13.SĂ FII LIBER înseamnă SĂ FII REBEL

 

Ultima Actualizare in 22.04.2025: texte si poze noi la final

Motto: "Nu poti salva pe nimeni. Poti fi alaturi de altii, sustinandu-i dintr-o stare de echilibru energetic si pace interioara. Poti sa le impartasesti din Cunoasterea ta, sa le impartasesti perspectiva ta asupra unor situatii, dar nu le poti inlatura tu durerea. Nu poti merge pe Calea lor, in locul lor. Nu le poti da raspunsurile potrivite pentru ei. Este necesar ca ei sa-si puna propriile intrebari, sa isi gaseasca propriile raspunsuri, sa-si traiasca propria nesiguranta, sa isi priveasca propriile incertitudini. Este necesar ca ei sa faca propriile greseli, sa isi simta propriile tristeti, sa-si invete propriile lectii. Daca vor cu adevarat sa fie in pace cu ei insisi, este necesar ca ei sa urmeze cu incredere Calea propriei vindecari, care li se dezvaluie pas cu pas. Li se dezvaluie lor, nu altora." Sursa: Jeff Foster

"SĂ FII LIBER înseamnă SĂ FII REBEL 

Un rebel este unul care nu reacționează împotriva societății.

El privește și înțelege întreaga călătorie și, pur și simplu, decide să nu facă parte din ea.

Nu este împotriva societății, mai degrabă indiferentă față de ceea ce se întâmplă.

Aceasta este frumusețea răzvrătirii: libertatea!

Revoluționarul nu este liber.

Continuă să lupte, el luptă cu ceva.

Cum ar putea fi el liber?

El reacționează sistematic împotriva a ceva.

Unde este libertatea în reacție mecanică la lucrurile externe?

Libertatea vine din înțelegere.

Mai întâi trebuie să înțelegem mecanismele de joc:

Societatea împiedică evoluția sufletului.

Sistemul nu îți permite să fii tu însuți.

Odată înțeles, pur și simplu lași sistemul fără măcar o cicatrice în suflet.

Rebelul iartă și uită, nu face decât să ia distanță de societate, fără legături de dragoste și ură cu ea.

′′Libertatea′′ oceanului."

*

"BEING FREE is BEING REBELL

A rebel is one who doesn't react against society.

He watches and understands the whole ride and simply decides not to be part of it.

It's not against society, rather indifferent to what happens.

This is the beauty of rebellion: freedom!

The revolutionary is not free.

Keep fighting, fighting with something.

How could he be free?

He's systematically reacting against something.

Where is the freedom in mechanical reaction to external things?

Freedom comes from understanding.

First we need to understand the mechanisms at play:

society prevents the evolution of the soul.

The system doesn't allow you to be yourself.

Once understood, you simply leave the system without even a scar in your soul.

The rebel forgives and forgets, he only takes a distance from society, with no ties of love and hate with her.

Ocean ′′ freedom ′′. "

Sursa: via Carmen Meera, postare FB din 22.09.2021

*

„Libertatea nu constă în faptul că oamenii pot face tot ce doresc, ci în faptul ca ei nu trebuie să facă ce nu doresc.” Jean Jacques Rousseau

Libertate e nu cand poti alege, ci cand poti refuza.

′′ Nu vrăjitoarele au ars. Femeile.

Era vorba de femei.

Femei care au fost văzute ca

Prea frumos.

Prea vorbit.

Au avut prea multă apă în fântână (da, serios)

Cine a avut un semn din naștere

Femei care au fost prea pricepute cu medicina naturistă

Prea zgomotoase.

Prea tăcute.

Prea mult roșu în părul ei

Femei care au avut o conexiune puternică cu natură

Femei care au dansat.

Femei care au cântat

sau orice altceva, serios.

ORICE FEMEIE A FOST LA RISC SĂ ARDĂ ...

Surorile au mărturisit și s-au întors una împotriva celeilalte când copiii lor au fost ținuți sub gheață.

Copiii au fost torturați pentru a-și mărturisi experiențele cu ′′ vrăjitoarele ′′ prin faptul că au fost executați în cuptoare.

Femeile sunt ținute sub apă și dacă plutesc, sunt vinovate și executate.

Dacă s-au scufundat și s-au înecat, erau nevinovate.

Femeile au fost aruncate de pe stânci.

Femeile au fost băgate în gropi adânci în pământ.

Începutul acestei nebunii a fost ani de foamete, război între religii și multă frică. Bisericile spuneau că vrăjitoarele, demonii și diavolul există, iar femeile nu reprezintă altceva decât necazuri. După cum vedem și astăzi, adesea se creează un țap ispășitor, iar haosul a escaladat în Suedia când Biblia a devenit lege și tot ce nu s-a aliniat cu ce a spus biserica a devenit letal. Fanatismul Bibliei a ucis mii de femei. Tot ce are legătură cu o femeie a devenit de temut, mai ales sexualitatea ei. A devenit etichetată ca fiind întunecată și periculoasă și a fost miezul încercărilor vrăjitoarelor prin lume.

De ce scriu asta?

Pentru că cred că folosirea cuvintelor este importantă, mai ales când facem munca să tragem aceste povești întunecate, reprimate și uitate de povești la suprafață. Pentru că cunoașterea istoriei noastre este importantă atunci când construim lumea nouă. Când facem munca de vindecare a descendenților noștri și ca femei. Pentru a oferi femeilor care au fost sacrificate o voce, pentru a le oferi redresare și o șansă de pace.

Nu vrăjitoarele au ars. Femeile.

Erau femei."

Sursa: Fia Forsström

"O temă a lunii august se referă la O NESIGURANȚĂ ÎN ALEGERILE PE CARE LE FACEM.

Ni s-a întâmplat tuturor să luăm o decizie și apoi să ne întrebăm dacă am făcut bine ce am făcut. Faptul că aveți dubii cu privire la propriile alegeri are legătură cu relația voastră cu trecutul și cu faptul că acum dați naștere Noului.

Noi toți ne-am făcut alegerile în viață luând în calcul experiențele trecute în situații similare, pentru că astfel ne simțeam în siguranță. Noi toți am făcut asta și a funcționat în trecut. Dar sunt cazuri în care acest mod de a acționa nu mai funcționează - atunci când vrem să ieșim din zona noastră de confort vechile alegeri nu ne mai ajută, fiindcă ele sunt menite să ne țină în acea zonă de confort.

Când veți ieși din zona voastră de confort, când veți intra în Nou, veți avea dubii cu privire la alegerile pe care le faceți, vă veți întreba dacă ați procedat bine sau nu, dar asta este parte a procesului de evoluție.

Când vă învârtiți în zona voastră de confort vă veți face alegerile fără ezitare, fiindcă ați mai făcut fiecare dintre acele alegeri de 1000 de ori, știți exact cum funcționează, nu aveți dubii. Numai când faceți alt tip de alegeri, când dați naștere Noului, aveți dubii, simțiți o oarecare teamă, pentru că intrați într-un teren necunoscut.

Permiteți-vă să vă manifestați la modul autentic, indiferent de ceea ce cred alții."

Sursa: Lee Harris

"Una dintre temele lunii august este „MĂ ODIHNESC SAU MĂ TRANSFORM?”.

Noi toți avem parte de „urcușuri” și „coborâșuri” în acest proces de transformare. Și la nivel colectiv/ planetar multe lucruri se schimbă și multe se vor schimba și de acum înainte, în anii ce vin.

Această întrebare („Mă odihnesc sau mă transform?”) este importantă, pentru că unii dintre voi sunt în etapa în care au nevoie să se odihnească, să ia o pauză și să proceseze experiențele/ transformările prin care tocmai au trecut, mai ales dacă sunteți unul dintre cei care caută evoluția spirituală la modul hiperactiv, care vor să facă mereu ceva nou, să experimenteze mereu ceva nou, dar nu-și iau niciodată timp să proceseze/ asimileze acele noi experiențe/ informații, să constate dacă/în ce mod s-au schimbat ei ca urmare a acelor experiențe.

Unii dintre voi se vor afla în august în etapa de „odihnă”, iar asta poate însemna bucurie, veselie, joacă sau poate însemna o pauză mai lungă de la mediul virtual și rețelele de socializare, nu neapărat mult somn și lipsa oricărei activități. Dacă simțiți că aveți nevoie de odihnă, atunci oferiți-vă odihnă, indiferent în ce formă este potrivit pentru voi.

Pe de altă parte, alții se pot afla în etapa transformării, iar în unele cazuri această transformare poate fi foarte intensă.

Este însă posibil ca în perioade diferite ale aceleiași zile să pendulați între odihnă și transformare. Spre exemplu, este posibil să aveți parte de curățări/ vindecări energetice, de emoții care ies la suprafață pe neașteptate, pe care le conștientizați și le eliberați rapid. Energia vindecării este foarte puternică acum, vindecările au loc mult mai repede decât în trecut și cel mai probabil dacă sunteți atenți, sunteți chiar voi surprinși cât de repede vindecați/ eliberați niște lucruri pentru care în trecut aveați nevoie de luni sau ani. Sau veți constata că niște lucruri care în trecut vă apăsau butoanele foarte puternic acum nu vă mai afectează atât de mult, le puteți privi cu mai mult calm. Dar dacă nu vă luați timp ca să vă observați și să observați cum funcționați acum, nu veți sesiza că ați evoluat, că funcționați altfel decât în trecut, că unele lucruri nu vă mai apasă butoanele, că reveniți la starea de echilibru mult mai repede decât în urmă cu câțiva ani.

Așadar, faceți o alegere conștientă când vă „lovesc” diverse energii, decideți la modul conștient dacă vreți să luați o pauză și să vă odihniți sau vreți să vă lăsați duși de valul schimbării.

Dacă în ultimele luni ați trecut prin mari transformări, poate că e momentul să luați o pauză, să vă odihniți. Dacă însă simțiți că sunteți puși pe fapte mari, că sunteți gata de treabă, că sunteți pregătiți pentru transformare, întrebați-vă: „Ce schimbări benefice pot face în viața mea de zi cu zi?”.

Către ce lucruri noi sunteți dispuși să vă deschideți, ieșind din zona voastră de confort?"

Sursa: Lee Harris

„Înconjoară-te de femei puternice, femei mai frumoase decât tine, mai inteligente decât tine și admiră-le. Uita de invidie si comparatie, competitie.

Înconjoară-te de femei bune care știu să asculte, carora le pasa, de la care înveți să te relaționezi cu lumea, femei care te învață puterea lor.

Înconjoară-te de femei pentru a țese o rețea invizibilă, o rețea pentru alte femei, ca să nu le lași să cadă, ca să simtă îmbrățișarea colectivă, ca să nu se simtă singure sau nebune.

Înconjoară-te de femei care își acceptă umbra, care își cer deloc scuze pentru că sunt deloc ușoare, care sunt conștiente de frumusețea lor și care sunt vii.

Înconjoară-te de femei ireverente și curajoase, femei luptătoare care deschid calea și dărâmă ziduri, femei de referință, femei care cer deloc voie, femei care își construiesc case cu aceleași maini, cu care leagăna și mângâie.

Înconjoară-te de femei, care te ajută să trăiești fiind ceea ce ești, care îți oferă încredere și afecțiune, care îți amintesc că toate sunt una.” Sursa: Roy Galán & Bianka Luz In Photo

FEMEIA CARE S-A RECONSTRUIT

"Femeia care s-a reconstruit, sperie pentru că astăzi își alege propria companie.

Femeia care a fost deja zdrobită emoțional și care a reușit să reinventeze, nu este îngrijorată de faptul că nu are pe cineva alături. Este liberă pentru că a rupt legăturile aprobării altora. Ea aparține ei înșiși.

Și-a găsit propria cale pentru a fi ghidată de busola sufletului ei și a abandonat căile care nu o inspirau. Cu toate acestea, ea poartă cicatrici de spinii pe care i-a călcat în timp ce mergea în afara scopului ei, dar rămâne plină, observând aceste semne ca simboluri ale învățării transformate în înțelepciune.

Femeia care a ieșit din fundul fântânii înțelege umilința, dar a ales să ierte pe ceilalți și, mai presus de toate, pe ea însăși.

A învățat să se îmbrățișeze, să se ridice în picioare, și să-și spună: „Nu te învinovăți, ai făcut tot ce ai putut în acel moment” ...

A fost subevaluată, criticată și hrănită cu firimituri, dar a decis să se ridice de la sol, să scuture praful și să înceapă o nouă cale ...

A gustat metamorfozarea, și-a întins aripile la naștere și și-a dat seama că canalizarea nu este locul ei. Cu toate acestea, își ține picioarele pe pământ, pentru că știe că este esențial să știe unde pășește.

Această femeie a aflat că nici o companie nu merită dacă trebuie să nu mai fie ea însăși. Libertatea de a fi cine este ea, nu a căzut din cer, a cucerit-o cu prețul sângelui său și această realizare nu va fi negociată niciodată.

Nu vrea război cu nimeni, știe doar ce vrea și ce merită.

Dacă are ceva ce această femeie trebuie să piardă, este bucuria de a fi autentică și de a putea fi ea însăși, așa că nu se va gândi de două ori înainte de a părăsi situațiile și oamenii care o amenință, și care nu o lasă să manifeste sinele ei sacru.

Are claritatea a ceea ce poate negocia și a ceea ce nu va deschide niciodată.

O femeie care s-a reconstruit nu își va negocia niciodată timpul ei sacru."

Sursa: Bianka Luz

„Femeile rebele sunt din nou binevenite in lume.

Va invit pe voi toate sa va asumati puterea personala.

In trecut, cand o femeie era rebela - adica independenta, neconventionala si pasionala -, ea era adesea etichetata ca fiind “isterica”. In Evul Mediu au fost numite vrajitoare. Dar, de fapt, aceste femei erau animate de Iubire.

Acum a venit din nou vremea ca femeile sa-si arate adevarata lor putere - nu intr-un mod agresiv, ci intr-un mod care sa reconcilieze energia masculina si cea feminina.” (Pamela Kribbe)

„În acest moment multe femei puternice (și nu în sensul promovat pe internet, FB, de fetițele plângăcioase care nu îndrăznesc să fie UNA dintre ele - sunt acri strugurii) au făcut pasul decisiv în față să spună STOP perpetuării în continuare a poverilor imense care au stat și mai stau pe umerii aparent fragili ai femeilor.

Este și asta o ”trezire” care să pună capăt suferințelor, umilințelor, viselor furate sau pierdute a atât de multor tinere care au pășit în viață cu încredere și speranță și cărora le-au fost retezate aripile, spulberate visele și în locul lor a fost ”pus” altceva.

Generație după generație după generație încât li s-a și pierdut numărul în negura timpului.

Mame care au spus ”să fie plătit cu mine” și să încheie acest lanț al slăbiciunilor pe care nici o mamă nu cred că dorește să-l lase în seama fiicei/fiicelor ei să-l taie sau smulgă din rădăcini.

”Să fie plătit cu mine”.

Nu este nimic de acuzat aici sau de căutat vinovați. Pur și simplu este și asta o misiune în care ne-am angajat atât femei cât și bărbați (pentru că trăim încă într-o lume a cauzei și efectului) să o ducem la bun sfârșit și încheiere.

Am trecut de la rezolvarea/încheierea karmei personale la rezolvarea/încheierea karmei de neam, a karmei venite pe linie genealogică. Este un pas înainte, absolut necesar, dar dur în multe situații. Acolo unde există cunoaștere și înțelegere, acest pas poate fi conștientizat și gestionat ca atare. Dar fie că există sau nu înțelegerea a ceea ce se petrece, tot se petrece. Nu mai poate rămâne nimic neînțeles, nevăzut, nerezolvat și neîncheiat din ceea ce ține de un trecut dezechilibrat și nearmonios în noua noastră lume. Sau Noul Pământ, dacă vreți.

”Unde iubire nu e, nimic nu e.”

Să fie plătit cu mine!” Monica Poka

”Trebuie să recunoaștem. Noi, femeile, ne construim o patrie, fiecare cu bucățica ei de pământ, plăsmuită după o noapte de vise sau după o zi de muncă. Și, puțin câte puțin, extindem acest teritoriu în cercuri tot mai ample. Într-o zi, el va forma un unic pământ, renăscut din moarte, Mundo de la Madre, o patrie psihică, coexistând cu toate celelalte lumi în condiții de egalitate. Este o lume făcută din viețile noastre, din plânsul nostru, din râsul nostru, din oasele noastre. Este o lume care merită să fie creată și în care merită să trăim.” Dr. Clarissa Pinkola Estes

„Mama devine uneori ”oaia neagră”, cea care decide să rupă tiparele patriarhale și creșterea centrată pe adulți. Ea este cea care este încurajată să-și urmeze instinctul, chiar dacă familia sau cercul apropiat o fac să se îndoiască. (...)

În fiecare familie există întotdeauna o mamă curajoasă, o oaie neagră, care de multe ori s-a simțit singură, care s-a îndoit adesea dacă face bine lucrurile sau nu, dar care a ales să se lase ghidata de  al șaselea simț, instinctul, intuiția.

În fiecare familie există o mamă curajoasă, o oaie neagră care nu trebuie doar să lucreze asupra ei însăși, ci și asupra întregii povești a traumei familiale pe care niciuna dintre rudele ei sau chiar partenerul, familia în general, nu doresc să vadă mai departe, să caute să vindece.

Mama ”oaie neagră” este mereu singură, pentru că nimeni nu-i întelege lupta, și nimeni nu-i vede scopul cu care vrea să vindece descendența. Ea își stie menirea pentru care a venit: să rupă tipare, să schimbe destine.

Dar într-o zi, mai devreme decât mai târziu, când mama ”oaie neagră” se hotărăște să se împuternicească și să ridice capul și să privească pajiștea, va vedea multe alte oi în depărtare mergând în direcția opusă, decât în direcţia turmei.

Iar când se oprește și observă în timp ce înaintează calm, se întâmplă ceva magic: își dă seama că nu sunt oi negre așa cum le spun ceilalți, sunt oi multicolore, femei a căror strălucire unică te învață dragostea de sine, empatia, conștiința, evoluția psihospirituală, bunătatea, smerenia și iubirea necondiționată.

Oile multicolore, vor schimba lumea." „Metamorfoza unei mame”

Sursa : Bianka Luz

„Oile negre ale unei familii sunt eliberatori ai arborelui genealogic; membrii familiei care nu se încadrează în regulile sau tradițiile familiei, care caută în mod constant să revoluționeze credințele,care aleg căi opuse celor bătătorite de liniile familiale; care sunt criticați, judecați și chiar respinși. Aceștia sunt chemați să elibereze familia de tiparele repetitive care frustrează generații întregi. 

Aceste așa-numite "oi negre", care nu se adaptează, care urlă de revoltă, de fapt repară, detoxifică și creează noi ramuri înfloritoare în arborele familiei lor. Nenumărate dorințe neîmplinite, vise spulberate sau talente frustrate ale strămoșilor noștri se manifestă prin această revoluție. 

Din inerție, arborele genealogic va face orice pentru a menține cursul castrant și toxic al trunchiului său, ceea ce va face sarcina rebelului dificilă și conflictuală. Nu vă mai îndoiți și aveți grijă de unicitatea voastră "ca de cea mai prețioasă floare din copacul vostru". Sunteți visul tuturor strămoșilor voștri.”

B.Hellinger

“La un moment dat în fiecare linie de sânge se va naște un suflet care alege să aducă vindecare strămoșilor săi.

Aceștia se nasc cu o personalitate a parte, sunt liberi, sunt sinceri, sunt autentici, nu le plac compromisurile, s-au născut pentru adevăr. Adevăr care ajută neamul să se elibereze de energii negative sau chiar blesteme.

Aceste suflete se nasc căutători, caută căi de eliberare a pentru arborele genealogic dar și pentru sine.

Sunt acei membrii ai copacului care nu se adaptează regulilor sau tradițiilor Sistemului Familial, cei care din copilărie au căutat constant să revoluționeze convingerile mergând contrar drumurilor marcate de tradițiile familiei.

Cei chemați sau cei aleși de univers cât și de divinitate, sunt cei care sunt criticați, judecați, bârfiți, invidiați, respinși, neaceptați, aceștia sunt de obicei cei chemați să elibereze arborele genealogic. ( Li se mai spune și oaia neagră a familie) dar pentru cei ce nu știu, vindecarea și salvarea arborelui genealogic vine fix prin oaia neagră a familiei. Oaia neagră a familiei aduce schimbarea de care clanul familial are nevoie ca să avanseze în plan spiritual.

Sunt chemați să elibereze copacul poveștilor repetitive care frustrează și chinuie generații întregi.

Și este posibil ca acest suflet frumos și minunat să fii chiar tu!!!”

Sursa: #ByLunaJournal via Diana V. Ciobanu

„Oile negre ale unei familii sunt, de fapt, eliberatori ai arborelui genealogic?

Membrii familiei care nu se încadrează în regulile sau tradițiile familiei, cei care caută în mod constant să revoluționeze credințele.

Cei care aleg căi opuse celor bătătorite de liniile familiale, cei care sunt criticați, judecați și chiar respinși.

Aceștia sunt chemați să elibereze familia de tiparele repetitive care frustrează generații întregi.

Aceste așa-numite "oi negre", cele care nu se adaptează, cele care urlă de revoltă, de fapt repară, detoxifică și creează noi ramuri înfloritoare în arborele familiei lor.

Nenumărate dorințe neîmplinite, vise spulberate sau talente frustrate ale strămoșilor noștri se manifestă prin această revoluție.

Din inerție, arborele genealogic va face orice pentru a menține cursul castrant și toxic al trunchiului său, ceea ce va face sarcina rebelului dificilă și conflictuală.

Nu vă mai îndoiți și aveți grijă de unicitatea voastră "ca de cea mai prețioasă floare din copacul vostru".Sunteți visul tuturor strămoșilor voștri.” (Bert Hellinger)

„Când Dumnezeu vrea să te binecuvânteze, o poate face, printre altele, trimițând anumiți oameni în viața ta.

Când întunericul vrea să te saboteze, o poate face, printre altele, trimițând oameni în viața ta.

Și este responsabilitatea ta să îți folosești discernământul și să verifici dacă un anumit om care îți apare în cale este unul care te inspiră/ ajută/ susține în a avansa pe calea ta sau este unul care te atrage pe cărări lăturalnice.

Unele relații aduc plus valoare în viața noastră, alte relații produc pagube.

Fă o verificare: dintre relațiile tale actuale, care aduc plus valoare în viața ta și care îți fac rău/ te trag în jos, îți distrug pacea/ liniștea, îți răpesc bucuria, îți consumă timpul? Ce oameni aduc dramă în viața ta, ce oameni te mint, ce oameni te caută doar când au nevoie de tine, ce oameni au pretenția să le stai mereu la dispoziție, ce oameni se plâng tot timpul de ceva și văd numai răul în jur?

Când funcționezi în aliniere cu Dumnezeu, ești selectiv în privința oamenilor pe care îi primești în preajma ta – tu întreții relații apropiate doar cu oamenii care sunt o inspirație pentru tine, care te provoacă/ ajută să evoluezi.

Dacă ar fi să scrieți o listă cu oamenii care aveți relații, câți dintre ei aduc plus valoare vieții voastre și câți dintre ei produc pierderi (pierdere de timp, de energie, de bucurie, de liniște, etc)? Dacă sunteți sinceri cu voi înșivă, câte dintre relațiile voastre sunt benefice și câte nu vă sunt benefice?” (Michael Todd) Traducerea Mihaela Dan

„Ceea ce fac mulți oameni este că dacă au interesul să „se pună bine” cu o anumită persoană, întrețin relația cu ea, chiar dacă asta înseamnă să suporte din partea ei niște lucruri pe care în alte condiții nu le-ar suporta. Practic, acei oameni păstrează în viața/ preajma lor niște persoane care sunt o otravă, fiindcă pot obține un avantaj de pe urma lor într-un domeniu anume (profesional, financiar, etc).

Unele dintre problemele pe care le aveți sunt rezultatul relațiilor pe care le întrețineți, a faptului că nu sunteți selectivi în ceea ce privește oamenii pe care îi acceptați în cercul apropiaților voștri.

Voi primiți în viața/ preajma/ casa voastră un om toxic, acesta vă rănește, iese din viața voastră și în scurt timp apare un alt om, la fel de toxic, pe care îl primiți în viața/ preajma/ casa voastră și care vă rănește și tot așa. Nu învățați nimic din ceea ce vi se întâmplă. Și este valabil în viața personală, în activitatea profesională, în afaceri, etc.

Cum se face că tu dai mereu peste oameni toxici, peste oameni lipsiți de integritate, pentru oameni care te fură/ trădează? Oare să fie mereu vina lor, oare să nu ai tu noroc în viață?

Ești conștient că ceea ce au în comun toate relațiile acelea este persoana ta? Ești conștient că tu ai ales să primești acei oameni în viața/ afacerea ta? Înțelegi că problema nu este la acei oameni, ci la modul în care faci tu selecția celor pe care îi primești în preajma/ viața ta?” (Michael Todd) Traducerea Mihaela Dan

„Când tu te însoțești cu oameni care merg în altă direcție decât mergi tu, care au alte valori/ principii/ priorități în viață decât ai tu, puterea ta va fi slăbită.

Un anturaj prost corupe un caracter bun - e doar o chestiune de timp ca să se întâmple asta. Știu, tu crezi că nu te vei schimba, că ești suficient de puternic să-ți păstrezi integritatea; dacă stai suficient de mult timp între oameni care mint/ fură/ înșeală/ au obiceiuri vicioase, vei începe să faci ce fac ei.

Dacă petreci suficient de mult timp în compania unor oameni care n-au niciun Dumnezeu, te vei îndepărta de Dumnezeu, indiferent cât crezi tu că ești de tare. Nu-ți face iluzii că vei fi tu cel care îi vei schimba pe ei; ei sunt cei care te vor schimba/ infecta pe tine.

Mulți oameni sunt în relații cu niște persoane care nu li se potrivesc, care nu sunt „din același material” ca ei. Oameni care au anumite valori/ principii, care vor să evolueze, care au visuri, ajung ca din diverse motive (frica de singurătate, disperare, faptul că se lasă conduși de poftele sexuale, etc) să intre în relații cu persoane care nu au aceleași valori/ principii, care au alte priorități, care poate nu au niciun interes pentru a-și urma Menirea. Ca să-și păstreze relația de cuplu, cei dintâi renunță la valorile/ principiile/ visurile lor, nu mai fac o prioritate din creșterea personală - se lasă trași în jos de partenerul lor.

Diamantul șlefuiește diamantul. Înțelegeți ce vă spun?

Într-o relație, doar diamantul șlefuiește diamantul. Lemnul nu șlefuiește diamantul. Fierul cu șlefuiește diamantul.

Cu cine ai intrat tu într-o relație de cuplu? Cu o bucată de lemn, cu o bucată de fier sau cu un diamant?

Cu cine crezi că este necesar să intri într-o relație, dacă vrei să devii un diament șlefuit?

Vrei să fii un diamant șlefuit sau nu țintești atât de sus?” (Michael Todd) Traducerea Mihaela Dan

„Ca să poată să lucreze prin tine așa cum vrea să lucreze, Dumnezeu îți cere să scoți din viața ta nu doar oamenii care te țin pe loc, ci și oamenii care te încetinesc, care te fac să reduci ritmul în care avansezi.

Care sunt oamenii din viața ta care te fac să reduci ritmul în care ai putea avansa, pentru că ei nu pot ține pasul cu tine și dacă ai înainta în ritmul de care ești capabil, i-ai pierde pe drum?

Care sunt oamenii în fața cărora trebuie să vă justificați tot timpul, cărora trebuie să le dați mai tot timpul explicații pentru alegerile voastre, care au mereu impresia că nu le spuneți tot adevărul, că vreți să-i păcăliți într-un fel sau altul, că aveți motive ascunse pentru care faceți ceea ce faceți?

Care sunt oamenii care fac o dramă din faptul că nu alegeți ce vor ei să alegeți, care vă reproșează că vă trăiți viața cum considerați voi potrivit și nu cum vor ei, care au pretenția să faceți ce le convine lor, care au impresia că este de datoria voastră să îi alegeți pe ei, în defavoarea voastră?

O să vă explic la modul foarte simplu cum stă treaba: fiecare dintre noi aleargă într-o cursă, în această viață.

Fiecare aleargă pe propriul culoar și Dumnezeu vrea ca noi să ne păstrăm culoarul pe care este menit să alergăm. Dumnezeu ne cere ca în această „cursă” să ne eliberăm de tot bagajul trecutului, care ne îngreunează înaintarea și să ne eliberăm de tot ce nu este aliniat cu El.” (Michael Todd) Traducerea Mihaela Dan

„Unii dintre voi ați stabilit în mintea voastră cum o să arate viața voastră și erați convinși că voi „vă creați viața”, că aveți puterea să controlați cum o să arate viața voastră, dar lucrurile nu au mers cum ați vrut voi. Vi s-au întâmplat lucruri care v-au devastat, care nu erau în planul vostru, pe care nu ați putut să le controlați și o parte dintre voi sunteți atât de supărați pe Dumnezeu, v-ați închis inimile în asemenea măsură, încât El nu mai reușește să vorbească inimilor voastre.

Sunteți frustrați pentru că viața voastră nu a respectat lista dorințelor voastre, că nu ați reușit să vă creați viața așa cum credeați că o puteți face și nu puteți accepta faptul că planul vostru nu se potrivește întotdeauna cu Planul lui Dumnezeu și că în astfel de situații, lucrurile se întâmplă după Voia Lui, nu după voia voastră.

Și pentru că vi s-au întâmplat niște lucruri care nu erau în planul vostru și a fost foarte dureros, v-ați închis în voi, v-ați izolat, nu ați mai lăsat loc pentru ca Dumnezeu să vă vindece inima, nu ați mai lăsat loc pentru ca Dumnezeu să aducă în viața voastră oameni care să vă ajute.

Dumnezeu vă spune astăzi să rupeți lista care conține punct cu punct planul vostru pentru propria viață, fiindcă acel plan nu rezistă în fața Planului pe care-l are Dumnezeu pentru viața voastră. Acesta este mesajul pe care Dumnezeu vi-l transmite direct fiecăruia dintre voi, cei care ați avut impresia că „voi vă creați viața”: rupeți lista aceea, fiindcă nu voi decideți ce curs va lua viața voastră și dacă veți continua să o folosiți ca reper în ceea ce faceți, veți avea mari dezamăgiri.

„Eu îmi creez viața, cu puterea intențiilor mele!”

Nu, nu tu îți creezi viața. Lui Dumnezeu nu-i pasă de intențiile tale, stabilite de egoul tău.

„Doamne, facă-se Voia ta, nu voia mea! Arată-mi ce vrei să fac cu viața mea, arată-mi ce înseamnă cu adevărat o viață de succes! Azi rup lista cu țintele mele pentru propria viață și sunt deschis la a asculta care sunt țintele tale pentru viața mea” – aceasta este atitudinea potrivită.” (Michael Todd) Traducerea Mihaela Dan

„Unii dintre voi ați stabilit în mintea voastră cum o să arate viața voastră și erați convinși că voi „vă creați viața”, că aveți puterea să controlați cum o să arate viața voastră, dar lucrurile nu au mers cum ați vrut voi. Vi s-au întâmplat lucruri care v-au devastat, care nu erau în planul vostru, pe care nu ați putut să le controlați și o parte dintre voi sunteți atât de supărați pe Dumnezeu, v-ați închis inimile în asemenea măsură, încât El nu mai reușește să vorbească inimilor voastre.

Sunteți frustrați pentru că viața voastră nu a respectat lista dorințelor voastre, că nu ați reușit să vă creați viața așa cum credeați că o puteți face și nu puteți accepta faptul că planul vostru nu se potrivește întotdeauna cu Planul lui Dumnezeu și că în astfel de situații, lucrurile se întâmplă după Voia Lui, nu după voia voastră.

Și pentru că vi s-au întâmplat niște lucruri care nu erau în planul vostru și a fost foarte dureros, v-ați închis în voi, v-ați izolat, nu ați mai lăsat loc pentru ca Dumnezeu să vă vindece inima, nu ați mai lăsat loc pentru ca Dumnezeu să aducă în viața voastră oameni care să vă ajute.

Dumnezeu vă spune astăzi să rupeți lista care conține punct cu punct planul vostru pentru propria viață, fiindcă acel plan nu rezistă în fața Planului pe care-l are Dumnezeu pentru viața voastră. Acesta este mesajul pe care Dumnezeu vi-l transmite direct fiecăruia dintre voi, cei care ați avut impresia că „voi vă creați viața”: rupeți lista aceea, fiindcă nu voi decideți ce curs va lua viața voastră și dacă veți continua să o folosiți ca reper în ceea ce faceți, veți avea mari dezamăgiri.

„Eu îmi creez viața, cu puterea intențiilor mele!”

Nu, nu tu îți creezi viața. Lui Dumnezeu nu-i pasă de intențiile tale, stabilite de egoul tău.

„Doamne, facă-se Voia ta, nu voia mea! Arată-mi ce vrei să fac cu viața mea, arată-mi ce înseamnă cu adevărat o viață de succes! Azi rup lista cu țintele mele pentru propria viață și sunt deschis la a asculta care sunt țintele tale pentru viața mea” – aceasta este atitudinea potrivită.” (Michael Todd) Traducerea Mihaela Dan

„Oamenii se tem de Dumnezeul căruia i se roagă, unele religii îi învață pe oameni că trebuie să le fie frică de Dumnezeu.

Oamenii cred într-un Dumnezeu dur și răzbunător, care îți cere să renunți la tot pentru El sau dacă nu renunți, o să-ți ia El tot. Aceasta este o teologie brutală.

Oamenii cred că dacă intră pe Calea spirituală trebuie să renunțe (sau li se va lua cu forța) tot ceea ce aveau în lumea fizică/ materială. De aceea, atunci când oamenii spun că vor să intre mai profund în viața spirituală, cei mai mulți dintre ei discută cu Dumnezeu la modul: „Dar asta înseamnă că o să-mi iei scaunele și lămpile și ce mai am prin casă? Fiindcă dacă trebuie să renunț la toate bunurile mele, atunci prefer să rămân la nivelul la care sunt acum, nu mă interesează atât de mult spiritualitatea…”.

E ceva de genul „Vreau să știi că sunt și eu pe aici, pe lângă Tine, dar nu mă căuta, lasă-mă în pace așa cum sunt acum! Du-te și caută-i pe alții!”.

Câți sunt cei care spun „Capitulez. Facă-se Voia ta! Ia ce vrei de la mine, fă ce vrei cu mine, trimite-mă acolo unde vrei, lucrează prin mine în orice mod consideri potrivit; eu sunt hotărât să urmez Calea spirituală, nu voi da înapoi, atât de mult înseamnă pentru mine evoluția mea spirituală”?

Câți dintre voi vorbiți așa cu Dumnezeu?

La un seminar de-al meu la care vorbeam despre acest subiect, o femeie de circa 30 de ani care era încă susținută financiar de tatăl său mi-a spus: „Dumnezeu nu are cum să-mi ia banii, fiindcă tatăl meu i-a pus într-un fond sigur”.

Ce poți să-i răspunzi unei asemenea persoane?! Dumnezeule…” (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

„Oamenilor le place să spună: "Fii tu însuți", "Fii autentic" sau "Poți să fii absolut sincer cu mine", dar în 99% din cazuri nu sunt dispuși să accepte cu adevărat să te manifești autentic.

Iată de ce:

A te manifesta la modul autentic înseamnă să îți permiți să te manifești așa cum simți, să fii imprevizibil - uneori rebel, uneori aiurit, uneori dezordonat, uneori impulsiv, uneori vulnerabil, uneori sensibil, uneori furios, uneori pasionat, uneori plictisit, etc și să treci ușor de la o stare la alta. Adevărul este că majoritatea oamenilor nu pot face față unor schimbări emoționale/ energetice atât de intense și de rapide.

Cei mai mulți oameni au avut o viață în care “stabilitatea” a fost cuvântul de ordine – o stabilitate menținută cu orice preț. Ei nu au avut parte de acea Călătorie zguduitoare de care e nevoie pentru a înțelege cum este să te reconstruiești de la zero și cum să menții flacăra vie în interiorul tău; ca să nu mai vorbesc despre a-i ajuta și pe alții să facă același lucru.

Cei mai mulți oameni, dacă se confruntă cu un lucru pe care îl percep ca fiind nesigur/ riscant/ periculos pentru “stabilitatea” lor, îl resping imediat.

Acești oameni vor ca tu să te deschizi în fata lor, să fii autentic doar până la limita la care ei se simt în siguranță, până la limita la care nu “ameninți” zona lor de confort; nu vor să te simți atât de liber, încât să-i faci să se simtă nesiguri sau să simtă că nu mai dețin controlul asupra vieții lor și eventual, și asupra ta.

Există însă și oameni - rari - care fac față acestei dinamici emoționale/ energetice, care sunt capabili să te accepte așa cum ești la modul autentic și sunt capabili să creeze un spațiu în care să te simți în siguranță pentru a te arăta exact așa cum ești. Aceștia sunt oamenii care au avut o copilărie traumatizantă, au fost „pulverizați” din punct de vedere emoțional și au renăscut din propria cenușă, fiindcă și-au făcut munca interioară, au lucrat la propria vindecare, astfel încât au devenit din nou întregi. Acești oameni sunt experți în a crea un spațiu în care să te simți în siguranță, să simți că te poți arăta în toată vulnerabilitatea ta; ei empatizează cu „nebunia” emoțională prin care treci uneori, oferindu-ți Iubire și instrumente de lucru valoroase, ca să faci față mai ușor acestor „furtuni” energetice.” (Humberto Braga) Traducerea Mihaela Dan

„Este o diferență foarte mare între ceea ce numim noi „a te purta frumos” și „a fi bun”.

Noi am fost învățați „să ne purtăm frumos” și mulți oameni cred că asta înseamnă să fii bun, dar nu este deloc așa. De fapt, „a te purta frumos” înseamnă să nu te manifești la modul autentic, să nu fii tu, cel real, ci să te comporți „așa cum trebuie/ e frumos” într-un context sau altul, adică să te prefaci. Nu poți „să te porți frumos” și să fii autentic, în același timp. Ori te porți „cum trebuie/ frumos” (în Paradigma 3D), ori te manifești la modul autentic.

Dar poți să fii bun (să te comporți cu bunătate) și să fii autentic, pentru că așa alegi tu să interacționezi cu ceilalți: cu bunătate.

Spre exemplu, eu pot să-i fac pe oameni să se simtă răniți dacă le trântesc în față un anumit adevăr, dar pot alege întotdeauna să spun acel adevăr cu bunătate, într-un mod cât mai blând posibil. Dacă oamenii îmi pun întrebări cu privire la acel lucru pe care îl spun, eu pot alege să le vorbesc cu bunătate, dar nu-mi voi cenzura adevărul, doar pentru că acei oameni s-ar putea să nu agreeze adevărul meu, doar „ca să nu tulbur apele”.

Eu îmi voi rosti întotdeauna adevărul, dar o voi face într-un mod echilibrat, cu bunătate. Nu o să-mi neg adevărul, nu o să ascund cine sunt eu adevărat, doar ca să nu „zgudui barca”. Nu o să mă trădez pe mine însumi ca să nu deranjez/ supăr pe altcineva.

Toată această Călătorie pe care o parcurgem acum ca umanitate este despre a învăța să îți rostești adevărul, despre a te manifesta la modul autentic.

Unii spun „O să zic ca ei/ fac ce vor ei, chiar dacă nu sunt de acord. Vreau să fie liniște, nu vreau să iasă scandal”. Poftim?! De ce te-ai trăda pe tine însuți, de ce ți-ai nega adevărul? Dacă tu ești de altă părere, dacă nu ești de acord cu acel lucru, de ce l-ai face? Nu vrei să-i deranjezi pe alții, așa că te trădezi pe tine, adică le permiți altora să te controleze?!

Dacă tu te manifești la modul autentic totul curge către tine, lucrurile se desfășoară cu ușurință și grație. Dacă „te porți frumos” lucrurile sunt împinse/ forțate către tine.

În fiecare conversație pe care o ai poți alege să „te porți frumos” sau să fii autentic. Și partea frumoasă este că dacă tu te manifești la modul autentic, îi permiți și interlocutorului tău să se manifeste la modul autentic.

În această lume sunt foarte mulți oameni care încearcă „să se poarte frumos”, în loc să fie autentici și de aceea nu ne vedem unii pe alții așa cum suntem cu adevărat. Pentru mulți oameni este foarte greu să fie autentici, dar pe măsură ce vom fi tot mai mulți cei care ne manifestăm la modul autentic, le va fi mai ușor celorlalți să facă și ei același lucru.

De fiecare data când cineva alege „să se poarte frumos” în loc să fie autentic, face ca și pentru ceilalți să fie mai greu să fie autentici. Când noi ne prefacem, adică „ne purtăm frumos”, îi invităm și pe ceilalți să se prefacă.” (Jason Estes) Traducerea Mihaela Dan

„Mie îmi place foarte mult să port conversații deschise, în care mă manifest la modul autentic și interlocutorul meu face la fel, pentru că de fiecare dată după o astfel de conversație și eu, și cealaltă persoană învățăm ceva nou. Sunt convestații inconfortabile uneori, dar sunt autentice, ne arătăm și unul, și altul așa cum suntem cu adevărat.

Dar dacă este să port o conversație în care mi se cere „să mă port frumos”, prefer să îmi văd de drum. Nu vreau să mă prefac, nu-mi place să mă prefac.

Dacă mă suprind, totuși, uneori, purtând o discuție în care „mă port frumos”, mă opresc și verific ce anume din mine a simțit nevoia „să se poarte frumos” cu acea persoană, fiindcă acesta este un răspuns la traumă, deci e ceva ce am de vindecat în mine.” (Jason Estes) Traducerea Mihaela Dan

„Unii oameni folosesc adevărul ca pe o sabie, te trântesc celorlalți adevărul în față la modul brutal. Ei au impresia că asta înseamnă „să-ți rostești adevărul”. Nu, nu despre asta este vorba.

Este foarte important să știi să-și rostești adevărul cu bunătate. Faptul că te manifești cu bunătate nu înseamnă că nu-ți mai spui adevărul; înseamnă că îl spui într-un mod echilibrat, cu blândețe, cu respect față de celălalt, nu la modul provocator.

Manifestați-vă la modul autentic și veți găsi oamenii potriviți pentru voi, oamenii cu care să aveți conexiuni profunde, cu care puteți avea discuții profunde, care au potențialul să vă schimbe viața.” (Jason Estes) Traducerea Mihaela Dan

„Treaba mea aici, pe Pământ, este să fiu eu însumi.

Ca atare, n-o să-mi cer scuze pentru faptul că sunt eu însumi, pentru că mă comport la modul autentic.” (Jason Estes) Traducerea Mihaela Dan

„Când nivelul tău de conștiință crește, poți discerne nivelul de vibrație al oamenilor cu care intercționezi, poți să-ți dai seama dacă cineva este în 3D, 4D sau 5D, ca nivel de conștiință.

Când percepi nivelul de conștiință al celor din jur nu vorbești despre ceea ce simți adânc în sufletul tău/ nu-ți împărtășești emoțiile și gândurile tale cele mai intime cu cei din 3D care au inima închisă, fiindcă știi că ei nu pot înțelege ce le spui, nu pot face față la o asemenea deschidere a inimii; e prea mult pentru ei. Faptul că tu te arăți la modul autentic, că te arăți vulnerabil în fața lor le apasă butoanele acestor oameni, nu știu ce să facă, se simt inconfortabil în acest context și îi simți cum se crispează. Nu sunt pregătiți pentru discuții de o asemenea profunzime.

Știu, când ai inima deschisă și te întâlnești cu niște oameni apropiați și ești întrebat „Ce mai faci?”, vrei să împărtășești cu ei faptul că s-a întâmplat ceva dureros, că treci printr-o perioadă dificilă, că suferi. Numai că oamenii care funcționează în 3D nu vor să știe astfel de lucruri, preferă un răspuns general, cum dau și ei, când sunt întrebați „Ce mai faci?”. Ei se simt inconfortabil dacă tu le vorbești despre o situație dificilă prin care treci, despre ceea ce simți cu adevărat în acea perioadă.

De aceea este de dorit să vă folosiți discernământul și să observați ce nivel de conștiință are persoana cu care discutați, înainte de a alege ce răspuns îi dați, atunci când sunteți întrebați „Ce mai faci?”, fiindcă astfel nu vă veți mai pune în situația de a vă deschide inima în fața unor oameni, a vă arăta vulnerabili, pentru a constata mai apoi că aceștia se simt inconfortabil, se crispează sau schimbă vorba, pentru că nu sunt capabili să facă față unei inimi deschise, unui om care se arată vulnerabil.

Înțelegeți că autenticitatea voastră poate provoca reacții dezechilibrate celor care au inima închisă, este posibil să le apese butoanele.

Oamenii care au inima închisă nu sunt capabili să creeze un spațiu în care să te simți în siguranță să te arăți vulnerabil.” (Siman)

Atunci când vorbesc despre „a capitula” eu nu mă refer la „a te da bătut”.

Când vorbesc despre capitulare unii oamenii se uita la mine cu stupoare: „Cum adică să capitulez?! De ce aș capitula? Asta este o dovadă de slăbiciune!”/ „De ce aș capitula? De ce să nu insist cât pot de mult, ca să-mi împlinesc dorința?”/ „De ce aș renunța la resentimente? Am tot dreptul să fiu supărat pe acest om, după tot ce mi-a făcut!“.

Oamenii nu înțeleg că de fapt, „capitularea” se referă la a accepta curgerea naturală a lucrurilor în Univers, la a accepta faptul că nu poți controla tu, omul, tot ce ține de viața ta și de lume, în general, la a accepta că este necesar să faci diferența între lucrurile pe care le poți schimba/ influența și cele pe care nu stă în puterea ta să le schimbi/ influențezi.

„A capitula” înseamnă a accepta faptul că dacă ți s-a întâmplat un lucru, chiar dacă nu-ți place, acesta are un rost.

Sunt situații în care este necesar/ oportun să fii perseverent, să faci schimbări, etc, dar sunt alte situații în care este necesar să accepți că un anumit lucru s-a întâmplat/ este real, să accepți că nu poți face ca acel lucru să „dispară”, că este necesar să încetezi să-i mai opui rezistență/ să-i negi existența și să te hotărăști cum vrei să acționezi în continuare. Sunt lucruri care se întâmplă dincolo de voința/ dorința ta, lucruri asupra cărora tu nu ai niciun control și faptul că refuzi să le accepți ca atare, că le opui rezistență, că faci tot ce stă în puterea ta ca ele să „dispară”, nu va rezolva nimic. În aceste cazuri tot ce poți face este să capitulezi, să accepți că acele lucruri s-au întâmplat, sunt reale.

Eu sunt genul de om care este perseverent, care se dedică trup și suflet proiectelor în care este implicat, care nu ezită să investească mult timp și energie pentru a-și împlini visurile, însă experiența m-a învățat că cel mai mare succes îl obții atunci când știi să identifici momentele în care este cazul să capitulezi și să lași lucrurile să-și urmeze cursul, chiar dacă nu curg în direcția în care ți-ar plăcea ție.

Tot ce ți se întâmplă în viață are un rost, are un motiv spiritual. Capitularea este strâns legată de înțelegerea acestui lucru: TOT CE ȚI SE ÎNTÂMPLĂ ARE UN ROST, chiar dacă tu nu-l înțelegi pe moment sau poate n-o să-l înțelegi niciodată în această viață.

Dacă vrei să urmezi Calea spirituală este necesar să accepți faptul că tot ce se întâmplă are un rost și să fii capabil să capitulezi, atunci când ți se întâmplă lucruri asupra cărora nu au nicio putere, pe care nu le poți face să „dispară” ca și cum nu ar fi existat niciodată. Chiar dacă sunt lucruri inconfortabile/ dureroase, capitulezi, le accepți ca atare („Facă-se Voia Ta!”) și apoi te hotărăști ce vei face în continuare.

Capitulezi 100%, accepți necondiționat ceea ce ți se întâmplă, nu opui rezistență, nu te consideri o victimă, nu consideri că „nu e drept că ți s-a întâmplat tocmai ție așa ceva”, că „nu meritai așa ceva”, nu îți plângi de milă. Mergi înainte indiferent ce ți se întâmplă și privești toate provocările prin care treci ca parte din Calea ta spirituală. (dr. Judith Orloff) Traducerea Mihaela Dan

Dați drumul la tot ceea nu se servește Binelui vostru, la tot ceea ce nu mai rezonează cu voi, la tot ceea ce simțiți că vă sleiește energetic – oameni, relații, activități, slujbe, locuri, etc.

Dacă tu ai vampiri energetici în preajma ta și te simți o victimă a acestora, întreabă-te: „Ce anume din mine mă face să țin în continuare acești oameni în preajma mea? De ce nu îi scot din viața mea?".

Dacă tu ai în preajmă oameni care au un comportament lipsit de respect/ abuziv față de tine și te simți o victimă a acestora, întreabă-te: „Ce anume din mine mă face să țin în continuare acești oameni în preajma mea? De ce nu îi scot din viața mea?".

Nu mai încercați să-i salvați/ vindecați pe alții, făcându-vă rău vouă înșivă! Lăsați-i pe acei oameni să se ocupe de salvarea/ vindecarea proprie; până una-alta voi aveți nevoie de vindecare!

Întrebați-vă de ce nu sunteți capabili să stabiliți limite ferme în relații, de ce nu sunteți capabili să spuneți „Nu” la ceea ce vă face rău.

Întrebați-vă de ce puneți la suflet opiniile altora despre voi, chiar dacă unii dintre acei oameni nici nu vă cunosc prea bine. Părerile oamenilor pot fi ca niște cuțite energetice, iar dacă tu nu ești stăpân pe tine însuți, dacă nu ești ferm ancorat în adevărul tău, dacă ai nevoie de validare din exterior, practic te oferi ca țintă celor care înfing cuțite energetice în tine.

Faceți o verificare atentă a vieții voastre, hotărâți-vă ce/ pe cine vreți să mai păstrați în viața voastră și ce/ pe cine nu. Însoțiți-vă cu oameni cu care rezonați, cu oameni care susțin evoluția voastră, pentru că viața e scurtă, niciodată nu știi ce se poate întâmpla; nu vă irosiți timpul cu oameni care vă trag în jos.

Iar dacă sunt oameni pe care nu îi puteți scoate complet din viața voastră, pentru că sunt membri ai familiei, stabiliți limite ferme în relațiile cu ei, fiindcă jignirile, criticile continue, comportamentele lipsite de respect, abuzul de orice tip nu sunt acceptabile, indiferent din partea cui vin.

Țineți aproape de oameni cu care simțiți că puteți fi autentici, cu care puteți discuta deschis absolut orice, cu care aveți o conexiune de la suflet la suflet. (dr. Judith Orloff) Traducerea Mihaela Dan

Orice s-a întâmplat în viața ta în trecut, în ceea ce privește relațiile de cuplu, ține de domeniul trecutului, iar tu ai lucrat cu tine însuți de atunci, te-ai schimbat.

Lasă deoparte trecutul, nu mai respinge oportunitatea unei noi relații doar pentru că nu vrei să mai ai parte de genul de relații de care ai avut parte în trecut.

Iubirea adevărată nu are nicio legătură cu vârsta, are legătură cu conexiunea între două suflete, care apare în viața ta atunci când ești pregătit pentru așa ceva, când poți face față unei astfel de relații. Și când o conexiune la nivel de suflete apare în viața ta, capitulează, pentru că este ceva foarte prețios; deschide-te către acea relație, nu o respinge pe motiv că „ai o vârstă”.

Tu știi când ai găsit o conexiune la nivel de suflete, simți foarte clar asta. (dr. Judith Orloff) Traducerea Mihaela Dan

"Ce înseamnă să trăiești liber? Înseamnă să nu fii sub controlul fizic, mental sau emoțional al altuia/ altora.

Cum trăim liber? Ne fixăm propriile standarde/ reguli/ principii/ valori pentru viața noastră, nu trăim după regulile/ așteptările/ pretențiile altora, nu le permitem altora să ne dicteze cum să trăim.

Eu am constatat că foarte mulți oameni nici măcar nu-și trăiesc propria viață; ei trăiesc viața pe care le spun alții (părinții, soțul/ soția, biserica, societatea, etc) că „trebuie”/ „e bine” să o trăiască. Și apoi ne întrebăm de ce nimeni nu e fericit… Pentru că oamenii nu-și trăiesc viața așa cum simt ei că vor să trăiască, ci după cum le cer/ impun alții să o trăiască!

Și când trăiești în acest mod ajungi la un moment dat să te oprești și să spui: „Stai puțin, asta este viața mea! De ce fac eu ce vor alții să fac? De ce le permit eu altora să îmi spună cum să trăiesc? A venit timpul să-mi recuperez puterea personală! A venit timpul să preiau controlul asupra vieții mele, să îmi fac propriile alegeri”.

Și da, este dificil să faci asta într-o lume care se bazează pe rațiune, pe statistici, pe analize de date, pe comparații, etc și care îți poate aduce nenumărate argumente „raționale” că lucrurile stau așa cum spun alții, nu așa cum simți tu. Este greu să rămâi aliniat cu adevărul tău când toți cei din jur vin cu argumente „raționale” care „demolează” ceea ce simți tu a fi adevărat; mai ales când ei sunt atât de mulți și tu ești unul singur.

O să vă dau un exemplu: dacă ești un artist și creezi o melodie, oricât de încântat ești de creația ta, nu-i poți obliga pe ceilalți să o asculte și nici nu-i poți obliga să le placă.

Dacă tu ai anumite așteptări, în sensul că vrei ca ceilalți să te înțeleagă, să te valideze, să te susțină, ca să îți permiți să trăiești așa cum vrei tu (adică liber), atunci nu mai ești liber, fiindcă depinzi de validarea celor din jur.

Dacă trăiești liber, tu creezi din spațiul inimii, lași inspirația să te conducă și compui acea melodie care te exprimă cu adevărat pe tine însuți, fără să te intereseze părerea altora. Tu creezi din inima ta, faci tot ce depinde de tine pentru ca această creație să fie cea mai bună pe care o poți realiza la acel moment și împărtășești cu lumea ceea ce ai creat. Ce face lumea mai departe este treaba ei, nu e treaba ta. Nu ai niciun fel de așteptări legate de modul în care primește lumea creația ta, nu îi evaluezi valoarea după reacția celorlalți și nu îți evaluezi nici propria valoare după modul în care cei din jur tratează creația ta. Nu e problema ta dacă ceilalți nu înțeleg valoarea creației tale și nu percep frumusețea creației tale.

Când trăiești liber faci diferența între cine ești tu (valoarea ta ca ființă) și modul în care sunt primite darurile tale, pe care le împărtășești cu ceilalți. Nu îți evaluezi valoarea după validarea pe care o obții (sau nu) din exterior. Dacă unii oamenii nu înțeleg sau nu sunt dispuși să primească darul tău este treaba lor, nu înseamnă că darul tău nu are valoare sau că tu nu ai valoare."  Sursa: DeVon Franklin, Traducerea Mihaela Dan

"Cele mai multe femei au fost programate la modul subtil, fiind învățate că trebuie să se pună pe ultimul loc în ordinea priorităților, așa cum a fost ea stabilită de societatea patriarhală... Ele au acceptat tacit că nevoile lor - indiferent dacă era vorba de nevoi fizice, emoționale, mentale sau spirituale - erau cele mai puțin importante în familie și în ierarhia socială.

Cele mai multe dintre noi s-au conformat în tăcere.

Cele mai multe dintre noi au crezut că e “de datoria noastră”, a femeilor, să ne punem pe ultimul loc.

Cele mai multe dintre noi au jucat rolul martirului și s-au sacrificat pentru alții.

Cele mai multe dintre noi nu au pus niciodată la îndoială această stare de fapt.

Nenumărate femei cu inimile rănite au jucat acest rol de martir toată viața lor, de milenii. Noi am încercat să-i facem fericiți pe toți cei din jurul nostru. Am considerat că este responsabilitatea noastră să le facem pe plac altora, renunțând la propriul nostru adevăr, la nevoile și dorințele proprii, din dorința de “a fi bine”, într-o încercare de “a trăi în bună înțelegere”.

De-a lungul timpului, noi, femeile, am încercat să fim fericite făcându-i pe toți ceilalți fericiți. Dacă ceilalți erau fericiți, simțeam că ne-am jucat perfect rolul și că astfel, puteam să ne considerăm și noi fericite.

Pentru o vreme am fost mulțumite că persoanele dragi au nevoie de noi. Am crezut că dacă au nevoie de noi o să ne simțim apreciate, acceptate și iubite. Tot ce ne doream era o validare a valorii noastre, venită din partea celor ale căror nevoi le-am pus mai presus de nevoile noastre.

Dar a fost un preț uriaș de plătit, pentru că simțeam un gol interior, o amorțeală întunecată... O amorțeală pe care nici măcar nu puteam să o identificăm, pentru că ea a fost mereu acolo, distrugându-ne pe tăcute respectul de sine, demolându-ne puțin câte puțin puterea personală, închizându-ne încetul cu încetul inimile.

Noi am încercat cu îndârjire să umplem acest gol interior care apăruse ca urmare a faptului că ne-am neglijat nevoile și dorințele proprii, că ne-am negat/ ignorat propriul adevăr și că am acceptat să trăim zi de zi în acest fel. Am încercat să umplem acest gol interior preocupându-ne și mai mult de binele celorlați, concentrându-ne și mai mult pe nevoile și dorințele lor, în speranța că fărâmele de iubire primite din partea acestora ne vor fi de ajuns și în sfârșit, ne vom simți și noi împlinite, fie și pentru o perioadă scurtă de timp.

Noi n-am înțeles, nu ne-am dat seama că, de fapt, acest gol era provocat de lipsa de IUBIRE. Noi am dat mereu de la noi - am dat atât de mult, încât rezervoarele noastre s-au golit.

Aceasta e durerea ascunsă din istoria Femininului, care a fost gravată în paginile timpului, în societatea patriarhală a Pământului.

Vremurile se schimbă acum. Femeia și-a recuperat și asumat puterea personală. Ea s-a ridicat în toată gloria ei și în cele din urmă, a înțeles că golul pe care îl simte în interiorul ei nu poate fi umplut decât din interior.

Ea nu mai pune nevoile altora deasupra nevoilor proprii. Ea își rostește adevărul cu grație. Își urmeaza calea sigură pe ea, acceptând doar ceea ce rezonează cu ea și ce o onorează.

Și în acest fel, Femeia nu se schimbă doar ea însăși - ea schimbă lumea. Nu-și mai dorește ca ceilalți să aibă nevoie de ea, ca să se simtă validată; a plătit un preț prea mare atunci când își baza fericirea proprie pe fericirea altora, așa că în cele din urmă, a decis să se pună pe ea însăși pe primul loc în ordinea priorităților sale."

Sursa: Karen Star

Ce înseamnă să trăiești liber? Înseamnă să nu fii sub controlul fizic, mental sau emoțional al altuia/ altora.

Cum trăim liber? Ne fixăm propriile standarde/ reguli/ principii/ valori pentru viața noastră, nu trăim după regulile/ așteptările/ pretențiile altora, nu le permitem altora să ne dicteze cum să trăim.

Eu am constatat că foarte mulți oameni nici măcar nu-și trăiesc propria viață; ei trăiesc viața pe care le spun alții (părinții, soțul/ soția, biserica, societatea, etc) că „trebuie”/ „e bine” să o trăiască. Și apoi ne întrebăm de ce nimeni nu e fericit… Pentru că oamenii nu-și trăiesc viața așa cum simt ei că vor să trăiască, ci după cum le cer/ impun alții să o trăiască!

Și când trăiești în acest mod ajungi la un moment dat să te oprești și să spui: „Stai puțin, asta este viața mea! De ce fac eu ce vor alții să fac? De ce le permit eu altora să îmi spună cum să trăiesc? A venit timpul să-mi recuperez puterea personală! A venit timpul să preiau controlul asupra vieții mele, să îmi fac propriile alegeri”.

Și da, este dificil să faci asta într-o lume care se bazează pe rațiune, pe statistici, pe analize de date, pe comparații, etc și care îți poate aduce nenumărate argumente „raționale” că lucrurile stau așa cum spun alții, nu așa cum simți tu. Este greu să rămâi aliniat cu adevărul tău când toți cei din jur vin cu argumente „raționale” care „demolează” ceea ce simți tu a fi adevărat; mai ales când ei sunt atât de mulți și tu ești unul singur.

O să vă dau un exemplu: dacă ești un artist și creezi o melodie, oricât de încântat ești de creația ta, nu-i poți obliga pe ceilalți să o asculte și nici nu-i poți obliga să le placă.

Dacă tu ai anumite așteptări, în sensul că vrei ca ceilalți să te înțeleagă, să te valideze, să te susțină, ca să îți permiți să trăiești așa cum vrei tu (adică liber), atunci nu mai ești liber, fiindcă depinzi de validarea celor din jur.

Dacă trăiești liber, tu creezi din spațiul inimii, lași inspirația să te conducă și compui acea melodie care te exprimă cu adevărat pe tine însuți, fără să te intereseze părerea altora. Tu creezi din inima ta, faci tot ce depinde de tine pentru ca această creație să fie cea mai bună pe care o poți realiza la acel moment și împărtășești cu lumea ceea ce ai creat.

Ce face lumea mai departe este treaba ei, nu e treaba ta. Nu ai niciun fel de așteptări legate de modul în care primește lumea creația ta, nu îi evaluezi valoarea după reacția celorlalți și nu îți evaluezi nici propria valoare după modul în care cei din jur tratează creația ta. Nu e problema ta dacă ceilalți nu înțeleg valoarea creației tale și nu percep frumusețea creației tale.

Când trăiești liber faci diferența între cine ești tu (valoarea ta ca ființă) și modul în care sunt primite Darurile tale, atunci când le împărtășești cu ceilalți. Nu îți evaluezi valoarea după validarea pe care o obții (sau nu) din exterior. Dacă unii oamenii nu înțeleg sau nu sunt dispuși să primească Darul tău este treaba lor, nu înseamnă că Darul tău nu are valoare sau că tu nu ai valoare. (DeVon Franklin) Traducerea Mihaela Dan

Oamenii se lasă influențați de ceea ce văd pe rețelele de socializare și nu-și dau seama că lucrurile nu sunt întotdeauna ce par a fi, că unele dintre fotografiile postate de diverse persoane care vor să dovedească ce viață frumoasă au, nu reflectă realitatea, că viața lor nu este așa de frumoasă și armonioasă precum încearcă ei să o prezinte. Oamenii se compară cu niște persoane pe care le urmăresc pe rețelele de socializare, au impresia că acele persoane au o viață perfectă, că au atins succesul în viață și ca atare, își fixează ținte nerealiste, în baza a ceea ce cred că au realizat alții (deși nu e deloc sigur că acele persoane au realizat ceea ce susțin că au realizat și au viața minunată pe care susțin că o au).

Lucrurile stau așa: Dumnezeu va lucra prin mine exact așa cum este menit să lucreze prin mine și va lucra prin tine exact așa cum este menit să lucreze prin tine, dacă noi îi permitem să facă asta și nu opunem rezistență. Și Dumnezeu va lucra prin noi așa cum este menit să lucreze, indiferent că avem un urmăritor sau avem un milion de urmăritori pe rețelele de socializare. Nu are niciun rost să ne comparăm cu alții, pentru că fiecare are rostul lui aici, pe Pământ; faptul că unii au un milion de urmăritori și tu ai numai unul nu înseamnă nimic, Dumnezeu lucrează prin tine exact așa cum lucrează și prin acei „alții”. Din acest punct de vedere, numărul de urmăritori, de like-uri sau de aprecieri nu spune nimic despre valoarea ta ca ființă și nici despre valoarea contribuției tale la Binele comun.

Credeți că pe Dumnezeu îl interesează câți urmăritori aveți pe pe o rețea de socializare care funcționează în baza unui algoritm creat de niște oameni? De ce sunteți atât de interesați să aveți un număr cât mai mare de urmăritori? De ce sunteți dependenți de atenția pe care o obțineți de la alții pe rețelele de socializare? De ce vă afectează faptul că sunt prea puțini oameni care vă dau like? De ce credeți că numărul de like-uri are vreo legătură cu valoarea voastră?

Este foarte periculos să intrați pe această pantă. (DeVon Franklin) Traducerea Mihaela Dan

Este important să stabilim limite în relații de la bun început. Este important ca eu să îți spun care sunt limitele mele și tu să îmi spui care sunt limitele tale, eu să îți spun ce înseamnă pentru mine să fiu tratat cu respect și tu să îmi spui ce înseamnă pentru tine să fii tratată cu respect.

Noi suntem diferiți, avem opinii diferite și nu avem de unde să știm ce înseamnă pentru celălalt „a fi tratat cu respect”. Și pentru că nu știm, uneori, fără să ne dăm seama, facem lucruri pe care celălalt le consideră a fi o lipsă de respect la adresa sa. Dacă acea persoană nu ne spune, noi vom continua să facem acele lucruri, fiindcă nu avem nicio idee că ele îl afectează pe partenerul nostru.

Iar alteori, de ce să nu o spunem sincer, facem anumite lucruri doar ca să tatonăm terenul, să vedem dacă ne merge, dacă ni se permite. Verificăm cât de departe putem împinge lucrurile până ca persoana respectivă să spună „Eu nu tolerez așa ceva”.

De aceea e important ca atunci când cineva depășește limitele în relația cu tine să îi spui imediat că a depășit limitele și că tu nu permiți așa ceva. (DeVon Franklin) Traducerea Mihaela Dan

" Un inginer a fost chemat să repare un calculator.

Stând în fața ecranului, apăsând câteva taste, dădu din cap, mormăi ceva pentru sine și îl opri.

Scoase o șurubelniță mică din buzunar și întoarse pe jumătate un șurub mic. Apoi a pornit din nou calculatorul și a descoperit că funcționează perfect.

Proprietarul companiei a fost fericit și s-a oferit să plătească factura pe loc.

- "Cât vă datorez?" întrebă el

- „În total o mie de euro.”

- "O mie de euro?! O mie de euro pentru câteva minute de muncă?! O mie de euro, pur și simplu pentru că a întors un șurub mic?! Știu că acest super calculator costă mult și este important pentru munca noastră, dar ... o mie euro este o sumă nebună! Voi plăti doar dacă îmi trimiteți o factură detaliată care justifică perfect această sumă! "

Tehnicianul informatic a dat din cap și a plecat.

În dimineața următoare, președintele a primit factura, a citit-o cu atenție, a clătinat din cap și a procedat la plata fără întârziere.

Conținutul facturii:

Servicii oferite:

- Strângere un șurub: Euro 1

- Să știi ce șurub trebuie strâns: Euro 999

Această poveste este dedicată profesioniștilor care în fiecare zi se confruntă cu disprețul celor care prin propria lor ignoranță nu reușesc să înțeleagă valoarea cunoștințelor profesionale.

Morala: câștigi pentru ceea ce știi, nu pentru ceea ce faci. "

Sursa: net

Relația noastră cu oamenii care ne-au dat viață devine, de fapt, relația noastră cu toți ceilalți, relația noastră cu viața însăși. Dacă, foarte devreme în viața mea, persoana care m-a iubit, care m-a crescut a simțit și furie față de mine sau m-a rănit sau m-a respins, eu îmi voi forma o personalitate care le va include pe toate, care va percepe întreaga lume astfel. Prin urmare, ce se va întâmpla când eu voi deveni adult? Voi atrage, voi căuta oameni și situații care mă vor înfuria, pentru a continua să trăiesc, în mod obișnuit, cu problemele nerezolvate care m-au deranjat întotdeauna. Dacă trăiesc într-o țară în care se întâmplă o nedreptate, voi fi primul care va intra în luptă. Voi căuta tot timpul luptele. Oamenii se folosesc de religie, cultură, acte de nedreptate spre a lupta pentru o cauză care nu are nicio legătură cu cauza în sine, ci cu ei înșiși. În schimb, dacă simt pace interioară, nu mă voi simți parte din război." Voi căuta să rezolv lucrurile diferit și mai constructiv, așa cum alții probabil că nici măcar nu înțeleg. (Dr Menis Yousry)

Modul în care vorbesc este influențat de modul în care mă asculți.

Eu nu sunt aceeași cu relație cu toți oamenii; Esența mea este aceeași, dar sunt diferită, în funcție de omul cu care relaționez.

Tu nu ești același în relație cu toți oamenii; Esența ta este aceeași, dar ești diferit, în funcție de omul cu care relaționezi.

Oamenii tind să creadă că o anumită persoană este într-un anumit fel și se manifestă în acel fel cu toți cei cu care interacționează.

Clienții cu care lucrez la cabinetul meu îmi spun deseori: „Așa este el, n-ai ce să-i faci!”. Iar eu le răspund: „Nu; așa este el cu tine. El nu este așa cu toată lumea”.

Noi ne manifestăm diferit de la o clipă la alta, în funcție de omul cu care interacționăm, în funcție de fiecare relație în parte. Noi contribuim la acea relație (indiferent de ce tip de relație este vorba) și acea relație ne schimbă/ influențează pe noi. Relația este legătura între tine și mine, este „spațiul” dintre noi doi, este modul în care ne influențăm unul pe altul atunci când ne conectăm, este ceea ce se întâmplă când tu scoți la suprafață/ activezi anumite lucruri din mine și eu scot la suprafață/ activez anumite lucruri din tine. Toată această dinamică ce are loc între noi doi, tot ceea ce trezim unul în celălalt, tot ce schimbăm unul în altul și tot ce creăm împreună este „relația”.

De aceea fiecare relație este diferită și de aceea tu ești diferit cu oameni diferiți. (Esther Perel) Traducerea Mihaela Dan

Dacă discutăm despre instituția căsătoriei, principala diferență dintre femeile din trecut și cele din ziua de azi este aceea că acum femeile au libertatea să iasă din relație atunci când vor să facă asta. În trecut nu exista ieșire, exista numai intrare.

Eu îmi amintesc că în copilăria mea, în societatea în care trăiam, femeile nu puteau să meargă la bancă și să-și scoată banii din propriul cont dacă nu erau însoțite de soțul lor.

Uneori eu mă gândesc la mama și la bunica mea și la modul în care au trăit ele… Pe vremea tinereții lor, soțul avea drepturi depline asupra soției sale, asupra banilor soției, asupra sexualității soției, asupra a tot ce ținea de soția sa. Practic, soția era proprietatea soțului.

Acum femeile au putere personală, au independență financiară, acum ele pot să-și spună părerea în cuplu, acum ele au libertatea să spună „Nu” atunci când simt că e „Nu” și au și libertatea să iasă dintr-o căsnicie care nu le este benefică.

Acum femeile știu că nu este „datoria lor de soție” să facă sex de câte ori vrea partenerul lor și în ce mod vrea partenerul lor, nu e „datoria lor de soție” să accepte orice în dormitor; acum ele vor ca sexualitatea în cuplu să fie ceva bazat pe dorința comună, pe plăcerea comună. (Esther Perel) Traducerea Mihaela Dan

Femeile se plâng că bărbații nu sunt dispuși „să piardă timp” la începutul unei relații, pentru ca ei și femeia respectivă să se cunoască unul pe celălalt înainte de a face sex. „Dacă tu nu ești dispusă să faci sex cu un bărbat după primele întâlniri, dacă vrei să aștepți ca să-l cunoști mai bine înainte de a ajunge în pat cu el, este foarte posibil să nu apuci să-l cunoști mai bine, pentru că bărbații pot obține sex foarte ușor în ziua de azi de la alte femei și vor merge acolo unde îl obțin fără prea mari eforturi. Dacă tu nu vrei, el se reorientează rapid către o femeie care vrea, n-are nevoie «să piardă timp», n-are nevoie să investească energie pentru a te cunoaște mai bine pe tine”.

Unii au senzația că relațiile romantice au devenit „comerciale”, au căpătat o tentă „capitalistă”, fiindcă cei mai mulți oameni sunt interesați să-și satisfacă nevoile cât mai repede și cu un „cost” cât mai mic și merg pe principiul „Dacă tu nu-mi mai satisfaci nevoile, te las și caut pe altcineva care mi le satisface, fiindcă e plină balta de pește” – e ca și cum ai schimba ciorapii. Nu mai este vorba despre a ne cunoaște unul pe altul, de a aprofunda relația noastră, de a ajunge la adevărata intimitate, de a evolua împreună; este vorba despre a-mi satisface nevoile mele și atât.

Oamenii simt că sunt folosiți ca niște consumabile – „Te iau, te folosesc atât cât am nevoie și apoi te arunc și iau pe altcineva” -, iar asta doare foarte tare.

Știți ceva? Poți funcționa într-o „piață liberă” (și e valabil și pentru femei, și pentru bărbați), dar în același timp, poți trata oamenii cu respect. Bun, simți că aceea relație nu (mai) este ce-ți dorești, știi că n-o să dureze, dar măcar respectă-l pe celălalt și spune-i adevărul: ”Îmi pare rău, dar simt că relația noastră nu funcționează pentru mine/ Nu simt pentru tine acel gen de sentimente care să mă facă să vreau să mă implic într-o relație de durată”. Da, va fi dureros pentru celălalt, dar fii onest cu el, nu-I trata ca pe un obiect pe care îl folosești și apoi îl arunci!

Poți să fii liber și în același timp, să-i tratezi cu respect pe ceilalți. Poți fi liber și în același timp, să-i tratezi cu bunătate pe ceilalți. Nu uita că oamenii aceia au inimă, că îi faci să sufere atunci când îi tratezi ca pe niște obiecte care sunt bune doar atât timp cât îți folosesc la ceva, după care le arunci și gata. (Esther Perel) Traducerea Mihaela Dan

Totul începe cu un singur om.

Schimbarea (în familia ta, în comunitatea ta, în lume) începe cu un singur om. Și fiecare dintre noi avem posibilitatea să fim Acela.

Dar nu e ușor să fii Acela. Întunericul te va lua ca țintă și te va ataca din toate pozițiile, când ești Acela, pentru că vrea să te împiedice să-ți duci la bun sfârșit Misiunea. Cei care sunt Acela în familia/ anturajul/ comunitatea lor sunt periculoși pentru întuneric și vor fi atacați.

Mă adresez acum acelora dintre voi care sunteți Acela, oriunde vă aflați: nu vă mirați că veți fi ținta unor atacuri, nu vă mirați când sunteți atacați fără niciun motiv, nu vă mirați când sunteți atacați pe la spate, nu vă mirați când sunteți atacați de oameni pe care nici nu-i cunoașteți și care nu vă cunosc, cu care nu ați interacționat niciodată. Există un motiv pentru care sunteți atacați: voi sunteți Acela.

O să simțiți de multe ori că nu vă integrați în familia/ grupul/ locul/ comunitatea în care vă aflați, pentru că sunteți Acela între oameni care nu sunt Aceia.

O să vă simțiți de multe ori singuri în grupuri mari de oameni, pentru că sunteți Acela între oameni care nu sunt Aceia.

O să preferați de multe ori să stați în solitudine, pentru că sunteți Acela într-o mare de oameni care nu sunt Aceia.

Dacă sunteți unul dintre cei care au o astfel de experiență, vreau să știți că nu e nimic în neregulă cu voi: tot ce se întâmplă este că sunteți unul dintre Aceia.

Obișnuiți-vă cu ideea că veți fi mereu un ciudat pentru oamenii obișnuiți, că îi veți intriga/ deranja/ șoca/ enerva, fiindcă nu vă înțeleg și fiindcă funcționați altfel decât ei, fiindcă nu spuneți „Da” când simțiți că e „Nu”, fiindcă nu aveți nicio problemă în a spune „Nu”, chiar dacă asta îi supără pe cei cărora le spuneți „Nu”, fiindcă nu aveți nevoie de validare din exterior, fiindcă faceți ce vă simțiți ghidați să faceți în contextul respectiv, indiferent ce cred/ spun alții despre voi.

Voi nu aveți nicio problemă cu faptul că ceilalați vă consideră „un ciudat”, că nu sunteți înțeleși, că sunteți contestați/ ironizați/ atacați/ marginalizați.

Când ești Acela este de la sine înțeles că vei fi foarte diferit de cei din jur, că nu vei fi înțeles, că nu te vei integra. (TD Jakes) Traducerea Mihaela Dan

Nu poți să schimbi comunitatea/ lumea urmând turma.

Nu poți să faci diferența rămânând „în rând cu lumea”.

Vrei să faci diferența în această lume sau nu?

Puterea pe care o primești de la Dumnezeu când ești Acela vine cu un preț. Ești dispus să plătești acel preț?

Încetează să mai ceri acordul celor apropiați pentru a fi Acela!

Încetează să încerci să-i mai convingi pe cei din jur că viziunea ta are valoare și că este spre binele lor să ți se alăture!

Încetează să le mai explici celor apropiați că ai auzit Chemarea și că nu poți să nu-i răspunzi, fiindcă Dumnezeu vrea să lucreze prin tine.

O afacere începe cu ideea/ viziunea unui om.

O comunitate spirituală începe cu un învățător spiritual.

O fundație care servește Binele comun începe cu visul unui om.

Dreptul femeilor la vot a început cu convingerea unei singure femei: „Ar trebui să am și eu dreptul să votez!”.

O invenție valoroasă începe cu ideea unui om.

O singură binecuvântare de la Dumnezeu poate să te facă să culegi roadele ei o viață întreagă.

Puterea a doi oameni este mult mai mare decât puterea unui singur om, dar numai dacă acei oameni sunt pe aceeași lungime de undă, dacă amândoi sunt Aceia. Dacă nu se îndeplinește această condiție, e mai bine să rămâi singur și să-ți vezi de Calea ta. (TD Jakes) Traducerea Mihaela Dan

Alegerile voastre sunt bazate pe valorile voastre. Dacă voi nu prețuiți un lucru/ un om, nu-l veți alege, indiferent cât de valoros este acesta.

Indiferent care spuneți voi că sunt valorile voastre, alegerile voastre sunt cele care arată care sunt adevăratele voastre valori.

Când nu prețuiești la adevărata valoare un om/ lucru/ o relație, îl/o vei pierde. Și mulți dintre voi puteți confirma că v-ați dat seama de valoarea unui om/ lucru/ unei relații abia după ce ați pierdut acel om/ lucru/ acea relație. La momentul respectiv nu l-ați prețuit așa cum merita, iar după ce l-ați pierdut v-ați dat seama câ de mult aducea în viața voastră.

Cei mai mulți dintre voi faceți alegeri care vă oferă plăcerea/ satisfacția de moment, faceți compromisuri, faceți alegeri care vă rezolvă problemele pe moment, dar vă pot produce daune majore pe termen lung. Vă interesează aparența, nu sunteți interesați/ capabili să vă uitați mai bine, ca să vedeți esența. Vă interesează rezolvările care sunt de fapt niște „cârpeli”, nu vă gândiți la consecințele acelor alegeri.

Cei care au valori înalte spun „Nu” plăcerilor de moment, nu fac compromisuri, nu-și coboară standardele, chiar dacă nu e deloc confortabilă așteptarea, au răbdare până găsesc ceea ce li se potrivește cu adevărat, ceea ce este aliniat cu valorile lor. Ei știu să aștepte/ se păstreze pentru ceea ce este menit pentru ei, sunt dispuși să îndure pentru a ajunge la nivelul la care sunt pregătiți să primească/ gestioneze ceea ce este menit pentru ei, sunt dispuși să muncească pentru a obține ceea ce este menit pentru ei.

Ei nu acceptă jumătățile de măsură, nu merg pe principiul „Decât deloc, mai bine așa!”. Ei nu acceptă soluții care sunt niște „cârpeli”, când știu că Dumnezeu are pregătite pentru ei binecuvântările Sale. Acești oameni așteaptă ceea ce este cu adevărat potrivit pentru ei, indiferent cât durează așteptarea.

Câți dintre voi sunteți dispuși să așteptați până Dumnezeu vă aduce ceea ce este menit pentru voi, indiferent cât durează așteptarea?

Câți dintre voi faceți alegeri din disperare, din frică, din nesiguranță, din teama de singurătate, știind că nu este cea mai potrivită variantă pentru voi, dar preferând „așa, decât deloc”? Sunteți conștienți că aceste alegeri care nu sunt aliniate cu Dumnezeu au consecințe? Sunteți conștienți că alegerile voastre au consecințe și asupra copiilor voștri și copiilor copiilor voștri?

Dacă sperați că veți reuși să vă rezolvați problemele/ vă vindecați/ avansați pe calea voastră doar prin rugăciuni, îmi pare rău să vă dezamăgesc, dar n-o să se întâmple. Toate astea le veți reuși numai făcând alt gen de alegeri. Dumnezeu vă va ghida, dar este responsabilitatea voastră să urmați acele îndrumări și să faceți alt gen de alegeri decât cele care v-au adus în situația în care sunteți. (TD Jakes) Traducerea Mihaela Dan

Libertatea înseamnă să ai posibilitatea de a alege.

Fiecare om este liber să facă alegerea pe care o dorește și împreună, uniți, milităm pentru libertatea tuturor.

Eu respect alegerea fiecăruia. Important este însă ca această alegere să fie făcută în mod liber, nu să fie impusă, pentru că așa ceva nu este în regulă. Asta este o încălcare a liberului arbitru. Este ca un viol.

Noi suntem aici pentru a ne susține unul pe celălalt, pentru a ne ridica unul pe celălalt, indiferent de alegerile pe care le facem fiecare. Noi toți avem dreptul să ne facem propriile alegeri, așa cum considerăm potrivit pentru noi. Fără această posibilitate de a ne face în mod liber propriile alegeri, putem spune că nu mai avem drepturi și libertăți. Posibilitatea de a alege înseamnă libertate. (Phil Good) Traducerea Mihaela Dan

Oamenilor le place să-și urce liderii pe un piedestal, să le aclame succesele, să facă din ei niște eroi, dar aceiași oameni sunt gata să-și linșeze liderii, dacă aceștia fac o greșeală care arată că sunt și ei oameni, că și ei sunt supuși greșelii.

Oamenii fac un idol din niște persoane care au un har, dar sunt gata să le linșeze dacă acestea se dovedesc a fi și ele oameni ca toți oamenii.

Nu e ușor să fii o persoană cunoscută.

Nu e ușor să fii un lider.

Nu e ușor să fii un inovator.

Nu e ușor să fii un om cu har.

Nu e ușor să fii unul dintre cei Aleși.

Fiți atenți ce vă doriți, fiindcă s-ar putea să constatați că nu e ușor să fii unul dintre cei Aleși. O să constatați că drumul către Pământul Făgăduinței trece prin deșert.

Uneori Dumnezeu te va pune în condiții extreme, pentru a te pregăti, astfel încât mai târziu să faci față călătoriei către Pământul Făgăduinței, să nu cedezi psihic/ fizic, așa cum vor face alții.

Unii dintre voi ați avut parte de astfel de condiții extreme, poate chiar începând din copilărie, dar acum, privind în urmă, puteți vedea că lecțiile învățate în acele perioade au fost prețioase, că v-au făcut să fiți mai puternici, mai rezistenți, că v-au ajutat să duceți la bun sfârșit însărcinările ce v-au fost date de Dumnezeu ulterior? (TD Jakes) Traducerea Mihaela Dan

Noi toți avem parte în viață de momente/ perioade în care ne merge rău: încercări neașteptate, uși care se închid în fața noastră, oameni care ies din viața noastră.

E ușor să fii descurajat în astfel de momente, să crezi că ai făcut ceva greșit, că e ceva în neregulă cu tine, că e „vina ta”, dar uneori Dumnezeu închide niște uși în fața noastră ca să ne facă să schimbăm direcția și să intrăm pe Calea împlinirii Menirii noastre.

Ceea ce pare un eșec poate fi de fapt o reconfigurare de traseu, poate fi mâna lui Dumnezeu care ne oprește să înaintăm pe drumuri care nu ne sunt benefice și ne ghidează pe drumul potrivit pentru noi. Pe moment noi nu înțelegem asta; ni se pare că nu e drept ce ni se întâmplă, că nu meritam așa ceva, că suntem nedreptățiți, că suntem victima unei campanii de denigrare, etc. Și știu că nu e deloc plăcut să treci prin așa ceva, dar uneori aceste încercări, aceste situații în care ni se pare nedrept ce ni se întâmplă, sunt necesare pentru ca lucrurile să se așeze în alt fel în viața noastră – în modul corect. Totul face parte din Planul lui Dumnezeu.

Tu nu poți deveni omul care ești menit să fii dacă nu treci prin niște provocări, dacă nu te confrunți cu greutăți, dacă nu treci prin situații care ți se par nedrepte. Din fiecare tu poți învăța niște lecții prețioase, după fiecare dintre acestea tu poți să crești.

Dacă ești conștient de asta, abordezi aceste încercări într-un mod echilibrat, calm, știind că totul are un rost, identificând și învățând lecțiile din ceea ce ți se întâmplă. Dacă nu ești conștient de asta, poți să fii descurajat, furios, plin de resentimente și dorință de răzbunare.

Stă la latitudinea voastră să priviți totul la modul: „Doamne, cred în tine și în Planul tău pentru viața mea! Tu îmi dirijezi pașii, Tu știi ce e cel mai bine pentru mine. Știu că tot ce mi se întâmplă are un rost, este spre Binele meu cel mai Înalt”. (Joel Osteen) Traducerea Mihaela Dan

Există o putere născută din adversitate care te face capabil să-ți schimbi viața/lumea.

Fii atent ce-i ceri lui Dumnezeu. Nu cere Focul care este reprezentat de faptul că ești Alesul/unsul lui Dumnezeu, dacă nu vrei ca toate viperele din zonă să se adune în jurul tău. Oriunde este un Foc se adună șerpii/viperele.

Faptul că ești uns de Dumnezeu, în urma încercărilor prin care ai trecut, îți schimbă viața/lumea.

Atunci când treci prin iadul care este reprezentat de o încercare foarte dură, tot ce se întâmplă este că ești în curs de pregătire în vederea împlinirii Menirii tale.

Dacă acum treceți prin iad, vă spun că situația în care sunteți nu vă definește, nu reprezintă punctul final al Călătoriei voastre, ci este doar un punct pe parcurs. Situația voastră actuală nu vă definește, ceea ce este în interiorul vostru vă definește.

Nu are nicio importanță ce spun alții despre voi, în ce mod sunteți criticați/ denigrați/ atacați/ contestați, voi vedeți-vă de drumul vostru, fiindcă Dumnezeu v-a dat o treabă de făcut!

Furtuna prin care treceți/ați trecut este doar un semn că sunteți unul dintre cei unși de Dumnezeu să facă lucruri mari. Nu vă temeți, nu poate nimeni să oprească/blocheze împlinirea Planului lui Dumnezeu. Nu vă lăsați conduși de traumă, lăsați-vă conduși de credința în Dumnezeu!

Și țineți minte un lucru: a avea integritate e mai important decât a avea influență. Rostiți-vă adevărul, spuneți lucrurilor pe nume, nu faceți compromisuri când e vorba de ceea ce știți că este în aliniere cu Dumnezeu, indiferent că aveți de suferit din cauza asta! (Samuel Rodriguez) Traducerea Mihaela Dan

Unii dintre voi v-ați aflat pe un „vas” care a fost distrus de furtună, dar ați spraviețuit. Unii dintre voi v-ați pierdut familia, căsnicia, casa, slujba sau prietenii, dar ați supraviețuit. Unii dintre voi ați avut momente în care ați simțit că vă pierdeți mințile, alții ați avut momente în care ați simțit că vă pierdeți credința în Dumnezeu, dar ați supraviețuit.

Unii dintre voi ați pierdut niște lucruri care erau foarte importante pentru voi și credeați că veți muri fără ele, dar iată că ați supraviețuit.

Voi puteți merge înainte și fără „vasul” pe care vă bazați că vă va duce la destinație și care a fost distrus de furtună. Puteți merge înainte și fără acea persoană/ căsnicie/ slujbă, și fără acei prieteni.

Păstrați-vă credința în Dumnezeu! Ceea ce Dumnezeu are pregătit pentru voi nu poate să vă ia niciun om și nicio furtună.

Faptul că vasul cu care călătoreați a fost distrus de furtună nu înseamnă că nu veți găsi un alt mijloc de transport, pentru a vă continua Călătoria. Faptul că ați pierdut acel vas nu înseamnă că v-ați pierdut Chemarea, că nu mai sunteți uns de Dumnezeu pentru a realiza lucruri mari.

Și grație faptului că voi continuați să lucrați în slujba lui Dumnezeu, în ciuda tuturor furtunilor, grație faptului că vă urmați Chemarea, în ciuda tuturor adversităților, nu doar voi veți supraviețui, ci și ceilalți oameni care erau cu voi pe acel „vas” vor supraviețui.

Dumnezeu poate face lucruri extraordinare din bucățile de materiale rezultate în urma distrugerilor provocate de o furtună.

O rugăciune stângace rostită de un om care nu știe cum să se roage este tot o rugăciune; un om traumatizat care crede în Dumnezeu și care are momente în care simte că îi slăbește credința este în continuare un om care crede în Dumnezeu; un fiu rătăcitor rămâne fiul tatălui său.

Păstrați-vă credința în Dumnezeu chiar și atunci când treceți prin furtună, când vă simți distruși, când vă doare, când jeliți o pierdere! (Samuel Rodriguez)

Unii se întreabă de ce văd în ultima perioadă o manifestare tot mai accentuată a răului/ întunericului în jurul lor și în lume, o exacerbare a unor ideologii/ teorii/ învățături/ comportamente diabolice.

Vă spun eu de ce: pentru că Focul devine tot mai puternic și acesta agită șerpii/ viperele. Și dacă nu vă e clar, vă informez că veți vedea în perioada următoare în comunitățile/ orașele voastre mai mulți „șerpi”/ „vipere” ieșind din ascunzătoare ca oricând.

Dar acești șerpi/ vipere nu vor reuși să vă anihileze puterea sau să vă otrăvească viața, atât timp cât țineți aproape de Dumnezeu.

Nu adoptați acest gen de viziuni cinice/diabolice asupra vieții/ lumii, care răsar ca ciupercile după ploaie, nu permiteți astfel de lucruri în viața voastră!

Voi veți experimenta ceea ce tolerați în viața voastră.

Nu vă rugați de șerpii/viperele din viața voastră să meargă la terapie, „ca să vă îmbunătățiți relația”! Nu vă lăsați mușcați de șerpii/viperele din viața voastră, sperând că dacă vă rugați suficient de mult, o să supraviețuiți otrăvii!

Când un șarpe/o viperă te atacă și încearcă să te muște de mână, te asiguri că acesta/aceasta nu poate ajunge la tine. Scuturați-vă de toți șerpii/viperele care se află în casele voastre, în familiile voastre, în anturajele voastre, în comunitățile voastre!

Și dacă unii dintre voi ați fost atacați recent de un șarpe/ o viperă, Dumnezeu va acționa în zona în care ați fost mușcați, atât timp cât aveți credință în El.

Nu lăsați șerpii/viperele să ocupe loc în mintea voastră, în gândurile voastre, în viața voastră, în casa voastră, în afacerile voastre, în anturajul vostru, în visurile voastre. Nu faceți o analiză comparativă a avantajelor și dezavantajelor de a ține în apropierea voastră șerpii/ viperele, nu le tolerați prezența în preajma voastra, nu negociați cu aceștia, pentru că sunt periculoși și mai devreme sau mai târziu vă vor ucide visurile, credința, integritatea, vă vor împiedica să vă împliniți Destinul. Asigurați-vă că țineți departe de voi șerpii/viperele! (Samuel Rodriguez) Traducerea Mihaela Dan

Nu e ușor să fii „oaia neagră”. În general, se vorbește despre a fi „oaia neagră” a familiei, dar faptul că ești foarte diferit de ceilalți nu se rezumă la familie, ci este valabil pentru toate interacțiunile tale cu ceilalți oameni, e un gen de „statut permanent” – trebuie să te obișnuiești să fii oaia neagră oriunde ai fi și să-ți trăiești viața așa.

Tu, „oaia neagră”, vezi mai multe decât văd oamenii obișnuiți, pentru că tu știi/ simți ce se întâmplă cu adevărat, pentru că tu vezi lucrurile în profunzime, nu la modul superficial, așa cum le văd alții. Tu nu te iei după ce spun oamenii, pentru că le simți energia și știi când mint. Uneori poți să prezici care va fi următoarea mișcare a oamenilor, înainte ca ei să o facă.

Tu, oaia neagră, ai acces la mai multe informații decât au acces ceilalți oameni. Și faptul că înțelegi/ știi mai multe și știi când mint și știi ce simt cu adevărat îi pune pe cei cu care interacționezi într-o situație inconfortabilă, se simt vulnerabili în fața ta, se simt expuși, chiar dacă tu nu-i judeci, chiar dacă uneori nu spui nimic, ci doar observi și atât. Faptul că se simt expuși, că știi când te mint, că nu se pot ascunde de tine, precum și faptul că ești autentic și nu te prefaci, ca să le intri în grații, îi face să aibă o atitudine reținută/ ostilă față de tine, iar tu simți că nu te agreează, simți că nu ești dorit în preajma/ grupul lor. De aceea oile negre simt că nu se integrează nicăieri, că nu aparțin de niciun grup/ nicio comunitate.

Calea oii negre nu e o cale ușoară, însă ca oaie neagră nu poți decât să rămâi autentic, să fii tu însuți, indiferent care sunt consecințele.

Continuă să-ți urmezi visurile, indiferent de reacțiile celor din jur! Unii vor fi invidioși, alții te vor vorbi de rău pe la spate, alții vor spune că este imposibil ceea ce vrei tu să faci, dar nu te lăsa influențat; mergi înainte, pentru că pentru tine este posibil ceea ce pentru ei pare imposibil.

Caută oameni care îți seamănă și în măsura posibilităților, ține aproape de astfel de oameni, pentru că ei te vor susține și nu vor ezita să îți spună în față niște adevăruri inconfortabile/ dureroase, așa cum o faci și tu cu ei. Îți vor spune acele lucruri cu respect, la modul echilibrat, cu Iubire, dar ți le vor spune, pentru că îți vor binele.

Între voi, oile negre, puteți lega conexiuni profunde, la nivel de inimă și puteți avea conversații profunde, care vă înalță/ inspiră, din care aveți de învățat. Astfel de oameni îți înțeleg inima și te încurajează să funcționezi din spațiul inimii. (Phil Good) Traducerea Mihaela Dan

Trăim așa cum vrem noi să trăim sau trăim așa cum vor alții să trăim? Este alegerea ta, dar alegerea ta se bazează doar pe deciziile tale sau deciziile aduse de societate? Acționezi din voința ta conștientă sau din cauza condiționării societății?

Te uiți în jur și vezi atât de mulți oameni deprimați pentru că sunt suprimați prin programare și condiționare socială. Mulți cred că acceptarea vine prin conformarea societății și asta este o boală în această realitate 3D, mai ales dacă societatea este pregătită pentru suprimare conștientă. Deci, nu ar trebui să existe nicio îndoială cantitatea imensă de depresie și sinucidere psihologică pe care o vedem în lumea de astăzi.

Frica de a îmbrățișa individualismul este un exemplu de societate controlată de frică. Este dezgustător și destul de trist ce s-a făcut psihicului nostru. Viața rasei umane este ca o tortură lentă și conformare unui program care este conceput să ne zdrobească conștiința superioară, conștientizarea noastră superioară. Ce rost mai are să trăiești așa, e fără sens și cu totul stupid. Suntem mult mai deștepți decât asta.

Acum căutăm un alt mod de a trăi. Un mod care ne aduce pace, libertate și o altă stare de spirit care aduce mulțumire în loc de frică și instabilitate.

Avem nevoie de o schimbare în conștiință care să creeze o existență plină de momente frumoase și o viață cu adevărat care merită trăită. Primul lucru pe care trebuie să-l facem este să ne revoltăm împotriva mentalității de turmă și să ne distanțăm de tot ce ne întemnițează mintea și ne umple sufletele cu energie toxică.

Această Trezire care se întâmplă dă rasei umane curajul de a spune nu lanțurilor acestui program debilitant sub care ne aflăm de la naștere.

Ceea ce se întâmplă este că întoarcem spatele turmei și începe să aibă loc gândirea critică. Modul tău de a gândi încet încetează să mai fie influențat de turmă și începi să-ți folosești mai mult rațiunea și asta face minuni inteligenței tale.

Majoritatea oamenilor nu gândesc singuri, în schimb îi lasă pe alții să gândească în locul lor. Sunt orbiți de credință și urmează fără îndoială, își pierd capacitatea de a gândi critic. Când ieși din această programare și renunți la masca socială devii mult mai înțelept.

În societate trăim ipocrizia predomină peste tot. Oamenii se mint între ei constant doar pentru a fi excluși de mafie, dar costul este sinuciderea psihologică pentru că acceptarea ta este un motiv major pentru care ești aici. Pentru că, dacă nu-ți place cine ești, ce rost are să fii plăcut de alții pentru ceea ce nu ești.

Când nu te suprimi vei simți un nivel de libertate pe care nu l-ai mai simțit până acum. Vei simți o responsabilitate față de tine, nu pentru toți ceilalți. Amintiți-vă, responsabilitatea și libertatea merg mână în mână.

Atât de mulți le place să renunțe la responsabilitate și să-i facă pe alții responsabili pentru viața lor. Așa că atunci când lucrurile nu merg bine cu viața lor, au pe cine să dea vina. Acesta este un motiv major pentru care vezi atât de multă umanitate crezând în salvatori și acum poți vedea de ce religia are o astfel de putere psihologică asupra atât de mulți. Foarte periculos... pentru că turma se bazează întotdeauna pe un păstor bun care să aibă grijă de ei.

Dar, un rebel nu lasă pe nimeni să-i dicteze cum să trăiască. Despre asta este Trezirea. Eliberarea de programările religioase și societale este un lucru foarte greu pentru mulți, dar se va întâmpla tuturor, indiferent de situație... Depinde de tine cât de greu îți faci viața. “

Sursa: Teri Wade

Unul dintre cele mai bune lucruri pe care le poți face pentru relațiile tale este să renunți la a mai atribui roluri persoanelor respective, fie că e vorba de părinți, de copii, partener de cuplu, prieteni, etc. Să nu mai așteptări de genul „O mamă trebuie să……”/ „Este datoria unei soții să…..”/ „Ești copilul meu, așa că trebuie să……..”.

Îi poți aduce pe fiecare în atenția ta și le poți spune fie în gând, fie direct, față în față: „Te iubesc. Aș fi vrut să fiu copilul/ partenerul/ părintele/ prietenul perfect pentru tine, aș fi vrut să fii părintele/ partenerul/ copilul/ prietenul perfect pentru mine. Aș fi vrut să nu apară problemele care au apărut între noi. Am avut nevoie să fii acolo pentru mine din punct de vedere emoțional/ financiar, etc, am avut așteptări de la tine să-mi oferi susținere în nevoia mea de a mă simți iubit/ că merit să fiu iubit, dar o să pun punct acum acestui mod de a relaționa cu tine. Dau drumul acum tuturor acelor așteptări pe care le-am avut de la tine.

Sunt părintele tău și am fi vrut să te protejez de orice rău, dar acum știu că nu stă în puterea mea să fac asta. Mă doare să recunosc acest lucru, dar ăsta este adevărul: nu te pot proteja de toate lucrurile rele care ți se pot întâmpla.

Am vrut să mă iubești și de aceea am făcut tot ce a stat în puterile mele ca să te protejez, dar nu te pot ține sub o cupolă de sticlă, complet protejat.

Sunt un om, am și eu defectele mele, am și eu limitele mele și nu pot face absolut orice pentru tine. Și sunt conștient acum că în trecut te-am învățat niște lucruri care sunt complet disfuncționale.

Îmi pare rău. Te rog să mă ierți. Te iubesc.

Vechiul meu Eu rămâne în urmă. Din acest moment funcționez ca o nouă Versiune a mea, aceasta este prima zi a restului vieții mele. Noul meu Eu va funcționa ca un om aflat în programul de reabilitare în 12 pași. Noul meu Eu va învăța să se manifeste la modul responsabil, nu va mai funcționa în baza vechilor tipare/ obiceiuri. Recunosc că deocamdată nu știu foarte clar cum este noul meu Eu, dar îl voi cunoaște mai bine cu fiecare zi ce trece.

Știu sigur că nu mai vreau să fiu vechiul meu Eu. Și mai știu sigur că noul meu Eu va fi o Versiune mai bună a mea, fiindcă va funcționa în aliniere cu Dumnezeu. Și o să lucrez cu acele părți din mine care nu rezonează cu Voia lui Dumnezeu.

Da, am multe probleme de rezolvat, dar de fiecare dată când va ieși la suprafață una dintre ele, mă voi ocupa de ea lucrând cu mine însumi, nu voi mai da vina pe tine sau pe alții.

Ești dispus să fii alături de mine în această nouă relație dintre noi?”.

Uneori vei primi răspunsul „Nu”. Și când primești acest răspuns îți iei rămas bun și îți vezi de drum.

Alteori vei primi răspunsul „Da” și este minunat, dar asta nu înseamnă că va fi mereu ușor. Însă va fi mai ușor decât în trecut, când ignorai problemele care existau în relația voastră. (Michael Mirdad) Traducerea Mihaela Dan

Libertatea nu este doar o stare a ființei, ci un cânt tăcut al sufletului, o chemare spre infinitul din noi. Ea nu se găsește în zidurile care cad sau în lanțurile care se rup, ci în momentul în care ne eliberăm de fricile și iluziile ce ne țin prizonieri în noi înșine.

Adevărata libertate începe atunci când ne desprindem de nevoia de a controla lumea exterioară și alegem să ne întoarcem spre lumină, spre centrul ființei noastre. Este acea pace profundă care nu depinde de circumstanțe, ci de felul în care ne raportăm la ele.

În libertate, eul își amintește cine este. Nu mai alergăm după aprobarea celorlalți, nu mai căutăm siguranță în lucruri trecătoare. În schimb, descoperim că suntem o punte între eternitate și prezent.

Libertatea nu înseamnă să fugi de responsabilitate, ci să îți asumi cu iubire ceea ce ești. Înseamnă să iubești fără să posezi, să dăruiești fără să ceri și să mergi prin viață fără teama pierderii.

Libertatea este alegerea de a ne încrede în viață, de a păși în necunoscut cu inima deschisă, știind că suntem purtați de ceva mai mare decât noi. Este spațiul sacru în care înțelegem că nu suntem prizonierii timpului, ai durerii sau ai propriilor limite.

Să fii liber înseamnă să fii acasă în tine însuți, indiferent de furtunile care vin. Este darul suprem al Creatorului, un dar care așteaptă să fie redescoperit în fiecare dintre noi. (Eduard Agachi)

"Nu pot sta, mamă.

Te iubesc, dar nu m-am născut să-ți fac pe plac.

Nu m-am născut să te fac fericită

sau să-i dau vieții tale un sens.

Nu m-am născut să putrezesc sub aripile tale

ca un ou neclocit.

Nu pot sta, profesore.

Nu m-am născut să fiu pusă

într-una din cutiile tale

să gândesc gândurile tale

sau să învăț pe dinafară adevărurile tale.

M-am născut să gândesc singură.

Nu pot sta, dragostea mea.

Nu m-am născut să îți satisfac nevoile

să am grijă de tine

sau să stau ascunsă în brațele tale.

Nu m-am născut să mă fac mică

Sau să fiu luată de bună.

Nu pot sta, maestre.

Nu m-am născut să îți urmez adevărul

Sau să-mi trăiesc viața după învățăturile tale.

M-am născut să-mi găsesc adevărul

și să-mi urmez propriile reguli.

M-am născut să-mi trăiesc viața la maxim

Să alerg cu lupii

Să fiu luată pe sus

Să fiu purtată de furtună

Să fiu rănită

Zdrobită

Uimită

Șocată

Pierdută

Aruncată în adâncuri.

M-am născut să-mi murdăresc mâinile

Să simt nisip în gură

Noroi pe haine

Spini sub tălpi

M-am născut să sar în abis.

M-am născut să învăț cum este să pierzi tot

cu excepția a ceea ce contează cu adevărat.

M-am născut să trăiesc o viață

liberă de tot ce nu este autentic

tot ce nu este adevăr

tot ce nu sunt Eu.

Sunt o pasăre phoenix.

M-am născut să îmi întind aripile larg

și să zbor spre soare

Să ard și să devin cenușă

Să cad la pământ și să mă ridic din nou.

Când voi fi bătrână

Voi fi mândră de cicatricile mele

De ridurile mele

De amintirile mele

De poveștile mele

De înțelepciunea mea

De libertatea mea.

M-am născut să fiu liberă.

Deci, nu pot sta."

- Sanne Burger

"NEBUN" SAU RAȚIONAL?

"Nebunii" sunt cei care visează, creează, sfărâmă tipare și îndrăznesc să vadă dincolo de ceea ce „trebuie”. Ei sunt cei care ard pentru ceea ce simt, care cred în imposibil și care văd frumusețea acolo unde ceilalți văd doar norme și limite.

Rationalii? Ei sunt cei care locuiesc în lumile pe care nebunii le-au inventat. Cei care citesc cărțile pe care nebunii le-au scris. Cei care ascultă muzica pe care nebunii au compus-o. Cei care trăiesc în castelele pe care nebunii le-au desenat mai întâi în mintea lor.

"Nebunii" sunt poezie. Rationalii sunt cei care o analizează, o explică și o închid între pagini.

"Nebunii" trăiesc din interior spre exterior. Într-un univers unde tot ce contează este ceea ce simt, ceea ce ard și ceea ce nasc din propria lor esență. Rationalii trăiesc din exterior spre interior. Se definesc prin reguli, prin structuri, prin aprobarea lumii, prin ce trebuie și ce nu trebuie.

Dar... lumea cine o schimbă? Nebunii! Cei care au avut curajul să spună „Dar dacă...?” în loc de „Așa a fost mereu.”

Și ironic, tot nebunii sunt cei crucificați, închiși, arătați cu degetul, pentru că au avut curajul să fie altfel.

Așa că data viitoare când cineva îți spune că ești „nebun”, zâmbește. Înseamnă că ești pe drumul cel bun.

Înseamnă că trăiești!" (Ioan Turca)

NOI SUNTEM REBELII SPIRITUALI.

O persoană ascultătoare este cineva care este ușor manipulat de părinți, profesori, societate, religii.. Nu este o ființă completă, stăpân pe propriile alegeri și decizii.. E o marionetă. Și cel care este manipulator este și un manipulator, pentru că se supune pentru a obține un Rezultat favorabil,

În numele supunerii, multe crime au fost comise și comise împotriva umanității. Multe războaie au fost purtate și se poartă, iar multă violență domestică legitimă a avut loc și s-a produs.

Rebelul este pur și simplu cel care nu acceptă controlul, manipularea.. Nu acceptă antrenamentul. Rebelul este integrat în el însuși, este condus de puterea lui interioară, adică Sufletul lui. El este credincios principiilor sale și nu acceptă impuneri contrarii.

Rebeliunea este virtutea marilor Ființe, a marilor Eroi, care promovează marile descoperiri și marile transformări în Societatea Umană.

Cea mai izbitoare caracteristică a unui rebel este controversa. Controversa aduce transformare... Fără controverse nimic nu se schimbă...!

Toți Maeștrii și Avatarele care au umblat pe pământ au fost mari rebeli. Unul dintre cei mai mari rebeli ai epocii noastre a fost Ieșua galileean - Iisus, de către vest. Și El a împărțit toată epoca în două părți, înainte și după El.

Iisus polemizat, nu confruntat, oferind o viziune diferită decât cutia socială anterioară. Aceasta este rebeliune! Nu creatorul rebel al conflictelor, al ciocnirilor... Chiar și pentru că asta nu este rebeliune. Un rebel este cel care își trăiește adevărul, fără a fi manipulat.. Cooperează, când ești de acord, dar nu înseamnă să te supui...

Prezența sau starea de a fi a lui Iisus a fost controversa în sine. Nu am venit să aduc pace.. Am venit să aduc sabia. "Este o frază biblică atribuită lui Iisus.. Sabia rebelă nu ucide: ea eliberează. Este eliberarea sistemelor de control... VOI TOȚI!

Dacă intenționăm să ieșim din supunerea controlului extern, calea este să nu mai fim controlori. "Dăruind ceea ce primești?" "Acesta este adevărata semnificație a axiomei: "Dăruiește și primește. """ Întâi dai, trimiți Universului; apoi îl recuperezi, și împuternicit, în aceeași frecvență pe care a emis-o. (Isabel Garcia Martinez) Traducerea Mihaela Dan

OAMENII SE TEM DE CEI CARE SE CUNOSC PE EI ÎNȘIȘI.

Pentru că un om care s-a privit cu adevărat în adânc, fără să se mintă, fără să fugă, fără să caute scuze... nu mai poate fi controlat. Nu îl mai poți speria cu rușinea, nu-l mai poți manipula cu vinovăția, nu-l mai poți șantaja cu frica de excludere. A trecut deja prin iadul interior și s-a întors. Nu ca să învingă lumea, ci ca să nu mai fie înrobit de ea.

Un astfel de om e periculos. Periculos pentru sistemele care vor supunere. Pentru dogmele care cer închidere. Pentru ideologiile care se hrănesc cu teamă.

Are ceva în privire care zguduie. O lumină care spune: „Te văd. Dincolo de mască. Dincolo de frică. Dincolo de tot ce pretinzi că ești.”

Nu îți cere să-l urmezi. Nu are nevoie de adepți. Dar doar prezența lui poate zdruncina o viață trăită pe pilot automat. Îți amintește că ai fost și tu viu, cândva. Că ai fost și tu liber, înainte să-ți fie frică să mai simți.

Acești oameni nu se agită să convingă. Nu strigă. Nu cer validare. Ei doar... sunt. Ca o pădure care nu cere permisiunea să înverzească. Ca o mare care nu întreabă dacă e prea adâncă.

Nu sunt rebeli. Sunt adevărați. Iar adevărul sperie. Nu pentru că este dur, ci pentru că e imposibil de închis într-o doctrină, într-un titlu, într-o categorie.

Un astfel de suflet nu aparține nici unei națiuni, nici unui partid, nici unei ideologii. Nu poate fi pus în vitrină, nici cumpărat cu aplauze.

Este un străin în lumea convențiilor și o casă vie pentru cei care caută libertatea.

Și tocmai pentru că nu e dependent de lume, poate iubi lumea cu o iubire necondiționată. Fără lanțuri. Fără interese. Fără frică.

Acela este omul pe care îl simți, chiar și când tace. (Răzvan Vasile)

Alexandru cel Mare și-a dat foc corăbiilor imediat ce a ajuns în Persia, dând un mesaj clar armatei sale: nu mai era nicio șansă de întoarcere. Ori vor câștiga bătălia, ori vor muri încercând.

Acest gest nu a fost doar o strategie militară, ci o declarație puternică despre mentalitatea esențială, imperativă, pentru a reuși: necesitatea.

Când un om elimină orice cale de scăpare și știe că singura opțiune este victoria, devine de neoprit. Adevărata putere nu vine din confort, ci din urgia de a lupta pentru ceea ce vrei, ca și cum viața ta ar depinde de asta.

Așa devin oamenii mai periculoși, mai concentrați și mai determinați. Pentru că atunci când nu există alternativă, singura cale este să mergi înainte. Să nu existe niciun plan B.

 

Camelia Radulian

Cineva mi-a spus cândva că am un simț al libertății sinucigaș. Că, atunci când sunt în frondă, și sunt deseori, Doamne, iartă-mă, intru -mă iertați- în rahat până la gât, torențial, cu venele întoarse pe dos, cu spini și cu febră.

Cu alte cuvinte, că nu mă protejez, că nu o dau mai cotită, mai cu două sensuri, așa, ca să fiu și eu mai cu fundul în două luntri, cum se face, cum e înțelept și prudent. Și mai rafinat, la o adică.

Stiți morga aia de om care plutește cu o seninătate soră cu puterea lui Dumnezeu, deasupra tuturor lucrurilor? Oamenii ăia făcuți din paravane de cretă, din brocart apretat, din fum de pipă cu piper și din tablă zincată? Ei, ăia conduc lumea. Ei sunt cu adevărat suverani în viața lor.

Ei stau mereu în expectativă, nu spun nimic, ori dacă spun, spun chestii absolut neutre, general agreabile, dar și agreabilul ăla să fie cu limită, că nu ne tragem de șireturi cu agreabilul lor, nu trebuie să ne simțim deșănțat de bine în prezența lor sublimă.

Ei spun lucruri mai degrabă sofisticate, eventual provocatoare intelectual, fine, așa, un pic jeomanfișiste, ca și cum ar fi plictisiți de atâtea explicații care țin de evidență, dar le fac fiindcă suspectează că ești oarecum recuperabil intelectual, eventual incitante, eventual din care să poți trage ușor concluzia că tu ești doar un isteric umoral, iar ei- niște perfecțiuni perfect calibrate emoțional, nu știu dacă mă înțelegeți. Nu-i nimic, și eu am pierdut șirul, dar ador imersiunea asta în vizual.

Concret, de exemplu, ei discută, pe timp de uragane sau măcel, tot despre opere de artă, analize literare, evenimente culturale, rafinamente, subtilități, cum era vremea în ziua în care Eminescu a scris.... A scris. Își văd de treaba lor. Nu sunt nici cu ăia, nici cu ăia, toată lumea îi admiră și îi apreciază. Ceea ce e sublim. Corect, nu?

Ceea ce e înțelept pentru orice om care vrea să rămână deasupra timpurilor, care nu vrea să-și piardă din prieteni, din cititori, din admiratori sau din cumpărători.

Doar că eu, dragilor, nu sunt așa. Am o componentă justițiară și civică pe care nu mi-o refuz și nu mi-o suprim. Am și o componentă viscerală pe care nu am cum, și să vreau, să mi-o amputez. Eu și când mătur pun suflet. Injur, ironizez și mă amuz cu pasiune. Iubesc cu imensă pasiune și mi-e milă de mor de toate slăbiciunile, convulsiile, umbrele și greutățile semenilor.

Nu știu dacă asta e o radiografie a justificării sau un semn de carte. Poate că un pic din ambele. Îmi pare rău, foarte rău când pierd, din motive politice, ori din motive evitabile, oameni la care țin sau pe care îi admir. Mi-e ciudă uneori că nu sunt altfel. Dar alteori găsesc o binecuvântare în felul tumultuos în care m-a construit Dumnezeu.

Sper ca fractura asta imensă care s-a produs între noi să se lipească, într-o bună zi. Să ne regăsim. Ca popor.

Fiți liberi!

"- Dacă îți cenzurezi cuvintele pentru a nu-i supăra pe cei din jur, nu ești liber!

- Dacă faptele tale implică în primul rând fericirea altora și apoi a ta, nu ești liber!

- Dacă îți pasă de părerea celor din jur, nu ești liber!

- Dacă faci bine doar pentru a-i mulțumi pe alții, nu ești liber!

- Dacă depinzi de cei din jur, nu ești liber! Dacă ei depind de tine, iar nu ești liber!

- Dacă te gândești să schimbi lumea, nu ești liber!

- Dacă vrei să ii schimbi pe alții, nu ești liber!

Dacă nu îți place postarea asta, sau nu ești de acord cu ea, poți să treci mai departe și să trăiești fericit!

(faptul că ai tendința de a mă corecta înseamnă că nu ești liber!)

Vrei să fi liber, fii liber!"

Sursa: Cristian Terran

Este necesar să învățăm să eliberăm oamenii care nu-și mai găsesc locul în viața noastră și să nu mai jelim la nesfârșit absența lor.

Fiecare om are propria Călătorie în această viață și uneori, Călătoria celor apropiați o ia într-o direcție care nu este și direcția noastră. E important să conștientizăm când se întâmplă asta și să dăm drumul acelor oameni să meargă în pace pe drumul lor, iar noi să mergem în pace pe drumul nostru.

Este necesar să acceptăm că nu toți cei care sunt acum alături de noi vor fi alături de noi până la sfârșit, să acceptăm că fiecare are Calea lui și are dreptul să-și urmeze Calea.

Eu nu spun că în unele cazuri nu o să ne doară despărțirea de cei care ne-au fost apropiați, că nu o să fim triști pentru o perioadă, dar nu putem rămâne blocați în acea tristețe și nici nu este spre Binele nostru să ne agățăm de acei oameni și să mergem alături de ei pe o cale care nu este Calea rânduită de Dumnezeu pe noi.

Nu stă în puterea noastră să decidem/ schimbăm Calea altora și nici nu e treaba noastră să facem asta, indiferent cât de apropiată ne-ar fi persoana respectivă.

Uneori oamenii apropiați intră într-o etapă a vieții lor în care noi nu ne mai găsim locul. Și este de dorit ca noi să conștientizăm când vine acel moment, să respectăm Călătoria lor și să eliberăm oamenii respectivi fără conflict/ luptă, fără a încerca să ne agățăm de ei.

Spre exemplu, pentru mine cel mai clar semn că a venit timpul să dau drumul unui om din viața mea este acela că el o ia pe o cale care din punctul meu de vedere nu este în aliniere cu Dumnezeu. În acest caz, pentru mine nu există niciun dubiu ce am de făcut; între a te urma pe tine pe o cale care nu este în aliniere cu Dumnezeu și a urma calea care din perspectiva mea este în aliniere cu Dumnezeu, eu aleg a doua variantă. Nu am nevoie să mă gândesc, știu clar ce am de făcut.

Dacă este să aleg între tine și Dumnezeu nu stau la discuții, îl aleg pe Dumnezeu și îți urmez drum bun pe calea ta, indiferent cine ai fi tu. Nu o să mă rog de tine să rămâi alături de mine și nici n-o să te urmez pe calea pe care mergi tu.

Că vă convine sau nu, de-a lungul vieții voastre veți avea parte de momente în care calea voastră va lua o altă direcție decât calea unor oameni foarte apropiați și e important să fiți pregătiți pentru astfel de momente. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Unii dintre voi sunteți chiar acum într-o situație în care nu vă îndurați să dați drumul unui om toxic sau vă agățați de cineva apropiat, care este evident că este pe punctul de a ieși din viața voastră, că are o altă cale decât voi. Și poate fi vorba despre soția/ soțul vostru, iubitul/ iubita voastră, copilul vostru sau oricine altcineva.

Adânc în interiorul vostru știți că e timpul să-i dați drumul să plece, dar pe de altă parte nu vreți să-i dați drumul.

Ce înseamnă asta? Că Dumnezeu nu are locul cuvenit în viața voastră, că dacă ceea ce vă cere Dumnezeu nu vă convine, nu faceți acel lucru, că nu e chiar „Facă-se Voia Ta!”, dacă Voia Sa nu coincide cu voia voastră.

Este necesar ca noi toți să învățăm să eliberăm oamenii care nu-și mai găsesc locul în viața noastră și să-i lăsăm să plece în pace. Iar uneori noi nu ne putem găsi pacea decât dacă dăm drumul unor oameni din viața noastră. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Când știi că este momentul să dai drumul unei persoane din viața ta?

1.Când RELAȚIA voastră a devenit una TOXICĂ.

Atunci când faptul că te țin în viața mea mă rănește, este clar că relația noastră nu este în aliniere cu Dumnezeu.

Dacă cineva apropiat ție aduce în mod constant în viața ta toxicitate, negativitate, e timpul să dai drumul acelei persoane.

„Și dacă e vorba de mama/ tatăl meu, de copilul meu, de soțul/ soția mea?” o să întrebe unii dintre voi.

Nu contează despre cine este vorba. Dacă cineva vă otrăvește în mod constant viața, dacă vă rănește emoțional în mod constant, dacă faptul că păstrați acel om în apropierea voastră vă distruge sănătatea fizică, emoțională sau psihică, este un semn că a venit timpul să-l scoateți din viața voastră.

Otrava e otravă, indiferent cine v-o toarnă pe gât. Uneori acesta este soțul/ soția, uneori este mama/ tata, uneori este un prieten apropiat, uneori este fratele/ sora, iar uneori este chiar un om al bisericii care are o influență nefastă asupra ta și care te îndepărtează de Dumnezeu, în loc să te apropie de El. Important este că acela toarnă otravă în viața ta și e responsabilitatea ta să te îndepărtezi de el. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Când știi că este momentul să dai drumul unei persoane din viața ta?

2.Când acea persoană ÎȚI BLOCHEAZĂ CREȘTEREA.

Este necesar ca noi să ne însoțim cu oameni care susțin creșterea noastră, oameni de la care avem ce învăța, care ne inspiră, care sunt un model pentru noi. Dar uneori avem în preajma noastră persoane cărora nu le place că noi evoluăm și care fac tot ce pot ca să ne blocheze creșterea.

În Călătoria personală, când constați că o persoană încearcă să te împiedice să devii o Versiune mai Bună a ta, să evoluezi, este necesar să scoți acea persoană din viața ta. Este important să învățăm să facem asta fără nici ezitare, fără remușcări, fără a ne simți vinovați.

Mulți dintre voi aveți chiar acum în apropierea voastră oameni care vă trag în jos, dar nu vă îndurați să le dați drumul, să-i scoateți din viața voastră.

Poate că vreți la modul sincer să evoluați, poate că deja ați început să faceți niște schimbări în modul în care funcționați, dar nu ați luat încă decizia de a face curat în cerul apropiaților voștri; asta vă împiedică să creșteți, pentru că apropiații voștri reprezintă un balast pe care nu sunteți dispuși să-i „aruncați peste bord”.

Dacă vreți să evoluați, acceptați faptul că este inevitabil să treceți printr-o perioadă de solitudine, până găsiți oamenii potriviți pentru voi, care vor forma un nou cerc al apropiaților voștri.

Când vrei să urci la un nou nivel este necesar să scoți din viața ta mai multe lucruri, iar unul dintre lucrurile la care vei renunța este vechiul cerc al apropiaților. Și cât ești în perioada de tranziție către următorul nivel te vei simți singur, însă mai apoi vei găsi oamenii potriviți pentru noua ta Versiune și-ți vei forma un nou cerc al apropiaților. Și poate numărul celor care intră în noul cerc al apropiaților tăi nu va fi atât de mare ca cel de la nivelul anterior, dar calitatea acestora este una superioară celor din trecut. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Dacă tu constați că un om încearcă să te tragă în jos, să-ți împiedice creșterea, pentru că el nu poate urca la nivelul spre care te îndrepți tu, nu aștepta ca acel om să crească și el, ca să urcați împreună. Este posibil ca el să nu poate urca niciodată niciodată mai sus de nivelul la care se află acum, iar tu nu-ți poți pune evoluția personală pe pauză, așteptându-l pe altul.

Dumnezeu are un Plan pentru viața ta, tu ai venit aici, pe Pământ, cu o Menire și nu poți opri totul până când cineva apropiat reușește să evolueze și el, ca să rămâneți împreună.

Planul lui Dumnezeu presupune un timp anume pentru fiecare lucru și nu poate fi oprit totul pentru că cineva drag ție nu este dornic sau nu este capabil să evolueze în ritmul tău.

Tu nu ești dator să-ți oprești evoluția pentru altul; eliberează acel om și vezi-ți de drumul tău, fiindcă ai o Menire de împlinit. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Când știi că este momentul să dai drumul unei persoane din viața ta?

3. Atunci când este clar că AVEȚI CĂI DIFERITE în viață.

De aceea este important ca înainte să intri într-o relație de cuplu, spre exemplu, să te asiguri că sunteți compatibili nu doar din punct de vedere fizic, ci și din punct de vedere emoțional, intelectual și spiritual. Este important să te asiguri că aveți aceeași viziune asupra viitorului vostru, că obiectivele voastre sunt complementare, că mergeți în aceeași direcție și aveți aceleași priorități. Și asta nu e valabil doar pentru o căsnicie, ci și pentru o prietenie.

Cele mai multe dintre prieteniile din perioada liceului și a studenției nu rezistă probei timpului pentru că în acea perioadă a vieții lor oamenii nu știu cine sunt, ei sunt încă într-o căutare, încearcă să se descopere pe sine. Până pe la 24 de ani oamenii sunt imaturi, nu știu exact ce vor.

E dureros să constați că oameni care îți sunt foarte apropiați o iau pe alt drum și astfel, ies din viața ta; de aceea este de dorit să fii selectiv atunci când îți alegi prietenii/ colaboratorii, să verifici, în măsura în care este posibil, dacă mergeți în aceeași direcție, dacă aveți aceleași valori/ principii/ priorități.

Faptul că cineva apropiat alege un alt drum nu înseamnă că unul dintre voi greșește și celălalt are dreptate; înseamnă doar că aveți Căi diferite și este necesar să onorați amândoi asta, să nu vă agățați de cineva care merge pe un alt drum. E o dovadă de înțelepciune să accepți faptul că un om cu care ai călătorit pentru o perioadă merge acum în altă direcție decât cea care mergi tu. Dă-i drumul și vezi-ți de drumul tău!

Poate că o să doară la început, dar măcar știi că doare în timp ce îți urmezi Calea. Dacă ieși de pe Calea ta și intri pe calea altuia, fiindcă nu vrei să-i dai drumul acelui om, o să te doară mai tare și mai mult timp.

Faptul că alegi să ieși de pe Calea ta - adică să ieși din aliniere cu Dumnezeu - va avea consecințe foarte dureroase. E greu să te pierzi pe tine însuți, alegând să renunți la Calea ta pentru a rămâne alături de un anumit om, dar este și mai greu faptul că pierzi ghidarea divină, pentru că ai renunțat la ea când ai ales să ieși de pe Calea ta. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Când știi că este momentul să dai drumul unei persoane din viața ta?

4.Atunci când persoana respectivă TE-A TRĂDAT.

A fost o vreme în viața mea în care am ezitat să scot din viața mea niște oameni după ce ei m-au trădat. Nu am vrut să renunț la ei, am preferat să sufăr în interiorul meu și să îi țin lângă mine. La acea vreme aveam nevoie să înțeleg de ce au făcut ce au făcut, aveam nevoie de niște explicații din partea lor.

În general, oamenii care te trădează nu îți vor oferi niște explicații sincere, vor găsi fel de fel de scuze pentru ceea ce au făcut. A fost nevoie de timp ca să învăț că de fapt rezolvarea nu stă în discuțiile „lămuritoare” de după trădare, mai ales când am de-a face cu oameni oricum nu au fost onești în relația cu mine, ci stă în capacitatea mea de a scoate acei oameni din viața mea și a renunța să mai caut explicații pentru trădarea lor.

Dacă cineva îți înșeală încrederea, acesta este un semn că a venit timpul să-i dai drumul.

Încrederea deplină este baza oricărei relații. Cum crezi că poți clădi ceva sănătos, durabil, alături de cineva în care nu ai deplină încredere, care ți-a demonstrat că nu poți avea încredere în el? (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Când știi că este momentul să dai drumul unei persoane din viața ta?

5.Când constați că tu și persoana respectivă SUNTEȚI INCOMPATIBILI.

Uneori oamenii intră într-o relație (de cuplu, de prietenie, de parteneriat profesional, etc) fără să fie conștienți că sunt incompatibili, își dau silința să facă acea relație să meargă, dar la un moment dat devine evident că pur și simplu nu se potrivesc, că orice ar face, nu pot lucra/ trăi unul cu celălalt, fiindcă sunt foarte diferiți unul de celălalt. Atunci este momentul să puneți punct relației și să vă dați drumul reciproc, pentru că altfel vă irosiți timpul și unul, și celălalt. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

,,Orice abandon, părăsire şi trădare este un cadou pe care îl primeşti şi care are la bază acelaşi mesaj: Eu, cel care te părăsesc/abandonez/trădez nu îţi mai pot fi de folos în drumul tău de evoluţie şi acum te opresc mai degrabă decât să te propulsez, te sabotez în loc să îţi amplific puterea. De aceea voi pleca, însă nu ştiu să o spun sau să o fac mai frumos decât înţeleg în acest moment al existenţei mele. Ştiu doar că într-un fel sau altul misiunea mea cu tine în acest moment al vieţii e gata şi există forţe mai mari decât mine, nevăzute şi implacabile, care mă împing să plec. Poate vei percepe experienţa ca fiind dură, urâtă, plină de suferinţă sau poate vei trece uşor peste ea. Mesajul e acelaşi: mă dau la o parte din calea ta pentru că nu mai îţi pot fi de folos. Mergi înainte pentru că ţi-e deschisă calea pentru a trece pe următoarea treaptă a evoluţiei tale."

Pera Novacovici

24.09.2021