În al nouălea Cer

Azi ştiu câte drumuri deschise-am avut

Prin lumea aceasta cu-atâtea-ncercări

Şi, ştiu, pân’la Tine, aveam să ajung

Trecând prin o mie şi una de gări.

O mie de trenuri pierdute prin timp

Mi-au fost purtătoare de sfinte comori,

O mie de vieţi mi-ai dat - gări de popas,

Dar toate mi-au fost, rând pe rând, închisori.

Azi ştiu că n-am porţi ferecate în jur,

Că viaţa aceasta nu-i capăt de drum,

Că trupul acesta, din lut plămădit,

Nu se va întoarce-n ţărână nicicum,

Că Tu mi-ai dat aripi cu care să zbor

Spre Eternitatea din care-am venit,

Spre Raiul acela din care credeam,

Atunci, în trecut, că Tu ne-ai izgonit.

Azi ştiu că, alături de-Adam, fi-voi iar

În trup de lumină-n al Tău Paradis!

Că, toate, o mie de vieţi din trecut

Ne-au fost doar cărare-amândurora-n vis,

Că numai aşa, regăsindu-ne-aici,

Trăind împreună-al iubirii mister,

Acasă ne-ntoarcem, în inima Ta -

Tărâmul dorit din al nouălea Cer.

Bucuresti : 25.09.2013

***