderii partidelor din coaliția de guvernare, tot femei. Finlanda este o reusita din multe puncte de vedere, si nu cred ca intamplator. Sunt afonă politic, dar daca ar fi sa am de unde sa votez femei, le as vota. Adevarat, femei stăpâne pe ele si deciziile lor, nu lideri femei de mucava. Pasiunea pentru antropologie m a facut sa inteleg foarte bine de ce bărbatul este asa cum este. Cumva nici nu avea cum sa fie in alt fel, având in vedere conditiile evoluției sale, insa nu mai este potrivit sa conducă umanitatea. Bărbatul se completează splendid cu femeia, insa ea ar trebui sa aiba viziunea asupra omenirii/ umanității noastre/națiunii, iar barbatii sa le ajute, in mod pașnic si armonios, sa realizeze viziunea. Nu generalizez, ferească Sfinții… Te imbratisez!” Sursa: Nadine Voindrouh

 

*

"Când femeia decide să-și vindece rănile.

Atunci când o femeie ia decizia de a lăsa suferința în urmă, să abandoneze victimizare, să lase deoparte minciuna și în cele din urmă să renunțe la a se plânge, acesta este începutul noii sale treziri.

Când o femeie spune din adâncul inimii: "Destul, până aici am ajuns" azi aleg să fiu eu prioritatea, voi elibera tot ce mă doare, voi merge mai departe în propria ființă, și sunt mai importantă decât propria mea durere.

Nici o mie de armate de ego și nici toate capcane de iluzie, nici cele mai împodobite minciuni, nu o mai pot opri în căutarea propriului adevăr.

Acolo își deschide porțile propriului suflet și va începe procesul de vindecare. Procesul care îi va permite să se gasească, unde se va întoarce puțin câte puțin la ea, la adevărata sa ființă,

la esența sa, frumusețea și bucuria vor renaște, iar ochii ei vor străluci pentru că s-a întors la ea însuși.

Nu e o cale ușoară, dar este "calea". Acea decizie în sine, deschide o linie directă cu natura sa sălbatică, este calea evolutiei emoţionale, calea de putere personală şi este locul în care adevăratul miracol începe.

Va fi o femeie care s-a vindecat, liberă de efectul emoțional al altora, o femeie sigură pe ea, plină, înțeleaptă, luminoasă, puternică plină de iubire și care va fi ca o comoară minunată pentru cei care știu să o valorizeze, și să o însoțească mai departe pe acea cale de creștere.

Aceste rânduri sunt pentru femeile cu valoare, femeile trezite, femeile care strălucesc." Sursa: Clarissa Pinkola via Andrei Zlamparet

 

*

„FEMEIA "MEDICAMENT"

Nu toata lumea are norocul sa fie cu o femeie "Medicament"...

Noroc...da, fiindca ea e ca apa limpede a unei cascade: puternica, stralucitoare, transparenta...e o licoare creata sa vindece...

E femeia care atunci cand ti se daruieste, o face in intregime.

E femeia a carei pasiune iti topeste si cele mai fierbinti dorinte.

Uneori, poate fi cruda, alteori adorabila precum cel mai frumos dintre ingeri. Cu simpla ei prezenta insa, iti vindeca toate durerile.

E dificila, pentru ca e stricta; fericirea ei nu e negociabila.

E devotata, dedicata , inteligenta, stratega, libera, fara lanturi...

E aliata Naturii si stie sa-si gestioneze fortele propriei spiritualitati; e doamna si stapana vietii sale, iar asta o face periculoasa...fiindca are spirit de magiciana, sange de vrajitoare, forta de razboinica si inima de vindecatoare.

In ochii ei, uneori tristi... alteori fericiti...vei gasi intotdeauna claritate...fiindca STIE SA IUBEASCA...

Iubeste total, iubeste fara limite, iubeste cu adevarat...

Sa fii langa acest tip de femeie...inseamna sa imbratisezi nebunia...pentru ca, tandretea ei, dulceata ei, focul ei, fragitatea ei eleganta... te fac sa simti ca-ti pierzi mintile si nu de putine ori chiar ai putea crede ca ai innebunit...

Uneori vei gandi ca poate fara ea ti-ar fi fost mai bine, ai fi fost mai linistit, mai senin.

Poate da...poate nu...

Insa cu ea, vei simti si vei trai viata...cu adevarat...

E femeia care iubeste un singur barbat. Daca insa va decide sa plece, nu va privi inapoi; isi va infige un pumnal in inima si cu inima in maini, sangerand, in genunchi, prin tarana tarandu-se, se indeparteaza, apoi se inchide, se blindeaza...si apoi, renaste din propria-i cenusa precum Pasarea Phoenix si se reinventeaza in solitudine.

Exista barbati care lasa sa plece o asemenea femeie...sau, altii pleaca ei...din lasitate poate, nestiind cum sa o trateze...

Se simt atrasi de lumina ei, de frumusetea ei, de delicatetea si misticismul ei...insa cand se vad depasiti de ea, fug...

Teama de a pierde controlul le fura somnul si linistea, paralizandu-i.

Prefera sa se intoarca la comun, la cotidian, la zona lor de confort, la mediocritate.

Va pot insa asigura, ca nimeni nu poate uita o asemenea femeie. E UNICA: teribil de frumoasa, inteligenta, grandioasa, inteleapta, complexa si de neinlocuit.

Daca ai norocul sa primesti in viata ta o astfel de femeie...ai grija de ea!

Niciodata nu vei mai intalni una la fel."  Sursa: Astra Liz via Samanta Stelara

 

*

     „După ce ai cucerit-o, încep cu adevărat eforturile.

     Trebuie să o păstrezi, să ai grijă de ea, să îi arăți că îți pasă de ea. Și poate chiar să îi arăți că o iubești precum îi tot spui.

     Este ușor, mult mai ușor, să o cucerești.

     Să o păstrezi înseamnă să îi fii umăr când vrea să se sprijine, să îi fii zâmbet în zilele triste, să îi fii putere când este la pământ.

     Să o păstrezi înseamnă să îți pese de problemele ei, să o asculți când toți o ignoră, să o încurajezi când alții îi spun că nu poate, să o iei în brațe când vrea să se simtă în siguranță.

     Să cucerească o femeie, poate oricine.

     Să păstreze o femeie, poate doar cel care o iubește." Sursa: Jurnalul unui Adam

 

*

"Am învățat că valorez. Că sunt un om pe care îl iubesc. Am învățat că știu să mângâi, să protejez, să rabd, să-mi cer iertare, să mă îmbunătățesc, să lupt. Am descoperit că am multă putere în mine. Că toți oamenii care au poposit în viața mea, indiferent dacă au stat mai mult sau mai puțin, mi-au lăsat în dar niște amintiri care să mă ajute să cresc.

Am învățat că merit să fiu iubită, înțeleasă, protejată. Știu, sună stupid s-o zic așa cu voce tare, dar e ceva ce-am descoperit de curând... Merit să fiu luată în brațe pe sus, și-aș sta plimbată așa până la marginea lumii. M-aș așeza acolo, cu picioarele bălăngănind și-aș număra stelele sau melcii sau mărăcinii sau ce se găsește acolo unde se termină pământul...

Sunt bine.

M-am vindecat.

Corpul meu n-a uitat lacrimile, țipetele, loviturile, amenințările, minciunile. N-a uitat neglijența, ranchiuna și comportamentul misogin. N-a uitat durerea unui război care nu era al meu.

Chiar dacă m-au trântit până m-am făcut țăndări, simt că nu mi-au ciuntit curajul de-a fi blândă. Și merit, merit, merit înapoi toată iubirea pe care eu știu s-o dau.

Inima s-a vindecat.

A iubit prea mult un om care era prea puțin și-am învățat încă ceva despre capcana asta de vise pe care o numim viață.

Merit să fiu iubită. Nu doar dorită, nu doar vânată ca pe-un trofeu, nu doar acceptată ca o sălbatică ce trăiește în jungla ei.

Iu-bi-tă. A-do-ra-tă. Așa cum sunt.

Să iubească fiecare părticică din mine, să mă răsfoiască încercând iar și iar să mă cunoască, să mă asculte ore în șir, să spargă codul inimii mele, să mă țină în brațe, să fugă cu mine în pădure, să nu-și poată muta privirea din ochii mei, să mă facă să râd, să se întrebe ce mi-ar plăcea la micul dejun, să mă viseze, să mă sfătuiască, să-mi vadă pe chip orice urmă de umbră. Să-mi simtă lipsa când nu sunt în preajmă.

Să-mi fie...

Și-acel om care va reuși să pășească pe porțile pieptului meu va ști că dacă am să-l pot iubi după tot ce mi-au făcut... e pentru că nimeni, nimeni, nimeni nu va reuși vreodată să-mi stingă blândețea."  Sursa: Laura Baban

 

*

„Există trei centri energetici principali ai energiei Zeiței, ce trebuie activați astfel încât să putem accesa cu adevărat energia Zeiței și să ne redobândim puterea, ca femei:

1. Pântecul: Reprezintă conexiunea noastră cu rădăcinile și cu sexualitatea noastră. În această zona se află trei chakre: chakra rădăcină, chakra sacrală și cea a plexului solar. Atunci când chakra sacrală se separă în două chakre, ea este sediul emoțiilor, al senzualității și sociabilității. Pe măsură ce evoluează, dobândim un simț al echilibrului și stabilității. Aici rezidă și dorințele noastre sexuale. În dimensiunea a 5-a, sexualitatea este abordată cu iubire tandră, care ne aduce în inimă iubire necondiționată.

Chakra rădăcină are de-a face cu nevoile noastre de supraviețuire, cu fundația noastră: hrană, adăpost și siguranță. Pe măsură ce evoluează, fundația noastră se transformă în bucurie.

Plexul solar reprezintă centrul înțelepciunii, și odată cu evoluția sa, devine auriu, plin cu înțelepciune divină. Astfel, devenim sereni și liniștiți. Coccisul este conectat direct cu toate aceste chakre, la fel și vertebrele inferioare. Atunci când zona coccisului este dureroasă, bagajul emoțional asociat cu trauma și cu durerea trebuie eliberat.

Ca femei, zona pântecului este locul în care ne stocăm cel mai mult emoțiile, în special cele asociate cu trauma și durerea, fie din această viață sau din orice alte vieți.

 2. Chakra inimii: Este locul în care suflet se conectează direct cu inima. Sufletul este atașat de acest centru prin cordonul de argint, așadar acesta ne guvernează conexiunea omniversală, nu numai cu Divinitatea, prin intermediul sufletului nostru, ci și cu centrul inimii al Mamei Pământ. Prin inimă receptăm impulsuri electromagnetice, transmise și conectate direct la centrul inimii al Mamei Pământ. Chakra inimii se deschide pe măsură ce dezvoltăm empatia, compasiunea și iubirea necondiționată.

De asemenea, cu cât se deschide mai mult centrul inimii, cu atât mai deschis devine și pântecul. Mai mult decât atât, când energia kundalini este trezită pe deplin, orgasmul și expresia kundalini formează focul sacru - canalele de transmisie ale femeii se deschid la capacitate maximă, și dacă ochiul al treilea este și el deschis, rezultă darul profeției. Împreună în această stare elevată, pot crea miracole (așa cum erau învățate în anticele rituri sexuale).

 3. Cel mai înalt centru - gâtul, ochiul al treilea, coroana, glanda pineală și pituitară. După zona pântecului, gâtul este de obicei zona cea mai închisă la femei, din cauză că atât de mult timp, femeilor li s-a interzis să vorbească și să trăiască adevărul. Prin zona gâtului ne exprimăm adevărul cel mai înalt, nu doar prin vorbit, ci și prin cântat. Când acest centru este deschis și evoluat, devenim co-creatori puternici, împreună cu Divinitatea.

Ochiul al treilea și chakra coroană încorporează transmițătorii superiori. Ochiul al treilea, împreună cu glanda pineală și pituitară, reprezintă centrul Înțelepciunii Feminine și vindecarea mentală superioară. Este centrul clarviziunii, al atotvederii, atotcunoașterii, atotauzului.

Chakra coroană, împreună cu chakra cauzală, chakra Steaua Sufletului și chakrele Stelare reprezintă transmițătorii noștri de tip satelit către Divinitate. Când toate acestea se deschid, dobândim accesul la comunicare interstelară, putem accesa stări înalt dimensionale și ne putem deschide pentru a primi Lumina, Înțelepciunea și Cunoașterea sufletului și a grupului nostru de suflete, și devenim EU SUNT TOT CEEA CE SUNT. Chakrele stelare și chakra Steaua Sufletului permit fuziunea energiilor terestre și spirituale. Chakrele stelare permit pătrunderea esenței Divine, iar chakra Steaua Sufletului atrage energie kundalini și instinctele animalice din pământ. Împreună, toate acestea creează Conștiința Superioară: Sinele Divin.

 4. Energia Zeiței încorporează toate acestea, împreună cu chakra Pământului, care ne conectează și ne ancorează la Mama Pământ. Când toate acestea funcționează ca unul, are loc integrarea spiritului în materie, fapt care va ajuta la vindecarea umanității.

În esență, energia Zeiței este cea care unește Cerul cu pământul, forma și non-forma. Ea este însăși esența și forța energetică a Creației. Atunci când Zeița se trezește pe deplin, iar centrii ei energetici sunt revitalizați si imaculați, ea se trezește în toată splendoarea inimii, a pântecului și a iubirii sale necondiționate, în deplinătatea puterii sufletului său. Ea își trăiește scopul sufletului cu tot ceea ce este și cu tot ceea ce întruchipează. Este plină de viață, contribuind cu bucurie la creșterea conștiinței la nivel planetar și deschizând noi căi pentru lumea întreagă.

Ea își trăiește adevărul cu integritate. Este autentică și reală, plină de iubire și curajoasă. Ea dansează dansul vieții cu tot ceea ce este, și își cântă cântecul inimii și al sufletului, astfel încât toți cei care îl aud să fie atinși în profunzimile ființei lor și vindecați prin iubire. Ea iubește necondiționat cu toată ființa sa și este neînfricată în exprimarea sinelui interior. Ea transcende Cerul și pământul; este fluidă, asemeni energiei în spirală pe care o deține cu bucurie. Ea este însăși viața!” Sursa: Judith Kusel,  Traducere: Dayanara

 

*

„Nu te îndrăgosti de o femeie care citește. De Martha Rivera-Garrido

Nu te îndrăgosti de o femeie care citește, de o femeie care simte prea mult, de o femeie care scrie…

Nu te îndrăgosti de o femeie cultă, plină de vrajă, pasională, nebună.

Nu te îndrăgosti de o femeie care gândește, care știe ea ce știe, și, mai mult, știe să zboare; o femeie sigură de ea însăși.

Nu te îndrăgosti de o femeie care râde sau plânge când face dragoste, care știe să-și preschimbe trupul în spirit; și, cu atât mai puțin, de una care să iubească poezia (ele sunt cele mai periculoase), sau care să stea o jumătate de oră contemplând o pictură și care să nu știe să trăiască fără muzică.

Nu te îndrăgosti de o femeie pasionată de politică, rebelă și care simte o imensă oroare față de nedreptate. De una căreia să-i placă fotbalul și baseball-ul și căreia să nu-i placă, deloc, să se uite la televizor. Nici de o femeie care e frumoasă, oricum i-ar fi chipul și corpul.

Nu te îndrăgosti de o femeie însuflețită, jucăușă și lucidă și ireverențioasă.

Să nu-ți dorești să te îndrăgostești de o asemenea femeie.

Pentru că, atunci când te îndrăgostești de o femeie ca ea, fie că rămâne cu tine sau nu, fie că te iubește sau nu, de la ea, de lângă o asemenea femeie, nu te mai întorci NICIODATĂ la ce erai înainte.

*

No te enamores: No te enamores de una mujer que lee, de una mujer que siente demasiado, de una mujer que escribe… No te enamores de una mujer culta, maga, delirante, loca. No te enamores de una mujer que piensa, que sabe lo que sabe y además sabe volar; una mujer segura de sí misma. No te enamores de una mujer que se ríe o llora haciendo el amor, que sabe convertir en espíritu su carne; y mucho menos de una que ame la poesía (esas son las más peligrosas), o que se quede media hora contemplando una pintura y no sepa vivir sin la música. No te enamores de una mujer a la que le interese la política y que sea rebelde y vertigue un inmenso horror por las injusticias. Una a la que le gusten los juegos de fútbol y de pelota y no le guste para nada ver televisión. Ni de una mujer que es bella sin importar las características de su cara y de su cuerpo. No te enamores de una mujer intensa, lúdica y lúcida e irreverente. No quieras enamorarte de una mujer así. Porque cuando te enamoras de una mujer como esa, se quede ella contigo o no, te ame ella o no, de ella, de una mujer así, JAMAS se regresa. „ Sursa: Martha Rivera-Garrido. Sursa: https://albastruceruleum.wordpress.com/2018/08/23/nu-te-indragosti-de-o-femeie-care-citeste-de-martha-rivera-garrido/

 

*

„Frida Kahlo i-a spus soțului ei ”Nu-ți cer să mă săruți, nici să-mi ceri scuze atunci când cred că greșești. Nu-ți voi cere nici măcar să mă îmbrățișezi atunci când am cea mai mare nevoie să o faci. Nu-ți cer să-mi spui cât de frumoasă sunt, chiar dacă e o minciună, nici să-mi scrii ceva frumos. Nici măcar nu-ți voi cere să mă suni ca să-mi spui cum ți-a trecut ziua, nici să-mi spui că ți-am lipsit. Nu-ți voi cere să-mi mulțumești pentru tot ceea ce fac pentru tine, nici să-ți pese de mine atunci când sufletul meu este la pământ și, desigur, nu-ți voi cere să mă susții în deciziile mele. Nici nu-ți voi cere să mă asculți atunci când am o mie de povești să-ți spun. Nu-ți voi cere să faci nimic, nici măcar să-mi fii alături pentru totdeauna.

Pentru că dacă trebuie să-ți cer, nu le mai vreau.”

*

Frida Kahlo told her husband, "I'm not asking you to kiss me, nor apologize to me when I think you're wrong. I won't even ask you to hug me when I need it most. I don't ask you to tell me how beautiful I am, even if it's a lie, nor write me anything beautiful. I won't even ask you to call me to tell me how your day went, nor tell me you miss me. I won't ask you to thank me for everything I do for you, nor to care about me when my soul is down, and of course, I won't ask you to support me in my decisions. I won't even ask you to listen to me when I have a thousand stories to tell you. I won't ask you to do anything, not even be by my side forever. Because if I have to ask you, I don't want it anymore.” Sursa: Nicola Garrett,  via: Aimee D Albon , Traducere: Monica Poka

 

*

,, Cand te vad o femeie puternica, ei cred ca nu ai nevoie de nimic, ca poti suporta orice, ca indiferent ce se intampla vei trece peste, ca nu ai nevoie sa te asculte cineva, sa aiba grija de tine sau sa te rasfete.

Cand te vad o femeie puternica, te cauta doar sa-i ajuti sa-si duca "crucea".

Iti cer sa-i asculti intotdeauna, dar nu le-ar trece prin minte ca si tu ai avea nevoie sa te asculte cineva.

O femeie puternica nu este intrebata daca a obosit, daca sufera sau daca e chiar pe punctul de a cadea, daca trece prin momente de axietate sau daca uneori simte frica.

O femeie puternica trebuie sa fie mereu acolo: un far care lumineaza in ceata, ori o stanca in mijlocul marii.

Femeii puternice nu i se iarta nimic.

Daca se intampla sa isi piarda controlul, o numesc imediat slaba.

Daca se intampla sa isi piarda cumpatul, o numesc imediat isterica.

Cand femeia puternica lipseste un minut, se vede imediat. Dar cand e prezenta, e ceva obisnuit.

Forta de care e nevoie pentru a fi acest tip de femeie, nu intereseaza insa pe nimeni.

Ea trebuie sa fie acolo, intotdeauna, pentru toata lumea.

Iubiti-le, onorati-le, respectati-le, multumiti-le femeilor puternice din viata voastra.

Ele, de asemenea, au nevoie sa fie imbratisate, iubite, mangaiate, rasfatate si sa simta ca se pot odihni in voi." Sursa: Alberto Quintana, Traducere de Ioana Suta

 

*

"O mulțime de femei care s-au trezit din punct de vedere spiritual sunt într-o relație cu un bărbat 3D și se plâng că el nu le înțelege, că nu le susține, că nu pot fi autentice atunci când sunt împreună, fiindcă el ar reacționa într-un mod neplăcut.

Dacă voi constatați că nu mai rezonați cu un anumit bărbat, că nu vă mai potriviți, de ce continuați relația cu el?

Înțelegeți că procesul Ascensiunii înseamnă să faceți periodic curățenie în viața voastră și să dați drumul la tot ceea ce nu mai rezonează cu voi; nu puteți evita asta, nu există altă cale. Dacă nu faceți curățenie, nu evoluați. Și cu cât faceți curățenie mai repede, cu atât înaintați mai repede pe Calea voastră.

O mulțime de oameni sunt prinși acum într-o mocirlă din punct de vedere energetic, ei se agață de relațiile lor 3D, sunt cu capul în acea mocirlă, nu au reușit să-l scoată la suprafață și să vadă ce este în afara acelei mocirle. Simt că se sufocă în acele relații nesănătoase/ toxice, dar nu se îndură să le dea drumul, nu au curajul să iasă din zona lor de confort.

Lucrurile stau așa: până nu îți vindeci traumele interioare, până nu cureți tiparul victimei în care ai funcționat decenii la rând, vei continua să atragi abuzul în viața ta. Atragi magnetic oameni care te abuzează, pentru că rezonezi cu ei. Viața îți va aduce iar și iar abuz, până când conștientizezi că ai repetat același scenariu ani sau decenii la rând, cu alte persoane și că e ceva din tine care atrage acel tip de oameni.

Observi că atragi iar și iar bărbați care te înșeală, bărbați care te lovesc sau bărbați indisponibili din punct de vedere emoțional, iei o pauză de la relațiile de cuplu și lucrezi cu tine însuți, îți vindeci traumele, te concentrezi pe propria evoluție.

Și când ești pregătită să stabilești limite ferme în relațiile tale, când ești capabilă să spui „Eu nu tolerez așa ceva!” la prima încercare de abuz, atunci vei reuși să atragi bărbați care nu te vor abuza. Este simplu, este vorba de rezonanța energiilor. Până atunci, vei atrage iar și iar același gen de situații, până când vei înțelege că este cazul să te ocupi de propria vindecare." Sursa: EldoRa, Traducerea: Mihaela Dan

 

*

"Eu discut cu foarte mulți oameni care îmi cer sfatul și primesc nenumărate mesaje prin care oamenii îmi solicită consiliere în special în relațiile lor de cuplu. Am auzit în viața mea fel de fel de lucruri, nu mă mai miră nimic când e vorba de relații, dar uneori sunt exasperat de nivelul la care au coborât unele femei și de lucrurile pe care sunt dispuse să le îndure acestea din partea bărbaților...

Spre exemplu, primesc mesaje de genul „Am o relație cu un bărbat, dar el dispare uneori cu zilele sau cu săptămânile și apoi revine la mine ca și cum nimic nu s-a întâmplat. Acum n-a mai dat niciun semn de viață de trei săptămâni și nu știu ce să fac, cum să procedez când o să revină”.

Cum adică nu știi ce să faci?! Acel bărbat nu ți-a mai dat niciun semn de viață de trei săptămâni și tu crezi că ai o relație cu el și nu știi cum să procedezi?!

Ați fi uimiți să aflați cât de multe femei trăiesc într-o fantezie în care au „relații” din acestea în care acel bărbat nu le-a promis niciodată nimic, în care el se consideră un om liber, dar beneficiază de toate avantajele unei relații – sex, gătit, spălat, curățenie, etc. Bărbatul respectiv are propriul său program, vine când vrea, pleacă atunci când vrea, acele femei acceptă astfel de „relații” ani la rând și cred că dacă sunt de mai mult timp împreună asta este un semn bun, înseamnă că acea „relație” duce undeva.

De fapt, acea relație nu duce nicăieri, pentru că acel bărbat nu consideră că e vorba de o relație serioasă. El îi aruncă femeii respective firmituri, suficient cât să o țină blocată într-o relație cu statut incert, care pentru el înseamnă să aibă parte de sex oricând dorește și eventual și de alte avantaje (casnice/ locative/ financiare, etc) fără să ofere mare lucru în schimb.

Acel bărbat nu este cu adevărat implicat în relația respectivă, pentru el nu este decât un aranjament temporar, până găsește altceva mai bun și profită de imaturitatea si/sau disperarea unei femei care crede că dacă el își petrece ceva timp cu ea au o relație serioasă. Un astfel de bărbat te aduce până la punctul în care să ai suficiente elemente de care să-ți agăți speranța că relația voastră este ceva serios, dar nu trece niciodată dincolo de acel punct, nu-ți oferă niciodată o relație serioasă, nu se implică la modul real în relația voastră.

Și stai ani de zile alături de el, îi oferi tot ce ai, îi stai la dispoziție tot timpul și speri că în timp vă veți apropia din ce în ce mai mult, dar el tot nu este dispus să-și ia un angajament clar față de tine, să se implice 100% în relația voastră. Și fiindcă ești atât de disperată să păstrezi acea relație, tu refuzi să vezi adevărul (care este evident pentru cei din jur), refuzi să-ți folosești discernământul.

Poate că ești o femeie inteligentă, dar funcționezi din spațiul traumelor tale nevindecate, disperarea te orbește, îți ia mințile, pur și simplu nu mai raționezi când e vorba de acel bărbat/ acea relație." Sursa: RC Blakes, Traducerea: Mihaela Dan

 

*

„Martie este despre Iubire.

Martie este cu siguranță ziua femeii, deși, despre femeie ar trebui să se scrie în fiecare zi. Pentru că ea este acolo pentru noi toți. E acolo ca mamă când suntem mici, ca bunică, ca prietenă, ca soră, ca iubită, ca soție, ca mamă a copiilor noștri. Și în tot ce face, pune o parte din ea. Din trăirile ei frumoase. Din așteptări. Uneori, chiar prea mici. Din speranțe. Din înțelepciune. Din exuberanță. Din suflet. Din spiritul ei care nu poate fi înfrânt.

Femeia, deși ar trebui să își aparțină, nu e niciodată a ei. Ea se dăruiește! Ea e primăvara din noi și primăvara care ne dă speranțe când noi nu le mai vedem, ne pune aripi, ne deschide fereastra vieții și ne arată soarele. Femeia poate fi înfrântă doar prin ce iubește și prin cei iubiți. Femeia ne modelează. Constant. Noi suntem lutul ei. Când suntem mici, ne crește suflete mari, iar când suntem mari, construiește din noi un cămin. Iubirea ei este și zidurile și ferestrele! Putem pleca oricând, dar noi ne întorcem mereu la ea ca mamă sau rămânem mereu în căminul ei cald, ca femeie. Prin ea, cumva ne încredințăm că ne suntem și vom rămâne mereu!

(...) Martie nu e doar luna lui Mărțișor sau a lui Ghiocel. Martie e luna în care noi, punem ceva din noi în ele. Emoțiile noastre. Zâmbetul. Spiritul. Și iubirea. Mai ales iubirea. Iar ele, o transformă în imortalitate!

Să aveți mereu în preajma voastră oameni frumoși ca pâinea caldă care să vă iubească și să vă respecte pentru tot ceea ce sunteți voi ca femei, prietene, sore, iubite, soții, mame, bunici! La mulți ani, Femeie!" Sursa: pagina FB Webcultura

*

„FIECARE FEMEIE AR TREBUI SA CITEASCA ACEASTA.

Ai grija de tine, de prezenta ta, de felul in care arati, in fiecare zi.

Aranjeaza-te ca si cum ai merge la o petrecere.

Viata!, chiar e o petrecere. Nu exista alta mai mare ca ea!

Baia zilnica, pieptanatul, hainele, toate atractive, mirosind a parfum, a curat, a bun-gust. Bunul gust este gratis, nu costa nimic.

Fa ca oglinda ta si ochii care te privesc sa se bucure.

Nu te inchide in casa sau in camera ta.

Nu te juca de-a inchisoarea, de-a detinuta voluntara.

"Apa statuta miroase urat si masina care nu se misca rugineste".

Iubeste exercitiul fizic ca pe tine insati.

Un moment de gimnastica, o plimbare, rezonabila, in interiorul casei tale sau in afara ei. Sau, macar deschide usa, uda trandafirii, raspunde la telefon, danseaza - chiar daca esti singura, fa orice miscare te da jos din pat si te ridica de pe canapea.

"Impotriva lenei, harnicie".

Ai o varsta? Evita atitudini si gesturi de batrana daramata:

cap plecat, spate cocosat, tarsit de picioare. Nu, nu! Asa ceva nu e permis!

Fa, mai bine, ca pe unde treci oamenii sa nu se poata abtine sa te admire, complimentandu-te:

"Frumoasa femeie! Ce doamna!"

Aminteste-ti: firele albe...se pot vopsi! si ridurile...se pot disimula cu un zambet larg!

Taratul picioarelor?, nu! Asta chiar e semn de batranete.

Nu vorbi despe varsta ta si nici nu te plange de durerile tale, reale sau imaginare. Altfel, ajungi sa te crezi mai batrana si mai bolnava decat esti in realitate si cu timpul te vei trezi singura.

Oamenilor nu le plac povesti despre boli si spitale.

Cand te intreaba "ce faci?". Tu raspunde-le : "Foarte bine! Divin! Genial!"

Cultiva-ti optimismul, mai presus de orice.

"Pune fata buna vremii rea".

Fii pozitiva in gandire, bine-dispusa in cuvinte, luminoasa la chip, amabila in toate.

Nu fi o baba catranita.

Varsta? Nu e chestiune de ani, ci o stare de spirit. Ai varsta pe care tu vrei s-o ai.

"Sufletul nu imbatraneste".

Incearca sa-ti fii utila tie insati si celorlalti.

Nu esti un patazit si nici o creanga rupta de copacul vietii.

Bazeaza-te cat poti de mult pe tine. Si, ajuta: ajuta cu un zambet, un sfat, un serviciu. Deschizandu-te catre ceilalti, te va scuti sa stai tot timpul cu gandul la "eu", "vai", ... trista si insingurata.

"Doar cand spargi nuca ajungi la miez".

Lucreaza cu mainile si mintea ta. Munca e o terapie infailibila - orice activitate, fizica, intelectuala sau artistica.

Fa ceva, orice. Ce iti place si ce poti. Ocupa-ti timpul, nu il risipi. Citeste, asculta muzica, vezi un film bun.

"Activitatea e o binecuvantare si medicament pentru multe rele"

Nu trai tanjind dupa trecut.

Nu-ti condamna lumea si nu-ti blestema momentul ACUM.

Nu trai din amintiri, priveste spre viitor cu bucurie.

Stabileste-ti obiective noi, fa-ti planuri, viseaza...!

Pozitiva, mereu! Negativa, niciodata!

Fiecare ar trebui sa fim precum Luna: destinata sa lumineze noaptea si ca Soarele: menit sa dea caldura mereu...”  Sursa: Aurora Garcia

 

*

„DESPRE FEMEIA A SECOLULUI 21

Femeile s-au opintit câteva secole să ajungă egale cu bărbaţii, iar acum nu mai ştiu cum să scape de acest groaznic privilegiu.

Muncim ca nişte tâmpite, îi mulţumim patronului că ne dă şansa extraordinară de a lucra şi-n weekend, ca să ne afirmăm şi să ne ţinem de deadline. Şefii pleacă de vineri la prânz şi-i mai vezi luni după-masă, când se deşteaptă din mahmureli de cinci stele. Timp în care ai deosebita onoare de a le ţine locul, că de-aia ai dat atât din coate şi-ai făcut ulcer de când mănânci numai kebab în chiflă, la serviciu, ca să ajungi femeie de nădejde.

Firma te-a răsplătit cu două dioptrii suplimentare, dar miopia asta e semnul triumfului tău personal. Noaptea visezi color Acrobat Reader, Outlook şi Power Point, coşmarul ţi-e împicăţit de guguloaie de foldere galbene pe care scrie "urgent", "campanie", "scheme", "rapoarte". În somn, butonul Delete nu merge, nu scapi de pătrăţici şi te trezeşti ţipând. Nu pentru că te înnebunesc folderele, ci pentru că e deja 7,30 şi la 8 trebuie să fii la firmă şi-ai dormit strâmb şi-ţi stă bretonul ca o bidinea.

Scuză-mă, te las puţin pe fir, că mă cere unul de nevastă...

Munca e bună numai când ţi-aduce un franc cinstit în buzunar şi mai ales, îţi dă şi răgazul să-l cheltuieşti. Sistemul suedez prevede că trebuie să ameţeşti muncind cinci zile pe săptămână şi să ameţeşti în bar două zile pe săptămână. Ăsta e raportul minim rezonabil.

Carierismul e plăsmuirea bolnavă a unor filme imbecile de la Hollywood , care insinuează că o femeie poate face orice, dacă vrea ea: ajunge imediat director executiv, naşte trei pui vii pe care îi hrăneşte cu lapte praf, soţul o iubeşte leşinant, deşi o vede cam şase ore pe săptămână (sau poate tocmai de-aia), iar el, deşi e neurochirurg şef la Memorial Hospital , nu e stresat deloc, face mâncare la copii, spală vase şi-o aşteaptă pe ea cu maşina la firmă, seara. Pardon, noaptea.

Nu se ştie când operează el pe creier şi mai face şi lecţii cu ăia mici, dar ea, nevasta, are de predat patru rapoarte zilnic, de zbierat la trei brokeri şi de convins opt clienţi să i nvestească.

Femeile care au văzut-o pe Diane Keaton în "Baby Boom" se lasă drogate de gândul inept al unui perpetuum mobile. Au senzaţia că se poate orice. Că soţul, copilul, ciobănescul german şi siameza aşteaptă oricât; ei latră la unison cu mândrie că au o directoare în familie.

Când ambii soţi muncesc deopotrivă, ajungi să le înţelegi masochismul, până la urmă.

Pericolul dospeşte abia când femeia de carieră are acasă un inginer care scapă la 4,00 de la uzină, apoi vrea mâncare cu sos, maieuri cât de cât curate şi puţin sex.

Muncind ca o disperată ca să nu cumva să fie promovată alta în locul ei, la o adică, femeia se înscrie deja la divorţul part-time şi facilitează hârjoana extraconjugală a bărbatului constrâns de hormoni. Când constaţi că fetiţa ta îi spune "mamă" soacră-tii (care nici nu te-a vrut de noră, fiindcă nu păreai gospodină şi uite că ştia ea ce ştia) şi bâzâie că pe bona o iubeşte cel mai mult de pe lume, e cam târziu să-ţi dai demisia.

Copilul nu înţelege că tu crăpi muncind ca să aibă el garsonieră-n Bucureşti când termină liceul (dacă l-o termina, că tu n-ai timp să-i verifici lecţiile).

Copilul vrea să stai lângă el, caldă, pufoasă, atentă, să simtă dragostea ca pe o pernă de pluş. Dar tu, care-ai răspuns la celular şi-n clipa când te cerea ăla de nevastă şi i-ai spus lui "da", acoperind o secundă telefonul cu palma , apoi te-ai scuzat din gene şi ai continuat să vorbeşti cu şeful de secţie la telefon, nu prea înţelegi cum vine chestia asta cu renunţatul la carieră de dragul familiei.

Mircea, fă-te că trăiesti! Apropo, când ţi-ai închis ultima dată telefonul, ca să vezi un film fără să te deranjeze nimeni? Nu e cazul, că pe vremea când ai văzut tu ultimul film încă nu se inventaseră telefoanele cu On şi Off, erau numai fixe cu roată şi fir cârlionţat.

Am chiulit şi-am să chiulesc cu voluptate de la muncă, întotdeauna. Chiuleşte şi tu, salvează-ţi viaţa, femeie! Atât cât se poate. Ia bunul simţ, în doze homeopatice. Să ştii numai tu.

    Cele mai frumoase petice de viaţă le-am căpătat fugind de răspundere. Cea mai bună bere pe care am băut-o în viaţa mea n-a fost la Praga , ca lumea bună, ci în Herăstrău, când o tăiasem de la şedinţa de redacţie, lăsând vorbă că mi s-a spart ţeava de calorifer şi m-au chemat vecinii să strâng apa.

Mi-a rămas în cap (şi mie, ca atâtor altora) gafa de la TVR , de la Revoluţie , când habar n-aveau că intraseră deja în direct şi cineva i-a zis lui Dinescu: "Mircea, fă-te că lucrezi!"..

Şi Mircea a ascultat. Şi a ajuns departe. Până când vom pricepe omeneşte tâlcul acestui îndemn vital, vom continua să ne prefacem că trăim.” Via & by Anca Monica Mocanu 2012

 

*

"Știi ce o să fac de acum înainte? O să accept că tot ceea ce simți tu este adevărat/ real pentru tine și în loc să ignor simțămintele tale, o să-mi fac timp să le înțeleg, chiar dacă asta înseamnă să-mi încetinesc «cursa» mea spre victorie. Pentru că atunci când câștig numai eu în relația noastră chiar nu este o victorie adevărată.

Așa că de acum înainte o să dau mai multă atenție la ceea ce simți tu. Voi ține cont de faptul că simțămintele tale se bazează pe adevărul tău și îmi voi face timp să te înțeleg, în loc să te ignor sau să te judec, considerând că «ești prea sensibilă».

Îmi pare rău că uneori ceea ce am făcut te-a supărat. Întotdeauna mi-am dorit să te fac să te simți în siguranță alături de mine".

Asta i-am spus eu soției mele, atunci când mi-am dat seama cât de important este ceea ce simte ea - inclusiv acele emoții pe care eu nu le înțeleg." Sursa: Graham White, Traducerea: Mihaela Dan

 

*

„Dacă aș avea un fiu...

L-aș educa să fie demn și puternic, să trateze femeile așa cum și-ar trata mama, să le protejeze, să le respecte, să le încurajeze să fie libere și independente, să-și urmeze visurile, prin urmare să devină cea mai bună variantă a lor, conștient că doar așa ar fi cu adevărat fericite. L-aș educa să nu vadă într-o femeie un obiect casnic, dar nici un bibelou sau trofeu, ci o parteneră de viață, o prietenă, un umăr puternic și o mână delicată, definiția sentimentului "acasă". Când iubești și prețuiești pe cineva simți ce ai de făcut, începând cu a fi bun pentru/și cu celălalt.

Dacă aș avea o fiică... 

Aș învăța-o să fie demnă și să rămână, orice ar fi, femeie. Cu tot ce înseamnă femeia: stimă de sine, delicatețe, eleganță, vulnerabilitate dar și forță interioară, aș învăța-o să nu depindă de niciun bărbat, dar dacă va găsi omul potrivit, să-și construiască o lume împreună cu el. Și aș învăța-o că bărbatul perfect nu există, ci devine alături de femeia potrivită.”Autor: Irina Binder

 

*

„Nu este distanțare, nici îngâmfare și nici răceală dacă nu mai caut compania anumitor oameni. Este doar nevoia de protecție. Fiindcă unii oameni sunt foarte incomozi, iar eu am obosit și nu mai sunt dispusă să îmi controlez fiecare cuvânt, să stau tot timpul în alertă că s-ar putea interpreta greșit ceva din ceea ce voi spune. Și nu mai sunt dispusă nici să-i las pe alții să-mi strice dispoziția cu toanele lor, cu indispozițiile lor, cu răzgâielile lor imature, cu incapacitatea lor de a se adapta și de a înțelege că nu este mereu și totul doar despre ei și că relațiile funcționează pe bază de reciprocitate.

Cei care stau mereu cu lupa pe mine mă obosesc și mă stresează. Și nu mai sunt dispusă să fac niciun compromis.

Simt, din ce în ce mai tare, nevoia să mă apăr de tot ce este negativ, toxic și care-mi consumă inutil timpul și energia.

Fiecare clipă de viață contează, este valoroasă și avem dreptul să o trăim în pace și frumos. Protejați-vă și oferiți-vă timp și oameni de calitate.” Sursa:  Irina Binder

 

*

       „Astfel, de cele mai multe ori, prin tinerețe, în timp ce oamenii din jurul meu aveau și măști, și ochelari fumurii, și chiar și mănuși ca să fie absolut siguri că nimeni nu le ghicește nici limbajul corpului și nu le aude respirația, eu eram singura așa cum m-a lăsat natura. Singura fără mască într-o lume a măștilor. Și în naivitatea mea, după ce-mi puneam sufletul pe tavă (de obicei în fața cui nu trebuia) ajungeam deseori să fiu scuipată. Așa că am învățat. Din propriile-mi greșeli, din păcate și nu cum învață înțelepții, din ale altora. Am învățat să port mască. S-o port corect și demn pentru a mă proteja de virusurile și microbii altora.

Mi-a luat mult, dar acum știu să filtrez informațiile pe care le transmit, să omit lucruri dacă nu vreau să vorbesc despre ceva anume, să vorbesc doar când sunt întrebată, să nu dezvălui informații nesolicitate despre mine, să dau atât cât primesc sau să împachetez în ambalaje frumos colorate replicile mai enervante așa cum îi aranjez frumos copilului în farfurie legumele care nu-i plac. Și, mai ales, am învățat și încă învăț cum să-mi selectez oamenii.” Autor : Florina Turuga – Catchy - https://www.catchy.ro/eram-singura-fara-masca-intr-o-lume-a-mastilor/161831?fbclid=IwAR36yk_C9hdkLWbm5y4GF455r5QBLNJE-9uNVMdJp3JnMc9dOEPpIU2gyXU

 

*

„O doamnă mai în vârstă stă la rând la o casă de marcat într-un supermarket și urmează să plătească. În spatele ei se află o femeie mai tânără, cu un băiat de 5 sau 6 ani. Băiatul împingea puternic căruciorul, care a lovit-o deja pe doamna mai în vârstă, de vreo 5-6 ori. S-a întors spre cel mic și i-a cerut să nu mai lovească, pentru că doare. Băiatul a continuat să o facă, cu și mai multă înverșunare. Doamna mai în vârstă se adresează mamei:

- Nu îi poți spune fiului tău să nu mă mai lovească?

Tânăra, fără emoție, răspunde rece...

- Nu! Metoda de creștere îi permite libertatea de a face ceea ce vrea, pur și simplu, până își dă seama că ceea ce face nu este corect. S-a dovedit științific că această metodă este mult mai eficientă!

În spatele acestei tinere femei se află un bărbat de 20 de ani care ascultă toate acestea, ținând în mână un borcan de gem. Când femeia termină de explicat metoda de creștere, tânărul desface capacul borcanului și toarnă gemul, cu calm, pe capul tinerei. Complet furioasă, femeia se întoarce spre tânăr și îl ia rost pentru fapta lui.

- Știți, doamnă, am crescut liber ca fiul dumnevoastră și puteți vedea rezultatul aici!

Doamna mai în vârstă îi spune casierei...

- Vă rog să puneți în contul meu și borcanul de gem al domnului.”  Autor: Iosif Szenasi, pagina FB 09.09.2021

 

*

„Lupta pentru idealuri sau.... nu.

Aceia dintre voi care simt energiile veți constata că este din ce în ce mai greu pentru voi să vă aflați într-un grup în care oamenii se ceartă, este insuportabil, vă afectează din punct de vedere energetic, vă simțiți rău.

De asemenea, nu mai sunteți dispuși să vă certați cu alții.

Desigur, există în lume și și persoane aprige, „războinici” care sunt gata să pornească la luptă pentru a apăra niște idealuri, pentru a spune public niște adevăruri, etc - și asta este în regulă, e nevoie și de astfel de „războinici”, dar nu suntem toți croiți așa și nu e nevoie numai de acest gen de oameni pentru ceea ce avem de făcut pe Pământ în aceste vremuri.

Faptul că nu ești dispus să te contrazici/ cerți cu nimeni nu înseamnă că nu susții ideea de a se spune la modul public adevărul, că nu susții ideea că oamenii să nu mai fie mințiți/ manipulați, ci înseamnă că modul în care susții tu Schimbarea la nivel colectiv este altul decât modul în care o susțin acei oameni mai vocali, care acționează ca niște „războinici ai Luminii”.

Și nu este nimic în neregulă cu faptul că nu ești genul care să pornească la luptă, să-și strige adevărul, să se „războiască” în diverse moduri cu minciuna/ manipularea/ întunericul. Tu contribui în alt mod la procesul de Schimbare care are loc la nivel colectiv. " Sursa: Lee Harris, Traducerea: Mihaela Dan

 

*

„Ce înseamnă reziliență în limbaj psihologic? “Oamenii de știință numesc reziliență capacitatea de a accepta și a depăși lovituri sub centură” (Dr. Hans Haltmeier). “Ce sună a basm, este un fenomen de care se preocupă știința de mult timp. Cum reușesc unii oameni să depășească situații de viață dificile, pierderi personale și întâmplări dintre cele mai grave, fără să sufere vătămări sufletești de durată, în timp ce altora cursul vieții le este total deviat? Cercetătorii numesc această capacitate reziliență. Noțiunea vine originar mai curând din domeniul fizicii și rezistenței materialelor, unde apare ca un amestec special de stabilitate și flexibilitate. Precum bambusul, care e plecat la pământ de furtună, dar nu se rupe, ci mai târziu se îndreaptă iarăși. ‘La oameni e înțeleasă drept acea capacitate de a menține propria sănătate psihică în timpul sau în urma unor împrejurări potrivnice’, spune Klaus Lieb, director al Centrului German de Cercetare a Rezilienței din Mainz” (Julia Rudorf, “Sistemul imunitar al sufletului”).

            Între elementele ce contribuie la sporirea rezilienței au fost remarcate optimismul (în creștinism, credința și nădejdea), valorizarea afectelor pozitive (dragostea, prietenia), dar și a emoțiilor negative (acceptarea și gestionarea lor prin metanoia, asceză, smerenie). Autoarea menționează între altele și capacitatea de a spune "nu" in anumite situații.” Sursa: Florin Caragiu

 

*

„Gabor Maté invitat la emisiunea Garantat 100% de Cătălin Stefanescu: "Oamenii trebuie să aibă limite. Şi trebuie să-şi apere limitele. Asta înseamnă să nu permit nimănui să mă folosească, să mă exploateze, să mă abuzeze. Şi când am senzaţia clară că nu vreau ceva, trebuie să pot să spun asta.” Sursa – pagina FB psiholog Arina Anghel

„Într-o relație care este cu adevărat interdependentă, ambii parteneri își sacrifică și simțul individualității într-o viziune mai înaltă a Divinității lor, fără să ascundă nimic pentru ei. ”Cheia Gene 19

Sună înfricoșător sau chiar demodat pentru tine? Gene Key 19 exprimă faptul că suntem pregătiți pentru un nou tip de RELAȚII în care simultan suntem mai independenți și mai conectați cu partenerul nostru. Ce paradox minunat - LIBERTATE și UNIRE în același timp!

Aceasta este SINERGIA magică a relațiilor în care îndrăznim să spunem da și să COMITEM pe deplin. Avem o VIZIUNE comună și suntem DEVOTAȚI magiei CO-CREAȚIEI.

Nu sunt eu sau tu - ci despre TRINITATEA sacră - Eu, tu și relația - unde realizăm că unu plus unu devin mult mai mult decât doi, atunci când ne dăruim cu IUBIRE și dăruire.”  Sursa: Bella Krystal

 

*

            „Multora dintre noi le e greu să accepte că un „Nu!” poate fi o dovadă de iubire. Însă și el este extrem de important pentru o bună relație între doi oameni. Dacă ne-am analiza propriile vieți, am afla că multe dintre conflictele noastre au apărut din cauză că oamenii nu au spus „Nu!”, deși asta voiau, cu adevărat, să zică. Acest lucru se întâmplă când nu ne exprimăm clar sau nu putem să definim ce vrem cu adevărat.

            Poate că un „Nu!” este nepotrivit în anumite familii și culturi sau poate că unor membri ai familiei le displac conotațiile lui negative. Trebuie să ne amintim că „Nu!” rareori înseamnă o respingere. Când pare astfel e pentru că ne-am neglijat limitele și necesitățile personale. Când lucrurile nu merg bine, de cele mai multe ori vom încerca să rezolvăm propriul nostru disconfort dând vina pe ceilalți.

      Arta de a spune „Nu!” înseamnă doar a ne asuma responsabilitățile pentru binele nostru personal și, bineînțeles, pentru binele relațiilor noastre cu ceilalți.” Sursa: Ioana Chicet-Macoveiciuc

„Sunt suficiente motive plauzibile pentru care ar trebui să NU ne ferim să spunem „Nu!”.

Nu ne place să-i supărăm pe ceilalți; în schimb, ajungem să-i rănim.

Încercăm să evităm confruntarea pe moment; în schimb, ajungem la numeroase confruntări mai târziu.

Vrem cu adevărat să le plăcem altora; în schimb, ajungem să ne detestăm unul pe celălalt și poate pe noi înșine.

Ne străduim să fim populari; în schimb, ajungem să fim folosiți drept preș de șters picioarele.

Sperăm să fim amabili și înțelegători; în schimb, ajungem să părem indiferenți și distanți.

Ne străduim să fim deschiși și generoși; în schimb, ajungem să fim ursuzi și cârcotași.

 În spatele tuturor acestor motive se află nevoia fundamentală de a ști că suntem valoroși. Simțim nevoia să fim prețuiți de cei pe care-i iubim. Această nevoie nu se manifestă nicăieri mai acut decât în relațiile cu copiii noștri. Dorim să le oferim copiilor noștri tot ce putem și, cel mai important, o viață mai bună decât cea pe care am avut-o noi. O combinație între această nevoie fundamentală de a ne simți prețuiți și dorința noastră omenească de a îmbunătăți lucrurile pentru generația viitoare constituie, fără îndoială, un motiv hotărâtor pentru care este atât de greu de găsit un bun echilibru între „Da!” și „Nu!”.

 Un „Nu!” cere o atenție deosebită, o implicare profundă, mult curaj și onestitate absolută. Tocmai de aceea este cel mai dificil răspuns. Este, de asemenea, cea mai bună dovadă de iubire.” Fragment din cartea Arta de a spune NU de Jesper Juul, apărută la Editura Univers în cadrul colecției Educație cu blândețe

 

*

„Inconfundabilul Gabriel Garcia Marquez!

Câți bărbați am auzit că vor o „femeie deșteaptă" în viața lor! ..

I-aș încuraja să se gândească la asta...

Femeile inteligente iau decizii pentru ele însele, au propriile dorințe și își stabilesc limite.

Nu veți fi niciodată centrul vieții sale, deoarece ea se învârte în jurul său. O femeie inteligentă nu își va permite să fie manipulată sau șantajată, își asumă responsabilitatea.

Femeile inteligente pun la îndoială, analizează, argumentează, nu sunt satisfăcute, avansează.

Acele femei au avut o viață înaintea ta și știu că vor continua să o aibă odată ce ai plecat.

Ea avertizează, nu cere permisiunea.

Aceste femei nu caută în cuplu un lider pe care să-l urmeze, un tată care sa le rezolve viața și nici un fiu care să le salveze. Nu vor să te urmărească sau să marcheze calea cuiva.

Vor să meargă lângă tine.

Știe că viața fără violență este un drept, nu un lux sau un privilegiu.

Ele isi exprimă mânia, tristețea, bucuria și frica în același mod, frica nu o face slaba, în același mod în care furia nu o face „masculină". Aceste două emoții și celelalte, toate împreună, o fac doar umană.

O femeie inteligentă este liberă pentru că a luptat pentru libertatea ei.

Dar nu este o victimă, a supraviețuit.

Nu încercați să o legați pentru că va ști să scape.

Femeia inteligentă știe că valoarea ei nu rezidă în aspectul corpului ei.

Gândiți-vă de două ori înainte de a o judeca după vârstă, înălțime, volum sau comportament sexual, deoarece aceasta este violență emoțională și ea o știe.

Așadar, înainte de a spune că vrei o „femeie deșteaptă”  în viața ta, întreabă-te dacă ești cu adevărat dispus să te alături ei. Multumesc, Mirela Lazarescu, pentru inspiratie!” Sursa: Oana Sibiu

 *

*

Dacă vrei să schimbi lumea, iubește o Femeie!

Dacă vrei să schimbi lumea, iubeşte o Femeie - iubeşte-o cu adevărat!

Găseşte-o pe cea care îţi cheamă sufletul, nu opţiunea raţională.
Aruncă-ţi lista de preferinţe, doar aşează-ţi urechea pe inima ei şi ascultă.
Ascultă numele, rugăciunile, cântecele tuturor creaturilor înaripate, cu blană sau fără,

de sub pământ sau din apă, înverzite sau înflorite, nenăscute încă sau pe moarte…
Ascultă cântecul lor nostalgic urcând înapoi spre Cel care le-a dat viaţă.
Dacă încă nu ai auzit şi numele tău, înseamnă că nu ai ascultat suficient.
Dacă ochii tăi nu s-au umplut de lacrimi, dacă nu te-ai închinat la picioarele ei,

înseamnă că nu te-ai întristat niciodată fiind aproape de a o pierde...

Dacă vrei să schimbi lumea, iubeşte o Femeie – o singură Femeie!

Dincolo de tine însuţi, dincolo de dorinţă şi raţiune,
dincolo de preferinţele tale masculine pentru tinereţe, frumuseţe şi varietate
şi dincolo de conceptele tale superficiale despre libertate.
Ne-au fost date atâtea opţiuni  încât am uitat că adevărata eliberare
vine din verticalitatea în chiar centrul ardent al sufletului
şi din topirea rezistenţei noastre în faţa iubirii.
Nu există decât unica Zeiţă.
Priveşte în ochii Ei şi vezi - vezi cu adevărat
dacă Ea este cea care te străfulgeră din cap pînă-n picioare.
Dacă nu, pleacă! Chiar acum. Nu pierde timpul “încercând”!
Să ştii că decizia ta nu e din cauza felului în care este Ea,
deoarece în esenţă nu este vorba despre “cu cine”,

ci “când” alegem să ne abandonăm.

Dacă vrei să schimbi lumea, iubeşte o Femeie!

Iubeşte-o pe viaţă – dincolo de frica ta de moarte,

dincolo de frica de a fi manipulat de Mama din capul tău.
Nu-i spune că eşti gata să mori pentru Ea,

spune-i că eşti gata să TRĂIEŞTI cu Ea,

să plantezi copaci împreună cu Ea şi să-i priviţi crescând.
Fii eroul ei spunându-i cât de frumoasă este în maiestuoasa ei vulnerabilitate,
ajutând-o să-şi amintească în fiecare zi că ea ESTE Zeiţă, prin adoraţia şi devoţiunea ta.

Dacă vrei să schimbi lumea, iubeşte o Femeie!
În toate faţetele ei, prin toate anotimpurile ei,

iar ea îţi va vindeca schizophrenia, dualitatea minţii şi jumătatea de inimă

care menţin separarea dintre Spiritul şi trupul tău,
care te menţin un singuratic mereu căutând în afara ta Însuţi,

ceva care să dea sens vieţii tale.
Mereu va fi o altă Femeie.
Curând, cea nouă și strălucitoare va deveni cea veche şi plictisitoare
şi vei fi din nou neliniştit, schimbând femeile ca pe maşini,
dând Zeiţa la schimb pentru ultimul obiect al dorinţei tale.
Bărbatul nu mai are nevoie de opţiuni.

Ceea ce Bărbatul are cu adevărat nevoie este Femeia, Calea Femininului,
a Răbdării şi Compasiunii, a non-căutării, a non-acţiunii,
a respiraţiei într-un singur loc şi a cufundării în adânc a rădăcinilor,
suficient de puternice pentru a ţine laolaltă Pământul
atunci când planeta albastră îşi scutură cimentul şi oţelul de pe suprafaţa sa.

Dacă vrei să schimbi lumea, iubeşte o Femeie, o singură Femeie!

Iubeşte-o şi protejeaz-o ca şi cum ea ar fi ultimul potir sacru.
Iubeşte-o prin frica ei de abandon pe care ea o întreţine pentru întreaga umanitate.
Nu, rana nu este doar a ei să o vindece.
Nu, ea nu este slabă în codependenţa ei.

Dacă vrei să schimbi lumea, iubeşte o Femeie!

Până la capăt, până când ea va crede în tine,

până când instinctele ei, viziunile ei, vocea ei,

arta ei, pasiunea ei, sălbăticia ei se reîntorc la ea,

până când ea devine o adevărată forţă a iubirii,

mai puternică decât toţi demonii mediei politice

care urmăresc să o devalorizeze şi să o distrugă.
Dacă vrei să transformi lumea, renunţă la cauzele tale aparent măreţe,
la armele şi semnele tale de protest.

Renunţă la războiul lăuntric, la mânia ta îndreptăţită şi iubeşte o Femeie!

Dincolo de străduinţa ta pentru măreţie,

dincolo de căutarea tenace a iluminării.

Sfântul Graal se află chiar în faţa ta,
dacă doar ai lua-o în braţe
şi ai renunţa la căutarea a altceva în afara acestei profunzimi a intimităţii...

Dacă vrei să schimbi lumea, iubeşte o Femeie!

Până în profunzimile umbrei tale,
până la cele mai înalte tarâmuri ale Fiinţei tale,
înapoi la Grădina unde ai întâlnit-o prima oară,
la poarta tărâmului de curcubeu
unde aţi pătruns împreună ca Lumină, ca Unul,
până la punctul fără de întoarcere,
până la sfârşiturile şi începutul unui nou Pământ. 

Dacă vrei să schimbi lumea, iubeşte o Femeie, iubeste-o cu adevarat!” Sursa: beauty-love-winstom, (tradus de Anca dupa Lisa Citore)

 

*

„De ce-a fost nevoie să o ispitească pe Eva, frumoasa, un şarpe viclean?

De ce i-a-ntins mărul spunându-i să muşte? De planul acesta ştia doar Satan?

De ce l-a lăsat Dumnezeu în Grădina în care doar sfinţi si doar îngeri erau?

De ce nu i-au spus dinainte Femeii că măru-i destinul ce i-l pregăteau?

 

De ce nu i-au spus că urma să plătească această ispită cu lacrimi fierbinţi?

De ce au lăsat-o să creadă milenii că ea a greşit răspunzând la dorinţi?

De ce tocmai ei i-a fost dat să primească acel dar divin prin păcat omenesc?

De ce tocmai ea trebuia să-l convingă pe-Adam de comoara din mărul ceresc?

 

De ce-a alungat-o apoi fără milă când ea, inocentă, destin şi-a-mplinit?

De ce-a blestemat-o să simtă durerea prin pruncii ce-n trupu-i tot El i-a zidit?

De ce chiar şi-Adam a lovit-o adesea, pe ea răzbunându-şi plecarea din rai?

De ce–ntotdeauna, de-atunci până astăzi, de ea s-a ţinut agăţat ca un scai?

 

De ce numai ea a putut să-nţeleagă că totul a fost dinainte menit?

De ce a putut numai ea să-şi accepte povara cu care în lume-a venit?

De ce-a trebuit, mai presus decât toate, să-i ierte pe-acei ce-au rănit-o mereu?

De ce, chiar şi azi, dupa-atâta durere, ea-şi iarta Bărbatul şi pe Dumnezeu?

 

De ce ochii ei, minunat de albaştri, se-aprind de scântei când în ea se-oglindesc

Şi Omul şi Zeul ce-i sunt şi Pereche, şi Tată, şi Spirit, şi  Trup pământesc?

De ce-n pieptul ei amândoi îşi au locul şi-a ei fericire e-n braţele lor?

De ce, Eva dragă?  "- De ce? Sunt Femeie! Ei sunt Început şi Sfârşit. Eu sunt Zbor!"

Autor poem: Liliana Pascanu (acest poem a fost creat in 17.12.2012 si a fost publicat pe acest blog pe data de 18.12.2012 aici „De ce, Eva?”)

 

*

“Te rog, spune-mi, Tată din Ceruri, ce taine ai vrut să dezlegi

Prin mine-ntrupat, ca femeie? Ce oare ai vrut să-nţelegi?

Prin sufletul meu, o scânteie, de ce-ai mai venit pe pământ?

Ce vrei să trăiesc pentru Tine, ce vrei să rostesc prin Cuvânt?

 

Venit-ai aici o secundă să simţi şi prin mine cum eşti?

Să vezi şi prin ochii mei lumea în care de sus Te-oglindeşti?

Să scrii poezii de iubire? Să arzi de dorinţă şi dor?

Să-ţi vezi şi lumina şi umbra când stau în genunchi sau când zbor?

 

Mi-ai dat aripi albe din stele, mi-ai pus cerul tot în priviri,

Hotarele inimii mele îţi sunt ale Tale zidiri,

Prin zâmbetul meu de fecioară deschis-ai cărare de Om,

Prin buzele mele muşcat-ai din fructul acela din Pom.

 

Te rog, dragă Tată, răspunde-mi din Cerul Tău mare şi sfânt:

Prin mine-ntrupat, ca femeie, ce-ai vrut să-mplineşti pe pământ?

- “Al Evei destin, şi prin tine, venit-am aici să-l trăiesc

Să-i spun lui Adam, înc-o data, că n-am încetat să-l iubesc!”

Autor poem: Liliana Pascanu (acest poem a fost creat in 14.06.2013 si a fost publicat pe acest blog pe data de 16.06.2013 aici „Al Evei destin”)

 

*

Motto: ”Am locuit un timp în sufletul unei femei. Mare înghesuială”

Ai locuit un timp la Ea în suflet?

Şi-nghesuială mare ţi-a părut?

Ce să-nţeleg? Că Ea te-a dat afară?

Sau ai plecat că nu ţi-a mai plăcut?

Era aşa de la-nceput acolo?

Sau locul strâmt în timp a devenit?

Nu înţeleg! Te plângi sau simţi regretul

Că prea puţin în el ai locuit?

 

Tu ce-ai fi vrut? Tot spaţiul pentru tine?

Cât de absurd! Doar inima-i aşa!

Doar inima acceptă numai Unul!

În suflet însă este altceva!

Intrarea-n el este oricui deschisă

Şi poţi oricât în el să locuieşti!

O singură condiţie îţi pune:

Dac-ai intrat, în şoaptă să vorbeşti!

 

E-adevărat, în liniştea aceea

Îşi caută destui un adăpost

Şi ţi-a putut părea înghesuială

Dacă acolo n-aveai nici un rost.

Sau poate-ai spus aşa de ochii lumii,

Când tu, de fapt, ai fost evacuat

Căci te-ai crezut stăpân pe teritoriu

Şi-n sufletul Femeii ai ţipat?”

Autor poem: Liliana Pascanu (acest poem a fost creat in 11.07.2011 si a fost publicat pe acest blog pe data de 05.08.2012 aici „In Sufletul Femeii”)

 

*

„Acel tărâm din inima Femeii

Este o lume plină de mister,

Acolo simţi că totu-i o poveste,

Un vis frumos, de noapte, efemer,

Îţi trebuie curaj să îi treci pragul

Şi să înfrunţi primejdii fără chip:

A ei chemare, cântec de sirenă,

Miraj în mişcătorul ei nisip.

 

Acolo sunt poteci amăgitoare,

Ce duc adânc, spre grote-închisori,

Acolo e infernul către care

Vei fi-ndrumat de Ea să te cobori.

Întâi acolo-ţi vei cunoaşte frica

Şi tot acolo s-o înfrunţi vei şti.

Doar mistuit deplin de focul Ghenei

Purificat de-asupra vei ieşi.

 

Te vei trezi apoi într-o Grădină,

Un colţ de rai, de soare mângâiat

Şi vei uita de chinurile toate

De-atâta frumuseţe fermecat!

Şi-ai să-ţi doreşti acolo să-ţi rămână

O veşnicie sufletul uimit!

Convins fiind că vraja e eternă

Te vei simţi o clipă fericit!

 

Dar inima Femeii e tărâmul

În care nimeni n-are rădăcini!

Este suav parfum în înserare,

Descântec alb al florilor de crini!

Hotarul ei te-mbie înăuntru

Şi, ameţit de ea, de vei intra,

Tenebrele deplin te vor cuprinde

Şi doar iubirea ei te va salva!

 

Aripi de dor pe suflet îţi va prinde

Şi către stele te vei înălţa!

Vei inspira eternitatea clipei

În siderale taine ce-or urma!

Vei şti atunci că-n inima Femeii

Doar tu şi numai tu ai fost primit!

Doar tu, Bărbatul care o iubeşte!

Căci doar de tine s-a îndrăgostit!”

Autor poem: Liliana Pascanu (acest poem a fost creat in 08.07.2011 si a fost publicat pe acest blog pe data de 05.08.2012 aici „Inima Femeii”)

 

*

„Dumnezeu

Întâi de toate a creat Femeia!

Şi i-a promis solemn că îi va da

Dupa dorinţa ei - Bărbat-minune!

Dar…  n-a ştiut că nu-l putea crea!

Când a-nţeles ce-aşteaptă să-i ofere

Şi, disperat de neputinţa Sa,

I-a spus Femeii că-i va fi sortitul

În orice colţ unde-l va căuta.

Şi i-a facut apoi rotund Pământul,

Lipsit de colţuri, simplu şi curat,

Crezând c-aşa, fără alternative,

Cadoul necreat va fi uitat.

Dar Forţele Divine din Femeie

I-au amintit că stă-n puterea ei

Să-şi manifeste forţa creatoare

Pornind forţa imaginatiei.

Ştia deja că unic i-e Bărbatul

Şi că-ntr-un unic colţ îl va găsi:

Un colţ discret, de care Creatorul

A şi uitat – în colţul inimii!!!”

Autor poem: Liliana Pascanu (acest poem a fost creat in 07.07.2011 si a fost publicat pe acest blog pe data de 05.08.2012 aici „Promisiunea”)

 

*

„Pentru Ea Dumnezeu a făcut universul!

Pentru Ea pe Adam L-a creat pe pământ!

Rostul lumii prin Ea se-mplineşte de veacuri,

Căci în Ea-l întrupează pe Om din Cuvânt.

 

Numai Ei i-a fost dată chemarea-n ispită,

Iar hotarul impus prima Ea l-a trecut.

Numai Ea l-a convins pe Bărbat să-ndrăznească

Să cunoască Lumina din Necunoscut.

 

Pentru Ea s-au deschis aripi albe, de înger

Şi-Adevărul întreg prima Ea l-a ştiut,

Doar prin Ea a-nceput zborul lumii spre ceruri

Şi-al iubirii ecou tot prin Ea a-nceput.”

Autor poem: Liliana Pascanu (acest poem a fost creat in 06.07.2011 si a fost publicat pe acest blog pe data de 05.08.2012 aici „Pentru Ea”)

 

*

“Păcat ancestral şi icoană-n perete.

Privesc lumea asta şi-n ea mă cufund.

O nasc din durere, o legăn în braţe,

O mint sau i-arăt adevărul profund.

Cu mine începe misterul trăirii

Şi-n mine se pierde tărâmul de basm,

Deschid cu privirea cărări de iubire

Şi-apoi mă închid într-un glob de marasm.

 

Blestem şi descântec din mine se-nalţă

Şi-n şoaptele mele pun leac sau venin,

Urgiile lumii le-nfrunt ca o stâncă

Şi-apoi mă deschid ca o floare de crin.

Sunt albă scânteie aprinsă în noapte

Ce-arată ieşirea din strâmt labirint

Sau uşa-ncuiată ce-ascunde hotarul

Eternelor vise-n luciri de argint.

 

Am chip angelin şi chemare suavă,

Dar jocul durerii mă duce-n infern,

Demonice gânduri se luptă în mine

Şi-acolo le-nving cu instinctul matern.

Îţi sunt destinată să-ţi fiu jumătate,

Cum ţie ţi-e scris jumătate să-mi fii,

Războiul puterii prea multe milenii

Ne-a-mpins spre iluzia pe care o ştii.

 

Am fost în trecut doar o Evă frumoasă,

Menită să-i fiu lui Adam ca un dar,

Apoi am urcat în icoană, Fecioară,

S-aduc din Lumină Cerescul Lui Har.

Acum sunt Femeia cu toate în mine,

E tot universul în mine clădit,

Dar numai alături de tine, Bărbatul,

Mă simt doar IUBIRE în trup înflorit.”

Autor poem: Liliana Pascanu (acest poem a fost creat in 14.04.2011 si a fost publicat pe acest blog pe data de 05.08.2012 aici „Femeia”)

 

*

„Caut în oglindă timpul care trece...

Din albastre raze ochii mă privesc

Şi mă-ntreb, retoric, oare unde-s anii

Ce-au aprins lumina-n care azi trăiesc?

 

Am venit în lume în trup de femeie

Şi-am primit în taină privilegiul sfânt

De-a fi jumătatea care întregeşte

Omul fără-o coastă pe acest pământ.

 

Sufletele noastre au primit ispita

Şi-am muşcat din mărul ce ne-a osândit,

Însă împreună ne-am purtat în spate

Crucea şi destinul care ne-a unit.

 

I-am fost mângâiere dulce peste rană,

Dar şi-ncrâncenare plină de venin,

A gustat din mine miere şi dulceaţă

Dar şi picătura amară de pelin.

 

M-am născut Femeie şi-am făcut lucrarea

Pentru care-n lume Domnul m-a zidit,

Eu sunt focul Gheenei, dar tot eu şi Raiul

Pe pământul unde El ne-a izgonit.

 

Eu sunt decăderea, dar şi înălţarea

Şi am fost trimisă rost să împlinesc,

Să duc în ispită Omul fără-o coastă

Şi apoi spre ceruri veşnic să-l slăvesc.

 

Unul lângă altul am ştiut Grădina,

Unul lângă altul am fost în păcat,

Unul lângă altul am trăit iubirea,

Unul lângă altul astăzi ne-am salvat!”

Autor poem: Liliana Pascanu (acest poem a fost creat in 11.11.2009 si a fost publicat pe acest blog pe data de 25.07.2012 aici „Unul lângă altul”)

*

„Azi ştiu câte drumuri deschise-am avut

Prin lumea aceasta cu-atâtea-ncercări

Şi, ştiu, pân’la Tine, aveam să ajung

Trecând prin o mie şi una de gări.

O mie de trenuri pierdute prin timp

Mi-au fost purtătoare de sfinte comori,

O mie de vieţi mi-ai dat - gări de popas,

Dar toate mi-au fost, rând pe rând, închisori.

 

Azi ştiu că n-am porţi ferecate în jur,

Că viaţa aceasta nu-i capăt de drum,

Că trupul acesta, din lut plămădit,

Nu se va întoarce-n ţărână nicicum,

Că Tu mi-ai dat aripi cu care să zbor

Spre Eternitatea din care-am venit,

Spre Raiul acela din care credeam,

Atunci, în trecut, că Tu ne-ai izgonit.

 

Azi ştiu că, alături de-Adam, fi-voi iar

În trup de lumină-n al Tău Paradis!

Că, toate, o mie de vieţi din trecut

Ne-au fost doar cărare-amândurora-n vis,

Că numai aşa, regăsindu-ne-aici,

Trăind împreună-al iubirii mister,

Acasă ne-ntoarcem, în inima Ta -

Tărâmul dorit din al nouălea Cer.”

Autor poem: Liliana Pascanu (acest poem a fost creat in 25.09.2013 si a fost publicat pe acest blog pe data de 04.12.2013 aici „În al nouălea Cer”)

Poveste de Dimineata: ENERGIA FEMININĂ!

*De ce este important ca femeile să poarte fuste și rochii?! *

*În toate timpurile fusta era considerată atributul principal al feminității. Iar motivul acestui fapt nu este numai frumusețea acestor haine. Experții în domeniul practicilor energetice consideră, că atunci când o femeie poartă fustă, ea începe să acumuleze energia inerentă a feminității. Prin urmare, fusta reprezintă un simbol sacru pentru fiecare femeie.

Din antichitate, femeile purtau doar rochii și fuste și această modă era specifică tuturor popoarelor. De exemplu, femeile slave obișnuiau să poarte sarafane, femeile indiene se înfășurau cu eșarfe lungi și late, în timp ce femeile japoneze purtau kimono. După cum vedeți, vestimentația tuturor femeilor nu presupunea designul pantalonilor.

În trecut, oamenii simțeau mult mai subtil legătura lor cu forțele naturii. Și era bine cunoscut faptul că femeile se deosebesc de bărbați nu doar fizic. Bărbații și femeile au energii diferite. Bărbații trebuiau să atragă energia din spațiu. În timp ce femeile absorbeau energia din pământ.

Dacă vorbim de astfel de concepte precum dragostea, sensibilitatea, grija, mila, tandrețea, atunci desigur le putem atribui doar femeilor. Toate aceste concepte se referă și la pământ.

Forma și construcția fustei formează un con care se lărgește în partea de jos. Acest model de fustă nu a fost inventat din întâmplare.

Se credea, că un astfel de con ajută o femeie se absoarbă mai ușor energia și puterea pământului, să devină fertilă și să fie prosperă din punct de vedere financiar. Energia unei femei, dacă vorbim despre corpul fizic, se acumulează într-un organ special – uterul. După legile naturii, bărbații nu sunt înzestrați cu un astfel de organ. Și pentru ca un bărbat să primească această energie a pământului, el trebuie să o ia doar de la o femeie.

Când femeia se îmbracă în pantaloni, este ca și cum ar bloca legătura cu pământul. Mișcarea energiei se oprește, iar vasul sacru feminin sub formă de uter rămâne gol. În consecință, femeia nu are ce să-i ofere unui bărbat.

Energia feminină este foarte importantă pentru bărbat. Această energie face bărbatul mai calm, mai echilibrat și mai stabil din punct de vedere emoțional. Dacă bărbatul are acces la energia feminină, el va dori întotdeauna să se implice în munca creativă. Când un bărbat este lipsit de dragostea și tandrețea femeii, el devine agresiv, crud și grosolan.

Sunt destul de multe femei, care nu poartă fuste deloc. Se îmbracă numai în pantaloni sau blugi. Dar, din punct de vedere energetic, o astfel de femeie își întărește și își hrănește spiritul într-un mod care îi este străin, adică bărbătesc. Ca urmare, interacțiunea unui bărbat cu o femeie are loc ca și cum ar fi fost și ea un bărbat. Din punct de vedere energetic, acest lucru se reflectă prin faptul că schimbul de energie este perturbat. Acest lucru se poate reflecta și în plan fizic sub formă de diferite boli, neînțelegeri și certuri.

Femeile își justifică obiceiul de a purta pantaloni prin faptul că aceste haine sunt mult mai comode, sunt practice și la modă. Desigur, în blugi orice femeie se va simți mai confortabil, atunci când trebuie să facă o muncă, care se presupune că este bărbătească, de exemplu să ridice greutăți, să se miște rapid și abil, etc. În comparație cu pantalonii, o fustă sau o rochie acționează ca o frână naturală. Dar acesta este un mare beneficiu pentru femeie, care îi aduce pace și armonie. Unei femei adevărate nici nu-i va trece prin cap să facă o muncă grea, să ridice greutăți sau să se grăbească undeva. Ea va aștepta bărbatul care va face toate astea, asemenea unui cavaler care nu va refuza să ajute o femeie.

Purtând o fustă sau o rochie frumoasă, orice femeie va simți, cât de repede i se schimbă starea de spirit. Ca și cum în femeie se trezește o energie uriașă dar foarte cunoscută. Iată de ce privirile tuturor bărbaților întotdeauna sunt îndreptate spre femeile îmbrăcate în fuste sau rochii.

Chiar și cei mai eleganți și cei mai la modă pantaloni, pot fi îmbrăcați de femeie ca excepție.

Lungimea și forma fustei de asemenea sunt foarte importante. Înainte fustele și rochiile pentru femei trebuiau să fie cât se poate de lungi, așa cum se spune astăzi, până în podea. În acest fel femeii îi este mai ușor să absoarbă și să rețină energia pământului. Dacă fusta are poalele largi, care se clatină și se răsucesc ușor, atunci când femeia se mișcă, imediat încep să apară câmpuri de torsiune, care consolidează energia pământului. Poalele fustei din cele mai vechi timpuri erau considerate un talisman, care era destinat să creeze un cerc de protecție pentru energia femeii. Sănătatea organelor reproductive feminine și buna lor funcționare depinde direct de buna funcționare a acestor centre.

Imaginea unei femei îmbrăcată în fustă lungă întotdeauna va fi un simbol al purității, inocenței și purității. O fustă lungă va proteja femeia de privirile pătimașe. Și acest lucru este foarte important. Aceste priviri neplăcute sunt asemenea deochiului, care este capabil să lase un gol în centrele energetice inferioare.

Dacă se întâmplă acest lucru, femeia își pierde energia. Împreună cu această energie pleacă vitalitatea și atractivitatea femeilor. Ca rezultat are loc o epuizare energetică a femeilor. Femeia nu va mai putea oferi nimic bărbatului, prin urmare el își pierde interesul față de ea. Astăzi femeile se întreabă unde au dispărut bărbații adevărați. Dar gândiți-vă de unde pot să apară acești bărbați, dacă și femeile au încetat să mai fie femei în sensul deplin al cuvântului?

Femeile sunt conștiente că renunță la feminitatea lor, îmbrăcându-se în pantaloni și alte haine bărbătești. Din fericire, moda din ultimii ani oferă femeilor șansa de a se întoarce la hainele feminine, de a absorbi puterea pământului și de a dărui bărbatului iubit toată feminitatea lor.” (de Graziela Ioana Zela). 

„Ar trebui să vorbesc despre împuternicirea femeii - Women empowerment, așa cum apărea titlul în engleză, însă eu prefer sintagma recăpătarea puterii. Simt că noi, femeile, nu avem nevoie să fim împuternicite (asta e oricum ceva pasiv) sau să ne împuternicim, ci doar să ne recîștigăm puterea ce ne-a fost furată cîndva. Fiindcă femeile nu au fost mereu așa, victimizate și deposedate de drepturi și putere, ni s-a întîmplat pe parcurs, însă am ajuns să credem că aceasta e normalitatea noastră și să o perpetuăm.

Cei care sunt victimizați internalizează o postură, o privire, o energie dacă vreți care îi fac permeabili la abuz, care sînt ușor observabile de către abuzatori. L-am auzit de multe ori pe profesorul meu Gabor Mate povestindu-ne despre faptul că un pedofil care intră într-o clasă cu 20 de copii va ști dintr-o privire care dintre copii este lipsit de apărare, deja victimizat acasă și nu are cui spune dacă ceva rău i se întîmplă și va avea ținta sigură. Asta se întîmplă cînd sîntem victimizați - nu atragem, așa cum se obișnuiește să se spună, abuzatorii, ci sîntem mai permeabili la abuz.

(...) Mi-ar plăcea să știu că sînt unica. Povestea mea ar fi minunat să fie una excepțională. Dar nu sînt. Povestea mea (sau părți din ea) e povestea enorm de multor femei.

E colectiv. De asta sînt așa de citită, nu pentru că sînt eu excepțională, ci tocmai pentru că nu sînt, pentru că am dat o voce unei dureri colective. Mai întîi vocea furiei, apoi pe cea a împăcării.

Și da, ca sa ajungem la împăcare vom trece prin furie și ură, acesta e drumul sănătos de vindecare - feminismul furibund cu care ne e adesea dat peste nas asta este, de fapt, o reglare de conturi istorică, vocea colectivă a furiei femeilor victimizate.

Ca să îmi regăsesc puterea a fost nevoie să încep să mă vindec; o sursa de recăpătare a puterii e și să mă uit înapoi (la acest poem, de exemplu) și să văd unde eram și unde sînt acum. Azi zîmbesc citind acest poem. Fiindcă nu îmi mai e frică de bărbați. Azi lucrez cu bărbați și le văd propria frică, propria neputință, durerea, nesiguranța și cu fiecare bărbat cu care lucrez se așază mai multă compasiune, împăcare, vindecare.

Dar ca să ne vindecăm colectiv avem nevoie de colaborare între noi femeile; iar asta uneori e greu, căci concurența dintre femei - tot o rezultantă a misoginismului endemic și a patriarhatului face dificil adesea lucrul acesta.

Femeile sînt de multe ori la fel de misogine ca bărbații - tot din rană și din durere. Și eu am fost.

În același timp, e important să ne dăm seama că noi, femeile, ne putem vindeca unele pe altele. Regăsirea puterii nu e musai să fie individuală.

În grupurile cu care lucrez sînt multe femei și nu o dată le aud cum se miră cît de vindecătoare e energia feminină atunci cînd se susțin una pe cealaltă cu blîndețe, cu înțelegere, cu empatie. E ceva nou pentru ele, în viața “reală” cum o numesc pe cea din afara grupului terapeutic, nu au prea întîlnit asta. Fiindcă acolo pot fi vulnerabile și își pot arăta puterea și vulnerabilitatea totodată, se pot vedea unele pe altele exact așa cum sînt. Iar asta e foarte vindecător. Așa se recapătă puterea.

Eu am privilegiul să lucrez cu ele, să le pot vedea strălucirea, lumina, frumosul și să li-l reflect înapoi; și știu ca trăim vremuri istorice de schimbare. Nu, nu vom fi marcate, precum sufragetele de exemplu, în cărțile de istorie drept mișcarea de vindecare, de oprire la noi a traumei transgeneraționale și recăpătarea psihologică a puterii, însă fetele noastre, fetele fetelor noastre și fetele lor vor trăi într-o lume foarte diferită pentru că noi ne facem munca asta azi, acum, aici.

A îți recapătă puterea nu înseamnă însă că acum ai putere să faci rău celor care ți-au făcut rău, pentru că ți-a fost făcut rău. Tipul acela de forță, de “putere” agresivă, vine din frică. Puterea, așa cum o văd eu, este capacitatea de a mă percepe întreg și de a mă raporta cu curaj la lume, e un loc din care nu vreau să fac rău, ci tocmai pentru că sînt puternic aleg să fac bine, să aduc blîndețe, înțelegere, empatie - am mai zis asta: cea mai mare putere pe care o putem avea este aceea de a face bine atunci cînd am putea face și rău.

E ilar cum e percepută puterea în lumea asta traumatizată și traumatizantă. Mulți din cei care ma întîlnesc se miră că eu sînt de fapt blîndă, fiindcă ma percep puternică, iar puternic e egal cu dur pentru cei mai mulți.

Femeile pot vindeca femei și mai departe lumea. Și doar împreună putem face asta.

Am auzit o femeie pe care o admir spunînd că noi, femeile, sîntem ca rîurile împînzite și interconectate pe suprafețe mari de pămînt. Dacă conexiunile dintre noi se rup, solul se usucă peste tot în jurul nostru - și mi s-a părut o imagine foarte puternică. Doar dacă conexiunile dintre noi sînt vii, fluide, solul e roditor, fertil, iar pe solul acesta cresc copiii noștri. Noi alegem dacă va fi deșertic sau viu și mustind de ape hrănitoare. Fiecare femeie care alege să se vindece, să fie soră pentru o altă femeie și nu concurentă, rivală, reface această țesătură invizibilă care ne ajută să ne recăpătăm puterea. Iar asta înseamnă să avem curajul și generozitatea să plantăm acei arbori la umbra cărora nu ne vom găsi noi însene adăpost, dar copiii noștri da."

(Petronela Rotar)

"Cele mai multe femei au fost programate la modul subtil, fiind învățate că trebuie să se pună pe ultimul loc în ordinea priorităților, așa cum a fost ea stabilită de societatea patriarhală... Ele au acceptat tacit că nevoile lor - indiferent dacă era vorba de nevoi fizice, emoționale, mentale sau spirituale - erau cele mai puțin importante în familie și în ierarhia socială.

Cele mai multe dintre noi s-au conformat în tăcere.

Cele mai multe dintre noi au crezut că e “de datoria noastră”, a femeilor, să ne punem pe ultimul loc.

Cele mai multe dintre noi au jucat rolul martirului și s-au sacrificat pentru alții.

Cele mai multe dintre noi nu au pus niciodată la îndoială această stare de fapt.

Nenumărate femei cu inimile rănite au jucat acest rol de martir toată viața lor, de milenii. Noi am încercat să-i facem fericiți pe toți cei din jurul nostru. Am considerat că este responsabilitatea noastră să le facem pe plac altora, renunțând la propriul nostru adevăr, la nevoile și dorințele proprii, din dorința de “a fi bine”, într-o încercare de “a trăi în bună înțelegere”.

De-a lungul timpului, noi, femeile, am încercat să fim fericite făcându-i pe toți ceilalți fericiți. Dacă ceilalți erau fericiți, simțeam că ne-am jucat perfect rolul și că astfel, puteam să ne considerăm și noi fericite.

Pentru o vreme am fost mulțumite că persoanele dragi au nevoie de noi. Am crezut că dacă au nevoie de noi o să ne simțim apreciate, acceptate și iubite. Tot ce ne doream era o validare a valorii noastre, venită din partea celor ale căror nevoi le-am pus mai presus de nevoile noastre.

Dar a fost un preț uriaș de plătit, pentru că simțeam un gol interior, o amorțeală întunecată... O amorțeală pe care nici măcar nu puteam să o identificăm, pentru că ea a fost mereu acolo, distrugându-ne pe tăcute respectul de sine, demolându-ne puțin câte puțin puterea personală, închizându-ne încetul cu încetul inimile.

Noi am încercat cu îndârjire să umplem acest gol interior care apăruse ca urmare a faptului că ne-am neglijat nevoile și dorințele proprii, că ne-am negat/ ignorat propriul adevăr și că am acceptat să trăim zi de zi în acest fel. Am încercat să umplem acest gol interior preocupându-ne și mai mult de binele celorlați, concentrându-ne și mai mult pe nevoile și dorințele lor, în speranța că fărâmele de iubire primite din partea acestora ne vor fi de ajuns și în sfârșit, ne vom simți și noi împlinite, fie și pentru o perioadă scurtă de timp.

Noi n-am înțeles, nu ne-am dat seama că, de fapt, acest gol era provocat de lipsa de IUBIRE. Noi am dat mereu de la noi - am dat atât de mult, încât rezervoarele noastre s-au golit.

Aceasta e durerea ascunsă din istoria Femininului, care a fost gravată în paginile timpului, în societatea patriarhală a Pământului.

Vremurile se schimbă acum. Femeia și-a recuperat și asumat puterea personală. Ea s-a ridicat în toată gloria ei și în cele din urmă, a înțeles că golul pe care îl simte în interiorul ei nu poate fi umplut decât din interior.

Ea nu mai pune nevoile altora deasupra nevoilor proprii. Ea își rostește adevărul cu grație. Își urmeaza calea sigură pe ea, acceptând doar ceea ce rezonează cu ea și ce o onorează.

Și în acest fel, Femeia nu se schimbă doar ea însăși - ea schimbă lumea. Nu-și mai dorește ca ceilalți să aibă nevoie de ea, ca să se simtă validată; a plătit un preț prea mare atunci când își baza fericirea proprie pe fericirea altora, așa că în cele din urmă, a decis să se pună pe ea însăși pe primul loc în ordinea priorităților sale."

Sursa: Karen Star

Frumusetea unei femei poate fi descoperita doar in ochii ei, deoarece ochii sunt oglinda sufletului, locul unde salasuieste iubirea. (Audrey Hepburn)

"Pentru că și eu cred cu tărie că o femeie nu poate renunța la un om pe care-l iubește. Nu știu cum sunteți voi, bărbații, dar noi nu putem pleca ușor dintr-o relație. Nu plecăm nici măcar atunci când suntem nefericite, când ne simțim neglijate și nedorite. Iubim, ne dăruim și ne amăgim că, poate, prin dragostea ce v-o purtăm, vă determinăm să ne observați, că poate învățați de la noi să ne apreciați și să ne oferiți dragostea după care tânjim, să ne iubiți așa cum am merita. 

Dar, da, plecăm la un moment dat. Plecăm abia atunci când obosim să ne mai amăgim, când simțim că nu mai putem să luptăm de unele singure ca relația să fie frumoasă, când realizăm că doar noi am oferit și nu am primit nimic în schimb, când înțelegem că batem zadarnic la uși închise. O perioadă putem duce totul singure, apoi, lipsite de iubirea care ne-ar fi dat putere și încredere, rămânem fără resurse și fără sentimente... Și plecăm. Alegem un alt drum." (Irina Binder – volumul Fluturi volumul 4)

Atunci când îți este rău și tu ai încetat să te simți pe tine - du-te la femeie!

Atunci când simți că ți-au scăzut puterile și nu mai ai energie - du-te la femeie!

Atunci când ți se pare că toată lumea este împotriva ta și viața se dărâmă văzând cu ochii - du-te la femeie!

Du-te la femeia care te mișcă înăuntru, du-te la cea care ca și tine simte, dar alege calea vindecării, du-te la femeia vie, simțitoare, senzitivă, cu experiență (și asta nu este despre vârstă).

Du-te la cea care a pierdut mult și a deținut din nou și din nou, du-te la cea care a murit și reînviat din nou și din nou.

Du-te la cea ce a dat drumul și primit din nou și din nou.

Dar te rog, nu te închide, ci trăiește, plângi, strigă, stai sub apă, dansează, cântă - fă asta împreună cu femeile lumii, deschide-ți inima și în ea va curge din nou iubirea necondiționată.

Femeile neamului nostru se adunau să danseze împreună în jurul focului, să nască în cortul roșu, că cânte cântece sacre și să pregătească mâncare, pentru ele asta era absolut firesc și necesar, în acest proces sacral se deschidea însăși viața.

Dar mai târziu în epoca de fier, femeile s-au închis, au uitat, au început să concureze, sa fie geloase, să invidieze - Femeia a suferit o modificare - “s-a născut” femeia puternică cu toate consecințele și greutățile ce au venit în viața ei după asta.

Eu sunt una dintre ele, tu ești una dintre ele, dar tu acum citești acest text și asta înseamnă un lucru - tu ești în procesul de autocunoaștere, cunoașterea naturii tale sălbatice, adevărate, feminine. Tu ești în procesul tău de cunoaștere a adevăratei tale puteri și slăbiciuni.

Fie ca fiecare femeie să se întrebe - “Ce mai pot eu face pentru tine Draga mea? Să dorm un pic mai mult? Sau să dorm o ora la prânz? Sau să stau în cadă o jumătate de oră? Să merg la masaj? Să fac ceva creativ? Să desenez? Să citesc o carte? Să mă plimb singură? Să îmbrac în cea mai frumoasa rochie fără motiv? Cum pot eu să te bucur și mai mult?

În lume sunt foarte multe predestinate, create pentru bucuria noastră.

Fiecărei femei îi este necesară o femeie. Atunci când este bine și atunci când este rău. Mereu! (Oksana Ionascu)

„Soția mea îmi spune uneori: «Ești întotdeauna atât de atent și de binevoitor și de iubitor cu ceilalți; nu ești tot timpul la fel atent și de binevoitor și de iubitor și cu mine».

Asta poate fi interpretat în diverse moduri, inclusiv ca un atac, ca o critică la adresa mea… “

Hai să-ți spun ce aud eu când îmi spui asta! De cele mai multe ori, în spatele unui reproș, a unei critici, se află o solicitare.

Soția ta îți transmite: „Tu oferi întotdeauna tot ce e mai bun în tine muncii tale, clienților tăi, colegilor tăi, invitaților tăi și aduci acasă ce mai rămâne” – asta este „critica”.

Solicitarea din spatele criticii este următoarea: „Mi-ar plăcea să-mi oferi și mie la fel de des atenția ta deplină, să fii prezent pentru mine așa cum ești prezent în discuțiile cu ceilalți, să mă asculți cu adevărat, așa cum îi asculți pe ei, să fii pe deplin implicat în discuțiile cu mine cum ești în discuțiile cu alții. Mi-aș dori să am și eu mai des alături de mine acea Versiune a ta care este prezentă atunci când interacționezi cu clienții/ colegii/ invitații tăi, care este foarte amabilă, plină de răbdare, de bunăvoință, înțelegătoare, care ascultă cu atenție și este interesată să înțeleagă cu adevărat ce spune celălalt.

Știu că undeva în interiorul tău există acea Versiune a ta, pentru că o văd în interacțiunile tale cu alte persoane. Și o prezinți acelor persoane pentru că te simți motivat, pentru că știi că nu îți poți permite să le oferi mai puțin de atât, pentru că ei nu s-ar mulțumi cu mai puțin de atât.

Când interacționezi cu mine, tu știi că eu voi fi aici, alături de tine și mâine, chiar dacă nu ești prea amabil/ înțelegător/ răbdător. Știi că dacă azi îmi oferi firimituri, voi aștepta să-mi vină și mie rândul să am parte de acea Versiune a ta”.

Această solicitare se bazează pe o poveste care spune așa: „Atunci când ne-am cunoscut eu eram cea care primea acel gen de atenție din partea ta și asta m-a atras la tine: faptul că erai foarte atent și politicos cu mine, că mă tratai cu respect și m-ai făcut să mă simt specială, să simt că sunt cu adevărat importantă pentru tine. Și mi-e dor de acele vremuri, mi-e dor de felul în care mă făceai să mă simt atunci. Poate că simt și puțină gelozie când văd că atunci când interacționezi cu alți oameni, îi tratezi cu atât de multă atenție, iar relația dintre noi a devenit mai degrabă una orientată pe ce avem fiecare de făcut ca să funcționeze lucrurile în casă, pe un gen de management casnic. Mi-e dor de povestea de dragoste dintre noi. Am crezut că relația noastră va fi o poveste de dragoste”.

Iar răspunsul tău la ceea ce-ți transmite soția ta poate fi unul de genul „Nu e adevărat, sunt atent și cu tine!” (adică defensiv) sau poate fi unul de genul „Mulțumesc că mi-ai amintit cât de importantă este relația noastră. Uneori mă las luat de val cu activitățile mele de zi cu zi și uit cât de importantă este relația noastră. Îți mulțumesc că tu nu uiți și-mi atragi atenția, ca să remediez situația. Asta îmi arată că tu nu ești dispusă să lași ca relația noastră să se degradeze și că mă ajuți să-mi amintesc ce este cu adevărat important”. (Esther Perel) Traducerea Mihaela Dan

Numărul divorțurilor a crescut în ultimele decenii, pe măsură ce femeile au început să aibă mai multe drepturi, au început să muncească și să aibă venituri, au obținut o minimă independență financiară, astfel încât au putut supraviețui fără susținerea soților lor. În trecut femeile erau casnice și practic erau complet dependente de soții lor, care aduceau banii în familie; femeia era obligată să rămână în acea căsnicie, supraviețuirea ei depindea de soțul ei. În aceste condiții, bărbații aveau liber la abuzurile de orice tip și la a-și înșela soțiile, acestea erau obligate să suporte orice.

De aceea nu este cazul să romantizăm căsătoriile din trecut, care „durau o viață”.

Durata unei căsătorii nu este nicidecum un indicator al succesului în căsnicie. Nostalgia cu care unii vorbesc despre căsniciile din trecut, care durau o viață, este bazată pe o iluzie.

Pe vremuri căsniciile durau toată viața pentru că femeile nu aveau altă opțiune decât să rămână în acea relație, indiferent cât de abuzivă/ toxică era ea. Acum femeile au și alte opțiuni și le folosesc; și bine fac.

Pe vremea bunicilor mei se considera că ai o căsnicie bună dacă fiecare „își făcea datoria” în familie, dacă făceai ceea ce se aștepta de la tine ca soție și respectiv, ca soț, dacă vă îndeplineați rolul în familie. Toată lumea știa „ce trebuie să facă” o soție și „ce trebuie să facă” un soț și asta făceai.

Acum oamenii nu mai sunt dispuși să facă ce crede societatea că „trebuie”, acum există o foarte mare libertate în ceea ce înseamnă funcționarea unui cuplu, partenerii aleg singuri cum vor să funcționeze relația lor.

În plus, noi trăim mult mai mult decât trăiau oamenii acum 100 de ani, așa că atunci când spunem „până când moartea ne va despărți” asta înseamnă cu totul altceva decât însemna acum 100 de ani. (Esther Perel) Traducerea Mihaela Dan

Cei mai mulți bărbați căsătoriți cred că e „de datoria” soției lor să fie disponibilă de câte ori vor ei să facă sex, cred că asta este ceva ce li se cuvine. Ei cred că dacă te lipești de partenera ta la 11 noaptea, când ea a terminat toate treburile prin casă și o întrebi „Vrei s-o facem?” e suficient romantism, ea ar trebui să priceapă și să se conformeze. Și se miră că atunci când este abordată așa, soția lor nu are nicio tragere de inimă să facă sex.

Bărbații sunt nemulțumiți că partenera lor nu mai este atât de interesată de sex și atât de pasională ca la început și nu înțeleg că nici ei nu se mai comportă cu ea așa cum se comportau la început. Bărbații consideră că dacă s-au căsătorit cu cineva, drumul către sex este o linie dreaptă și poarta trebuie să fie mereu deschisă pentru ei și nu înțeleg de ce soția lor are zero interes și o zero energie pentru sex. Ei nu înțeleg că este necesar să fie pregătit terenul, că e necesar un preludiu, că nu e suficient ca ei să vrea „să o facă”, pentru ca în secunda doi partenera să fie dispusă și încântată să se implice.

Bărbații cred că simplul fapt că sunt căsătoriți cu o femeie înseamnă că ea este obligată să facă sex cu ei de câte ori au ei chef, de parcă acea femeie ar fi proprietatea lor. (Esther Perel) Traducerea Mihaela Dan

La începutul secolului XX relațiile de cuplu funcționau pe baza unor reguli stricte, ce își aveau originea în religie și în organizarea specifică societății patriarhale. Exista o ierarhie foarte clară, unanim acceptată, se știa cine este șeful în familie, cine hotărăște și cine se supune. Bărbatul era șeful, el hotăra și femeia se supunea. Femeile erau „proprietatea” bărbaților, din multe puncte de vedere.

Relațiile de cuplu erau bazate pe „obligațiile de soț/ soție” și pe ideea de „a-ți face datoria” ca soț/ soție. Nu era vorba despre a face ce este benefic pentru tine, nu era vorba de a fi fericit; fericirea era în rai, după ce mureai, dacă „îți făceai datoria” pe Pământ. Era vorba despre a face „ce e bine”/ „trebuie” să faci (adică ce spunea societatea că „e bine”/ „trebuie” să faci), nu ce simțeai că e bine pentru tine.

Din acest punct de vedere pentru toată lumea era foarte clar ce trebuie să facă în cuplu/ căsnicie, totul era reglementat, însă era foarte puțină libertate, nu intra în discuție exprimarea individuală autentică.

Nu exista contracepție, femeile aveau o mulțime de copii și căsnicia era o chestiune foarte pragmatică, ținea de supraviețuire, nu avea nicio legătură cu încrederea între parteneri, cu iubirea. În trecut femeile aveau cele mai intime conexiuni emoționale cu alte femei, nu cu partenerul lor.

Ce s-a schimbat? Noi ne-am schimbat, noi vrem să ne exprimăm la modul autentic, noi vrem să facem ce simțim că „e bine” pentru noi, noi avem mai multă libertate personală, dar în același timp, noi suntem mai confuzi decât înainte, fiindcă nu știm ce alegeri să facem și când le facem nu știm dacă au fost cele mai bune alegeri. Înainte toate alegerile erau făcute în conformitate cu ceea ce considera societatea că „trebuie” să alegem; tot ce aveam de făcut este să respectăm regulile, să facem ceea ce ne spuneau alții că „trebuie”/ „este de datoria noastră”.

În trecut instituția căsătoriei era despre companie, susținere economică, statut social și viață de familie, nu era despre iubire. Dacă exista și iubire, asta era un bonus, dar de cele mai multe ori bărbații obțineau iubirea din afara cuplului.

Acum oamenii vor toate aceste lucruri, dar vor și iubire, vor conexiune emoțională profundă cu partenerul lor. Acum oamenii vor ca partenerul lor să fie iubitul lor, să fie cel mai bun prieten al lor, să fie confidentul lor, să îi stimuleze intelectual, să îi ajute să devină cea mai bună Versiune a lor. (Esther Perel) Traducerea Mihaela Dan

Oamenii își doresc multe lucruri de la relațiile lor, dar cred că principalul lucru pe care și-l doresc este un sentiment al demnității personale, sentimentul că sunt prețuiți de celălalt, că sunt VĂZUȚI de celălalt.

Și această dorință este mai intensă când e vorba despre relația de cuplu, pentru că în aceste vremuri oamenii nu mai au, ca în trecut, nenumărate legături de familie și legături cu comunitatea din care fac parte, nu mai au atât de mulți prieteni și de aceea, ei cer mai mult de la relația de cuplu și de la partenerul lor, ei vor să simtă că atunci când acesta îi privește în ochi îi VEDE, că le recunoaște/ onorează existența.

Oamenii își mai doresc sentimentul că au puterea de a schimba lucrurile în relație, că au libertatea de a-și face propriile alegeri, își doresc să existe încredere reciprocă, își doresc certitudinea că se pot baza pe celălalt, că sunt o echipă și de asemenea, își doresc să simtă că le este respectată identitatea, că pentru celălalt ei contează cu adevărat.

Și asta este valabil pentru toate relațiile bazate pe iubire, pe conexiune emoțională profundă, nu doar pentru cele de cuplu. Și o relație de prietenie poate fi bazată pe iubire și pe o conexiune profundă a celor două persoane implicate. (Esther Perel) Traducerea Mihaela Dan

,,Imaginează-ți o femeie care crede că este corect și bine că este femeie. O femeie care își onorează experiența și își spune poveștile. Care refuză să poarte păcatele altora în corpul și în viața ei.

Imaginează-ți o femeie care are încredere și se respectă. O femeie care își ascultă nevoile și dorințele. Care întâmpină cu tandrețe și har.

Imaginează-ți o femeie care recunoaște influența trecutului asupra prezentului. O femeie care a trecut prin trecutul ei. Care s-a vindecat în prezent.

Imaginează-ți o femeie care își scrie propria viață. O femeie care exercită, inițiază și se mișcă în numele ei. Care acceptă să se predea doar în fața celui mai adevărat sine și celei mai înțelepte voci.

Imaginează-ți o femeie care își numește proprii zei. Care proiectează o spiritualitate personală pentru a-și informa viața de zi cu zi.

Imaginează-ți o femeie îndrăgostită de propriul ei corp. O femeie care crede că corpul ei este suficient, așa cum este. Care își celebrează ritmurile și stadiile ca pe o resursă rafinată.

Imaginează-ți o femeie care onorează trupul Zeiței în corpul ei care se transformă continuu. O femeie care sărbătorește acumularea anilor și înțelepciunea ei. Care refuză să-și folosească energia vitală, disimulând schimbările din viața ei.

Imaginează-ți o femeie care prețuiește oamenii și cărora le amintește de adevărul despre ei înșiși atunci când uită.

Imaginează-ți ca această femeie ești tu..." (Patricia Lynn Reilly)

O poti Alege pe Ea, pentru ca impreuna sunteti o sfera cristal, exquisite. The ultimate Love.

O poti Alege pe Ea, pentru ca vei fi safe to love being loved, like never before.

O poti Alege pe Ea pentru cat de magica este si pentru cat de elegant a impachetat suferinta toata de acum si alta data, in praf auriu de Zeita

O poti Alege pe Ea pentru cat este de frumoasa cu adevarat si ireala pare a fi, este adevarata si unica. Este A Ta, poti crede asta!

O poti Alege pe Ea pentru ca te iubeste 'just because'

O poti Alege pe Ea pentru ca este prietena ta si a alergat mult prin padurile dese ale vietii, singura, hartuita de altii, de altele, de uratii lumii matrix.

O poti Alege pe Ea, pentru ca din iubire pentru tine, a alergat plina de speranta in cautarea ta prin toate methodele posibile si imposibile si a lucrat indirect in lumina iubirii fara conditii pentru vindecarea ta, reinvierea ta din coma spiritului, de dupa prabusirea castelului de nisip efemer din matrix society

O poti Alege pe Ea pentru ca se supara rar, justificat si iti spune lucruri cu voce puternica, dar in interior este ca o caprioara, ranita si ea

O poti Alege pe Ea, te iarta si te iubeste din nou si din nou, de vieti si vieti ale iubirii, impreuna

O poti Alege pe Ea sa-i daruiesti tot ceea ce ai irosit si credeai ca este Ea si a fost deloc

O poti Alege pe Ea, pentru ca doar ea te poate iubi cu exact aceeasi masura nesfarsita a iubirii tale

O poti Alege pe Ea , pentru ca doar ea are codul unic si sacru al spatiului inimii tale

O poti Alege pe Ea pentru ca Ea este The One for You si vei fi liber langa ea, natura ta rebela va fi respectata, pentru ca si ea este la fel de rebela, naughty, ca si tine

O poti Alege pe Ea pentru ca fara Dragostea Ta, Ea Pleaca intre stele

O poti Alege pe Ea, pentru ca fara Ea, tu poti trai deloc implinit, viata devine un nonsens, brusc

O poti Alege pe Ea, pentru ca rabdarea ei este usor zero

O poti Alege pe Ea pentru ca are totul sau mai totul, dar are deloc dragostea in cuplu cu Tine, cu nimeni altcineva.

O poti Alege pe Ea, mai ai foarte putin timp la dispozitie sa o alegi pe Ea, viata, bucuria, dragostea, tineretea, vitalitatea, creativitatea, succesul, increderea, fidelitatea nativa, that little baby boy( or baby girl), albul, lumina, binele spre bucuria Lui Dumnezeu, fericirea voastra, model de iubire autentica pentru cei din jur.

O poti Alege pe Ea, pentru ca impreuna sunteti usor Perfecti O poti Alege pe Ea si pentru ca te Iubeste si simte ca o Iubesti. Arata-i asta in mod magnific, al tau, octavic.

O poti Alege pe Ea, pentru ca veti genera o noua lume frumoasa pentru voi si pentru restul lumii, planetar.

Yours, by Me, pentru Twin Couples si succesul dragostei pe Planeta. (Carmen Meera)

Femeie Zeiță, uită-te în jur cu luciditate și întreabă-te dacă aceasta este evoluția spre trezire a feminității din noi, dacă este mult mai bine decât a fost pentru bunicile și străbunele noastre sau dacă stagnăm încă. Uită-te la mama ta și la fiica ta sau la mame și fiicele din jur. Observi o diferența, se perpetuează aceleași cutume misogine sau se îmbrățișează noi idealuri de egalitate, menite să ne uniformizeze cu bărbații, în anumite aspecte?

Femeile sunt într-adevăr egale cu bărbațîi în drepturi și obligații legale și sociale, dar totuși nu suntem la fel. Suntem mult mai norocoase decât femeile dinainte noastră, având mult mai multă libertate și apreciere din partea bărbaților, dar trebuie să păstrăm un echilibru cu forță feminină care ne este primordială. Chiar dacă purtăm pantaloni și mergem la serviciu, nu înseamnă că jucăm roul masculin în societate/ familie, nu înseamnă că nu trebuie să ne cultivăm frumusețea interioară, altruismul și feminitatea.

Cum ești tratată de barbatii din viața ta? Cum te-a tratat tatăl, bunicul, profesorii de la școală, mai apoi colegii de muncă și partenerul de viață? De ce crezi că e important să vezi aceste tipare și să împărțim astfel, pe sexe? Pentru că trebuie să ne vindecăm pe sine și mai apoi, la nivel de societate, mileniile de abuzuri și maltratări din veacurile trecute, când femeia era considerată o proprietate și nu avea nici un drept, decât obligația să nască fii... Din fercire acele vremuri s-au schimbat și suntem foarte norocoase să trăim aceste schimbări în spre bine. Dar rana a rămas acolo și se vindecă încet, în timp. A păstrat-o și bunica și mama ta și ti-a transmis-o, inconștient. La fel, dacă vei trăi inconștient, o vei transmite fiilor și ficelor tale sau copiilor pe care îi formezi, dacă ești profesoară sau interacționezi cu copiii altora.

Respectă-te și cere respect, apreciază-te și cere apreciere, iubește-te și cere iubire de la bărbații din viața ta. Dacă ai fost abuzată fizic sau emoțional, dacă ai trăit în familii toxice, narcisiste, egotice, unde erai tratată rău doar pentru că erai fată, dacă ai fost abuzată fizic sau sexual de bărbații în care ai avut încredere, nu ignora aceste aspecte. Adresează-le singură, vorbește cu prietene și cere ajutor specializat. O Zeiță nu își cară rănile și traumele, ci și le vindecă, cu iubire. (Alina Albu)

Superbă Femeie Zeiță, energia ta feminină, este una dintre cele mai puternice atuuri. Fii conștientă de ea și insușeșteți-o.

Energia feminia este caldă, primitoare și protectoare, cea masculină este activă, competitivă și productivă. Cumva, societatea a intercalat aceste roluri și le-a schimbat uneori total, chiar. Faptul că putem să fim mai complexi astfel, este îmbucurător, dar uneori ne pierdem identitatea, urmând niște norme sociale sterile. Mediul social în carecreștem, este puternic masculin, concurențial, ne împinge să concurăm între noi, să răzbim și să fim eficiente la locul de muncă. Toate aceste caracteristici poate sunt bune pentru a ne aduce un venit mai bun și pentru a ne asigura o carieră importantă, dar nu ne împlinesc că femei, în viață socială, în relațiile pe care le avem.

Bărbatul din viața ta, are un instinct natural de a răzbi, de a concura și a muncii cu ambiție, imaginează-ți că energia cu care-l întâmpini acasă este la fel cu cea pe care o resimte la muncă. Crezi că se va destinde în preajma ta sau că va continua 'lupta' și întrecerea de la muncă? Te va percepe caldă și primitoare sau competitivă și severă?

Fii tu oaza de liniște pe care omul din viață ta, o dorește cu ardoare. Lasă-ți rolul de femeie-bărbat la muncă, la ușa casei tale și relaxează-te total, odată ce intri înăuntru. Fi blandă cu tine mai întâi, ca apoi să îl uimești cu căldura și blândețea ta și pe bărbatul de lângă tine. Te va adora pentru asta. Și tu te vei iubi și mai mult, echilibrandu-ți femininul natural, cu masculinul pe care l-ai adoptat de la societate. (Alina Albu)

Femeie Zeița, nu te lăsa convinsă că bărbatul e dușmanul, că el e agresorul, el e violent și impulsiv.

Într-adevăr e mult mai ușor pentru un bărbat să își impună forță fizică asupra unei femei, dar acest lucru e tot mai rar în societatea noastră. Bărbații din vremurile noastre au evoluat, conștiința lor a crescut, respectul fata de femei s-a mărit și la fel și recunoștința față de mamele și femeile din viața lor. Numai uniți vom reuși să creștem conștientizarea asupra rănilor dintre bărbați și femei, numai împreună le putem vindeca. Numai noi, Zeițele ii putem ajuta sa vadă că femeile sunt ființe complete, fără de care viața lor nu ar fi la fel, fără de care procreerea nu ar putea să existe.

Depinde de tine, draga Zeiță, să ceri respect, blândețe și iubire de la bărbații din viața ta. Iar tu, Zeița Mamă, crește-ți băieții cu înțelepciune, învață-i sa fie respectuoși și blânzi cu fetele din jurul lor.

Numai tu poți opri acest lanț instinctual al violentei și abuzului, perpetuat animalic, de milenii. Este încă existent, dar cu ajutorul femeilor constiente, aceste orori vor dispărea. (Alina Albu)

Femeie Zeiță, tu știi să îngrijești și crești relațiile în care ești implicată?

Atât de complicate nu par a fi, dar totuși ne impacteaza foarte mult și calitatea relațiilor noastre, mai ales de iubire, ne poate schimba calitatea vieții, fericirea și împlinirea ca femei, mai ales.

Pasiunea se transformă în iubire, iubirea se schimbă în respect, respectul în toleranță și uneori toleranța în ură. De ce oare?

De ce exista cupluri care se iubesc și se respectă la 70-80 de ani și altele, în care, cei doi se privesc ca doi străini după doar câțiva ani de parteneriat?

Fiecare dintre cei doi ar trebui să se îngrijească de sine și apoi amândoi să îngrijească relația. Orice relație lăsată neîngrijita, ignorată, ajunge să se ofileasca, sa moară încet, ca o planta uitata la Soare, fără apă. Și cei doi ajung ca doi străini, deși la început, poate, s-au iubit...

Dragă Zeiță, fii apărătoarea și îngrijitoarea relațiilor tale, dar fii vigilenta... Dacă s-au ofilit, încet-încet, nu uita să le arunci și sa plantezi noi rădăcini, noi legături de viață. Nu orice sol e prielnic, pentru relații de calitate. (Alina Albu)

Tot mai des se blameaza femeile "masculine" si am mai vorbit despre asta in 2023 dar revin asupra subiectului pentru ca sunt multe femei in situatia asta si mi se pare nedrept sa vad cum isi ignora propriile nevoi ca sa ii multumesca pe altii si sa nu li se mai puna eticheta de "masculina".

O femeie devine masculina in momentul in care are nevoie sa se protejeze pentru ca nimeni din jurul ei nu o face.

Cand femeia nu mai primeste protectie de la barbatul de langa ea, va deveni masculina. Pt ca este singura energie care o ajuta sa nu devina vulnerabila in fata altor barbati.

Asta ar trebui sa va dea de gandit! Nu sa acuzati femeia ca este masculina. Sa va intrebati, de ce are nevoie femeia mea sa fie masculina? Unde am esuat eu ca barbat in a-i oferi protectie si siguranta?

In plus, de multe ori se confunda femeia hotarata cu femeia masculina.

Hotararea n-are gen, dragilor.

Si da, femeile au devenit mai hotarate, pentru ca stiu exact ce vor de la viata, pe cand barbatii au devenit confuzi.

Si cand femeia n-a mai vrut sa se supuna si sa stea sub papucul barbatului, ups, nu ne mai place, nu pt ca nu ar mai fi feminina, ci pentru ca nu mai este supusa si usor de manipulat.

Intr-o lume a abundentei, cand barbatul nu mai este nevoit sa vaneze ca sa-si hraneasca familia, si'a cam pierdut rolul si a devenit confuz. Iar femeia a trebui sa preia frâiele ca sa substituie lipsa de implicare a barbatului. (Gabriela Miu Rînja)

Femeile rănite sunt femei care nu sunt conștiente de valoarea lor, care au un nivel redus de conștiință.

Ele au fost traumatizate în relații, fiindcă în general, prin modul în care sunt ele construite de la natură, pentru femei relațiile sunt mai importante decât pentru bărbați, ele sunt implicate la un nivel mai profund în relații decât sunt bărbații. În multe cazuri, bărbații se mulțumesc în relații cu legătura sexuală, în timp ce femeile își doresc o conexiune la nivel de suflet, își doresc o intimitate profundă.

O să vă vorbesc astăzi despre unele lucruri pe care femeile rănite le fac fără să-și dea seama și care le afectează viața și le împiedică evoluția.

Când încerci să-ți revii după ani sau decenii în care ai fost traumatizată, când încerci să te vindeci, există niște etape prin care treci, ca să te eliberezi. Și de multe ori tu, ca femeie rănită, faci lucruri de care nu îți dai seama, prin care te sabotezi singură. Tu funcționezi din spațiul traumelor tale, aceastea ți-au creat niște obiceiuri și comportamente disfuncționale, care îți fac rău, dar nu îți dai seama de asta. Ai impresia că ești bine, că nu ai nimic de procesat/ vindecat, nu conștientizezi cât de rănită ești.

1.Când o femeie a fost traumatizată, ea ajunge să vâneze diverse lucruri, ca să amorțească durerea (produsă de trădare, de abandon, de respingere, etc) din interiorul ei. În loc să se ocupe cu a identifica și vindeca traumele din interiorul ei, o femeie rănită poate ajunge să-și amorțească durerea emoțională cu sex și falsă afecțiune.

În procesul propriei vindecări este necesar să înveți să te privești din postura Observatorului neutru pe tine și viața ta și să accepți să vezi adevărurile inconfortabile/ dureroase pe care ai evitat să le vezi.

De cele mai multe ori, o femeie rănită într-o relație de cuplu nu va face asta, ci va încerca să-și amorțească durerea printr-o altă relație de cuplu, care de obicei implică sex și falsă afecțiune.

Atunci când inima unei femei a fost sfărâmată de un bărbat, când ea fost rănită/ trădată/ abandonată de acesta, ea simte că nu are valoare, că nu o vrea nimeni, că nu e bună de nimic și consideră că singurul mod în care poate dovedi că are o oarecare valoare, că o vrea cineva, este să-și găsească un alt bărbat. În loc să-și ia timp să stea singură, să înțeleagă ce s-a întâmplat în vechea relație, să înțeleagă ce are de învățat din vechea relație, să se ocupe de traumele sale, să le vindece, ea intră într-o altă relație de cuplu. De la nivelul ei redus de conștiință, va alege o relație similară celei din care a ieșit. Își amorțește durerea cu sex și falsă afecțiune. Și ajunge să sufere și mai mult.

Ea vânează un alt bărbat, o nouă relație, fiindcă nu înțelege în starea în care este nu are nevoie de un bărbat, ci de un terapeut.

Sunt multe femei care toată viața lor au avut numai relații bazate pe sex și falsă afecțiune. Ele nu au fost dispuse niciodată să se maturizeze, să renunțe la zona lor de confort în care aveau parte de false relații de cuplu, de falsă afecțiune, să se vindece și să înceapă să facă alegeri sănătoase/ benefice. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Lucruri pe care femeile rănite le fac fără să-și dea seama și care le afectează viața și le împiedică evoluția:

2. Ele nu sunt înțelese de ceilalți, pentru că se manifestă într-un mod care nu le reprezintă cu adevărat. Ele sunt dure, sunt agresive, sunt acre, pentru că permit durerii din interiorul lor să le conducă.

Dacă nu știi prin ce a trecut acea femeie, nu îți dai seama că ceea ce vezi este doar armura în spatele căreia se ascunde o femeie rănită. Aceste femei își poartă durerea pe față și în ochi.

Poate că ai o inimă mare, poate că ești o femeie iubitoare, dar dacă tu ai atâta durere întipărită pe fața ta, oamenii vor sta la distanță de tine. Uneori tot ce văd oamenii în tine este o femeie dificilă/ acră/ respingătoare; cei care văd dincolo de aparențe văd o femeie traumatizată, care nu știe cum să gestioneze toată durerea pe care a acumulat-o în interiorul ei.

De aceea este de dorit să nu ne grăbim să judecăm oamenii, fiindcă nu știi niciodată prin ce au trecut ei și cât de tare au fost răniți.

Pentru un om care a fost rănit foarte tare este greu să nu-și închidă inima; când ești traumatizat nu mai ești conștient de modul în care te manifești, de efectele comportamentului tău asupra celor din jur.

Pe de altă parte, faptul că unele femei arată atât de evident că sunt rănite atrage „prădătorii”, pentru că aceștia simt că acele femei sunt vulnerabile și sunt ușor de manipulat. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Lucruri pe care femeile rănite le fac fără să-și dea seama și care le afectează viața și le împiedică evoluția:

3.Ele îi refuză bărbatului potrivit ceea ce i-au oferit bărbatului nepotrivit.

După ce au fost abuzate de unul sau mai mulți bărbați nepotriviți, dacă întâlnesc un bărbat care este cu adevărat interesat de ele, care le-ar trata cu respect, acestea îl țin la distanță sau îl tratează cu agresivitate.

Cum știi că este bărbatul potrivit? El nu insistă, nu te grăbește să faci ceva ce nu ești pregătită să faci, nu încearcă să te manipuleze, nu-ți spune că dacă îl iubești trebuie să-i dovedești, să faci sex cu el, ci te face să simți că poți respira, că te poți relaxa, că ești liberă să decizi orice vrei să decizi.

Și uneori femeia rănită își dă seama că are de-a face cu un bărbat care își dorește cu adevărat o relație cu ea, care o respectă, dar traumele sale sunt atât de profunde, încât reacționează în continuare din spațiul fricii de a fi abuzată. Ceva din interiorul ei îi spune: „Nu poate fi adevărat, nu cred că acest bărbat chiar mă place, chiar mă respectă. Am mai văzut eu bărbați care mă tratau frumos la început și după aceea mă abuzau. Nu pot avea încredere în nimeni, nu pot lăsa garda jos”. (RC Blakes)

Lucruri pe care femeile rănite le fac fără să-și dea seama și care le afectează viața și le împiedică evoluția:

4.Femeile rănite se confruntă uneori cu „sindromul impostorului”.

Sindromul impostorului se referă la oamenii care își pun sub semnul îndoielii calitățile, abilitățile, talentele, realizările și trăiesc într-o continuă teamă că vor fi descoperiți ca fiind niște impostori. În ciuda competenței lor dovedite, în ciuda talentelor și abilităților lor evidente, în ciuda realizărilor lor evidente, ei se tem că vor fi dovediți a fi impostori.

Când o femeie a fost abuzată iar și iar în relațiile de cuplu, când i s-a spus iar și iar că nu e bună de nimic, că nu valorează nimic, că nu merită nimic, atunci când întâlnește un bărbat care o place și o respectă, acea femeie nu îl va crede dacă el îi spune că vede la ea numeroase calități. Fiindcă ea nu are stimă de sine, nu știe cum să primească nici complimentele, nici iubirea acelui bărbat și trăiește într-o continuă teamă că el va descoperi la un moment dat că nu este nici pe departe atât de deosebită pe cât o vede și atunci o va părăsi. Ea sabotează o posibilă relație sănătoasă, pentru că simte că nu o merită și crede că oricum nu va dura, fiindcă acel bărbat își va seama la un moment dat că ea nu are nicio valoare, că nu e bună de nimic. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Lucruri pe care femeile rănite le fac fără să-și dea seama și care le afectează viața și le împiedică evoluția:

5.Fără să fie conștiente de asta, femeile își învață noul partener să le trateze așa cum le trata fostul partener.

Dacă tu nu ai lucrat cu traumele tale interioare, dacă nu le-ai vindecat, modul tău de a gândi și de a te manifesta este unul de vibrație joasă, care poluează relația și îl poate face pe partenerul tău să ajungă să se comporte într-un mod similar fostului tău partener; îl tragi în jos vibrațional.

Și dacă noul partener nu este unul de factura fostului partener, care te-a abuzat, se poate întâmpla ca noul partener să te părăsească, fiindcă nu poate funcționa la nivelul la care funcționezi tu, simte că nu se poate coborî atât de jos, simte că alături de tine devine un om care nu îi place.

6.Femeile rănite confundă „controlul” cu „iubirea”.

O femeie rănită va fi măgulită că bărbatul ei o urmărește, ea are senzația că aceasta este o dovadă de iubire.

O femeie rănită nu va avea nicio problemă cu faptul că bărbatul ei îi verifică toate convorbirile și mesajele din telefon, va considera că asta este o dovadă că el o iubește, că nu vrea să o piardă.

O femeie rănită nu va avea nicio problemă cu faptul că bărbatul ei o sună tot timpul ca să o întrebe unde este, cu cine este și ce face acolo; ea crede că asta este o dovadă de iubire, o măgulește.

Nu, așa ceva nu este o dovadă de iubire, este control, este regim de detenție, este o nebunie.

7. Femeile rănite se abandonează pe ele însele când sunt într-o relație. Se comportă ca și cum ele nu ar conta, își pierd propria identitate. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Noi, bărbații, suntem mai duri și uneori mai agresivi în comportament, așa suntem învățați să funcționăm.

Femeia trebuie tratată cu blândețe, pentru că ea este mai sensibilă decât bărbatul, dar cei mai mulți bărbați nu sunt conștienți că este necesar să învețe să se poarte cu blândețe și nici nu știu cum să facă asta.

Cei mai mulți oameni nu sunt capabili de conexiuni profunde în relația de cuplu. Din cauza situațiilor traumatizante prin care au trecut de-a lungul vieții, dar și a faptului că le-a fost sfărâmată inima în relații, oamenii își închid inima, ridică ziduri în jurul inimii lor, ca să nu mai sufere. Cei mai mulți oameni nu sunt dispuși să-și mai asume riscul să iubească, fiindcă nu vor să mai treacă prin acea suferință devastatoare prin care au trecut în relații anterioare.

De multe ori, atunci când un bărbat interacționează cu o femeie, aceasta are deja ziduri în jurul inimii și nu se mai deschide atât de ușor către bărbatul care îi face curte, nu-i permite acestuia să o cunoască așa cum este ea la modul autentic, îi prezintă o mască. Ea va începe să-și deschidă inima la mult timp după ce intră în relație, abia după ce va constata că poate avea încredere în bărbatul respectiv.

Ca să nu mai spun că de multe ori, atunci când femeia este dispusă, totusi, să se arate vulnerabilă în fața unui bărbat, acesta nu se descurcă prea bine, nu știe cum să facă față unui moment de vulnerabilitate al femeii și spune/ face lucruri care o fac pe ea să se închidă din nou.

Cei mai mulți bărbați nu știu cum să trateze cu blândețe o femeie, iar în asemenea momente în care ea este vulnerabilă, un cuvânt sau un gest nepotrivit din partea lui o face pe femeia respectivă să simtă că acel bărbat este insensibil.

Este necesar ca bărbații să învețe să se comporte cu blândețe cu femeile nu doar la nivel fizic, ci și la nivel emoțional. (Bryan Meadows) Traducerea Mihaela Dan

Ca să poți avea o conexiune profundă cu o femeie este necesar să o cunoști la nivel mai profund.

Pentru asta este necesar să OBSERVI cu atenție acea femeie, să o STUDIEZI, să COMUNICI la modul sincer cu ea și să o ASCULȚI cu adevărat – iar toate astea cer TIMP.

Nu poți să cunoști cu adevărat o femeie când viața ta sexuală este una dezorganizată, când ești interesat doar să faci sex, nu să ai o relație de cuplu stabilă sau când ai legături sexuale care durează câteva luni, după care treci la altă femeie. Este nevoie să treci prin niște anotimpuri cu acea femeie, să treceți prin încercările vieții împreună, ca să vezi niște lucruri de profunzime legate de omul care este ea cu adevărat, ca să vezi dincolo de aparențe.

Oricine poate vedea că o femeie arată bine, dar foarte puțini știu cum este ea cu adevărat, foarte puțini știu prin ce a trecut, ce încercări a depășit, cât a suferit, foarte puțini știu dacă este loială, dacă este onestă, dacă funcționează în integritate, etc.

Nu poți ajunge să cunoști o femeie la acest nivel dacă tot ce te interesează este să faci sex cu ea pentru o perioadă, până găsești o altă femeie, care îți place mai mult.

La un asemenea nivel de cunoaștere a partenerei se ajunge rareori în afara căsnciei, fiindcă este necesară o relație de durată, este necesar un angajament asumat între cei doi parteneri, este necesară longevitatea relației, loialitate/ fidelitate/ integritate în cadrul relației.

Ceea ce vedem noi la primele întâlniri cu un om este o mască – fiecare dintre cei doi încearcă să prezinte cea mai bună versiune a lor, ca să-l cucerească pe celălalt. La întâlniri oamenii nu vorbesc despre lucrurile cu adevărat importante, nu spun adevăruri inconfortabile/ dureroase; acestea sunt dezvăluite de regulă abia după ce cei doi au deja o relație, după ce au devenit mai apropiați.

Uneori noi aflăm la mult timp după ce am intrat într-o relație de cuplu niște lucruri pe care dacă le-am fi știut de la început, nu am fi intrat în acea relație. Și atunci e mult mai greu să te rupi de omul respectiv. (Bryan Meadows) Traducerea Mihaela Dan

"Pentru ca o femeie să fie o soție bună, trebuie să aibă anumite calități. Trebuie să fie energică (bine, vibrantă, iubitoare de viitor), veselă, grijulie, înțelegătoare. În plus, ar fi de dorit ca o femeie să fie o bucătăreasă bună, ceea ce este, de asemenea, destul de important. Cum ar trebui să fie o femeie pentru ca soțul ei să se simtă fericit alături de ea? Bărbatul este un copil care a fost crescut, crescut și educat de mama sa. Fiecare bărbat vrea să-și vadă mama în femeia pe care o iubește.

Un bărbat simte întotdeauna: dacă o femeie are simțul matern, atunci va fi o soție minunată, pentru că femeia-mamă nu va fi doar o mamă bună pentru viitorii săi copii, dar va avea grijă și de el, va putea să-l înțeleagă.

O astfel de femeie îl va iubi altruist, îl va ierta, va face un sacrificiu de dragul lui, îl va educa.

Pentru ca o femeie să poată avea grijă de un bărbat, simțul matern trebuie educat la fete încă din copilărie. În plus, o femeie trebuie să simtă că bărbatul este ca un copil, apoi dezvoltă sentimente materne pentru el, dorința de a avea grijă de el, de a-i ierta slăbiciunile.

Înainte, fetele se jucau cu păpușile din pânză, iar în subconștientul lor se formau sentimentul de maternitate și imaginea unei mame din copilărie. Dacă o fată nu-și formează imaginea de mamă în copilărie ci se joacă în general cu gadgeturi atunci, după aceea pur și simplu nu va mai avea energia să simtă atunci o mamă pentru copiii și soțul ei. Este puțin probabil ca o astfel de femeie să aibă o familie. O soție trebuie să fie, în primul rând, mamă, apoi - bucătăreasă, și în ultimul rând - femeie.

În Occident, în prezent, sexualitatea este pe primul loc. Occidentul te invata sa te bucuri de viata din plin, sa ai parte de cat mai multe satisfactii. Într-adevăr plăcerea este una dintre componentele fericirii, dar ce fel de fericire și pentru cine?

Dacă un bărbat se crede trup, atunci pentru un astfel de bărbat, sexul și mâncarea sunt o plăcere. Dar totuși omul este suflet și plăcere pentru el înseamnă, în primul rând, iubire de Dumnezeu dar și prietenie, simț matern, simț patern și apoi deja - toate celelalte plăceri.

Femeia, care înțelege că bărbatul este sufletul, va putea fi o mamă bună, o soție bună, o prietenă bună. Si daca o femeie se gandeste la ea ca la un trup, atunci se supara, percepe ca distrugere orice critica, si in general, nu este deloc capabila de autocritica, pentru ca doar sufletul poate uni contradictiile. O astfel de femeie ori se ceartă constant cu soțul ei, ori i se supune complet. O astfel de femeie poate trăi într-o căsnicie dacă este constrânsă de condițiile dure ale regulilor religioase sau tradițiilor naționale, națiune. Altfel, familia ei nu va mai fi prin preajmă mult timp.

Dacă o femeie venerează sexul, atunci dragostea ei pentru copii dispare automat, pentru că copiii sunt adversarii plăcerii. Femeile cu sexualitate crescută încetează să mai aibă grijă de copiii lor. Și dacă o femeie nu are grijă de copiii ei, nu poate avea o familie solidă.

Femeile, care aspiră la armonie în familie, trebuie să cultive anumite trăsături de caracter. O sotie trebuie sa fie energica, plina de viata, sa nu aiba atasamente interioare. Are nevoie de abilitatea de a înțelege și simți cealaltă persoană, de a-i păsa, de a se sacrifica, de a educa. Imaginea unei soții bune înseamnă, în primul rând, căldură sufletească. Pentru o femeie, sufletul ei trebuie să fie pe primul loc.

Plus că o soție trebuie să știe să gătească bine. Femeia care gătește în stare de furie sau frustrare își poate otrăvi soțul. Există o regulă importantă: Înainte de a pregăti mâncarea, trebuie să te detașezi de toate problemele, de toate emoțiile negative, și să te rogi. Un bucătar bun trebuie să poată pregăti nu doar mâncare gustoasă, ci și energie curată. Dacă o femeie gătește relaxată și veselă, atunci o astfel de mâncare este un medicament pentru soțul ei... ”

S.N. Lazarev

Fragment de carte "Secretele fericirii în familie"

https://lazarevsn.ro/categorie-produs/carti/

08.03.2022