Astă noapte,
‘n vis, desigur, cu un moş m-am întâlnit.
A venit de nu ştiu
unde-n somnul meu şi mi-a vorbit:
Că e prea bătrân, că-i
singur, că sunt mult prea mulţi copii,
Că-i prea
greu sacul cu daruri… că o fi…. că o păţi…
Eu l-am ascultat atentă
şi i-am spus că
îl ajut.
El, surprins, pe sub sprâncene m-a privit pieziş şi mut.
- Nu fi trist şi
nu te teme. Va fi bine, Moş Crăciun!
Vei vedea minuni în
noaptea asta sfântă de Ajun!
Scărpinându-se
în barbă
mă privea ne’ncrezător:
- "Măi,
copilă, cum poţi, oare, tu să-mi fii de ajutor?"
- Păi…. întâi îmi iau cadoul pentru mine pregătit.
Nu-i aşa că simţi deodată că eşti mult mai liniştit?
Nu-i aşa că sacu-acela pare-acum mult mai uşor?
Încă un
efort ca ăsta îţi
va fi folositor.
Astfel că
i-am spus, desigur, c-am să-i iau din sac,
tot eu,
Şi acel cadou anume-adus pentru iubitul
meu.
Moşul şi-a întins
mustaţa peste-un zâmbet încurcat.
- “Şmechero! Ce pui la
cale?” - Eu? Nimic! – am replicat.
- Eşti bătrân, iar sacul mare, drumurile tale-s lungi.
Ce-ai să
faci de-n noaptea asta pe la toţi n-ai să ajungi?
Vântul şuieră prin lume troienind nestăvilit,
Tu ai îngheţat în cizme,
renii tăi au obosit.
Noi suntem cuminţi,
ştii bine. Şi eu, şi iubitul meu.
Merităm
chiar şi jumate din cel sac mare şi greu.
Pe sub albele-i sprâncene ochii i se închideau.
- “Da, aşa
spuneau şi-n ceruri îngerii când vă priveau…”
Pleoapele-i căzură grele şi păru
c-a adormit.
- “Of, ce
mulţi copii m-aşteaptă...” îngână
încet, şoptit.
Gene ninse-n riduri albe sigilau sub ele tot.
- “Cât de
greu e sacul ăsta… sunt bătrân şi nu mai pot…”
L-am privit cu duioşie. - Dormi, iubite Moş Crăciun,
Eu voi împărţi cadouri
toată noaptea de Ajun.
*
Astfel, dragul meu,
priveşte, îţi ofer ce ai cerut!
Te-am scăpat de Moşul care a uitat că ai crescut.
Pregătise dulciurele, jucării,
cărţi cu
poveşti,
Însă, ştiu, tu doar pe mine m-ai dorit. Şi mă primeşti.
Bucuresti :
11.12.2013
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)