Ultima actualizare 16.03.2024: texte si poze noi la final

Motto: "Nu poti salva pe nimeni. Poti fi alaturi de altii, sustinandu-i dintr-o stare de echilibru energetic si pace interioara. Poti sa le impartasesti din Cunoasterea ta, sa le impartasesti perspectiva ta asupra unor situatii, dar nu le poti inlatura tu durerea. Nu poti merge pe Calea lor, in locul lor. Nu le poti da raspunsurile potrivite pentru ei. Este necesar ca ei sa-si puna propriile intrebari, sa isi gaseasca propriile raspunsuri, sa-si traiasca propria nesiguranta, sa isi priveasca propriile incertitudini. Este necesar ca ei sa faca propriile greseli, sa isi simta propriile tristeti, sa-si invete propriile lectii. Daca vor cu adevarat sa fie in pace cu ei insisi, este necesar ca ei sa urmeze cu incredere Calea propriei vindecari, care li se dezvaluie pas cu pas. Li se dezvaluie lor, nu altora." Sursa: Jeff Foster

Aceasta postare este foarte lunga deoarece am decis sa public aici, intr-o singura pagina, toate textele (pe care le-am adunat in timp de pe internet) pe care le-am considerat a fi utile mamelor - in special, si femeilor - in general.

Va recomand sa cititi cu pauze dese aceste texte. Pentru a nu uita unde ati ramas, luati-va ca reper poza la care v-ati oprit. Este mai usor de identificat in context atunci cand reveniti dupa o pauza.

"Farurile nu au fost niciodată construite în locuri sigure. Sunteţi împăcate cu acest lucru?

Vrei să fii un Far? Poţi să fii un Far! Iţi voi spune însă unde este pericolul: pericolul pare atunci când îţi aprinzi Lumina şi toţi cei care sunt în întuneric pe planetă o pot vedea. Într-un fel, poți spune că devii o ţintă. Te dezvălui pe tine însăţi, nu-i aşa? Arăţi idealurile pe care le reprezinţi. Când aprinzi lumina, dintr-o dată nu mai eşti invizibilă, nu? Eşti pregătită pentru asta?"

Sursa: Kryon, traducerea: Mihaela Dan

"10 lucruri pe care orice FEMEIE ar trebui sa refuze să le tolereze:

1. Lipsa de respect

2. Scuzele absurde

3. Să fie controlată

4. Incertitudinea

5. Infidelitatea

6. Minciuna

7. Lipsa sprijinului

8. Să fie manipulată

9. Aroganța

10. Abuzul emoțional"

Sursa: Suada Agachi

”Valoarea ta nu scade pe baza incapacității cuiva de a-ți vedea valoarea.”

„Nu mi-a plăcut niciodată să adun cioburile sparte şi să le lipesc la loc, spunându-mi că vasul e nou. Ceea ce s-a spart, s-a spart; şi prefer să-mi amintesc cu plăcere de vasul întreg, decât să-l am înaintea mea şi să-i văd crăpăturile, tot restul vieţii mele.”

Andra Tischer

Sursa: Catchy https://www.catchy.ro/o-doamna-ramane-intotdeauna-doamna/131438?fbclid=IwAR26uK2ILPRTG7Nw1dcjpPR_-Fy74HmIAQi0p9ZePSQIqFN4ahmQtZuhcBM

Viata este o serie de mici miracole. Tine minte asta.

„Nu am fost niciodată mai bine cu mine decît sunt acum, în ciuda faptului că nici azi viața mea nu e roz cu mov și cu sclipici, cum zicea fie-mea cînd era mică.

Viața nimănui nu e așa, de fapt, iar asta e una dintre revelațiile pe care le-am avut în ultimii ani și care m-a ajutat să mă întorc mereu spre mine, să nu mă mai compar cu proiecții nerealiste, cu imagini disimulate, cu povești mincinoase.

Am învățat enorm de multe lucruri în ultima parte din viața mea. Și am să îmi mulțumesc mie însămi pentru o serie de decizii pe care le-am luat și de care m-am ținut și care m-au adus azi aici unde sunt. Sigur că a mă căuta pe mine, a mă vindeca pe mine, este cea mai importantă dintre ele. (continuarea dupa poza)

Ce am învățat pînă la 41 de ani:

Că nu devii adult pînă nu vindeci copilul rănit care ai fost. Și vei fi un copil în costumul prea larg de om mare, care se va comporta ca un copil atunci cînd îi vor fi apăsate rănile pe care le poată pe sub cămașa scrobită de adult. Vei fi un copil cu propriii tăi copii și îi vei obliga să fie ei adulții, în multe situații, iar asta va fi o povară prea grea pentru umerii lor mici. Și pentru asta, dacă ajungi să conștientizezi, va fi foarte greu să te ierți.

Că nu în exterior trebuie să cauți iubirea, validarea, iertarea, vindecarea, sprijinul, ci în tine. Ele sunt toate acolo, dar au fost acoperite de spaime și mecanisme de apărare. Și că e nevoie să le exfoliezi, una cîte una, ca să ajungi la tine, la esență. E un drum greu, lung, dureros, însă duce la o adevărată comoară, singura care contează, de altfel.

Că fiecare întîmplare care te destabilizează are menirea, pe termen lung, să te scuture și reașeze pe un drum mai bun decît cel pe care te aflai înainte. E greu să vezi asta atunci cînd te afli în mijlocul ei, în vertijul de emoții și spaime, însă odată ce te poți da în spate cît să vezi imaginea de ansamblu, înțelegi că la fiecare cădere ai primit o șansă să te întorci spre tine, să vezi ce trebuie să schimbi, ce trebuie să accepți, ce trebuie să faci ca să fii mai bine. (continuarea dupa poza)

Că poți fi bine, oricît de rău ai fi fost cîndva. Și că de tine depinde. Întotdeauna, de tine depinde. Responsabilitatea vieții tale e mereu în mîinile tale.

Că e în regulă să fii mediocru, iar nevoia de a fi cel mai bun are în spate o rană, iar odată ce începi să vindeci această rană începi să înțelegi că cel mai important e să fii tu bine, nu cel mai.

Așa am ajuns să nu mă mai tem să fiu ceea ce sunt, un om mediocru, un scriitor minor, o mamă ok, o femeie ok și să mă compar mereu doar cu mine, să încerc să mă depășesc pe mine, nu să fiu în concurență mereu cu alții, mai exact cu proiecțiile mele despre alții.

Că orice relație este o frînghie cu două capete, iar unul dintre ele se află mereu la tine, așa că nimic nu se poate întîmpla fără știința sau acordul tău, căci ai mereu opțiunea să lași capătul tău jos cînd frînghia aceea, în loc să te susțină, te înlănțuiește, te sugrumă, îți face rău.

Că cea mai importantă persoană din viața ta ești tu. Și că în fiecare zi trebuie să faci ceva pentru tine, ca să fii pe plus, fiindcă dacă tu ești pe minus, nu ai cum dărui nimic, nimănui, căci nu ai nici măcar pentru tine. Nici timp, nici atenție, nici iubire, nici grijă, nici bucurie. (continuarea dupa poza)

Cîtă vreme m-am pus mereu pe ultimul loc și am tot încercat să dau de unde nu aveam, m-am îmbolnăvit, am suferit, am disimulat și, mai grav, am dăruit nu ceea ce aș fi vrut, ceea ce am intenționat, ci ceea ce aveam în realitate, iar asta a făcut mai mult rău decît bine.

Că mai ales copiilor le dăm nu ceea ce ne dorim la modul ideal, nu îi învățăm ceea ce ne-am dori, ci ceea ce avem și suntem noi. Iar ei nu sunt niciodată problema, ci noi suntem, întotdeauna.

Dacă copilul îmi e rău (în orice mod arată el asta) e semn că la mine nu e ceva în regulă și trebuie urgent să fac ceva cu problemele mele.

Copilul e oglinda mea, din toate punctele de vedere, ca să fie el bine trebuie să fiu eu bine. Nu întîmplător acum trăiesc cea mai frumoasă perioadă din viața mea cu fetele mele.

Că partenerii noștri vin în viețile noastre cu niște lecții pe care avem nevoie să le învățăm. Nu îi alegem întîmplător, nu ne aleg întîmpător. Uneori, lecțiile sunt extrem de dure și dureroase, iar dacă trecem prin ele fără să ne punem întrebări, fără să ne udăm penele, se vor repeta la nesfîrșit, pînă înțelegem și integrăm ce avem de înțeles și integrat.

Că toată lumea suferă, toți duc o viață complicată, plină de dureri și răni nevindecate, și că singurul lucru pe care îl putem face e să înțelegem asta, din interior, să nu judecăm, să oferim blîndețe chiar și celui mai înverșunat. Nu mereu ne va ieși asta, și e în regulă și asta, suntem oameni și greșim, reacționăm în funcție de propriile dureri. (continuarea dupa poza)

Că în spatele fiecărei acțiuni, oricît de altruistă pare, se află o nevoie sau o rană, chiar dacă mintea noastră alege să nu le vadă și să găsească justificări.

Și că uneori taman mintea noastră, cea pe care ne bazăm cel mai mult, ne poate minți și trăda.

Și că taman emoțiile (cele pe care le ascundem cel mai mult), atunci cînd învățăm să le dăm voie să se manisfeste și le ascultăm, sunt cei mai buni profesori.

Că și binele, și răul, ambele se află deopotrivă în noi, iar ce manifestăm din ele este alegerea noastră, de prea multe ori inconștientă.

Și că a deveni un om bun este o muncă de zi cu zi cu sinele. Iar a fi bun nu înseamnă să negi părțile rele, să te orbești la ele, ci dimpotrivă, să ajungi să le cunoști, să te împrietenești cu ele, să le îmblînzești știindu-le. (continuarea dupa poza)

Că cea mai importantă întîlnire pe care o poți avea în viața asta, dar și cea mai grea, cea mai dureroasă, este cea cu tine, cel adevărat, dincolo de măști, de scuturi, de minciună, de orbire intenționată. Cînd poți sta drept, cu ochii larg deschiși, în fața ta, de acolo începe vindecarea și viața.

Că fiecare dimineață în care te trezești viu e un dar, iar darul ăsta nu e infinit, se va sfîrși într-o zi de care (nu) îți amintești deja.

Și că de tine depinde cum o trăiești, ce faci din ea, dacă decizi să o irosești, să o amîni la nesfîrșit, sperînd că într-o zi va fi bine de la sine.

Astea sunt cîteva dintre lecțiile mele pînă la 41 de ani. Despre mine am vorbit, chiar dacă am folosit tehnica scrisului la persoana a doua. Sunt adevărurile mele, personale și extrem de subiective.

Nu dau sfaturi, am înțeles că a da sfaturi necerute este doar o formă de a(-mi) exercita nevoia de control, ci împărtășesc din experiența mea, cu speranța că va ajuta pe cineva, cumva.”

Petronela Rotar

„GEOGRAFIA UNEI FEMEI:

Între 18 și 22 de ani, o femeie este ca Africa.

Jumătate descoperită, jumătate sălbatică, fertilă și frumoasă naturală!

Între 23 și 30 de ani, o femeie este ca Europa.

Bine dezvoltată și deschisă comerțului, mai ales pentru cineva de valoare reală.

Între 31 și 35 de ani, o femeie este ca Spania.

Foarte caldă, relaxată și convinsă de propria frumusețe.

Între 36 și 40 de ani, o femeie este ca Grecia.

Un loc cald si foarte dorit de vizitat.

Între 41 și 50 de ani, o femeie este ca Portugalia.

Cu un trecut glorios și cuceritor.

Între 51 și 60 de ani, o femeie este ca Israelul.

A trecut prin război, nu face aceleași greșeli de două ori,

și se ocupă de afaceri.

Între 61 și 70 de ani, o femeie este ca si Canada.

Îmbătrânesc ușor, autoconservant, dar dornică să cunoască oameni noi.

După 70 de ani, ea devine Tibet.

Sălbatic de frumoasă, cu un trecut misterios și înțelepciunea veacurilor. Un spirit aventuros și o sete de cunoaștere spirituală.

GEOGRAFIA UNUI OM.

Între 1 și 100 de ani, omul este ca si Coreea de Nord și Rusia.

Condus de o pereche de nebuni! ''

Autorul: necunoscut

"Știai că sufletul copilului tău te-a ales pe tine, înainte de a se naște, pentru a-i fi Mamă?

Sufletul călătorește în infinit, iar atunci când decide unde vrea să renască, este conștient de experiențele sale, de amintirile sale și de acordurile anterioare pe care le-a încheiat înainte de a se încarna.

Atunci când un suflet decide să se întoarcă, își alege părinții pe care dorește să-i aibă, ceea ce speră să învețe și să experimenteze în timpul acestei noi oportunități în viață. Acolo se adună aceste suflete pentru a da un trup nou acelei părți din Dumnezeu care vine în această lume. Și este acolo unde acea energie divină se unește cu cea a noilor părinți și creează o legătură de nezdruncinat pe care nimeni nu o poate rupe.

De aceea trebuie să fii recunoscătoare că ai un copil, să te bucuri că un suflet a decis să intre în familia ta, că a decis să-și poarte propriul sânge și să învețe de la tine.

Este cea mai mare onoare pe care o poate primi oricine, chiar și atunci când simți că nu ești pregătit să crești un copil, dacă Dumnezeu a îngăduit acest lucru, înseamnă că are tot ce-i trebuie sufletului pentru a se dezvolta în mediul în care a decis să se reîncarneze.

Aventura de a da viață este de a avea parte de miracolul copilului tău.

Acest nou drum care începe din momentul conceperii este plin de multe provocări, îngrijire specială, dragoste și așteptare.

Încă din pântecele mamei, părinții îi oferă copilului instrumentele de care are nevoie pentru a trăi sănătos, îl umplu de iubire, iar toate acestea reprezintă un proces de învățare pentru acel suflet care mai are încă lucruri pentru care să trăiască și care a fost trimis înapoi în acest plan.

În calitate de părinți, au un drum lung pe care îl parcurg, în care vor avea responsabilitatea de a ghida acel suflet pe calea binelui, astfel încât misiunea acelei ființe să se poată împlini.

Fiecare dintre noi are un motiv pentru a trăi. Și trebuie să îl descoperiți, pentru că sufletul decide ce familie îl poate ajuta să îndeplinească misiunea de viață pe care o are și astfel să învețe ce este necesar pentru a o îndeplini. Aceasta este treaba părinților, să îndrepte acel suflet spre acel scop pe care l-a ales.

Deși drumul este întotdeauna dificil, există momente bune, momente triste, dar un tată și o mamă nu regretă niciodată ceea ce au trăit pentru a-și vedea copilul crescând.

Amintiți-vă că ați fost aleși pentru cea mai mare misiune a vieții voastre, aceea de a da un corp fizic unui suflet, unei scântei din Univers."

Sursa: Starlett Lancaster

„Peste douăzeci de ani vei fi dezamăgit din cauza lucrurilor pe care nu le-ai făcut, nu din cauza celor pe care le-ai făcut.”

Mark Twain

“Conversație între un soț și un psiholog:

Sotul: Soția mea nu lucrează!

Psihologul: Ce faceți pentru a vă castiga existența, domnule?

Soțul: Eu lucrez la o bancă și câștig destul de bine.

Psihologul: Soția ta cu ce se ocupă?

Soțul: Ea nu lucrează. Ea e casnică, stă acasă toată ziua.

Psihologul: Bine**

Cine pregătește micul dejun pentru întreaga familie?

Soțul: Soția mea.

Psihologul: La ce oră în general, se trezeste soția ta?

Soțul: Ea se trezește mai devreme pentru că pune masa, face pachetul copiilor pentru școală, se asigură că sunt bine îmbrăcați, pieptănați și spălați pe dinți, dacă au servit micul dejun și dacă și-au luat toate lucrurile pentru școală.

Psihologul: Cine duce copiii la școală.

Soțul: Soția mea îi duce la școală, în timp ce eu mănânc micul dejun ce mi l-a pregătit și beau o cafea ca să plec la serviciu.

Psihologul: După ce duce copiii la școală, ea ce face?

Soțul: În general câte ceva prin oraș... Plătește facturile, cumpăra medicamente, face piața, lucruri din astea neimportante! Apoi se intoarce acasă și pregătește prânzul. Servește masa, ordoneaza prin bucătărie după care se ocupă de spălatul și călcatul hainelor plus curățenia în casă. Doar știi cum e...

Psihologul: Seara, când te întorci de la birou, ce faci?

Soțul: Mă relaxez, normal. Păi sunt obosit cum am lucrat toata ziua la birou.

Psihologul: Ce face soția ta seara când tu te odihnești?

Aoțul: Ea pregătește cina, servește pe copii și pe mine, spală vasele, mai ordoneaza încă odată prin casă, după ce am mâncat. Apoi pregătește copiii pentru culcare, le dă lapte cald cum le place să bea, verifică dacă s-au spalat pe dinți, dacă și-au făcut temele, dacă și-au pregătit ghiozdanul pentru a doua zi... Le citește povești înainte de culcare și stă cu ei până adorm... Apoi face un duș și vine lângă mine, dar mereu adoarme imediat, aproape nici nu mai avem viață intimă...

Psihologul spune, după ce oftă adânc, (parcă auzise nu știu ce dramă)

Asta e rutina zilnică a multor femei în toată lumea asta mare: încep dimineața înaintea tuturor și termină la noaptea, după ce toți sunt bine...

Dragul meu domn:

Asta se cheamă "NU LUCREAZĂ?!"

Femeia Casnică nu primește diplomă, dar semnează cea mai importantă diplomă în viața de familie!

De ce sacrificiul ei este atât de nesemnificativ în ochii tuturor?

Femeia are mai multe atribuții de îndeplinit decât oricare membru din familie, FEMEIA E CU ADEVĂRAT STÂLPUL ÎN CASĂ, când ea pleacă, TOTUL se destramă:

Trebuie sa fie mamă (a fi mamă este cel mai complex lucru de pe pământ.)

Trebuie să fie femeie (să aibă grijă și de ea, să-i fie plăcută soțului ei.)

Trebuie să fie fată (să suporte toate schimbările hormonale în fiecare lună și mai ales în timpul sarcinii.)

Trebuie să fie ceasul deșteptător din casă.

Trebuie să gătească pe placul tuturor (și uneori nu primește nici măcar un ieftin "mulțumesc" pentru efortul depus, chiar primește reproșuri că nu e bună mâncarea, că e prea rece sau prea fierbinte, dar le acceptă și o doare, dar ea tace, pentru binele familiei.)

Ea e umărul pe care plânge toată lumea...

Ea e servitoarea tuturor...

Ea e doctor fără diplomă, dar are cele mai bune remedii de vindecare pentru copii ei, uneori cu un pupic pe julitură și o lacrimă, rezolvă totul, căci o doare inima să-și vadă puiul suferind.

Ea e agentul de siguranță al copiilor...

Ea e izvorul nesecat de dragoste și iertare pentru familia ei.

Femeia trebuie, trebuie, trebuie.... la nesfârșit trebuie să facă ceva și tot ea nu face nimic !!!!

Nu are niciodată zi liberă, nici în vacanță.

Nu primește pensie pentru asta, deși își dedică toată viața pentru a îngriji familia, care de multe ori nu îi rămâne alături până la sfârșit...

Face toate astea doar ca să audă: " Nu faci nimic toată ziua! “

Femeia e ca și sarea:

Prezenta ei nu se amintește, dar absența lasă totul fără savoare.

Mâncarea nu o poți mânca nesărată, la fel și viața, n-o poți trăi frumos fără o femeie care să facă toate aceste lucruri "neimportante"!

Dacă nici aceste cuvinte nu te-au convins să-ți apreciezi mai mult soția, dragul meu domn, înseamnă că nu o meriți!

Cinste vouă femei care "nu lucrați!"

Autor: site-ul O mamă, https://omama.ro, Drepturile de autor sunt rezervate.

Relațiile funcționează atunci când doi oameni au aceeași intenție de a crește împreună.

„Dacă un om te poate privi cum cedezi și plângi în urma unei acțiuni făcută de el și nu se schimbă după asta, nimic nu-l va schimba, iar acel om nu are cum să te iubească.

Nimeni nu poate răni conștient o persoană pe care o iubește și să nu facă schimbări după aceea; așa că acum știi: dacă cineva te rănește și nu își schimbă după aceea comportamentul, aceea nu este iubire, este narcisism.”

J. Brock Via That Goddess Woman

„Oamenii cu mintea deschisă nu țin să aibă dreptate, ei vor doar să înțeleagă.

Nu există răspuns corect sau greșit.

Totul este despre a înțelege.”

Via Cosmic Enlightenment

Alice Nu are niciun sens să mă întorc la ziua de ieri pentru că atunci am fost o altă persoană

"Pe lângă ce ne-a fost dat de natură, ca să trăim mai mult sau mai puțin, mai este și aportul nostru, anume moderația în tot ceea ce facem. În ultimă instanță, una dintre tainele unei vieți lungi este să nădăjduiești mereu altceva, ca și când ai fi nemuritor.

Ambiția mă ține tânăr. Din nefericire, nu poți recomanda cuiva să fie ambițios, pentru că asta e o trăsătură pe care o ai sau nu o ai."

Autor: Neagu Djuvara - la împlinirea unui secol de ani.

Cei care s-au croit singuri nu caută aprobarea de la cei care au fost croiți în serie

„Frida Kahlo i-a spus soțului ei ”Nu-ți cer să mă săruți, nici să-mi ceri scuze atunci când cred că greșești. Nu-ți voi cere nici măcar să mă îmbrățișezi atunci când am cea mai mare nevoie să o faci. Nu-ți cer să-mi spui cât de frumoasă sunt, chiar dacă e o minciună, nici să-mi scrii ceva frumos. Nici măcar nu-ți voi cere să mă suni ca să-mi spui cum ți-a trecut ziua, nici să-mi spui că ți-am lipsit.

Nu-ți voi cere să-mi mulțumești pentru tot ceea ce fac pentru tine, nici să-ți pese de mine atunci când sufletul meu este la pământ și, desigur, nu-ți voi cere să mă susții în deciziile mele. Nici nu-ți voi cere să mă asculți atunci când am o mie de povești să-ți spun. Nu-ți voi cere să faci nimic, nici măcar să-mi fii alături pentru totdeauna. Pentru că dacă trebuie să-ți cer, nu le mai vreau.”

Autor: Nicola Garrett, via: Aimee D Albon, Traducere: Monica Poka

Femeia.. Este nebuna, dar e magica. Nu exista minciuna in focul ei.

„Când te implici intr-o divergență cedezi energie. Când cedezi energie începi să te dezechilibrezi. Când te dezechilibrezi incepe involuția. Rămâi centrat!

Evita sa cedezi energia ta pentru lucruri și situații care nu au sens productiv. Evita sa judeci. Nu ești tu acela! Tu ești armonie, puritate și iubire necondiționată! Tu ești diamantul care strălucește!

Mentine-te in: armonie, iubire și puritate și cu cât te menții în acestea cu atât toată abundenta universala va curge prin toată ființa ta. Tu ești una cu armonia.

Evită agresivitățile, evită oamenii toxici... fiecare alege pe drumul pe care merge după nivelul său de conștientizare și atât cât poate în acel moment... tu mentine-te pe calea ta. Evoluează, crești și fii tu adevărul!

Oferă întotdeauna compasiune. Rămâi centrat, echibrat, pe calea ta. Caută cauza in interior, vindeca și eliberează de la tine.

Cei care vorbesc cuvinte nebenefice sunt nevindecați și din nevindecare se naște invidia pentru pozitia ta însă tu oferă-le compasiunea ta și astfel tu vei rămâne în abundenta ta iar acela se va vindeca daca va învăța lecția sa și chiar daca nu o va învăța retine: tot ce exista are divinul in el iar divinul se experimentează prin tot și toate.

Divinul se experimentează prin cei negativi pentru a le reduce ego-ul! Când vei conștientiza aceasta vei rămâne compasiune și armonie, iubire necondiționată și puritatea. Tu ești calea ta! Fii binecuvântat! "

Preluat de la Eona Nivid

"Cine încearcă să ajute un fluture să iasă din cocon, îl omoară. Cine încearcă să ajute un vlăstar să iasă din sămânța lui, îl distruge. Sunt anumite lucruri care nu pot fi ajutate. Ele trebuie să apară din interior spre exterior."

Sursa: Ruben Alves via Angelica Mihaela Costea

Alatura-te spiritelor asemanatoare, care îți amintesc de magia ta și a căror credință îți oferă aripi pentru a zbura.

"NE-AU FACUT SA CREDEM CA:

Ca dupa moarte exista un rai si un iad, o judecata, pe care au numit-o "judecata de apoi", de care niciunul nu vom scapa; unde unii vor primi recompensa eterna, iar altii o pedeapsa fara sfarsit...

Ca Prosperitatea nu e pentru toti...

Ca suntem fiinte imperfecte si ca de aceea traim in vinovatie, saracie si frici...

Ca daca te iubesti pe tine esti egoist si vei ramane singur...

Ca nu e divin sa ne iubim prima data pe noi, ca e musai sa-i iubim mai intai pe ceilalti...

Ca nu putem sa iubim pe oricine, oricum si oricand simtim...

Ca trebuie sa iubim intr-un anume fel, stabilit de ei ca ei sunt cei ce stiu mai bine...

Ca nu ii putem accepta si iubi pe cei "diferiti"...

Ca fericirea inseamna doar a-i face fericiti pe ceilalti...

Ca iubirea inseamna suferinta...

Ca avem nevoie de religii si lideri spirituali si ca suntem datori sa-i si intretinem...

Ca resemnarea, supunerea, obedienta, inseamna a iubi...

Ca exista anumite zile, pe care le-au numit sfinte, in care a manca si a bea inseamna o adevarata demonstratie de dragoste...

Ca exista doar ratiunea si ca intuitia e pura fantezie...

Ca daca gandesti prin tine insuti si alegi sa iesi din structura unui sistem, esti un rebel...

Ca magia si miracolele exista doar in basme...

Ca puterea interioara si capacitatea fiintei umane de a-si crea viata in mod constient, sunt doar fantezii din filme SF...

Ca nu exista si alte planete locuite...

Ca suntem singuri in Univers...

Ne-au facut sa credem atat de multe lucruri false! Atunci cand realizezi ca toate-s mincina, ca-s doar manipulare... TE TREZESTI si nu mai crezi in ce te-au facut ei sa crezi. Atunci, crezi in noua realitate: realitatea TA, diferita total de a lor!!!”

Via Gabriela Costache

„Trauma, așa cum spune și Gabor, este nu ceea ce ni s-a întîmplat, ci faptul că nu am avut cui spune, cine să ne ofere spațiul de siguranță în care să ne țipăm sau plîngem durerea. Durerea e inevitabilă în viață. Însă durerea împărtășită, conținută, primită cu compasiune este durerea suportabilă, durerea vindecătoare.”

Petronela Rotar

„O imbratisare face intotdeauna minuni.

Omul simte nevoia sã fie dorit.

Aceasta este una din principalele nevoi ale fiinţei umane. Dacã nu se simte iubit, omul începe sã moarã. Dacã simte cã viaţa sa nu conteazã pentru nimeni, ea îşi pierde semnificaţia chiar pentru el însuşi. De aceea, IUBIREA este cea mai mare terapie posibilã. Lumea are nevoie de terapie tocmai pentru cã îi lipseşte iubirea. Într-o lume plinã de iubire, terapia nu ar fi necesarã deloc; iubirea ar fi mai mult decât suficientã. Îmbrãţişarea nu este altceva decât un gest de iubire, de cãldurã, de atenţie. Simpla senzaţie de cãldurã provenitã de la cealaltã persoanã poate vindeca multe boli, inclusiv rãceala şi egoul. Ea este suficientã pentru a te transforma din nou într-un copil.

La ora actualã, psihologii au înţeles cã dacã nu este îmbrãţişat şi sãrutat suficient de mult, copilul nu poate creşte normal. Lui îi lipseşte un anumit tip de hranã. Sufletul are nevoie de hranã, la fel ca şi trupul. Îi poţi îndeplini copilului toate nevoile fizice, dar dacã nu îl îmbrãţişezi niciodatã, el nu va creşte normal. Psihicul lui nu se va dezvolta. Se va simţi tot timpul trist, neglijat, ignorat, neiubit. A fost hrãnit fizic, dar nu şi afectiv. Cercetãtorii au remarcat faptul cã dacã nu este îmbrãţişat, copilul scade în dimensiuni şi poate chiar muri, chiar dacã îi este asiguratã hrana fizicã. Corpul este îngrijit, dar sufletului îi lipseşte iubirea. El se izoleazã, devine rupt de existenţa-mamã. Iubirea asigurã aceastã punte, ea este rãdãcina noastrã. (continuarea dupa poza)

Aşa cum respiraţia este esenţialã pentru corpul fizic – dacã încetãm sã mai respirãm, corpul moare –, iubirea reprezintã respiraţia interioarã a sufletului. Acesta trãieşte prin iubire.

Luciditatea, inteligenţa şi autoanaliza nu sunt suficiente. Poţi sã cunoşti toate terapiile din lume, poţi deveni un expert, dar dacã nu cunoşti arta iubirii nu vei rãmâne decât la suprafaţa activitãţii terapeutice. Din 100 de cazuri, 90 de oameni bolnavi suferã în primul rând pentru cã nu au avut parte de iubire. De aceea, dacã terapeutul simte o grijã deosebitã faţã de pacientul sãu, hrãnindu-l cu iubire şi împlinindu-i aceastã nevoie, starea acestuia din urmã se poate schimba în mod miraculos. Dincolo de orice îndoialã, iubirea este cel mai terapeutic fenomen care existã[…]

Îmbrãţişarea este doar un gest care aminteşte de unitate, dar chiar şi acest gest este de mare folos. De aceea, ai dreptate. Mã întrebi: „De ce este îmbrãţişarea un instrument terapeutic atât de eficient?“ Da, este, şi este doar un gest. Dacã este extrem de autentic – dacã la el participã inclusiv inima – el devine un instrument magic, un fel de miracol care poate transforma instantaneu întreaga situaţie.

Nu se pot spune prea multe despre acest gest, dar unul din lucrurile pe care trebuie sã le înţelegeţi este urmãtorul: ideea cã un copil moare, iar în om se naşte adolescentul; cã adolescentul moare, iar în el se naşte adultul tânãr; cã şi acesta moare, iar în om se naşte adultul matur, şi aşa mai departe – este greşitã. Copilul nu moare niciodatã – nici o etapã nu moare. Copilul rãmâne de-a pururi, înconjurat de alte experienţe, de adolescenţã, apoi de tinereţe, de maturitate şi de bãtrâneţe, dar nu moare.

Omul este la fel ca o ceapã, alcãtuit din mai multe straturi succesive. Dacã decojeşti ceapa, vei descoperi în curând foile fragede din interior. Cu cât te apropii mai mult de miez, cu atât mai fragede devin ele. Acelaşi lucru este valabil şi în ceea ce priveşte omul: dacã pãtrunzi adânc în interiorul lui, vei descoperi întotdeauna copilul inocent, iar contactul cu acesta este inevitabil un gest terapeutic.

Îmbrãţişarea permite un asemenea contact. Dacã îmbrãţişezi un om cu cãldurã, cu iubire, dacã îmbrãţişarea ta nu reprezintã un simplu gest golit de semnificaţie, ci unul autentic, dacã inima ta participã la el, intri imediat în contact cu copilul inocent din el. Revenirea acestuia la suprafaţã reprezintã un act cu o imensã valoare terapeuticã, întrucât inocenţa copilului este vindecãtoare în sine. Ea nu a fost coruptã. Ai atins astfel miezul pur al persoanei în care corupţia nu a pãtruns niciodatã, iar acest lucru este suficient pentru a declanşa procesul de vindecare.

Copiii sunt atât de puri, atât de plini de vitalitate, debordeazã de atâta energie. Regãsirea acestei energii este suficientã pentru a-l vindeca pe om. Important este sã scoţi acest copil la luminã, iar îmbrãţişarea este una din modalitãţile cele mai eficiente. Autoanaliza este o cale mentalã; îmbrãţişarea este calea inimii. Mintea este cauza tuturor bolilor, în timp ce inima este sursa oricãrei vindecãri."

Osho

„Venim dintr-un șir lung de femei care au făcut ce trebuie, au dat din ele și au luat din lume cât au crezut că e prețul lor.

N-avem exemplu de muze, de femei-izvor-de-inspirație și punem toată însemnătatea 𝗯𝗼𝗴𝗮̆𝘁̦𝗶𝗲𝗶 𝗱𝗲 𝘃𝗶𝗮𝘁̦𝗮̆ în ideea unei femei snoabe, divă și conținută de un mare orgoliu datorat frumuseții.

Când m-a întrebat una din fiicele din Tabăra Mamă-Fiică ce-i aia MUZA, i-am explicat complicat și abia apoi am simplificat: e o femeie bogată de viață, le are pe toate și se bucură de tot, face lucrurile ușor și găsește lumină chiar și când viața se întunecă, fiind un far pentru cei din jur și inspirându-i să vadă răsăritul.

Din șirul acesta de femei care-și dau viața pentru alții - fie ei copiii avuți sau doriți, bărbații iubiți sau poftiți, aș face un pas în lateral și îmi asum nesiguranța drumului pășit după pofta inimii mele, în pofida căii sigure în care mă îndeamnă istoria din care vin. N-am nimic mai de preț decât credința că pot să-mi trăiesc 𝐛𝐨𝐠𝐚̆𝐭̦𝐢𝐚 𝐝𝐞 𝐯𝐢𝐚𝐭̦𝐚̆ și o pot împărtăși celor din jur!”

Georgiana Spataru

„Tăcerea unei femei este cea mai puternică formă de comunicare. Știi că este rănită atunci când tace, și ca este dezamăgită atunci când ignoră.”

Mădălina Popa

"Pentru o viață sănătoasă evitați: prietenii falși, minciuna și excesul de încredere!"

Nu rămâne acolo unde ești tolerat(ă). Du-te acolo unde ești celebrat(ă).

„Am trait mental si fizic intr-o lume in care a fi tu insuti, cu limite si cu ceea ce ai de zis E O BOALA, si musai trebuia sa fii ALTFEL, ca si cum cine erai tu nu era suficient de altfel. Un altfel de altfel, altfel de supus, altfel de controlat, altfel de lipsa de limite.

Astazi e ziua in care comunic ca am decis ce conteaza mai mult decat gura lumii, decat normele sociale, decat prejudecatile ce vor urma, decat cei ce vor pleca. A fi AUTENTIC te face, in final, mai fericit decat a fi ACCEPTABIL.”

Iuliana Oana Florea

Au ras de mine ca sunt diferit. Iar eu am ras de ei deoarece sunt la fel.

“Fericirea ta (bucuria de a trai) nu ar trebui sa depinda de nimeni, ci este o stare a mintii tale.

Cat timp tu crezi ca altii sau circumstantele sunt responsabile pentru ceea ce simti si traiesti, predai puterea in exteriorul tau. "Nu sunt ok pentru ca X nu face ce vreau eu", "viata nu este asa cum mi-o doresc, dar nu am ce face" - ai astfel de ganduri?

Mereu vei intalni oameni si situatii care nu sunt pe placul tau, adica nu se conformeaza asteptarilor tale. Si ce faci in aceste cazuri? Te superi, esti trist, te simti neputincios, te lupti ca sa-i schimbi pe cei din jurul tau, devii frustrat, fatalist sau pesimist?

Cand vei intelege ca totul depinde doar de tine, de alegerile si deciziile tale, ca esti atat de fericit cat iti dai voie sa fii, viata ta se va schimba.

In loc sa ai asteptari de la anumiti oameni si sa te frustrezi ca ele nu se materializeaza, mai bine ai accepta ca ei sunt asa cum sunt si ti-ai vedea de drumul tau. In loc sa dai vina pe vreme, guvern, situatii neprevazute s.a.m.d., mai bine te-ai focaliza pe a-ti alege cu mai multa intelepciune gandurile si emotiile in situatiile date.

Focalizarea atentiei tale ar fi normal sa fie doar pe tine, pe interiorul tau, pe gandurile, emotiile si alegerile tale. Astfel, tu decizi cat de bine te simti si cat de mult te bucuri de viata.

Sa fii intelept inseamna sa stii ca felul in care traiesti depinde doar de tine. Daca nu esti multumit de viata ta, alege altfel felul in care gandesti si traiesti. “

Sursa: Ursula Sandner

„Închide unele uși în viața ta. Nu din orgoliu, incapacitate sau aroganță, ci pur și simplu pentru că ele nu mai duc nicăieri.”

Paulo Coelho

"Femeia în adâncurile ei se mistuie de focul sălbăticiei care o arde. E o tanjire în ea, un dor. Când latura sălbatică a femeii e zdrobită de un bărbat care o pune în lanțuri, nu se va opri până nu se va elibera. Iar când se eliberează din pușcăria spirituală în care a intrat de bună voie fără să știe unde intră, își recapăta iar frumusețea sălbatică reprimată într-o relație toxică, alături de un bărbat toxic.

Femeia sălbatică e înfloritoare, radiază, se joacă, aleargă, e fericită, se iubește și împărtășește iubire în jurul ei fără restricții. Femeia ținută în lanțuri de către un partener despotic se face tot mai mică, se ofilește și moare nefericită cu dorul în inimă. Femeia eliberată și dezlănțuita în sălbăticia ei, se mărește cu sufletul, crește cu inima, strălucește cu mintea. Ea trăiește sălbatic, adică simplu, curat și autentic. Întoarcerea la origini. Întoarcerea la sensul adevărat al vieții."

Cristi Ciorcila

„Părinții nu câștigă niciodată.

Asta e prețul pe care trebuie să îl plătească un om care vine pe lume. Să aibă părinți.

Prin care să-și însușească un complex de percepții, emoții și judecăți subiective asupra lumii și asupra sinelui. Un mix frumos însușit prin părinți și alți formatori din proximitate.

Mixul ăsta pe care îl numim “așa e viața” îl internalizăm în zeci de ani, ca mai apoi în alți zeci de ani să ne străduim să-l dezvățăm. Un ciclu continuu de învățare și dezvățare.

Părinții nu câștigă niciodată pentru că ei se fac vinovați de condiția umană care presupune lipsa perfecțiunii pure și a fericirii continue. Sau poate a iubirii neconditionate și fără de sfârșit. Condiția umană presupune însă suferința de multe ori, lipsa de sens, alteori căderi și reveniri, întuneric și confuzie pe lângă toate celelalte.

Copiii au ambiția idealistă și sănătoasa de a fi fericiți și în iubire pură - asta e nazuinta lor organică. Doar că aici vin prin părinți și preiau “condiția umană pachetul complet”. Iar părinții sunt oameni și sunt așa cum sunt. Livrează mai departe ceea ce sunt și ceea ce pot. Livrează ce au primit de generații + puținul valoros învățat de ei prin experiență și trăire în nișa lor de viață. Not good. Not enough. Nici pe departe perfect.

Oricât ar încerca, oricât ar face, oricât de mult s-ar strădui, părinții nu câștigă niciodată pentru că ei nu sunt sfinți. Iar noi de asta aveam nevoie. De niște sfinți atotputernici și perfecți.

Când o să am copii o sa le cer iertare și o să le explic ca eu am fost prețul pe care au fost nevoiți să îl plătească pentru a veni în existență. Sau ar trebui să le cer iertare părinților? Că am pretins de la ei ceva ce nu a fost niciodată promis. Și nici măcar posibil.”

Alexandru Gavriliu

"Vulnerabilitate.

Când eram fetiță credeam în lumea adulților

Fixă și ordonată ca un cosmos grecesc

Apoi am crescut și am devenit adultă

În timp ce am descoperit că lumea adulților nu există

Aici este numai lumea copiilor

A copiilor care cresc

A copiilor care se prefac că nu sunt copii

Și a copiilor care îmbătrânesc

Dar numai primii au voie să fie copii

O vreme

De când am devenit un copil ce se preface că nu e copil

Si am fixat reguli, limite, sisteme și limbaje

Să pot crește și educa alți copii

Am început să caut disperată, dar în taină,

Oameni mari,

Oameni care să îmi spună că totul va fi bine,

Oameni care îmi liniștesc somnul și îmi fac daruri,

Oameni mari.

Uneori reușesc să mă conving că i-am găsit

Dar numai uneori și trecător

Când pusta nu mai e bolnavă de galben infinit

Și când pădurile își exultă plămânii în ceață caldă și feerică

Când caii sălbatici își mângâie mânjii

Și ouăle calde dorm în cuibare de vis

Când toate simțurile învie

Și eu nu mai lupt să aleg

Între fericire și seriozitate

Suntem copiii care își caută părinții

Îi caută în ceruri, în amintiri, în poezii și în balade și mituri

Îi caută în blândețe și în răbdare

Și în linia curbă a orizontului mare

Dar am priceput să ținem bine ascuns secretul

Că suntem orfani

Că suntem din totdeauna

Singuri

Pe planeta copiilor"

Autor: Adina Stefanescu

SUFLETELE BĂTRÂNE...

"Sufletele bătrâne nu vor să aibă o relație doar pentru a avea un partener, au nevoie de o dragoste pentru a crește împreună.

Sunt suflete care au trăit multe experiențe anterioare și de aceea vor să folosească această întrupare pe Pământ pentru a evolua, nu le place să piardă timpul.

AU UN SCOP DE VIAȚĂ MAI MARE

Sufletele bătrâne vin în această lume cu un scop, o misiune și de multe ori cred că o iubire i-ar putea distrage de la îndeplinirea acestei sarcini.

Înainte de a căuta dragostea în cuplu, ei își acordă prioritate evoluției personale și înțelegerii misiunii lor de viață.

Deoarece o iubire necesită multă atenție și dăruire, ei ajung să lase puțin deoparte relațiile de dragoste mai banale.

Cu excepția cazului în care este si tovarășul ideal pe drum, complementar și legat de scopul de manifestat. În acest caz, întâlnirea are loc prin alchimie divină. (continuarea dupa poza)

NU LE PLAC ÎNTÂLNIRILE MODERNE

Sufletele vechi nu se adaptează bine la întâlnirile convenționale.

Pentru ei, toate acestea sunt foarte superficiale.

Le plac întâlnirile adevărate, oamenii care se cunosc profund, se arată, se conectează cu sufletul lor și au energii similare.

Ei privesc sexul ca pe un act sacru.

Din păcate, aceste tipuri de întâlniri sunt rare în zilele noastre.

Oamenii vorbesc adesea prin aplicații, platforme de întâlniri, iar acest lucru nu face pe plac sufletelor bătrâne și crește dificultatea de a găsi dragostea, chiar dacă știu că ceea ce trebuie să fie, va fi. (continuarea dupa poza)

NU LE PLACE „JOACA” superficiala.

Vechea poveste a ego-ului: „Voi aștepta să mă suni, nu voi suna” sau „Mă voi preface că nu mă interesează” este ceva ce sufletelor bătrâne chiar nu le place.

Nu suportă personajele prefacute, sunt foarte sensibili și adevărați, nu le place impostura, sunt fermecători cu dorința de a face plăcere, sunt transparenți, direcți, cu sufletul gol și asta sperie o mulțime de oameni.

SUNT EXIGENTE

Sufletele bătrâne nu se întâlnesc cu oricine, doar pentru a avea companie sau pentru a umple golurile.

Dacă cred că persoana nu merită, nici măcar nu se deranjează.

Mulți oameni ajung să spună că sunt „prea pretențioși”, dar adevărul este că sufletele bătrâne vor pe cineva cu care să-și împărtășească viața.

Fiind predate și în echilibru pentru dragostea de sine, așteaptă sinergia aceleiași predări.

Ei decid să parieze pe cineva foarte special pe care să-l aibă alături, altfel preferă să fie singuri. (continuarea dupa poza)

AU MULTE RĂNI EMOȚIONALE VECHI

Sufletele bătrâne au răni emoționale din această viata și din alte vieți. În mod normal, aceste suflete sunt întărite odată cu experiența, dar nu găsesc o viață ușoară în această întrupare, au multe provocări de depășit, unele foarte dureroase.

De aceea sunt foarte atenți, deoarece nu vor să sufere din nou.

Și onorează însoțirea reciprocă a cine știe prin ce trece fiecare și ce înseamnă.

Pentru a avea o relație cu cineva, trebuie să simtă că persoana este suficient de matură pentru a-și înțelege calea și evoluția.

VOR UN PARTENER ANGAJAT

Sufletele bătrâne au nevoie de un partener care vrea să fie lângă ei, care să le respecte și să le înțeleagă.

Nu pot fi alături de oameni care înșală, posedă, împovără sau limitează.

Ei înțeleg relația doar din libertate, SI IUBIRE.

Ei știu că o relație poate merge înainte doar dacă există o comunicare adevărată din inimă, o înțelegere pură între ei, dăruire și onestitate.

Dacă partenerul său nu însoțește în ritmul sau nu rezonează cu propria sa frecvență vibrațională după ce încearcă să servească drept stimul pentru creșterea celuilalt, el detectează când este momentul uzurii infructuoase și decid să-și ia zborul singur, eliberând și onorând legătura a tot ceea ce este împărtășit respectând momentul evolutiv personal."

Sursa: Gabriella Cruz

„Sa ne amintim ca "Vrajitoarele" au fost primele femei de stiinta: stiau despre plante medicinale,

stiau sa vindece boli si dureri,

stiau cum sa vindece un bolnav doar atingandu-l cu mainile lor,

stiau sa pregateasca amestecuri,

stiau cum sa ajute ca o nastere sa fie rapida, fara multa suferinta; doar privind femeia stiau ce poarta in pantece - daca-i baiat sau fata, sau daca-s gemeni,

stiau cantari si rugaciuni, care speriau si alungau duhurile rele.

Ele au fost femeile care vedeau dincolo de simplu "rol" care le era atribuit

si pentru aceasta au fost acuzate, torturate si arse.

Nu le-au ars pe Vrajitoare pentru ca erau rele.

Le-au ars pentru ca erau inteligente, pentru ca erau rebele, pentru ca erau femei libere.

Le-au ars pentru ca voiau sa faca parte din istorie.

Pentru ca dobandisera cunostinte pe care barbatii si le rezervasera doar lor.

Pentru ca citeau carti, pentru ca scriau, pentru ca predau...

Pentru ca erau conectate cu Natura si Universul.

Pentru ca ei, barbatii, le-au aflat bogatia cunoasterii vindecatoare.

Le-au ars, pentru ca visau la revolutii prin care toate femeile sa primeasca inapoi ceea ce li s-a furat si ascuns.

Le-au ars pentru ca erau intelepte.

Le-au ars pentru ca nu s-au lasat violate, pentru ca s-au opus santajului, pentru ca nu le-au putut cumpara.

Le-au luat viata pentru a nu le permite sa ajute alte femei sa fie libere, sa poata trai in sfarsit, cum doreau.

Le-au ars pentru ca erau o amenintare pentru sistem.

Le-au exterminat pentru ca se iubeau si pentru ca semanau iubirea intre toti.

Pentru ca adorau Luna, Soarele si stelele... Pentru ca erau Nimic si erau Totul, in acelasi timp.

Pentru ca mergeau pe carari necunoscute si pentru ca vedeau dincolo de ce era permis.

Pentru ca-si foloseau intelepciunea si energia in a sprijini, fara exceptie, toate fiintele vii.

Pentru ca erau Sacre.

Pentru ca erau Vindecatoare, Preotese, Samani...

Pur si simplu, pentru ca "existau".

Le-au ars, pentru ca nu le era frica de moarte, ci de o viata netraita."

Sursa: MEMM via Samanta Stelara

"Nimic nu influeteaza mai puternic, din punct de vedere psihologic, mediul si in special copiii, decat viata netraita a parintilor."

Calr Gustav Jung

”Orice sfânt are un trecut, orice păcătos are un viitor….”

Oscar Wilde

"Atunci când te afli în fața unei forme frumoase, venereaz-o, pentru că frumusețea aduce cu ea beatitudinea divină. Dacă te bucuri de atingerea frumuseții desăvârșite, ce altceva îți mai trebuie? Frumusețea este una dintre cele mai sublime energii spirituale."

Via Ioana Cristina Ursache

„Dacă regina ar refuza reverența, nu ar fi un semn de modestie, ci de îngâmfare.”

Alexander Von Schonburg

„Viata nu trebuie sa fie o fuga.

Fugim de noi insine.

Viata nu trebuie sa fie o lupta.

Prea mult timp ni s-a spus ca viata e o lupta si in acest timp ne-am luptat cu noi insine.

Dupa atata fuga de noi, dupa atata lupta cu noi, intelegem ca viata poate fi o joaca.

Oooo, ce usurare.

Putem acum sa ne jucam si sa ne bucuram de joaca.

Putem acum sa stam si sa radem zgomotos, sa batem din palme si sa ne jucam in sfarsit, atunci cand ne-am asezat si am luat o pauza de la alergare, lupta, cautare.

Ce simplu ni se pare acum.

Insa stim ca aceste etape au fost necesare.

Eram prea seriosi.

Pana ne-am dezvoltat intelepciunea si am reales bucuria a fost nevoie de timp.

Acum din nontimp putem sa ne bucuram si sa cream constient jocuri.

Caci doar jocuri putem crea si doar bucuria e necesara..

Haideti la joaca prin viata.”

Laura Averchi

„Articolul I. Toți oamenii se nasc liberi și egali și au anumite drepturi naturale, esențiale și inalienabile; printre care se pot menționa dreptul de a se bucura și a-și apăra viețiile și libertățile; acela de a achiziționa, poseda și proteja proprietatea personală; în fine, acela de a căuta și obține siguranța și fericirea.”

Articol din Constituția Statelor Unite ale Americii

„Evita cercurile vicioase, triunghiurile amoroase si capetele patrate. Constientizeaza ca ai mai multe chipuri, vrei/nu vrei.

1.Chipul tau cu care te-ai nascut.

2.Chipul tau autentic, nu din carti, nu din sabloane, nu din citate (chipul care nu doar vorbeste, ci si face!), nu cel pe care ceilalti se asteapta sa-l vada la tine, ci cel adevarat din tine.

3.Chipul tau pe care vor ceilalti sa-l vada, care vrea sa fie placut in ochii celuilalt (mastile).

4.Chipul tau pe care crezi tu ca ceilalti il vad la tine.

5.Chipul tau care cauta sa fie intr-un fel anume, asa cum stie el ca poate ajunge.”

Suada Agachi

”Cel care n-a simţit tristeţea cotropitoare şi gustul amar al disperării şi nu s-a lăsat purtat, în vis, spre leagănul iubirii, acela n-a trăit cu adevărat, iar viaţa lui rămâne o pagină goală, deşartă în cartea firii."

Khalil Gibran

În loc să mă concentrez atât de mult pe o listă cu lucruri de făcut, încep o listă despre cum sa fiu. Vreau să fiu: fericita, calma, iubitoare, sănătoasa, minunata.

„Nu-i poti invata pe oameni recunostinta. Pentru ca vorbesti cu mintea lor. Nu poti. E ceva de genul. Nu cred ca putem aprecia vreodata ceea ce avem, daca nu a fost o vreme in care nu am avut nimic. Intelegi? Daca ai fost cu adevarat sarac, vei aprecia banii. Daca nu, nu vei putea niciodata. Depinde si de persoana care te ghideaza in viata. Daca eu iti vorbesc cu recunostinta, iti transmit asta. Cum poti sa-i inveti pe altii sa fie recunoscatori, daca tu nu esti?

In prezenta unui om recunoscator, vei fi si tu recunoscator. Fara ca persoana sa iti spuna cum sa fii recunoscator. Majoritatea oamenilor care au bani sunt mai putin fericiti decat oamenii care nu au bani. Cand e suficient? Cand cineva sta langa tine si simti ca nu trebuie sa mai faci nimic sa faci acea persoana sa te iubeasca sau sa o impresionezi. Este ceva foarte rar. Daca nimeni nu poate sa fie cu mine pentru mine, nici eu nu pot fi cu mine pentru mine. Asta este asa-zisa depresie.”

Dr. Menis Yousry

“Ce frumoși sunt oamenii care au trăit...

Acei oameni care câștigă ani de experiență, care învață, care predau, care își împărtășesc experiențele, anecdotele și râsetele și lacrimile...

Oamenii aceia cu brazde în ochi pentru că au râs atât de mult. Cu mâinile încrețite pentru că le-au folosit pentru a planta, găti, scrie, a alinta...

Cât de frumoși sunt oamenii care nu blestemă din cauza bătrâneții lor, ci mai degrabă binecuvântează cu mândrie privilegiul de a adăuga ani în viața lor.

Ce frumoși sunt acești oameni, care scriu istorie și care au bunătatea și blândețea în privire și în gesturi.

Doar privindu-le chipul ne poartă într-o călătorie plină de tandrețe și experiență.

Aceste cuvinte sunt un omagiu adus tuturor ființelor frumoase care nu trec prin viață la întâmplare ci trăiesc conștient .”

Sursa: Yomita Gudino, Trăind fără vârstă via Bianka Luz

„Fiecare dintre noi are nevoie de un loc în care să-și afle tihna. Locul tihnit al sufletului meu e-o minunată grădină în care prezenta ta e vie.”

Khalil Gibran

„Cei mai mulți dintre noi nu se dezvoltă cu adevărat, nu c r e s c . Cei mai mulți dintre noi construiesc un personaj diferit de ei înșiși, o așa-zisă „personalitate”, o ficțiune bine adaptată acestei lumi care îi scutește de a trăi pe pielea lor atât suferința, cât și bucuria.

Pentru că există o limită dincolo de care nu mai putem îndura, nu pentru că suntem „mici” (cei mai mulți oameni încep încă din copilărie să se disocieze astfel), ci pentru că s u n t e m — pentru că existăm, pentru că avem în calitatea noastră de ființe reale niște limite care ne fac să fim reali.

Procesele terapeutice tind să încurajeze rafinarea acestui personaj care ne acoperă, tind să creeze condiții și să propună strategii pentru eficientizarea lui, de obicei o eficiență înțeleasă strict în relație cu cerințe culturale: succes în carieră, în plan social, adecvarea la standarde medicale etc. Problema este că această dezvoltare e în continuare fictivă, e întotdeauna dezvoltarea „altcuiva”, nu a m e a . Bucuriile care vin de aici sunt niște bucurii crispate, autosugestive, satisfacții care se preling pe suprafața peretelui interior al acelei încăperi în care ne-am închis sufletul.

Ceva din noi continuă de obicei să plângă, să ceară, să lovească pe dinăuntru întocmai ca un copil trimis înapoi în pântec, un copil care vrea totuși să se nască. Pentru că siguranța nu merită prețul vieții. Pentru că există un fel de a obține siguranță în viață. Iar sufletul nostru știe asta.

Fericirea nu e o stare, un obiect, o situație. Fericirea e pur și simplu viața dezvoltată în jurul a ceea ce suntem cu adevărat, nu în jurul unui personaj pe care ne străduim să-l jucăm cât mai bine, încercând în permanență să ne convingem pe noi înșine că suntem acel personaj. De a i c i trebuie să pornească un proces terapeutic — pentru că de a i c i începe viața: din punctul în care a fost abandonată pentru că am întâlnit prea multă suferință și pe nimeni care s-o audă.”

Răzvan Pindic – psihoterapeut psihanalitic, consilier pentru dezvoltare personală și fondator Cercul Freud

„Prima biserică în care am intrat a fost sufletul mamei.”

Magdalena D. Suciu

“Cand stabilesti limite ferme in relatiile cu ceilalti, vei fi surprins sa constati cat de multi oameni o sa dispara din viata ta.

Si vei ramane cu un gust amar cand vei constientiza cat de multi oameni profitau de lipsa ta de iubire pentru tine insuti si de lipsa ta de respect pentru tine insuti.

Pe de alta parte, acesta este un mod excelent de a face selectia celor pe care ii pastrezi in apropierea ta.” Martha Tania

„Integritatea și excelența reprezintă bazele Noii Lumi.

Dacă ai integritate și ai ajuns la nivelul excelenței în ceea ce faci, unii oamenii vor spune diverse lucruri despre tine, te vor ataca.

Dacă ești o voce a adevărului în această lume, unii oameni vor încerca să te facă să taci.

Dar dacă tu ai integritate și ai ajuns la nivelul excelenței în ceea ce faci, nu-ți pasă de ceea ce spun/ fac alții, nu te pot atinge, nu te afectează, pentru că tu îți știi valoarea și este o valoare reală.

Iar dacă încă te mai supără/ revoltă faptul că ești atacat, înseamnă că mai ai de lucrat cu tine însuți – le mulțumești acelor persoane că ți-au arătat că încă îți mai pot fi apăsate butoanele și te ocupi de ceea ce a ieșit la iveală din interiorul tău”.

Autor: Jason Estes, traducere Mihaela Dan

"Am cunoscut cândva un maestru care mi-a spus să nu dau niciodată sfaturi persoanelor care nu le solicită și să nu încerc vreodată să ajut persoane care nu-mi cer ajutorul! Eram tânăr credeam în puterea binelui și a iubirii necondiționate, așa că mi-am zis în sinea mea: ”cum să nu ajut pe cineva măcar cu un sfat”?

Anii au trecut, experiența m-a îmbogățit în atâtea feluri, încât pot spune că am fost un răsfățat al sorții datorită bogăției vieții mele (nu în sens material). Inevitabil, și în acord cu natura firii mele, am ajutat în continuare și necondiționat oamenii din jurul meu, cunoscuți și necunoscuți. Și totuși... natura umană e atât de stranie uneori... Aveam să-mi amintesc de nenumărate ori cuvintele acelui maestru!!! Cu fiecare experiență nouă, aveam să realizez câtă dreptate avea! Și cât de adevărat este budismul atunci când spune: ”să nu te bucuri pentru nimeni, să nu te întristezi pentru nimeni, compasiunea să fie singura ta lege.”

Am observat că niciodată, dar NICIODATĂ, un sfat nu este urmat, dacă nu a fost cerut.

Au fost și cazuri în care sfaturile cerute nu au fost urmate pentru că persoanele nu aveau nevoie reală de un sfat, ci aveau nevoie DOAR să povestească cuiva dispus să asculte. Am observat că indiferent ce i-ai da unui om sau cât i-ai da, dacă nu-i dai EXACT ce vrea, când vrea și cât vrea, darul nu este primit! Pentru că nu a fost cerut! Dar au fost și cazuri când a fost cerut, și tot nu a fost bine! De ce? Pentru că nu se încadra în așteptări! Trebuia mai mult, mereu mai mult! (continuarea dupa poza)

Am învățat, însă, trei lucruri foarte importante:

1. TIMPUL meu nu este gratuit. Unii oameni, pur și simplu, nu merită timpul meu și energia mea. Există cronofagi, oameni care îți consumă timpul, doar pentru că nu au altă ocupație de moment, fără să-i intereseze că ai de lucru, că ești într-o întâlnire, că vrei momentul tău de liniște, etc. Există și oameni care-ți vor ”creierul”, care te solicită ori de câte ori au nevoie de o idee, ca mai apoi să uite că exiști. Dar revin periodic! Sau oameni care vor ajutor financiar. Dacă tu îi suni, nu îți vor răspunde la telefon pentru că nu au chef, dar se vor justifica ulterior cu o boală, un eveniment neprevăzut, un deces, etc. Rămâi uimit de ”creativitatea” lor. Și există și oameni care ”dispar” din viața ta ca și cum nu ar fi existat niciodată!

2. Îți poți face DUȘMANI foarte ușor din cei mai buni prieteni. Cum? Dându-le sfaturi de care nici nu vor să audă, pentru că le e atât de greu să-și recunoască părțile de umbră, încât vor arunca toată vina asupra ta! Tu vrei să-i ajuți sincer, însă ei nu sunt dispuși să sondeze adânc în interiorul lor, sau nivelul lor de evoluție este diferit de al tău și nu pot înțelege încă. Degeaba folosești toate abilitățile cu care ai fost înzestrat, timpul lor de mers înainte nu coincide cu timpul tău de mers înainte!

3. Am învățat (și încă mai lucrez la acest aspect cu mine) să nu mai acord suport de nici un fel celor care nu sunt prezenți 100% în viețile lor! Cum știi că nu sunt prezenți? Simplu: indiferent ce le spui, ce le faci sau ce le dai, ei vor merge în continuare pe vechile modele! Nu vor schimba nimic în viețile lor, ba, dimpotrivă, de îndată ce vor putea vor reveni la vechea matcă. Și atunci, dacă ei nu-și asumă rolul vieții lor, de ce ai face-o tu? E lecția lor, nu lecția ta!

În concluzie: nu încerca să rezolvi lecțiile de viață ale celor din jur. Îi poți ghida dacă ți se cere, dar nu poți merge în locul lor pe drum. Fii conștient că schimbările au nevoie de timp și că cei mai mulți nu vor cu adevărat să se schimbe și să schimbe ceva în viața lor! Observă oamenii care revin cu aceleași probleme nerezolvate, aceștia sunt cei care nu înțeleg că asumarea propriei vieți înseamnă curaj. Dacă ei nu au acest curaj, la ce bun să-ți irosești timpul prețios și energia?

Dacă ar fi să repet această viață? Da, secundă cu secundă! Aș schimba ceva la ea? Nu, pentru că tot ce am trăit m-a educat, m-a format, m-a transformat, m-a updatat astfel încât să devin o versiune mai bună a mea! Aș ajuta în continuare? Desigur, dar ținând cont de lecțiile care mi-au fost date!"

Carmen Sapnaa @ copyright Calea Excelenței

În momentul în care tu îți vei cara propria apă, vei afla care este valoarea fiecărei picături.

„MAMA BUNĂ ESTE CEA CARE DEVINE INUTILĂ

O mamă bună este una care devine inutilă odată cu trecerea timpului.

A sosit momentul să reprimăm impulsul firesc al mamei de a dori să așeze puiul sub aripă, ferit de toate greșelile, supărările și pericolele.

Este o bătălie dificilă, mărturisesc.

Când încep să slăbesc lupta pentru controlul super-mamei pe care o avem cu toții înăuntru, îmi amintesc acest titlu

„MAMA BUNĂ ESTE CEA CARE DEVINE INUTILĂ"

Dacă mi-am făcut corect munca de mamă, trebuie să devin inutilă.

Și înainte ca vreo mamă să mă acuze de durere, îi explic ce înseamnă asta.

A fi „inutil” înseamnă a nu lăsa dragostea necondiționată a mamei, care va exista mereu, să provoace viciul și dependența copiilor, de parcă ar fi un drog, până la punctul în care aceștia nu sunt capabili să fie autonomi, încrezători și independenți.

Ei trebuie să fie gata să-și traseze cursul, să facă alegeri, să-și depășească frustrările și să facă propriile greșeli.

Cu fiecare fază a vieții, o nouă pierdere este o nouă realizare, pentru ambele părți: mamă și fiu/fiica.

Dragostea este un proces de eliberare permanentă, iar acea legătură nu încetează să se transforme de-a lungul vieții.

Până în ziua în care copiii devin adulți, își constituie propria familie și ciclul începe din nou.

Ceea ce au nevoie este să fie siguri că vom fi alături de ei, fermi, în acord sau în dezacord, în triumf sau în eșec, pregătiți pentru îmbrățișări, îmbrățișări strânse și confort în momentele dificile.

Mamele, în solidaritate, își cresc copiii să fie liberi și nu sclavii propriilor noastre frici.

Aceasta este cea mai mare provocare și principala misiune.

Când învățăm să fim „inutile”, devenim un port sigur unde se pot ancora atunci când au nevoie.

Când iubești, dăruiești:

- Aripi pentru a zbura.

- Rădăcini să se întoarcă.

- Motive pentru a rămâne.

Să facem copii independenți și încrezători în sine, astfel încât să trăiască o viață plină și cinstită.

CÂND O MAMA IUBESTE CU ADEVĂRAT ÎȘI EDUCĂ COPIII SĂ ÎNVEȚE SĂ ZBOARE ȘI SĂ FIE LIBERI!”

Bianka Luz

“Sunt o Forță cu care te poți conecta, dar nu pot acționa pentru tine.

Sunt o Fântână din care poți bea și o Mâncare cu care te poți hrăni, dar nu pot mânca sau bea pentru tine.

Sunt un umăr pe care te poți sprijini, dar nu te pot cara in spate.

Sunt o cârjă cu care poți merge, dar nu pot merge pentru tine.

Sunt o hartă pe care poți naviga, dar nu pot calatori în locul tău.

Sunt o scară pe care poți urca, dar nu pot urca scările pentru tine.

Sunt oglinda in care te poti vedea, dar nu pot privi in locul tau.

Sunt o sabie cu care poți să-ți rupi lanțurile, dar nu-ți pot da lovitura.

Sunt o cheie cu care poți descuia ușa conștiinței tale, dar nu o pot deschide pentru tine.

Sunt o inimă cu care poți simți iubirea, dar nu pot iubi pentru tine.

Sunt un foc cu care te poți încălzi, dar nu ți-l pot aprinde.

Sunt o Lumină cu care te poți lumina, dar eu nu mă pot aprinde in locul tau."

Un ghid, oricine ar fi el, va fi mereu un ghid, te poate insoti pe Cale, te poate duce la capatul drumului unde este portalul Fiintei tale:

dar cu conditia sa faci asta.

să ai dorința de nezdruncinat adânc în inima ta...

Cu singura condiție pe care ai decis-o vreodată, pe lângă cuvintele frumoase și în adâncul Sufletului tău, urcă-ți singur Muntele interior și orice obstacole, capcane și dificultăți vei întâmpina...

Inima lângă inimă, suflet lângă suflet.”

Sursa: Laureano G Gonçalves

„VĂ ROG SĂ VĂ ASUMAȚI PROPRIA VALOARE, SĂ FIȚI CONVINSE CĂ SUNTEȚI CAPABILE DE LUCRURI MARI.

De ce spun asta? Pentru că trăim într-o cultură patriarhală toxică, ce le face pe femei să se simtă rău pentru niște lucruri pe care, de fapt, ar trebui să le onoreze. Generații de femei au uitat că sunt create pentru succes, că sunt create pentru a reuși, că sunt create pentru a-și asuma puterea personală, Suveranitatea personală, pentru a deține controlul asupra propriei vieți, nu a ceda controlul/ autoritatea unui bărbat.

Nu este nimic în neregulă cu tine dacă ai țeluri înalte, dacă îți urmezi visurile, dacă ești o femeie de acțiune, dacă ești o femeie de succes.

În cultura toxică în care trăim femeilor care își urmează neabătut țelurile și care au succes în activitatea pe care o desfășoară, pentru că sunt independente din punct de vedere financiar și nu numai, pentru că sunt stăpâne pe viața lor, li se reproșează că sunt „prea masculine”.

Nu lăsați pe nimeni să vă tragă în jos cu asemenea idei, nu vă lăsați influențate de judecațile/ criticile bărbaților cărora nu le place că aveți succes, că aveți standarde înalte, că aveți o viziune înaltă, pentru că nu vă mai pot manipula/ controla. Voi aveți dreptul să vă urmați Chemarea și aveți dreptul să nu vă mulțumiți cu orice gen de bărbat, ci să acceptați doar un partener care este la același nivel cu voi. Nu este cazul să vă cereți scuze pentru că sunteți femei de acțiune care își ating obiectivele, pentru că aveți succes, pentru că sunteți cele care v-a creat Dumnezeu să fiți, nu vă mai mulțumiți cu mai putin decat meritati, în niciun domeniu!

Și să mai spunem un lucru: unii bărbați critică femeile de acțiune, cele care și-au luata viața în propriile mâini, care au succes în domeniul lor, care sunt independente, dar adevărul este că multe femei au fost nevoite să-și ia viața în propriile mâine și să acționeze, fiindcă bărbații cu care au intrat în relații fie nu și-au asumat responsabilitățile pe care le are un bărbat în familie, fie le-au tratat pe partenerelor lor ca fiind niște incapabile.

Dumnezeu i-a dat bărbatului femeia ca să-l ajute, dar nu din postura de ființă inferioară bărbatului, ci din postura de partener egal. Femeia nu a fost creată pentru a fi servitoarea bărbatului, ci a fost creată ca ființă suverană, independentă, perfect capabilă să se descurce prin propriile forțe.

Orice relație în care partenerul tău te face să te jenezi că ai mai mult succes ca el, că tu câștigi mai mulți bani decât el, că ești mai apreciată decât el, este cel mai probabil o relație cu un partener care se află la un nivel inferior celui la care te afli tu. Iar tu nu vei putea să-ți atingi potențialul maxim alături de un asemenea partener.”

Text de R.C. Blakes, traducerea Mihaela Dan

"Problema este că noi căutăm pe cineva cu care să îmbătrânim. În loc să găsim pe cineva, cu care să rămânem copii."

Charles Bukowski

"Sa nu cresti! E o capcana!"

„Unul dintre lucrurile de care m-am ferit să-l comunic atunci când aveam copii mici a fost acela de a spune în gura mare, lucru care de altfel mă definește, că abia am așteptat să mă întorc la serviciu după ce am născut.

Mi-a fost o teamă groaznică să afirm public pentru a nu fi pusă la zid de grupurile mamelor care alăptau până la 5 ani și se întorceau la serviciu după 2 și chiar și atunci, cu părere de rău.

Eram destul de lovită în încrederea în mine, așa cum sunt mai toate mamele în perioada imediat de după naștere, nu mai spun că mă păștea și o depresie de care nu am fost conștientă decât foarte târziu, la al doilea copil.

Iar în acest context, pe cât de tare mă durea să văd în jurul meu, peste tot, mame care iubeau să stea cu copiii acasă iar eu nu simțeam decât să mă duc la serviciu, pe atât de greu mi-a fost să accept că îmi este foarte greu să mă accept că simt, dincolo de puterea mea de înțelegere, să fac lucrurile diferit.

Cred că cel mai mare dar pe care îl putem face mamelor la orice vârstă este acela de a le spune să facă ce simt! Să le confirmăm emoția! Că este ok dacă vor să meargă la serviciu mai devreme de 2 ani, chiar dacă toată psihologia copilului urlă diferit.

O mamă frustrată nu va crește niciodată un copil sănătos! Indiferent de ce spune biblioteca.

O mamă frustrată va crește un copil, iar o mamă relaxată va educa și va vindeca un copil. (continuarea dupa poze)

(...)Venise momentul să înțeleg ce fel de mamă sunt eu.

Mama care face. Mama pusă pe acțiune. Mama care are nevoie să fie văzută că poate. Mama definită prin profesie și mai puțin, prin copii. Mama care la bază este femeie și înainte să fie mamă are nevoie să fie văzută ca femeie.

Femeia nu este acțiune. Femeia este simțire.

Și una nu se anulează pe alta.

Femeia nu trebuie să stea doar acasă și să crească copii, cum nu trebuie să meargă doar la serviciu și să-i crească copiii, bona.

Femeia face simțind.

Merge la serviciu, dar știe că e nevoie să ajungă acasă și la copii. Își dă timp ei ca să găsească energia și pentru familie.

Și mi-am dat seama că dacă noi uităm, uită și ei. Când ne uităm, ne uită și ei. Când ne iubim, ne iubesc și ei. Când ne acceptăm, ne acceptă și ei. Așa că, vă spun azi că e ok să fii mama care face.

Cum e ok să fii mama care simte.

Decisivă e ordinea, să faci ce simți!

Faci din teamă (care vine din minte) sau din iubire (care vine din inimă)?

Aici stă magia!”

Sursa: https://www.mamipetocuri.ro/2023/01/06/cand-ne-uitam-ne-uita-si-ei-cand-ne-iubim-ne-iubesc-si-ei/?fbclid=IwAR24tNyoH_wSfX_XMqHcu5FfSk06q8ZO9sBEPOUafYM0tTccHylmImXY06Y

„Adulții rareori râd în hohote, mai ales spontan. Sigur, exista convenții sociale ale râsului, râdem la comedii, râdem la standup-uri de comedie, râdem la glumele șefului sau ale bărbatului iubit, dar nu râdem spontan. Râsul nostru este un element de schimb pentru ceva, inclusiv pentru bunăvoință, nu este strict pentru noi înșine. Se întâmplă să râdem spontan după niște pahare de alcool. Dar și atunci e cumva o convenție a ieșirii din convenții. După ce ne trezim nu ne mai arde chiar așa tare de râs, se evaporă veselia ca aburii de alcool.

Dacă aș râde zilnic ca acești copii, cu siguranță ar fi destui care să mă considere total idioată. Spectacolul râsului total e tembelizator pentru adulți, îl consideră vulgar și semn de neseriozitate crâncenă. Adultul e împovărat de griji, e responsabil, e îngrădit într-un program încărcat de muncă și e foarte serios în misiunea lui de om mare.

Dar râsul e promisiunea unei fericiri, dacă nu e chiar fericirea însăși. Capacitatea unui om de a râde sincer, nu de a zâmbi subțire și de complezență reflecta potențialul său de a fi fericit.

Fără vorbe sforăitoare, fără aere afectate sau snobism intelectual.”

Adina Stefanescu

„Mama este Energia care susține dincolo de fizic.

Mama este o îmbrățișare infinită, care te însoțește oriunde mergi.

Mama este afecțiunea care te însoțește și te ține înăuntru.

Mama este sămânța întregii magii din lume care este semănată în cea mai gingașă copilărie dar înflorește în fiecare zi a vieții ei.

Mama este sfatul și parentingul care dau formă și structură, permițându-ți să iei decizii corecte chiar și atunci când a trecut mult timp.

Mamele sunt priviri care se tatuează pe suflet și te văd din interior.

Mama este grija care îți permite să supraviețuiești și dulceața care te întărește să TRĂIEȘTI.

Mama este in toate scrisorile in care scrii cu Recunoștință, respect, onoare și compasiune.

Mama este legătura cu viața și este tot universul nostru în primele zile

Mama este conexiunea mea absolută cu abundența; dacă o am integrată cu dragoste voi trăi mereu foarte bine.

Nu contează anii tai, mama. Iubirea ta trăiește pentru totdeauna în mine, învăluindu-te în eternitate.”

Sursa: Laureano G Gonçalves via Iuhasz Alexandru

„Știți de ce meseria de părinte este cea mai grea din lume?

Unii ar spune pentru că nu are program fix, sau că nu este remunerată financiar, că implică ture de 12 chiar 24 de ore fără odihnă sau că nu există pauze sau vacanțe.

Dacă mă întrebați pe mine, eu zic că cea mai mare provocare a meseriei de părinte este cea de a face orice e posibil pentru binele și fericirea copilului fără confirmarea că ești pe drumul cel bun.

Ca și cum mergi printr-un tunel, în beznă, încercând să descoperi aur cu mâinile goale. În timp ce unul îti mai strigă, la dreapta, coboară, pune mâna pe a doua piatră alunecoasă.

Nimeni, in nici o meserie, nu dă cel mai bun din el fără confirmarea că face bine ceea ce face, că merită efortul depus, că este și se găsește în direcția potrivită. Mai devreme sau mai târziu, toți plecăm spre un loc de muncă unde simțim că suntem apreciați și efortul ne este confirmat.

Mai puțin, părinții.

Ei nici nu au unde să plece, primesc de mai peste tot sfaturi și opinii ca și cum nu știu ce fac sau nu fac bine, cu puțin noroc, nici partenerul nu este tocmai persoana de suport de care ar avea nevoie, iar dacă decid să plece 3 zile într-o vacanță singuri, tocmai și-au semnat sentința de a fi cei mai denaturați părinți în viață.

De unde să mai vină confirmarea că sunt părinți buni? Că sunt pe drumul cel bun? Că efortul lor, la un moment dat, va fi apreciat? Că visul lor de a avea copii realizați în viață va fi atins? Ca acesti copii vor intelege ce ai facut pentru ei si ca le-ai fost un exemplu pentru ceea ce vor fi ei pentru copiii lor?

Asta face ca meseria de părinte să fie cea mai grea din lume. Că nimeni nu are cum să confirme nimic.

În rol de părinte înveți să te bucuri de fiecare secundă alături de copil, să iei fiecare zâmbet ca semn divin și să cauți să bucuri copilul în orice chip pentru o fărâmă de apreciere și de acceptare că faci o treabă bună.

(...)Nevoia de a fi confirmat apare mai ales când simți că o dai în bară. Și e important să folosești toate aceste experiențe în dezvoltarea ta și a copiilor tăi. Pentru că nimeni pe planeta asta nu e perfect. Nici copil crescut perfect. Nici părinte care educă perfect.

Da, meseria de părinte este cea mai grea din lume pentru că nu garantează confirmări imediate.

Dar atunci când le primești, e semnul divin că ești pe drumul cel bun. Că ești cel mai bun părinte pentru copilul tău. Că nu ești singur în călătoria asta! Și că poate, copilul tău se va descurca... E nevoie doar să credem în noi și în ei!”

Sursa: pagina FB “Mami pe tocuri”

“Cred că sfatul pe care l-aş da părinţilor este să-i iubiţi pe copii aşa cum v-ar plăcea să fiţi voi iubiţi.

Nu aşteptaţi nimic de la ei.

Nu le pretindeţi nimic şi, mai mult decât orice, permiteţi-le să-şi trăiască vieţile.

Eliberaţi-i.

Daţi-le drumul.

Lăsaţi-i să se dea cu capul de ziduri şi să facă greşeli.

Lăsaţi-i să se mai lovească, din când în când.

Ridicaţi-i şi ajutaţi-i, dacă puteţi, când au vreun necaz.

Dar nu încercaţi să-i împiedicaţi să-şi trăiască propriile vieţi.

Lăsaţi-le libertatea, chiar libertatea de a face ceva ce în mod clar nu le serveşte, ceva ce voi consideraţi că este „greşit”.

Cel mai bun sfat pe care-l pot da părinţilor este să vă trataţi copiii aşa cum Dumnezeu ne tratează pe noi:

„Ceea ce vreau eu pentru tine este ce vrei tu pentru tine.

Îţi dau liberul arbitru să faci alegerile pe care vrei să le faci în viaţă şi nu voi înceta niciodată să te iubesc, orice ai face.”

Neale Donald Walsch, “Mic tratat despre Viaţă” , Traducerea: Mihaela Dan

“Un om bun nu e cel care doar face bine, ci acel care se bucură impreuna cu tine de binele tau!!!”

Martha Tania

„Învățați-vă fiicele că despărțirile nu sunt eșecuri

“Învățați-vă fiicele că întoarcerea acasă după o căsătorie eșuată este mai bună decât întoarcerea într-un sicriu.

Învățați-vă fiicele că despărțirile nu sunt eșecuri. A pune capăt unei relații înseamnă să începi o viață nouă. Că părăsirea unui cerc vicios este o victorie pentru inimă. Că tăierea unei legături emoționale toxice este un act de iubire de sine.

Lăsați-vă fiicele, surorile, mamele, mătușile, nepoatele și toți prietenii să știe că au o viață înainte. Că strălucirea din sufletul lor nu poate fi oprită de nimeni. Că nimic nu se pierde atunci când îți aperi demnitatea. Că frumusețea de a privi în sus vine din a observa lucrurile valoroase pe care nu le puteam vedea. Că numai atunci când ne mișcăm putem auzi zgomotul lanțurilor.

Spuneți-le că vor avea întotdeauna sprijinul vostru necondiționat. Că indiferent de loc, dată sau conflict vor avea ușile casei deschise. Spuneți-le că pot veni în brațele voastre de câte ori este nevoie. Distanța nu este o problemă, când iubirea este ceea ce vă unește. Că toată viața veți fi acolo, nu să judecați sau să învinovățiți, ci să înțelegeți, ascultând, sfătuind și iubind.

Spuneți-le să se întoarcă acasă ca războinice curajoase, demne, de neînfrânt și puternice. Că o femeie care încearcă să-și recâștige încrederea, forța sau stima de sine este o persoană care merită mii de aplauze și este o inspirație pentru cineva care urmează să ia decizia de a-și asuma mintea, corpul și viața.

Spuneți-le despre importanța iubirii de sine, că pacea interioară nu este negociabilă, că principiile și idealurile nu sunt de vânzare. Că este interzis să închizi ochii la primele semne de violență. Că nu ar trebui să permită niciodată nimănui să le distrugă visurile, că aripile lor valorează mult mai mult decât un statut sau un cec gras.

Spuneți-le femeilor pe care le iubiți că au propria lor voce, că pot decide singure, că au un nume și un prenume, că au o familie care nu le va întoarce niciodată spatele, că au o casă și un cămin.

Învațați-le că primul lucru este iubirea de sine.”

Autor: Héctor Berumen

„Mamelor, nu mai creşteţi bărbaţi nefericiţi!

Mamelor dragi, nu va mai creşteţi bărbaţii în ideea că vor deveni centrul universului. Responsabilizaţi-i şi daţi-le sarcini în familie, pentru că la fel ca femeile, şi ei pot face curat, pot pregăti masa, pot face cumpărături, pot călca rufe, pot avea grijă de frăţiorii mai mici etc.

Îndrumaţi-i şi arătaţi-le că violenţa şi agresivitatea nu sunt o cale de a căpăta respect, ci că, din contra, nu aduc decât prejudicii, atât fizice, cât şi emoţionale.

Învăţaţi-i ce nu-i învaţă nicio şcoală, cel puţin nu din România, cum să se poarte cu fetele, viitoarele femei, viitoarele soţii, viitoarele mame ale copiilor lor. Învăţaţi-i ce înseamnă comunicarea, sinceritatea, decenţa, respectul, bunul-simţ şi care este diferenţa pe care toate acestea o fac în societate. O să săriţi să-mi spuneţi care societate, că în România nu mai există valori şi nu se mai încurajează bunul-simţ. Nimic mai greşit. Dacă vom continua să ne educăm copiii în acest spirit, nu mai avem nicio speranţă că lucrurile se pot schimba în bine, pentru că, în fond, fiecare dintre noi e dator să se implice. (continuarea dupa poza)

Învăţaţi-i ce nu-i învaţă nimeni la şcoala de şoferi – cum e indicat să te comporţi în trafic, ca şofer sau ca pieton. Există reguli nescrise pe care din ce în ce mai puţini şoferi le respectă. Învăţaţi-i că o maşină puternică asociată cu viteza şi cu băutura pot duce la moarte, că femeile, aşa cum sunt ele la volan, mai pregătite sau mai puţin pregătite, merită aceeaşi înţelegere şi acelaşi respect ca în viaţa de zi cu zi, că înjurăturile, semnele obscene şi condusul dement nu contribuie pozitiv capitalului de imagine.

Educaţi-i să aibă grijă de igienă. Apa şi săpunul sunt esenţiale, mai ales atunci când practici şi un sport sau în perioada pubertăţii, când corpul este supus diverselor schimbări şi tranformări. Învăţaţi-i cum să folosească toaleta, inclusiv cea publică, şi cum să nu-şi lase hainele sau mâncarea prin toată casa, mai târziu prezervativele folosite. Pe care, apropo, tot voi ar trebui să-i învăţaţi să le folosească pentru a nu fi supuşi riscului apariţiei unor boli cu transmitere sexuală sau a unei sarcini nedorite.

Educaţi-i să se respecte şi să aibă grijă de cum se îmbracă, cum se comportă şi cum vorbesc. Anticipaţi viitorul lor într-o relaţie cu sexul opus – nu ei vor fi primii judecaţi, ci părinţii care i-au crescut şi i-au educat. Şi mai gândiţi-vă de ce oare cele mai multe înjurături conţin „mama” în ele, sub diverse forme?? (continuarea dupa poza)

“N-ai venit aici ca sa faci alegerea. Alegerea ai facut-o deja. Esti aici ca sa intelegi de ce ai facut-o.”

Învăţaţi-i să dăruiască, să iubească, să asculte, să nu mintă şi să nu înşele. Să-şi asume responsabilităţi şi să aibă curaj. Una dintre cele mai întâlnite trăsături ale unui bărbat este laşitatea. Dar ştim toate că adevărul iese la suprafaţă oricât ai vrea să-l ascunzi.

Educaţi-i în spiritul facerii de bine, autocontrolului şi a aproprierii de ceilalţi. Încurajaţi-i să se exprime şi să viseze, să plângă atunci când le vine să plângă… nu-i cocoloşiţi şi nu-i îmbuibaţi cu clişee de genul: „Eşti bărbat, ce înseamnă asta, să plângi şi să te smiorcăi?” Emoţiile trebuie exprimate, nu reprimate, dacă ne dorim să creştem un om, nu un robot.

Învăţaţi-i că nu toate femeile sunt „uşoare”, şi că nu toţi bărbaţii sunt „afemeiaţi”. Referitor la asta, învăţaţi-i cum să-şi crească propriii copii. Educaţi-i să nu judece după „ambalaj” şi că etichetele se pun foarte uşor, dar superficial. Încurajaţi-le deprinderile artistice, dar şi pe cele sportive sau tehnice, nu-i lăsaţi să-şi abandoneze visurile, fiţi alături de ei şi ajutaţi-i să treacă prin toate perioadele creşterii.

Învăţându-i să nu fie violenţi, nu folosiţi violenţă – părinţii obişnuiesc încă să-şi mustreze fizic copiii, abuzându-i şi umilindu-i – rezultatele nu vor fi decât dezastruoase. Nu veţi avea decât nişte copii lipsiţi de personalitate, care vor crede că doar prin ţipete şi bătaie se pot impune şi-şi pot câştiga respectul. Lucru pe care-l vor repeta, la rândul lor, cu colegii de grădiniţă, de şcoală, de serviciu şi cu propriii copii. Şi aşa se perpetuează, din generaţie în generaţie, mitul referitor la bătaia care e ruptă din rai.

Mamelor dragi, nu vă revărsaţi năduful acumulat în urma unui divorţ sau relaţii nefericite asupra copiilor voştri. Ei nu au şi nici nu trebuie să aibă vreo vină în acest caz. Învăţaţi-i că nu toate relaţiile în viaţă sunt reuşite sau fericite şi fiţi alături de ei, pentru că şi ei suferă destul, nu le mai trebuie o presiune suplimentară din partea voastră. Cred că poate fi un moment în care puteţi învăţa împreună cum să depăşiţi astfel de situaţii dificile, de ce nu?

Educaţi-i să se descurce singuri, nu faceţi toate lucrurile în locul lor, nu interveniţi în relaţiile lor decât dacă apar probleme grave şi vi se solicită ajutorul sau consideraţi că situaţia a degenerat. Educaţi-i în spiritul muncii, nu al statului degeaba, că au părinţii bani şi rezolvă totul. Vor ajunge să nu mai aprecieze nimic, pentru că nu ştiu să facă nimic şi, implicit, să nu fie ei apreciaţi.

Explicaţi-le că viaţa nu e o luptă pentru supremaţie între femei şi bărbaţi şi că e loc pentru toată lumea pe pământ. Recunoaşteţi-le meritele şi succesele, discutaţi fiecare oportunitate, dar şi eşec sau nereuşită, indiferent de natura acesteia. Încercaţi să nu vă enervaţi, ştiu, uneori e foarte greu, şi să nu-i judecaţi sau criticaţi. Şi cuvintele dor.

Şi, nu în ultimul rând, ascultaţi-vă copiii şi învăţaţi de la ei, veţi fi uimiţi de cât potenţial există în ei.

Bărbaţii nu sunt toţi la fel, femeile nu sunt toate la fel, e simplu: suntem diferiţi. Şi aşa şi trebuie, asta e frumuseţea vieţii, să ne completăm, să ne contrazicem, să ne înţelegem sau nu, cu calităţi şi defecte, căci suntem doar oameni. Dar uitându-mă în jur, văd mulţi bărbaţi nefericiţi şi multe femei nefericite. Singuri sau împreună, oameni nefericiţi.

Poate dacă de mici am fi educaţi cum să convieţuim frumos şi să ne respectăm mai mult, să ne iubim mai mult, să dăruim şi să ne pese mai mult, nu am mai crea, noi, ca părinţi, nişte adulţi nefericiţi. Dacă de mici am fi formaţi să gândim, nu doar să memorăm, robotic, ca în şcoală, dacă ni s-ar încuraja iniţiativa şi creativitatea, nu am ajunge să distrugem relaţii, nu am mai da bani grei la psihologi şi coachi care să ne ajute să ne depăşim fricile şi traumele din copilărie, nu am intra în relaţii care ne fac rău, am învăţa să facem alegeri care ni se potrivesc mai bine şi am fi, poate, mai fericiţi şi mai sănătoşi.”

Corina Neagu Catchy https://www.catchy.ro/mamelor-nu-mai-cresteti-barbati-nefericiti/101776

„Echilibrul constă în a nu lasă pe nimeni sa te iubească mai puțin decat te iubești pe tine însăți”

Suada Agachi

„Cât de penibili putem să fim atunci când ne îndrăgostim şi pierdem privirea de ansamblu. Şi cât de fericiţi suntem, în penibilul nostru, pe care îl conştientizează doar cei de lângă noi.”

Mirela Retegan Catchy

„Există o categorie de oameni permanent nemulţumiţi – de ce întreprind ei, de ce primesc de la alţii, de statutul lor, de viaţa lor socială, personală, profesională. Practic, orice se întâmplă cu viaţa lor devine la un moment dat o nemulţumire, o cauză a nefericirii.

Boală grea, nemulţumirea este greu tratabilă, greu de controlat sau de prevenit şi chiar contagioasă. De obicei, apare undeva în copilărie ca o consecinţă a educaţiei, a neîncrederii părinţilor în ei înşişi şi în capacităţile copilului lor.

Se poate dezvolta, cu precădere în adolescenţă, când căutarea de sine favorizează insatisfacţia faţă de tot ce este în jur. La maturitate, nemulţumirea erodează mintea, spiritul, dar şi trupul, dacă nu este găsit un remediu împotriva ei.

Din dorinţa de perfecţiune, ca o formă a depresiei sau pur şi simplu ca manifestare a unui „eu” neadaptat, nemulţumirea naşte drame existenţiale neplăcute pentru cei suferinzi, dar şi pentru cei din jurul lor.

Apoi, cu cât trece timpul devine tot mai uşor să fii nemulţumit, să ai pretenţii, să critici, să crezi că meriţi mai mult şi mai spectaculos.

Am cunoscut o femeie deosebită care aparent avea tot ce şi-ar dori cineva de la viaţă: un soţ de care era îndrăgostită, copii frumoşi şi deştepţi, confort material, prieteni speciali, viaţă socială activă, carieră de apreciat.

Cu toate acestea, după câteva discuţii, realizai că, de fapt, nimic din toate acestea nu îi aduceau o satisfacţie completă, mereu fiind ceva de completat, de adăugat, de rezolvat.

Nemulţumirea creează cercuri vicioase din care devine imposibil să mai ieşi – frustrări, rupturi, dureri, lamentaţii veşnice.

E mult mai la îndemână să vedem partea goală a paharului decât partea plină, la fel de bine cum mai uşor zărim negrul dintr-o paletă de culori aprinse.

Stă în firea omenească o oarecare tendinţă spre autodistrugere, spre autocompătimire – răul e totdeauna mai fascinant decât binele.

Doar că răul, adica negativismul te poate distruge treptat, dar sigur, trezindu-te fără perspective, fără vise, fără un sens, fără iubire de sine şi de ceilalţi.

Motive se pot găsi mereu şi dacă nu sunt, se pot inventa cu aşa mare lejeritate încât uneori par naturale şi de sine stătătoare.

De la nemulţumire la depresie e doar un pas!

Doar că, în agitaţia contemporană, trebuie să ne oprim pentru câteva minute şi să ne întrebăm: “Scrie undeva că viaţa e dreaptă mereu?”, „Oare nu e firesc să fim înconjuraţi şi de lucruri nesatisfăcătoare?”, “Nu ele ne arată drumul, nu ele ne fac mai frumoşi?”.

„De ce să alegem să fim bolnavi de nemulţumire când viaţa este atât de generoasă cu noi şi ne oferă atâtea alternative şi soluţii?”

„De ce să nu ne bucurăm de liberul arbitru şi să decidem, noi pentru noi, atitudini pozitive care să ne ajute să ne bucurăm de viaţă?”

În faţa unei zile care seamănă cu un amalgam de motive de nemulţumire amestecate cu motive de mulţumire, opriţi-vă, respiraţi şi amintiţi-vă: stă doar în puterea voastră să alegeţi ce vă face fericiţi şi să percepeţi toate nemulţumirile ca pe nişte întâmplări fireşti pe care trebuie doar să le puneţi în ordine, la un moment dat....

Să mulţumim vieţii că ne dă şansa să ne bucurăm de ea! Să înlăturăm falsele probleme din viaţa noastră şi să învăţăm să spunem mai des: “Mulţumesc!”

S-ar putea să fiţi surprinşi cum un singur cuvânt sau un singur gând vă pot vindeca de nemulţumire.”

Bianca Dragomir

"...Gîndeam și eu, ca toată lumea, că să te ocupi de tine e dovadă de egoism. Cînd eram mică am fost deseori numită egoistă pentru lucruri absolut firești la vîrsta aia, așa că am crescut cu groaza că aș putea fi sau deveni cineva egoist, un om rău, adică. Să te ocupi de alții, să te sacrifici, asta da, e dovadă de bunătate și altruism, am fost învățată să cred. Or, lucrurile nu stau deloc așa. Să te lași pe tine deoparte pentru a te ocupa de alții este o formă mai subtilă, mai rafinată, mai manipulatorie, aș spune, de egoism. În spatele acestor gesturi stau tot nevoi ale noastre. Mă sacrific ca să obțin ceva, la nivel subconștient. Știu, e greu de acceptat așa ceva, deja aud proteste și injurii.

Dar adevărul ăsta este: tot ce fac îmi aduce beneficii. Mie, în primul rînd. Mă face să mă simt bine, generoasă, o mamă bună sau mai bună decît propria mamă, îmi crește stima de sine etc. Sau, în alte cazuri, beneficii directe: primesc recunoștință, oblig fără să îmi dau seama pe celălalt să îmi întoarcă gestul, să îmi fie dator. Sigur, nu suntem conștienți mereu sau aproape niciodată de asta. Toată lumea procedează la fel, avem în sînge gena sacrificiului pentru ceilalți, fără să ne dăm seama ce poveri le punem în spate sau că este, de fapt, o formă de lipsă de respect. Așa că revin și zic că a te ocupa de tine, a fi bine cu tine, a nu mai pune presiuni pe alții pentru a-ți primi validările, este și o formă de a-i respecta și a face ceva bun cu adevărat pentru cei dragi. În plus, devii o prezență dezirabilă atunci cînd ești în armonie cu tine însuți." Petronela Rotar

"Acesta nu este un articol oarecare, pentru ca nici mama nu este o oarecare.

Acest articol nu are cum să fie scurt, concis și tehnic, pentru că nicio mamă nu este clădită astfel. Ea este o poveste continuă, ce te surprinde de-a lungul procesului în care devii adult, și scoate la iveală trăsături ale ei – ale mamei – pe care nu le știai.

Adică, te maturizezi și vezi ce nu vedeai când erai mic.

Copiii întâi cunosc, iubesc, urăsc, se răzvrătesc, judecă, pleacă, țipă să se facă auziți și înțeleși. Plecați fiind de acasă, se lovesc de ceea ce le zicea mama, cuvânt cu cuvânt.

Apoi au alte stări. Copiii deveniți adulți caută atent cuvântul mamei, întreabă de ce și când se va termina (durerea în dragoste, de cele mai multe ori), încep să zică “mama avea dreptate”, înțeleg, nu mai judecă, se întorc și ar vrea să stea mai mult, dar nu se mai poate.

Copiii au deja o viață clădită altundeva."

(...) Mama era în continuare mama.

Rănită, mâhnită, ruptă în bucăți, dar nimeni nu vedea. La mama suferința nu se vede fățiș.

(...) Dar, apoi, mama mea nu și-a mai pierdut o clipă anii din viață și a ales să-și facă singură fericirea. Așa cum a făcut mereu, de fapt. Mama este cu siguranță autorul vieții ei, fără influență, fără a se abate de la ce știe ea mai bine să facă – să trăiască frumos.

Cuvintele înșirate în mica povestioară sunt atât de simpliste, încât nu exprimă nici un sfert din efortul suprauman de supraviețuire în asemenea condiții de viață.

Când ai sărit un hop, te gândești că urmează un drum lin.

Viața mamei, pentru mama, nu a știut să fie altcumva.

Fericirea și tristețea i-au jucat viața la aceeași masă.

(...)Mama este omul pe care îți dorești să îl ai în preajmă. Mama are soarele cu ea și-atunci când e înnorat. Mama când zice că face, jumătate din treabă este deja făcută.

(...)Ne-am auzit de multe ori “Dacă nu vă aveam pe voi, eram pe Coasta de Azur, cu flori la gât”. Nu ne-am supărat niciodată.

Nu ne-a impus, obligat, forțat, certat cu nimic.

La întrebările mele ca “De ce nu au existat reguli?” sau “De ce m-ai lăsat să am iubit de la 16 ani?”, răspunsurile erau “Am avut încredere în tine.”

Acum știu că încrederea a însemnat cea mai mare responsabilitate, “îmbrăcată” frumos în ideea de libertate.

Nu am scris toate astea să mă laud, ci să-i amintesc cât e de importantă. Și azi, de ziua ei, să-i spun că știu toate astea despre ea și chiar mai mult, mult mai mult.

La mulți ani, femeia fantastică! La mulți ani și uită-te câte ai reușit să faci și cine ești.”

Autor: Ștefania Oprea (Sarina) https://www.catchy.ro/mama-cel-mai-tare-fenomen-din-64/177513?fbclid=IwAR3jOR1Ae4Agf-nsiSUBbSt-EhaWnv6yzxuqjM3nIu5gZVIg8O1LO1Hv2FY

„Şi pentru că nimeni, nimeni, niciodată, nu este, nu poate fi, pe de-a-ntregul adult!”

Gina Patrichi.

“Dacă bărbatul este cel care construiește drumurile, femeia este cea care trasează direcțiile.”

Andre Levy

„Intr-o zi ma vei intreba ce este mai important? Viata mea sau a ta? Voi spune ca a mea si tu vei pleca fara sa stii ca tu esti viata mea.”

Khalil Gibran

„Nu, nu avem nevoie de mai mult somn. Sufletele sunt obosite, nu corpurile. Avem nevoie de natură. Avem nevoie de magie. Avem nevoie de aventură. Avem nevoie de libertate. Avem nevoie de adevăr. Avem nevoie de liniște. Nu avem nevoie de mai mult somn, ci avem nevoie să ne trezim și să trăim”.

Brooke Hampton

,,Mi se pare că în viață orice poate deveni artă. Ceea ce faci. Cum te îmbraci. Cum iubești și cum vorbești.

Zâmbetul tău și personalitatea ta sunt artă. În ce crezi și la ce visezi.

Felul în care bei un ceai.

Cum ți-ai decorat casa.

Cum te distrezi.

Ce cumperi.

Mâncarea pe care o faci.

Scrisul tău de mână.

Felul în care te emoționezi.

Viața e artă."

Helena Bonham Carter

CELE 4 LEGI SPIRITUALE

PRIMA LEGE

„Persoana cu care te intalnesti este persoana potrivită”, adică nimeni nu vine în viața noastră din întâmplare, toți oamenii din jurul nostru, care interacționează cu noi, sunt acolo pentru ceva, pentru a ne face să învățăm și să mergem mai departe în fiecare situație.

A DOUA LEGE

„Ceea ce se întâmplă este singurul lucru care s-ar fi putut întâmpla”. Nimic, absolut nimic ce ni se întâmplă în viața noastră nu ar fi putut fi altfel. Nici măcar cel mai mic detaliu. Nu există: „dacă aș fi făcut așa ceva mi s-ar fi întâmplat așa ceva ...”. Ceea ce s-a întâmplat a fost singurul lucru care s-ar fi putut întâmpla și trebuia să fie așa pentru noi să învățăm lecția respectivă. Fiecare dintre situațiile care ni se întâmplă în viața noastră sunt perfecte, deși mintea și ego-ul nostru rezistă și nu doresc să o accepte.

A TREIA LEGEA

„Atunci când începe, este momentul potrivit”. Totul începe la momentul potrivit, nici înainte, nici după. Când suntem pregătiți ca ceva nou să înceapă în viața noastră, atunci ni se deschide oportunitatea.

A PATRA LEGE

„Când se termină ceva, se termină”. Dacă ceva s-a încheiat în viața noastră, este pentru evoluția noastră. De aceea este mai bine să părăsim, să mergem mai departe, înainte, îmbogățiti cu acea experiență.

Nu este întâmplător faptul că citești acest lucru, dacă acest text a intrat în viața ta astăzi, se datorează faptului că ești pregătit să înțelegi că orice fulg de zăpadă cade în locul potrivit în momentul potrivit. ”

Bianka Luz

"Capitolul 1 din viața:

Merg pe stradă. Este o groapă mare pe drum. Cad în ea. Sunt pierdut și neajutorat.. Dau vina, blamez. Nu e vina mea că am căzut dar îmi ia o veșnicie să găsesc o cale să ies din groapă.

Capitolul 2 din viața:

Merg pe aceeași stradă. Este o gaură mare în ea. Mă prefac că nu o văd. Cad din nou. Nu îmi vine să cred că sunt în același loc. Nu e vina mea, dar tot îmi ia o grămadă de timp să ies din groapă.

Capitolul 3 din viața:

Merg pe aceeași stradă. Este o gaura mare în drum. O văd, dar tot cad în ea. E un obicei. Ochii îmi sunt deschiși. Ştiu unde sunt. E vina mea. Îmi asum responsabilitatea. Ies din groapă imediat.

Capitolul 4 din viața:

Merg pe aceeași stradă. Este o gaură mare în ea. O ocolesc.

Capitolul 5 din viața:

Merg pe o altă stradă."

Sursa: Portia Nelson

„VINDECĂTORII”

"Vindecătorii sunt oameni răniți care învață să se vindece singuri și, învățând să-și restabilească sănătatea, dobândesc capacitatea de a-i vindeca pe alții.

Acesta este un proces spontan și natural.

Vocația de a fi vindecător este legată de vocația de nemulțumire, nu de a te mulțumi cu ceea ce alții sunt mulțumiți.

Un vindecător este cineva care își simte rănile. Majoritatea oamenilor se adaptează, dar vindecătorul nu se adaptează, el se transformă.

Are contact cu experiența sa și această nemulțumire îl duce la alegerea inevitabilă de a-și repara sufletul.

Acest proces permite vindecătorilor să dezvolte un mare potențial de regenerare emoțională și spirituală prin declanșarea unei transformări profunde.

Un vindecător care a cunoscut odată calea este capabil să-i ajute pe alții.

Amintesc ...

Vindecătorul nu este cineva la care mergi să te vindece.

Un vindecător este cineva care trezește în tine propria ta conștiință pentru a vindeca."

Sursa: Maria Stanimirova

"Un om poate fi un Vindecător în foarte multe moduri.

Spre exemplu, poți fi Vindecător ca bucătar, fiindcă prin mâncarea pe care o gătești poți ridica vibrația oamenilor.

Poti fi Vindecător ca DJ, pentru că oamenii eliberează energii de vibrație joasă atunci când dansează.

Poți fi Vindecător ca scriitor, ca poet sau ca orice fel de artist, dacă ceea ce creezi are o vibrație înaltă și atinge inimile oamenilor.

Poți fi Vindecător ca Mamă! Iubind.

Și uneori momentul în care îți afli Menirea poate avea efectul unei grenade, fiindcă oamenii nu știu care este adevăratul lor potențial și când află, în diverse moduri, care le este Menirea și își dau seama cât de sus este fixată ștacheta față de nivelul la care se văd ei, sunt șocați."

Autor: Courtney Beck, traducerea: Mihaela Dan

„Provocarea femeii cu un nivel înalt de Conștiință:

NU ÎȚI MAI ASCUNDE COROANA, DOAR CA SĂ TE INTEGREZI.

Tu ești cine ești și cine nu poate face față femeii care ești la modul autentic, cine nu poate accepta și nu poate iubi femeia care ești, nu este potrivit pentru a ocupa un loc în viața ta.

Nu vă mai ascundeți coroana, doar ca să nu-i intimidați pe alții! Nu vă mai ascundeți, nu vă mai chirciți ca să încăpeți în „cutia” în care ar vrea alții să stați. Nu mai încercați să vă „ghemuiți” în spații care nu vi se potrivesc, care sunt mai mici decât ceea ce aveți voi nevoie. Mergeți în spațiile în care încăpeți cu tot cu coroana voastră.

Dacă e un spațiu prea mic ca să mă cuprindă în toată autenticitatea mea, eu, una, nu o să mă înghesui ca să încap acolo.

Unele femei se feresc să se manifeste la modul autentic, ca să nu-l intimideze/ îndepărteze pe acel bărbat din viata lor, ca acesta să nu simtă că le este inferior.

Nu fiți rezervate în a spune sincer ce fel de om sunteți, ce ați realizat în viața voastră, în a arăta care este nivelul vostru de inteligență, etc. Și dacă acel bărbat nu poate face față unei femei ca voi, asta e, lăsați-l să se ducă. Nu e cazul să faceți o depresie pentru că el nu v-a făcut față. Oamenii sunt la niveluri diferite de conștiință, de inteligență, etc. Nu vă dați jos coroana numai ca să țineți în viața voastră un bărbat care vă este inferior.

Dacă iei un litru de apă și încerci să-l torni/ „să-l faci să încapă” într-o cană obișnuită, cea mai mare parte a apei se va vărsa pe jos, se va irosi.

Dacă încerci să te cobori la nivelul unui bărbat care-ți este inferior, doar ca să-l păstrezi în viața ta, o mare parte din tine se va irosi. Te pierzi pe tine însăți, încercând să obții un bărbat. Și atât timp cât te pierzi pe tine nu vei fi fericită.

Scoate-ți coroana de sub pat, pune-o pe cap, fii cine ești la modul autentic și vei atrage bărbați care sunt de nivelul tău! „

(RC Blakes) traducerea Mihaela Dan

„Mergeți acolo unde vă puteți rosti adevărul. De ce ați ține în cercul vostru apropiat oameni cărora nu le puteți spune adevărul despre ce gândiți și ce simțiți? De ce ați ține în apropierea voastră oameni în fața cărora trebuie să vă prefaceți că sunteți Superman sau Superwoman, că aveți totul sub control, că nu sunteți niciodată triști, speriați, răniți, îngrijorați, etc?

Nu, frate, eu trec prin niște chestii grele acum și dacă voi, cei din apropierea mea, nu puteți să faceți față acestui lucru, atunci n-aveți ce căuta în cercul meu apropiat! De aceea când discut cu voi, cei care-mi sunteți apropiați, vă spun adevărul și numai adevărul, iar dacă voi vreți să fiți în cercul meu apropiat trebuie să fiți capabili să faceți față adevărului meu.

Când trec prin momente grele am nevoie să vorbesc cu cineva, am nevoie să împărtășesc ce simt, prin ce trec. Am nevoie să discut cu cineva căruia să-i pot spune tot adevărul. Și adevărul meu nu e întotdeauna frumos. Uneori mă simt la pământ, mă simt îngenuncheata. Și știu că o voi scoate la capăt până la urmă, dar în acel moment în care mă simt la pământ am nevoie să vorbesc cu cineva, să spun ceea ce mi se întâmplă, să mă eliberez, ca să rezist psihic în acea încercare.

O vindecare începe prin faptul că te simți AUZITA. Dar nu poți fi AUZITA dacă nu vorbești, dacă nu spui ce se întâmplă cu tine.

Dacă tu ești într-o relație apropiată cu mine și de fiecare dată când eu încerc să am cu tine o discuție sinceră, să-ți spun adevărul, tu schimbi vorba, fiindcă adevărul meu te face să te simți inconfortabil, te scot din cercul apropiaților mei. Nu valorezi nimic ca prieten/partener.

Dacă tu încerci să mă împiedici să spun ceea ce vreau/ simt să spun, dacă încerci să aduci în discuție alte subiecte, dacă încerci să mă faci să nu mai vorbesc despre acel subiect, folosind replici de genul „Dumnezeu o să te ajute să treci peste asta!”, nu ești un prieten/partener bun. Știu și eu că Dumnezeu o să mă ajute să trec peste asta, dar acum am nevoie să mă asculți, am nevoie să vorbesc despre asta cu cineva! N-am nevoie să-mi vii cu lozinci de-astea spirituale, am nevoie să taci și să mă asculți! Trec printr-o încercare acum și am nevoie să mă asculți!”

Autor: RC Blakes, traducerea Mihaela Dan

„Dar dacă nu ne este oglindită valoarea - nu performanțele, nu cumințenia, nu acele lucruri care ni se cer de foarte mici - ci faptul că suntem valoroși, unici, buni și frumoși doar pentru că existăm, (...) începem să introiectăm vocile din exterior.”

Petronela Rotar

„Astfel, în familie, ”te rog” este parola universală a bunei înțelegeri, a iubirii și respectului, a colaborării, a încrederii, a echilibrului, a schimbărilor reușite și benefice, a succesului în viață, a împlinirii și fericirii.

Cum ieșim din casă și ajungem în lume, vedem că același ”te rog!” lubrifiază toate interacțiunile umane. Și ca viața să se deruleze și mai bine unsă, ”te rog!” este consolidat în fel și chip: ”te rog frumos!”, ”te rog mult!”, ”te rog tare mult!”, ”te rog din inimă!”, ”te rog din suflet!”, ”te rog până la cer!”, ”te rog cu cerul și pământul!”, ”te rog în numele lui Dumnezeu!”, ”te rog pe toți dumnezeii!”, ”te rog cu lacrimi!”

Însă, oare ce este în esența lui, acest ”te rog”? Instituirea unei relații între doi oameni se face prin a da și a primi, fapt care creează instantaneu o pretenție și o obligație. Cel care dă, așteaptă să primească înapoi echivalentul a ceea ce a dat, iar cel care primește nu-și găsește liniștea până când nu dă înapoi echivalentul a ceea ce a primit. Viața umană nu este posibilă fără schimbul dintre a da și a primi, căci altminteri am pieri cu toții.

Schimbul este ideal când se desfășoară cu întregul potențial al celor doi și în condiții de echilibru. ”Te rog!” invită pe celălalt să intre în relație. Ea poate debuta cu a primi, la fel cum poate debuta cu a da: ”Te rog dă!” sau ”Te rog ia!” Esențialul este că acest ”te rog!” constituie o garanție de amabilitate, principialitate, încredere, prietenie, pe scurt, o garanție de smerenie. Smerenia este ”unguentul” relațiilor perfecte, fără de care totul scârțâie și merge prost – ca în trufie.

”Te rog!” formează însă un cuplu conceptual cu ”Mulțumesc!”. După ce schimbul dintre a da și a primi a făcut o tură completă, imediat se pune pe ea ștampila succesului: ”Mulțumesc!” Asta înseamnă că relația mai poate merge la fel de bine încă o tură. ”Mulțumesc!” înseamnă a prețui succesul relației umane, a-i da recunoaștere, a o celebra. Și ca viața să se deruleze și mai bine unsă, ”Mulțumesc!” este consolidat în fel și chip: ”mulțumesc frumos!”, ”mulțumesc mult!”, ”mulțumesc tare mult!”, ”mulțumesc din inimă!”, ”mulțumesc din suflet!”, ”mulțumesc până la cer!”, ” mulțumesc cu lacrimi!”„

Serban Vasile

“Ce minunati sunt oamenii care îndrăznesc să o ia de la zero!

Să se rupă de trecut.

Să se repare și să se reinventeze...

În ciuda anilor.

În ciuda pierderilor...

În ciuda durerilor...”

Bianka Luz

„Urasc planul B. Alternativa. Plasa de siguranta. Si este foarte important sa intelegi ca functionam mai bine atunci cand NU avem o plasa de siguranta. Si motivul principal pentru care oamenii vor sa aiba un plan B este pentru ca le este frica sa esueze. „Daca voi esua si nu voi mai avea nimic dupa?”

Lasa-ma sa-ti spun ceva. Sa nu-ti fie frica sa esuezi. Pentru ca nu este nimic gresit in a esua. Trebuie sa esuezi pentru a ajunge la urmatorul nivel.”

Arnold Schwarzenegger.

"Când niciodată nu e destul.

Hei tu! Da, tu. Cea care citești asta acum. Știai că tocmai în clipa aceasta - indiferent că ești celebra, frumoasa, perfecta, plina de succes sau ștearsa, urata, imperfecta și cu probleme - câțiva oameni te barfesc, câțiva de detesta, alții nu te suporta și mulți te critica?

Și indiferent cât de bine crezi tu ca le faci pe toate și le știi pe toate, fie ca ești o mama, patroana, angajata, premiata sau geniala, în ochii altora ești imperfecta, plina de greșeli, ratata, buna de ignorat si tratata cu spatele. Atât ești pentru unii oameni indiferent cât de bine faci ceva. Și nu ai nici o șansă că sa ii convingi.

Nu uita niciodată in viata asta ca Tu ești în același timp o binecuvântare pentru cineva si un blestem pentru altcineva. Știi de ce? Pentru ca niciodată nu e destul cât te străduiești. Acest mesaj este pentru cele care trăiesc mereu cu așteptări.”

Suada Agachi.

„DE CE TE INGRASI...?

Ceea ce te îngrașă este lipsa de iubire...

Ceea ce te îngrașă este că nevoia de a umple un gol...

Ceea ce te îngrașă este teama de a te simți abandonata...

Ceea ce te îngrașă este frica de a fi separata de cei pe care îi iubești...

Ceea ce te îngrașă este să fii respinsa...

Ceea ce te îngrașă este să fii trădata...

Ceea ce te îngrașă este să fii umilita, devalorizata...

Ceea ce te îngrașă este să simți atâta nedreptate, cat si suferință...

Ceea ce te îngrașă este răspunsul la anumite stări emoționale precum stresul, anxietatea, frica etc...

Ceea ce te îngrașă este că trebuie să construiești o barieră de securitate, pentru a te proteja de vreo „agresiune” externă, care te rănește, sau de orice altceva, legat de dificultățile și rănile tale emoționale...

Ceea ce te îngrașă este că nu poți să te iubești, să te accepti așa cum ești...

Ceea ce te îngrașă este că nu poți renunța și să fii vindecata de toate acestea...

Vei pierde în greutate când îți vei mângâia copilul interior...

...cel care a memorat toate aceste suferințe și dureri...

Mângâie-l din toată inima

Asigură-l și spune-i să nu-i mai fie frică...

Calmează, totul cu calm...

Oferă-i toată iubirea pe care o așteaptă...

Asigura-i toate aspectele de care are nevoie.

Explica-i că trecutul aparține trecutului și că acum poate merge înainte, fără teamă...

Kilogramele în plus vor dispărea când îți eliberezi kilogramele psiho-emoționale.”

Autor: Stephanie L. Traducerea : Valentina Ionescu

"Dacă un bărbat nu poate să conțină întunericul femeii pe care o iubește - scorpia, manipulatoarea si modurile negative ale acesteia de a-și folosi puterea ca sa se protejeze de durere -, atunci el nu va primi nici îngerul, nici Zeița din iubita lui. De altfel, nici nu le merită.

Va primi firmituri de la ea. Exact atât pe cât poate conține el din ea. Sigur că el poate conține din ea doar în aceeași măsură în care își poate conține propriul lui întuneric - demonii proprii.

Nu vă lăsați impresionați de oamenii care se vând pe sine înseși ca Îngeri, ca Sfinti. Acolo e doar mult întuneric nedescoperit si neasumat. Atât la femei cât și la bărbați.

Despre asta ne vorbesc miturile și poveștile de mii de ani în urmă: inima reginei o primea doar acel războinic curajos care se lupta cu dragonii, care trecea probele și în final învingea. A nu se înțelege că trebuie să lupte pentru iubirea ei.

Nu. El trebuie să lupte cu demonii ei. Și îi poate învinge doar dacă el și-a cunoscut și îmblânzit proprii demoni...

Iubirea ei o va primi doar dacă ea, după ce îl testează în fel și chip - și cel mai adesea femeia face asta în mod mai ales inconștient, va simți că el duce destul (se deține pe el însuși și puterea lui) încât să o poată duce/conține pe ea întreagă."

Catalina Olteanu

Fie ca tu să atragi pe cineva care vorbește aceeași limbă cu tine astfel încât să nu-ți irosești viața traducând vorbele sufletului.

"Vine o vreme, când înțelegi că liniștea ta este mai importantă decât zgomotul altora."

Adriana Ela

„Mama devine uneori ”oaia neagră”, cea care decide să rupă tiparele patriarhale și creșterea centrată pe adulți. Ea este cea care este încurajată să-și urmeze instinctul, chiar dacă familia sau cercul apropiat o fac să se îndoiască. (...)

În fiecare familie există întotdeauna o mamă curajoasă, o oaie neagră, care de multe ori s-a simțit singură, care s-a îndoit adesea dacă face bine lucrurile sau nu, dar care a ales să se lase ghidata de al șaselea simț, instinctul, intuiția.

În fiecare familie există o mamă curajoasă, o oaie neagră care nu trebuie doar să lucreze asupra ei însăși, ci și asupra întregii povești a traumei familiale pe care niciuna dintre rudele ei sau chiar partenerul, familia în general, nu doresc să vadă mai departe, să caute să vindece.

Mama ”oaie neagră” este mereu singură, pentru că nimeni nu-i întelege lupta, și nimeni nu-i vede scopul cu care vrea să vindece descendența. Ea își stie menirea pentru care a venit: să rupă tipare, să schimbe destine.

Dar într-o zi, mai devreme decât mai târziu, când mama ”oaie neagră” se hotărăște să se împuternicească și să ridice capul și să privească pajiștea, va vedea multe alte oi în depărtare mergând în direcția opusă, decât în direcţia turmei.

Iar când se oprește și observă în timp ce înaintează calm, se întâmplă ceva magic: își dă seama că nu sunt oi negre așa cum le spun ceilalți, sunt oi multicolore, femei a căror strălucire unică te învață dragostea de sine, empatia, conștiința, evoluția psihospirituală, bunătatea, smerenia și iubirea necondiționată.

Oile multicolore, vor schimba lumea." „Metamorfoza unei mame”

Sursa : Bianka Luz

„Oile negre ale unei familii sunt eliberatori ai arborelui genealogic; membrii familiei care nu se încadrează în regulile sau tradițiile familiei, care caută în mod constant să revoluționeze credințele,care aleg căi opuse celor bătătorite de liniile familiale; care sunt criticați, judecați și chiar respinși. Aceștia sunt chemați să elibereze familia de tiparele repetitive care frustrează generații întregi.

Aceste așa-numite "oi negre", care nu se adaptează, care urlă de revoltă, de fapt repară, detoxifică și creează noi ramuri înfloritoare în arborele familiei lor. Nenumărate dorințe neîmplinite, vise spulberate sau talente frustrate ale strămoșilor noștri se manifestă prin această revoluție.

Din inerție, arborele genealogic va face orice pentru a menține cursul castrant și toxic al trunchiului său, ceea ce va face sarcina rebelului dificilă și conflictuală. Nu vă mai îndoiți și aveți grijă de unicitatea voastră "ca de cea mai prețioasă floare din copacul vostru". Sunteți visul tuturor strămoșilor voștri.”

B.Hellinger

“La un moment dat în fiecare linie de sânge se va naște un suflet care alege să aducă vindecare strămoșilor săi.

Aceștia se nasc cu o personalitate a parte, sunt liberi, sunt sinceri, sunt autentici, nu le plac compromisurile, s-au născut pentru adevăr. Adevăr care ajută neamul să se elibereze de energii negative sau chiar blesteme.

Aceste suflete se nasc căutători, caută căi de eliberare a pentru arborele genealogic dar și pentru sine.

Sunt acei membrii ai copacului care nu se adaptează regulilor sau tradițiilor Sistemului Familial, cei care din copilărie au căutat constant să revoluționeze convingerile mergând contrar drumurilor marcate de tradițiile familiei.

Cei chemați sau cei aleși de univers cât și de divinitate, sunt cei care sunt criticați, judecați, bârfiți, invidiați, respinși, neaceptați, aceștia sunt de obicei cei chemați să elibereze arborele genealogic. ( Lii se mai spune și oaia neagră a familie) dar pentru cei ce nu știu, vindecarea și salvarea arborelui genealogic vine fix prin oaia neagră a familiei. Oaia neagră a familiei aduce schimbarea de care clanul familial are nevoie ca să avanseze în plan spiritual.

Sunt chemați să elibereze copacul poveștilor repetitive care frustrează și chinuie generații întregi.

Și este posibil ca acest suflet frumos și minunat să fii chiar tu!!!”

Sursa: #ByLunaJournal via Diana V. Ciobanu

„Timpul este prea lent pentru cei care aşteaptă, prea iute pentru cei care se tem, prea lung pentru cei care se plâng, prea scurt pentru cei care sărbătoresc, dar, pentru cei ce iubesc, timpul este o eternitate.”

William Shakespear

"Nu-ți dai seama cât de puternic ești până în momentul în care singura ta opțiune e să fii puternic."

Bob Marley

“Odihnește-te !!!

Nu trebuie să realizezi totul, nu trebuie să fii o super mamă, o super soție, o super gospodină, o super profesionistă...

Când corpul tău este obosit, puțini oameni își vor aminti cât de mult ai încercat să fii toate acestea într-o singură persoană. Așa că fă ceva timp pentru tine, fă ceea ce îți place, mergi la plimbare, mergi în parc, începe să mergi la sală, cumpără-ți niște haine, mergi la salonul de înfrumusețare, dormi, fii tu, ai grijă de tine, iubește pe tine însuți și fă-o exclusiv pentru tine.

Să ai grijă de ceilalți este frumos, dar dacă nu ai grijă de tine cine o va face? Copiii cresc, isi iau zborul, soțul pleacă uneori, munca își va găsi întotdeauna un înlocuitor, casa se va murdări din nou, dar tu , pentru tine, poate nu vei avea a doua șansă... Fii fericita!”

Sursa: pagina Carti de Ciocolata

E imposibil să-i mulțumești pe toți, mai bine mulțumește-te pe tine.

“Fetiţa de 3 ani: Se priveşte şi vede o prinţesă ..

Fetiţa de 8 ani: Se priveşte şi o vede pe Cenuşăreasa.

Adolescenta de 15 ani: Se priveşte şi o vede pe sora cea urâtă a Cenuşăresei: ” Mamă, nu pot merge la şcoală arătând în halul ăsta!! “

Tânăra de 20 de ani: Se priveşte şi se vede ”prea grasă/prea slabă, prea înaltă/prea scundă, prea cu părul lins /prea creaţă”- dar decide să iasă oricum.

Femeia de 30 de ani: Se priveşte şi se vede”prea grasă /prea slabă, prea înaltă /prea scundă, prea cu părul lins /prea creaţă”- dar decide că nu are timp să se aranjeze, aşa că iese oricum.

La 40 de ani: Se priveşte şi se vede “curată” şi iese oricum.

La 50 de ani : Se priveşte şi după ce se vede zice : “Sunt eu” şi merge oriunde îşi doreşte.

La 60 de ani: Se priveşte şi îşi reaminteşte de toţi oamenii care nu se mai pot privi în oglindă. Iese şi cucereşte lumea.

La 70 de ani : Se priveşte şi vede înţelepciune, râsete şi abilitate şi… iese şi se bucură de viaţă.

La 80 de ani : Nu mai pierde vremea să se privească. Îşi pune pălăria violet şi iese să se bucure de lume.”

Poate ar trebui, toate, să ne înşfăcăm mai devreme “pălăria violet” !"

Sursa: Mihaela Ela

„Îmi tot propun să scriu despre sfaturi necerute, despre datul cu părerea în cunoștință, dar mai ales în necunoștință de cauză, despre judecăți de valoare. De curînd, am banat o cititoare extrem de ofuscată că mi-am permis să emit, cu tot respectul cuvenit, rugămintea de a nu-mi da sfaturi atunci cînd eu apuc să scriu ceva intim și dureros despre mine, căci nu scriu ca să primesc sfaturi, ci ca să împărtășesc ceva, cui o fi de folos, din experiența mea. Scriu ca să mă vindec și ca să ajut și știu sigur că reușesc de multe ori să fac asta. Dacă aș dori sfaturi, le-aș cere. Nu mi-e rușine să cer ajutor. Însă sfaturile necerute, „ajutorul” necerut sunt o nevoie a celui care le dă cu sila, nu a celuilalt și spun întotdeauna ceva despre cel care le emite/oferă. Ca să nu mai vorbesc de judecățile de valoare, alea urlă despre noi înșine ceva, nu despre cel judecat.

(...) NU dăm sfaturi, NU căinăm pe nimeni, NU judecăm, NU ne dăm cu părerea. Ascultăm și primim. Spunem, cel mult, mulțumesc pentru deschiderea oferită de celălalt. Fiindcă primim enorm atunci cînd unul dintre noi are curajul să se deschidă și să vorbească despre rănile lui. Ne regăsim, facem click-uri, ne revin amintiri reprimate, accesăm emoții îngropate. Învățăm enorm despre noi. Ce avem voie să facem e să oglindim ceea ce a zis celălalt vorbind despre noi. Oferind, la rîndul nostru, ceva, din propria experiență. Spunînd ce anume a rezonat în noi din ce a spus celălalt. Orice tentativă a vreunui începător care începe cu: eu cred că tu... e retezată scurt de terapeută: aici nu credem, nu dăm sfaturi, nu ne dăm că părerea.

O astfel de atitudine față de celălalt ar trebui predată în școlile primare. Ar trebui să învățăm de mici cum să nu mai credem noi ce e mai bine pentru altul, cum să nu mai oferim sfaturi decît atunci cînd ni sunt cerute în mod expres, cum să nu ne mai dăm cu părerea despre ce simte sau ar trebui sa facă celălalt.

De multe ori, sfaturile necerute, părerile, apasă pe niște răni de care nici nu avem habar. Rănim cu o presupusă bună intenție. Iar cu bunele intenții, știți voi, e pavat tot drumul pînă-n iad cu ele.”

Autor: Petronela Rotar

"COPII NU NE APARȚIN NOUĂ...EI APARȚIN VIEȚII...

Copiii pleacă.

Trebuie să-i accepți cu această condiție.

Trebuie să-i crești cu această idee.

Trebuie să-ți asumi această realitate.

Ei nu pleacă,

Viața îi ia.

Nu mai ești centrul lor.

Nu mai ești autoritatea.

Nu mai dirijezi, ci accepți.

Nu îi trimiți, îi însoțești.

Nu proiectezi, respecți.

Au nevoie deja de o altă dragoste...

Un alt cuib și alte perspective.

Le-au crescut aripi și vor să zboare.

Deja le-au crescut rădăcini și s-au maturizat în interior.

Rădăcinile nu mai încap în ghiveciul tău.

Nici îngrășământul tău nu este suficient pentru a-i hrăni...

Nici măcar apa ta să nu le mai satură setea.

Nici protecția ta pentru viață.

Vor să crească într-o altă dimensiune.

Să-și dezvolte personalitatea.

Să facă față valurilor vieții...

În umbra iubirii și a performanțelor tale.

Au o cale și vor să o exploreze.

Important este că ei știu cum și când să se retragă...

Au aripi și vor să le deschidă.

Iar tu rămâi înăuntru.

La baza clădirii.

La rădăcina arborelui.

În crusta structurii.

Adânc în inima sa.

Ai rămas în urmă.

Ca farul luminos ghidandu-le navă la plecare.

În sărutul pe care il trimiți.

În batista pe care o fluturi la despărțire,

În rugăciunea care îi urmează.

În lacrima care merge cu ei!

Ești mereu înăuntru.

Chiar dacă vă schimbați locul...

Fă viața copiilor tăi atât de fericită

Ca atunci când pleacă

Să se gândească să se întorcă,

Chiar dacă este doar pentru a te ține de mână .

Și a fii doar un moment cu tine."

Bianka Luz

"AM RIDURI

M-am uitat în oglindă și am descoperit că am multe riduri în jurul ochilor, în jurul gurii, pe frunte. Și nu m-am întristat nicidecum, pentru că știu că ele îmi aparțin, mi le-a săpat timpul cu migală ...

Am riduri pentru că am avut prieteni cu care am râs, am râs mult, până la lacrimi.

Și am cunoscut dragostea, care mi-a făcut ochii să plângă de bucurie.

Am riduri pentru că am avut copii și am fost îngrijorată de ei încă de la concepție până la naștere, apoi nopți întregi nedormite.

Am riduri și zâmbesc acum la fiecare dintre noile lor descoperiri și la fericirea care mi-o aduc pe chip când îi văd.

Și am riduri pentru că am plâns.

Am plâns pentru oamenii pe care i-am iubit, care au dispărut, pentru scurt timp, sau pentru totdeauna sau fără să știu de ce.

Am plâns de bucurie sau de tristețe pentru proiecte care mi-au reușit sau care au eșuat.

Am plâns din cauza febrei copiilor, am plâns pentru durerea lor, și aș fi preferat să iau eu asupra mea toată suferința lor.

Am riduri pentru că am văzut locuri minunate, noi, care m-au făcut să rămân cu gura căscată, cu ochii uimiți de placere și să vars o lacrimă pentru momentul trăit.

În fiecare șanț de pe fața mea, pe corpul meu, istoria mea este ascunsă, emoțiile pe care le-am trăit, frumusețea mea cea mai intimă și, dacă anulez acest lucru, m-aș anula pe mine ca ființă.

Fiecare rid este o anecdotă a vieții mele, un ritm al inimii mele, este albumul foto al celor mai importante amintiri ale mele, iar pentru asta imi spun astăzi că mă iubesc și mă accept așa cum sunt total și profund.

Iubiți-vă corpul și acceptati transformările!!!"

Sursa: Bianka Luz

“Cred ca omenirea se imparte in copii, parinti si adulti.

Copiii nu sunt doar cei de varsta copilariei ci si toti copiii raniti si necrescuti, deghizati in haine de adulti.

Parintii, la randul lor, sunt tot copiii parintilor lor. Asadar sunt mai mult sau mai putin parinti. Unii sunt tot copii deghizati in haine de adult dar care iata acum au in grija alti copii. Sunt copii cu copii

Altii sunt parintii-clona ai propriilor lor parinti, reconstruind cu fidelitate inspaimantatoare (din momentul in care devin parinti) tot scenariul trait in propria lor copilarie, doar ca acum au preluat ei rolul parintilor si dau stafeta mai departe fara sa fie constienti ca replica la milimetru ceea ce au trait ei.

Ultima categorie sunt adultii, adica omul vindecat si care-si traieste propria identitate, dandu-i spatiu astfel si copilului sa isi formeze si traiasca propriul sau destin.

Suntem fiinte umane deturnate de la esenta noastra de catre societate, familie etc, care intram intr-un ciclu istovitor de RE-gasire si RE-amintire a esentei pierdute.

Nu stiu daca am fost prea coerenta, dar am simtit nevoia sa gandesc cu voce tare, in scris:). Mi se mai intampla...”

Autor: Magdalena Dragan

“Pupă-l cât încă mai stă la pupat!

Ține-l în brațe cât încă mai stă. Veghează-i somnul cât încă doarme lângă tine. Spală-l cât încă se mai lăsă spălat. Îmbracă-l cât încă nu se opune. Și pupă-l, pupă-l în plus, că pupatul de azi nu se mai pune mâine.

Profită acum. Asta e superpromoția care nu se mai întoarce.

Joacă-te cât încă te mai roagă pe tine. Fă-i de mâncare la ce oră vrea. Clătite. Orez cu lapte. Macaroane cu brânză. Dacă poți, dacă e în puterea ta, nebunii nu există, ci doar bucurii pentru copil și părintele său. Răspunde-i la toate dece-urile obsesive.

Ascultă-l cât încă te mai căută pe tine. Observă-l, câtă nevoie are să fie văzut chiar acum. Imediat poate fi prea târziu.

Momentele astea sunt averile noastre de la bătrânețe, sunt toată agoniseala după ce ei cresc și se desprind. Când brațele ne rămân goale, paturile reci și serile nederanjate.

Pupați-i pe creștet, pe obraz, pe mânuțe, țineți-i în brațe, citiți-le de o mie de ori cartea care le place, rămâneți cu ei până adorm. Și fiți prezenți la fiecare pupat, că așa ca acum, când sunt micuți și pufoși, n-o să-i mai pupați când cresc, nici la sărbătoare.”

Parintele Constantin Necula

„Un canon pentru femeia care hotărăște într-o zi că nu mai vrea să trăiască cu firimituri.

Care a iubit prea mult. Care și-a neglijat forța creatoare. Care s-a aflat în rolul de victimă. Care a deprins neputința, supunerea, pasivitatea. Stăpânită de gânduri negative, iubiri fără viitor, situații abuzive. Care a zăbovit prea mult în fața unor uși închise. Care a învățat perfect lecția supraviețuirii, dar a uitat să trebuie să înflorească. Într-o zi înțelege de ce are nevoie.

Să conștientizezi că persoana care te va însoți până la capătul călătoriei ești chiar tu, deci cea care necesită cea mai mare grijă și atenție este propria persoană.

Să investești în cele trei arii ale ființei sale: corp, minte și suflet. Deci să faci zilnic activități care să-ți susțină sănătatea trupului: mișcare, alimentație sănătoasă, somn odihnitor. Să-ți întreții mintea cu activități de cunoaștere, explorare, învățare, împărtășirea cunoștințelor. Să-ți cultivi latura spirituală prin rugăciune, meditație, muzică, activități artistice. E important ca investiția în cele trei arii să fie echilibrată, altfel încât să se ajungă la bunăstare personală.

Să-ți (re)descoperi talentele și să dai frâu liber impulsului creator, lăsând la o parte scuzele, teama de eșec, vocile descurajatoare din interiorul psihicului sau ale celor din jur. Să-ți manifești creativitatea este o modalitate de a-ți recăpăta vitalitatea și de a-ți crea un loc și un rol în lume.

Să-ți stabilești o țintă și să pornești încrezător spre ea. Orice țintă poate fi atinsă dacă e o dorință suficient de puternică și mai ești dispusă să transpiri puțin pentru asta. Dar neapărat să alungi gândul că vei fi fericită abia când vei ajunge acolo, procesul e la fel de important ca rezultatul. În timp ce urmărești un scop, fii atentă la ofertele care se ivesc, s-ar putea ca ceea ce ai nevoie să nu fie ceea ce vrei să obții, și astfel să ratezi șanse unice. Deci savurează din plin surprizele călătoriei.

Să încetezi să asocieze succesul cu lucrurile exterioare, precum poziție, căsătorie, reputație, bani. Esența sentimetului de împlinire constă să te simți bine, să fii fericită, iar sursa acesteia se află întodeauna în interior. Pentru a te simți bine e necesar să înveți să trăiești în prezent, e unicul timp pe care îl avem. Iar când înveți să fii în prezent, viața devine o succesiune de daruri, prilejuri, frumuseți, momente minunate sau lecții pe care le percepem mai puțin plăcute, dar întodeauna indispensabile pentru propria evoluție.

Dacă viața unei femei este ghidată cu precădere de cutumele societății, de vocile, (dez)aprobările, (in)validările celorlalți sau alte variabile din exterior – clar – această femeie îi lasă pe alții să-i hotărască viața. Dacă te recunoști, e timpul să-ți descoperi dorințele adevărate și să înceapi să-ți făurești propriul destin.

O femeie își redobândește puterea interioară atunci când este în contact permanent cu intuiția, stările, sezațiile, sentimentele sale; aceste sunt cele mai importante surse de informație în funcție de care ar fi bine să acționeze. Viața e o aventură, cu o multitudine de șanse, cu infinite posibilități de a-ți testa limitele proprii și cele din exterior, care deseori se dovedesc iluzorii când îți propui să le treci.

Nu te mai lăsa influențată de trecut, acesta are putere asupra ta atâta timp cât îi dai importanță. Orice clipă poate fi momentul potrivit pentru un nou început, indiferent ce ai trăit până acum. Adoptă o atitudine constructivă. Orice ni se întâmplă este ceea ce am generat prin gândurile și acțiunile noastre, iar ceea ce ni se întâmplă nu este bun sau rău, este exact ceea ce trebuie. Bucură-te de experiențele plăcute, învață lecția din experiențele neplăcute, crezi în miracole și mergi încrezătoare mai departe!

Nu te concentra pe lipsuri, fii recunoascătoare pentru ceea ce ai, dacă faci o analiză atentă a talanților cu care ești înzestrată vei realiza cât de bogată ești. Pune-i în valoare, culege roadele și împarte-le cu ceilalți!

Rezervă-ți timp în fiecare zi să faci ceea ce îți dă o stare de bine. Orice ai face, fă-o cu pasiune, fără să te gândești la glorie sau la bani, fără să demonstrezi ceva cuiva, fără să vrei să impresionezi, toate astea sunt consumatoare inutile de energie și îți răpesc acel bien-vivre.

Învață să spui ”nu” situațiilor care te nemulțumesc, relațiilor toxice sau plictisitoare, refuză cu hotărâre dacă asta crezi. Spune ”da” când asta îți spune inima. Nu există decizii greșite sau corecte, nu există momentul potrivit (cu condiția ca intenția să fie bună), propria determinare e cea care contează. Dacă ai în față o ofertă bună și alta foarte bună, ar fi păcat să o alegi pe cea proastă.

Renunță să deții controlul asupra lucrurilor, lasă viața să curgă, vei fi uimită să constați că lucrurile întodeauna iau turnura potrivită atunci când nu te mai împotrivești. Unicul lucru pe care trebuie să-l controlezi este mintea, pentru că e un stăpân prost, dar ar putea fi un foarte bun servitor, dacă cultivi gânduri nobile.

Nu te îngrijora pentru nimeni și nimic. Îngrijorarea ascunde frică și neîncredere în oameni și Dumnezeu. Fă bine fără să-ți însușești rolul de salvator, ajută-i pe ceilalți să se încreadă în propriile resurse, astfel încât să devină autonomi, iar nu dependenți.

Mai presus de toate, iubește-te! Să te iubești înseamnă să te consideri la fel de demnă, valoroasă; având aceleași resurse de putere și divin ca oricare alt om de pe această planetă. Atunci vei putea atrage persoanele potrivite în viață, pe care să le iubești autentic și iubirea ta să fie prețuită.” sursa Catchy https://www.catchy.ro/femeia-care-hotaraste-intr-o-zi-ca-nu-mai-vrea-sa-traiasca-cu-firimituri/168622?fbclid=IwAR34clWaPL4qJL6FtqujKXuOkr1VRejlhDA6_iM_K3_J60wjYa4mcO8qWKM)

Autor Anisoara Melnic

”Trebuie să recunoaștem. Noi, femeile, ne construim o patrie, fiecare cu bucățica ei de pământ, plăsmuită după o noapte de vise sau după o zi de muncă. Și, puțin câte puțin, extindem acest teritoriu în cercuri tot mai ample. Într-o zi, el va forma un unic pământ, renăscut din moarte, Mundo de la Madre, o patrie psihică, coexistând cu toate celelalte lumi în condiții de egalitate. Este o lume făcută din viețile noastre, din plânsul nostru, din râsul nostru, din oasele noastre. Este o lume care merită să fie creată și în care merită să trăim.”

Dr. Clarissa Pinkola Estes (sursa Cachy https://www.catchy.ro/femeia-care-hotaraste-intr-o-zi-ca-nu-mai-vrea-sa-traiasca-cu-firimituri/168622?fbclid=IwAR34clWaPL4qJL6FtqujKXuOkr1VRejlhDA6_iM_K3_J60wjYa4mcO8qWKM)

„Este foarte important pentru o femeie să înțeleagă cât de important este să-și păstreze și să-și protejeze demnitatea.

Demnitatea sa este ca oxigenul pentru o femeie care are un nivel înalt de Conștiință.

Este foarte grav atunci când îți compromiți demnitatea, când faci/ accepți lucruri sub demnitatea ta, pentru a beneficia de anumite avantaje/ „oportunități”, când te aliniezi standardelor unei societăți pervertite, în care vor fi mereu bărbați care îți vor cere să faci lucruri pe care nu vrei să le faci/ te compromit/ sunt sub nivelul tău.

Uneori femeile fac astfel de compromisuri crezând că merită, ca să profite de acea oportunitate, dar mai târziu ele înțeleg că ceea ce au pierdut făcând lucruri sub demnitatea lor nu este nici pe departe compensat de beneficiile pe care le-au obținut. Când îți dai la schimb demnitatea pentru niște beneficii, descoperi întotdeauna că așa-zisul câștig nu a meritat târgul făcut pentru a obține o relație/ bani/ o avansare/ faimă/ popularitate sau orice altceva.

Dacă tu, ca femeie, nu înțelegi cât de prețioasă este demnitatea ta, dacă o vinzi pentru niște beneficii temporare, viața ta va fi afectată.

Atunci când îți compromiți demnitatea vei merge din ce în ce mai jos, iar stima ta de sine va fi din ce în ce mai redusă. Această societate patriarhală toxică te va trage în jos atât de mult, încât la un moment dat nu te vei mai recunoaște pe tine însăți, vei face lucruri pe care nu ai fi crezut niciodată că o să le faci. Și totul pleacă de la faptul că cineva te-a convins că a obține un anumit lucru/ o anumită relație/ anumite beneficii merită să-ți compromiți demnitatea.” (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

„O să vă prezint câteva motive pentru care o femeie înțeleaptă își păstrează demnitatea:

1.Pentru că asta îi consolidează respectul față de sine

O femeie care se respectă pe sine și are demnitate nu va tolera să fie tratată într-un mod lipsit de respect sau abuziv, indiferent despre cine este vorba.

Prin faptul că stabilește limite clare în relații și își cunoaște valoarea, ea îi determină pe cei din jur să o tratateze cu respect.

Lumea nu te va trata întotdeauna cu respect; depinde de tine dacă tolerezi sau nu comportamente lipsite de respect/ abuzive. Este responsabilitatea ta să le ceri celor cu care interacționezi să te trateze cu respect și să-i îndepărtezi de tine pe cei care nu fac asta. Tu stabilești ce tolerezi și ce nu.

Dacă ești o femeie înțeleaptă, atunci știi foarte clar că în cazul în care un un om te tratează în mod repetat într-un mod lipsit de respect, deși i-ai spus că nu ești dispusă să tolerezi astfel de comportamente, atunci decizia e una singură: îl scoți pe acel om din viața ta.

Atât timp cât păstrezi în preajma ta un om care te tratează în mod sistematic într-un mod lipsit de respect/ abuziv, este clar că tu nu ai respect pentru tine însăți. Și atunci să nu te miri dacă vor fi și alții care te vor trata într-un mod lipsit de respect; ei văd că tu permiți așa ceva și vor proceda în consecință.

O femeie înțeleaptă se respectă pe sine și dacă un om o tratează într-un mod lipsit de respect îl scoate din viața ei, indiferent cine ar fi acel om. Pentru ea respectul de sine și demnitatea sa nu sunt subiect de negociere.

Dacă tu ai în viața ta oameni care te tratează în mod sistematic într-un mod lipsit de respect/ abuziv, atunci ar fi spre binele tău să conștientizezi că respectul tău față de sine s-a dus în jos și pe măsură ce vei permite mai mult astfel de comportamente din partea altora, respectul tău față de sine o să scadă și mai mult. Și indiferent pentru ce ți-ai dat la schimb demnitatea și respectul față de sine, îți spun clar că nu merită, că ai făcut un târg care te dezavantajează. Nu contează câți bani ai, nu contează cât de populară ai devenit, nu contează ce ai obținut la schimb; dacă ai plătit acele lucruri cu demnitatea ta, ai plătit prea scump.

Niciun bărbat nu va respecta o femeie care nu se respectă pe sine. Orice bărbat care rămâne în preajma unei femei care nu se respectă pe sine o face pentru că vrea să profite de ea, vrea să obțină anumite beneficii de pe urma legăturii/ relației cu ea.” (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

„O să vă prezint câteva motive pentru care o femeie înțeleaptă își păstrează demnitatea:

2. Sănătatea emoțională a unei femei depinde de faptul că și-a păstrat sau nu demnitatea.

Când îți compromiți demnitatea sănătatea ta emoțională este zdruncinată și apare trauma. O femeie care își compromite demnitatea va experimenta rușine, vinovăție, va avea sentimentul că nu valorează mare lucru, pentru că s-a vândut pentru niște beneficii relaționale, materiale, profesionale sau de altă natură.

O femeie care a stabilit limite sănătoase în relații, care știe cât valorează, care își păstrează demnitatea, își va găsi mai ușor echilibrul emoțional în situații dificile.

Una este ca un bărbat să iasă din viața ta pentru că nu ești dispusă să-ți cobori standardele pentru el și ți-ai păstrat demnitatea și alta este ca un bărbat să rămână în viața ta pentru că îi permiți să te trateze ca pe o cârpă de șters picioarele și să profite de tine.

Este de preferat să treci prin durerea temporară pe care ți-o produce faptul că un bărbat la care țineai a ieșit din viața ta pentru că nu i-ai permis să te trateze într-un mod lipsit de respect/ abuziv, decât să experimentezi permanent durerea pe care ți-o produce o relație în care ești jignită/ umilită/ ignorată/ neglijată/ abuzată. Este de preferat să treci prin primul tip de durere, care este temporar, decât prin al doilea tip de durere, care poate dura toată viața – în funcție de cât ține acea legătură/ relație. Este de preferat să treci prin primul tip de durere, decât prin al doilea tip de durere, care înseamnă să nu evoluezi, să nu îți atingi cel mai înalt potential, pentru că ai renunțat la tot pentru o relație cu un bărbat care nu te merită.

Și poate că la un moment dat acea relație se va sfârși, dar tu nu vei mai recupera niciodată anii în care ai trăit cu un bărbat care ți-a călcat în picioare demnitatea și care te-a traumatizat. După acea relație vei avea traume care te vor afecta tot restul vieții, dacă nu te ocupi de propria vindecare.

Eu văd prea multe femei care se vând pentru o relație, pentru a avea un bărbat, care se pretează la lucruri care sunt mult sub demnitatea lor nu doar la 20 de ani, ci și la 40 și 50 de ani. Sunt imature și nu sunt conștiente că se pun în situații în care sunt traumatizate de diverși bărbați la care ele nu sunt dispuse să renunțe. Nu-și dau seama că efectele acelor relații sunt distrugătoare, în timp.” (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

„O să vă prezint câteva motive pentru care o femeie înțeleaptă își păstrează demnitatea:

3.Calitatea relațiilor tale va fi determinată în mare măsură de cât de mult de respecți pe tine însăți, de cât de mult îți protejezi demnitatea.

Bărbații cu un nivel înalt de Conștiință caută ca parteneră o femeie cu un nivel înalt de Conștiință. O femeie cu un nivel înalt de Conștiință este o femeie care își cunoaște valoarea și nu se va mulțumi cu mai puțin decât merită, care nu își va coborî standardele pentru nimeni.

O femeie care nu-și compromite demnitatea va accepta doar parteneri care o respectă și o onorează, care îi văd valoarea și va avea o relație de cuplu sănătoasă, armonioasă. Ea nu se va mulțumi cu firimituri, doar ca să aibă o relație. Ea va spune „Nu” bărbaților care nu sunt capabili să se ridice la standardele ei, fiindcă nu este disperată să aibă un bărbat, nu are nevoie să spună că este într-o relație.

O mulțime de femei sunt foarte mulțumite să spună că au un bărbat/ o relație, o spun de parcă asta ar fi o realizare, parcă ar fi dovada că au valoare. Serios? Chiar crezi că ai un bărbat, chiar crezi că ai o relație, dacă bărbatul tău te tratează într-un mod lipsit de respect/ abuziv?

Nu, nu ai un bărbat, ai un mascul care te tratează ca și cum n-ai valora doi bani și care are „maturitatea” unui adolescent.” (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

„O să vă prezint câteva motive pentru care o femeie înțeleaptă își păstrează demnitatea:

4. O femeie care își compromite demnitatea își pune în pericol, printre altele, și siguranța fizică.

Eu văd deseori femei care umblă pe stradă aproape dezbrăcate sau îmbrăcate în așa fel, încât își scot în evidență la modul provocator toate cele.

În lumea asta sunt o mulțime de bărbați perverși, care văd femeile ca pe niște obiecte sexuale, nimic mai mult. Nu au niciun respect pentru inteligența femeilor, pentru sufletul femeilor, nu sunt interesați decât să le folosească pe post de obiecte sexuale.

O femeie care se îmbracă într-un mod provocator, care se prezintă pe sine ca un obiect sexual, este o femeie care nu are demnitate, care nu are respect față de sine. Iar prin faptul că se îmbracă în acel mod ea se oferă, practic, prădătorilor sexuali și se pune în pericol din punct de vedere al siguranței sale fizice. Când o femeie se prezintă ca un obiect sexual se vor găsi întotdeauna bărbați care să facă remarci lipsite de respect, să facă gesturi lipsite de respect la adresa ei și nu știi niciodată cât de departe pot ajunge unii dintre ei, când au de-a face cu astfel de femei. Când o femeie se prezintă ca un obiect sexual este mult mai vulnerabilă la comportamentele abuzive ale bărbaților.

Când tu intri de bună voie în cușca în care sunt lei, nu te mira dacă aceștia o să te sfâșie.

Dacă tu, ca femeie, ai avea un minim respect de sine, nu te-ai îmbrăca de parcă ai fi un obiect sexual.” (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

„O să vă prezint câteva motive pentru care o femeie înțeleaptă își păstrează demnitatea:

5.Când o femeie își păstrează demnitatea, acest lucru îi dă un plus de putere personală și o mai mare siguranță de sine. Onorarea propriei demnități este un act de auto-împuternicire. Acest lucru te face să te simți stăpână pe propriul corp și pe propria viață, știi că nimeni nu are puterea să te controleze.

În plus, atunci când o femeie își păstrează demnitatea, era devine un model/ standard și pentru alte femei.

Tu îi înveți pe alții să te respecte prin faptul că te respecți pe tine însăți.

Când tu te manifești ca o femeie cu demnitate, transmiți lumii mesajul: „Acesta este nivelul meu și nu permit nimănui să mă trateze într-un mod lipsit de respect”.

Când te manifești ca o femeie cu demnitate tu interacționezi cu cei din jur altfel decât femeile care și-au compromis demnitatea, vorbești altfel decât femeile care și-au compromis demnitatea, ai alt comportament în afaceri decât femeile care și-au compromis demnitatea, obții alte rezultate decât femeile care și-au compromis demnitatea, ești tratată altfel decât femeile care și-au compromis demnitatea. Vei fi o femeie care este tratată altfel decât majoritatea femeilor.” (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

”Privesc această fotografie extrem de tulburătoare a fotografei Cassandra Jones, care vorbește despre trauma transgenerațională: felul în care durerea neprocesată a mamelor trece în grija fiicelor.

Trauma călătorește de-a lungul generațiilor pînă cînd cineva este suficient de puternic încît să stea cu toată durerea aceea și să o vindece.

Ne purtăm mamele și durerile lor în spate, tot așa cum ele și-au purtat mamele și durerea lor nevindecată, tot așa cum fiicele noastre, dacă nu ne oprim să facem noi treaba, ne poartă pe noi în spate și durerile noastre.

Durerea și trauma trec mai departe ca într-o leapșă transgenerațională: o mamă rănită și îndurerată, traumatizată, nu este conectată cu sine și nu se poate conecta la copil. Un copil care nu are o mamă prezentă, conectată, va fi un copil care absoarbe toată durerea și o poartă mai departe.

Multe dintre noi sîntem femei “puternice”. O femeie puternică a trebuit să devină așa pentru că a trecut prin multă durere. De multe ori, puternic înseamnă plin de mecanisme de apărare, care sunt taman cele care ne deconectează de la noi și de la cei din jur.

"Traumă transgenerațională: un autoportret cu mama mea

Acest proiect este în suflet și în mintea mea de foarte mult timp.

Am ales să fac această imagine de sine cu mama mea, deoarece ea este cea mai puternică persoană pe care o cunosc. Și-a reconstruit viața de mai multe ori decât pot măsura. Ea a îndurat mai mult decât ar trebui să îndure orice om. Am ales să iau acest portret cu ea pentru că sunt conștientă că port cu mine experiența ei. Sunt conștient că port experiențele strămoșilor mei în ADN-ul meu. O simt la nivel celular. O simt în sufletul meu. Dar, sunt la fel de conștientă că obțin o mare parte din puterea, empatia și rezistența mea de la ea și de la femeile care au venit înaintea mea.

Aceasta nu este doar povestea mea, ci a multora. Este o poveste la care simt că oamenii se pot relaționa probabil în atât de multe fațete diferite ale vieții, din întreaga lume. O poveste care transcende locația geografică, etnia, vârsta, spațiul și timpul.

Toți cei cu care am vorbit despre această imagine au interpretat-o diferit. Nu pot să nu mă întreb ce vezi când te uiți la ea”. (Cassandra Jones)Text preluat Via Roxana Cirstea

„În acest moment multe femei puternice (și nu în sensul promovat pe internet, FB, de fetițele plângăcioase care nu îndrăznesc să fie UNA dintre ele - sunt acri strugurii) au făcut pasul decisiv în față să spună STOP perpetuării în continuare a poverilor imense care au stat și mai stau pe umerii aparent fragili ai femeilor.

Este și asta o ”trezire” care să pună capăt suferințelor, umilințelor, viselor furate sau pierdute a atât de multor tinere care au pășit în viață cu încredere și speranță și cărora le-au fost retezate aripile, spulberate visele și în locul lor a fost ”pus” altceva.

Generație după generație după generație încât li s-a și pierdut numărul în negura timpului.

Mame care au spus ”să fie plătit cu mine” și să încheie acest lanț al slăbiciunilor pe care nici o mamă nu cred că dorește să-l lase în seama fiicei/fiicelor ei să-l taie sau smulgă din rădăcini.

”Să fie plătit cu mine”.

Nu este nimic de acuzat aici sau de căutat vinovați. Pur și simplu este și asta o misiune în care ne-am angajat atât femei cât și bărbați (pentru că trăim încă într-o lume a cauzei și efectului) să o ducem la bun sfârșit și încheiere.

Am trecut de la rezolvarea/încheierea karmei personale la rezolvarea/încheierea karmei de neam, a karmei venite pe linie genealogică. Este un pas înainte, absolut necesar, dar dur în multe situații. Acolo unde există cunoaștere și înțelegere, acest pas poate fi conștientizat și gestionat ca atare. Dar fie că există sau nu înțelegerea a ceea ce se petrece, tot se petrece. Nu mai poate rămâne nimic neînțeles, nevăzut, nerezolvat și neîncheiat din ceea ce ține de un trecut dezechilibrat și nearmonios în noua noastră lume. Sau Noul Pământ, dacă vreți.

”Unde iubire nu e, nimic nu e.”

Să fie plătit cu mine!” Monica Poka

“Când nu te iubești n ai cum sa te apreciezi, ești mereu un cerșetor. Cerșesti laude, admirație, validare.

Când nu ți accepți greșelile,sa înțelegi ca fiecare alegere e o lecție, pe care o ai de învățat, nu reușești sa fii împăcat..

Când nu ți iubești trecutul, nu ți poți iubi nici prezentul,iar viitorul îl creezi în lipsa iubirii.

Când nu te iubești, nu ți iubești nici semenii.

Când iubirea e absentă, ești lipsit de vitalitate.

In lipsa iubirii apar fricile, tristețile, depresiile,neîncrederea,furiile, bolile,dependințele, accidentele, blocajele.

Totul pornește de la iubire și totul se sfârșește în absenta ei.

Suntem inconștienți, mereu în căutare, pe fugă,încercând sa acoperim un gol...

Dependențele amortesc acel gol..

Însă IUBIREA e răspunsul,le vindeca pe toate!

Mai întâi ne iubim pentru ceea ce avem, dar ne dam seama ca nu e de ajuns, apoi învățăm sa ne iubim pentru ceea ce suntem.

Când înțelegi ca fiecare are dreptul sa aleagă ceea ce și dorește chiar dacă nu coincide cu așteptările tale e un pas spre iubire.

Iubirea e miracolul existenței.

Cu cât ai mai multa iubire, cu atât ai mai mult divin în tine.

Cu cât (te) accepți, ințelegi, vindeci, te duci ghidat de inimă cu atât mai aproape ești de esența ta.

Când nu e iubire, e neacceptare.

In loc sa fie bucurie, e nemulțumire.

In lipsa creației, stă neîmplinirea.

Dacă bunătatea nu exista, își face loc ranchiuna.

Când nu ești fericit, nu simți, nu traiesti ești pe pilot automat exista în tine multe blocaje.

Când nu ai pace, sunt prea multe griji.

Iubirea lipsește din prea multa frica.

Iubirea înaltă

Iubirea transforma

Iubirea vindeca

Iubirea e darul existenței.

Iubirea e miracolul de a fi.”

Sursa: Mihaela Avasi @ Sămânță Stelară

“O femeie cu un nivel înalt de Conștiință își învață lecțiile din prima, ea nu are nevoie să „repete clasa”, așa cum se întâmplă cu femeile cu un nivel redus de conștiință.

Femeile cu un nivel înalt de conștiință fac greșeli - așa cum face orice om -, dar ele învață din acele greșeli și nu le mai repetă, nu au nevoie să treacă de mai multe prin aceeași situație ca să înțeleagă lecția și să o învețe.

Femeile cu un nivel redus de conștiință trec de nenumărate ori prin aceeași situație, repetă ani sau chiar decenii la rând aceleași greșeli în relații, suferă ani sau decenii la rând și tot nu învață lecția. Pentru cei din jurul lor este evident că repetă același scenariu cu personaje diferite (bărbați diferiți), dar ele nu pricep asta, ele aleg același tip de bărbați, cu aceeași mentalitate, cu aceleași apucături, ajung în aceleași situații dureroase, după care se plâng că „nu mai sunt bărbați buni”, că „toți bărbații sunt niște….. “, că „n-au avut noroc în viață” sau spun ceva de genul „Nu știu cum se face că eu am parte numai bărbați bețivi/ violenți/ care înșeală”. Ele fac la 40 sau 50 de ani aceleași greșeli pe care le făceau la 20 de ani și se miră că ajung la același rezultat. Nu pricep nimic din tot ce li se întâmplă.

O femeie cu un nivel înalt Conștiință știe clar care îi sunt limitele și știe clar când este momentul să spună „Destul!”/ „Eu nu tolerez așa ceva”.

Nu poți stabili limite clare/ ferme/ sănătoase până nu știi cine ești și nu știi cât valorezi ca ființă.

Dacă o femeie permite în mod sistematic comportamente lipsite de respect/ abuzive din partea partenerului său, dacă ea se lasă umilită/ jignită/ înșelată/ mințită/ lovită, știi că ai de-a face cu o femeie cu un nivel redus de conștiință, care nu-și cunoaște valoarea.

O femeie cu un nivel înalt de Conștiință nu permite așa ceva, ea nu permite niciunui bărbat să o trateze într-un mod lipsit de respect/ abuziv, ea nu este dispusă să facă niște compromisuri care o compromit, numai ca să păstreze acel bărbat/ acea relație.

O femeie cu un nivel înalt de Conștiință se iubește/ respectă pe sine și nu tolerează comportamente deplasate din partea niciunui bărbat, în numele „iubirii” față de acel bărbat.

O femeie cu un nivel redus de conștiință nu poate să se iubească pe sine, pentru că după ce permite să fie tratată în mod repetat ca și cum n-ar valora nimic, ea ajunge să simtă că nu valorează nimic.

O femeie cu un nivel redus de conștiință permite unui bărbat să o convingă/ determine să-și încalce propriile limite și după ce a făcut asta, după ce a făcut lucruri pe care ar fi crezut că nu le va face niciodată, stima ei de sine scade atât de mult, încât acel bărbat o poate determina să facă orice vrea el.

O mulțime de bărbați practică astfel de jocuri toxice în domeniul sexual, le determină pe acele femei să facă lucruri pe care ele nu se simt confortabil să le facă, pe care nu vor să le facă, dar ajung să le facă, fiindcă vor să-i facă pe plac partenerului lor. Și odată ce au depășit o anumită limită, bărbatul respectiv le poate determina să facă aproape orice, fiindcă ele simt că s-au coborât atât de mult, încât nu mai contează că mai fac și aia, și aia și aia.

O femeie cu un nivel înalt de Conștiință spune clar „Nu” când simte că e „Nu” și nu acceptă să facă lucruri pe care nu vrea să le facă, nu permite să fie supusă la presiuni de acest tip de un bărbat. Iar dacă bărbatul respectiv amenință că va rupe relația, ea îi spune „Drum bun!”.

O femeie cu un nivel înalt de Conștiință nu face de mai multe ori aceeași greșeală. Dacă a făcut o dată o greșeală și a suportat consecințele, ea a identificat lecția din ceea ce s-a întâmplat și data viitoare când apare o situație similară, ea face o alegere mai înțeleaptă, spune „Nu, mulțumesc!”, nu intră iar în acel joc despre care deja știe că nu-i este benefic. Ea este capabilă să VADĂ că e același scenariu, cu un personaj/ bărbat diferit (sau poate cu același bărbat) și nu mai intră în acel joc toxic.

Eu am de-a face tot timpul cu femei care au suferit decenii la rând ca urmare a unor relații de cuplu disfuncționale/ toxice și care continua să mi se plângă de același lucruri an după an, care se plâng de modul în care sunt tratate de partenerii lor, de faptul că sunt înșelate, mințite, abuzate.

Și eu le întreb: „În toți acești ani în care ai fost în astfel de relații, ai învățat ceva? Dacă ai învățat ceva, de ce continui să stai în acea relație/ să intri în relații cu astfel de bărbați? De ce te pui iar și iar în aceeași situație? Chiar nu înțelegi nimic?”.

O femeie cu un nivel înalt de Conștiință simte clar energia altor oameni și face alegeri în consecință. Când o femeie cu un nivel înalt de Conștiință intră într-o începere, ea are antenele pe recepție; zâmbește, este politicoasă, dar este perfect capabilă să discearnă energiile celor prezenți. Ea simte ce hram poartă fiecare și dacă energia acelui grup de persoane nu rezonează cu ea, femeia respectivă nu mai rămâne acolo.

Unii oameni explică de ce nu s-au simțit bine undeva: X a făcut ceva care i-a deranjat, Y a spus ceva deplasat, etc; ei pot aduce argumente concrete pentru faptul că nu le-a plăcut să fie într-un anumit anturaj.

O femeie cu un nivel înalt de Conștiință nu așteaptă ca cineva să spună ceva deplasat sau altcineva să facă ceva lipsit de respect la adresa ei; pentru ea este suficient să constate că nu se simte bine într-un grup/ loc, ca să plece. Nu are nevoie de argumente concrete, raționale, ca să-și justifice decizia de a pleca de acolo.

O să se retragă la modul politicos, civilizat, fără să jignească pe nimeni, dar dacă a simțit că nu e locul ei acolo, va pleca imediat.“ (RC Blakes) Traducerea: Mihaela Dan

“Alege Un Bărbat Care Îți Va Împlini Sufletul

„Deschiderea ta, îl va atrage pe bărbatul tău mai adânc, și îl vei simţi mai pe deplin în inima ta. El își destinde temerile, și pătrunde cu mai multă dragoste, destinzându-ţi temerile, și astfel îl vei primi mai complet. În cele din urmă, ambii vă predați atât de total, fără reţineri, încât nu mai există nicio pază sau oprire. Sexul devine iubire neîngrădită. „~ David Deida

Ești trezită într-un mod, în care nu mai eşti atrasă de un om obișnuit.

Femeie înțeleaptă, femeie sălbatică, muză antică, a artiștilor și a poeților, te întrebi despre un partener, care îţi poate distinge chemarea de sirenă.

Tu ai fost umbra, care a trecut pe lângă el, în plimbările prin lumina lunii, când și-a căutat inima. A ajuns să te înțeleagă, dar timpul nu a fost corect.

Precum un mănunchi în vânt, l-ai ocolit în călătoria sa spre iluminare.

Poate că nu a fost gata, poate că nici tu nu erai, în timp ce îți îmbibai trupul în mister și citeai texte sacre, el și-a hrănit mintea cu poezie și proză. Poate că, în timp ce ascultai şopotele spiritelor pădurilor și te sprijineai de copaci bătrâni, înțelepți, el a fost un pas sau doi în spatele tău, durerea pentru sunetul pașilor tăi pe muşchiul sfărîmat.

Femeie sălbatică, căutător spiritual, alege un bărbat, care să-ţi hrănească sufletul.

L-ai văzut în cărți, pare iluzoriu, dar e real. Este o provocare, nu se teme să-şi spună gândul. Este un om, care își cunoaşte calea.

Ai nevoie de un bărbat, a cărui forță este mai mult decât în mâinile lui.

Ai nevoie de un bărbat, al cărui caracter îți face inima să bată, corpul tău, să îşi piardă controlul.

El este genul de om, care va bea esența ta, dar care, nu te va venera, pentru că știe, cât de naturală este necesar, să fii. El îți va admira focul, se va topi la atingerea ta – el va intra în sufletul tău, prin ochii tăi.

El îţi va înțelege independența, de multe ori îl vei părăsi. Te va urma, dacă îi ceri, dar își va păstra visele proprii.

El va crea o legătură numai când îl întrebi, și apoi va fi fericit. Un bărbat, care îți hrăneşte sufletul, îți poate hrăni și corpul.

El îţi admiră singurătatea, este pornit de mintea ta, trăieşte pentru următoarea suflare, a femeii sălbatice înțelepte – eşti tot ceea ce căuta.

Cărțile de pe raftul tău, tămâia din aer, cardul ce se desface, pentru a-și spune viitorul, cântarea din spaţiul tău de meditație – toate sunt hrană sacră, pentru el.

Alege un bărbat, care înțelege plimbările sub luna intensă, magică. Cel care îţi va lua mâna, și va călca tăcut, printre fulgii, care cad. Unul, care vorbeşte cu stelele, și pentru care planetele se întorc.

Alege un bărbat, al cărui zâmbet va face, să ţi se înmoaie genunchii. Unul, a cărui gură arde, îmbrăţişându-ţi adâncul şi esenţa ta. Unul, a cărui dragoste, nu pune nici un semn de întrebare asupra intenţiilor sale – el știe că tu ești singura.

Alege un bărbat, care nu se teme de sexualitatea sa sau de a ta. El va aştepta cu nerăbdare, ceea ce ocroteşti între șolduri, limba lui ca mierea și bărbăţia, care se ridică pentru a-ţi satisface setea. În timp ce fredonezi un cântec de dragoste, în timp ce va aluneca pe buzele sale, el te va aduce într-un extaz de valuri oceanice, care se prăbuşesc pe mal.

Dă-i totul, femeie mistică. Pune-i un vin de rodie. Dă-i un pahar de fantezii interzise, să te cunoască în cea mai întunecată formă.

Un bărbat, care îți hrănește sufletul te face vie Un bărbat, care îţi hrăneşte sufletul, merge cu corbul ca şi ghid. El este acasă în această lume şi în întregul loc, unde se adună spiritele şi totul este cunoscut. Lasă-l să te hrănească prin miracolul său, prin cuvintele pe care le poate vorbi, din adâncimea bogată a glasului său, mângâindu-ţi urechile, în timp ce i te întinzi dezbrăcată în braţe.

El nu va fugi. Indiferent ce vei dezvălui. Chiar dacă îi spui că dragonii, sau unicornii, sau spiritele rele, îţi vizitează visele, pe timp de noapte. Chiar dacă, rosteşti cuvinte, pe care le-au învățat doar vrăjitoarele. Chiar dacă, îi spui că odată, trupul tău a ars pe un rug, de ură și frică. Alege un bărbat, care îți va împlini sufletul. Cel ce știe că tu ești universul, marea de la miezul nopții, sunetul tânguios din interiorul unei scoici și freamătul aripilor de colibri, în zori.

Știe că ești solitară. Că uneori, ești un vânt distructiv. Că uneori, ești tundra înghețată și, uneori, căldura unei insule din deşert. Uneori, şi el este aceste lucruri, și după ce te dobândeşte, rămâne.

Aşa că, lasă-ţi jos apărarea. Pune-ţi sabia în locul său sigur, aruncă-ţi scutul. Nu te va răni, iar dacă o va face, va fi bine. Vei înțelege fiecare dintre celelalte slăbiciuni. Femeie sălbatică, permite-i să intre.

Alege un bărbat, care îți va împlini sufletul.” ~ Monika Carless

“O zeiță este o Femeie care iese din adâncul ei.

Este o femeie care și-a explorat cu onestitate întunericul și a învățat să își celebreze lumina. Ea este o femeie care este capabilă să se îndrăgostească de posibilitățile magnifice din interiorul ei. Ea este o femeie care cunoaște locurile magice și misterioase din interiorul ei, locurile sacre care îi pot hrăni sufletul și o pot face întreagă. Ea este o femeie care radiază lumină. Ea este magnetică. Intră într-o încăpere și atât bărbații, cât și femeile îi simt prezența. Ea are putere și blândețe în același timp. Ea are o energie sexuală puternică care nu depinde de aspectul fizic.

Are un corp pe care îl adoră și asta se vede prin felul în care trăiește și se mișcă confortabil în el. Ea prețuiește frumusețea, lumina și dragostea. Ea este o mamă pentru toți copiii. Ea curge cu viața în grație fără efort. Ea poate vindeca cu o privire sau cu o atingere a mâinii. Ea este compasiune și înțelepciune. Ea este căutătoarea Adevărului și îi pasă profund de ceva mai mare decât ea însăși. Ea este o femeie care știe că scopul ei în viață este să ajungă mai sus și să conducă cu iubire.

Ea este femeia îndrăgostită de iubire. Ea știe că bucuria este destinul ei și că o îmbrățișează și o împărtășește cu ceilalți pentru a vindeca rănile.

Este o femeie care a ajuns să știe că partenerul ei este la fel de tandru, pierdut și speriat ca și ea a fost uneori. Ea a ajuns să înțeleagă cicatricile băiatului din el și știe că împreună, dragostea poate fi ușurarea, vindecarea rănilor lor.

Ea este o femeie care se poate accepta așa cum este. Ea poate accepta pe altcineva așa cum este. Ea este capabilă să-și ierte greșelile și să nu se simtă amenințată de cele ale altuia, chiar dacă este atacată. Ea este o femeie care poate cere ajutor atunci când are nevoie sau poate oferi ajutor atunci când i se cere. Ea respectă limitele, ale ei și ale celorlalți.

Ea îl poate vedea pe Dumnezeu în ochii altuia. Îl poate vedea pe Dumnezeu în ai ei. Îl poate vedea pe Dumnezeu în orice situație de viață. Este o femeie care își asumă responsabilitatea pentru tot ceea ce creează în viața ei. Ea este o femeie care sprijină și dăruiește în totalitate. Ea este o Zeiță.” Sursa: Alina Nisba

"Vindeca-ți relația cu mama și elibereaza-ți ENERGIA FEMININĂ!

Relația cu mama este cea mai semnificativă din viața noastră, fundamentul pe care se bazează toate celelalte relații.

Cu mama am fost una când eram în pântecele ei și atunci am rămas strâns legați de ea în timpul alăptării. Legătura cu mama este esențială pentru supraviețuire. Băiatul, fata, se uită cu admirație la mamă, se uită la ea ca și cum ar fi o oglindă. Mama reprezintă lumea în ansamblu și ceea ce conține ea.

Pentru femei, reprezintă referința modelului feminin care se poate reproduce sau respinge, modul de a fi femeie, de a trăi feminitatea și de a fi mamă. Pentru bărbat, acesta va reprezenta modelul femeilor de care va fi atras sau va respinge, adică, care va condiționa alegerea partenerei și relația cu ea, și atâta timp cât nu se va maturiza, va continua să fie fiul soției sale. .

În orice proces terapeutic este esențial să explorați relația cu mama, cu tatăl, desigur, dar mama este cea care hrănește, cea care a avut grijă de nevoile băiatului sau ale fetei, cea care a acordat sprijin. Dacă a fost prezentă atunci când a fost nevoie, dacă a îndeplinit nevoile emoționale ale copilului, sau dacă au fost ignorate, dacă și-a văzut fiul sau fiica ca pe ea insăși și nu ca o extensie a ei sau a văzut totul ca pe o povară.

Cu toții adăpostim în noi un copil rănit care nu era iubit necondiționat, care avea nevoie să fie protejat de durere, deoarece era prea vulnerabil. Am înghețat multe dintre sentimentele noastre și am construit o carapace defensivă pentru a nu simți că nu suntem iubiți așa cum aveam nevoie. Pentru a vindeca rana este necesar să facem contact cu copilul interior, să vedem unde și în ce mod a fost rănit, să localizăm durerea fizică și emoțională pentru a elibera energia blocată.

Conectează-te cu durerea, mânia, vinovăția, neputința, tristețea, recunoaște-le, acceptă-le și, în acest fel, vei începe să vindeci. Recunoscând copilul interior, prin conștientizarea vulnerabilității sale, pot apărea sentimente de singurătate, rușine, lipsă, sentiment respins în anumite momente. Trebuie să îi dăm glas, să lăsăm iasă, să plângem și să exprimăm fricile și nevoile și, de asemenea, părțile noastre pozitive, visele, dorințele, intuițiile și creativitatea și să îmbrățișăm totul literal.

Există copii buni, copii ascultători, reprimați, speriați, copii care încearcă să facă plăcere mamei lor, copii care încearcă să fie perfecti, care neagă nevoile lor, copii care se refugiază în minte și copii care trăiesc în lumea Disney pentru a evita sentimentul , există copii rebeli și indolenți care încearcă să atragă atenția pe care nu o primesc.

Rănile băiatului și ale fetei se pot datora supraprotejării, supraevaluării și laudelor, abandonului, manipulării, comparației, fricii, respingerii, autoritarismului, cererii, înșelăciunii, deconectării, abuzului ...

Acum, și acesta este mesajul pe care vreau să transmit, mamele au și propriile răni și lipsa copilăriei, condiționarea și limitările lor, dificultățile lor de a iubi necondiționat și de a-l susține pe copil dacă ea însăși nu a învățat să se susțină și să se valorizeze. Unul începe să-și dea seama de complexitatea maternității atunci când este mamă sau la sfârșitul timpului, recunoscând partea ei feminină.

De multe ori acționezi cu copii exact opusul a ceea ce a fost primit ... și acest lucru este, de asemenea, dăunător. Mai întâi trebuie să ne recunoaștem rănile, să avem grijă de ele și să le vindecăm, iar asta necesită timp. Și, de asemenea, trebuie să ne iertăm mama pentru ceea ce a făcut sau nu a făcut, să iertăm pagubele cauzate de fricile ei, anxietatea, perfecționismul, cererea de sine, nevoia de a arăta bine, abandonul propriilor nevoi pentru a o satisface altele. Iertați victima, tristețea, atitudinea depresivă, durerea ei nerezolvată din trecut, ceea ce a însemnat pentru ea lipsa de iubire și înțelegere , deficiențele proprii din copilărie, poate lipsa unei mame sau a unui tată și a altora, conditionare ...

Fiind capabil să vedem copilul rănit și în mama noastră, propriile ei răni din copilărie, ceea ce ne duce să fim compasători și să o acceptăm complet, dincolo de greșelile și limitările ei. Recunoașteți bagajul de familie și transmiterea descendenței și înțelegeți că mama noastră nu ne poate oferi ceea ce nu are, că nu a fost învățată sau nu știe cum să o facă. Mai devreme sau mai târziu, și cu cât mai devreme cu atât mai bine, vine timpul când trebuie să iertăm, să mulțumim și să valorizăm ceea ce mama noastră a făcut pentru noi. Luați ceea ce provine din ea ca moștenire, cea care ne corespunde, cea care ne-ar putea da, eșecurile și, de asemenea, darurile lor.

Când o facem, ne simțim plini și mergem pe Pământ binecuvântați și meritați tot ce este bine. Când nu acceptăm, respingem ceea ce ea ne-a oferit, neagăm și respingem originile noastre și asta înseamnă să ne negăm pe noi înșine, ceea ce ne confundă și ne umple de durere. Pentru o vreme, mânia și resentimentele ne pot oferi puteri false, ca un fel de aroganță de a ne crede mai bine decât ea. Când cineva nu-și acceptă mama, nu se poate iubi sau accepta pe sine. Acceptați totul așa cum a fost pentru că, asta a fost experiența noastră, aceea a fost învățarea în familie, ceea ce ne-a făcut cine suntem, moștenirea noastră completă. Onorarea acesteia și acceptarea ei așa cum ne conduce ne conduce către pace și reconciliere.

Dincolo de durerea copilului nostru rănit este și durerea mamei noastre și durerea pe care am adăugat-o respingând și judecând-o uneori. Un copil nu poate fi în pace cu el însuși decât dacă este în pace cu părinții, ceea ce înseamnă că îi acceptă și îi recunoaște așa cum sunt. Nu este posibil să spunem: „iau asta” și „resping acest lucru”. Acceptarea părinților așa cum sunt este un proces de vindecare în sine, sufletul persoanei simte ușurare și ușurință." Sursa: Emilia Yolotzintli

"Legenda spune că un prunc, înainte de a se naște se întâlnește cu Dumnezeu: "Dumnezeul meu, eu merg în lume și nu știu ce voi face acolo. Sunt atât de mic și de fragil..."

"Pentru tine am pregătit acolo un înger..."

"Doamne, dar nu știu limba oamenilor, cum o să mă înțeleg cu ei, cum o să mă adaptez?"

"Îngerul pe care ți l-am pregătit te va învăța limba lor..."

"Doamne, am auzit că în lume sunt multe rele. Cum o să le pot dovedi ?"

"Îngerul pe care ți l-am pregătit o să te apere de rele... fii fără grijă..."

"Doamne și cum o să mă pot întoarce la tine!"

"Îngerul pe care ți l-am pregătit o să-ti spună cum te vei putea întoarce la mine."

S-a lăsat liniștea în ceruri... a sosit timpul ca bebelușul să plece în lume... dar a mai întrebat încet:

"Doamne... cum se numește îngerul pe care mi l-ai pregătit?"

"Numele nu e important... dar tu ii vei spune MAMA...

"COPII DIAMANT AI STELELOR

Cunoști copiii stelelor care vin și trăiesc printre noi: Indigo, Cristal ,Curcubeu ... și Diamant?

Copiii stelelor, cu abilități speciale, considerați în afara normelor și care au fost diagnosticați greșit în societatea actuală. Copii indigo, cristal, curcubeu sau diamant. Îi cunoașteți? Poate că fiul, sau nepotul tău este unul dintre aceste ființe excepționale. Mai mulți dintre voi ați auzit despre „copiii stelelor” care au început să sosească, potrivit experților în această privință, încă din anii 70. Primii care au ajuns pe planeta noastră copii „indigo” cu o anumită misiune, „ pentru a ajuta la creșterea gradului de conștientizare”.

După cum am menționat, sunt copii excepționali, foarte talentați, cu o maturitate spirituală uimitoare. Se joacă ca niște copii, dar adesea uimesc adulții cu comentarii sau acte care nu au nicio legătură cu vârsta lor biologică.

Mulți dintre acești copii au abilități foarte speciale, vorbesc chiar și despre alte locuri, ca și cum ar avea amintiri și chiar au capacitatea de a vedea dincolo de ceea ce este evident. Dar caracteristicile lor nu sunt întotdeauna bine acceptate de societate, multe dintre ele diagnosticate cu deja celebrul deficit de atenție, hiperactivitate, suferă de bullying, au probleme de comportament nefiind guvernati de „regulile stabilite și educația actuală”. Toate acestea, pentru că nu se încadrează în standardele societății la care au ajuns.

Caracteristicile copiilor stelelor

Acestea mici și nu atât de multe au caracteristici foarte clare. Conform celor spuse, persoanele cu o conștientizare mai mare au mai multă capacitate de a le recunoaște și cu acest act deschid calea de a-și îndeplini misiunea. Au venit cu învățături și au venit să ne amintească cine suntem cu adevărat, să ne recunoască și să ne dăm seama că în noi este capacitatea de a genera schimbări și de a ne transforma realitatea.

Caracteristicile lor sunt marcate. Fizic au un aspect profund, pur și transparent. Având capacitatea de a da, prin ochii lor, o dragoste necondiționată. Privirea lor este fixă, cu înțelepciune, în ciuda faptului că sunt copii în acest plan. Și cum am menționat, în domeniul personalității ei sunt adesea clasificați drept „copii cu probleme”, deoarece nu se adaptează la acest sistem.

Copiii stelari

Primii care au ajuns au fost Indigo, care au venit să pregătească drumul celor care au urmat, Cristal, Curcubeu și Diamantul. Astfel, fiecare generație a devenit mai puternică și cu o mai mare conștientizare a acestei lumi. Numele lor se datorează aurei și modelelor lor energetice.

Copii Indigo

Majoritatea copiilor indigo,au ajuns între anii '70 -'90 și este probabil ca tu sau eu să fim unul dintre ei. Aura lor este direct legată de chakra a șasea sau al treilea ochi. Sunt foarte creativi, cu abilități psihice, au văzut duhuri, îngeri, sunt clarvăzători, surprind evenimente care urmează să se producă. Sunt intuitivi, emoționali și suferă în timp de neînțelegeri din partea părinților sau apropiați de lucrurile care li s-au întâmplat. Mulți dintre ei se tem să se arate, să-și spună experiențele.

Ei sunt numiți rebeli sau nonconformiști, nerăbdători, hiperactivi și frustrați foarte repede. Muzică, artă, scris este locul în care se dezvoltă cel mai bine pentru a-și canaliza toată energia și a-și acoperi creativitatea.

Copiii de cristal

Cunoscute ca „împăciuitorii” ajung cu un obiectiv clar, să arate calea care duce la pace. Sunt copii care iubesc tot ceea ce există în lume, în special animalele, natura, apa și tot ceea ce este lipsit de apărare. Sunt foarte sensibili la mediu, afectuoși, generoși, dar iertători. Energia externă îi afectează, mai ales dacă este densă, deoarece sunt psihici și au abilități telepatice, de aceea vor ști să te citească. Se spune că aceștia au capacitatea de a comunica cu părinții prin aceste mijloace. Au o putere înnăscută și se arată ca atare. Sunt foarte sensibili la zgomote puternice, țipete sau orice nu este armonios în viața lor.

Nu este posibil să-i minți sau să încercați să-i înșelați, deoarece o vor ști mai dinainte. Ei vor avea întotdeauna capacitatea de a simți .

Copii curcubeu

Acești mici sunt a treia generație care a venit în ajutorul umanității și au caracteristicile indigo și cristal în ceea ce privește faptul că sunt psihici și telepatici. Misiunea lor este de a aduce bucurie familiilor și împrejurimilor lor. Sunt copii zâmbitori, plini de viață și cu o capacitate mare de iertare și își stăpânesc emoțiile. Au o personalitate puternică și sunt vindecători prin natură.

Ei pot obține orice, nu simt frică și sunt riscanți și atât de creativi încât le arată în desenele lor prin culori strălucitoare.

Dr. Doreen Virtue în lucrarea ei „Crystal and Rainbow” subliniază că acești copii sunt tot ce putem realiza atunci când ne dezvoltăm potențialul deplin .

Următorul venit: Diamantul

Copiii Diamant sunt ultimii care ajung în scopul de a transmuta energia planetei. Potrivit experților, ei vor veni în curând și pe măsură ce ne vom deschide mintea, sufletul și inima. Ei au nevoie de vibrația pământului pentru a se schimba, pentru a crește iubirea și pentru asta au nevoie de sprijinul nostru. Pentru ca aceștia să atingă multe schimbări la nivelul planetei și societății, trebuie să se producă, ceea ce implică educație, hrană, comunicare, grija pe care o acordăm pământului și nouă înșine.

Poate că copilul tău este unul dintre acești copii sau poate că ești un indigo tânăr sau adult și, deși se spune că nu există dovezi științifice ale existenței lor, există deja cei care recunosc că printre noi locuiesc ființe cu caracteristici excepționale, cu o privire profundă, maturitate în afara vârstei lor biologice sau care transmit o iubire atât de pură și intensă încât este imposibil să o ignorăm."

Sursa: Bianka Luz via Gina Bocai

„Femeile rebele sunt din nou binevenite in lume.

Va invit pe voi toate sa va asumati puterea personala.

In trecut, cand o femeie era rebela - adica independenta, neconventionala si pasionala -, ea era adesea etichetata ca fiind “isterica”. In Evul Mediu au fost numite vrajitoare. Dar, de fapt, aceste femei erau animate de Iubire.

Acum a venit din nou vremea ca femeile sa-si arate adevarata lor putere - nu intr-un mod agresiv, ci intr-un mod care sa reconcilieze energia masculina si cea feminina.” (Pamela Kribbe)

“O nouă rasă de oameni...

Copiii!!!

Acești copii care se încarnează în realitatea noastră chiar acum sunt mai avansați nu numai în capacitățile lor, ci și mai avansati din punct de vedere chimic la nivel celular. Cu fiecare generație se face progres. Noii părinți se confruntă cu creșterea unor copii foarte diferiți ca niciodată.

Ceea ce a funcționat înainte nu va mai funcționa cu această nouă rasă de oameni. Bebelușii se nasc mult mai atenți decât oricând, ei sunt pregătiți pentru această nouă vibrație. Copiii au avut întotdeauna o vibrație ridicată din cauza vidului de credințe limitative.

Acești copii care se încarnează acum în această realitate au roluri foarte mari de îndeplinit și capacitățile lor vor reflecta ceea ce este posibil în dimensiunile superioare prin evoluția speciei noastre. Ei sunt aici pentru a ne învăța cum să trăim în dimensiunile superioare, în ACUM.

Acești copii vor avea mai mult din creier activat, vom vedea noi abilități care în cele din urmă vor deveni așteptate și norma pentru acești copii. În cele din urmă, vom fi cu toții conectați universal la această cunoaștere dimensională superioară, gata să fie descărcate în mintea noastră.

Acești noi copii vor fi în ton cu energiile trecutului, prezentului și viitorului. Abilitatea psihică a acestor noi copii va depăși cu mult orice am văzut până acum. Mulți dintre acești copii vor fi telepați, vor putea să trimită și să primească gândurile altora indiferent de distanța dintre ei. Dacă acești copii nu sunt hrăniți în abilitățile lor, aceste abilități vor slăbi însemnând orele suplimentare... va fi foarte important ca părinții să-i susțină.

Structura fizică și genetică a acestor copii este foarte diferită și îi vom vedea că sunt foarte sensibili, nu vor învăța în același mod ca copiii dinaintea lor. Memorarea banală a faptelor nu le va mai fi de folos. Ei vor lupta cu vechile moduri ale tradiției.

Acești copii vor ajuta la înlocuirea vechilor moduri de a face lucrurile în sistemul nostru de educație, sistemul medical, sistemul financiar și sistemul politic. Acești copii vor pune la îndoială totul, pentru a sparge modelul unui nou mod de a gândi. Pur și simplu nu se pot exprima într-un sistem care nu dorește să evolueze!

Nu este că nu se pot concentra, ci că refuză să se concentreze pe modalități vechi și învechite de a învăța. Mințile lor sunt mult mai capabile decât li se acordă credit, doar că nu sunt încurajați într-un mod adecvat.

Mintea lor funcționează într-un mod diferit. Părinții sunt programați să se teamă de orice abatere de la normă în sistemul de învățământ și atunci când o fac este considerată greșită, dar sistemul de învățământ este și va fi primul care va observa nevoia de schimbare.

Acești noi copii vor dezvolta abilități psihice, vor putea vedea nevăzutul, vor dobândi abilități uimitoare de vindecare. Unii vor fi capabili să manipuleze numerele așa cum nu ați crede în câteva secunde, iar alții vor putea vedea energiile din jurul acelor oameni pe care se concentrează. Toate aceste abilități sunt doar latente în interiorul fiecăruia dintre noi, dar acești copii vor fi activați cu aceste abilități la naștere.

Acești copii vor arăta că aceste abilități nu sunt văzute ca extraordinare, ci vor deveni obișnuite. În fiecare zi, vedem schimbarea copiilor din sistemul nostru de învățământ. Vedem mintea devastatoare care amorțește modalitățile în care sunt învățați doar pentru a-i ține amuți, iar cei care deranjează sistemul sunt drogați pentru a se conforma.

Trebuie să ne amintim că toți copiii sunt înfometați de cunoștințe, dar nu toți copiii sunt flămați de aceleași cunoștințe. Acești copii noi fac eforturi pentru o nouă paradigmă de învățare și credeți-mă că o vor obține. “

Sursa: Teri Wade via Gheorghe Picui

„Mulți dintre ei sunt suflete tinere. Vin sa experimenteze și să spargă tiparele vechi cu care ne luptăm de multa vreme. Cei care suntem deschiși și dorim să vedem dincolo de amprente, îi vedem,îi simțim, îi cunoaștem. . Să avem încredere în copiii noștri și în generațiile noi.Cei care vin și întind elasticul la maxim, cei car nu se conformează, cei care ne provoacă sa schimbam atitudini, cei care au simțul dreptății, sunt sensibili, neînțeleși, empatici și au probleme de socializare... Aceștia sunt copiii vremurilor pe care mulți nu îi înțeleg și mulți nu îi accepta.” Diana Stefania Demeter

„Viața se schimbă după o anumită vârstă.

Nu mai ai chef de drame, conflicte, explicații.

Începi un fel de "selecție". Alegi să te înconjori de tot mai puțini oameni; de multe ori, preferi să alegi tăcerea; uneori chiar alegi absența. Începi să vezi lucrurile așa cum sunt, și mai puțin așa cum par. Cea mai bună parte din tine începi să o păstrezi doar pentru cei care știu să te cunoască în profunzime. Înveți să taci; înveți să renunți.

Nu mai ai chef de dramă, conflicte, explicații.

Începi un fel de "selecție" între „util și inutil”.

Scapi de multe lucruri: cuvinte, oameni, obiecte.

Păstrezi doar ce te face mai bun. Pentru restul înveți arta indiferenței.

Nu există niciodată un sfârșit.” Piriu Corneliu

"Înainte să învăț să fiu fericită, a trebuit să învăț să fiu puternică. Oamenii slabi nu vor ajunge niciodată să fie fericiți. Pentru iubire trebuie să lupți, iar la final să-ți dai seama că cele mai importante lucruri din viața unui om de fapt nu sunt lucruri. Sunt alți oameni ori alte inimi. E binele făcut în lume. E iubirea." Alexandra Pașca

„O mulțime de femei așteaptă ca un bărbat să vină și să dea un sens vieții lor. Ele au impresia că au nevoie de un bărbat pentru ca viața lor să aibă un sens, pentru ca să fie complete/ împlinite/ fericite.

O mulțime de femei „lasă să cadă batistuța” de la fereastra „castelului”, sperând să vină Făt Frumos călare pe un cal alb și să le ridice batistuța, să se însoare cu ele și să fie fericiți până la adânci bâtrâneți.

Nu-l mai așteptați pe Făt Frumos, ieșiți din castel, ridicați-vă singure batistuța și apoi vedeți-vă de treburile voastre, ocupați-vă de propriul „castel”, astfel încât atunci când apare Făt Frumos să vă găsească lucrând la propria evoluție, nu așteptând disperate să vă bage și pe voi în seamă un bărbat!

Vă puneți viața pe pauză, trăiți fără niciun țel, fără să știți încotro vă îndreptați, așteptând să apară un bărbat care să dea direcție vieții voastre. Practic, sunteți o femeie confuză, așteptând să apară un bărbat confuz care să fie interesat de voi, să faceți copii confuzi și să formați o familie confuză, în loc să vă uitați în interiorul vostru, să vă lămuriți cine sunteți cu adevărat și ce vă doriți cu adevărat, să vă stabiliți singure direcția în viață, să vă descoperiți Menirea și să vă urmați Calea.

Atunci când știți cine sunteți și ce vreți, când vă știți valoarea ca ființă, nu mai sunteți disperate să vă găsiți un bărbat, iar dacă un bărbat se arată interesat de voi, vă folosiți discernământul, verificați dacă el merge în aceeași direcție cu voi, dacă are aceleași valori/ principii ca voi, dacă își are locul în viața voastră sau nu.

Dar ca să treceți prin acest proces de autocunoaștere este necesar să petreceți mult timp în solitudine, ceea ce cele mai multe dintre voi nu faceți. Voi preferați să vă petreceți timpul cu tot felul de oameni, discutând despre ce s-a mai întâmplat în viața altora și în lume, decât să vă petreceți timpul cu voi înșivă, ca să vedeți ce se întâmplă în interiorul vostru.

Dacă voi nu vă schimbați în interior, nu vi se va schimba nici viața la modul real. Nu vi se schimbă viața doar pentru că vă schimbați slujba, vă schimbați relația de cuplu, schimbați orașul în care locuiți, etc; indiferent unde sunteți și cu cine sunteți, credințele voastre sunt aceleași, traumele voastre nevindecate sunt tot acolo, obiceiurile voastre sunt aceleași, mentalitatea voastră e aceeași.” (TD Jakes) Traducerea Mihaela Dan

„Ce-ți spui de fiecare dată când găsești alte Lucruri de făcut înainte de fi pur și simplu liberă cu dorințele tale o zi?

Toate, orice, oricând îți sunt în putere. Așa, că vine, ziua ta, Femeie… Ce-ți dorești? Deschide-te, ridică privirea, spune tare, nu te ocoli!

Eu îmi doresc și îți doresc ochii cu care să te vezi frumoasă în orice oglindă. Mulțumire fără cârteală, nostalgii, îndoială.

Voce cu care să spui de ce ai nevoie, atunci când ai nevoie, nu doar când nu mai poți duce și deja ești acrită de dezamăgiri.

Curaj să lași jos poverile pe care ți-ai închipuit că e datoria ta să le duci.

Timp pentru visele pe care ai crezut atâta vreme că e normal să le pui la coada listei, după ce toate visele celorlalți se vor fi împlinit.

Putere să fii și să te porți în fața oamenilor așa cum ești tu atunci când nu ți-e nimeni în preajmă.

Tot ce ești, simți, gândești, vrei e foarte important! Cel mai important. Pentru tine!

Dacă la tot ce am scris ai găsit deja câte un argument împotrivă, în numele iubirii necondiționate față de ceilalți, care te apasă să uiți de tine… Greșești. Uitarea de tine e neiubire și dacă pe tine nu te știi iubi, pe ceilalți doar îi sufoci cu grija.” Autor: Anca Constantin, extras din textul „Nu citi, dacă ești fericită!”, de pe pagina Catchy.

„Chiar, ați observat că fetelor noastre nu prea le place istoria din manualele școlare? Sau că noi, femeile adormim când partenerii noștri se uită la Discovery channel, sau că nu prea ieșim din librărie cu un atlas de istorie la subraț? De ce fetele și femeile par că nu pricep, sau ne le interesează conflictul care a stat la baza primului război mondial? La expresii precum "au întors armele", "au cucerit teritorii".

Da, ne place istoria artei, a muzicii, fiindcă e mult frumos acolo, care e plăcut atât femeilor, cât și bărbaților. Dar nu ne place istoria pur și simplu.

Oare de ce? Răspunsul este pentru că nu ne regăsim noi acolo. Nu prea. Sau în feluri incomplete pentru ce presupune a fi femeie. Fetelor și femeilor nu prea le place istoria fiindcă ea este scrisă de bărbați, pentru bărbați. Ce să facem! Dar măcar să știm treaba asta și să ia și fetele noastre două puncte din oficiu în plus la istorie. Iar noi, femeile adulte să știm asta și să nu ne simținniște inculte, sau niște superficiale că ne place mult mitologia ca parte a istoriei. Fiindcă în mitologie, zeii și zeițele sunt umani, femeile sunt descrise și prin înțelepciunea lor, și prin dulceața lor, și prin tacticile lor manipulative - pe care le recunoaștem. Ne atrage feminitatea Elenei, din cauza căreia a început războiul troian. Că ne regăsim în Cleopatra, care avea doi conducători de imperii la degetul mic. Conducători care, sigur, avuseseră și ei o mămică care cine știe cum i-a tratat, de au înnebunit în halul ăla.

Nu prea ne atrage Ecaterina Teodoroiu, fiindcă e descrisă ca fiind masculină, așa. E îmbrăcată ca un bărbat și se poartă ca un bărvbat, iar istoricii valorizează femeia în istoria dacă se poartă ca un bărbat.

Eu sunt sigură că dacă ar fi mai multe povești în istorie despre vrăjitoare, spre exemplu, care au fost arse pe rug, fetele ar vrea istorie. Povești despre de ce au fost arse aceste femei vindecătoare, cu intuiție, prietene cu natura și cu omul? Ar vrea să citească despre Maria Magdalena - just saying, Despre mama lui Ștefan cel Mare care îl certa când nu făcea bine la război, iar el pleca fuguța în brațele vreunei amante (că, na, avusese o mămică autoritară și devoratoare de fiu).

Deocamdată, istoria prezintă și apreciază femeile așa, mai bărbătoase, care fie au luptat, fie au inventat ceva. Uite-o, dom-le, a fost la studii la Berlin și a învățat ca un bărbat! Apoi a descoperit ceva. Iar noi suntem bucuroase că, în sfârșit, cineva a văzut o femeie! Și îi suntem recunoscătoare că a făcut ceva extraordinar femeia aceea, ca să nu fim văzute toate ca niște terminate superficiale care nu prea fac nimic în istorie. Care doar stau acasă și cresc copii. Sau care stau pe la Moulin Rouge și se hlizesc la bărbați, în toată frivolitatea lor.

Da, dacă am citit în istorie despre femeile de acasă, despre viața lor, despre cum făceau ele față războaielor alea în care unele țări se făceau mai mari, altele mai mici, ne-ar plăcea să citim. Ce făceau? Cum erau șezătorile? Cum își creșteau copiii? Cum pansau rănile bărbaților? De ce trebuie să citim în sociologie, ca să aflăm despre femei?

Este minunat că istoria prezintă atât de multe lucruri despre bărbați. Despre conflcite, comploturi, puști, tancuri, strategii, hărți, tactici. Telefoane secrete. Fiindcă, în acest fele înțelegem și noi, fetele și femeile, despre mintea bărbaților, despre de ce arată lumea așa cum arată acum. Fiindcă băieții și bărbații noștri se conectează la instinctul lor masculin, băieții și-l dezvoltă cu siguranță mai bine citind istoria și aflând despre strămoșii lor, bărbații.

Doar că vrem și noi să aflăm la școală și în atlase mai mult despre strămoașele noastre. Și nu doar prezentate negativ în felul feminin de care se temeau bărbații la vremea aceea - intuiția, vindecarea și senzualitatea.

Fetele și femeile vor să se regăsească mai mult în istorie. Și până atunci, să primească punctele din oficiu la școală și să nu se mai simtă ca și cum sunt incapabile că nu le place istoria.

Mulțumesc că mi-ați citit gândurile!

LE: Rugamintea este sa nu postam comentarii împotriva bărbaților, cum am văzut ca e tendința. Le voi șterge. Ci de regăsire sau ne regăsire în aceasta conștientizare.

De asemenea, este un fapt ca exista fete și femei pasionate de istorie. Postarea e fix perspectiva mea și e mai degrabă o generalizare decât o absolutizare, menita sa aducă un pic de liniște.” Otilia Mantelers

*„Chiar, ați observat că fetelor noastre nu prea le place istoria din manualele școlare? Sau că noi, femeile adormim când partenerii noștri se uită la Discovery channel, sau că nu prea ieșim din librărie cu un atlas de istorie la subraț? De ce fetele și femeile par că nu pricep, sau ne le interesează conflictul care a stat la baza primului război mondial? La expresii precum "au întors armele", "au cucerit teritorii".

Da, ne place istoria artei, a muzicii, fiindcă e mult frumos acolo, care e plăcut atât femeilor, cât și bărbaților. Dar nu ne place istoria pur și simplu.

Mulțumesc că mi-ați citit gândurile!

LE: Rugamintea este sa nu postam comentarii împotriva bărbaților, cum am văzut ca e tendința. Le voi șterge. Ci de regăsire sau ne regăsire în aceasta conștientizare.

De asemenea, este un fapt ca exista fete și femei pasionate de istorie. Postarea e fix perspectiva mea și e mai degrabă o generalizare decât o absolutizare, menita sa aducă un pic de liniște.” Otilia Mantelers

„Femeilor, puteți începe să vă vindecați energia feminină limitând cine are acces la voi. Trebuie să te vezi prețios ca un diamant și foarte valoros. Nu contează dacă nimeni altcineva nu vede asta, contează că tu o faci. La fel cum tu ai asigura că un diamant foarte rar și special are nevoie de protecție ridicată, la fel și esența și ființa ta. Doar cei care te întâlnesc corect ar trebui să aibă o cheie pentru a intra în tine. Aceasta este cea mai rapidă cale de a te implica cu karmics, bufoni, pagină energiile băieților.

Timpul și energia ta sunt foarte valoroase și prin prioritizarea ta și a valorii de sine, vei începe să vezi o schimbare în calitatea conexiunilor tale și să atragi o energie masculină sănătoasă care oferă siguranță și angajamentul deplin al unui rege sau împărat. Pune-ți propria inimă pe piedestal și ai încredere că poate și va fi egalată. Nu trebuie să te tragi în jos pentru a primi iubire. Nu trebuie să participi vreodată la schimburi inegale de energie. Fii atent și la prezența ta socială. Limitarea accesului la tine se aplică și pentru asta. De fiecare dată nu te simți validat în niciun fel, în loc să-ți dăruiești energia frumoasă, vezi-te copil, îmbrățișează-te, validează-ți copilul cu iubire.” Abigail Stellar

,,Sunt bărbați care susțin o femeie și sunt bărbați care o pot ucide cu gesturi și cuvinte.

Sunt bărbați care motivează femeia să fie frumoasă și iubită și sunt bărbați care o înjosesc și o fac să se simtă cel mai nedorit om de pe pământ.

Sunt bărbați care vor încuraja și bărbați care vor crede că femeia nu știe prea multe.

Sunt bărbați care vor gândi pentru doi și vor căuta să păstreze femeia iubită, sunt bărbați care se cred prea buni pentru oricare dintre femei și pentru ei nu va conta dacă se despart azi sau mâine.

Fii atentă și încearcă să cunoști un bărbat înainte de a i te oferi. Pentru că poți să suferi sau poți fi fericită alături de un bărbat și niciodată nu vei ști din prima ce te așteaptă.

Unii vor profita și se vor folosi de bunătatea și dragostea ta, alții vor veni cu bunătatea lor să aibă grijă de tine.

Unii vor fi corecți, alții falși.

Unii vor iubi, alții vor dori și atât.

Ai grijă cu cine ești.

Ai grijă pe cine iubești.

Ai grijă pentru cine trăiești.

Sunt bărbați – pietre, care te trag în jos și sunt bărbați – aripi, care te fac să zbori!"

Sursa: Psiholog Alina Maria Blagoi via Elena Elenica

„Într-o zi soţul vine de la serviciu şi nu poate băga maşina în garaj deoarece pe aleea spre garaj erau trântite bicicletele copiilor. Dă să bage bicicletele în garaj şi găseşte jeep-ul soţiei deschis şi câinele plin de noroi întins pe bancheta din spate.

Nedumerit, intră în curtea interioară unde vede copiii într-o baltă de noroi, piscina şi ea murdară, copiii se stropeau cu furtunul.

Îngrijorat, intră în bucătărie nu fără a observa că geamul de la uşă era plin cu pălmuţe de ciocolată, clanţa îmbrăcată în felii de şuncă şi gaura cheii înfundată cu un cârnat.

În bucătărie curgea apa, frigiderul era deschis şi conţinutul lui vărsat pe podea, farfurii şi pahare murdare peste tot. Pe masă o baltă de suc , muştele roiau pe masă. Pe jos nu se putea călca altfel, decât pe mâncarea căţelului sau în conţinutul borcanelor de murături.

Panicat şi alb la faţă, începe să îşi caute soţia prin toată casa. Era un vacarm de nedescris - televizorul şi computerul erau date la maximum. Intră în baie unde prosoapele pluteau pe podea într-o baltă de apă şi sulurile de hârtie igienică erau derulate prin cuier, prin cadă şi pe mânerul de la uşă.

În sfârşit îşi găseşte soţia în ultimul dormitor relaxată cu o mască pe faţă, bigudiuri în păr. Citea o revistă şi asculta muzică cu căştile pe urechi. Cu un ultim efort, o întreabă ce s-a întâmplat. Ea îi răspunde:

- Îţi aduci aminte când te întorceai acasă şi mă întrebai ce am făcut toată ziua? Ei bine… azi n-am făcut nimic!” Via Gina Cosnete

„Noi, femeile, am fost programate să ne cedăm puterea personală, să renunțăm la puterea feminității. Feminintatea noastră, sensibilitatea feminină, delicatețea feminină, emoțiile noastre nu sunt respectate, ci dimpotrivă, sunt batjocorite, sunt ironizate, sunt considerate o slăbiciune, ni se spune că suntem „prea de tot”/ „prea sensibile”, „să terminăm cu prostiile”. Și atunci ce fac femeile? Devin dure, insensibile, agresive, se masculininează.

Dacă femeile ar ști că una dintre puterile lor cele mai mari este tăcerea… Când taci, tu poți auzi ce spun ceilalți, poți „citi” printre rânduri, le poți simți energia, le poți simți emoțiile nerostite, le poți intui nevoile emoționale de moment și apoi poți acționa în consecință, pentru a-i susține emoțional; dar cele mai multe dintre noi, femeile, vorbesc întruna, au mereu ceva de zis, mereu ceva de completat, mereu ceva de corectat la alții. Nu le mai tace gura.

O femeie care știe cine este cu adevărat, care își cunoaște valoarea, care a acumulat Înțelepciune, cunoaște valoarea tăcerii, cunoaște și valoarea cuvintelor și nu vorbește decât atunci când are ceva cu adevărat important de spus, nu este ca o moară stricată.

O femeie care știe cine este cu adevărat și-și cunoaște valoarea impune respect prin simpla ei prezență într-un loc, nu are nevoie să vorbească întruna ca să le arate celor prezenți ce tare e ea, ce deșteaptă e ea, ce importantă e ea.

Cele mai multe femei nu știu să FIE femei, știu doar să FACĂ ceea ce fac femeile.” (Iyanla Vanzant) Traducerea Mihaela Dan

„Femeile tinere au nevoie de femei înțelepte, care au trecut prin viață, care au depășit mari obstacole, care s-au confruntat cu încercări dificile, pe care viața le-a îngenuncheat și care au avut puterea de a se ridica și de a merge mai departe, care pot să le învețe pe surorile lor cum să devină, la rândul lor, femei înțelepte.

Femeile au nevoie să învețe lucruri diferite, la vârste diferite. O femeie de 20 de ani are nevoie să învețe niște lucruri, o femeie de 30 de ani are nevoie să învețe alte lucruri, o femeie de 40 de ani are nevoie să învățe alte lucruri și tot așa. Dar femeile nu au avut șansă să aibă ca mentori femei înțelepte și de aceea unele dintre femeile de 50 de ani se îmbracă și se comportă ca niște femei de 20 de ani.

Pe de altă parte, bărbații au fost crescuți de femei masculinizate, într-o societate patriarhală toxică, deci cum puteau ei să intre într-o masculinitate sănătoasă?

O mamă care funcționează din energia ei feminină nu poate să te învețe cum să fii bărbat; ea poate să te ajute să te vindeci, dar nu are cum să îți predea masculinitatea sănătoasă.

O mamă care funcționează din energia masculină (cum am fost multe dintre noi) ce credeți că poate să-și învețe băiatul? Ea nu-i oferă nici un model de feminitate sănătoasă, nici un model de masculinitate sănătoasă.” (Iyanla Vanzant) Traducerea Mihaela Dan

"Trăsăturile Femeilor Mature!

Femeia matură nu este deșteaptă, ci înțeleaptă!

Ea nu domină, sau comandă oamenii, ea reglează, temperează!

Femeia matură nu provoacă, ea știe că este provocantă!

Ea nu se grăbește, așteaptă întotdeauna momentul potrivit!

Femeia mătură nu zboară, ea deja plutește!

Ea nu vede, ci se uită!

Ea nu fuge, ci merge!

Ea nu alege cantitatea.., ci doar calitatea!

Femeia matură nu este mofturoasă, ci doar selectivă!

Ea nu strălucește, ea iluminează!

Femeia matură preferă să fie ascultată mult mai mult decat privită!

Ea nu ghicește, ea percepe!

Ea nu judecă ci analizează!

Nu rănește ci alină!

Nu îi plac dramele, ea vede binele în orice situație!

Femeia matură nu se compară, știind că este doar una!

Ea nici nu concurează cu nimeni, pentru că știe că nimeni nu poate concura cu ea!

Femeia matură preferă să fie singură decât în compania oamenilor falși!

Și într-un final, femeia matură conține intregul pachet de frumuseți posibile tocmai pentru că s-a dezvoltat, se gestionează pe sine bine și pentru faptul că este Femeie!

Te iubesc femeie!" Sursa: Daniela Hell

„Vreau să vă vorbesc astăzi despre modul în care o femeie poate identifica jocurile toxice pe care un bărbat încearcă să le joace cu ea și cum poate răspunde femeia în astfel de cazuri. Iar faptul că aveți aceste informații și știți să le aplicați în interacțiunile voastre cu bărbații va face diferența dintre a avea o viață sănătoasă din punct de vedere emoțional/ psihologic și a avea nevoie de terapie.

Primul lucru pe care este necesar să-l înțelegi este că dacă tu simți că ai nevoie de un bărbat ca să fii fericită/ împlinită, dacă ai nevoie de un bărbat ca să simți că ai valoare, atunci tu nu ai nevoie de un un bărbat, tu ai nevoie de terapie. Nu-ți mai căuta un bărbat, caută-ți un terapeut, pentru că ești vulnerabilă, ai traume nevindecate care te fac o pradă sigură pentru un bărbat disfuncțional/ toxic. Ești ca un fotbalist grav accidentat care vrea să reintre pe teren, să joace; locul lui nu e în teren, e în altă parte.

Al doilea lucru pe care este spre binele tău să-l înțelegi este că mulți dintre bărbații cu care vei avea de-a face nu vor avea intenții serioase. Ascultă-mă bine, pentru că știu despre ce vorbesc: o mulțime de bărbați abordează femeile fiind interesați doar să obțină sex și eventual și alte beneficii, nimic mai mult. Nu toți, dar mulți au doar acest interes. Și vă vor spune orice ca să obțină ceea ce vor.

Când femeile intră într-o relație cu un bărbat, de cele mai multe ori, dorința lor sinceră este să-și găsească un partener pentru o relație serioasă. De aceea este necesar să știți cum funcționează bărbații când e vorba de interacțiunile lor cu femeile și să gestionați într-un mod înțelept relațiile cu aceștia, fiindcă voi investiți mult mai mult decât ei în relații.

Un bărbat poate să investească ceva timp și energie, poate și ceva bani ca să cucerească o femeie, iar după ce face sex cu ea un timp și se plictisește, o lasă și se orientează către o altă femeie - nu are nicio problemă în a schimba femeile, fiindcă el nu se implică emoțional.

Voi investiți sentimente de la început, pentru voi este dureros dacă după ce v-ați atașat emoțional, acel bărbat vă abandonează și-și caută o altă parteneră.

Dacă un bărbat nu este interesat decât de sex și eventual și alte beneficii, pentru el despărțirea nu este mare lucru, chiar dacă a stat cu voi mai mult timp; își găsește altă parteneră și cu asta basta. Pentru voi asta poate să fie o traumă, despărțirea vă sfărâmă inima.

Femeile nu au fost create pentru a intra și a ieși din relații pe bandă rulantă, ele nu funcționează așa; ele sunt construite pentru relații de durată. Și de aceea este de dorit să știți că există un mare risc ca bărbații cu care aveți de-a face să fie unii care nu se apropie de voi cu intenții curate, ci vor să profite de voi, să vă folosească pentru sex și alte beneficii; dacă sunteți conștiente de asta o să gestionați altfel lucrurile, o să știți să vă protejați inima, să nu cădeți în plasa acestui tip de bărbați.” (RC Blakes) Traducerea Mihalea Dan

„Eu am văzut multe la viața mea, am făcut multe la viața mea și am o bogată experiență în ceea ce privește relațiile dintre bărbați și femei. Și știu că vor fi bărbați care mă vor ataca, dar vă spun că mulți bărbați mint în interacțiunile lor cu femeile de care se arată interesați. De aceea o femeie trebuie să fie atentă, prudentă și să-și folosească discernământul atunci când are de-a face cu un bărbat care se arată interesat de ea.

Ca să cucerească o femeie, mulți bărbați mint fie prin omisiune, fie prin exagerarea unor lucruri, pentru a o impresiona.

Dacă acea femeie are nevoie de un bărbat ca să simtă că are valoare, ca să obțină o identitate, dacă este disperată să-și găsească un partener, ea este dispusă să creadă orice, chiar dacă este evident că sunt minciuni sau exagerări. Ea va trece cu vederea informații care reprezintă semnale de alarmă, va ignora stegulețele roșii, va tolera comportamente deplasate/ lipsite de respect la adresa sa, din dorința de a păstra lângă ea acel bărbat.

O să vă dau câteva exemple de lucruri pe care le spun bărbații care vor să le manipuleze pe femei, să profite de ele. Atunci când un bărbat vă spune așa ceva, fiți atente, folosiți-vă discernământul, fiindcă de cele mai multe ori acesta este un steguleț roșu:

1.Dacă ești la prima întâlnire cu un bărbat și el te întreabă care este meseria ta, cu ce te ocupi, asta este o întrebare firească într-o discuție între doi oameni care vor să se cunoască mai bine, nu e nimic în neregulă până aici, dar dacă următoarea lui întrebare este „Și cât se câștigă din asta?”/ „Cât câștigi din asta?”, deja avem un steguleț roșu. În 99% din cazuri, acel bărbat vrea să obțină informații legate de nivelul veniturilor tale cu un scop necurat.

Un bărbat adevărat, care este cu adevărat interesat de tine, care are intenții oneste, care-și dorește o relație serioasă cu tine, nu te va întreba câți bani câștigi. Și știi de ce? Pentru că un bărbat adevărat, care poate fi un adevărat lider în relația voastră de cuplu, nu este intimidat de statutul tău profesional/ social/ financiar (dacă ai un anume statut în aceste domenii) și pe de altă parte, nu își propune să se bazeze pe tine în a-l susține financiar, în a-i da/ împrumuta bani pentru propriile nevoi sau pentru propriile investiții. Un bărbat adevărat are deja o situație financiară stabilă sau este în curs de a-și clădi o situație financiară stabilă prin propriile forțe, are o viziune și lucrează în acest sens, nu-și caută o parteneră care să-l susțină financiar.

Un bărbat adevărat știe că este responsabilitatea lui să asigure stabilitatea financiară a familiei, el vede contribuția financiară a partenerei sale ca „un ajutor”, nu se va baza pe ea să-l susțină financiar.

Dacă un bărbat te întreabă la primele întâlniri cât câștigi din activitatea ta profesională, răspunsul cel mai potrivit este „De ce te interesează cât câștig eu?”. Dă-i această replică la modul civilizat, cu un zâmbet, privindu-l în ochi. Și poți continua: „Ți se pare în regulă ca eu să te întreb câți bani câștigi tu din activitatea ta?”. Și apoi poți schimba subiectul, la modul cât mai natural posibil.” (RC Blakes) Traducerea Mihalea Dan

„Atunci când un bărbat vă spune așa ceva, fiți atente, folosiți-vă discernământul, fiindcă de cele mai multe ori acesta este un steguleț roșu:

2.Dacă un bărbat îți spune doar după câteva întâlniri „Cred că m-am îndrăgostit de tine”/ „Te iubesc”, fii atentă.

Dacă vă cunoașteți doar de câteva săptămâni și acel bărbat îți spune așa ceva, de cele mai multe ori este o minciună. De cele mai multe ori el spune asta ca să te facă să crezi că are intenții serioase, ca să te facă să intri într-o stare euforică în care să îți pierzi discernământul și să fii mai dispusă să-ți încalci principiile/ limitele pe care le ai în relații, în special în ceea ce privește sexul.

Bărbații știu ce vreți voi, femeile, să auziți și vă spun acele lucruri ca să vă cucerească, fiindcă așa sunt mai multe șanse să le cedați sexual. Dacă un bărbat disfuncțional/ toxic a investit timp și energie în legătura cu tine și tu nu ai acceptat să faci sex cu el după mai multe săptămâni, atunci va scoate artileria grea și va spune „Te iubesc”, fiindcă știe că asta o să te topească.

Pentru cele mai multe femei, kriptonita care le spulberă standardele este reprezentată de cuvintele „Cred că m-am îndrăgostit de tine”/ „Te iubesc” spuse de un bărbat. Și bărbații știu asta.

Cuvintele „Te iubesc” pot avea mai multe sensuri, iar uneori bărbații le folosesc în cele mai toxice scopuri.

În general, femeile nu acceptă mai multe întâlniri cu un bărbat dacă nu sunt interesate de el. Dacă tu te-ai întâlnit de mai multe ori cu un bărbat timp de o lună-două, el știe clar că ești interesată de el. Și mai știe că atunci când o femeie care este interesată de un bărbat aude cuvintele „Te iubesc”, de fapt, ea aude „Vreau să avem o relație serioasă, vreau să-mi asum o relație serioasă cu tine”. Asta aud cele mai multe femei atunci când un bărbat le spune „Te iubesc” și de aceea ele sunt dispuse să-i cedeze sexual, fiindcă au impresia că acel bărbat a spus că vrea să-și asume un angajament pe viață față de ele.

De fapt, tot ce vrea el este să facă sex cu acea femeie în seara respectivă și poate și în zilele ce vin.

De multe ori, ceea ce spune bărbatul când rostește cuvintele „Te iubesc” este „Te vreau la pat. Am investit energie și timp în întâlnirile cu tine, a trecut ceva timp și nu mai vreau să aștept”. (RC Blakes) Traducerea Mihalea Dan

„Atunci când un bărbat vă spune așa ceva, fiți atente, folosiți-vă discernământul, fiindcă de cele mai multe ori acesta este un steguleț roșu:

3.Când sunteți la primele întâlniri cu un bărbat, acesta vă spune „Nu am mai întâlnit niciodată o femeie ca tine”.

Cel mai probabil multe dintre voi ați auzit această replică de mai multe ori, de la bărbați diferiți și de fiecare dată ați intrat într-o legătură/ relație pe care ați regretat-o amarnic.

Este o replică pe care bărbații o folosesc deseori și care le flatează pe femeile care au o stimă de sine scăzută și care tânjesc după validare din exterior.

O femeie evoluată devine foarte atentă atunci când un bărbat lansează fel de fel de replici care sunt evident menite să o flateze, care sunt prea dese, care sunt exagerate. Ea acceptă complimentele, dar când un bărbat exagerează cu acestea, când este evident că încearcă să o impresioneze în acest mod, ea știe că aceasta este o manevră manipulatoare.

În general, atunci când un bărbat adevărat simte că are de-a face cu o femeie extraordinară el nu se va grăbi să o spună, ci o va dovedi prin comportamentul față de ea. Când un bărbat chiar are de-a face cu femeia care este Aceea pentru el, o va arăta prin modul în care se comportă.

Cei mai mulți bărbați încearcă să-și protejeze inima, se feresc de iubire, pentru că au fost răniți. Li se pare mai sigur să aibă relații în care nu se implică prea mult emoțional. Dar când întâlnesc o femeie care îi face să-și deschidă inima, să se îndrăgostească, ei nu se grăbesc să-i dea acea informație femeii respective, pentru că simt că devin vulnerabili. Unii bărbați chiar și dacă se îndrăgostesc, încearcă să evite ceea ce simt, încearcă să „scape” de ceea ce simt, nu se grăbesc să spună „Te iubesc”.

Cum arată un bărbat că este interesat cu adevărat de o femeie, că o consideră excepțională? Va fi foarte atent cu ea, va fi foarte respectuos cu ea, va fi generos. Un bărbat care te consideră o femeie excepțională nu-ți va cere să vă plătiți fiecare consumația la restaurant. Va dori să te vadă cât mai des, va savura conversațiile cu tine, nu va încerca să aducă vorba despre sex în timpul acelor conversații, va fi un gentlemen. Cu cât este mai interesat de tine ca ființă, cu atât va face mai puține aluzii sexuale, cu atât se va feri mai mult de a face lucruri care să te facă să simți că forțează apropierea sexuală. Cu cât este mai interesat de tine ca ființă, cu atât te va respecta mai mult și cu atât mai mult se va comporta în așa fel, încât să fie clar că ceea ce își dorește este o relație serioasă cu tine, nu doar sex.

Atunci când un bărbat vă spune „N-am mai întâlnit niciodată o femeie ca tine”, răspundeți-i la modul „Ce fel de femei ai întâlnit până acum?”.

Șau la modul „Cu ce sunt diferită de femeile pe care le-ai întâlnit până acum?”. Și după ce v-a spus ce calități aveți voi comparativ cu celelalte femei pe care le-a întâlnit, întrebați-l „De ce sunt atât de importante aceste lucruri pentru tine?”.

Din răspunsurile pe care le dă acel bărbat puteți să vă dați seama dacă era sincer când v-a spus „N-am mai întâlnit niciodată o femeie ca tine” sau a fost doar o replică menită să vă impresioneze.” (RC Blakes) Traducerea Mihalea Dan

„Atunci când un bărbat vă spune așa ceva, fiți atente, folosiți-vă discernământul, fiindcă de cele mai multe ori acesta este un steguleț roșu:

4. Bărbatul vă spune la scurt timp după ce v-ați cunoscut „Cred că tu ai putea fi soția mea”.

Când i se spune așa ceva, o femeie care este disperată să-și găsească un soț aude „Tu vei fi soția mea”. Dar acel bărbat n-a spus asta, a spus doar că „ai putea fi soția sa”. Practic, dacă nu te va lua de soție, nu-i poți reproșa că a mințit.

Când i se spune „Cred că tu ai putea fi soția mea”, o femeie care este disperată să-și găsească un soț aude o cerere în căsătorie, deși această replică nu este nici pe departe așa ceva.

Această replică a indus în eroare o mulțime de femei care au intrat în legături toxice cu bărbați care au profitat de ele ani la rând, care au obținut beneficii sexuale/ casnice/ locative/ financiare și care nu s-au însurat niciodată cu acele femei. Ele au oferit acelor bărbați toate beneficiile unui soț, deși ei nu și-au asumat niciodată responsabilitățile unui soț.

Un bărbat care știe că ești femeia cu care vrea să se căsătorească te va cere în căsătorie, nu îți va spune „Cred că tu ai putea fi soția mea”. Și va face pași concreți în direcția unei căsătorii, nu va amâna la nesfârșit data nunții.” (RC Blakes) Traducerea Mihalea Dan

„Atunci când un bărbat vă spune așa ceva, fiți atente, folosiți-vă discernământul, fiindcă de cele mai multe ori acesta este un steguleț roșu:

5.Un bărbat vă spune „Mai am nevoie de timp, mai am niște lucruri de rezolvat înainte de a-mi lua un angajament față de tine”.

De cele mai multe ori, acesta este un bărbat care vrea să rămână în continuare în acea relație cu statut neclar, să obțină toate beneficiile de pe urma legăturii voastre, dar nu vrea să-și asume niciun angajament față de tine, fiindcă știe foarte clar că nu va rămâne cu tine, că nu ești femeia cu care vrea să aibă o relație serioasă. Nu este dispus să se implice cu adevărat în acea legătură, dar nici nu vrea să piardă beneficiile pe care le obține, așa că te ține într-o situație confuză. Îi convine să te aibă la dispoziția sa oricând are chef de sex sau de companie, îi convine să-i speli rufele și să-i faci mâncare, dar nu este dispus să-și asume un angajament față de tine.

Dacă îl întrebi care este de fapt statutul relației voastre, încotro merge relația voastră, el îți va spune „Mai am nevoie de timp, mai am niște lucruri de rezolvat înainte de a-mi lua un angajament față de tine” și va da semne că-l deranjează faptul că îl întrebi asemenea lucruri, iar dacă insiști pe această temă și faci presiuni asupra lui să-ți dea un răspuns clar, acel bărbat va trage de timp și în final va ieși din acea relație.

Jocul pe care-l joacă astfel de bărbați este următorul: te cucerește fiind un bărbat fermecător, îți dă atenție, te încântă cu conversații interesante, te face să-i cedezi sexual, se instalează comod în patul tău, în casa ta și în viața ta și apoi evită să-și ia un angajanment față de tine, dar deja ești dependentă la nivel emoțional și sexual de el și nu te mai poți desprinde de el.

Dacă un bărbat îți spune „Mai am nevoie de timp, mai am niște lucruri de rezolvat înainte de a-mi lua un angajament față de tine”, răspunsul potrivit este „Explică-mi și mie care sunt lucrurile pe care vrei să le lămurești. Spune-mi ce anume te reține de la a-ți asuma un angajament clar”.

Și apoi întreabă-l „De cât timp mai ai nevoie ca să te lămurești ce vrei să faci în continuare în legătură cu relația noastră?”.

Și când spui aceste lucruri fii pregătită să auzi niște lucruri care s-ar putea să nu-ți placă, iar dacă auzi acele lucruri, fii pregătită să pui punct acelei legături.

O femeie care se respectă nu așteaptă ani la rând ca un bărbat să se lămurească dacă este dispus să-și asume un angajament față de ea sau nu, oferindu-i între timp acestuia toate beneficiile unui soț.” (RC Blakes) Traducerea Mihalea Dan

„Atunci când un bărbat vă spune așa ceva, fiți atente, folosiți-vă discernământul, fiindcă acesta este un steguleț roșu:

6. Un bărbat îți spune „Ești prea bună pentru un bărbat ca mine”.

De obicei asta îți spune un bărbat cu care ai stat ani la rând, în care ai investit timp, sentimente, energie și poate și bani, căruia i-ai oferit toate beneficiile unui soț și care atunci când îl întrebi încotro se îndreaptă relația voastră, dacă este dispus să-și asume un angajament clar față de tine, îți dă un astfel de răspuns evaziv.

Acesta este un mod prin care acel bărbat îți transmite că nu are niciun gând să își asume un angajament clar față de tine. Dar nu-ți spune direct, fiindcă nu are curajul să facă asta, ci încearcă să te aburească.

Singurul răspuns potrivit pentru așa ceva, dacă ai măcar o fărâmă de demnitate, este să îi spui „Bine” și să pui punct acelei relații.

Nu poți rămâne într-o asemenea relație fără să-ți pierzi complet stima de sine. Faptul că rămâi cu acel bărbat după ce-ți spune „Ești prea bună pentru un bărbat ca mine” este pentru el este un semn că ești dispusă să te mulțumești cu firimituri și va profita și în continuare de asta.” (RC Blakes) Traducerea Mihalea Dan

FEMEIA CARE S-A RECONSTRUIT

"Femeia care s-a reconstruit, sperie pentru că astăzi își alege propria companie.

Femeia care a fost deja zdrobită emoțional și care a reușit să reinventeze, nu este îngrijorată de faptul că nu are pe cineva alături. Este liberă pentru că a rupt legăturile aprobării altora. Ea aparține ei înșiși.

Și-a găsit propria cale pentru a fi ghidată de busola sufletului ei și a abandonat căile care nu o inspirau. Cu toate acestea, ea poartă cicatrici de spinii pe care i-a călcat în timp ce mergea în afara scopului ei, dar rămâne plină, observând aceste semne ca simboluri ale învățării transformate în înțelepciune.

Femeia care a ieșit din fundul fântânii înțelege umilința, dar a ales să ierte pe ceilalți și, mai presus de toate, pe ea însăși.

A învățat să se îmbrățișeze, să se ridice în picioare, și să-și spună: „Nu te învinovăți, ai făcut tot ce ai putut în acel moment” ...

A fost subevaluată, criticată și hrănită cu firimituri, dar a decis să se ridice de la sol, să scuture praful și să înceapă o nouă cale ...

A gustat metamorfozarea, și-a întins aripile la naștere și și-a dat seama că canalizarea nu este locul ei. Cu toate acestea, își ține picioarele pe pământ, pentru că știe că este esențial să știe unde pășește.

Această femeie a aflat că nici o companie nu merită dacă trebuie să nu mai fie ea însăși. Libertatea de a fi cine este ea, nu a căzut din cer, a cucerit-o cu prețul sângelui său și această realizare nu va fi negociată niciodată.

Nu vrea război cu nimeni, știe doar ce vrea și ce merită.

Dacă are ceva ce această femeie trebuie să piardă, este bucuria de a fi autentică și de a putea fi ea însăși, așa că nu se va gândi de două ori înainte de a părăsi situațiile și oamenii care o amenință, și care nu o lasă să manifeste sinele ei sacru.

Are claritatea a ceea ce poate negocia și a ceea ce nu va deschide niciodată.

O femeie care s-a reconstruit nu își va negocia niciodată timpul ei sacru."

Sursa: Bianka Luz

„Veți avea parte de momente/ perioade foarte dificile în cursul vieții voastre, asta este garantat. Noi toți avem parte de astfel de încercări.

Și copiii voștri vor avea parte de încercări dificile. Și dacă nu știu către cine să se îndrepte în astfel de momente în care se simt distruși/ disperați, atunci s-ar putea să facă o alegere greșită. Dacă voi nu vă învățați copiii de mici ce să facă atunci când trec printr-o încercare, dacă nu îi învățați de mici să se îndrepte către Dumnezeu în astfel de situații dificile, ei s-ar putea îndrepta către altceva, fiindcă lista opțiunilor este lungă: alcool, droguri, infracționalitate, etc.

Dacă voi nu vă învățați copiii să creadă în Dumnezeu, dacă nu-i învățați ce înseamnă să funcționezi în aliniere cu Dumnezeu, ce înseamnă să-i ceri ajutor/ ghidare lui Dumnezeu, către cine/ce credeți că se vor îndrepta ei în vremuri dificile?

Eu le sugerez părinților să le vorbească de mici copiilor despre Dumnezeu. Să facă asta chiar dacă nu sunt persoane religioase în sensul cel mai strict al cuvântului, chiar dacă nu au încredere în Biserică, indiferent că au avut niște experiențe neplăcute cu niște preoți/ pastori.

Vorbiți-le copiilor voștri despre Dumnezeu, ajutați-i să se apropie de Dumnezeu și dacă voi nu vă pricepeți la așa ceva, apelați la oameni care se pricep.

Este o dovadă de egoism din partea noastră, a celor care avem o conexiune profundă cu Dumnezeu, a celor care știm cât de mult contează să-l ai pe Dumnezeu alături de tine, să nu-i invităm și pe cei din jurul nostru să experimenteze același lucru, să nu împărtășim cu alții ceea ce știm. Să-i invităm, nu să-i forțăm!

Dacă nu le oferim copiilor noștri posibilitatea de a-l cunoaște pe Dumnezeu, de a dezolta o relație profundă cu acesta, ei se vor îndrepta către alte lucruri, care nu sunt nici pe departe benefice pentru ei. Ca părinte, ești mai liniștit atunci când știi că fiul/ fiica ta are o relație cu Dumnezeu și că la nevoie, va ști încotro să se îndrepte, atunci când va simți că nu poate sau nu are curajul să vină la tine ca să ceară ajutor.

Este important să te asiguri, ca părinte, că fiul/ fiica ta îl cunoaște pe Dumnezeu, mai ales în lumea în care trăim astăzi.” (Tyler Perry) Traducerea Mihalea Dan

„Înconjoară-te de femei puternice, femei mai frumoase decât tine, mai inteligente decât tine și admiră-le. Uita de invidie si comparatie, conpetitie.

Înconjoară-te de femei bune care știu să asculte, carora le pasa, de la care înveți să te relaționezi cu lumea, femei care te învață puterea lor.

Înconjoară-te de femei pentru a țese o rețea invizibilă, o rețea pentru alte femei, ca să nu le lași să cadă, ca să simtă îmbrățișarea colectivă, ca să nu se simtă singure sau nebune.

Înconjoară-te de femei care își acceptă umbra, care își cer deloc scuze pentru că sunt deloc ușoare, care sunt conștiente de frumusețea lor și care sunt vii.

Înconjoară-te de femei ireverente și curajoase, femei luptătoare care deschid calea și dărâmă ziduri, femei de referință, femei care cer deloc voie, femei care își construiesc case cu aceleași maini, cu care leagăna și mângâie.

Înconjoară-te de femei, care te ajută să trăiești fiind ceea ce ești, care îți oferă încredere și afecțiune, care îți amintesc că toate sunt una.” Sursa: Roy Galán & Bianka Luz

,,În zilele în care simți că nu vei trece niciodată peste această perioadă, această tranziție - te rog să-ți amintești de toți ,,munții" pe care i-ai escaladat înainte.

Te rog să-ți amintești de toate nopțile pe care le-ai petrecut convinsă că nu veți trece niciodată de locul în care erai în acel moment. Într-o zi, ceva mic ți-a adus puțină ușurință, apoi puțin mai mult. Ai așteptat. Ți-ai dat seama că totul va fi în regulă, chiar dacă nu se simțea întotdeauna în regulă. Ai lăsat valurile tuturor acestor mari sentimente să se prăbușească peste tine și apoi le-ai lăsat să se retragă.

Ai găsit curaj. Ai făcut lucruri pe care cândva nu credeai că le poți face, chiar dacă acele lucruri doar găseau voința de a te trezi și de a înfrunta o altă zi. Ai găsit blândețea.

Te-ai regăsit.

Ai găsit forme de iubire la care nu te-ai așteptat niciodată, ai început să apreciezi ceea ce nu puteai vedea înainte. Ai început să simți că ești suficientă, pentru că ai decis ce ți-ar fi îndeajuns.

Ai dezvoltat putere.

Ai explorat teritoriul a ceea ce ar putea ține inima ta și cât de mult ar putea procesa. Ai descoperit că puterea ta este nelimitată, un adevăr pe care de multe ori nu-l știm până când suntem testați, până când ni se cere să-l scoatem de sub îndoieli, frici și credințe false.

Cu timpul, ceea ce odată părea imposibil a devenit obișnuit.

Viața pe care o ai astăzi este un simplu vis al trecutului. Lucrurile pe care le faci acum au fost cândva lucrurile pentru care te-ai fi putut ruga vreodată să le ai. Te rog, nu uita asta, atunci când te temi cel mai mult de viitor.

De fiecare dată când ai făcut un pas înainte, drumul s-a înălțat să te întâlnească - și o va face din nou."

Brianna Wiest - ,,Arheologie pentru sufletul femeii"

"Cele mai multe femei au fost programate la modul subtil, fiind învățate că trebuie să se pună pe ultimul loc în ordinea priorităților, așa cum a fost ea stabilită de societatea patriarhală... Ele au acceptat tacit că nevoile lor - indiferent dacă era vorba de nevoi fizice, emoționale, mentale sau spirituale - erau cele mai puțin importante în familie și în ierarhia socială.

Cele mai multe dintre noi s-au conformat în tăcere.

Cele mai multe dintre noi au crezut că e “de datoria noastră”, a femeilor, să ne punem pe ultimul loc.

Cele mai multe dintre noi au jucat rolul martirului și s-au sacrificat pentru alții.

Cele mai multe dintre noi nu au pus niciodată la îndoială această stare de fapt.

Nenumărate femei cu inimile rănite au jucat acest rol de martir toată viața lor, de milenii. Noi am încercat să-i facem fericiți pe toți cei din jurul nostru. Am considerat că este responsabilitatea noastră să le facem pe plac altora, renunțând la propriul nostru adevăr, la nevoile și dorințele proprii, din dorința de “a fi bine”, într-o încercare de “a trăi în bună înțelegere”.

De-a lungul timpului, noi, femeile, am încercat să fim fericite făcându-i pe toți ceilalți fericiți. Dacă ceilalți erau fericiți, simțeam că ne-am jucat perfect rolul și că astfel, puteam să ne considerăm și noi fericite.

Pentru o vreme am fost mulțumite că persoanele dragi au nevoie de noi. Am crezut că dacă au nevoie de noi o să ne simțim apreciate, acceptate și iubite. Tot ce ne doream era o validare a valorii noastre, venită din partea celor ale căror nevoi le-am pus mai presus de nevoile noastre.

Dar a fost un preț uriaș de plătit, pentru că simțeam un gol interior, o amorțeală întunecată... O amorțeală pe care nici măcar nu puteam să o identificăm, pentru că ea a fost mereu acolo, distrugându-ne pe tăcute respectul de sine, demolându-ne puțin câte puțin puterea personală, închizându-ne încetul cu încetul inimile.

Noi am încercat cu îndârjire să umplem acest gol interior care apăruse ca urmare a faptului că ne-am neglijat nevoile și dorințele proprii, că ne-am negat/ ignorat propriul adevăr și că am acceptat să trăim zi de zi în acest fel. Am încercat să umplem acest gol interior preocupându-ne și mai mult de binele celorlați, concentrându-ne și mai mult pe nevoile și dorințele lor, în speranța că fărâmele de iubire primite din partea acestora ne vor fi de ajuns și în sfârșit, ne vom simți și noi împlinite, fie și pentru o perioadă scurtă de timp.

Noi n-am înțeles, nu ne-am dat seama că, de fapt, acest gol era provocat de lipsa de IUBIRE. Noi am dat mereu de la noi - am dat atât de mult, încât rezervoarele noastre s-au golit.

Aceasta e durerea ascunsă din istoria Femininului, care a fost gravată în paginile timpului, în societatea patriarhală a Pământului.

Vremurile se schimbă acum. Femeia și-a recuperat și asumat puterea personală. Ea s-a ridicat în toată gloria ei și în cele din urmă, a înțeles că golul pe care îl simte în interiorul ei nu poate fi umplut decât din interior.

Ea nu mai pune nevoile altora deasupra nevoilor proprii. Ea își rostește adevărul cu grație. Își urmeaza calea sigură pe ea, acceptând doar ceea ce rezonează cu ea și ce o onorează.

Și în acest fel, Femeia nu se schimbă doar ea însăși - ea schimbă lumea. Nu-și mai dorește ca ceilalți să aibă nevoie de ea, ca să se simtă validată; a plătit un preț prea mare atunci când își baza fericirea proprie pe fericirea altora, așa că în cele din urmă, a decis să se pună pe ea însăși pe primul loc în ordinea priorităților sale."

Sursa: Karen Star

În TOATE culturile tradiționale, primele 40 de zile după naștere sunt SACRE.

Toată comunitatea și toată familia participă la bunăstarea femeii care tocmai a născut. I se oferă hrană nutritivă, primește masaj, îngrijire corporală iar în anumite culturi se fac și anumite ritualuri de "închidere a pântecului".

Corpul femeii care tocmai a născut trece printr-un adevărat doliu.

Nu este o metaforă.

Literalmente corpul nostru trăiește un doliu după nașterea bebelușului.

O ființă pe care am găzduit-o în corpul nostru NU MAI ESTE. Este la noi în brațe dar pentru corpul nostru este o dramă.

O dramă care se cere recunoscută, onorată și vindecată în ritmul propriu.

Hormonii au un parcurs al lor unic iar noi reacționăm fizic și emoțional sub influența lor.

DE CE SĂ TE ODIHNEȘTI ÎN PERIOADA POSTPARTUM?

Diametrul mediu al placentei este de aproximativ 22 cm.

Este cam cât o farfurie, sau un pepene mediu sau o minge de fotbal.

Este un organ pe care corpul nostru l-a format și crescut în 9 luni și care a asigurat viața și respirația bebelușului.

După naștere, placenta se desprinde singură de uter și este eliminată de contracțiile uterine (sau este extirpată de personalul medical în cazul nașterii prin cezariană).

Eliminarea placentei lasă în peretele uterin o rană de dimensiunea ei, acolo unde a fost inserată pe perioada sarcinii.

Urmează o perioadă se sângerare de câteva săptămâni, timp în care îți vei pierde aproximativ 10% din cantitatea totală de sânge

Imaginează-ți ce s-ar întâmpla dacă ai avea o rană de aceleași dimensiuni undeva PE corp? Să zicem pe spate, sau pe abdomen.

Toată lumea ți-ar spune să te odihnești, și să ai grijă de tine, și s-ar oferi să te ajute.

Nu uita nici că placenta este un organ pe care l-a format corpul tău și care apoi este extirpat. Dacă ai avea, de exemplu, o operație de apendicită sau ți s-ar extirpa un rinichi, ai avea nevoie de o perioadă lungă de recuperare. Uneori mult mai lungă decât cele 40 de zile recomandate în mod normal după naștere.

Sigur nu s-ar aștepta nimeni să faci mâncare și curățenie după extirparea unui rinichi, nu?

Și atunci de ce ni se pare normal ca o femeie care tocmai a născut și care are o rană mare pe uter să se reîntoarcă la îndatoririle casnice ca și când nu s-ar fi întâmplat mare lucru?

Sunt niște norme și așteptări culturale nefirești și nefuncționale pe termen lung.

După naștere, indiferent de tipul de naștere (vaginală/cezariană), corpul tău sângerează câteva săptămâni.

Este normal având în vedere dimensiunea rănii care rămâne în peretele uterin după eliminarea placentei.

Este nevoie de aproximativ 6 săptămâni pentru vindecare. Nu degeaba culturile tradiționale au protejat întotdeauna femeia în primele 40 de zile după naștere.

În funcție de cât de îngrijită este femeia după naștere, poate să dureze și mai mult de 6 săptămâni.

De câte ori încerc să aduc conștientizare asupra importanței recuperării după naștere, se găsesc întotdeauna voci care să amintească cât de "eroine" au fost bunica sau mama, care s-au întors la munci asidue la câteva zile după naștere.

Și nu s-au plâns.

Dacă am vrea ca etalonul să fie rezistența în fața greutăților și încălcarea nevoilor corpului și sufletului imediat ce am născut, da, sigur, mama și bunica sunt exemple foarte bune. Au rezistat și au reușit.

Dar oare vrem să REZISTĂM după naștere sau vrem să fim înfloritoare, să ne recuperăm, să ne simțim îngrijite și iubite?

Din iubire vom putea și noi să oferim iubire.

Bebelușii au nevoie de mame liniștite, împlinite și fericite. Nu de mame care rezistă pentru că nu au încotro!

După naștere suntem hormonate, extenuate, vulnerabile emoțional, învățăm viața cu un bebe (și ce aventură e asta!).

ÎN PLUS, corpul nostru se luptă din greu să vindece această rană imensă care rămâne în peretele uterin.

ESTE ENORM!

Ai grijă de tine! Cere ajutor! Fii blândă cu tine și iubește-te așa cum îți iubești și bebelușul!

Aș fi vrut să-mi spună și mie cineva lucrurile astea înainte să trag de mine după fiecare naștere, și să ”rezist” și să uit să mă iubesc și să-mi ascult nevoile emoționale și corporale.

Aș fi vrut să nu mă sacrific atunci ca să nu îmi sacrific mai târziu copiii și familia în procese dureroase de conștientizare și vindecare... care încă nu s-au terminat și nu știu dacă se vor termina vreodată.

Aș fi vrut să îmi strig nevoile și să cer ajutor și să pun pe primul loc bunăstarea mea ca să am de unde să ofer apoi și mai multă bunăstare familiei.

M-am bazat pe forța mea și pe ”motorul” de capacitate mare și pe anduranță.

În final întreaga familie plătește prețul acestor ”puteri” pe care le au femeile.

”A rezista” nu este echivalent cu ”a înflori”.

Mame dragi, haideți să ne iubim familiile învățând să avem grijă de noi.

Happy mom = happy family.

Autor: Alina Bârcă - Nașteri cu Suflet, Alina Bârcă - Nașteri cu Suflet, #postpartum #viatacubebe

“Când Dumnezeu a creat femeia , era în şasea zi de muncă. Un înger a venit şi l-a întrebat:

– Dar de ce munceşti atât timp la femeia asta?

– Păi nu vezi cât e de complicat?! Are peste 200 de piese: o poală suficient de mare cât să-i stea trei copii în braţe de-odată şi care dispare de îndată ce se ridică în picioare; are un sărut care vindecă orice boală, de la o zgârietură la o inimă frântă; e maleabilă, dar nu e elastic şi are şase perechi de mâini.

– Şase perechi de mâini! Imposibil!, răspunse îngerul uimit.

– Eh, şi asta nu e nimic pe lângă cele trei perechi de ochi!, spuse Dumnezeu.

– Trei perechi de ochi? Pentru toate mamele?, întrebă îngerul înmărmurit.

– O, daa. O pereche care vede şi printr-o uşă închisă. Când îşi întreabă copilul ce face acolo, ea va şti deja răspunsul. O pereche de ochi la ceafă pentru a vedea ce trebuie să ştie, deşi nimeni nu o va crede în stare de aşa ceva. Şi o pereche în frunte, cu care să-şi vadă copilul, mai ales când acesta este obraznic, şi să-i spună că-l înţelege şi că-l iubeşte fără ca măcar să scoată un singur cuvânt.

– Dar, Doamne, nu e cam mult de muncă într-o singură zi?! Poţi termina şi mâine!

– Oh, dar NU pot! Sunt aproape de final şi mi-e aşa de dragă. Se poate vindeca singură când este bolnavă şi poate face mâncare pentru 6 persoane din jumătate de kilogram de carne.

– Dar e aşa de moale…, spuse îngerul care s-a apropiat şi a pipăit Mama.

– Da, e moale, dar e puternică. N-ai idee câte poate îndura şi realiza.

– Şi va putea să şi gândească?, a întrebat îngerul.

– Nu numai că va putea gândi, dar va fi capabilă să argumenteze şi să negocieze.

– O, Doamne, dar Ţi-a scăpat puţin material aici, în colţul ochiului. Ţi-am spus eu că lucrezi prea mult la acest model!

– Dar nu e material, e o lacrimă!

– O lacrimă?! La ce-i foloseşte?

– Îi va folosi la bucurie, la tristeţe, la dezamăgire, la durere, la singurătate, la supărare, la mândrie.

– Dumnezeule, eşti genial. Te-ai gândit chiar şi la asta. Ai creat şi lacrima!

– Nu, aici greşeşti, i-a răspuns Dumnezeu zâmbind. Eu am creat doar femeia, ea a creat lacrima!”