30.1.Pentru BARBATI si despre barbati

Motto: "Respect-o, nu pentru ca ea e Femeie, ci pentru ca tu esti Barbat."

Actualizare in 07.01.2024: texte si poze noi la final.

Motto: "Nu poti salva pe nimeni. Poti fi alaturi de altii, sustinandu-i dintr-o stare de echilibru energetic si pace interioara. Poti sa le impartasesti din Cunoasterea ta, sa le impartasesti perspectiva ta asupra unor situatii, dar nu le poti inlatura tu durerea. Nu poti merge pe Calea lor, in locul lor. Nu le poti da raspunsurile potrivite pentru ei. Este necesar ca ei sa-si puna propriile intrebari, sa isi gaseasca propriile raspunsuri, sa-si traiasca propria nesiguranta, sa isi priveasca propriile incertitudini. Este necesar ca ei sa faca propriile greseli, sa isi simta propriile tristeti, sa-si invete propriile lectii. Daca vor cu adevarat sa fie in pace cu ei insisi, este necesar ca ei sa urmeze cu incredere Calea propriei vindecari, care li se dezvaluie pas cu pas. Li se dezvaluie lor, nu altora." Sursa: Jeff Foster

Este esențial ca noi, ca bărbați, să începem să trăim la modul conștient, responsabil, să nu ne mai lăsăm controlați de impulsurile primare. Este esențial că înțelegem că faptul că ai făcut sex cu o mulțime de femei nu îți dă valoare ca bărbat. Faptul ca te comporți la modul responsabil, că ai integritate, îți dă valoare. Dar de prea multe ori noi sacrificăm femeile din viața noastră pe altarul instictelor noastre primare.

Ca bărbat vă spun: dacă Dumnezeu ar face o listă cu toate femeile din viața noastră pe care le-am rănit, cărora le-am greșit, noi toți am avea o mare problemă. Dacă Dumnezeu ar veni și ne-ar spune: „Uite lista femeilor cărora le-ai făcut rău de-a lungul vieții tale, cărora le-ai sfărâmat inima, pe care le-ai înșelat, pe care le-ai tratat ca pe niște obiecte sexuale, pe care nu ți-a păsat că le rănești!”, cu toții am avea o mare problemă.

Și ca un bărbat care a trăit o perioadă în acest fel, vă spun că un astfel de mod de a trăi ne rănește și pe noi, nu numai femeile din viața noastră.

Noi toți, ca bărbați, avem datoria să ne uităm la noi înșine și să devenim mai responsabili. Dacă vrem să trăim în integritate, asta înseamnă, printre altele, să nu le mai privim pe femei ca pe niște obiecte sexuale, ci să le privim ca pe niște suflete cu care interacționăm.

Înseamnă, de asemenea, să fim onești cu privire la intențiile noastre, atunci când ne aflăm în etapa de început, când suntem în faza de întâlniri și să fim onești cu privire la ceea ce simțim, să spunem adevărul, dacă simțim că acea femeie nu este cea potrivită pentru noi.

Dacă știți că o femeie nu este persoana cea mai potrivită pentru voi, că nu este ceea ce căutați pentru o relație de durată, nu o mai amăgiți, continuând să aveți o legătură cu ea, doar ca să aveți parte de sex până găsiți o femeia potrivită! Tratați-o cu respect! Fiți bărbați cu caracter, trăiți în integritate! (DeVon Franklin) Traducerea Mihaela Dan

Cu decenii în urmă, când feminismul era la început, existau unii analiști exprimau în spațiul public temeri legate de faptul că dacă susținem femeile să-și recupereze puterea personală, dacă acestea o să fie deștepte și puternice, o să-și piardă feminitatea, n-o să mai fie sexy. Acum nimeni nu se mai teme că o femeie deșteaptă și puternică nu poate fi feminină, nu poate fi sexy.

Acum e nevoie de bărbați puternici care să aibă inima deschisă. Avem nevoie de bărbați care au și mușchi, și inimă.

Cei mai mulți bărbați își deschid inima - dacă fac asta - numai în fața partenerei lor. Avem nevoie de bărbați care își deschid inima și în fața prietenilor lor, care au conversații profunde, de la inimă la inimă, cu alți bărbați.

Bărbații care au inima deschisă sunt sexy. (Terry Real) Traducerea Mihaela Dan

Societatea patriarhală îi transformă pe băieți în bărbați prin a-i învăța să se deconecteze de la emoțiile lor, să-și respingă sensibilitatea și vulnerabilitatea. Și știți când începe această transformare a băieților în bărbați?

Fetele încep să fie învățate să fie ascultătoare/ supuse și să nu-și mai folosească vocea pe la 12-13 ani.

Băieții sunt învățați de la 3-4 ani că bărbații nu plâng; unii dintre ei învață asta înainte să învețe să vorbească. Și sunt studii care au demonstrat că atunci când intră la grădiniță băieții deja încep să nu se mai conecteze cu emoțiile lor, pentru că deja știu că numai fetele plâng, bărbații nu plâng, ci sunt puternici, sunt curajoși, nu-i sperie nimic. Înainte ca băieții să învețe să citească, ei deja au învățat codul masculinității patriarhale.

Există un studiu științific foarte amplu cu privire la modul în care au evoluat copiii în ultimele decenii și acesta a dovedit că fetele s-au schimbat mult, că au devenit mai sigure pe ele, că sunt convinse că pot să realizeze tot ce își propun. Mișcarea feministă a ajutat mult în ceea ce privește evoluția fetelor.

În ceea ce privește băieții, nu există nici schimbare în ultimele decenii. Băieții cred și acum că un bărbat adevărat este puternic, invulnerabil, dur, independent. Iar băieții care nu se conformează acestui model al masculinității sunt supuși la presiuni foarte mari din partea societății, sunt etichetați în fel și chip, sunt batjocoriți și de rușine, ajung să se conformeze. Codul masculinității caracteristic societății patriarhale este impus băieților prin traumă. (Terry Real) Traducerea Mihaela Dan

Eu prefer să lucrez cu bărbații în contextul relației lor de cuplu, iar în procesul de evoluției lor este esențială revenirea la conexiunea emoțională - inversăm procesul de deconectare de la propriile emoții, prin care au trecut începând din copilărie, „ca să fie bărbați adevărați”. Îi ajut să se conecteze din nou cu propriile emoții, să-și permită să se arate vulnerabili, să-și dea seama ce vor cu adevărat din punct de vedere emoțional. Cei mai mulți bărbați nici măcar nu știu ce vor cu adevărat. Ei știu că vor sex, dar în rest…

În societatea patriarhală bărbaților le sunt permise foarte puține emoții, iar furia este una dintre ele.

Eu îi învăț pe bărbați să-și permită să-și simtă emoțiile, să-și identifice emoțiile, să-și permită să recunoască „Mi-ar prinde bine o îmbrățișare acum!”. Asta este o schimbare majoră pentru un bărbat.

Faptul că un bărbat învață să-și dezvolte abilitățile relaționale îl schimbă în mod radical și schimbă și natura relațiilor sale. A ajuta un bărbat să se conecteze emoțional cu cei apropiați înseamnă a-l scoate din paradigma masculinității de tip patriarhal. (Terry Real) Traducerea Mihaela Dan

Noi nu îi învățăm pe copiii noștri să-și rostească adevărul, să funcționeze în integritate și nu îi învățăm pe adulți cum să asculte, să-și lase deoparte orgoliul și să comunice empatic cu partenerul lor. Lucrurile astea le prindem din mers de-a lungul vieții sau nu le prindem deloc.

Dacă ar fi după mine, abilitățile relaționale s-ar preda de la școala primară până la facultate, copiii ar trebui să știe la fel de multe despre abilitățile relaționale precum știu despre corpul lor fizic.

De ce nu îi învățăm aceste lucruri la școală pe copii? Pentru că societatea în care trăim, care este o societate patriarhală, nu este una care să prețuiască și să susțină relațiile.

Patriarhatul este o paradigmă care ne separă: pe de o parte sunt bărbații, pe de altă parte sunt femeile, fiecare știe de care parte este și fiecare merge în direcția respectivă.

La seminariile mele, când le cer participanților să numească niște calități masculine mi se dau răspunsuri precum „curaj”, „independență”, „putere”, dar niciodată nu mi s-a dat răspunsul „iubire”, „conexiune”, „vulnerabilitate”.

Când le cer participanților să numească niște calități feminine mi se dau răspunsuri precum „sensibilitate”, „conexiune”, „vulnerabilitate” sau lucruri de genul „dependență”, „isterie”.

În societatea patriarhală calitățile masculine sunt prețuite, iar calitățile feminine sunt devalorizate.

Ceea ce vă spun vouă, bărbaților și femeilor deopotrivă, este că dacă vă agățați de modelul de masculinitate și respectiv feminitate cu care ați crescut, nu veți reuși să aveți o conexiune emoțională profundă cu partenerul vostru de cuplu. Modelul familiei tradiționale nu este conceput pentru a crea intimitatea reală în cuplu, este conceput pentru o dinamică de tipul producție - consum - stabilitate.

Intimitatea în cuplu este o cerință nou apărută; și este la mare căutare acum.

Am fost întrebat: „Când spuneți că oamenii își doresc relații de cuplu care înseamnă o poveste de dragoste de durată, o conexiune profundă la nivel emoțional, o relație între două suflete, vă referiți la bărbați și la femei, deopotrivă?”.

Da, dacă e vorba despre femei și bărbați care au evoluat și au urcat la un nou nivel de conștiință. Dacă discutăm însă de oamenii obișnuiți, dorința de a avea o conexiune emoțională profundă în relația de cuplu vine în special din partea femeilor. (Terry Real) Traducerea Mihaela Dan

Când fac terapie cu bărbații le vorbesc despre diferența dintre plăcerea de moment și starea de bucurie pe care ți-o dă relația de cuplu, în sine.

Și cei mai mulți dintre bărbați nu au nicio idee despre ce vorbesc, nu au nicio idee cum se simte starea de bucurie care vine din simplul fapt că ești într-o relație (mă refer la o relație sănătoasă, armonioasă, nu la una disfuncțională/ toxică).

Plăcerea de moment știm cu toții cum arată – ai un orgasm, mergi la o petrecere cu prietenii, bei o bere, etc. E plăcut, nu zic nu, și aceste plăceri își au rostul lor, dar sunt niște chestii care durează puțin.

Starea de bucurie care vine din simplul fapt că ești într-o relație de cuplu sănătoasă este ceva profund și de durată.

Ca să vă dau un exemplu pe care să-l înțelegeți: mulți dintre voi sunteți părinți și știți cum este când vă jucați cu cei mici. Când fiul meu era mic ne jucam la modul următor: trăgeam de ușa de la camera lui ca să nu poată să o deschidă și de partea cealaltă, el încerca să deschidă ușa. Era un râs și o veselie care se auzea în toată casa.

Era o chestie care să mă facă să simt o plăcere de amploarea celei pe care ți-o dă un orgasm? Nu. Dar eram fericit acolo, cu băiețelul meu? Da; nu aș fi vrut să fiu nicăieri în altă parte. Aceasta este bucuria pe care ți-o dă conexiunea reală, asta este starea de bucurie care vine din simplul fapt că ești într-o relație. Iar bărbații au nevoie să învețe ce înseamnă acest gen de conexiune, pentru că mulți dintre cei pe care îi știu eu trăiesc vieți conduse de plăcerile de moment și nu au parte de acea stare de bucurie pe care ți-o dă simplul fapt că ești parte a unei relații. (Terry Real) Traducerea Mihaela Dan

Eu lucrez la cabinet foarte des cu bărbați care nu comunică deloc cu partenera lor, care nu sunt capabili de o conexiune emoțională, care se închid când are o discuție mai aprinsă și le spun acestor bărbați: „Știi ceva? În țara asta sunt milioane de bărbați care sunt târâți de soțiile lor la cabinetele psihologilor, la fel ca tine, și nu au avut toți o mamă îngrozitoare, care i-a traumatizat când erau mici. Nu putem da vina numai pe mame, e un fenomen sociologic ceea ce se întâmplă acum. Mai exact, ceea ce se întâmplă este că femeile cer mai multă conexiune emoțională în relațiile lor de cuplu, iar bărbații sunt puși într-o poziție incomodă, pentru că nu știu cum să ofere așa ceva”.

Bărbații nu sunt chiar atât de nefericiți în căsniciile lor, ei nu s-au schimbat prea mult, pe ei nu-i deranjează ca relația de cuplu să fie așa cum a fost și până acum, nu-i deranjează forma tradițională/ patriarhală a familiei. Numai că femeile nu mai acceptă vechea formă a relației de cuplu, nu li se mai potrivește, nu mai sunt dispuse să se mulțumească, așa cum au făcut-o în trecut, cu foarte puțin. Ele vor o conexiune emoțională, o intimitate profundă și asta nu le convine deloc bărbaților.

Eu salut faptul că femeile nu se mai mulțumesc cu firimituri, că-și folosesc vocea și spun clar ce vor în relație; consider că cererile lor sunt îndreptățite. Și mai cred că a venit timpul ca bărbații să se uite bine la ei înșiși și să se schimbe, pentru că este spre binele nostru, al tuturor, să avem relații mai profunde, în care ne conectăm emoțional unii cu alții.

Iar la terapia de cuplu pe care o fac la cabinet eu le țin partea femeilor, le spun: „Cererile tale sunt legitime, ai dreptul să-ți ridici standardele în privința relației de cuplu, este spre binele tuturor să aveți o conexiune emoțională în relația de cuplu, așa că nu da înapoi!”.

Și apoi le spun bărbaților: „Tu trebuie să înveți niște lucruri noi, trebuie să renunți la niște comportamente vechi, dar nu e greu. Noi am ajutat mii de bărbați în acest sens, așa că dacă ești interesat, hai să-i dăm drumul!”.

Și dacă pui problema la modul acesta clar, tranșant, cei mai mulți bărbați pricep și răspund: „Ce am de făcut?”. (Terry Real) Traducerea Mihaela Dan

Esența masculinității în cultura patriarhală este invulnerabilitatea. Cu cât te arăți mai invulnerabil, cu atât ești mai „bărbat”.

Problema este că nu poți fi invulnerabil și în același timp, să te conectezi emoțional cu o altă persoană. Oamenii se conectează la nivel emoțional unii cu alții tocmai prin faptul că sunt dispuși să se arate vulnerabili unii în fața altora.

Marea provocare pentru bărbați este să nu privească toată această chestiune legată de deschiderea inimii lor ca fiind o slăbiciune, ci ca pe ceva ce este benefic pentru toți cei implicați, inclusiv pentru copiii lor. Și o mulțime de bărbați nu sunt dispuși să facă această muncă interioară și să se deschidă emoțional pentru soțiile lor, dar sunt dispuși să o facă, dacă le explici că este spre binele copiilor lor, că este benefic pentru sănătatea emoțională, psihică și fizică a copiilor lor.

Eu îi întreb pe acești bărbați: „Ce fel de tată ai avut?” și „Ce fel de tată vrei să fii? Care este moștenirea pe care o lași copiilor tăi?”. Și dacă le explici lucrurile la acest mod, ei sunt dispuși să se schimbe ca să ofere copiilor lor o șansă mai mare de a fi fericiți în viață. (Terry Real) Traducerea Mihaela Dan

Am avut la cabinet, la terapie, un tip care era genul Clint Eastwood, care era chiar un cowboy și care avea un comportament dur în familie. I-am explicat fără menajamente modul în care au fost afectați soția și copiii săi de duritatea comportamentului său și după ce m-a ascultat, bărbatului i-au dat lacrimile.

L-am întrebat: „Plângi pentru că regreți că te-ai comportat în acest mod cu soția ta în toți acești ani?”.

Iar el mi-a spus: „Nu, lacrimile astea sunt pentru copiii mei, fiindcă am înțeles cât de mult i-am traumatizat”.

Eu vreau ca bărbații să devină mai sensibili, să-și deschidă inimile, să se comporte cu mai multă compasiune cu copiii și cu soțiile lor.

Dacă soția ta îți spune că o rănește faptul că tu faci nu știu ce chestie, nu te certa cu ea, fii atent la ce îți transmite, colaborează cu ea, pentru că este femeia pe care o iubești și vrei ca ea să se simtă bine în relație. Nu are nicio importanță dacă tu crezi că ea nu are motive să se simtă rănită; emoțiile sale sunt valide, sunt reale, ea se simte rănită, asta este realitatea. Poți să te comporți altfel, ca să o ajuți să se simtă mai bine în relație? Deschide-ți inima, deschide-ți brațele, lasă deoparte orgoliul și egoul tău, fii mai flexibil în relație!

Dacă eu îți spun: „Poți să te ajut de dezarmezi o femeie nefericită și furioasă în 2 minute, în 80% din cazuri!” sună interesant, nu? Nu funcționează în 100% din cazuri, dar funcționează în 80% din cazuri și eu zic că e destul de bine…

Vrei să știi cum să faci?

Dă-i ceea ce-ți cere.

Când ai de-a face cu o femeie nefericită și furioasă nu te lupta cu ea; recunoaște toate lucrurile pe care le poți recunoaște: „Da, am făcut asta” și dă-i dă tot ce poți din ceea ce îți cere. Poate că ceea ce poți să-i dai este 20% din ceea ce ți-a cerut, dar tu nu te concentra pe a-i spune ce nu poți să-i dai, concentrează-te pe a-i spune ce poți să-i dai. (Terry Real) Traducerea Mihaela Dan

Când partenera ta este într-o stare emoțională, fii bărbat, stai lângă ea și ascult-o cu empatie, nu da bir cu fugiții!

Desigur, ar fi mai ușor pentru bărbat dacă femeia i-ar spune: „Am nevoie să îmi oferi o ascultare empatică în următoarele 15 minute. Poți să faci asta pentru mine?”, pentru că atunci când femeia este într-o stare emoțională intensă și vrea să fie ascultată, bărbatul se gândește „La naiba! O să trebuiască să stau cu ea până la 4 dimineața ca să o ascult cum se plânge…”. E mai ușor pentru bărbat dacă el știe de la bun început că o să dureze puțin.

Dar secretul, când femeia este într-o stare emoțională intensă, este să stai lângă ea și să o asculți, chiar dacă te simți extrem de inconfortabil văzând-o cum este copleșită de emoții. Nu trebuie să rezolvi nimic, nu trebuie să găsești soluții pentru problema ei, nu trebuie să repari nimic, tot ce ai de făcut este să fii acolo, lângă ea, în timp ce îți împărtășește toate acele lucruri și este copleșită de emoții.

Femeile vor să fie ascultate cu empatie, atâta tot; e suficient să-i spui „Draga mea, îmi pare rău că te simți așa…” „ „Spune-mi mai multe despre asta”, etc.

Este foarte inconfortabil pentru un bărbat să aibă de-a face cu o femeie aflată într-o stare emoțională intensă, însă este necesar ca el să treacă peste acest disconfort și să reziste în acea perioadă de ascultare empatică.

Și nu se pune problema ca bărbații sunt puternici și femeile nu sunt; fiecare suntem puternici în domeniul nostru: nu ceri femeilor să înfrunte animalele sălbatice și nu ceri bărbaților să înfrunte emoțiile foarte intense. (Terry Real) Traducerea Mihaela Dan

Bărbații puternici nu hărțuiesc femeile. Bărbații puternici cuceresc femeile.

Bărbații care nu sunt siguri pe ei hărțuiesc femeile. (Esther Perel) Traducerea Mihaela Dan

*

„Loialitatea unei femei se verifica atunci cand barbatul nu are nimic.

Loialitatea unui barbat se vede atunci cand are tot.” Lidia Fecioru

„Dacă ești o femeie singură, fii conștientă de jocul toxic pe care-l joacă unii bărbați și nu pica în plasa lor. Nu vorbi prea mult, nu le da acestor bărbați informații pe care le pot folosi împotriva ta!

Simplul fapt că un bărbat are vârsta unui adult nu înseamnă că el este un bărbat matur; poate fi un băiat cu traume nevindecate, în corpul unui bărbat adult. Poate fi un băiat care joacă jocuri toxice cu femeile, în hainele unui bărbat adult.

Simplul fapt că este un bărbat plin de mușchi, puternic din punct de vedere fizic, nu înseamnă că este un bărbat matur.

Faptul că un bărbat are 30 sau 40 de ani și o face pe durul nu înseamnă că e un bărbat matur; sunt „băieți” de 30 sau 40 de ani care pe dorm la mama acasă, fiindcă n-au casa lor, care nu sunt capabili să-și asigure propriul trai, nu câștigă suficient cât să-și plătească propriile facturi.

Deschideți ochii și luați-vă timp ca să vă lămuriți cu cine aveți de-a face, când vă curtează un bărbat!

Folosiți-vă discernământul înainte de a vă grăbi să cedați unui bărbat doar pentru că acesta arată bine și vă stârnește sexual! Dacă vă faceți selecția pe criterii care țin de aspectul fizic al bărbatului și de atracția sexuală dintre voi, asta o să vă coste scump, fiindcă procesul selecției este unul superficial.

Unele dintre voi ați citit o grămadă de lucruri legate de relații și eventual de spiritualitate și în teorie stați bine, dar când vă dă târcoale un bărbat care arată bine și care știe cum să vă flateze și să vă stârnească simțurile, uitați de toate regulile și de toate principiile voastre spirituale și săriți în pat cu el. Și apoi spuneți: „Nu știu de ce mi se întâmplă iar și iar același lucru, de ce am parte numai de bărbați care vor doar să profite de mine. Toți bărbații sunt niște…..”.

Nu; nu toți bărbații sunt niște...... Toți bărbații cu care vă încurcați voi sunt niște……, iar problema nu e la ei, e la voi: de ce acceptați niște…… în viața și în patul vostru?

Dacă vă lăsați conduse de poftele voastre sexuale, ce fel de bărbați credeți că o să atrageți?

Dacă nu vă folosiți discernământul, nu vă mai plângeți că acei bărbați au profitat de voi, fiindcă voi le-ați deschis ușa și i-ați primit în casa și în patul vostru, n-au intrat prin efracție!

Și când vorbesc despre femei care își fac alegerile relaționale în baza dorințelor cărnii, nu mă refer doar la tinere, ci și la femei de 40 și 50 de ani. Pe bune, ai ajuns la 50 de ani și n-ai învățat nimic, încă te mai lași condusă de poftele tale sexuale?! Dumnezeule…” (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

„Atunci când aveți întâlnire cu un bărbat care vă curtează, fiți atente ce spuneți, nu lăsați gura să vorbească fără voi.

Întâlnirile sunt menite să vă ajute să vă cunoașteți mai bine unul pe altul, să culegeți informații unul despre celălalt. Asta nu înseamnă sub nicio formă ca femeia să vorbească mai mult decât bărbatul.

Dacă un bărbat te-a invitat la o întâlnire și tu vorbești mai mult decât el, există două varinate: una dintre ele este aceea că el nu este un lider, iar asta înseamnă că el nu poate fi capul familiei, dacă intrați într-o relație.

Cum poți să fii un lider dacă nu vorbești/ comunici? Ce fel de relație veți avea în familie, dacă el nu este capabil să comunice?

„Eu nu sunt genul vorbăreț. Eu sunt mai tăcut de felul meu. Comunicarea nu este punctul meu tare.”

În acest cazul, leadership-ul nu este punctul tău tare. Capacitatea de a fi capul familiei nu este punctul tău tare.

O femeie care funcționează în energia ei feminină își dorește un partener care să fie cu adevărat bărbatul în familie, care să fie capul familiei; o astfel de femeie nu-și dorește să fie ea cocoșul în familie.

A doua variantă posibilă, în cazul în care constați că tu ai mai multe de spus decât are el, este aceea că bărbatul respectiv vrea să te tragă de limbă, ca să-i spui cât mai multe lucruri despre tine, pentru ca apoi să le folosească împotriva ta, pentru a te manipula.

Niciuna dintre cele două variante nu este una care să te avantajeze.

Dacă ești la astfel de întâlnire nu da o mulțime de informații despre tine, ci întreabă-l pe acel bărbat despre el, află ce îl pasionează, ce viziune are pentru viitorul său, ce a făcut până acum pentru a avansa pe calea către împlinirea acelei viziuni.

Nu permite ca la primele întâlniri cu un bărbat pe care abia l-ai cunoscut, el să vorbească mai puțin decât tine.

Scopul primelor întâlniri dintre un bărbat și o femeie nu este acela de a crea prematur un climat „romantic” care să-i ducă în pat, ci este să le dea posibilitatea celor doi să se cunoască mai bine.

Singurul mod în care poți cunoaște un bărbat și-ți poți da seama cine este el dincolo de eventuala mască pe care o poartă este să-l asculți în timp ce vorbește – asculți ce spune, observi modul în care vorbește, observi dacă se contrazice în ceea ce spune, observi tonul, observi limbajul trupului, observi ce evită să spună.

Și dacă acel bărbat continuă să fie reținut în a vorbi despre el și insistă să-i vorbești tu despre tine, mulțumește-i pentru invitație și vezi-ți de treabă, nu te mai întâlni cu el.” (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Începând de la 4 ani băieții sunt mai puțin atinși/ mângâiați/ îmbrățișați de părinții decât sunt fetele.

Deseori părinții supraestimează abilitățile fizice ale băieților chiar și atunci când acei băieți nu au abilități fizice, pentru că părinții vor să-i învețe să fie „mai masculini”.

Deseori părinții își cresc băieții într-un fel care îi face ca atunci când sunt adulți, să fie parteneri de cuplu dificil de suportat.

Deseori părinții îi împing pe băieți să se deconecteze de la emoțiile lor, să își nege sensibilitatea, îi învață să fie orientați spre a realiza cât mai mult, spre performanță, să fie competitivi, să fie nemiloși când e vorba de a-și atinge scopurile. Acesta este codul masculinității în societatea patriarhală. Și este un cod toxic.

În societatea patriarhală noi credem că „femeie te naști, bărbat devii”, iar asta înseamnă că bărbații trebuie să-și dovedească masculinitatea/ valoarea/ puterea în mod constant. Ei trebuie să dovedească permanent că sunt „bărbați adevărați”.

Acum 50 ani a-ți bate copiii era ceva obișnuit în familie.

Câți dintre voi folosiți bătaia cu copiii voștri, ca mod de a-i disciplina? Câți dintre voi v-ați lovit copiii uneori și apoi ați regretat?

Oamenii au început să înțeleagă că ideea că „dacă îți bați copilul îi întărești caracterul” s-ar putea să nu fie adevărată. Oamenii au început să înțeleagă că a-ți iubi copilul, a-l trata cu bunătate și răbdare s-ar putea să funcționeze mai bine. (Esther Perel) Traducerea Mihaela Dan

Teoria superiorității bărbaților, promovată de codul masculinității patriarhale, se bazează pe două elemente fundamentale.

Unul dintre acestea este ideea că bărbații adevărați sunt invulnerabili, ceea ce este o iluzie.

Codul masculinității patriarhale spune: „Cu cât ești mai dur, mai invulnerabil, cu atât ești mai bărbat; cu cât ești mai vulnerabil, cu atât mai mult semeni cu o femeie, ceea ce este penibil”.

Ideea că „bărbații adevărați sunt invulnerabili” este o minciună. Nimeni nu este invulnerabil; noi toți, bărbați și femei, suntem vulnerabili. Mai mult decât atât, noi ne conectăm cu alte ființe umane tocmai prin a ne arăta vulnerabili.

Al doilea element al codului masculinității patriarhale este iluzia că bărbatul este stăpân peste tot pământul și este dreptul lui să domine natura, femeile, copiii săi. „Dumnezeu l-a creat pe Adam și i-a dat în stăpânire pământul” – este justificarea. Asta este o interpretare foarte proastă, dacă nu cumva este o traducere foarte proastă.

Dacă noi nu renunțăm la acest cod al masculinității patriarhale care promovează superioritatea/ dominația bărbatului și nu trecem la un model ecologic, relațional, ne distrugem ca umanitate.

Haideți să luăm cazul violenței domestice, indiferent dacă este una verbală sau fizică: contextul în care are loc acest tip de violență este cel în care femeia este făcută să creadă că este dependentă de bărbat. Și dacă o femeie dă cel mai mic semn de independență, acest lucru îi apasă butoanele bărbatului, care reacționează violent.

Eu aud la clienții mei lucruri de genul: „Dacă m-ai iubi, ai alinia pantofii așa cum îți spun eu, pentru că știi că îmi place să fie aliniați! Dacă nu-i aliniezi așa, înseamnă că nu mă iubești!” și bărbatul respectiv consideră că este „normal” ca acest lucru să-l înfurie și să reacționeze violent.

Ceea ce se întâmplă în mintea acestui bărbat este ceva de genul: „Tu m-ai rănit, nefăcând acest lucru pe care știi că vreau să-l faci. Dacă m-ai rănit, o să te rănesc și eu și n-o să am remușcări pentru asta, fiindcă o meriți!”.

Noi trecem de la implozie la explozie, de la faptul că ne simțim atacați la a-i ataca pe cei care simțim că ne-au dezamăgit.

Asta este esența masculinității patriarhale și de asemenea, a violenței masculine.

Modelul masculinității patriarhale și al familiei tradiționale din societatea patriarhală sunt disfuncționale, nu creează oameni sănătoși din punct de vedere fizic, emoțional și psihic. De aceea trebuie să renunțăm la aceste modele. Patriarhatul nu mai reprezintă o soluție viabilă. (Terry Real) Traducerea Mihaela Dan

Patriarhatul politic promovează ideea superiorității bărbatului față de femeie.

Patriarhatul psihologic se referă la dinamica acestor tipare sexiste cu care am fost programați. Spre exemplu, omul este separat în două și ni se spune că anumite aspecte ale sale sunt „bune” (cele ce definesc masculinitatea) și alte aspecte ale sale sunt „rele” (cele ce definesc feminitatea). Altfel spus: jumătate din tine este valoroasă și cealaltă jumătate este jenantă și trebuie să te dezici de ea.

Evident, astea sunt niște prostii.

În patriarhat calitățile masculine sunt lăudate și recompensate, calitățile feminine sunt disprețuite. Dar cum să trăiești fără iubire, sensibilitate, empatie, tandrețe, conexiune?!

În societatea patriarhală bărbații sunt învățați că le sunt superiori femeilor și li se pare normal să le trateze pe acestea într-un mod lipsit de respect, iar femeile consideră că e de datoria lor să aibă grijă de bărbați, chiar și atunci când sunt umilite/ abuzate de aceștia.

Ele cred că dacă iubești suficient de mult un bărbat care te umilește/ abuzează, el își va schimba comportamentul. Asta este o iluzie.

Eu consider că adevărata masculinitate, cea sănătoasă, este reprezentată de bărbatul puternic care are inima deschisă. Asta îmi doresc să eu obțin, atunci când lucrez cu bărbații. (Terry Real) Traducerea Mihaela Dan

Oamenii care nu au o stimă de sine sănătoasă își evaluează propria valoare în funcție de niște lucruri exterioare. Valoarea lor – și implicit, stima lor de sine - depinde de performanțele/ realizările lor, de opinia altora despre ei sau de ceea ce posedă.

Dacă vorbim despre bărbați, în general, ei își evaluează propria valoare în funcție de performanțele lor (la nivel profesional, social, financiar, sexual, etc). Și cum de-a lungul timpului nu au parte numai de succese/ realizări, stima lor de sine urcă și coboară tot timpul, în funcție de cea mai recentă performanță (sau cel mai recent eșec).

Să fiu bine înțeles: dacă tu ai învins într-un meci de tenis un alt jucător, excelent, savurează-ți victoria! La acest moment ești un jucător de tenis mai bun decât adversarul tău; DIN ACEST PUNCT DE VEDERE îi ești superior acelui om. Dar nu poți spune că la modul general, ești superior acelui om, nu ești o ființă umană „superioară” lui.

Și băieții, și bărbații trebuie să înțeleagă că stima de sine ține de ființa lor, de inima lor, nu de ceva din exterior. Ei nu au nevoie să-și dovedească valoarea ca ființă prin nu știu ce performanțe, prin acumularea de bunuri materiale, etc. Fiecare ființă umană are valoare prin simplul fapt că există, nu este nevoie să le dovedești altora valoarea ta. (Terry Real) Traducerea Mihaela Dan

„Un bărbat RĂNIT are nevoie de două lucruri:

*de un mentor puternic (un bărbat) sau un terapeut priceput;

*de o femeie puternică, ce este capabilă să-i spună adevărul în față chiar și atunci când lui nu-i convine. Această femeie este ca o oglindă care îi prezintă adevărurile inconfortabile/ dureroase cu care bărbatul respectiv trebuie să se confrunte, să le accepte ca atare și să se ocupe de ele.

Faptul că acea femeie îi spune adevărul bărbatului respectiv fără nicio reținere, că îl pune față în față cu faptele sale și-l provoacă (la modul echilibrat, respectuos) să-și asume responsabilitatea pentru faptele sale, îl ajută pe el să conștientizeze niște lucruri în legătură cu propria persoană, să conștientizeze consecințele comportamentului său și, poate, să vrea să se schimbe.

O astfel de femeie nu se teme că el va reacționa dezechilibrat, nu se teme că el va rupe relația cu ea; îi spune adevărul așa cum îl vede, dar o face de o manieră în care acel bărbat nu se simte judecat/ acuzat/ criticat/ jignit, ci simte că ea pur și simplu vrea să-l ajute (cu Iubire și compasiune) să VADĂ niște lucruri pe care înainte nu le VEDEA.

O asemenea femeie îl poate ajuta pe un bărbat să-și vină în fire.

Și dacă acel bărbat refuză să o asculte și să recunoască acele adevăruri inconfortabile/ dureroase, femeia respectivă își vede de drum, nu-și mai pierde timpul cu el. Ea știe că dacă un bărbat nu vrea să se vindece, nici ea și nici altcineva nu-l poate vindeca.” (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Ca terapeut care lucrează cu cupluri, nu cred în ideea „el/ea m-a provocat să fac asta/ mă comport așa!”. Tu ești 100% responsabil pentru ceea ce spui și faci, iar dacă îți explici comportamentul prin „El/ea m-a provocat!” înseamnă că încerci să dai vina pe altul pentru ceva ce este responsabilitatea ta.

Nu mă interesează cât de „provocatoare” a fost fraza pe care ți-a spus-o partenera ta înainte ca tu să o lovești; tu ești responsabil pentru decizia de a o lovi.

Și nu mă interesează cât de deteriorată era relația voastră de cuplu atunci când tu ai ales să-ți înșeli partenera; tu ești responsabil pentru alegerea de a o înșela.

Nu toate aventurile celor căsătoriți au ca motiv faptul că acei oameni au o căsnicie în care se simt nefericiți.

Sunt 3 tipuri de aventuri, din acest punct de vedere:

-unii își înșeală partenerul pentru că au o relație în care sunt nefericiți. Multe dintre femeile care își înșeală partenerul o fac spre finalul relației, când sunt foarte nefericite.

-unii și înșeală partenerul pur și simplu pentru că sunt imaturi sau ca să o spun mai pe șleau, narcisiști. Spre exemplu, sunt bărbați căsătoriți, cu copii, care nu sunt suficient de maturi să înțeleagă că faptul că au o căsnicie și o familie implică anumite responsabilități, implică un angajament; ei cred că pot continua să trăiască liber, să se distreze cu băieții și să se culce cu orice femeie interesată să facă sex cu ei.

-unii au o relație bună cu partenerul de cuplu, dar merg pe principiul „viața e scurtă și până la urmă nu e mare lucru să ai o aventură, o mulțime de oamenii căsătoriți sunt infideli, asta e!”. Dacă sunt prinși, aceștia spun ceva de genul „M-am simțit atras de acea persoană, am fost slab, am cedat ispitei. Asta e, îmi pare rău!”.

Cele trei tipuri de infidelitate necesită abordări diferite la terapia de cuplu. Cu ultimul gen de infidelitate este cel mai greu de lucrat, pentru că acești oameni nu consideră că e mare lucru ceea ce au făcut, ei recunosc că simplul fapt că sunt atrași sexual de cineva este suficient ca să ajungă în pat cu acea persoană, iar partenerii lor se întreabă: „Dacă tu nu ai niciun fel de reținere din acest punct de vedere, de unde știu că n-o s-o faci din nou?”. (Terry Real) Traducerea Mihaela Dan

În opinia mea, ceea ce-și doresc bărbații adânc în interiorul lor este conexiune, este sentimentul să sunt VĂZUȚI și AUZIȚI, este să găsească un „spațiu” în care să se simtă în siguranță să se deschidă, să se arate vulnerabili, să fie ei înșiși.

Cred că deseori ei nici nu-și dau seama ce-și doresc cu adevărat, pentru că societatea noastră îi învață cu totul altceva cu privire la ceea ce-și doresc „bărbații adevărați”. Dar adânc în interiorul lor ei simt că le lipsește conexiunea emoțională. (Lucas Krump) Traducerea Mihaela Dan

Eu subliniez deseori diferența dintre „o poveste de iubire” și „o poveste de-o viață”.

Sunt mulți oameni pe care poți să-i iubești de-a lungul vieții, cu care poți avea o „poveste de dragoste” - povești mai lungi sau mai scurte, nuvele sau doar niște capitole dintr-o poveste. Sunt mulți oameni de care, de-a lungul vieții, vei simți că ești atras, vei simți că îi vrei aproape, cu care vei dori să faci sex.

Dar dacă îți pui întrebarea „Simt că mi-aș dori să trăiesc o viață alături de acest om?” vezi lucrurile dintr-o altă perspectivă, nu doar una limitată, a două corpuri care fac sex, a două persoane care sunt împreună pentru că se simt bine unul cu celălalt o perioadă de timp; vezi lucrurile din perspectiva a două ființe care vin una lângă cealaltă având fiecare niște valori/ principii/ viziuni/ visuri și care construiesc o relație profundă, de durată, împreună.

Nu orice „poveste de dragoste” poate deveni „o poveste de-o viață”.

Spre exemplu, poți iubi o persoană care nu vrea să fie într-o relație monogamă, deși tu îți dorești asta sau poți iubi o persoană care nu vrea să aibă copii, deși tu îți dorești copii; dacă valorile/ dorințele/ aspirațiile voastre sunt fundamental diferite, nu poți avea o relație de o viață cu acel om, nu va funcționa.

Ideea este că dincolo de faptul că iubești pe cineva, este necesar să te întrebi dacă simți cu adevărat că puteți să construiți o viață împreună, dacă aveți suficiente lucruri în comun ca să puteți funcționa la modul armonios ca și cuplu, dacă sunteți cu adevărat compatibili.

Dacă voi vreți să mergeți în direcții complet diferite, dacă vă doriți lucruri diferite de la viață la acel moment, iubirea nu ajunge ca să aveți o relație de cuplu de durată.

Sunt mulți oameni pe care i-ai putea iubi, dar sunt puțini cei cu care chiar poți construi „o poveste de o viață”. Nu este suficientă doar iubirea ca să construiești o relație profundă, de durată, ca să ai o „poveste de o viață”. (Esther Perel) Traducerea Mihaela Dan

„Cât de multe valori comune este necesar să ai cu partenerul de cuplu ca să puteți crea împreună «o poveste de-o viață», și nu doar «o poveste de dragoste»?”

Nu e vorba despre „cât de multe” valori comune ar trebui să ai, ci este vorba despre a avea aceleași valori fundamentale.

Spre exemplu, dacă pentru tine este esențial să ai o viață socială, să ai relații apropiate cu cei din jur, să fii parte dintr-o comunitate, iar partenerul tău este genul care preferă să trăiască izolat, să nu socializeze, să nu aibă niciodată oaspeți în casă, să nu fie deranjat de nimeni, atunci aveți o problemă.

Un alt exemplu: ai fost învățat să te bazezi exclusiv pe tine (pentru că „nu va fi nimeni care să te susțină la nevoie”, pentru că „nu te poți baza pe alții”, pentru că „ești pe cont propriu”, pentru că „nu poți avea încredere în alții”) sau ai fost învățat că nu ești niciodată singur, că te poți baza pe cei apropiați, că ei vor fi lângă tine la nevoie, așa cum și tu vei fi alături de ei dacă au nevoie?

Acesta este un subiect foarte important și ar fi foarte util ca oamenii să se întrebe unii pe alții acest lucru când devin parteneri în afaceri sau în cuplu.

Un alt exemplu: unii oameni își doresc copii, alții nu-și doresc copii.

Deci nu e vorba despre a avea exact aceleași valori, dar este necesar să aveți aceleași valori fundamentale, ca să puteți construi „o poveste de-o viață”. (Esther Perel) Traducerea Mihaela Dan

Noi am ajuns să credem că odată ce ne-am găsit Alesul vom trăi fericiți până la adânci bătrâneți, nu vom fi înșelați de partenerul nostru. L-am căutat atât de mult, am încercat mai multe relații până l-am găsit, este ceea ce ne-am dorit, ne iubim, deci nu are cum să ni se întâmple tocmai nouă așa ceva, nu ne va înșela.

Și totuși, uneori se întâmplă.

Când partenerul tău te înșeală, acest lucru te distruge, fiindcă îți transmite mesajul „Nu ești singura femeie pentru mine, nu ești Aceea, nu ești de neînlocuit, pot oricând să mă lipsesc de tine”.

Întotdeauna infidelitatea partenerului a fost dureroasă pentru femei, dar în urmă cu decenii femeile nu căutau iubire și încredere în căsnicie, căutau companie, o oarecare siguranță economică, statut social. Acum, când ele au libertatea să-și aleagă partenerul, când ele caută iubirea și încrederea în relația lor de cuplu, infidelitatea este mai dureroasă ca oricând, te sfărâmă pur și simplu, intri într-o criză de identitate. Te întrebi „Cine sunt eu, în aceste condiții? Toată viața mea a fost construită pe o minciună. Ceea ce am trăit eu până acum a fost o minciună. Nu mai pot avea încredere în tine, dar nu mai pot avea încredere nici în mine, în propriile percepții”.

Unii au impresia că oamenii înșeală mai mult acum decât în trecut. În opinia mea nu este vorba despre asta, este vorba despre faptul că acum femeile nu mai trec cu vederea infidelitatea partenerilor lor, așa cum o făceau în trecut.

În trecut femeile depindeau din toate punctele de vedere de soții lor, nu puteau supraviețui în afara căsniciei și de aceea practic bărbații aveau permis de liberă trecere pentru infidelitate, ei o făceau fără nicio reținere și nu existau consecințe.

În plus, erau tot felul de teorii care spuneau că bărbații sunt construiți de la natură în așa fel, încât nu pot fi cu o singură femeie, spre deosebire de femei, care sunt construite de la natură pentru monogamie. Toate lucrurile astea întăreau poziția bărbatului, care era liber să facă ce vrea. Femeile nu puteau decât să tacă și să înghită.

Acum femeile au o independență financiară, nu se mai tem că vor fi excomunicate dacă divorțează, nu mai sunt marginalizate de societate dacă divorțează și ca atare, sunt mai puțin dispuse să tolereze infidelitatea partenerilor lor. (Esther Perel) Traducerea Mihaela Dan

Am constatat că oamenii au pretenții foarte mari de la un viitor partener de cuplu, dar nu sunt deloc realiști cu privire la propria persoană.

Este necesar să fim absolut sinceri cu noi înșine, să ne vedem așa cum suntem noi cu adevărat, să ne fixăm niște standarde realiste cu privire la potențialul partener de cuplu.

Pe de altă parte, în prezent există tot felul de aplicații pentru întâlniri și oamenii se întâlnesc o dată cu o persoană, se simt bine cu ea, dar dacă nu simt din prima acei fluturi în stomac, până ajung acasă primesc o mulțime de notificări pe aplicația respectivă și merg pe principiul „poate unul dintre acești oameni o să mă facă să simt fluturi în stomac”, așa că trec mai departe, se întâlnesc cu alții.

Când folosești aceste aplicații ai la dispoziție o mulțime de opțiuni și te temi ca nu cumva să pierzi ocazia de a găsi ceva mai bun decât ai găsit deja, așa că treci mai departe. În acest fel nu ajungi niciodată să cunoști mai bine pe cineva, pentru că ești într-un continuu maraton al întâlnirilor și dacă o persoană nu te face să simți fluturii în stomac de la început nu îi mai dai șansa să se întâlnească a doua și a treia oară cu tine.

Nu poți trata oamenii în acest fel, ca într-un experiment de shopping… (Esther Perel) Traducerea Mihaela Dan

 

În ultima perioadă am tot mai mulți clienți bărbați care sunt tentați să-și înșele partenera, care știu că nu este în regulă să facă asta, se simt vinovați și vor să discute despre ce pot face în acest sens.

Mult timp bărbații au propagat acea idee caracteristică paradigmei patriarhale care spune că bărbații că nu sunt construiți pentru monogamie, că e în ADN-ul lor să fie cu mai multe femei în același timp, ceea ce le oferea o scuză pentru faptul că își înșelau partenerele.

Am constatat că în ultima perioadă tot mai mulți bărbați conștientizează că faptul că-și înșeală partenerele nu este în regulă și nu se mai simt confortabil să facă acest lucru. Ei conștientiează: „Dacă eu fac o promisiune cuiva legat de un anumit lucru, dacă îmi dau cuvântul că voi face un anumit lucru, asta nu are nicio legătură cu ADN-ul meu, nu pot spune că sunt construit de la natură să nu-mi respect promisiunea. E valabil în orice domeniu, inclusiv în cel al relației de cuplu. Dacă am făcut o promisiune este important pentru mine să o respect, pentru că altfel înseamnă că nu sunt un om în care să ai încredere, înseamnă că, de fapt, cuvântul meu nu înseamnă nimic. Nu vreau să fiu un astfel de om”.

Și vreau să fie clar: și femeile, și bărbații sunt uneori tentați să-și înșele partenerii. Dar una e să fii tentat să faci ceva și alta este te lași condus de niște instincte primare, să nu ai un control asupra acțiunilor tale. (Marie Jo Rapini) Traducerea Mihaela Dan

Bărbații prespun că dacă se însoară vor avea parte de sex de câte ori vor ei. Este ceva de genul „Eu fac asta pentru tine, tu faci asta pentru mine”.

Există multe feluri de intimitate, iar contactul sexual propriu-zis este doar unul dintre ele. Cum poate crede un bărbat că va avea parte de un sex de nota 10, dacă el se rezumă doar la acest unic gen de intimitate cu partenera sa și nu este dispus să-i ofere acesteia și alte genuri de intimitate?

Când lucrez cu clienții mei la cabinet, bărbații se plâng că nu au parte de suficient sex, iar eu le cer: „Bun, spune-mi concret ce-ți dorești, când discutăm despre sex!”, iar partenerele lor spun „Da, vreau să aud și eu, fiindcă nici mie nu-mi spune!”. Nu există o comunicare deschisă între parteneri pe această temă, iar acesta este unul dintre motivele pentru care viața lor sexuală lasă de dorit.

Atunci când un bărbat se plânge că nu obține suficient sex, de obicei, partenera sa se simte prost și intră în defensivă. Acesta nu este cel mai potrivit mod de a discuta despre sex, fiindcă unul acuză și altul se apără, deci se intră din primul moment în zona conflictului. (Marie Jo Rapini) Traducerea Mihaela Dan

Bărbații sunt încurajați de societate să facă sex cu cât mai multe femei, li se spune că asta face un bărbat adevărat, „bifează cât mai multe pe listă”. Este necesar ca bărbații să dea la o parte toate porcăriile de genul acesta care li se spun - pentru că sunt niște porcării – și să înceapă să trăiască într-un mod conștient și responsabil.

Noi avem nevoie de bărbați care știu cine sunt cu adevărat, care nu se lasă influențați de ceilalți bărbați din anturajul lor care îi îndeamnă „Nu scăpa niciuna! Nu ești bărbat adevărat dacă spui «Nu» când ai ocazia să o faci! Vrei să-i fii credincios iubitei/ soției tale? Ce, ești sub papuc?”.

Noi avem nevoie de bărbați care trăiesc în integritate, care își respectă cuvântul dat și își onorează angajamentul luat.

Și mai avem nevoie de bărbați care sunt dispuși să-și arate emoțiile, să se arate vulnerabili în contextul potrivit. Noi, femeile, nu vedem acest lucru ca fiind un semn de slăbiciune.

Când ai o conexiune profundă cu cineva, vrei să-i vorbești despre cele mai intime lucruri legate de tine, vrei să împărtășești cu acel om lucruri pe care nu le-ai mai spus nimănui – asta întărește legătura dintre voi. Dacă simți că nu poți comunica la un asemenea nivel de intimitate cu partenerul tău sau dacă nu mai ești dispus să faci asta, atunci ai eliminat una dintre formele de intimitate care pot face ca relația voastră să fie una profundă.

Când îi întreb pe clienții mei „Când a fost ultima oară când vă amintiți să fi avut o conexiune cu adevărat profundă, în care v-ați simțit cu adevărat apropiați unul de celălalt?”, cei mai mulți spun că asta s-a întâmplat cu circa 5 ani în urmă, iar alții spun că s-a întâmplat cu circa 10 ani în urmă. Și când îi întreb ce anume s-a întâmplat după acel moment, de s-au îndepărtat, de obicei își amintesc exact ce anume s-a întâmplat. (Marie Jo Rapini) Traducerea Mihaela Dan

Femeilor le place ca atunci când au o relație, partenerul lor să le împărtășească ce simte despre diverse lucruri, să se arate vulnerabil în anumite momente.

Dar la început, când sunt la primele întâlniri, femeilor le place să știe că, în general, acel bărbat este stăpân pe ceea ce spune, pe ceea ce face, pe propria persoană. Și nu aș folosi cuvântul „putere” („un bărbat puternic”), aș folosi cuvântul „integritate”. Femeilor le plac bărbații care trăiesc în integritate, pentru că integritatea înseamnă să fii capabil să-ți gestionezi la modul conștient/ responsabil propria putere.

Când un asemenea bărbat spune ceva, asculți, pentru că într-adevăr contează ce spune el, pentru că ai încredere în cuvântul lui.

Faptul că o femeie poate avea încredere în tine, bărbat, ca este esențial pentru ea.

Sentimentul că ai în fața ta un bărbat care funcționează în integritate și sentimentul că ești în siguranță alături de el, că poți avea încredere în cuvântul lui și în prezența lui, că te va proteja, sunt lucruri care atrag foarte mult femeile.

Când un bărbat face ceva și pierde/ trădează încrederea femeii, este posibil ca acea femeie să rămână în continuare alături de el, dar nu se va mai simți atrasă de el; chiar dacă vor face sex, pentru ea nu va mai fi ca înainte și nu se va mai manifesta ca înainte. De aceea este de dorit ca bărbatul să-și păstreze integritatea, să nu trădeze încrederea femeii, fiindcă va pierde mult și în ceea ce privește viața lor sexuală.

Femeilor le place bărbatul care are cuvânt, bărbatul care este integru, bărbatul care este capabil să se controleze, bărbatul care le respectă limitele și care înțelege că „Nu” înseamnă „Nu”, bărbatul pe care știu că se pot baza. (Marie Jo Rapini) Traducerea Mihaela Dan

Unii bărbați stabilesc anumite limite în relația lor de cuplu, dar nu și în relația cu prietenii lor. Spre exemplu, unii bărbați le permit orice prietenilor, aceștia pot să vină oricând în vizită și să facă orice, pe principiul „Ei sunt ca frații mei, pot să vină oricând la noi acasă. Casa mea e și casa lor!”. Asta nu este în regulă, fiindcă aceea nu e doar casa ta, e și casa partenerei tale și ea are dreptul să spună „Nu”.

Atunci când doi oameni decid că formează un cuplu este necesar să stabilească niște limite care să protejeze relația lor, pentru că altfel acea femeie nu se va simți niciodată relaxată, în siguranță și protejată în relație.

Spre exemplu, astfel de limite înseamnă să nu povestești prietenilor lucruri intime legate de voi sau de partenera ta și să nu le arăți fotografii intime.

Când vă certați nu te duci să le povestești prietenilor și să îți vorbești de rău partenera.

Este important ca femeia să se simtă în siguranță/ protejată din acest punct de vedere, fiindcă altfel ea nu se va simți relaxată cu el nici când fac sex. Ea are nevoie să știe că se poate relaxa, că este în siguranță alături de acel bărbat, că poate avea deplină încredere în el și că anumite lucruri rămân între ei. (Marie Jo Rapini) Traducerea Mihaela Dan

Bărbații care își construiesc identitatea pe baza banilor, funcțiilor, statutului social, etc, vor avea dificultăți în a găsi o femeie care să-i iubească pentru cine sunt ei ca ființă, nu pentru ceea ce au. Și chiar și dacă o găsesc, cel mai probabil nu vor intra într-o relație cu ea, fiindcă au senzația că pot avea orice femeie vor, la banii lor. Și poate că pot avea orice femeie vor, dar ei uită că acele femei frumoase pe care le atrag ca urmare a banilor lor sunt interesate de bani și de stilul de viață pe care îl pot obține, nu de cine sunt ei ca ființă.

O relație de la suflet la suflet nu poți avea cu oricine, așa ceva nu e ușor de găsit. Spiritualitatea este o formă înaltă de intimitate și dacă ai pe cineva în viața ta cu care împărtășești acest nivel de intimitate te-aș sfătui să ții acea persoană aproape de tine.

Cei mai mulți bărbați consideră că sexul este cea mai importantă formă de intimitate, dar aceasta este de fapt cea mai volatilă formă de intimitate. Pe măsură ce avansează în vârstă bărbații descoperă că lucrurile se schimbă din acest punct de vedere.

Eu nu spun că sexul nu este important într-o relație de cuplu, spun doar că există și alte forme de intimitate care pot fi folosite în cuplu în afara contactului sexual propriu-zis. Eu vă spun că dacă ai o conexiune profundă cu partenerul tău și pur și simplu vă priviți unul pe celălalt în ochi pentru ceva mai mult timp, chimia creierului vostru se schimbă și un simplu sărut te poate face să ai orgasm. Și femeile adoră asta, pentru că simți o conexiune extraordinară cu celălalt. (Marie Jo Rapini) Traducerea Mihaela Dan

În general, bărbații sunt focusați pe modul în care arată femeile cu care se întâlnesc. La primele lor întâlniri ei sesizează doar aspectele fizice, sunt ca orbiți, nu sesizează aspectele subtile din interacțiunea cu acea femeie.

Spre exemplu, eu am fost prezentă în câteva ocazii când diverși bărbați s-au întâlnit pentru prima dată cu o anumită femeie și după aceea am vorbit în mașină despre ce am văzut fiecare la acea întâlnire și am fost uimită să constat că ei au ratat o mulțime de aspecte/ informații pe care eu le-am sesizat, care pentru mine erau evidente.

Bărbații spun „Vreau să-mi găsesc o parteneră care mă respectă”/ „Vreau să găsesc o parteneră care are aceleași valori ca ale mele”/ „Vreau o parteneră care mă prețuiește”, etc și nu sunt conștienți că își pot da seama dacă au găsit sau nu partenera potrivită în primele 15 minute ale întâlnirii. O vezi clar, dacă ai ochi să vezi.

Îți dai seama din modul în care acea femeie se comportă cu bărbatul respectiv, după întrebările pe care i le pune, după modul în care se uită la el, după cum răspunde întrebărilor lui, etc.

Pe de altă parte, unii bărbații spun „Vreau să-mi găsesc o parteneră care mă respectă…” și în același timp, ei gândesc „… dar nu vreau să aibă pretenția să-mi petrec tot timpul cu ea”, ei spun „Vreau o parteneră care mă prețuiește…” și în același timp, ei gândesc „… dar nu sunt dispus să-mi asum deocamdată o relație serioasă cu ea, vreau să mai explorez și alte variante”, ei spun „Vreau să găsesc o parteneră care să-și dorească să petreacă mult timp cu mine” și în același timp gândesc „… dar nu vreau să aibă pretenția să am grijă de ea”.

Poate că acel bărbat nu este conștient că are și acele condiții „atașate” la ceea ce spune că își dorește, dar femeia simte aceste elemente subtile, pentru că femeile sunt în general mult mai intuitive decât bărbații.

Și sunt multe femei care mi-au spus după astfel de întâlniri: „E un bărbat de care aș fi fost interesată, în principiu, dar pentru mine este clar că tot ce-și dorește el la acest moment este o femeie cu care să facă sex, nu o relație. Pe mine nu mă interesează așa ceva”.

Femeile caută bărbați care să le facă să se simtă în siguranță, protejate alături de ei. Un bărbat care este interesat doar să-și găsească o parteneră de sex nu îți oferă sentimentul că ești în siguranță alături de el, că te poți baza pe el.

Mulți bărbați tineri nu sunt capabili să le ofere femeilor acest sentiment că sunt în siguranță alături de ei, pentru că ei înșiși nu se simt siguri pe ei, ei înșiși nu se simt în siguranță. (Marie Jo Rapini) Traducerea Mihaela Dan

Nimeni nu iese dintr-o relație fără să fie rănit într-un fel sau altul.

Când treci printr-o despărțire te simți rău în pielea ta, stima ta de sine scade, începi să crezi că sunt adevărate unele dintre lucrurile urâte pe care le-a spus despre tine fostul partener și poate te simți vinovat pentru că nu ai făcut suficient ca să salvezi relația.

Asta este prima fază, în care egoul tău este rănit.

Mai apoi începi să privești lucrurile altfel, îți amintești de lucrurile pe care partenerul tău le spunea/ făcea și modul în care reacționai tu și începi să îți spui „Ce prost/ proastă am fost! Cum de am suportat așa ceva? Trebuia să pun punct acelei relații de mult timp!”. Durerea despărțirii se transformă în dușmănie/ ură. În această etapă îți proiectezi furia asupra fostului partener.

Cel mai bun lucru pe care îl poți face este să conștientizezi că treci prin diferitele faze ale unei despărțiri, să îți permiți să îți simți emoțiile, nu să le negi.

Atunci când ai la activ mai multe relații eșuate, când treci din relație în relație și toate se termină prost, începi să-ți proiectezi emoțiile asupra unei întregi categorii de oameni; de exemplu, femeile vor spune „Toți bărbații sunt niște….”, iar bărbații vor spune „toate femeile sunt niște…..” .

Multe femei, după câteva astfel de experiențe nefericite, se închid și fie nu mai vor să aibă de-a face cu bărbații, fie sunt foarte rezervate cu bărbații pe care-I întâlnesc și aceștia simt că sunt ținuți la distanță, fie sunt foarte agresive. (Marie Jo Rapini) Traducerea Mihaela Dan

Din experiența mea ca psihoterapeut, dar și din discuțiile cu alți colegi, am constatat că infidelitatea este o alegere pe care o fac și bărbații, și femeile.

Există însă o diferență: mulți bărbați, atunci când aleg să își înșele soțiile/ partenerele, încă le iubesc; când femeile aleg să își înșele partenerii nu îi mai iubesc pe aceștia, relația lor este terminată, din punctul lor de vedere.

Dacă o femeie a ales să-și înșele soțul/ partenerul, în general, acesta este un semn că nu se mai poate face nimic pentru refacerea relației.

Dacă bărbații își înșeală soția/ partenera, de cele mai multe ori ei sunt dispuși să facă eforturi pentru a-și salva căsnicia.

Subliniez încă o dată: infidelitatea este o alegere. Când te căsătorești, tu îți iei un angajament față de partenerul tău și faptul că alegi să încalci acel angajament îi provoacă o suferință partenerului. Iar din experiența mea, infidelitatea este unul dintre principalele motive care distrug o căsnicie/ familie. (Mary Jo Rapini) Traducerea Mihaela Dan

Unul dintre modurile în care bărbații se eliberează de stres este prin a face sex.

Când femeile sunt stresate, ele sunt incapabile să facă sex; femeile trebuie să fie relaxate pentru a face asta.

Să luăm cazul în care femeia are grijă de copii, face mâncare, spală, calcă toată ziua, iar seara partenerul ei vine de la serviciu și este stresat pentru că a avut o zi sau o săptămână mai grea, așa că el vrea să se elibereze de acel stres - vrea să facă sex.

Femeia, care este la rândul său obosită și stresată, simte ceva de genul „Tot ce-l interesează este să facă sex, în rest, nu-i pasă cum mă simt eu!” și se retrage. În acest context femeile se simt folosite ca obiecte sexuale; ele au nevoie să fie înțelese, să simtă că au o conexiune emoțională cu partenerul lor.

Când bărbatul vrea să facă sex, femeia se simte folosită; când ea se retrage, bărbatul se simte respins, iar ea simte că nu este AUZITĂ/ ÎNȚELEASĂ.

Eu le spun cuplurilor cu care lucrez: dacă vreți să aveți o seară minunată atunci când ieșiți în oraș doar voi doi, ca să vă reconectați ca și cuplu, chemați cu o oră mai devreme persoana care va avea grijă de copil. În acest fel, femeia va avea timp să iasă din rolul de mamă și să intre în rolul de soție. O femeie nu poate face această tranziție într-o clipă, are nevoie de puțin timp ca să se liniștească, să știe că are cine să aibă grijă de copil și să poată să devină soția preocupată de soțul său.

Atât timp cât ea trebuie să aibă grijă de copil și de pregătirea mesei pentru cină și eventual și de alte lucruri din casă, nu va putea intra într-o dispoziție romantică; este prea ocupată ca să țină lucrurile sub control. (Mary Jo Rapini) Traducerea Mihaela Dan

În ultimii ani, ca urmare a extinderii rețelelor de socializare și a apariției diverselor aplicații care ajută oamenii să-și găsească parteneri, discutăm din ce în ce mai puțin despre relații și din ce în ce mai mult despre „sex recreațional”. Oamenii pleacă de la bun început cu ideea „O să te scot în oraș de două ori și a treia oară facem sex”. Așa merg lucrurile, în general, în ziua de azi. Și oamenii nu-și dau seama că acest gen de comportament sexual are consecințe, că nu este sănătos la nivel psihic și emoțional.

În general, oamenii care fac asta au fost abuzați în copilărie și simt un gol în interior pe care încearcă să-l umple făcând sex cu cât mai multe persoane. Este un tip de adicție, la fel ca mâncatul compulsiv.

Sexul recreațional nu înseamnă mare lucru pentru bărbați, în general ei nu se simt mai conectați cu femeia respectivă după ce au făcut sex. Pentru ei, de multe ori, dacă au obținut ce au vrut, femeia respectivă nu mai reprezintă o atracție. Bărbații fac un pas în spate după ce au obținut ce au vrut.

Pentru femei este altfel; în general, ele se simt mai conectate la nivel emoțional cu bărbatul respectiv după ce au făcut sex, chiar dacă susțin că nu a fost decât „o distracție de moment”, că nu înseamnă nimic.

Femeile fac un pas în față după ce au făcut sex cu un bărbat.

În ziua de azi oamenii prespun că dacă se întâlnesc de două-trei ori cu cineva trebuie să ajungă în pat cu acea persoană. Dacă bărbatul cu care se întâlnesc nu le cere să facă sex după câteva zile femeile se gândesc că acesta e gay sau e ceva în neregulă cu el. E incredibil! Care e problema dacă un bărbat vrea să-și ia timp ca să te cunoască mai bine?

Oamenii cred că sexul recreațional „e distractiv”, dar eu vă spun că sexul are putere și că nu ar trebui să vă bateți joc de această putere – și eu sunt terapeut, lucrez de zeci de ani în acest domeniu.

Când faci sex recreațional, când te culci cu oricine este disponibil, batjocorești cel mai sacru aspect al acestui act. (Mary Jo Rapini) Traducerea Mihaela Dan

Puterea femeilor stă în capacitatea de a se conecta cu ceilalți.

Femeile care își pierd partenerul fac față mai ușor pierderii respective, grație acestei capacități de a se conecta cu cei din jur, de a-și împărtăși emoțiile și de a se lăsa susținute de cei apropiați.

În general, bărbații nu au această capacitate și de aceea ei reacționează la pierderea partenerei prin a o înlocui cu o altă femeie.

Atunci când partenerul său moare, o femeie va fi înconjurată de alte femei, care o vor ajuta, o vor susține, vor încerca să îi aline durerea.

Bărbații nu au o astfel de rețea de sprijin, ei se bazează pe partenera lor sau pe o altă femeie din viața lor ca să-i susțină emoțional. Dacă ei își schimbă des partenera sau femeia care îi susține, nu vor ajunge să aibă o conexiune emoțională suficient de profundă cu acea femeie, ca să obțină ajutorul de care au nevoie și vor sfârși prin a se simți foarte singuri.

Chiar dacă pentru bărbați conexiunea fizică este importantă, ei au nevoie la fel de mult ca și femeile de o conexiune emoțională, mai ales în perioadele dificile. (Mary Jo Rapini) Traducerea Mihaela Dan

Este uimitor să descopăr că sunt mulți bărbați care interpretează ca avansuri sexuale faptul că o femeie se comportă cu bunătate, prietenie și empatie cu ei.

Mi s-a întâmplat și mie să aflu de la unii bărbați că la un moment dat în trecut au crezut că le fac avansuri, pentru că i-am tratat cu bunătate, cu compasiune, cu empatie atunci când am interacționat; am fost uluită să aflu asta.

Eu pur și simplu sunt un om care se comportă cu bunătate și compasiune cu cei din jur; așa sunt eu și nu o să mă schimb, doar pentru că unii bărbați ar putea interpreta greșit comportamentul meu.

Dar nu pot să nu mă întreb cum au fost crescuți acei bărbați, dacă ei au ajuns să creadă că dacă o femeie îi tratează frumos înseamnă că ea le face avansuri. Totul pleacă din copilărie, din modul în care am fost crescuți. (Mary Jo Rapini) Traducerea Mihaela Dan

Dacă un bărbat îți spune că nu este interesat de o relație serioasă, crede-l pe cuvânt! Bărbații sunt cât se poate de sinceri când îi spun asta unei femei.

Dar de multe ori femeile trec peste acest „mic amănunt” dacă acel bărbat arată că vrea să continue legătura cu ele, iar apoi, după un timp, când el pune punct acelei relații, acele femei se plâng că au fost mințite.

Nu, amintește-ți că ți-a spus că nu este interesat de o relație serioasă!

În general, atunci când bărbatul spune acest adevăr, îi „amortizează” efectul cu diferite comportamente care o fac pe acea femeie să creadă că ține la ea, fiindcă interesul său este să continue o legătură care pentru el nu este una serioasă, pentru a obține în continuare sex. Interesul său nu este ca acea femeie să înțeleagă clar că el nu-și dorește o relație serioasă cu ea, fiindcă cel mai probabil asta ar determina-o să pună punct legăturii. El face o continuă echilibristică pe linia dintre zona care înseamnă „Sunt interesat de tine” și cea care înseamnă „Nu-mi doresc o relație serioasă cu tine”, folosind în favoarea sa emoțiile femeii respective.

În general, dacă un bărbat care a spus că nu își dorește o relație serioasă va discuta cu acea femeie despre un concediu făcut împreună, femeia se gândește „El își plănuiește viitorul alături de mine! E clar că mă vede alături de el în continuare, chiar dacă spune că nu-și dorește o relație serioasă!”.

Nu, nu-și plănuiește viitorul cu tine! Tot ce plănuiește este să meargă în acea excursie cu tine, ca să nu meargă singur, nimic mai mult!

Eu vorbesc cu o mulțime de femei care îmi spun că relația lor cu partenerul este „o prietenie, atâta tot”, dar de fapt ele fac sex cu acel bărbat, sunt parteneri într-un gen de legătură care nu este și nu va fi o relație serioasă pentru el. Aceste femei par să nu înțeleagă că îi oferă acelui bărbat tot ce poate fi mai intim, deși el le-a spus nu este interesat să aibă o relație de cuplu serioasă cu ele… (Rebecca Lynn P.) Traducerea Mihaela Dan

Femeile se plâng că bărbații nu sunt dispuși „să piardă timp” la începutul unei relații, pentru ca ei și femeia respectivă să se cunoască unul pe celălalt înainte de a face sex. „Dacă tu nu ești dispusă să faci sex cu un bărbat după primele întâlniri, dacă vrei să aștepți ca să-l cunoști mai bine înainte de a ajunge în pat cu el, este foarte posibil să nu apuci să-l cunoști mai bine, pentru că bărbații pot obține sex foarte ușor în ziua de azi de la alte femei și vor merge acolo unde îl obțin fără prea mari eforturi. Dacă tu nu vrei, el se reorientează rapid către o femeie care vrea, n-are nevoie «să piardă timp», n-are nevoie să investească energie pentru a te cunoaște mai bine pe tine”.

Unii au senzația că relațiile romantice au devenit „comerciale”, au căpătat o tentă „capitalistă”, fiindcă cei mai mulți oameni sunt interesați să-și satisfacă nevoile cât mai repede și cu un „cost” cât mai mic și merg pe principiul „Dacă tu nu-mi mai satisfaci nevoile, te las și caut pe altcineva care mi le satisface, fiindcă e plină balta de pește” – e ca și cum ai schimba ciorapii. Nu mai este vorba despre a ne cunoaște unul pe altul, de a aprofunda relația noastră, de a ajunge la adevărata intimitate, de a evolua împreună; este vorba despre a-mi satisface nevoile mele și atât.

Oamenii simt că sunt folosiți ca niște consumabile – „Te iau, te folosesc atât cât am nevoie și apoi te arunc și iau pe altcineva” -, iar asta doare foarte tare.

Știți ceva? Poți funcționa într-o „piață liberă” (și e valabil și pentru femei, și pentru bărbați), dar în același timp, poți trata oamenii cu respect. Bun, simți că aceea relație nu (mai) este ce-ți dorești, știi că n-o să dureze, dar măcar respectă-l pe celălalt și spune-i adevărul: ”Îmi pare rău, dar simt că relația noastră nu funcționează pentru mine/ Nu simt pentru tine acel gen de sentimente care să mă facă să vreau să mă implic într-o relație de durată”. Da, va fi dureros pentru celălalt, dar fii onest cu el, nu-I trata ca pe un obiect pe care îl folosești și apoi îl arunci!

Poți să fii liber și în același timp, să-i tratezi cu respect pe ceilalți. Poți fi liber și în același timp, să-i tratezi cu bunătate pe ceilalți. Nu uita că oamenii aceia au inimă, că îi faci să sufere atunci când îi tratezi ca pe niște obiecte care sunt bune doar atât timp cât îți folosesc la ceva, după care le arunci și gata. (Esther Perel) Traducerea Mihaela Dan

Câți prieteni ai?

Nu-i include pe cei care consideri că sunt prietenii tăi, dar ei nu consideră că ești prietenul lor.

Numără-i pe cei cu care ai o relație de prietenie sănătoasă, o relație în care vă respectați și vă prețuiți cu adevărat unul pe celălalt, în care comunicați la modul sincer și vă spuneți cu onestitate chiar și adevăruri inconfortabile.

Câți oameni ar fi dispuși să-ți spună adevărul în față, chiar dacă știu că n-o să-ți placă, dar ți-l spun, pentru că te respectă prea mult ca să te mintă? Câți dintre oamenii din preajma ta sunt genul care nu se îndepărtează de tine doar pentru că li se pare că ai spus/ făcut ceva care îi derajează sau pentru că au auzit că ai fi spus/ făcut ceva, fără să discute cu tine mai întîi, ca să lămuriți acea chestiune?

În câți oameni ai deplină încredere și simți că te poți arăta vulnerabil?

Cele mai frumoase prietenii sunt cele spirituale, care nu au interese ascunse.

Găsiți o cale de a vă transforma prieteniile actuale în prietenii spirituale, abordați-le la modul sincer și responsabil, funcționați în integritate în aceste relații! Și faceți asta și în relațiile de cuplu.

Comunicați cu ceilalți cu deplină sinceritate, fiți onești, spuneți-le clar ce vă doriți de la acea relație, ce puteți să oferiți și ce nu puteți să oferiți, iar dacă lucrurile deraiază de la traseul inițial, puteți să fiți cu inima împăcată: „Ți-am spus de la început că îmi doresc asta și asta și că nu sunt pregătit/ nu pot să-ți ofer asta și asta”.

Dacă vreți să aveți relații de prietenie/ de cuplu spirituale, prima condiție este ca voi înșivă să fiți dispuși să fiți complet sinceri și responsabili în acele relații, să funcționați în integritate.

Edgar Cayce spunea: „Dacă vrei să ai un prieten bun, fii tu un prieten bun”.

Dacă vrei să ai un partener extraordinar, fii tu un partener extraordinar. (Michael Mirdad) Traducerea Mihaela Dan

Dacă vrei să ai o relație de cuplu sănătoasă este necesar ca mai întâi să știi foarte clar cine ești tu cu adevărat și ce îți dorești cu adevărat de la o relație. Dacă tu nu știi cine ești cu adevărat și nu știi nici ce îți dorești, ci știi doar că ai neapărată nevoie de o relație de cuplu ca să fii fericit/ împlinit, atunci cel mai probabil o să accepți aproape pe oricine ca și partener de cuplu, fiindcă ești disperat.

Ia-ți timp ca să te lămurești cine ești tu cu adevărat și ce anume îți dorești de la o relație. Și poți să faci acest lucru chiar dacă ești în prezent într-o relație de cuplu.

Spre exemplu: „Îmi doresc să existe o comunicare permanentă și absolut sinceră între noi. Îmi doresc să existe fidelitate din punct de vedere sexual. Îmi doresc să știu că putem avea încredere deplină unul în celălalt” și așa mai departe.

Și apoi uită-te pe lista pe care ai întocmit-o cu toate acele lucruri pe care le dorești de la relația de cuplu și de la viitorul partener și întreabă-te: pot să ofer eu toate aceste lucruri în relație? Pot să fiu eu un partener care îndeplinește toate aceste condiții?

Dacă tu ești capabil să fii acel partener și te manifești în viața ta de zi cu zi în acel mod, ai șanse să găsești partenerul pe care ți-l dorești. Dacă nu ești capabil să fii acel gen de om, dacă tu nu oferi toate acele lucuri pe care le dorești de la o relație de cuplu, nu te mira că nu manifești o astfel de relație sau dacă ești într-o relație, ea nu este ceea ce ți-ai dori.

Eu am intrat întotdeauna într-o relație spunând sincer ce îmi doresc de la relația respectivă, ce pot să ofer și ce nu pot să ofer. Nu am indus în eroare pe nimeni, nu am lăsat să se înțeleagă că aș fi dispus să ofer mai mult decât eram cu adevărat dispus să ofer, nu am mințit în niciun fel. Și persoana respectivă a putut să decidă în cunoștință de cauză dacă este interesată sau nu de ceea ce eram eu dispus să ofer și de genul de relație pe care mi-o doream eu.

Am intrat în relații cu onestitate. Și am continuat relațiile cu onestitate, iar când n-a mai funcționat, am spus-o cu onestitate și ne-am despărțit într-un mod civilizat. (Michael Mirdad) Traducerea Mihaela Dan

Când intrați într-o relație cu cineva, asigurați-vă că este o relație în care comunicați la modul absolut onest cu celălalt și spuneți clar ce vă doriți și ce nu vă doriți, ce sunteți dispuși să oferiți și ce nu sunteți dispuși să oferiți în relația respectivă. Și onorați-vă promisiunile/ angajamentele, atunci când faceți o promisiune/ vă asumați un angajament. Iar dacă se întâmplă ceva și nu mai puteți să vă onorați angajamentul, spuneți-i celuilalt cu sinceritate care este situația, asumați-vă responsabilitatea.

De exemplu: „Știu că am stabilit să încercăm să vedem cum merge relația noastră timp de un an, dar acum, după șase luni, simt că nu merge, simt că nu are rost să mai continuăm, pentru că pentru mine este clar că nu va funcționa. Îmi pare rău, dar asta simt și nu vreau să te mint”.

De multe ori oamenii căută un pretext, se agață de ceva ce a făcut celălalt, exagerează proporțiile acelei greșeli și o folosesc ca motiv pentru a rupe relația, pentru că astfel nu mai este nevoie să spună că pur și simplu nu mai vor să fie în acea relație și să pară că ei sunt „vinovați” pentru despărțire.

Ăsta este un mod de a evita să-ți asumi responsabilitatea.

Nu faceți asta! Spuneți la modul onest: „Această relație nu mai funcționează pentru mine. Îmi pare rău” și puneți punct. Așa vă scutiți și pe voi, și pe partener de mai multă suferință.

Fiți onești în relații, spuneți-i adevărul celuilalt, chiar dacă este un adevăr inconfortabil. (Michael Mirdad) Traducerea Mihaela Dan

Unii oameni au nevoie de titlurile/ funcțiile/ diplomele lor ca să se simtă importanți. Ei se identifică cu titlul/ funcția lor sau cu alte elemente de acest gen, care „dau greutate” numelui lor. Acești oameni simt că dacă își spun doar numele nu este suficient, fiindcă ceilalți nu vor fi atât de impresionați ca atunci când spun ceva de genul: „Sunt doctorul X”, „Sunt preotul Y”, „Sunt directorul Z”, „Sunt avocatul T”. Și se prezintă în acest fel în contexte în care nu are nicio importanță titlul/ profesia/ funcția lor, pentru că nu sunt întâlniri/ discuții profesionale.

Oamenii care au cu adevărat valoare nu au nevoie să se prezinte la modul „Numele meu este doctor Cristian Ionescu”, pentru că numele lor înseamnă ceva pentru cei care știu să aprecieze adevărata valoare.

Când ai ajuns la un anumit nivel, numele tău este suficient, oamenii știu cine ești fără să mai adaugi „doctor/ avocat/ director/ preot/ profesor universitar doctor”, etc, pentru că ei au auzit despre tine și despre valoarea ta.

Ești suficient de sigur pe tine încât să lași deoparte titlurile tale sau ai nevoie de ele ca să-ți mascheze slăbiciunea și nesiguranțele?

Dacă atunci când facem cunoștință într-un cadru care n-are legătură cu activitatea ta profesională, tu îmi spui „Sunt doctorul/ avocatul/ directorul/ preotul/ profesor universitar doctor X”, deja știu cu cine am de-a face.

Dacă simți nevoia să spui „Eu sunt șeful aici!” eu știu clar că nu tu ești șeful. Dacă ai fi cu adevărat șeful s-ar vedea cu ochiul liber, nu ar fi nevoie să precizezi asta.

Dacă simți nevoia să-mi spui ce titluri/ funcție ai, ca să te asiguri că am înțeles cât de important ești tu, știu că nu ești atât de important pe cât te dai, că ești nesigur pe tine și slab.

„Eu sunt bărbatul în casa asta!” Dacă simți nevoia să o spui, pentru mine e clar că nu ești tu bărbatul în acea casă. (TD Jakes) Traducerea Mihaela Dan

M-am specializat în domeniul terapiei de cuplu pentru că îmi doream să învăț cum să am o relație de cuplu sănătoasă și nu am fost mulțumit de modul în care este concepută terapia de cuplu în societatea actuală, consider că are niște „vicii din construcție”, ca să spun așa. Ca atare, mi-am creat propria metodă de terapie și propria școală, unde țin cursuri și instruiesc specialiști în domeniu.

După cum știm cu toții, instituția căsătoriei nu a funcționat prea bine în ultimii 50 de ani - aproape 50% dintre căsătorii sfârșesc printr-un divorț; pe de altă parte, din ceea ce am constatat eu, parcă oameni își doresc mai mult ca niciodată o relație de cuplu pe termen lung.

Noi avem nevoi emoționale adecvate secolului XXI când este vorba despre relațiile de cuplu, dar folosim instrumente adecvate secolului XX în relații. Altfel spus, noi trăim într-o cultură patriarhală narcisistă, care stimulează dependențele și care nu susține relațiile de cuplu. Și eu cred că una dintre marile schimbări ale epocii în care trăim ține de rolul femeilor în societate: femeile au început să-și recupereze puterea personală, au început să devină independente financiar și ca atare, ele nu mai au nevoie de căsătorie ca să supraviețuiască și ca să fie acceptate social, așa cum se întâmpla în trecut. Ca atare, ca să convingi o femeie să se mărite cu tine nu mai e suficient să-i dai salariul tău, așa cum se făcea „târgul” în trecut.

Pe vremuri bărbatul câștiga banii pe care îi aducea acasă femeii, care se ocupa de întreținerea casei și de creșterea copiilor. Dacă bărbatul nu o bătea prea des, nu bea prea mult și nu o înșela prea des, femeia considera că are o căsnicie bună. Ce dacă bărbatul tău te trata ca pe o cantitate neglijabilă? Ce dacă te ignora în cea mai mare parte a timpului? Acestea erau amănunte nesemnificative în trecut, iar tu, ca femeie, nu aveai dreptul să te plângi de așa ceva, ți se spunea să taci și să înghiți și să-ți vezi de casa ta, să fii mulțumită că ai un bărbat bun, care nu te bate și nu bea toți banii.

În prezent femeile nu mai sunt dispuse să tacă și să înghită, iar relațiile nu mai sunt ceea ce au fost, pentru că din ce în ce mai puține femei sunt dispuse să suporte să fie tratate într-un mod lipsit de respect, să fie controlate sau abuzate.

Femeile vor un alt gen de relații și sunt mai pricepute la ceea ce ține de relații decât noi, bărbații și de aceea eu consider că acum mingea este în terenul bărbaților.

Femeile vor mai multă intimitate emoțională în relația de cuplu, iar bărbații nu au fost educați în acest sens, nu știu cum să ofere așa ceva. Băieții din ziua de azi sunt mai pricepuți în domeniul ăsta, au mai învățat câte ceva de la mamele lor, dar bărbații maturi, de vârsta mea, nu au nicio idee cum să ofere conexiune emoțională și de aceea ei au o mare problemă. De aceea rata divorțurilor în ultimii ani a crescut foarte mult. (Terry Real) Traducere Mihaela Dan

𝐙𝐄𝐓𝐀 𝐌𝐀𝐋𝐄 - 𝐛𝐚𝐫𝐛𝐚𝐭𝐮𝐥 𝐦𝐨𝐝𝐞𝐫𝐧

Înainte de a citi, țin să menționez că urmează o analiză personală. Nu sugerez că femeile sunt superioare, ci doar că de această dată m-am concentrat pe bărbați. Au existat numeroase postări în care am analizat și femeile.

Testosteronul bărbatului modern este tot mai puțin stimulat, este și normal dacă acum au programări cot la cot cu partenerele lor la epilat, pensat, manichiură-pedichiură, masaj. De aceea a crescut cererea pentru pastilele albastre, pentru că bărbatul modern, în mare parte, nu mai are instinctul natural de mascul, poate e de la blugii foarte mulați. :))

Bărbatul, prin natura sa, este născut cu o agresivitate menită să-l ajute să-și apere teritoriul și să-și revendice hrana. Adaptat la bărbatul modern, testosteronul îi oferă atitudinea necesară de "luptător" modern.

Acesta trebuie să fie demn să-și întemeieze o familie pe care nu are dreptul să o părăsească niciodată. Nu mai este vorba de el, este vorba de responsabilitatea lui de a-și proteja familia cu orice preț.

S-au făcut studii și s-a demonstrat faptul că copiii crescuți fără tată au devenit adulți cu probleme.

Bărbatul nu mai merge la vânătoare, nu mai construiește căminul familiei, nu mai merge la război sau să muncească cu cărca, și totuși bărbatului i-a rămas testosteronul.

Ce face cu el? Își devalorizează partenera? Își bate partenera folosindu-se de puterea pe care societatea i-o oferă?

Bărbatul modern este obligat să-și respecte statutul de bărbat, dacă dorește să fie unul. De aceea s-a ajuns unde s-a ajuns, să nu se mai știe ce înseamnă bărbatul și femeia, pentru că copiii noștri nu mai au o imagine clară și o referință. Tatăl e mai mult plecat la combinații, la grătare și cu băieții, iar mama își afundă amarul în mâncare și internet.

Pentru ca bărbatul să știe să respecte o femeie, trebuie să învețe să facă asta, nu să își ia etalon ce a văzut la mama și la tata. Nu așa se construiește o relație.

Cu cât bărbatul este mai mediocru, cu atât se va crede mai "valabil", mai "valoros", dar valorile lui sunt limitate la ceea ce are. Un bărbat, un gentleman, învață mereu să își protejeze familia la orice nivel este, el nu are în vocabular "nu pot", "nu știu", aceste expresii nu există nici măcar în mintea sa. El știe că poate, el își învață lecțiile, nu găsește vinovați și mereu este asumat alături de familia sa. Doar haimanalele cutreieră, adevărații lupi rămân în haită și își hrănesc puii. Aveți impresia că femeile și copiii nu ar avea plăcerea de un grătar?

În calitate de bărbat, nu ai voie să aduci injurii față de copiii și partenera ta, indiferent care e situația. Întotdeauna analizezi, vezi de ce s-a creat o problemă; dacă s-a ajuns la existența unei probleme pe teritoriul tău, înseamnă că undeva nu ai protejat bine.

Bărbatul are două alegeri când există un conflict cu partenera: 1. Să se cumpătească, să asculte femeia, căci singura ei putere stă în cuvinte, și să aplaneze conflictul. Sau 2. Să își pună fusta pe el și să se comporte precum o femeie, să țipe, să vorbească ca la piață, folosindu-se de faptul că este bărbat pentru a intimida.

Un bărbat nu are voie să atingă o femeie nici măcar cu o floare. Când ai dat într-o femeie, ți s-a luat calitatea de bărbat, ești un nimic.

Un bărbat își protejează copiii, nu îi expune voit la situații și etape care i-ar putea marca. Un bărbat tace, pentru că într-o familie nimeni nu are forța lui, dacă el tace, toată lumea tace, el este fitilul care aprinde, femeia poate reacționa doar în defensivă, iar de multe ori copiii văd totul. Doar un bărbat fără valori și egoist poate face asta.

Ceea ce nu știu ei este că bărbatul plătește de zece ori orice fragmentare pe care i-o aduce familiei, pentru că el este responsabil de aceasta să o protejeze și chiar el o fragmentează.

Nu mai merge? Bun. Este normal. Motive pot fi multe, nici din obligație nu poți sta. Dar nu uita, ai o datorie, să-ți protejezi familia până când aceasta îți spune că este în regulă și fără tine. Nu contează a cui e vina. Ești bărbat. Dacă nu, pune-ți fusta și cere drepturi de femei. De aceea multe femei au ajuns să poarte pantaloni.

O femeie trebuie respectată, ascultată, protejată, iubită fără a cere ceva la schimb. Dacă îndrăznești să țâșâi, dă-ți una peste gură. Ea ți-a oferit un cămin, copii, tot. Putea avea 10 ca tine.

Un bărbat trebuie să-și cucerească partenera în prima zi, mulți aveți impresia că v-ați luat menajere și bone. De ce ar sta zilnic la dispoziția voastră când ar putea ieși zilnic cu unul care dorește să o cucerească? Vi se pare un schimb corect? Femeia după căsătorie ar trebui să fie și mai apreciată, în semn de respect. De ce ar renunța la o viață în care era liberă și mereu curtată în detrimentul bătăilor, jignirilor, devalorizării.

Iar dacă femeia nu mai e ca la început este pentru că nu mai are cu ce și când, pentru că tot ce are a investit în familia pe care tu nu știi să o apreciezi, este pentru că în loc să meargă la spa, coafor și sală, preferă să-ți plătească ție un bilet la jocuri sau datoriile sau să cumpere mâncare.

Mă opresc aici, mi-a mai zis cineva care trăiește doar pentru lumea de pe net că nu mă suportă nimeni pentru că fac genul acesta de postări. Mint cu ceva? Nu, mulțumesc, prefer să fiu așa decât să am multe "like-uri".

Băgați-vă mințile în cap că azi mâine dispar bărbații. Abia mai simți miros de testosteron, nu știu ce se întâmplă cu voi, pozați mai rău decât femeile, puteți mai mult decât mașina, corpul și "clanurile" care sunt de fapt o mână de oameni la un loc, dacă te uiți peste dosarele lor, doar furtișaguri și înșelat oameni.

Azi, bărbatul modern trăiește pentru like-urile de pe rețelele de socializare, trăiește din trandafiri pe TikTok și validare de la străini, pentru corp, mașină și minciunile pe care le vinde, căci doar acolo poate fi cine își dorește.

Se râdea de femei că se dezbracă pe Facebook; dați scroll acum pe Facebook și Instagram. Nu îmi aduc aminte când am văzut ultima dată un bărbat care să nu se laude cu mașina, mușchii sau cu citate din cărți pe care nu le-a citit niciodată, ori cu opulența din localuri.

Ca să știi să mănânci, înveți. Ca să știi să te îmbraci, înveți; totul se învață, ceea ce în societate nu mai există. Fiecare se comportă după cum îi taie capul.

Vrem să fumăm trabucuri, dar nu știm cum să le ținem în mână, vrem băuturi fine, dar habar nu avem ce bem. E ok, e de firmă.

În societatea actuală, nu e rar să observăm bărbați care preferă să își etaleze nemulțumirile într-un mod teatral pe rețelele de socializare, să se auto-victimizeze sau să își asume rolul de "circar".

Un bărbat autentic, în contrast, își gestionează problemele discret și cu demnitate, departe de ochii lumii.

Deși este de înțeles că femeile pot fi mai emotive, dat fiind modul diferit în care creierul lor funcționează, e surprinzător să vezi bărbați care par să ceară milă și validare de la alții...

 (Psih. Nutr. Michelle, sursa Concept Michelle - PsychoFit Nutrition)

Eu le cer clienților mei să-și ia un angajament față de ei însiși: să nu-i mai trateze niciodată pe alții într-un mod lipsit de respect și să nu mai accepte niciodată să fie tratați într-un mod lipsit de respect.

Și știu că nu poți controla tu comportamentul altora față de tine, dar poți oricând să-ți iei lucrurile și să pleci de lângă un om care te tratează într-un mod lipsit de respect. (Terry Real) Traducerea Mihaela Dan

Societatea noastră patriarhală recompensează oamenii care se adaptează condițiilor (disfuncționale/ toxice) existente, nu adulții independenți care denunță situațiile toxice și aleg să iasă din ele.

În această societate există două lucruri diferite, masculinitatea și feminitatea, iar intimitatea este considerată o chestie feminină, ceea ce face ca intimitatea - ca toate calitățile feminine - să fie devalorizată.

Nouă ne place să vedem cupluri ținându-se de mână și visăm la o intimitate profundă în relația de cuplu, dar nu suntem învățați nicăieri abilitățile relaționale de care ai nevoie ca să ajungi la așa ceva.

În societatea noastră patriarhală cele mai multe cupluri sunt formate dintr-un bărbat narcisist sau care consideră că-i este superior partenerei sale și are dreptul să îi dicteze acesteia ce să facă și o femeie care funcționează în tiparul codependenței și care se supune. Am de-a face tot timpul cu astfel de cupluri la cabinetul meu.

În 90% din cazuri femeia este cea care, în timp, ajunge să fie nemulțumită de această dinamică relațională.

Faptul că te simți superior celorlalți și le impui voința ta nu e neva neplăcut, te simți bine.

Faptul că te simți inferioară și că suporți fără să crâcnești jignirile/ umilințele/ abuzurile partenerului tău nu e ceva plăcut, nu te simți deloc bine și te umpli de resentimente. (Terry Real) Traducerea Mihaela Dan

De foarte multe ori am de-a face cu bărbați care ajung la cabinetul meu târâți de soție, care este profund nemulțumită de relația respectivă.

Și când se întâlnesc cu mine, mulți dintre acești bărbați gândesc la modul: „De ce ți-aș da atenție, de ce aș lua în serios ce-mi spui tu?”.

De aceea, eu încep prin a le da răspunsul la această întrebare, ca să fie lucrurile clare: „Motivul pentru care este în interesul tău să-mi dai atenție este acela că eu am ceva ce-ți dorești: am posibilitatea să-ți ofer o soție care să fie mai mulțumită și mai iubitoare decât este acum, copii mai fericiți, o viață mai frumoasă și o stare de sănătate mai bună. De asemenea, eu sunt singurul lucru care stă între tine și ceva ce nu-ți dorești: o relație de cuplu și mai nefericită sau chiar divorțul”.

Iar apoi susțin femeia în a lua poziție în fața comportamentelor autoritare, iresponsabile sau abuzive ale partenerului. Și fac asta de față cu bărbatul, întrebând-o pe partenera lui lucruri de genul „Ce vei face dacă el nu își schimbă comportamentul?”, „Ți-ai fixat o perioadă limită în care îi dai șansa să facă ceva pentru a îmbunătăți situația?”, „Ai un plan de rezervă pentru cazul în care el nu își schimbă comportamentul?”.

Și pentru mine este foarte important să le încurajez pe femei în a-și spune adevărul, în a-și apăra dreptul de a fi tratate cu respect în cadrul relației. Ca atare, deseori le întreb: „Dacă ești nemulțumită de comportamentul lui, de ce nu te manifești ca atare, de ce taci și înghiți? Când el te tratează într-un mod lipsit de respect, de ce singurul lucru pe care i-l spui este «Ce vrei să fac de mâncare pentru cină?». De ce spui ceva, când simți cu totul altceva?”.

Multe dintre femeile care vin la mine, nemulțumite de relația lor de cuplu, au soți care le domină și care nu sunt dispuși să vină la terapie. Și eu le învăț pe clientele mele o variantă de „intervenție” rapidă care este cam așa: când partenerul său vine acasă de la serviciu, femeia îi spune direct „Urăsc modul în care te comporți cu mine, urăsc asta, asta și asta. Am fixat o întâlnire cu psihoterapetul, la care să mergem vineri, la ora….. Sper să fii prezent la acea întâlnire. Dacă n-o să fii acolo voi fi și mai nemulțumită și mai furioasă decât sunt acum, iar acum sunt foarte nemulțumită și furioasă.

Dacă am epuizat acest subiect, ce vrei să fac de mâncare pentru cină?”.

Iar de obicei bărbații vin la acea întâlnire.

Totul ține de cât de hotărâtă este femeia, când îi spune acele lucruri.

Eu le învăț pe femeile cu care lucrez că este dreptul lor să aibă o relație de cuplu în care să se simtă iubite, respectate, prețuite, susținute. Și dacă nu te simți așa, înseamnă că acea relație nu este benefică pentru tine și cu siguranță nu este benefică pentru copiii tăi. Așa că nu mai accepta mizerii din partea nimănui, pune piciorul în prag și spune „Destul! Nu mai tolerez așa ceva!”.

Și le mai spun femeilor: „Nu ezita să oferi un feedback sănătos în relația de cuplu, nu ezita să ceri ceea ce vrei, doar pentru că te temi de reacția nesănătoasă a partenerului tău! Dacă lui nu-i convine că îți spui clar părerea, e problema lui. Iar dacă el are reacții dezechilibrate de fiecare dată când tu îți spui părerea într-un mod echilibrat, iubitor, cu respect, acesta este un semn clar că e nevoie să faceți terapie de cuplu”. (Terry Real) Traducerea Mihaela Dan

 

*

Există niște condiții care trebuie îndeplinite înainte de a începe terapia de cuplu, pentru a începe procesul prin care însănătoșești acea relație de cuplu.

În primul rând eu verific dacă vreunul dintre parteneri are o problemă psihiatrică netratată sau o dependență și de asemenea, dacă există o treia persoană între ei, dacă există un triunghi amoros. În acest caz, întâi ne ocupăm de acea problemă și abia apoi putem demara terapia de cuplu.

În al doilea rând, dacă unul dintre parteneri consideră că nu există niciun motiv pentru ca el să se schimbe și nu este dispus să colaboreze, nu avem ce să mai discutăm, terapia de cuplu nu-și are rostul.

În al treilea rând, dacă unul dintre cei doi nu l-a iubit niciodată pe partenerul său, ci s-a căsătorit cu acesta din diverse alte motive, îl întreb pe primul: „De ce nu îl eliberezi pe acest om pe care nu l-ai iubit niciodată și nu îți găsești un partener pe care să-l iubești?”.

În al patrulea rând, dacă descopăr că unul dintre parteneri este mult mai evoluat ca nivel de conștiință/ spiritual decât cel de-a doilea, îl ajut pe cel dintâi să iasă într-un mod civilizat din acea relație. (Terry Real) Traducerea Mihaela Dan

Oamenii care nu au o stimă de sine sănătoasă își evaluează propria valoare în funcție de niște lucruri exterioare. Valoarea lor – și implicit, stima lor de sine - depinde de performanțele/ realizările lor, de opinia altora despre ei sau de ceea ce posedă.

Dacă vorbim despre bărbați, în general, ei își evaluează propria valoare în funcție de performanțele lor (la nivel profesional, social, financiar, sexual, etc). Și cum de-a lungul timpului nu au parte numai de succese/ realizări, stima lor de sine urcă și coboară tot timpul, în funcție de cea mai recentă performanță (sau cel mai recent eșec).

Să fiu bine înțeles: dacă tu ai învins într-un meci de tenis un alt jucător, excelent, savurează-ți victoria! La acest moment ești un jucător de tenis mai bun decât adversarul tău; DIN ACEST PUNCT DE VEDERE îi ești superior acelui om. Dar nu poți spune că la modul general, ești superior acelui om, nu ești o ființă umană „superioară” lui.

Și băieții, și bărbații trebuie să înțeleagă că stima de sine ține de ființa lor, de inima lor, nu de ceva din exterior. Ei nu au nevoie să-și dovedească valoarea ca ființă prin nu știu ce performanțe, prin acumularea de bunuri materiale, etc. Fiecare ființă umană are valoare prin simplul fapt că există, nu este nevoie să le dovedești altora valoarea ta. (Terry Real) Traducerea Mihaela Dan

Femeile se plâng că bărbații nu sunt dispuși „să piardă timp” la începutul unei relații, pentru ca ei și femeia respectivă să se cunoască unul pe celălalt înainte de a face sex. „Dacă tu nu ești dispusă să faci sex cu un bărbat după primele întâlniri, dacă vrei să aștepți ca să-l cunoști mai bine înainte de a ajunge în pat cu el, este foarte posibil să nu apuci să-l cunoști mai bine, pentru că bărbații pot obține sex foarte ușor în ziua de azi de la alte femei și vor merge acolo unde îl obțin fără prea mari eforturi. Dacă tu nu vrei, el se reorientează rapid către o femeie care vrea, n-are nevoie «să piardă timp», n-are nevoie să investească energie pentru a te cunoaște mai bine pe tine”.

Unii au senzația că relațiile romantice au devenit „comerciale”, au căpătat o tentă „capitalistă”, fiindcă cei mai mulți oameni sunt interesați să-și satisfacă nevoile cât mai repede și cu un „cost” cât mai mic și merg pe principiul „Dacă tu nu-mi mai satisfaci nevoile, te las și caut pe altcineva care mi le satisface, fiindcă e plină balta de pește” – e ca și cum ai schimba ciorapii. Nu mai este vorba despre a ne cunoaște unul pe altul, de a aprofunda relația noastră, de a ajunge la adevărata intimitate, de a evolua împreună; este vorba despre a-mi satisface nevoile mele și atât.

Oamenii simt că sunt folosiți ca niște consumabile – „Te iau, te folosesc atât cât am nevoie și apoi te arunc și iau pe altcineva” -, iar asta doare foarte tare.

Știți ceva? Poți funcționa într-o „piață liberă” (și e valabil și pentru femei, și pentru bărbați), dar în același timp, poți trata oamenii cu respect. Bun, simți că aceea relație nu (mai) este ce-ți dorești, știi că n-o să dureze, dar măcar respectă-l pe celălalt și spune-i adevărul: ”Îmi pare rău, dar simt că relația noastră nu funcționează pentru mine/ Nu simt pentru tine acel gen de sentimente care să mă facă să vreau să mă implic într-o relație de durată”. Da, va fi dureros pentru celălalt, dar fii onest cu el, nu-I trata ca pe un obiect pe care îl folosești și apoi îl arunci!

Poți să fii liber și în același timp, să-i tratezi cu respect pe ceilalți. Poți fi liber și în același timp, să-i tratezi cu bunătate pe ceilalți. Nu uita că oamenii aceia au inimă, că îi faci să sufere atunci când îi tratezi ca pe niște obiecte care sunt bune doar atât timp cât îți folosesc la ceva, după care le arunci și gata. (Esther Perel) Traducerea Mihaela Dan

Dacă discutăm despre instituția căsătoriei, principala diferență dintre femeile din trecut și cele din ziua de azi este aceea că acum femeile au libertatea să iasă din relație atunci când vor să facă asta. În trecut nu exista ieșire, exista numai intrare.

Eu îmi amintesc că în copilăria mea, în societatea în care trăiam, femeile nu puteau să meargă la bancă și să-și scoată banii din propriul cont dacă nu erau însoțite de soțul lor.

Uneori eu mă gândesc la mama și la bunica mea și la modul în care au trăit ele… Pe vremea tinereții lor, soțul avea drepturi depline asupra soției sale, asupra banilor soției, asupra sexualității soției, asupra a tot ce ținea de soția sa. Practic, soția era proprietatea soțului.

Acum femeile au putere personală, au independență financiară, acum ele pot să-și spună părerea în cuplu, acum ele au libertatea să spună „Nu” atunci când simt că e „Nu” și au și libertatea să iasă dintr-o căsnicie care nu le este benefică.

Acum femeile știu că nu este „datoria lor de soție” să facă sex de câte ori vrea partenerul lor și în ce mod vrea partenerul lor, nu e „datoria lor de soție” să accepte orice în dormitor; acum ele vor ca sexualitatea în cuplu să fie ceva bazat pe dorința comună, pe plăcerea comună. (Esther Perel) Traducerea Mihaela Dan

„Soția mea îmi spune uneori: «Ești întotdeauna atât de atent și de binevoitor și de iubitor cu ceilalți; nu ești tot timpul la fel atent și de binevoitor și de iubitor și cu mine».

Asta poate fi interpretat în diverse moduri, inclusiv ca un atac, ca o critică la adresa mea… “

Hai să-ți spun ce aud eu când îmi spui asta! De cele mai multe ori, în spatele unui reproș, a unei critici, se află o solicitare.

Soția ta îți transmite: „Tu oferi întotdeauna tot ce e mai bun în tine muncii tale, clienților tăi, colegilor tăi, invitaților tăi și aduci acasă ce mai rămâne” – asta este „critica”.

Solicitarea din spatele criticii este următoarea: „Mi-ar plăcea să-mi oferi și mie la fel de des atenția ta deplină, să fii prezent pentru mine așa cum ești prezent în discuțiile cu ceilalți, să mă asculți cu adevărat, așa cum îi asculți pe ei, să fii pe deplin implicat în discuțiile cu mine cum ești în discuțiile cu alții. Mi-aș dori să am și eu mai des alături de mine acea Versiune a ta care este prezentă atunci când interacționezi cu clienții/ colegii/ invitații tăi, care este foarte amabilă, plină de răbdare, de bunăvoință, înțelegătoare, care ascultă cu atenție și este interesată să înțeleagă cu adevărat ce spune celălalt.

Știu că undeva în interiorul tău există acea Versiune a ta, pentru că o văd în interacțiunile tale cu alte persoane. Și o prezinți acelor persoane pentru că te simți motivat, pentru că știi că nu îți poți permite să le oferi mai puțin de atât, pentru că ei nu s-ar mulțumi cu mai puțin de atât.

Când interacționezi cu mine, tu știi că eu voi fi aici, alături de tine și mâine, chiar dacă nu ești prea amabil/ înțelegător/ răbdător. Știi că dacă azi îmi oferi firimituri, voi aștepta să-mi vină și mie rândul să am parte de acea Versiune a ta”.

Această solicitare se bazează pe o poveste care spune așa: „Atunci când ne-am cunoscut eu eram cea care primea acel gen de atenție din partea ta și asta m-a atras la tine: faptul că erai foarte atent și politicos cu mine, că mă tratai cu respect și m-ai făcut să mă simt specială, să simt că sunt cu adevărat importantă pentru tine. Și mi-e dor de acele vremuri, mi-e dor de felul în care mă făceai să mă simt atunci. Poate că simt și puțină gelozie când văd că atunci când interacționezi cu alți oameni, îi tratezi cu atât de multă atenție, iar relația dintre noi a devenit mai degrabă una orientată pe ce avem fiecare de făcut ca să funcționeze lucrurile în casă, pe un gen de management casnic. Mi-e dor de povestea de dragoste dintre noi. Am crezut că relația noastră va fi o poveste de dragoste”.

Iar răspunsul tău la ceea ce-ți transmite soția ta poate fi unul de genul „Nu e adevărat, sunt atent și cu tine!” (adică defensiv) sau poate fi unul de genul „Mulțumesc că mi-ai amintit cât de importantă este relația noastră. Uneori mă las luat de val cu activitățile mele de zi cu zi și uit cât de importantă este relația noastră. Îți mulțumesc că tu nu uiți și-mi atragi atenția, ca să remediez situația. Asta îmi arată că tu nu ești dispusă să lași ca relația noastră să se degradeze și că mă ajuți să-mi amintesc ce este cu adevărat important”. (Esther Perel) Traducerea Mihaela Dan

Numărul divorțurilor a crescut în ultimele decenii, pe măsură ce femeile au început să aibă mai multe drepturi, au început să muncească și să aibă venituri, au obținut o minimă independență financiară, astfel încât au putut supraviețui fără susținerea soților lor. În trecut femeile erau casnice și practic erau complet dependente de soții lor, care aduceau banii în familie; femeia era obligată să rămână în acea căsnicie, supraviețuirea ei depindea de soțul ei. În aceste condiții, bărbații aveau liber la abuzurile de orice tip și la a-și înșela soțiile, acestea erau obligate să suporte orice.

De aceea nu este cazul să romantizăm căsătoriile din trecut, care „durau o viață”.

Durata unei căsătorii nu este nicidecum un indicator al succesului în căsnicie. Nostalgia cu care unii vorbesc despre căsniciile din trecut, care durau o viață, este bazată pe o iluzie.

Pe vremuri căsniciile durau toată viața pentru că femeile nu aveau altă opțiune decât să rămână în acea relație, indiferent cât de abuzivă/ toxică era ea. Acum femeile au și alte opțiuni și le folosesc; și bine fac.

Pe vremea bunicilor mei se considera că ai o căsnicie bună dacă fiecare „își făcea datoria” în familie, dacă făceai ceea ce se aștepta de la tine ca soție și respectiv, ca soț, dacă vă îndeplineați rolul în familie. Toată lumea știa „ce trebuie să facă” o soție și „ce trebuie să facă” un soț și asta făceai.

Acum oamenii nu mai sunt dispuși să facă ce crede societatea că „trebuie”, acum există o foarte mare libertate în ceea ce înseamnă funcționarea unui cuplu, partenerii aleg singuri cum vor să funcționeze relația lor.

În plus, noi trăim mult mai mult decât trăiau oamenii acum 100 de ani, așa că atunci când spunem „până când moartea ne va despărți” asta înseamnă cu totul altceva decât însemna acum 100 de ani. (Esther Perel) Traducerea Mihaela Dan

La începutul secolului XX relațiile de cuplu funcționau pe baza unor reguli stricte, ce își aveau originea în religie și în organizarea specifică societății patriarhale. Exista o ierarhie foarte clară, unanim acceptată, se știa cine este șeful în familie, cine hotărăște și cine se supune. Bărbatul era șeful, el hotăra și femeia se supunea. Femeile erau „proprietatea” bărbaților, din multe puncte de vedere.

Relațiile de cuplu erau bazate pe „obligațiile de soț/ soție” și pe ideea de „a-ți face datoria” ca soț/ soție. Nu era vorba despre a face ce este benefic pentru tine, nu era vorba de a fi fericit; fericirea era în rai, după ce mureai, dacă „îți făceai datoria” pe Pământ. Era vorba despre a face „ce e bine”/ „trebuie” să faci (adică ce spunea societatea că „e bine”/ „trebuie” să faci), nu ce simțeai că e bine pentru tine.

Din acest punct de vedere pentru toată lumea era foarte clar ce trebuie să facă în cuplu/ căsnicie, totul era reglementat, însă era foarte puțină libertate, nu intra în discuție exprimarea individuală autentică.

Nu exista contracepție, femeile aveau o mulțime de copii și căsnicia era o chestiune foarte pragmatică, ținea de supraviețuire, nu avea nicio legătură cu încrederea între parteneri, cu iubirea. În trecut femeile aveau cele mai intime conexiuni emoționale cu alte femei, nu cu partenerul lor.

Ce s-a schimbat? Noi ne-am schimbat, noi vrem să ne exprimăm la modul autentic, noi vrem să facem ce simțim că „e bine” pentru noi, noi avem mai multă libertate personală, dar în același timp, noi suntem mai confuzi decât înainte, fiindcă nu știm ce alegeri să facem și când le facem nu știm dacă au fost cele mai bune alegeri. Înainte toate alegerile erau făcute în conformitate cu ceea ce considera societatea că „trebuie” să alegem; tot ce aveam de făcut este să respectăm regulile, să facem ceea ce ne spuneau alții că „trebuie”/ „este de datoria noastră”.

În trecut instituția căsătoriei era despre companie, susținere economică, statut social și viață de familie, nu era despre iubire. Dacă exista și iubire, asta era un bonus, dar de cele mai multe ori bărbații obțineau iubirea din afara cuplului.

Acum oamenii vor toate aceste lucruri, dar vor și iubire, vor conexiune emoțională profundă cu partenerul lor. Acum oamenii vor ca partenerul lor să fie iubitul lor, să fie cel mai bun prieten al lor, să fie confidentul lor, să îi stimuleze intelectual, să îi ajute să devină cea mai bună Versiune a lor. (Esther Perel) Traducerea Mihaela Dan

Cei mai mulți bărbați căsătoriți cred că e „de datoria” soției lor să fie disponibilă de câte ori vor ei să facă sex, cred că asta este ceva ce li se cuvine. Ei cred că dacă te lipești de partenera ta la 11 noaptea, când ea a terminat toate treburile prin casă și o întrebi „Vrei s-o facem?” e suficient romantism, ea ar trebui să priceapă și să se conformeze. Și se miră că atunci când este abordată așa, soția lor nu are nicio tragere de inimă să facă sex.

Bărbații sunt nemulțumiți că partenera lor nu mai este atât de interesată de sex și atât de pasională ca la început și nu înțeleg că nici ei nu se mai comportă cu ea așa cum se comportau la început. Bărbații consideră că dacă s-au căsătorit cu cineva, drumul către sex este o linie dreaptă și poarta trebuie să fie mereu deschisă pentru ei și nu înțeleg de ce soția lor are zero interes și o zero energie pentru sex. Ei nu înțeleg că este necesar să fie pregătit terenul, că e necesar un preludiu, că nu e suficient ca ei să vrea „să o facă”, pentru ca în secunda doi partenera să fie dispusă și încântată să se implice.

Bărbații cred că simplul fapt că sunt căsătoriți cu o femeie înseamnă că ea este obligată să facă sex cu ei de câte ori au ei chef, de parcă acea femeie ar fi proprietatea lor. (Esther Perel) Traducerea Mihaela Dan

Oamenii își doresc multe lucruri de la relațiile lor, dar cred că principalul lucru pe care și-l doresc este un sentiment al demnității personale, sentimentul că sunt prețuiți de celălalt, că sunt VĂZUȚI de celălalt.

Și această dorință este mai intensă când e vorba despre relația de cuplu, pentru că în aceste vremuri oamenii nu mai au, ca în trecut, nenumărate legături de familie și legături cu comunitatea din care fac parte, nu mai au atât de mulți prieteni și de aceea, ei cer mai mult de la relația de cuplu și de la partenerul lor, ei vor să simtă că atunci când acesta îi privește în ochi îi VEDE, că le recunoaște/ onorează existența.

Oamenii își mai doresc sentimentul că au puterea de a schimba lucrurile în relație, că au libertatea de a-și face propriile alegeri, își doresc să existe încredere reciprocă, își doresc certitudinea că se pot baza pe celălalt, că sunt o echipă și de asemenea, își doresc să simtă că le este respectată identitatea, că pentru celălalt ei contează cu adevărat.

Și asta este valabil pentru toate relațiile bazate pe iubire, pe conexiune emoțională profundă, nu doar pentru cele de cuplu. Și o relație de prietenie poate fi bazată pe iubire și pe o conexiune profundă a celor două persoane implicate. (Esther Perel) Traducerea Mihaela Dan

În trecut, când nu existau divorțuri, asta se întâmpla pentru că femeile erau dispuse să suporte tot felul de mizerii/ abuzuri în căsniciile lor (pentru că nu aveau cum să se întrețină dacă divorțau/ „pentru copii”/ pentru că ar fi fost marginalizate de societate dacă divorțau, etc), nu pentru pentru că acele căsnicii erau un succes. Așa-zisa „stabilitate a căsniciei” se baza de multe ori pe sacrificiul femeilor.

Acum lucrurile s-au schimbat, oamenii divorțează. Dar divorțul nu înseamnă că acea familie nu mai există, înseamnă doar o reorganizare a familiei, pentru că cei doi adulți rămân în continuare părinții copiilor lor, legătura dintre ei nu se rupe.

Divorțul înseamnă doar că acel cuplu nu mai există și dacă cei doi parteneri reușesc să se despartă într-un mod civilizat, cu respect unul față de celălalt, renunțând la tot felul de încercări de manipulare în care sunt folosiți copiii, atunci familia se poate reorganiza mai ușor.

Dacă părinții sunt cu adevărat interesați de binele copiilor lor, ei vor încerca să se despartă într-un mod cât mai civilizat cu putință.

Iată un lucru interesant: mulți dintre tinerii de azi au părinți care au divorțat. Mulți dintre bărbații tineri din ziua de azi au crescut doar cu mama lor și asta a făcut ca ei să dezvolte un alt tip de inteligență emoțională decât generațiile de bărbați dinaintea lor. De ce? Pentru că discuțiile care au loc la masă, spre exemplu, între o mamă și băiatul ei sunt diferite de cele care au loc la masă atunci când sunt mama, tatăl și băiatul.

Când o mama își crește singură băiatul ea are discuții mai profunde cu fiul său, conexiunea emoțională dintre ei este mai profundă și acel băiat va deveni un adult care este mai conectat cu emoțiile sale decât bărbații care au fost crescuți de ambii părinți.

Atunci când mama își crește sigură băiatul ea nu se va mulțumi cu un dialog de genul: „Cum a fost la școală?” „Bine”, ea va pune întrebări, va dori să afle mai mult, îl va stimula mai mult în a se deschide, în a vorbi despre ceea ce i s-a întâmplat, dar și despre ceea ce a simțit în acele contexte.

Și nu spun că nu există astfel de discuții și în prezența tatălui, dar în general, dacă tatăl este prezent, discuția merge în alte direcții. (Esther Perel) Traducerea Mihaela Dan

4 cele mai ascunse Traume Masculine

“Viața bărbatului, ca și viața femeii, este în mare măsură determinată de limitările incorporate în așteptările de rol”.

Societatea distribuie rolurile sociale între bărbați şi femei, fără să ţină cont de necesitățile individuale ale fiecărui suflet în parte. Bărbatul modern nu-şi poate permite nici în gând să-şi dezgolească sufletul, să-şi arate deschis vulnerabilitatea sau fricile în prezența altor bărbați, în cel mai bun caz (şi aceasta deja e o victorie) poate merge la un psiholog pentru a înțelege ce se întâmplă în viaţa lui.

“Viața bărbatului, în mare măsură este controlată de frică”.

Bărbaților moderni, încă din copilărie li se pune un cip de neacceptare, neconștientizare a fricii, li se instalează sarcina de a supune natura și pe ei înșiși. Sentimentul de frică neconștientizat este recompensat în relații.

Frica complexului matern este compensată fie cu dorința de a satisface toate dorințele femeii, fie prin putere excesivă asupra ei. În relațiile cu alți bărbați este nevoit să concureze; lumea este percepută ca un ocean agitat de la care nu știi ce să aștepți. În aceste condiții bărbatul niciodată nu simte satisfacție, pentru că aruncând praf în ochi celor din jur, în interior el oricum simte frica băiețelului mic prins într-o lume nesigură și ostilă în care trebuie să-şi ascundă adevăratele emoții și să joace permanent rolul unui bărbat de neînvins.

Compensându-şi frica, bărbatul se laudă cu mașina scumpă, casa înaltă sau funcția importantă, încercând astfel cu masca exterioară să-şi ascundă sentimentul interior de neputință. De fapt se comportă aşa de parcă nu ar avea frică.

Cea mai dificilă parte a programului psihoterapeutic este recunoașterea de către client a fricilor și problemelor sale reale. Admiterea fricilor ar însemna să recunoască că nu corespunde imaginii masculine, că este incapabil să-și protejeze familia, că a fost învins etc. Şi această frică este mai rea decât moartea.

“Feminitatea în psihicul masculin are o putere extrem de mare”

Pentru a scăpa de complexul matern, bărbatul trebuie să părăsească zona de confort, să-și înțeleagă dependența sau, mai bine zis dependența copilului interior de surogatul matern (obiectul spre care proiectează imaginea mamei).

Să-şi găsească propriile valori, să-şi determine propriul mod de viaţă, să conștientizeze furia copilărească faţă de soţie sau iubită care niciodată nu va putea corespunde cerințelor sale infantile. Majoritatea bărbaților trebuie să recunoască și să-și separe relația cu mama de relația reală cu o femeie. Dacă acest lucru nu se va întâmpla, atunci ei vor continua să joace scenariile vechi, regresive în relație.

“Nici un bărbat nu va putea fi el însuși, până când nu va trece confruntarea cu complexul său matern şi va aduce această experiență în relațiile ulterioare. Doar privind în prăpastia care s-a format sub picioare, el poate deveni independent și liber de mânie” – scrie James Hollis în cartea sa “Sub umbra Saturnului”

“Bărbații păstrează tăcerea cu scopul de a-şi înăbuși emoțiile adevărate.”

Omul suprimă ceea de ce se teme. Neacceptându-şi partea feminină din interiorul său, bărbatul încearcă să ignore emoțiile în sine și să umilească femeia reală care este lângă el. Această “patologie” face imposibil de construit relații apropiate în familie. În orice relație bărbatul devine dependent, acolo unde cunoaște puține despre sine. El proiectează partea neexplorată a psihicului către o altă persoană.

Deseori bărbatul manifestă crize de furie faţă de femeie. Acest lucru este legat de influența excesivă a mamei, în “lipsa” tatălui. Furia se acumulează atunci când este încălcat spațiul personal al copilului. Granițele sale sunt încălcate sub formă de violență fizică directă sau influența excesivă a adultului asupra vieții copilului. Trauma psihologică rezultată poate duce la sociopatie. Un astfel de băiat, fiind adult, nu poate avea grijă de cei dragi. Viața lui plină de frică va face pe oricine se află lângă el să sufere. El nu-şi poate trăi durerea singur și îl face pe celălalt să sufere. Acest lucru se va întâmpla până când bărbatul nu-și va accepta partea emoțională, cea feminină, va scăpa de complexul mamei." Sursa © relatii.net

"Acordul relației corecte si echilibrate

1. Eu sunt liberă. Tu ești liber. Noi suntem parteneri și nu robii unul altuia. Noi nu ne obligăm unul pe celălalt să renunțăm la job-uri, prieteni, hobby-uri și să punem totul pe altarul jertfirii a relației. Fiecare dintre noi are o lume a sa, indiferent dacă suntem împreună.

2. Eu nu sunt ideală, tu nu ești ideal. Eu știu că fiecare om are neajunsuri. Și dacă eu ți le accept pe ale tale atunci eu mă aștept că și tu le vei accepta pe ale mele.

3. Eu te iubesc, te respect și te vreau. Tu mă iubești, mă respecți și mă vrei. Dacă undeva este un gol de tipul “te iubesc - te respect” dar nu te vreau sau “Te respect - te vreau” dar nu te iubesc înseamnă că tu nu ești omul meu și noi trebuie să ne eliberăm unul pe celălalt.

4. Eu pot vorbi cu tine tot. Tu poți vorbi cu mine tot. Noi nu avem teme interzise. Și chiar dacă ți-a plăcut altă femei vino și spune-mi și noi vom găsi o soluție împreună.

5. Eu am încredere în tine. Tu ai încredere în mine. Eu nu te sun de 1000 de ori cu întrebări “unde ești și cu cine” și cer același comportament și în raport cu mine.

6. Dacă noi avem înțelegerea că relația noastră este un sistem închis, atunci fiecare are obligația să păstreze credința și fidelitatea pentru a nu face rău celuilalt și sinelui.

7. Eu sunt fericită, tu ești fericit. Noi ne-am întâlnit să ne împărtășim bucuriile, stările pozitive, experiențele, cunoștințele și nu pentru a ne pansa rănile și a ne vindeca traumele.

8. Noi nu ne supunem violențelor (de orice fel inclusiv verbal, moral, emoțional) și a umilințelor. Relația pentru noi nu este prilej pentru autoafirmare prin negativ.

9. Eu am vocația și pasiunea mea. Tu ai vocația și pasiunea ta. Eu îmi realizez planul și tu îți realizezi planul. Noi ne ajutăm reciproc în acest proiect. Sau cel puțin nu ne încurcăm. Creșterea fiecăruia în parte este responsabilitatea personală și parțial a celuilalt partener.

10. Eu am o relație cu tine. Tu ai o relație cu mine. Deciziile și alegerile le luăm împreună noi doi. Oricare alte terțe persoane, cum sunt părinții, prietenii, vecinii, profesorii, dascălii etc nu au nici un fel de împuternicire pentru a lua deciziile noastre."

Sursa: Oksana Ionascu

„Inima unui om este ceva foarte prețios.

Fiți atenți cum tratați inimile oamenilor cu care interacționați! O inimă rănită poate să aibă consecințe mai grave decât un infarct.

Dacă știi că nu vei avea o relație serioasă cu o persoană, dacă știi că nu este Aceea/ Acela pentru tine, nu te gândi să te joci cu inima acelui om; nu îi da speranțe, nu intra într-o relație cu el, dacă vezi că acel om vrea să-ți dea inima sa. Vezi-ți de drumul tău, nu te juca în acest fel cu un om, știind că e doar o chestiune de timp până când îi vei sfărâma inima!

Fiți responsabili pentru faptele voastre, tratați cu responsabilitate inimile celor cu care aveți relații de orice tip. Nu sfărâmați inimile unor oameni, doar pentru distracția voastră de moment!

Când vă dați întâlniri cu diverși oameni, când aveți o legătură romantică/ relație de cuplu cu cineva, fiți conștienți că aveți în mâna voastră inima unui om și că Dumnezeu vede ce faceți cu acea inimă.” (Touré Roberts) Traducerea Mihaela Dan

„Când ai inima deschisă nu mai eviți discuțiile pe subiecte delicate, nu mai lași lucrurile neîncheiate/ nerezolvate, privești oamenii în ochi și le spui la modul onest ceea ce crezi/ simți/ vrei.

Relațiile conștiente presupun ca ambii parteneri să fie dispuși să se arate vulnerabili.

Nu mai rămâneți agătați de oameni care nu vă VĂD cu adevărat, nu vă înțeleg, nu sunt capabili să se conecteze cu voi la modul profund, care vă tratează ca și cum ați fi veșnic vinovați pentru o greșeală pe care ați făcut-o cu mult timp în urmă. Dați-le drumul!

Universul vă transmite acum o notificare: eliberați acești oameni din viața voastră!

E timpul să încetați să mai jucați jocuri mărunte, să vă mai mulțumiți cu relații mediocre. Încetați să mai mergeți într-o direcție care nu vă este benefică, dați-le drumul acelor oameni!

Descoperiți ce altceva este posibil pentru voi. Deschideți-vă către noi posibilități. Sunt în această lume oameni capabili să aibă conexiuni profunde cu voi, capabili să aibă relații conștiente.” (Phil Good) Traducerea Mihaela Dan

*

„Când „loialitatea” ta față de alții îți cere să faci lucruri care înseamnă să nu-ți fii loial ție însuți, atunci aceea este o „loialitate” disfuncțională.

Când „loialitatea” ta față de alții îți cere să îți negi propriul adevăr, să te trădezi pe tine însuți, să te sacrifici pe tine însuți, să-ți calci în picioare valorile/ principiile/ respectul față de sine, aceea nu mai este loialitate.

Este necesar ca voi să verificați dacă în viața voastră există relații în care vă negați propriul adevăr, în care vă sacrificați în numele „loialității” față de alții și dacă există, să faceți schimbările necesare, să vă asumați puterea personală, să vă onorați propriul adevăr.

Perioada următoare este despre echilibru, despre moderație și vă oferă oportunitatea de a rezolva toate situațiile care sunt dezechilibrate din viața voastră.

În cazul în care voi căutați o cale de a continua le faceți pe plac altora și în același timp, să vă onorați și pe voi înșivă, vă anunț că nu există așa ceva, nu este posibil să le faceți pe amândouă în același timp.

Dacă până acum ați trăit făcând așa cum v-au cerut/ indicat alții să faceți, a venit vremea să descoperiți cine sunteți voi, dincolo de creierul vostru și sporovăiala minții voastre.” (Kerry K.) Traducerea Mihaela Dan

„Societatea vrea să vă facă să credeți că voi, femeile, nu sunteți „întregi”/ „complete” dacă nu aveți un bărbat, că nu puteți fi împlinite fără un bărbat.

Voi sunteți create de Dumnezeu ca ființe întregi/complete, nu vă mai lăsați înșelate de o societate bolnavă, care vă minte! Asumați-vă puterea personală, manifestați-vă ca ființe întregi, suverane, independente!

M-am săturat până peste cap de această programare prin care societatea încearcă să vă facă să credeți că e ceva în neregulă cu voi dacă nu aveți un bărbat! Este o minciună sfruntată! Nu e nimic în neregulă cu voi!

Și acum mă adresez bărbaților: nu mai fiți manipulatori în relație cu femeile.

Încetați să mai mințiți femeile cu care aveți de-a face, încetați să le mai manipulați în încercarea de a obține de la ele sex, știind foarte bine că nu aveți intenții serioase în legătură cu acele femei. Dacă nu vă doriți o relație serioasă cu acele femei, dacă tot ce vreți este sex, spuneți-le adevărul și lăsați-le să-și vadă de drumul lor. Nu vă mai jucați cu inimile femeilor, doar pentru plăcerea voastră!

O mulțime de bărbați preferă să mintă femeile cu care au de-a face pentru că se tem că dacă le-ar spune adevărul cu privire la intențiile lor, acestea nu ar mai vrea să aibă de a face cu ei.

Fiți sinceri, dați-le femeilor respective informațiile corecte cu privire la intențiile voastre, pentru ca ele să poată face o alegere în cunoștință de cauză.

Spuneți adevărul.

Iar dacă nu o faceți, nu mai spuneți că sunteți spirituali, că funcționați în integritate, că sunteți bărbați adevărați.” (DeVon Franklin) Traducerea Mihaela Dan

„Unii oameni nu spun adevărul în relațiile lor pentru că nu se simt capabili să facă față reacțiilor celorlalți, când aceștia află adevărul. Ei preferă să mintă, ca să nu suporte consecințele faptului că au spus adevărul.

Dacă un om nu este capabil să facă față adevărului tău, dacă nu este capabil să accepte adevărul tău, acel om nu are ce căuta în preajma ta, nu este partenerul potrivit pentru tine.

Modul în care reacționează un om când îi spui adevărul nu este treaba ta, este treaba lui. Treaba ta este să spui adevărul în relația voastră, să funcționezi în integritate.

Treaba noastră este să funcționăm în adevăr, nu să mințim/ manipulăm oamenii după cum ne convine nouă, ca să obținem ce vrem sau să nu pierdem ceva ce deja avem. Știu că nu vă convine ce vă spun, dar este mai bine să aveți parte de niște neplăceri acum, decât să ajungeți în niște situații dramatice mai târziu, din cauza minciunilor/ prefăcătoriei voastre.

Dacă tu te întâlnești în această perioadă cu o persoană care nu te interesează decât pentru sex, te provoc să-i spui adevărul și să lași acea persoană să-și vadă de drumul ei.

Te provoc să spui adevărul!

Unii dintre voi intrați într-un gen de legături cu statut neclar cu niște oameni doar pentru că nu vreți să fiți singuri - vreți să aveți cu cine să vă petreceți timpul, până găsiți persoana care vă interesează cu adevărat. Și nu vă pasă că acei oameni se atașează de voi, că investesc timp și sentimente în relația voastră. Vă jucați cu inima unor oameni și nu vă pasă.

Nu mai faceți asta! Spuneți adevărul și eliberați acei oameni care își făceau iluzii că relația voastră ar putea deveni serioasă.

Învățați să funcționați în adevăr, să funcționați în integritate!

Învățați să onorați femeile cu care interacționați, învățați să le respectați!” (DeVon Franklin) Traducerea Mihaela Dan

„Flirtul, atunci când ești într-o relație/căsnicie

Este o linie foarte subțire între a fi amabil și a flirta cu cineva și adesea această linie este trasată de însuși cel care îți răspunde la amabilitate cu flirt, sau nu.

Sunt femeie. Crescând, am auzit adesea cum că bărbații au dreptul. Au dreptul să se uite la nu știu ce calitate (fizică) pe care nu o regăsesc la partenerele lor. Au dreptul să complimenteze alte femei (chiar și de față cu soția) că deh, ce-i frumos și lui Dumnezeu îi place, nu? Au dreptul de a întreține relații intime cu alte femei deoarece "ei nu pun suflet" în așa ceva și tot acasă se întorc după .

Din această cauză multe femei se simt vinovate dacă își părăsesc după un timp partenerul pentru motivele enumerate mai sus. Femeia de azi, a fost învățată de către societate că trebuie să treci cu vederea asemenea comportamente, să accepți că ai un mascul veritabil alături care are drepturi depline. Ferească sfântul să faci la fel, altfel vei fi călcată în picioare de aceeași societate.

Eu sunt mai old-school, așa. Eu cred cu tărie că atunci când ai un partener alături pe care îl iubești și te iubește înapoi, nu simți nevoia să te mai afirmi indiferent care hormon predomină în organismul tău. Și cred asta doar pentru că am trăit-o pe pielea mea. Nu caut să țin predică despre ceva ce nu cunosc. Atunci când ești satisfăcut de ceea ce ai acasă, nu simți nevoia să mai cauți puțin în altă parte. Dacă acea satisfacție de acasă se clatină, încerci întâi să vezi de ce și să aduci îmbunătățiri, nu să suplinești ceea ce ai deja.

De exemplu dacă ai un job care îți oferă tot ce ai nevoie, nu simți nevoia să îl schimbi decât dacă te plictisești, este? Dacă nu îți oferă ceea ce îți dorești, vorbești întâi cu conducerea sau analizezi în sine ce poți schimba, înainte de a căuta altceva.

Pentru mine, flirturile acelea "nevinovate" sunt semnale de alarmă. Semnale că persoana nu este pe deplin matură încât să știe ce își dorește de la partenerul său și implicit de la viață. Multe persoane justifică flirtul prin faptul că le place să se simtă dorite. Păi nu asta ai căutat și înainte de a avea o relație cu cel de lângă tine? Să te simți dorit de către cineva? Dacă această senzație nu trece odată ce ai înaintat într-o relație, înseamnă că partenerul tău nu îți oferă sentimentul de apreciere necesară ego-ului tău, ori ești încă imatur și ai ales să prelungești o relație care "nu-ți vine".” Autor: Zsófia Máté

„Cei mai mulți oameni ar face orice ca să amâne momentul în care este necesar să facă o alegere tranșantă, care înseamnă o schimbare semnificativă în viața lor.

O să vă prezint o serie de alegeri care contează, care fac diferența, dacă vrei să evoluezi:

*Alegerea de A-ȚI TRĂI VIAȚA ÎN INTEGRITATE. Și nu mă refer la a trăi în integritate doar în acele zone ale vieții tale în care îți convine. Mă refer la a trăi în integritate pe toată linia, în toate domeniile vieții tale. Mă refer la a face ceea ce spui, la a-ți trăi adevărul, nu doar la a-l rosti.

Mă refer la faptul că atunci când eu spun că am anumite valori/ principii, îmi fac toate alegerile în baza acelor valori/ principii. Asta înseamnă că nu o să mă mai trădez pe mine însumi, nu o să mai fac alegeri care nu mă onorează și nu o să mai determin/ oblig o altă persoană să intre/ rămână în circumstanțe în care știu că se simte inconfortabil, doar ca să-mi facă mie plăcere. Asta înseamnă, de asemenea, că nu o să mai țin legată de mine o altă persoană, când știu că ea nu mai vrea să rămână alături de mine; a obliga o altă persoană să rămână alături de tine este ceva lipsit de integritate.

Și o să vă mai spun ceva: mincinoșii nu evoluează. Poți să mănânci numai semințe și legume și să-ți spui că așa crești vibrațional; dacă tu minți, un om onest care consumă mâncare pentru pisici va evolua mai mult decât tine.

Oamenii care mint, care nu sunt onești, oamenii care au parte de fel de fel de crize și nu înțeleg că Universul le atrage atenția că nu trăiesc în integritate, oamenii care fac alegeri lipsite de integritate și știu că alții vor plăti pentru alegerile lor, dar nu le pasă, nu evoluează. Și le sugerez acestor oameni să nu-și mai spună că depresia/ anxietatea/ problemele lor actuale sunt din cauza copilăriei lor traumatizante. Le sugerez să se uite bine la modul în care trăiesc și să facă o altă alegere: să aleagă să trăiască în integritate.” (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

Tu poți prospera dacă funcționezi în adevăr/ integritate.

Tu poți evolua atunci când funcționezi în adevăr/ integritate.

Lucrurile încep să se strice atunci când nu mai funcționezi în adevăr/ integritate, când începi să lucrezi în parteneriat cu întunericul.

Rolul sufletului tău este acela de a ta ghida către adevăr/ integritate, de a te învăța să fii atent la ceea ce simți, la ceea ce-ți spune inima, la ceea ce iubești să faci, la ceea ce îți indică semnele/ sincronicitățile.

Dacă nu-ți asculți sufletul tot ce te va interesa este dacă acea persoană/ relație/ slujbă/ activitate îți va aduce avantaje personale, dacă îți va aduce bani, statut social, etc. Altfel spus, tot ce te va interesa vor fi lucruri care să-ți umple niște goluri interioare de care nu ești conștient, să te facă să te simți mai bine, fiindcă traumele tale nevindecate te fac să te simți rău; vei funcționa pe baza instinctelor primare.

Dacă nu știi că ai un suflet și nu te lași ghidat de sufletul tău, de fapt, tu nu știi cine ești cu adevărat și vei crede că ești egoul tău. Vei funcționa de la nivelul egoului, vei fi condus de traumele tale nevindecate și nu te va preocupa decât interesul personal.” (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

"În opinia mea, bărbăția nu are de-a face cu vârsta, are de-a face cu caracterul și responsabilitatea unui bărbat.

Dacă ar fi descriu într-un singur cuvânt ce înseamnă adevărata bărbație (masculinitatea sănătoasă), aș spune „responsabilitate”.

Nu mă interesează ce vârstă ai, nu mă interesează ce macho man te dai, nu mă interesează cât de viril ești, nu mă interesează cu câte femei ai făcut sex!

Dacă nu ai un comportament responsabil în tot ceea ce faci, nu ești un bărbat adevărat.

Faptul că ai făcut sex cu o mulțime de femei nu înseamnă că ești un bărbat adevărat, înseamnă doar că ești imatur.

Poate că ai aparența unui bărbat (adult), poate te crezi un bărbat (adult), dar un astfel de comportament este iresponsabil și consecințele (pentru tine și pentru alte persoane) pot fi unele neplăcute/ dureroase.

Un bărbat cu adevărat matur are un comportament responsabil, funcționează în integritate.

El are dorința, curajul și puterea de a face ceea ce este onest/ onorabil/ demn. Doar un bărbat adevărat are puterea să facă asta în fiecare zi a vieții tale.

Doar un bărbat adevărat are puterea de a-și respecta angajamentul luat în fața unei femei și de a-i fi fidel acesteia.

Băieții care par bărbați nu sunt capabili și nici nu sunt dornici să facă asta.

Băieții pot face copii, dar este nevoie de un bărbat adevărat ca să crească un copil.

Pentru că adevărata bărbăție este despre caracterul unui bărbat, nu despre vârsta lui.

Adevărata bărbație este despre a acționa în integritate și despre a fi capabil să-ți asumi responsabilitatea pentru faptele tale."  Sursa: RC Blakes Traducerea Mihaela Dan

“E nevoie de o femeie care se iubește pe sine și care se respectă pe sine ca să-l învețe pe un bărbat cum să o iubească la modul sănătos.

Dacă tu nu te iubești pe tine însăți nu ești capabilă să-l înveți pe partenerul tău cum să te iubească la modul sănătos. Și ca atare vei obține mereu o „iubire” disfuncțională de la partenerul tău.

Numai o femeie care se iubește și se respectă pe sine este capabilă să-i spună unui bărbat: „dacă tu nu ești capabil să îmi oferi o iubire sănătoasă nu voi rămâne alături de tine. Nu o să-ți permit să joci jocuri toxice cu mine. Ori înveți să iubești cu adevărat, ori pleci”.

I-o spune cu iubire, dar i-o spune la modul foarte clar și nu va avea nicio ezitare să pună punct relației, dacă el va încerca să joace jocuri toxice cu ea.

Este posibil ca un bărbat să te iubească, dar să nu te onoreze.

O femeie care se respectă nu va rămâne cu acel bărbat, chiar dacă știe că el o iubește. O femeie care se respectă nu va rămâne alături de un bărbat care nu o onorează cum se cuvine, care nu-i onorează valoarea.

O femeie care se respectă nu stă ani de zile să aștepte ca un bărbat să se hotărască dacă o vrea sau nu.

Dacă un bărbat nu știe ce vrea, cum poți să-l lași să conducă în relația de cuplu? Nicio femeie care se respectă nu va pune frâiele relației în mâinile unui bărbat care nu știe ce vrea, care nu știe sigur dacă vrea să fie în acea relație sau nu, care nu este pe deplin implicat în acea relație.

O femeie care se respectă este capabilă ajute un bărbat să evolueze, este capabilă să provoace un bărbat să evolueze, fiindcă ea nu acceptă jumătăți de măsură și nu acceptă mizerii de la nimeni. Ori ești implicat 100% în acea relație, ori nu ești. Și dacă nu ești, acea femeie te trimite să te joci în altă parte, fiindcă ea nu este interesată de jumătăți de măsură.” Sursa: R.C Blakes Traducere: Mihaela Dan

Lumea de azi ne îmbie cu tentații, ne atrage pentru a ne hrăni viciile la fiecare pas. În forma ei actuală, societatea este construită în așa fel, încât să ne fie hrănite viciile, să fim tentați să ne lăsăm trași în jos. Lumea de azi nu încurajează virtutea/ integritatea.

Iar dacă noi (și mă refer mai ales la bărbați, dar este valabil și pentru femei) funcționăm la modul conștient, vom vedea aceste lucruri, vom vedea că sunt plasate capcane în calea noastră la fiecare pas și vom fi atenți să nu cădem în aceste capcane, vom decide că o să alegem iar și iar integritatea. Vom recurge la o disciplină personală pentru a rămâne în aliniere cu sufletul nostru, pentru a ne păstra integritatea. Și această disciplină personală poată se includă, spre exemplu, să asculți emisiuni de spiritualitate, să citești cărți de dezvoltare personală, să asculți muzică de calitate, să te „hrănești” din toate punctele de vedere cu lucruri care rezonează cu sufletul tău, care îți amintesc iar și iar care sunt prioritățile tale.

Dacă nu ești permanent atent la tentațiile care te atrag către lipsa de integritate, vei ceda și vei ajunge într-un loc/ într-o situație în care nu vrei să ajungi.

Este extrem de important să îți folosești clipă de clipă discernământul și să observi: „Asta înseamnă integritate, asta înseamnă lipsă de integritate. Aleg integritatea”. Și să acționezi în consecință. (DeVon Franklin)

„Să spui adevărul te costă. Uneori te costă foarte scump. Dar dacă iubești cu adevărat pe cineva, o să-i spui adevărul, indiferent cât te costă. O să-l spui cu iubire, dar o să spui adevărul.

O mulțime de oameni preferă să nu le spună adevărul celor apropiați, pentru că le e teamă de consecințe – este posibil ca acei oameni să se supere, să-i respingă, să se îndepărteze de ei, să-i părăsească, etc.

Voi susțineți că nu le spuneți celor apropiați adevăruri inconfortabile/ dureroase pentru că nu vreți să le răniți sentimentele, pentru că vreți să-i protejați, dar de fapt o faceți ca să vă protejați pe voi înșivă. Nu aveți curajul să spuneți adevărul în relațiile voastre.” (Touré Roberts) Traducere Mihaela Dan

„Înțelege bine: tu meriți să fii AUZIT, adevărul tău este important/ contează, emoțiile tale sunt importante/ contează, tu, ca ființă, ești important.

Dacă te afli acum într-o situație (la școală, la serviciu, în familie, în cuplu, etc) în care îți permiți în sfârșit să îți rostești adevărul și ești atacat/ jignit/ marginalizat/ hărțuit, dacă oamenii se ceartă cu tine, cel mai probabil, vei fi tentat să te retragi, să nu-ți mai spui adevărul.

Dacă ai fost programat suficient de mult timp de lumea 3D, ai învățat să te integrezi, să urmezi mulțimea, să nu ieși în evidență, să nu tulburi apele. Dar când evoluezi ca nivel de Conștiință nu mai poți rămâne în mulțime, ai alte adevăruri decât mulțimea și nu mai poți să taci. Și la un moment dat ai curajul să fii acel om diferit din anturajul/ comunitatea ta, acel om care își spune adevărul, chiar dacă acel adevăr este complet diferit de adevărul celorlalți.

Acest mesaj este pentru aceia dintre voi care ați început să vă spuneți adevărul și care sunteți supuși hărțuielilor celor din jur.

Nu vă lăsați intimidați, nu renunțați la a vă spune adevărul! Nu vă prefaceți a fi cine nu sunteți, cine vor alții să fiți, numai ca să vă integrați, numai ca să le faceți pe plac celorlalți.

Este nevoie de mare curaj ca să vă ascultați ghidarea interioară, ca să fiți voi înșivă, ca să vă rostiți adevărul, indiferent ce cred/ spun/ fac ceilalți.

Aici este vorba despre tine, despre cine ești tu cu adevărat, nu despre cine vor alții să fii.

Dacă noi toți am învăța să onorăm dreptul fiecăruia de a crede ce vrea el să creadă, de a fi cine vrea el să fie, lucrurile ar fi mult mai simple. Dar sunt circa 8 miliarde de oameni pe Pământ și cei mai mulți dintre ei nu sunt încă suficient de evoluați ca să fie capabili să respecte dreptul altora de a avea propriul adevăr.

Așa că deocamdată este nevoie de curaj ca să-ți rostești adevărul și să rămâi ferm ancorat în adevărul tău, în ciuda presiunilor/ hărțuielilor la care ești supus.

Nu renunțați la a vă spune adevărul! Adevărul vostru contează.

Știu că sunteți atacați/ jigniți/ marginalizați/ etichetați în fel și chip de cei care nu acceptă alt adevăr decât adevărul lor. Tratați-vă cu multă iubire și compasiune și conștientizați că acesta este nivelul de vibrație al celor care fac astfel de lucruri. Ei nu-și dau seama ce fac, ei funcționează la modul inconștient, dar voi sunteți aici ca să faceți pasul în față printre primii și să le arătați Calea către niveluri mai înalte de Conștiință. Asta faceți când vă asumați adevărul personal, când vă rostiți și vă trăiți adevărul, indiferent ce cred/ spun/ fac ceilalți: urcați la un nivel mai înalt de Conștiință.” (Lorie Ladd) Traducere Mihaela Dan

Relațiile sănătoase, asumate de ambii parteneri, se clădesc pe fundații sănătoase și există cinci pași în stabilirea unuia asemenea tip de relație, în care există o conexiune profundă și durabilă între parteneri.

Unul dintre motivele pentru care există atât de puține relații de acest tip este faptul că o mulțime de oameni folosesc strategii de cucerire care funcționează pe termen scurt, dar care sunt dezastruoase pe termen lung.

Eu cred că dacă cele mai multe femei ar renunța la strategiile pe termen scurt (mă refer la strategiile de cucerire a unui bărbat) și ar folosi strategii pe termen lung, atunci bărbații ar fi puși în situația de a avea de ales între două variante: să ia în serios relația de cuplu sau să rămână singuri.

Strategiile pe termen scurt sunt folosite și de bărbați - de foarte mulți bărbați - și acestea se referă la a avea relații sexuale în care nu există din partea lor nicio implicare emoțională și la a trece din femeie în femeie. Bărbaților le e ușor să facă asta, pentru că femeile au fost convinse că dacă nu cedează sexual, nu au șanse să aibă un bărbat, fiindcă sunt multe alte femei care sunt dispuse să cedeze foarte repede, fiindcă își doresc cu disperare să-și găsească un partener.

Practic, cele mai multe „relații” au legătură doar cu conectarea la nivel fizic.

Strategiile pe termen lung se referă la faptul că o femeie spune „Acestea sunt standardele mele și dacă nu te ridici la nivelul lor, mulțumesc, dar nu sunt interesată”. Când cele mai multe femei vor fi capabile să aibă această atitudine și vor fi hotărâte să-și mențină standardele, indiferent de reacția bărbaților, atunci bărbații vor fi în situația în care fie se maturizează și abordează relațiile cu seriozitate și integritate, fie nu vor avea o relație de cuplu.

Asta e părerea mea și este dreptul vostru să nu fiți de acord cu ea. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

 

*

Dacă nu o simți, dacă nu ești conectat emoțional cu ea, dacă nu ești empatic, o femeie nu va avea niciodată deplină încredere în tine, ca bărbat, fiindcă nu se simte înțeleasă. Dacă nu ești capabil să permiți unei femei să plângă atunci când simte să plângă și nu o faci să se simtă în siguranță/ înțeleasă/ susținută în astfel de momente, acea femeie nu va avea deplină încredere în tine.

Atunci când un bebeluș plânge, mama lui este capabilă să înțeleagă când plânge pentru că îi e foame, când plânge pentru că trebuie schimbat, când plânge pentru că vrea să fie ținut în brațe, etc. Tu, ca tată, te uiți la el și nu-ți dai seama de unde știe mama ce vrea copilul. Știe pentru că ea este conectată la nivel profund cu acel copil, pentru că îl simte, că pentru că îi simte starea de spirit, simte de ce are el nevoie în acel moment.

Dacă noi, bărbații, ne-am putea conecta la acest nivel cu soțiile noastre, totul ar fi diferit în relațiile noastre. Am simți atunci când plânge dacă ea vrea să să fie ascultată, dacă vrea să fie ajutată sau dacă vrea doar fie ținută în brațe, să simtă că este iubită. Am simți că atunci când este într-o stare proastă se simte neînțeleasă, simte că nu este AUZITĂ, că nu este VĂZUTĂ și în loc să ne certăm cu ea, am lua-o în brațe, ca să o facem să simtă că este în siguranță alături de noi. I-am înțelege nevoile emoționale și am fi capabili să îi satisfacem acele nevoi. Iar relațiile noastre de cuplu ar fi cu totul diferite. (Laterras R. Whitfield) Traducerea Mihaela Dan

„Este recomandat să ai întâlniri și încerci să intri într-o relație de cuplu atunci când ai traume interioare nevindecate?”

Nu, în niciun caz! Nu faceți asta! Nu vă dați întâlniri și nu intrați în relații în perioada în care sunteți răniți, ocupați-vă doar de vindecarea voastră! Dacă voi nu v-ați vindecat traumele, veți „sângera” pe oamenii cu care vă întâlniți.

Dacă ești în plin proces de „reconstrucție”, te rog, nu intra în jocul întâlnirilor romantice și nu intra într-o nouă relație! E ca și cum ai invita pe cineva să se mute în locuința ta, în timp ce aceasta este într-un amplu proces de reconstrucție – acela este un spațiu periculos, în care oricând poate să cadă ceva peste tine.

Calitatea unei construcții este dată în primul rând de calitatea fundației. Dacă „fundația” ta mentală, emoțională și psihică are fisuri, dacă este șubredă, nu ești capabil să creezi o relație sănătoasă cu un alt om, indiferent cine ar fi acela. Ca atare, ia-ți timp ca să te vindeci, rămâi în solitudine cât timp lucrezi cu tine însuți și apoi, când constați că te-ai vindecat, poți să reintri în jocul întâlnirilor romantice, în căutarea unui partener.

Și în perioada de solitudine în care lucrați la propria vindecare nu fiți asemeni jucătorului care are o acccidentare severă și îl tot întreabă pe antrenor: „Când mă bagi și pe mine în joc?”. Concentrați-vă pe a vă vindeca traumele interioare, fiindcă dacă nu faceți asta, chiar dacă intrați într-o relație, veți atrage un partener care este la același nivel de conștiință cu voi, care are și el traume nevindecate și va fi o relație care vă va face să suferiți.

Opriți-vă din căutarea asta disperată a unui partener și rezolvați-vă întâi propriile probleme, fiindcă altfel n-o să reușiți niciodată să aveți o relație de cuplu sănătoasă.

Atunci când intri într-o relație cu un om rănit vei fi și tu rănit. E inevitabil.” (Jay Barnett) Traducerea Mihaela Dan

“Unii oameni cred că dacă un bărbat are mulți bani și are în agenda sa telefonică alte persoane care au bani și putere (administrativă, politică, financiară, etc), atunci acela este în mod automat un „om de mare valoare”.

Aceasta este o perspectivă superficială asupra a ceea ce înseamnă un „om de mare valoare” și în caz că nu ați auzit, sunt o mulțime de astfel de „oameni de mare valoare” care s-au sinucis, care au devenit alcoolici, care au ajuns dependenți de dorguri, care s-au căsătorit și au divorțat de nenumărate ori, care sunt niște afemeiați.

În spatele acestui tip de „bărbați de mare valoare” se ascunde un băiețel rănit, care nu se ocupă de vindecarea copilului interior, ci încearcă să acopere vocea acestuia prin realizările materiale ale adultului. Acești bărbați vor să arate lumii „cine e cel mai tare” (adică ei) și își etalează luxul, realizările, mașinile, femeile, titlurile, funcțiile, puterea.

Când văd pe cineva care face astfel de lucruri mă gândesc la traumele nevindecate din interiorul său. Și nu poți vedea ce traume ascund acești oameni decât atunci când te apropii mult de ei, când intri într-o relație cu ei; abia atunci îți dai seama ce găunos este acel om care se identifică de fapt cu realizările sale, cu statutul său social, cu titlurile sale, cu banii săi.

Un astfel de om este interesat să crească doar din punct de vedere financiar, nu este interesat de dezvoltarea sa personală, ca ființă, nu este interesat de creșterea sa spirituală. Un astfel de om nu are inteligență emoțională și nu este interesat de emoțiile tale, ca partener de cuplu.

Ca terapeut, le spun celor care privesc la astfel de bărbați ca la niște modele, ca la niște mentori și vor să învețe de la ei: „Voi nu aveți nevoie de coaching de la acești oameni, aveți nevoie de terapie!”. (Laterras R. Whitfield & Jay Barnett) Traducerea: Mihaela Dan

„În lumea de azi noțiunea de „bărbat de mare valoare” este înțeleasă ca descriind un bărbat care are succes din punct de vedere financiar. Numai că un bărbat care are succes din punct de vedere financiar nu este neapărat un bărbat care are un nivel ridicat al inteligenței emoționale, ca să fie capabil să-și proceseze emoțiile și să funcționeze la modul sănătos în relațiile sale.

Mulți dintre oamenii care au făcut foarte mulți bani au o mentalitate egoistă, nu le pasă de ceilalți, sunt dispuși să calce pe cadavre ca să câștige mai mult și dezvoltă așa numitul „complex al lui Dumnezeu”. Au atât de mulți bani, încât cred că sunt un gen de Dumnezeu pe pământ, cred că pot face orice, pot cumpăra orice/ pe oricine, că pot controla totul.

Astfel de bărbați tratează femeile ca pe niște bunuri de consum, le cumpără ca pe niște obiecte, iar unele femei cred că simplul fapt că un astfel de bărbat le vrea în preajma lui reprezintă un succes pentru ele, se simt onorate că au fost alese de el. Femeile care se lasă cumpărate de bărbații care au bani sunt nimic mai mult decât niște obiecte pentru ei, iar un astfel de bărbat le tratează la modul: „Eu fac ce vreau, cu cine vreau, iar tu nu ai dreptul să spui nimic. Ia niște bani și cumpără-ți ceva frumos!”. Acesta este un mod toxic/ disfuncțional de a relaționa, dar eu văd o mulțime de bărbați procedând așa.

Valoarea unui om (inclusiv a unui bărbat) nu ține de banii pe care-i are, ci de nivelul standardelor sale morale/ spirituale. Valoarea unui om ține de valoarea principiilor pe baza cărora funcționează, de nivelul său de integritate.

În ceea ce mă privește, eu trăiesc în aliniere cu Dumnezeu și din punctul meu de vedere, valoarea mea nu este dată de nivelul veniturilor mele, ci de modul în care îi tratez pe oamenii cu care interacționez.” (Jay Barnett) Traducerea Mihaela Dan

„În câteva rânduri în viața mea, atunci când m-am apropiat mai mult de o anumită femeie și simțeam că am putea merge cu relația noastră la un alt nivel, eu l-am întrebat pe Dumnezeu: „Este aceasta femeia pe care o ai Tu în vedere pentru mine? Dă-mi un semn! Te rog, dacă nu este ea femeia pe care o ai în vedere pentru mine, fă în așa fel încât să simt că nu am pace în inima mea”.

Dar când pui această întrebare e de dorit să fii pregătit să primești și să accepți răspunsul, indiferent că-ți convine sau nu.

În cazul meu, de fiecare dată, după ce i-am cerut un semn lui Dumnezeu, răspunsul a fost că zile la rând, de câte ori mă gândeam la a trece cu relația aceea la un nou nivel, am simțit o stare de mare tulburare interioară, de neliniște, o energie grea. Așa am știut că aceea nu era femeia potrivită pentru mine.

Atunci când vrei cu adevărat să afli dacă o persoană este partenerul/ partenera pe care are în vedere Dumnezeu pentru tine, întreabă-l pe Dumnezeu. Dar dacă pui întrebarea, fii dispus să accepți răspunsul.” (Christian Keyes) Traducerea Mihaela Dan

„Doamne, te rog să mă ajuți să găsesc femeia care este menită să fie soția mea!” este o rugăciune foarte puternică.

Eu întâlnesc deseori femei extraordinare, care pot fi soția potrivită pentru cineva, dar care simt că nu sunt soția potrivită pentru mine.

O mulțime de femei nu înțeleg că simplul fapt că un bărbat nu te alege pentru a fi soția lui nu înseamnă că nu ești soția potrivită pentru cineva; înseamnă doar că el nu simte că ești soția potrivită pentru el. Tu poți fi o femeie minunată, o femeie care are calitățile necesare pentru a fi o soție, dar nu ești potrivită pentru a fi soția oricui.

Și este de dorit ca bărbații să fie capabili să discearnă, fiindcă ei pot întâlni o mulțime de femei de valoare, dar este necesar să identifice care dintre ele este soția potrivită pentru ei și care sunt femeile nepotrivite.

Un bărbat știe când a găsit femeia potrivită, femeia care este ceea ce-și dorește el.

Nu te poți preface că ești femeia potrivită pentru un bărbat. Nu aceasta este soluția. Soluția este să fii tu însăți, să te manifești la modul autentic și bărbatul potrivit pentru tine o să apară.

Dacă tu ești într-o relație cu un bărbat care nu ți se potrivește, este pentru că i-ai prezentat o mască, te-ai prefăcut a fi o femeie care nu ești de fapt. Poate l-ai păcălit pentru un timp, dar relația voastră n-o să funcționeze, pentru că nu te poți preface la infinit. Într-un final el va descoperi că nu ești femeia potrivită pentru el.

De multe ori femeile se transformă în „panouri publicitare” pentru ceva ce nu sunt cu adevărat, doar ca să atragă un anumit tip de bărbați.” (Laterras R. Whitfield) Traducerea Mihaela Dan

„Când un om intră într-o relație de cuplu cu persoana care este menită pentru el, cu persoana capabilă să-l ajute să-și împlinească Menirea, se întâmplă ceva ceva magic.

În opinia mea, Dumnezeu pune în partenerii meniți să fie împreună lucruri pe care ei nu le pot găsi în niciun alt partener. Dumnezeu știe că peste 10 ani tu vei dori să faci un anumit lucru și spre exemplu, vei avea nevoie de ajutor într-un domeniu în care nu te pricepi și atunci vei descoperi că partenerul/ partenera ta a făcut acel lucru în trecut și te poate ajuta.

Când tu alegi persoana potrivită, vei descoperi că Dumnezeu a pus în ea acele lucruri care te vor ajuta de-a lungul vieții să faci ceea ce ți-ai propus, să înaintezi pe calea care înseamnă împlinirea Menirii tale. Dar asta înseamnă să nu te mulțumești cu mai puțin de atât, să ai răbdare să aștepți persoana potrivită pentru tine, să nu intri în relații cu persoane care sunt nepotrivite pentru tine.” (Laterras R. Whitfield) Traducerea Mihaela Dan

„Unii oameni intră într-o relație doar pentru că nu vor să fie singuri, pentru că simt nevoia să fie ținuți în brațe de cineva, să aibă pe cineva în pat alături de ei. Și plătesc din greu această alegere făcută din motive greșite, în momentul nepotrivit. De ce? Pentru că așa ajung să aibă pe cineva în pat alături de ei, nu mai sunt siguri, dar au persoana nepotrivită alături de ei și sunt prinși într-o relație disfuncțională sau chiar toxică, ce îi face să sufere.

Eu, unul, nu înțeleg acest mod de a intra într-o relație doar ca să nu fii singur… Cel mai rău lucru pe care-l poți face este să intri într-o relație cu omul nepotrivit, din motive nepotrivite, înainte ca tu să-ți fi vindecat traumele interioare.

O relație de cuplu nu merge bine de la sine, e nevoie de muncă din partea ambilor parteneri, e nevoie de angajament, de implicare totală din partea ambilor parteneri.

Relația de cuplu este relația care are cel mai mare efect asupra sănătății tale fizice, emoționale, psihice și spirituale. Cei mai mulți oameni nu conștientizează acest lucru și de aceea se grăbesc să intre în relații de cuplu care apoi îi distrug, care îi fac să sufere foarte mult. Oamenii plătesc foarte scump faptul că fac alegeri inconștiente, că intră în relații de cuplu înainte să-și fi vindecat traumele interioare. (Jerry Flowers) Traducerea Mihaela Dan

„Atunci când tu, ca bărbat, nu ai o viziune cu privire la viitorul tău, când nu știi încotro mergi cu viața ta, nu ai de unde să știi cu cine este benefic să te însoțești, pentru a ajunge la acea destinație. Nu ai cum să știi care este soția potrivită pentru tine (adică femeia care este capabilă să te ajute să-ți împlinești viziunea) și care sunt oamenii cei mai potriviți pentru cercul apropiaților tăi.

O mulțime de oameni nu știu care este rostul lor pe Pământ, nu știu care le este Menirea, nu au idee că au o Menire sau nu consideră că este important acest subiect și își aleg partenerul de cuplu și oamenii care fac parte din cercul apropiaților după criterii superficiale. De aceea numărul relațiilor disfuncționale și al divorțurilor este atât de mare.

Îndrăgostirea aceea inițială îi orbește pe oameni, le afectează discernământul și ei nu mai văd – sau dacă văd, preferă să ignore – stegulețele roșii de la începutul relației. În plus, atracția sexuală inițială îi face pe mulți oameni să treacă direct la sex, adică să sară peste etapa în care își iau timp ca să se cunoască mai bine și să vadă dacă sunt compatibili sau nu, dacă au aceleași valori/ principii, dacă pot fi prieteni sau nu.

Eu văd o mulțime de cupluri disfuncționale în care cei doi parteneri s-au îndrăgostit, au trecut direct la sex, s-au căsătorit, dar după ce au apărut provocările căsniciei și a trecut îndrăgosteala inițială au devenit tovarăși de apartament, nimic mai mult. Nu sunt nici măcar prieteni. Asta pentru că nu și-au luat timp că se cunoască unul pe altul la nivel mai profund, nu și-au luat timp ca să devină foarte buni prieteni și ca urmare, după euforia inițială, au ajuns să fie doi oameni care împart apartamentul, patul, cheltuielile casei, concediile, proprietățile, dar nu au nicio treabă unul cu Menirea celuilalt.” (Jeremy Flowers) Traducerea Mihaela Dan

„Cei mai mulți oameni își aleg partenerii în funcție de criterii care nu sunt cele mai importante într-o relație de cuplu sănătoasă.

Cei mai mulți oameni nu se simt atrași unul de celălalt pentru că au un caracter frumos, ci doar pentru aspectul lor fizic.

Primul lucru care îi atrage pe bărbați la o femeie este aspectul fizic.

Eu vă spun așa: dacă ceea ce v-a atras la o femeie este aspectul ei fizic, cu timpul, aspectul ei fizic nu va fi suficient ca să vă țină lângă ea. Pentru că la un moment dat veți găsi alte femei care vor fi mai tinere și vor arăta mai bine decât ea și de care vă veți lăsa atras, așa cum v-ați lăsat atras și de actuala voastră parteneră.

Și nu spun în niciun caz să vă alegeți o soție care nu vă atrage deloc ca aspect fizic, spun doar să nu faceți din aspectul fizic principalul criteriu pe baza căruia vă alegeți partenera. Asta va face diferența în căsnicia voastră. Pentru că într-o căsnicie sunt vremuri bune și vremuri grele, o să treceți prin momente dificile și în astfel de momente nu vă ajută cu nimic faptul că soția voastră arată bine, dacă nu are caracter, dacă nu este capabilă să vă fie un real sprijin, să vă fie un coechipier pe care să vă puteți baza. În astfel de momente ai nevoie de o parteneră care să știi că nu te va lăsa la greu, că îți este devotată, că poți avea deplină încredere în ea, că va găsi modalitatea de a te susține.

Atunci când ai alături o astfel de femeie, care are caracter, care te iubește cu adevărat, pe care te poți baza la bine și la rău, știi că dacă ți se întâmplă ceva și nu mai poți funcționa la deplină capacitate, ea vă rămâne alături de tine și te va ajuta, nu te va părăsi.

Știu că pentru noi, bărbații, partea fizică este una care contează foarte mult, dar vă garantez că viața vă va trânti de mai multe ori la pământ și atunci faptul că soția voastră are picioare frumoase, ochi frumoși și sâni frumoși n-o să vă ajute cu nimic.” (Conway Edwards) Traducerea Mihaela Dan

„Dacă tu vezi că femeia cu care ai intrat într-o relație este autoritară și îți spune ce „trebuie” să faci, dacă vezi că ea este cocoșul în relația voastră, nu te amăgi cu gândul că odată ce vă veți căsători lucrurile se vor schimba și ea te va lăsa să fii bărbatul în casă. Nu, lucrurile nu se vor schimba, ea nu se va schimba peste noapte.

Dacă tu vezi că bărbatul cu care ai o relație petrece mult timp cu prietenii săi și deseori vine acasă dimineață, după „o noapte nebună cu băieții”, nu-ți face iluzii că după ce vă veți căsători el se va schimba și va deveni peste noapte „un bărbat serios, la casa lui”. Nu, el nu se va schimba, va continua să facă aceleași lucruri.

Oamenii vă arată cine sunt, dar voi nu vreți să vedeți, nu vreți să acceptați, sperați că după ce vă veți căsători o să-i schimbați, o să-i „reparați”, o să-i „vindecați”.

Nu o să schimbați pe nimeni, nu o să vindecați pe nimeni, nu o să reparați pe nimeni. Nu aveți puterea să faceți asta.

Când vedeți stegulețe roșii, acceptați adevărul dureros și luați acea decizie grea: puneți punct relației și vedeți-vă de drum. Știu că doare, dar o să doară mult mai mult atunci când veți avea unul sau doi copii care vor crește într-o familie disfuncțională/ toxică și veți ajunge la același deznodământ: divorțul.

Tu, ca femeie, nu ești responsabilă numai pentru tine, alegerile tale nu te afectează numai pe tine, îi afectează și pe copiii tăi. Tu vei fi un model pentru copiii tăi, iar dacă accepți să rămâi într-o relație disfuncțională/ toxică nu ești un model bun pentru copii tăi. Pentru că tu nu ai avut puterea să te desparți la timp de acel bărbat, copiii tăi vor crește într-o familie disfuncțională și nu vor mai crede în căsătorie.

Nu vă distrugeți numai viața voastră, le distrugeți și viața copiilor voștri pentru că nu sunteți capabile să faceți niște alegeri relaționale sănătoase, pentru că v-ați lăsat conduse de dorințele voastre sexuale când ați intrat în acea relație.” (Conway Edwards) Traducerea Mihaela Dan

„Multe femei ies din relațiile de cuplu traumatizate în asemenea hal, încât simt că nu valorează nimic, că sunt un nimic. Sunt femei care le oferă unor bărbați ani din viața lor, care se oferă complet acelor bărbați, sunt femei care fac din acei bărbați soarele/ universul lor, iar ei le tratează ca pe un servețel cu care te ștergi pe mâini și-l arunci la gunoi. Din când în când, atunci când bărbații respectivi depășesc orice limită, le spun acelor femei că le pare rău pentru ce au făcut și se comportă frumos pentru câteva zile. În acele câteva zile femeile se simt băgate în seamă, se simt apreciate și se hrănesc cu aceste firimituri luni și ani de zile, până la următoarea ispravă pentru care partenerul lor își cere scuze și se poartă frumos cu ele pentru câteva zile.

Am trecut și eu printr-o astfel de relație, am acceptat și eu să fiu tratată în acest fel, iar când ne-am despărțit, am fost devastată. Simțeam că mor - la propriu, nu la figurat.

După mai mult timp în care am zăcut ca o legumă, într-o zi m-am uitat la mine într-o oglindă și nu m-am recunoscut.

După etapa inițială, în care nu am vrut să mă gândesc la ce s-a întâmplat, pentru că aveam impresia că nu o să reușesc să fac față acelei durerei devastatoare, am decis că trebuie să privesc în față niște adevăruri dureroase. Am recunoscut față de mine însămi că am știut cu ani înainte de despărțirea noastră că acela nu este bărbatul potrivit pentru mine, dar el m-a făcut să simt că are nevoie de mine.

Un alt adevăr dureros a fost acela că asta am fost învățată să fac, asta am văzut în copilărie la femeile din familia mea: tolerau comportamente abuzive din partea bărbaților și considerau că atât timp cât ai un bărbat, nu mai contează cum se comportă acesta cu tine. Pentru femeile din familia mea a avea un bărbat era singurul lucru care conta. Era o realizare foarte mare dacă tu, ca femeie, ai un bărbat. Așa că am crezut că asta fac femeile, acesta e prețul pe care-l plătești dacă vrei să ai un bărbat.

Femeile din familia mea m-au mai învățat că ar trebui să fiu mândră că un bărbat vrea să fie cu mine, chiar dacă acel bărbat mai are și alte iubite.

Când am acceptat aceste adevăruri dureroase am plâns mult și apoi a trebuit să iau o decizie cu privire la modul în care vreau să-mi trăiesc viața în continuare. Atunci i-am spus lui Dumnezeu că nu pot continua așa și i-am cerut ajutorul, i-am cerut ghidare, ca să-mi schimb viața. De atunci Dumnezeu îmi tot arată ce am de făcut, pe măsură ce îmi continui Călătoria.

Dumnezeu mi-a arătat de ce m-a făcut așa cum m-a făcut, de ce mi-a dat anumite Daruri, de ce am trecut prin ce am trecut. Și am înțeles că acea relație care m-a traumatizat atât de mult a avut un rost: m-a adus pe buza prăpastiei și m-a determinat să capitulez și să mă las ghidată de Dumnezeu, să trăiesc pe principiul „Facă-se Voia Ta!”, în loc să trăiesc după voia mea. A fost nevoie de acea relație care m-a distrus din mai multe puncte de vedere, ca să conștientizez că tot ce credeam era o minciună și să mă las reconstruită de la zero de Dumnezeu.” (Brittainy Noel) Traducerea Mihaela Dan

„Cum poți avea o conexiune profundă cu Dumnezeu? Încerci să-l cunoști cât mai bine, ești mereu conectat cu El, comunici cu El, Îl asculți, Îl onorezi, ești recunoscător pentru ceea ce-ți oferă. Dacă tu te gândești la Dumnezeu sau apelezi la Dumnezeu numai din când în când, atunci când ai nevoie de ceva de la El, asta nu se numește că ai o conexiune profundă cu El.

Acest lucru este valabil și în viața noastră personală.

Cum poți avea o conexiune profundă cu soția ta? Încerci să o cunoști cât mai bine, te conectezi la nivel emoțional cu ea, comunici cu ea, o asculți când vorbește cu tine, o onorezi, ești recunoscător pentru ceea ce-ți oferă.

O mulțime de bărbați cred că acestea sunt pretenții exagerate din partea unei soții și nu sunt dispuși să facă toate acestea. Și atunci de ce vă mirați că soțiile voastre nu sunt atât de dornice pe cât v-ați dori să facă sex cu voi, că nu sunt atât de dornice de intimitatea fizică? Nu sunt atât de dornice pentru că ele au nevoie de intimitate emoțională și cei mai mulți bărbați nu le oferă asta. Bărbații vor să aibă parte de toate beneficiile de pe urma căsătoriei, dar nu sunt dispuși să-și asume și responsabilitățile unui soț.

Singurul mod în care poți ajunge să-ți înțelegi soția este prin a comunica la modul cât se poate de deschis cu ea. Și pentru asta e nevoie de timp. Femeile au nevoie de timp de calitate petrecut cu partenerul lor. Și când bărbații vin acasă de la serviciu sunt obosiți și n-au chef de vorbă, preferă să stea cu ochii în telefon, discutând online cu diverse persoane sau să se uite la televizor. În aceste condiții, când bărbații vor să facă sex cu soțiile lor, acestea acceptă, dar o fac ca Ie facă pe plac soților, nu o fac pentru că ele chiar și-ar dori asta. Stau în pat inerte și așteaptă ca ei să termine.

Și știți ce este cel mai trist? Că unii bărbați fac sex cu soțiile lor fără să le pese că acestea nu-și doresc asta, că ele nu se implică în niciun fel, că pur și simplu se lasă folosite pentru sex. Unora dintre bărbați nu le pasă că soția lor o face „din obligație”; dacă obțin ce își doresc, e suficient.

Bărbații au impresia că au dreptul să facă sex oricând doresc, că e obligația soțiilor lor să le stea la dispoziție pentru sex oricând au ei chef, pentru că, spun ei, „m-am însurat cu ea!”. (Jonathan Evans) Traducerea Mihaela Dan

„Bărbații sunt precum cuptorul cu microunde și femeile sunt precum floricelele de porumb. Funcționăm complet diferit și este de dorit să ținem cont de asta în relațiile noastre de cuplu.

Bun, v-ați căsătorit, bravo vouă, dar asta nu înseamnă că de-acum gata, aveți o conexiune profundă. O astfel de conexiune, adevărata intimitate, presupune o muncă din partea ambilor parteneri, presupune să faci niște lucruri. Dacă cei doi nu sunt dispuși să facă această muncă nu vor ajunge niciodată la adevărata intimitate.

Este necesar să vă VEDEȚI unul pe altul, să vă AUZIȚI unul pe altul, să vă conectați emoțional unul cu altul, să comunicați permanent.

Femeile își doresc siguranță, iar căsătoria le dă acea siguranță. Bărbații știu că atunci când femeile obțin certitudinea că un bărbat „e al lor”, încep să se schimbe și de aceea unii bărbați le țin cu intenție pe partenerele lor în incertitudine, nu vor să se însoare cu ele. Fac asta ca să se asigure că obțin tot ce vor de la ele.

O să vă explic cum stă treaba, din punctul meu de vedere: cine o duce la altar pe mireasă? Tatăl ei, care o dă mirelui. Simbolic, asta înseamnă că tatăl ei, care a fost protectorul ei până la momentul căsătoriei, o dă celui care îi va fi soț și care își asumă astfel rolul de a deveni noul ei protector, de a fi cel care o va susține în continuare, care va asigura cele necesare traiului familiei.

Dumnezeu a făcut în așa fel lucrurile, încât femeia să fie mereu sub protecția unui bărbat – întâi tatăl ei și apoi soțul ei. De aceea femeile au această nevoie de siguranță, își doresc să se căsătorească, să știe că au alături un bărbat pe care se pot baza. O femeie simte că se poate relaxa odată ce s-a căsătorit.

O mulțime de femei au ajuns să fie „femei puternice” pe cont propriu, pentru că n-au avut încotro, nu au avut un tată sau au avut un tată incapabil să le protejeze. Nu au avut parte de un bărbat pe care să se poată baza.

O femeie nu va avea deplină încredere într-un bărbat până când acesta nu va dovedi iar și iar că este un om pe care ea se poate baza.

Unele femei încearcă să facă un soț dintr-un bărbat care nu este dispus să-și asume responsabilitățile unui soț, care le-a arătat de nenumărate ori că nu este un om pe care se pot baza.

Alte femei încearcă să facă un tată dintr-un bărbat care nu este dispus să-și asume responsabilitățile unui tată, care le-a arătat de nenumărate ori că este neserios sau este de-a dreptul iresponsabil.

Nu poți tu, ca femeie, să-l schimbi în acest fel pe un bărbat! Faptul că-i faci un copil unui bărbat nu înseamnă că îl transformi automat într-un tată. Nu stă în puterea ta să faci asta! Nu mai încercați să convingeți un bărbat să se schimbe, folosindu-vă de cuvinte și argumente raționale! Nu veți face decât să-l îndepărtați de voi.” (Jonathan Evans) Traducerea Mihaela Dan

„Când ai acasă partenera potrivită, când aceasta îți oferă un cămin în care ai pace, tu, ca bărbat, îți poți încărca acolo bateriile și apoi ai puterea să ieși în lume ca să te ocupi de toate problemele care apar.

Eu am acasă o astfel de femeie. Soția mea mă ajută să mă cunosc mai bine de mine însumi, mă învață lucruri pe care eu nu le știam și mă ajută să-mi ating cel mai înalt potențial.

Faptul că am avut-o alături pe soția mea este ceea ce a făcut ca eu să ajung la nivelul la care sunt acum, pentru mine este clar asta. Ea a făcut diferența. Eu aveam dinainte de a o întâlni pe ea talentele pe care le am, Darurile pe care le am, determinarea pe care o am, dorința de a reuși, contactele pe care le am, eu știam dinainte de a o întâlni pe ea unde vreau să ajung în viață. Și totuși, abia după ce a intrat ea în viața mea lucrurile au început să înflorească, totul a luat amploare, am cunoscut succes după succes.

Este treaba fiecăruia ce crede, dar eu știu că diferența în viața mea a făcut-o soția mea.

Un tip care se numește Nuri Muhammad a spus odată că după relația cu Dumnezeu, alegerea pe care o faci cu privire la partenera ta de viață este a doua ca importanță în topul alegerilor pe care le vei face în toată viața ta. Și asta pentru că partenera ta de viață fie va fi „jumătatea ta mai bună”, fie te va face să devii jumătate din ceea ce ai fi putut fi. Femeia din viața ta te poate face să-ți atingi cel mai înalt potențial sau te poate face să te bălăcești în mediocritate.

Și Nuri Muhammad încheia așa: „Având în vedere aceste lucruri, alege-ți cu înțelepciune partenera de viață!”.

Actuala mea soție - cea de a doua soție, fiindcă am mai fost căsătorit o dată - a fost singura alegere înțeleaptă pe care am făcut-o în materie de femei.

Părerea mea este că o femeie este ca un lift: ea te poate duce în sus sau te poate duce în jos. Depinde ce femeie alegi ca parteneră.

Pe mine mă uimește atitudinea unor bărbați care pun problema la modul „Ce aduce în plus o femeie în viața mea? De ce m-aș însura? Ce am de câștigat eu dacă mă însor cu ea?”.

Ce ai de câștigat? Dacă alegi femeia potrivită, ea te poate face să-ți atingi potențialul maxim. Nu ți se pare suficient? Ți se pare că tu aduci mai mult în acea căsnicie decât aduce ea?” (Steve Harvey) Traducerea Mihalea Dan

”Bărbatul alege în mod subconștient, tocmai acea femeie de care are nevoie, cu care el va fi fericit la interior.

Această alegere are loc în conformitate cu așa-umitul principiu al complementarității.

Dacă un bărbat este zgârcit, acesta este atras către o femeie darnică, deoarece aceasta îi va vindeca sufletul.

Dacă un bărbat este mândru, acesta va iubi o femeie care îl va umili.

Dacă un bărbat este fricos, el va fi atras de femei curajoase.

Este vorba despre faptul că atât iubirea, cât și prietenia, reprezintă, într-o mare măsură, un schimb reciproc, un ajutor reciproc la nivel de suflet și de caracter, o învațătură reciprocă.

Noi suntem prieteni cu acele persoane de la care putem să învățăm ceva. Dacă nu înveți nimic de la un prieten, dacă nu există niciun sacrificiu reciproc, ajutor reciproc, atunci, în principiu, prietenia devine lipsită de sens.

Dacă prietenul meu este mai inteligent decât mine, mai curajos, mai puternic, mai plin de succes, atunci eu sunt atras către el, acesta îmi este interesant. Același schimb reciproc se întâmplă și între soți.

Credința în Dumnezeu face ca gândirea noastră să fie dialectică și ne permite să întemeiem o familie armonioasă. În fiecare familie, acționează principiul complementarității. Acesta reprezintă o schemă generală a interacțiunii dintre soț și soție.

Dacă soțul este curajos, atunci soția trebuie să fie atentă, ea trebuie să-și înfrâneze soțul și să-l îndemne la bunul simț, deoarece un exces al unei asemenea trăsături de caracter, precum curajul, poate să ducă la probleme.

Dacă soțul este darnic, soția trebuie să fie economă. Dacă soțul este foarte energic și muncește în exces, soția trebuie să-i reamintească periodic că este timpul să se relaxeze și să se odihnească. Pentru ca soțul să nu cadă în extreme, soția trebuie să creeze o contrabalansare.

În plus, conform principiului complementarității, nu doar trăsăturile de caracter pozitive sunt echilibrate în mod subconștient de soți, ci și cele negative.

Dacă soțul este zgârcit, soția se străduie să cheltuiască mai mulți bani și astfel îl echilibrează.

Dacă soțul este fricos, soția devine excesiv de curajoasă, este atrasă către risc.

Soțul și soția creează intuitiv un fel de tandem care este totodată de mare vitalitate.

Dacă pentru soț sufletul se află pe primul loc, atunci lui i se formează și i se dezvoltă trăsături de caracter ca generozitatea, noblețea, sinceritatea, independența, curajul, iar soția îl echilibrează prin niște trăsături pozitive de caracter, complementare.

Dacă, pentru soț, trupul se află pe primul loc, atunci lui îi apar zgârcenia, invidia, firea supărăcioasă; și atunci soția îl va echilibra prin niște trăsături negative de caracter, corespunzătoare, ca: risipa, nesăbuința, aroganța, pentru ca familia să fie în echilibru.

Familia trăiește în conformitate cu legea unității și a luptei contrariilor. Dacă există iubire, atunci trăsăturile de caracter complementare sunt pozitive și soții sunt fericiți. Dacă nu există iubire, atunci, în acest caz, trăsăturile de caracter complementare sunt negative și problemele sunt inevitabile.”

Fragment Carte S.N. Lazarev ”SECRETELE FERICIRII IN FAMILIE” -  S.N. Lazarev Romania

"FEMEILE PROFUNDE în relațiile cu bărbații:

Cu cât ești mai profundă, cu atât mai greu îți va fi să păstrezi o relație. Stai, nu te speria! Nu se întâmplă asta pentru că este ceva în neregulă de tine, dimpotrivă, este posibil să fie ceva în neregulă cu bărbații pe care îi alegi.

Ei te vor toți (cine nu și-ar dori o femeie profundă alături?!), dar prea puțini se vor ridica la nivelul așteptărilor tale, pentru că tu ai nevoie de un bărbat puternic.

Femeia profundă caută frumusețea reală, are simțul esteticii extrem de dezvoltat și dorește să trăiască viața în profunzime.

Este interesată de artă, de spiritualitate, caută să îl cucerească în permanență pe bărbat și este o bună gospodină.

Cu toate astea, hai să vedem de ce bărbațiilor le este greu să țină pasul cu tine, femeia profundă.

Mulți bărbați nu fac față unei femei profunde. Iată de ce!

1. O femeie profundă pune întrebări profunde. Ea va face cercetări în ceea ce privește viața bărbatului cu care se întâlnește și va pune întrebări la care mulți nu vor cunoaște răspunsul.

Încă de la prima întâlnire va încerca să sape adânc și va pune întrebări personale, chiar filozofice.

Femeia profundă evită conversațiile superficiale.

2. O femeie profundă este sinceră. Mult prea sinceră, cu o sinceritate aproape greu de suportat. Femeia profundă ia integritatea în serios și un lucru în care crede cu tărie este onestitatea. Indiferent de ce va fi întrebată, va răspunde sincer și așteaptă același lucru din partea celorlalți.

3. O femeie profundă știe ce își dorește.

Sau pe cine dorește.

O femeie profundă își dă seama imediat dacă îi place de cineva și nu pierde vremea cu mai multe întâlniri pentru a-și da seama dacă există conexiune între ea și partener. Inima ei bate pentru puțini și știe sigur care sunt aceștia.

4. O femeie profundă aspiră la o relație profundă. Dorește să știe totul despre viața ta, vrea să audă povestiri despre trecutul tău, vrea să îți înțeleagă durerea și vrea să adauge valoare vieții tale.

Femeia profundă visează la o relație reală, care să însemne mai mult decât distracție și ieșiri în oraș.

5. O femeie profundă nu se teme de intimitate. Nu îi este teamă să se apropie sau că va avea de suferit în timpul acestui proces. Nu consideră că a te apropia de cineva înseamnă să îți pierzi libertatea sau te face vulnerabil. Profunzimea și intimitatea sunt extrem de importante, iar femeia profundă va prețui întotdeauna frumusețea intimității într-o relație.

6. O femeie profundă citește omul. Își dă seama imediat cine este cu adevărat cel cu care stă de vorbă și îl va face să se simtă vulnerabil în fața ei.

Femeia profundă nu se va abține să scoată la lumină ceea ce vede într-o persoană sau cât de bine o poate citi.

Cu riscul de a îl face pe celălalt să se simtă inconfortabil, femeia profundă vrea să îi transmită celuilalt că îl înțelege și că poate să renunțe la măști și bariere în preajma ei.

7. O femeie profundă este intensă. Ea poate fi ușor intimidantă, pentru că aduce intensitate în orice face. Emoțiile ei sunt intense, la fel și gândurile.

Femeia profundă nu va fi niciodată indiferentă față de lucrurile care contează pentru ea - nu mulți sunt suficient de puternici încât să facă față intensității de care dă dovadă.

8. O femeie profundă știe să iubească doar profund. Dacă nu o poți iubi profund, ea va pleca. Nu știe cum să se comporte în preajma celui pe care îl place cu adevărat ori să fie prietenă cu cineva pentru care are sentimente puternice.

O femeie profundă știe când cineva nu o poate întâlni la jumătatea drumului și se va detașa ușor de cel care nu poate să-i ofere iubirea profundă pe care ea o caută.

9. O femeie profundă nu te va aștepta.

Nu va aștepta să îți clarifici gândurile și sentimentele și nu te va privi în timp ce o eviți și încerci să te hotărăști în privința ei.

Ea este puternică și pasională și nu își va irosi emoțiile pe cineva care nu apreciază profunzimea.

Chiar dacă este în căutarea unei iubiri speciale, femeia profundă nu se teme să fie pe cont propriu."

Sursa: Kudika Via Dinu Alexandra

 

*

“Daca alegi sa iubesti o femeie trezita…

Daca alegi sa iubesti o femeie trezita, e nevoie sa intelegi ca intri intr-un teritoriu nou, profund si provocator.

Daca alegi sa iubesti o femeie trezita, nu poti sa ramai adormit.

Daca alegi sa iubesti o femeie trezita, fiecare parte din sufletul tau se va trezi. Nu doar organele sexuale, ci si inima.

Sincer, daca preferi o viata normala, stai cu o femeie normala.

Daca vrei o viata domestica, cauta o femeie care a permis sa fie domesticita.

Daca vrei doar sa-ti afunzi degetele in apele curgatoarele ale zeitei Shakti, stai cu femeia domestica care nu a plonjat in salbaticia oceanului sacru al feminitatii.

Femeie trezita sau femeie normala?

Este confortabil sa iubesti o femeie care nu si-a activat puterea interioara sacra. Pentru ca nu iti va apasa butoanele.

Nu te va provoca.

Nu te va forta sa devii Sinele tau cel mai inalt.

Nu va trezi partile uitate si amortite ale Spiritului tau, care tanjeste sa-ti aduca aminte ca viata inseamna mai mult decat ce se vede.

Nu va privi in ochii tai obositi si nu iti va trimite fulgerul adevarului prin corp, zdruncinandu-te si trezind dorinta de mult uitata pentru dragostea adevarata din tine.

O femeie netrezita iti va putea satisface si alina ego-ul, inima si corpul. Va merge tacuta langa tine si te va face sa te simti dorit, responsabil ca si cum tu indeplinesti rolul tau principal.

Daca asta este suficient pentru tine atunci accepta. Iubeste-o cu toata inima, ramane-i credincios si multumeste-i zilnic pentru darul prezentei ei blande si neamenintatoare in viata ta.

Ce inseamna a iubi o femeie trezita

Daca nu este suficient pentru tine si daca tanjesti dupa celalalt tip de femeie, cea salbatica, atunci fii constient ca esti in vartejul transformarii sufletului tau.

Fii constient ca faci o alegere serioasa, cu consecinte karmice.

Daca alegi sa patrunzi in aura si corpul unei femei al carui foc spiritual explodeaza,inseamna ca accepti ca ai nevoie de un anumit nivel de pericol si de risc ca sa cresti.

O data ce incepi sa iubesti o astfel de femeie, trebuie sa accepti responsabilitatea totala pentru schimbarile de viata care vor decurge de aici.

Viata ta nu va mai fi confortabila. Viata ta nu iti va permite sa stai blocat in rutina si in tipare vechi. Viata ta te va conduce inspre o aroma noua.

Vei fi aprins de prezenta feminitatii salbatice care va incepe sa trimita socuri electrice de lumina spirituala in toate chakrele tale, acordandu-te cu chemarea Divinului.

Intimitatea cu o femeie trezita

A alege sa fii intim sexual si romantic cu o femeie trezita cere curaj din partea masculinului. Curajul de a pasi in necunoscut. Dar iti va aduce recompense dincolo de intelegerea mintii.

Te va duce in lumi nedescoperite, pline de mister si magie.

Te va conduce, ametit de iubire, in padurile salbatice ale extazului senzual.

Iti va arata cerurile sacre pline de stele, astfel incat vei incepe sa te intrebi daca traiesti pe aceeasi planeta pe care te-ai nascut.

Te va deschide atat de mult, incat inima ta neinfricata si pasionala aproape ca va innebuni de dor.

Vei vrea sa o consumi si sa o penetrezi la fiecare nivel, astfel incat esenta ta masculina sa consume si sa penetreze lumea – iluminand universul cu devotamentul dragostei din inima ta.

Te va vedea cum nu ai fost vazut niciodata.

Va avea incredere in tine.

Te va aprecia.

Va aprecia eforturile tale de a o face fericita.

Va valoriza tot ce faci si tot ce esti.

Nu va fugi de intunericul tau, pentru ca intunericul nu o sperie.

Te va imbratisa, te va saruta, te va mangaia si te va iubi pentru a te reda vietii. Va spune cuvinte pe care Sufletul tau le intelege. Nu te va pedepsi pentru greselile tale.

O alegere cu riscuri

Este un risc incredibil sa iubesti o femeie trezita, pentru ca dintr-o data nu va mai fi loc ca sa te ascunzi. Ea vede totul, de aceea te poate iubi cu o profunzime si o prezenta dupa care inima si corpul tau au tanjit atat de mult si atat de profund…incat te vei intreba daca ai fost in viata, in tot timpul asta in care ai fost departe de ea.

A iubi o femeie in felul asta este o alegere: alegerea de a trai cu sufletul in flacari.

Viata ta nu va mai fi la fel din momentul in care ai invitat energia ei inauntrul tau.

Asuma-ti acest risc sau paseste inapoi, stai cu o femeie normala si accepta o viata mai sigura, mai confortabila si mai calma.

Doar asigura-te ca, atunci cand alegi ultima varianta, nu-ti petreci restul vietii uitandu-te mereu peste umar, tanjind sa mai vezi inca o data misterul feminin care acum a disparut.

Pentru ca ea va fi deja plecata…intorcandu-se in stelele, galaxiile indepartate si in raiul din care a venit.”

Sursa: Sophie Bashford

"Dacă o femeie se află în câmpurile energetice ale unui bărbat, acea femeie îl defineste pe bărbatul respectiv in etapa respectivă a evolutiei sale spirituale (...).

Un barbat care alege să-si manifeste armonia si iubirea, are în câmpurile sale o femeie care manifestă armonia si iubirea (...).

Un bărbat constient de Sine, constient că este manifestare a lui Dumnezeu, are în câmpurile sale o femeie trează, costientă de Sine, constientă că este manifestare a lui Dumnezeu si experimentează conditia Umana si Dumnezeiasca, pe Pamânt si in toată Creaţia.

Asadar, toate femeile manifestă ceea ce manifestă ca raspuns la cererea bărbatului, prin gândurile sale, cuvintele sale, alegerile sale de manifestare, ca raspuns la ceea ce ALEGE SA FIE BĂRBATUL RESPECTIV.

Femeile din viata bărbatilor sunt raspunsul Divinitatii la cererea barbatului respectiv, raspunsul la ceea ce alege sa fie acel bărbat.

Femeia ta vorbeste despre tine si etapa evolutiei spirituale in care te afli TU in acest moment."

Via Elena Elenica

Echilibreaza energia feminina/masculina

"Fie ca suntem femei sau barbati avem ambele tipuri de energii.

Din traumele copilariei putem sta in energie feminina ranita/masculina ranita.

Daca esti femeie si ai tras concluzia ca nu esti suficient de buna, compensezi cumva. Faci prea mult pentru ca te simti prea putin. Ai masculinul ranit si nu stii sa te dozezi. In relatii cu ceilalti faci prea mult.

Masculin inseamna:

A face, a actiona

A organiza, a face strategii

A lua initiativa, a merge catre

A curta, a cauta, a oferi

Viteza, forta

Protectie

Feminin inseamna:

A fi

A primi

A simti

A fi deschisa emotional

A deschide inima

A lua o pauza

A da voie, a permite

A fi blanda cu ea insasi

Îngrijire, vindecare

Cand esti in energie masculina ranita:

-vrei sa faci doar tu

-vrei sa schimbi

-vrei sa te duci catre

-vrei sa salvezi situatia/sau pe el

-vrei sa scrii, sa suni, sa cauti

-nu-i dai voie bărbatului sa vina spre tine.

Daca stai in masculin fie vei indeparta barbatul puternic masculin de tine, fie il vei emascula si vei fi tu barbatul, iar el nu iti va oferi, nu te va proteja.

Daca simti ca iubirea vine greu sau nu esti suficient de iubibila si ca trebuie sa faci prea mult pentru relatie, esti in masculin ranit.

Daca fugi de emotiile tale, stai in minte (masculin). Cand ti-e frica sa cobori in corp si sa simti, esti in masculin ranit.

Trauma ne face sa ne temem de iubire, nu pot avea incredere in mama, in tata, deci imi este greu sa ma conectez la emotii. Atragi barbati indisponibili emotional, fizic, financiar.

Problemele cu tata ti-au generat probleme cu energia masculina. Iei fraiele situatiei pentru ca nu ai incredere in barbatul de lângă tine.

Problemele cu mama ti-au generat probleme cu energia feminina din tine. Nu ai incredere sa te lasi sa fii femeie. Blochezi energia feminina.

Desi femeile din zilele noastre sunt independente financiar sau chiar au propria afacere, in relatie au nevoie sa fie old-school.

Sa foloseasca masculinul doar in afaceri si cand vin acasa sa se lase in feminin, sa permita barbatului sa vina spre ele, sa se lase protejate, sa primească afectiune, atentie, complimente, daruri., altfel vor da peste cap dinamica cuplului.

Femeia trebuie sa lase barbatul sa actioneze, sa o caute. Ia o pauza, stai cu emotiile tale, deschide inima. Daca stai tot timpul in actiune, vei sta in minte si vei evita emotiile.

Da-i voie si spatiu sa vina spre tine, nu forta lucrurile.

Stai cu emotiile tale.

Din cauza ranilor emotionale, tu esti indisponibila emotional fata de tine insati. Nu mai fugi de emotiile tale.

Daca stai cu frica ta, vei intelege ca ai putere sa duci orice si vei capata rezilienta.

Daca fugi de frica ta, te duci in minte si dezvolti mecanisme de copping.

Alege intre iubire si frica.

Iubirea iti da increderea ca lucrurile se vor aseza si ca nu trebuie sa salvezi tu situatia.

Alege sa nu mai actionezi din frica.

Nu mai confunda feminitatea cu slabiciunea.

In feminitate sta puterea, creativitatea, conexiunea, inima deschisa, vindecarea! " Sursa: Mady Vasy

„Vă sugerez celor care sunteți căsătoriți să vă consolidați relația făcând următoarele lucruri:

1.Rememorați periodic momentele magice ale relației voastre, amintirile cele mai frumoase ale voastre: „Îți amintești când…… ?”. Faceți asta când vă e bine, dar faceți-o și când treceți prin momente mai dificile. În acele momente în care conexiunea dintre voi pare că nu mai este atât de puternică, când simțiți că nici nu vreți să-l mai auziți pe celălalt, când sunteți supărați, frustrați, descurajați, faptul că vă amintiți câte lucruri frumoase vă leagă vă ajută să depășiți mai ușor încercările.

Nu vă mai concentrați pe defectele partenerului, pe punctele sale slabe, concentrați-vă pe calitățile sale.

La ce mă refer: dacă partenerul vostru este extraordinar în 95% din ceea ce face, dar există acel 5% care vă calcă pe nervi, nu vă concentrați pe acel 5%, nu faceți din asta un capăt de țară. Desigur, nu mă refer la ceva grav, mă refer la niște lucruri minore care, totuși, pe voi vă calcă pe nervi. Puneți în balanță acele lucruri care reprezintă 5% cu toate celelalte lucruri pe care le face foarte bine, care reprezintă 95% și veți avea o imagine destul de clară asupra situației. Chiar merită să-l cicăliți, să-l bateți la cap, să-i reproșați întruna niște nimicuri, ignorând toate celelalte lucruri minunate pe care le face în relația voastră?” (Touré Roberts & Sarah Jakes Roberts) Traducerea Mihaela Dan

„Vă sugerez celor care sunteți căsătoriți să vă consolidați relația făcând următoarele lucruri:

2. Puneți-vă în locul partenerului, încercați să înțelegeți lucrurile și din perspectiva lui, nu doar din perspectiva voastră.

Spre exemplu, dacă ați avut o zi grea, ați dus copiii la școală, ați plecat la serviciu, unde ați avut foarte mult de lucru, apoi ați luat copiii de la școală, ați mers la supermarket și ați făcut cumpărături pentru cină, ați plecat către casă, ați uitat să luați ceva de la magazin și v-ați întors la supermarket, ați întârziat cu prepararea cinei, copii sunt neastâmpărați, iar soțul vostru ajunge acasă și vă întreabă dacă nu este gata masa, este posibil ca voi să faceți o criză ne nervi; „Chiar ai tupeu să vii să-mi reproșezi că nu e gata masa! Eu am muncit ca o sclavă azi, am făcut o mulțime de lucruri, pentru că tu nu mă ajuți cu nimic, nici să duci copiii la școală, că parcă n-ar fi și copiii tăi, nu am stat o clipă de azi dimineață, nici să mânânc la prânz n-am avut timp, iar tu vii și mă întrebi acum dacă nu e gata masa?!”.

Mi s-a întâmplat și mie să fiu într-o zi mai proastă, să am o zi mai grea și să fiu epuizată, iar o astfel de întrebare să mă facă să reacționez dezechilbrat. Dar am învățat să mă pun în locul lui, să mă gândesc la faptul că nici el n-a avut o zi ușoară, că și el a muncit mult, că și el este obosit când ajunge acasă, că poate nici el nu a apucat să mănânce la prânz și că până la urmă, nu mi-a reproșat nimic, doar a pus o simplă întrebare, fără nicio insinuare: „Nu e gata masa?”. (Touré Roberts & Sarah Jakes Roberts) Traducerea Mihaela Dan

„Vă sugerez celor care sunteți căsătoriți să vă consolidați relația făcând următoarele lucruri:

3. Dacă e să concurați între voi în ceva, concurați în ceea ce privește generozitatea pe care o manifestați unul față de altul și față de ceilalți.

Eu nu excelam la capitolul generozitate, înțelegeam generozitatea într-un mod destul de limitat, până am văzut câte moduri creative de a fi generoasă găsește soția mea. Ea a ridicat mult stacheta când e vorba de generozitate, mă uimește și mă inspiră prin modul în care își arată generozitatea. Și acționez la modul conștient în sensul de a mă manifesta cu tot mai multă generozitate în cadrul relației noastre și nu numai.

Iar când este vorba de a fi generoși cu partenerul de cuplu, în cazul nostru asta nu se referă la cine îi cumpără celuilalt cel mai scump cadou, ci este vorba, printre altele, prin a fi atent la lucrurile care îi ating inima și a-i oferi acele lucruri, chiar dacă pentru ceilalți sunt niște obiecte/ lucruri/ gesturi neînsemnate, pe care n-ar da doi bani. În acest fel îl faci pe celălalt să se simtă VĂZUT/ AUZIT/ ÎNȚELES/ iubit.

Un mod de a-ți exprima generozitatea este, spre exemplu, să-i trimiți un mesaj în timpul zilei și să-i scrii: „Îți mulțumesc că ai dus gunoiul în această dimineață, înainte de a pleca la birou și că diseară vei veni acasă, la mine”. Poate vi se pare cam mult să-i mulțumiți pentru asta într-un mesaj, poate vi se pare normal să ducă gunoiul - „Măcar atâta să facă și el în casă!” -, dar sunt bărbați care au ieșit din casă „ca să ducă gunoiul” și plecați au fost, nu s-au mai întors la soția lor.

Știu că este responsabilitatea partenerului vostru să vă ajute în gospodărie, dar sunt o mulțime de bărbați care nu fac acest lucru, care nu-și ajută cu nimic soțiile, așa că ar fi cazul să apreciați faptul că a dus gunoiul și să nu luați acest lucru ca pe ceva ce vi se cuvine; mulțumiți-i pentru că v-a ajutat, fiți recunoscătoare pentru asta, pentru ce aduce el în viața voastră.” (Touré Roberts & Sarah Jakes Roberts) Traducerea Mihaela Dan

„Vă sugerez celor care sunteți căsătoriți să vă consolidați relația făcând următoarele lucruri:

4. Împăcați-vă repede, atunci când vă certați. Nu vă culcați niciodată supărați unul pe altul, nu lăsați să treacă ziua fără să vă împăcați, atunci când aveți un conflict.

Și este necesar ca ambii parteneri să vă fixați intenția ca indiferent ce discuții apar între voi, să vă asigurați că vă împăcați înainte de a se sfârși ziua respectivă.

Dacă e nevoie să discutați toată noaptea ca să găsiți o soluție care este acceptabilă pentru ambele părți, faceți asta.

Dacă e nevoie să renunțați la ambiția voastră de a avea dreptate, ca să ajungeți la împăcare, faceți-o.

Nu permiteți să duceți o ceartă care a pornit de la niște nimicuri, la nivelul la care nu vă mai vorbiți zile la rând.

Fiți conștienți că unele lucruri nu merită să vă certați pentru ele.

Fiți conștienți că uneori partenerul vostru poate să facă niște lucruri care au devenit o a doua natură pentru el și de care nu se va dezbăra, indiferent cât îl cicăliți voi. Dacă e vorba de niște lucruri minore, acceptați că acesta este el și treceți peste acele nimicuri, mai ales dacă el face mult mai multe lucruri extraordinare, pe care le apreciați foarte mult. Acceptați că unele lucruri nu se vor schimba la partenerul vostru și dacă acestea sunt chestiuni minore, nu vă mai concentrați pe ele, concentrați-vă pe lucrurile cu adevărat importante, pe care le face bine.

Înțelegeți foarte clar: eu mă refer la chestiuni minore, nu la lucruri precum abuzul emoțional sau abuzul fizic. Nu vă îndemn să acceptați să fiți abuzați emoțional/ psihic/ fizic, doar pentru că partenerul vostru are și anumite calități!” (Touré Roberts & Sarah Jakes Roberts) Traducerea Mihaela Dan

„Vă sugerez celor care sunteți căsătoriți să vă consolidați relația făcând următoarele lucruri:

5. Amintiți-vă că de fapt, căsnicia înseamnă că Dumnezeu ți-a dat în grijă un om, pe partenerul tău. Căsnicia înseamnă că Dumnezeu ți-a dat în grijă o ființă pe care El o iubește.

Căsnicia înseamnă că tu ai în imediata ta apropiere, pentru tot restul vieții tale (cel puțin așa se presupune), un om pe care îl vei vedea cu calitățile și defectele sale, în zilele sale bune și în zilele sale proaste, cu bucuriile și necazurile lui.

Dacă Dumnezeu este cel care v-a unit, atunci poți să știi că El ți-a dat în grijă ție, ca soț, pe soția ta și că are încredere că tu vei avea grijă de ea, o vei iubi, o vei respecta, o vei onora, că o vei susține pentru ca ea să poată evolua. Și e valabilă și reciproca.

Asta este o responsabilitate foarte mare.

Dacă oamenii ar înțelege semnificația profundă a căsătoriei, dacă ar conștientiza ce le cere Dumnezeru atunci când îi unește, ei nu s-ar mai grăbi atât de tare să se căsătorească, ci și-ar lua timp să-și cunoască mai bine partenerii, ar fi mai selectivi în privința omului de care își leagă viața.

Atunci când vă unește, Dumnezeu se bazează pe voi, are încredere că veți ști să onorați inima partenerului vostru, ființa sa și viața sa. Dumnezeu are încredere că veți conștientiza: „Eu sunt în viața acestui om cu un rost, Dumnezeu m-a adus alături de ea/ el pentru ca eu să fiu o binecuvântare în viața sa”.

Nu uitați că este posibil ca în unele zile voi să fiți singura persoană pe care partenerul/ partenera voastră o percepe ca pe o binecuvântare trimisă de Dumnezeu, pentru că ceilalți îi vor face viața grea. Încercați să fiți cât mai des o Lumină în viața partenerului vostru, să fiți „trimisul lui Dumnezeu”, fiindcă vor fi zile în care va avea mare nevoie de un semn de la Dumnezeu. Amintiți-vă să fiți cât mai iubitori, cât mai toleranți, cât mai empatici, cât mai onești și mai transparenți în relația voastră de cuplu și nu în ultimul rând, să iertați.” (Touré Roberts & Sarah Jakes Roberts) Traducerea Mihaela Dan

„Noi bărbații, simțim iubirea, dar o exprimăm mult prea rar. Și partenerele noastre nu se pot hrăni emoțional cu ce gândim/ simțim în legătură cu ele, ci cu iubirea pe care o exprimăm față de ele.

Dacă iubești o femeie, asigură-te că îi oferi iubire, asigură-te că îi spui că o iubești, nu ține acea iubire închisă adânc în interiorul tău. Aveți curajul să vă exprimați iubirea, spuneți-i partenerei voastre cuvinte de iubire!

Noi, bărbații, avem tendința să fim foarte reținuți în a ne exprima iubirea pentru o femeie și apoi suntem nemulțumiți că ea „nu și-a dat seama” că o iubim. Rostiți-vă iubirea, pentru prin asta o „hrăniți” emoțional pe partenera voastră și alimentați energetic relația voastră!

Pe de altă parte, am învățat că o femeie își procesează experiențele vorbind despre ele. Bărbații își procesează experiențele în interior, în tăcere, iar apoi, când vorbesc, comunică doar concluzia la care au ajuns.

Am învățat că atunci când soția mea procesează o experiență recentă vorbind despre ea, nu trebuie să contribui cu nimic la discuție, tot ce am de făcut este să o ascult. Faptul că o ascult îi validează experiența, îi validează emoțiile legate de acea experiență și o face să se simtă AUZITĂ.

Dacă discutăm despre comunicarea în cadrul unei relații, este important să înțelegem că aceasta nu se referă doar la A VORBI, ci și la A ASCULTA.” (TD Jakes) Traducerea Mihaela Dan

„Ca tată, nu poți să lași tot ce ține de educația fetelor în sarcina exclusivă a mamei lor. Tu, ca tată, ai un rol foarte important în a o valida pe fiica ta, în a-i spune că este prețioasă, că este iubită, în a-i consolida stima de sine. Când este vorba despre fete, unele elemente ale stimei lor de sine țin exclusiv de validarea obținută din partea tatălui, care la acea vârstă este cel mai important bărbat din viața lor.

Sunt femei care la 60 de ani încă mai tânjesc să obțină validare din partea tatălui lor, care și la această vârstă au nevoie să-l audă pe tatăl lor că le spune măcar o dată că au valoare. Unele dintre ele au poziții/ funcții de conducere și încă nu și-au vindecat această traumă din copilărie.

Nimeni nu știe cum să fie tată, nu există un manual al tatălui ideal, este ceva ce se învață încetul cu încetul, prin încercare și eroare. Dar trebuie să fii dispus să înveți să fii tată.

A fi părinte nu înseamnă neapărat să știi ce să spui la momentul potrivit. Uneori noi, părinții, nu ne dăm seama ce are nevoie să audă copilul nostru la momentul respectiv și din această cauză mai greșim. Și nu avem încotro, ne asumăm riscul de a face și greșeli, pentru că nimeni nu s-a născut fiind tată.

Ca părinți, noi vedem impactul pe care îl au cuvintele noastre asupra copiilor noștri, fie că am spus ceea ce aveau ei nevoie să audă, fie că am spus altceva.

Unii sunt suficient de „bărbați” pentru a face copii, dar nu sunt suficient de bărbați pentru a fi tați.” (TD Jakes) Traducerea Mihaela Dan

„Inima unui om este ceva foarte prețios.

Fiți atenți cum tratați inimile oamenilor cu care interacționați! O inimă rănită poate să aibă consecințe mai grave decât un infarct.

Dacă știi că nu vei avea o relație serioasă cu o persoană, dacă știi că nu este Aceea/ Acela pentru tine, nu te gândi să te joci cu inima acelui om; nu îi da speranțe, nu intra într-o relație cu el, dacă vezi că acel om vrea să-ți dea inima sa. Vezi-ți de drumul tău, nu te juca în acest fel cu un om, știind că e doar o chestiune de timp până când îi vei sfărâma inima!

Fiți responsabili pentru faptele voastre, tratați cu responsabilitate inimile celor cu care aveți relații de orice tip. Nu sfărâmați inimile unor oameni, doar pentru distracția voastră de moment!

Când vă dați întâlniri cu diverși oameni, când aveți o legătură romantică/ relație de cuplu cu cineva, fiți conștienți că aveți în mâna voastră inima unui om și că Dumnezeu vede ce faceți cu acea inimă.” (Touré Roberts) Traducerea Mihaela Dan

„Cele mai multe dintre divorțurile prin care trec oamenii n-ar fi trebuit să se întâmple, pentru că oamenii aceia nu ar fi trebuit să se căsătorească.

O mulțime de oameni au așteptări nerealiste de la o căsnicie, vor ca partenerul/ căsnicia lor să le dea ceva ce nici partenerul, nici căsnicia nu le pot da.

O mulțime de oameni au vrut să se folosească de căsnicie ca de un fel de terapie, au sperat că dacă se căsătoresc cu cineva vor uita/ trece mai repede peste suferința provocată de altcineva sau își vor vindeca rana de abandon, de respingere, etc. Nu, nu se întâmplă așa.

Dacă aveți nevoie de terapie, mergeți la un terapeut, nu la ofițerul Stării civile! Nu e treaba soțului/ soției voastre să vă „repare”/ „salveze”/ vindece! Soțul/ soția voastră are foarte mult de lucru pentru a se „repara”/ „salva”/ „vindeca” pe el însuși/ ea însăși.

În aceste condiții, voi sunteți nemulțumiți că partenerul vostru nu se schimbă, nu face ce vreți voi, nu v-a făcut fericiți, că vă apasă butoanele? Sunteți nemulțumiți că partenerii voștri nu vă vindecă niște răni pe care le aveați dinainte de a-i cunoaște, că relația voastră nu v-a rezolvat traumele din copilărie?!” (TD Jakes) Traducerea Mihaela Dan

"Feminin și masculin nu sunt unul și același lucru cu femeie și bărbat.

Acestea sunt polaritățile pe baza cărora funcționează energia creatoare.

Nici una dintre ele nu este superioară celeilalte.

Ele lucrează în simbioză pentru a produce forma.

Femininul este creația în sine, care se mișcă neîncetat..

.. dar care nu poate lua formă fără implicarea masculinului.

Acțiunea masculinului este cea care dă formă ideii pe care o creează femininul.

Femininul își imaginează că va ajunge pe lună ..

.. masculinul este cel care știe concret cum va face asta și va construi racheta.

Femininul trăiește în poezie.

Masculinul se va folosi de structura limbajului pentru a o transpune pe hârtie.

Femininul este efervescență și tumult, masculinul este precizie și direcție.

Femininul se agită pentru a pune în mișcare masculinul stagnant..

.. care nu vrea să se miște de bună voie.

Când, prin identificare, femininul și masculinul au inceput să fie considerate femeie și bărbat..

.. a inceput distracția.

Bărbatul a inceput să-și vadă limitările și pentru a deține controlul, a instituit patriarhatul.

Când a văzut că nu poate face față puterii creative ascunsă în femeie, a decis că aceasta trebuie să i se supună fără crâcnire.

Asta e mintea masculină omenească, care în loc să colaboreze cu femininul..

.. caută soluții să domine, pentru a nu părea insuficient.

La polul opus, când femeia a văzut că trebuie să se supună cu forța, a inceput să opuna rezistență.

Și de aici a început masculinizarea ei.

Dacă fiecare parte ar înțelege că a conviețui nu este despre jocuri de putere, ci despre colaborare..

.. conflictele s-ar stinge natural.

Femeia nu trebuie să se supună bărbatului.

Și nici invers.

Este vorba doar despre a înțelege că nu poți compara mere cu pere și că fiecare au calitățile..

.. și neajunsurile lor.

Ele pot sta împreună în același coș fără să își scoată ochii.

Ba dimpotrivă. " Sursa: Avram Paul Tukaram

„Familia tradițională

Într-o familie normală, fiecare dintre soți își are rolul, cel puțin asta ne învățau bunicii, poate chiar și părinții. Bărbatul muncește și aduce banul în casă, iar femeia se îngrijește de casă, copii și mai nou și muncește.

De-a lungul ultimilor decenii, femeile s-au emancipat, și-au căutat egalitatea. Și-au continuat studiile după liceu, s-au axat pe carieră înaintea întemeierii unei familii, au muncit cot la cot cu bărbatul din casă care însă a trecut cu vederea acest aspect.

Educația! Cea de acasă, mă refer. Asta îi face să nu bage de seamă truda femeii de lângă ei. Au tendința să spună că ne plângem mult și degeaba. Că îi cicălim dacă vrem și noi ceva, pentru noi. Îi jignim dacă LE CEREM (că trebuie să le cerem) să spele un vas, să dea cu aspiratorul că deh, alea-s treburi pentru muieri

Trebuie să îi rugăm frumos să stea cu copiii până ne facem un duș amărât în stil milităresc sau un shopping cu tot ce trebuie pentru casă, ba mai mult, câte dintre voi își anunță soțul "Vezi că merg până la toaletă!" în semn de "Uită-te și tu două minute de ăla micu' pân' îmi fac nevoile... omenești!" Pentru ei somnul de peste zi se întâmplă unde îi apucă și toată lumea trebuie să meargă pe vârfuri. Dar să nu de-a Doamne Doamne să se întindă femeia în timpul zilei că vai de mine, ce puturoasă e sau și dacă nu și-o aude, nimeni nu are grija ei, copiii urlă, bat în ușă sau plâng "Mamiiiii, vleau la mamiiii!".

Da, da... știu, nu se aplică asta în fiecare familie. Unii au noroc de educație și își respectă partenera ca la egal însă în proporție de cel puțin 80% vă regăsiți în cel puțin una dintre situații mai sus enumerate sau asemănătoare, nu-i așa? Și ce să te faci dacă da? Ți se spune de către femeile bătrâne care nu și-au putut educa la vremea lor băieții că tu ca femeie trebuie sa îți educi, să îți modelezi bărbatul. Hoppa! Ei, ce să vezi, noi suntem mame, dar nu ai lor, nu-i așa?

Greu, greu cu normele astea impuse de societate. Cu crucile pe care le cară femeile o viață întreagă. Așteptările pe care le are societatea față de un tată, și cea față de o mamă au discrepanțe cât de la cer la pământ. Și-a scos puișorul duminică în parc? Mamă, ce tătic exemplar. Hai să-i ridicăm o statuie. Și-a dus copilașul la medic, singur, vai de mine, medicul va avea tot respectul pentru tăticul parcă scos din basme. Extra, mega, super tati!

Dragelor, dacă aveți lângă voi un bărbat educat, care vă sprijină și face treburile casei la egal cu voi, fără ifose, vă aplaudăm că ați tras lozul cel mare. Între timp, nu arătați cu degetul către cealaltă femeie care nu are parte de așa ceva. Și nu, nu e că așa și-a ales ea. E că toți bărbații la începutul relației, poate chiar în primii ani de conviețuire, le arată femeilor de lângă ei un stil de viață pe care nu-s capabili să-l susțină și peste ani. Da, da... aburesc femeia pentru propria lor validare, apoi intră înapoi acolo în zona lor de confort și nu mai ies neam ...”

 Zsófia Máté

 
*

Dacă țineți minte un singur lucru din tot ceea ce vă spun eu, țineți minte asta:

Duritatea nu aduce nimic bun și nu rezolvă nimic. Nu există problemă pe care duritatea să o rezolve și pe care bunătatea/ compasiunea/ empatia să nu o poată rezolva și mai bine.

Asta este adevărat dacă discutăm despre a fi dur cu tine însuți, despre a fi dur cu partenera ta sau a fi dur cu copiii tăi. Și ca terapeut îi învăț pe oameni să nu accepte să fie abuzați, să nu tolereze comportamente dure/ abuzive, să îi spună clar partenerului că nu sunt dispuși să permită să fie tratați asemenea mod. Să o spună la modul echilibrat/ iubitor față de celălalt, dar să o spună ferm.

Dacă ești supărat/ furios și vrei să-i spui ceva partenerului tău sau copiilor tăi, înainte de toate verifică în sinea ta: „Ceea ce vreau să spun acum este dur? Modul în care vreau să o spun este unul dur?” și dacă răspunsul este „Da” oprește-te, respiră adânc și găsește o altă formă de a spune ceea ce vrei să spui, una care să nu fie dură.

Și mai întreabă-te un lucru: vrei să-i spui acele lucruri partenerului tău pentru că astfel situația se va îmbunătăți sau ceea ce vei spune va tulbura și mai mult apele? Vrei să contribui la revenirea la starea de armonie sau vrei să-i dovedești celuilalt că ai avut dreptate, vrei să te răzbuni pentru ceea ce a spus/ făcut, vrei să-i plătești cu aceeași monedă, vrei să-l înfrunți?

Eu îi întreb uneori pe clienții mei: „Vrei să fii căsătorit sau vrei să ai dreptate? Ce e mai important pentru tine?”.

Întrebați-vă care este scopul vostru principal în acea conversație: să ieșiți câștigători, să-l puneți la punct pe celălalt, să-l obligați să se supună sau să reveniți la starea de armonie în cuplu?

Fiți conștienți că dacă pe voi vă interesează să ieșiți câștigători/ să-l puneți la punct pe celălalt/ să-i plătiți cu aceeași monedă, tot voi veți suporta consecințele adâncirii conflictului, fiți conștienți că este în interesul vostru să reveniți la starea de armonie în cuplu.

Țineți minte că atunci când vă aflați față în față cu partenerul vostru și aveți diferențe de opinie, scopul vostru principal și interesul vostru este să lămuriți lucrurile și să ajungeți la un acord, nu să-l învingeți pe celălalt. (Terry Real) Traducerea Mihaela Dan

Câteva lucruri despre ceea ce eu numesc „misticismul căsniciei”:

Când te căsătorești cu un om, ai impresia că acesta este omul potrivit pentru tine, că dacă te-ai căsătorit cu el totul va merge bine, veți fi fericiți până la adânci bătrâneți. Ai impresia că ai scăpat de familia ta, de traumele din copilărie, că acel om te completează, că te va face fericit, că te va vindeca sau cel puțin te va ajuta să eviți să te mai gândești la vechile traume, să le lași în urmă, să uiți de ele.

De fapt, noi ne căsătorim/ avem relații de lungă durată cu omul care este cel mai potrivit pentru a răscoli iar și iar acele traume, ca să acceptăm să le vedem și să ne ocupăm de ele. Și societatea noastră nu ne învață absolut nimic despre modul în care putem naviga în apele tulburi ale unei relații în care îți sunt apasă butoanele iar și iar și în care poți ajunge în niște zone foarte întunecate, inclusiv în noaptea întunecată a sufletului.

Prima fază a căsniciei este aceea a „lunii de miere”, a armoniei, în care nu vă cunoașteți suficient de bine, vă vedeți numai aspectele plăcute, care vă atrag reciproc. E partea frumoasă, în care aparențele sunt încântătoare și în care cei doi se mint unul pe altul, încearcă să se prezinte într-o lumină cât mai favorabilă (și nu e vorba de a judeca pe cineva, fiindcă noi toți încercăm să ne prezentăm într-o lumină cât mai favorabilă la începutul unei relații). Practic, cei doi nu se cunosc suficient de bine unul pe celălalt.

Partea a doua a relației este cea în care apare lipsa de armonie, cea în care începeți să vă cunoașteți mai bine unul pe celălalt, în care vă vedeți limitările și sunteți dezamăgiți. Și uneori chiar poate fi o dezamăgire foarte mare și poți ajunge să te întrebi dacă nu cumva ai făcut o mare greșeală căsătorindu-te cu acel om. Societatea nu ne învață cum să procedăm în această etapă, nu ne învață că lucrurile se pot schimba în bine, dacă lucrați amândoi în acest sens.

Partea a treia a relației este cea în care vă vedeți/ cunoașteți destul de bine unul pe altul, vedeți că niciunul dintre voi nu sunteți perfecți și alegeți amândoi să vă iubiți unul pe celălalt și să lucrați fiecare cu el însuși pentru a avea o relație cât mai sănătoasă.

Și vor exista mereu momente în care veți fi în armonie, momente în care va fi o lipsă de armonie între voi și momente în care veți lucra pentru a reveni la starea de armonie. Iar maturitatea relațională înseamnă să înveți să îmbrățișezi toate aceste momente, să înțelegi că ele sunt parte din relație. Și pe măsură ce lucrați cu voi înșivă, veți constata ca la nivelul cuplului momentele de lipsă de armonie vor fi tot mai rare și mai puțin intense, iar perioadele de armonie vor fi din ce în ce mai lungi.

În general, oamenii intră într-o căsnicie având așteptări de genul „Dacă mă iubești o să faci ce vreau eu, o să faci tot ce depinde de tine ca să mă simt bine, nu o să-mi apeși butoanele, o să umpli acel gol din interiorul meu, o să mă faci fericit, o să mă vindeci”.

Și dacă partenerul lor nu face aceste lucruri, ei îi reproșează acestuia că nu le-a făcut, îl consideră vinovat pe partener că nu sunt fericiți. Acesta este principalul motiv al problemelor care apar într-o relație: oamenii așteaptă de la partenerul lor să facă lucruri pe care, de fapt, ar trebuie să le facă chiar ei pentru sine.

Nu este treaba/ responsabilitatea partenerului tău să se ocupe de copilul tău rănit, să-ți vindece ție traumele interioare, să te salveze de tine însuți, să te facă fericit, să te completeze, să facă numai ce-ți place ție. Ce poate face partenerul tău este să te susțină, în cadrul relației, în timp ce tu te ocupi de copilul tău interior, tu îți vindeci traumele interioare, tu te salvezi pe tine însuți, tu ajungi să devii un om întreg/ complet, tu faci lucruri care te fac fericit. (Terry Real) Traducerea Mihaela Dan

Eu am avut clienți narcisiști care s-au întâlnit cu nenumărate femei timp de 20 de ani și erau nemulțumiți că tot n-au găsit femeia perfectă pentru ei. Astfel de bărbați au o listă cu toate calitățile pe care trebuie să le aibă femeia perfectă pentru ei și între acestea calități sunt unele precum: foarte frumoasă, picioare lungi, vorbește limbi străine, este ca o vedetă porno în dormitor, este o femeie de succes în viața profesională, etc.

Și îi întrebam pe aceștia: „Dacă ai găsi o femeie care întrunește toate calitățile de pe această listă, de ce ar vrea acea femeie să fie cu tine?”.

Noi cerem perfecțiunea și avem impresia că ni se cuvine perfecțiunea, dar de fapt relația de cuplu este creată din interacțiunea imperfecțiunilor noastre, din interacțiunea întunericului meu interior cu întunericul tău interior. Din aceste lucruri se construiește intimitatea profundă și fiecare „coliziune” a aspectelor noastre întunecate, dacă este gestionată într-un mod adecvat, poate face conexiunea noastră mai profundă, poate mări încrederea pe care o avem unul în celălalt și de asemenea, ne ajută să evoluăm.

Poate că îngerii reușesc să aibă relații perfecte între ei, dar eu cred că noi, oamenii, nu putem atinge perfecțiunea din acest punct de vedere, că întotdeauna va fi loc de mai bine în relațiile noastre.

Și eu, unul, nu vreau o relație perfectă; îmi place relația imperfectă, dar autentică pe care o am cu soția mea, mă ajută să lucrez cu propriile imperfecțiuni și să evoluez. (Terry Real) Traducerea Mihaela Dan

Societatea noastră patriarhală nu susține intimitatea în relația de cuplu.

În societatea patriarhală se consideră că ori ești priceput în zona relațiilor (adică în zona emoțională), ori ești puternic ca individ, dar nu poți fi și una, și alta. Femeile sunt în general pricepute în zona relațiilor și bărbații sunt în general puternici. Iar femeile cred că dacă își rostesc adevărul în relații acest lucru le va afecta relația, așa că preferă să tacă.

Eu îmi învăț clientele să nu mai tacă, să spună ce simt și ce vor, să spună: „Atunci când faci asta mă simt…… Poți să nu te mai comporți în acest fel cum mine?”, dar să o facă într-un fel în care partenerul lor să nu se simtă atacat. Și ele pot să facă asta apreciind omul care este partenerul lor și oferind feedback într-un mod iubitor, explicând că o fac pentru că își doresc să simtă o conexiune mai profundă cu partenerul.

De asemenea, le învăț să treacă de la folosirea limbajului negativ la folosirea limbajului pozitiv. Bărbaților nu le plac criticile, se simt atacați când îi critici. Ca atare, atunci când discuți cu partenerul tău nu începe prin a-I acuza/ a-i reproșa ceva, ci spune clar ce vrei, „Mi-ar plăcea dacă tu ai………” , fiindcă atunci el nu are senzația că te plângi de comportamentul său, ci doar că îl rogi ceva. Este vorba de a te manifesta mai puțin ca o persoană care are resentimente, care se plânge de partenerul său, să fii mai puțin reactivă și mai mult proactivă.

Le mai învăț pe femei să îi ceară partenerului lor la modul direct: „Am nevoie de 10 minute de ascultare empatică din partea ta. Poți să faci asta pentru mine?”.

Și „ascultare empatică” înseamnă să lași totul deoparte și să fii acolo, prezent cu ea, să o asculți cu adevărat, să o auzi, să înțelegi cum se simte.

Este de preferat să îi ceri direct partenerului tău acest gen de ascultare, decât să vorbești cu el, să nu te simți auzită/ înțeleasă și apoi să ai resentimente pentru că el „nu te ascultă niciodată”.

Oamenii vor ca relațiile lor să se îmbunătățească, dar vor să se întâmple asta de la sine, nu fac nimic concret. Ei au fost învățați să relaționeze la modul pasiv: nu spun ce își doresc de la partenerul lor, partenerul lor nu știe ce vor aceștia și ca atare, face ce crede el, ei sunt nemulțumiți și apoi au resentimente față de partener.

Eu îi învăț pe clienții mei să se lămurească ce nevoi au în relația de cuplu și să le comunice la modul echilibrat partenerilor aceste nevoi.

Și fac precizarea că nu este cazul să comunicați partenerului nevoile voastre având impresia că el este obligat să satisfacă toate aceste nevoi. Ideea este ca cei doi parteneri să comunice între ei, fiecare să știe care sunt nevoie celuilalt și astfel să poată decide dacă sunt niște lucruri pe care vrea/ poate să le facă sau nu. (Terry Real) Traducerea Mihaela Dan

Bărbaților nu le plac criticile, devin defensivi când sunt criticați.

În cazul bărbatului obișnuit stima de sine nu vine din interior către exterior, vine din exterior spre interior. Și ține în special de performanță (în toate domeniile), de sentimentul bărbatului că poate face un anumit lucru (indiferent care este acel lucru).

În lumea bărbaților obișnuiți „puterea” înseamnă a avea putere asupra altora, a fi deasupra celorlalți, a fi un învingător (sau altfel ești un ratat). În acest context, dacă cineva îi atrage atenția asupra unei imperfecțiuni, dacă îl critică, bărbatul simte că i se spune că a eșuat, pentru că el crede că există două posibilități: ori e perfect, ori n-are nicio valoare. Și atunci, în condițiile în care stima sa de sine este foarte fragilă, el face față criticii respingând-o din start.

De aceea o femeie care vrea să obțină rezultate nu își critică partenerul, ci găsește alte forme prin care să îi ceară să-și schimbe anumite comportamente.

Dar în final, este responsabilitatea noastră, a bărbaților, să ne facem munca interioară, să avem o stimă de sine sănătoasă, să conștientizăm că valoarea noastră este data de ceea ce e în inima noastră, nu de lucruri exterioare. Și asta e o lecție foarte greu de învățat pentru bărbați. (Terry Real) Traducerea Mihaela Dan

„Femeile și bărbații sunt ființe diferite, funcționează diferit.

Femeia îți spune ce simte, nu ce gândește.

Bărbatul îți spune ce gândește, nu ce simte.

De aceea femeile și bărbații se ceartă atât de des – pentru că ei au impresia că se ascultă unul pe altul, dar nu se înțeleg.

Când o femeie îți spune „Pleacă de aici, nu vreau să te mai văd în fața mea!”, nu pleca. Nu-ți face bagajul, omule, stai acolo, fiindcă ea nu-ți spune ce gândește în legătură cu relația voastră, îți spune doar ce simte în acel moment. Dacă pleci o să te omoare.

Când un bărbat îți spune „Femeie, asta este o prostie!“, nu înseamnă că el simte că ai fi proastă pentru că ai făcut sau ai spus acel lucru, înseamnă că mintea lui a analizat rațional și cu informațiile pe care le are la acel moment, gândește că acel lucru este o prostie. El doar a evaluat analitic situația din acel moment.

Femeia este emoțională, iar bărbatul este rațional; e clar că există o diferență. Femeia simte, bărbatul calculează.

Și este foarte important ca și unul, și altul să înțeleagă cum funcționează partenerul său, fiindcă altfel nu vor putea avea o relație armonioasă.

Calitatea unei căsnicii depinde de calitatea celor doi parteneri. Căsnicia este ca o omletă: calitatea ei depinde de calitatea celor două ouă care sunt folosite pentru a o prepara. Dacă vreunul dintre ouă este stricat, omleta este toxică.

Așadar, dacă luați în calcul ideea de a vă căsători, verificați cu mare atenție calitatea partenerului, fiindcă dacă acesta este „un ou stricat”, acea omletă o să fie una toxică. Nu contează cât de bun este celălalt ou; dacă unul dintre ouă este stricat, omleta aceea îți va face rău.” (Myles Munroe) Traducerea Mihaela Dan

„Într-o căsnicie, femeia nu vrea afecțiune, ci ARE NEVOIE de afecțiune.

Afecțiunea nu înseamnă sex. Ei îi place să facă sex, dar o femeie nu este interesată de sex atât de mult pe cât este interesat bărbatul; ea este interesată în primul rând să obțină afecțiune din partea soțului său.

Cei mai mulți bărbați cred că dacă fac sex cu soțiile lor, asta înseamnă că le-au oferit afecțiune. Nu e așa.

Cei mai mulți bărbați cred că dacă fac sex cu soția lor, atunci când ei au terminat, ea este fericită. De cele mai multe ori nu e așa. De cele mai multe ori când soțul ei a terminat, femeia este frustrată, fiindcă nevoia ei de afecțiune nu a fost satisfăcută.

Dragi bărbați, că explic ca să înțelegeți foarte clar cum stau lucrurile: o mașină ARE NEVOIE de carburant ca să funcționeze. Soția voastră ARE NEVOIE de afecțiune ca să funcționeze bine.

Soția voastră are nevoie să-i spuneți în fiecare zi – chiar de mai multe ori pe zi, dacă se poate - „Te iubesc”.

Afecțiune este atunci când îi trimiți flori fără niciun motiv.

Afecțiune este atunci când o ții de mână când mergeți pe stradă.

Afecțiune este atunci când o săruți în public, în fața prietenelor ei.

Afecțiune este atunci când o inviți la masa în oraș fără un motiv anume. Și nu trebuie să mergeți la vreun restaurant scump, puteți merge la Mcdonald’s, cumpărați un sandwich și îl împărțiți.

Afecțiune este atunci când în drum spre casă oprești mașina pe marginea drumului, rupi câteva flori de pe câmp și i le duci, spunând „Am văzut florile astea și m-am gândit la tine”.

Afecțiune este atunci când îi pregătești din când în când micul dejun, i-l aduci la pat și-i spui: „Draga mea, de atâtea ori mi-ai pregătit masa. Acum ți-am pregătit eu micul dejun, în semn de mulțumire pentru tot ce faci pentru mine”.

Afecțiune este atunci când îi deschizi ușa mașinii, ca să urce.

Afecțiune este atunci când o săruți înainte de a pleca la serviciu, dimineața.

Afecțiune este atunci când o suni de la serviciu și îi spui „Am sunat ca să-ți spun că te iubesc” și închizi. Nu trebuie să vorbești mult, durează doar câteva secunde.

Afecțiune este atunci când îi aduci mici cadouri fără un motiv aparte.

Eu am un obicei: de mai bine de 20 de ani îi pun soției mele în pantofi bucățele de hârtie pe care îi scriu diverse mesaje: „Ești cea mai frumoasă femeie din lume”, „Ești o binecuvântare în viața mea”,„Ești un dar de la Dumnezeu”, etc. Și de câte ori scoate o cutie de pantofi ca să-i poarte în acea zi, găsește un astfel de mesaj.

Uneori nici nu sunt acasă, sunt plecat la vreo conferință undeva în lume și mă trezesc că mă sună plângând. „Ești bine? Ce s-a întâmplat?” „ Am găsit bilețelul de la tine! Când vii acasă?” „Cât pot de repede, iubito!” „Te aștept!” și fiți siguri că sunt primit cu brațele deschise și am parte de un tratament special când ajung acasă.

Afecțiunea nu te constă prea mult în termeni financiari, este nevoie doar să fii atent la nevoile soției tale.” (Myles Munroe) Traducerea Mihaela Dan

„Într-o căsnicie, bărbatul nu vrea sex, ci bărbatul ARE NEVOIE de sex. Și în multe căsnicii bărbatul este respins des atunci când încearcă să obțină acest lucru de care are nevoie ca să funcționeze bine.

Am vorbit la consiliere de-a lungul anilor cu o mulțime de bărbați nemulțumiți de faptul că simțeau că trebuie să se lupte ca să obțină un lucru pe care este firesc să-l obțină de la soțiile lor. Ei spuneau că simt că trebuie să facă presiuni asupra soțiilor lor ca să obțină sex, iar asta îi înfuria și îi făcea să se înstrăineze de ele. După ce erau respinși de mai multe ori, la un moment nici nu mai încercau să obțină sex de la ele, ca să nu se confrunte cu o nouă respingere.

Dragi femei, o să vă explic ca să înțelegeți foarte clar cum stau lucrurile: o mașină ARE NEVOIE de benzină ca să funcționeze. Dacă o duci la o stație de carburanți și acea stație este închisă pe o perioadă mai lungă, ce poți să faci, dacă vrei ca mașina ta să funcționeze în continuare? Te duci și alimentezi la o altă stație de carburanți.

Ca atare, dacă vreți să funcționeze căsnicia voastră, țineți stația de carburanți deschisă și asigurați-vă că aveți benzină premium, cu o cifră octanică mare.” (Myles Munroe) Traducerea Mihaela Dan

„Bărbatul nu vrea să se recreeze, ci ARE NEVOIE de recreere.

Bărbatul este competitiv prin natura lui, trebuie să rezolve zilnic o mulțime de probleme de țin de profesia sa, de familia sa, etc și de aceea are nevoie periodic de niște momente în care să se elibereze de acel stres, să se relaxeze.

Cea mai mare greșeală a femeii este să-i strice bărbatului său momentele de relaxare, să-l bată la cap cu nu știu ce problemă exact în timpul în care el face ceva care-l eliberează de acea tensiune acumulată în tipul zilei/ săptămânii, să-l cicălească, să-i ceară să vorbească despre un subiect important exact atunci când el are nevoie să se relaxeze.

Dacă soțul tău se uită la un meci de fotbal, asta este modul în care se recrează el, lasă-l să-și savureze pauza! Dacă soțul tău face jogging în fiecare zi, lasă-l să savureze acele minute în care se relaxează, nu-i mai reproșa că are nu știu ce de făcut în casă și el pleacă să alerge!

Femeia nu vrea să comunice cu soțul ei, ci ARE NEVOIE să comunicare în cuplu.

Dacă tu, ca femeie, ești dispusă să i te alături soțului tău în a face acel lucru care pe el îl relaxează – fie că e vorba de jogging, de urmărit partide de fotbal la televizor sau de orice altceva, atunci vei constata că în timp ce faceți împreună acel lucru care îl relaxează pe el, puteți comunica.

Dacă tu vrei să vorbești cu soțul tău despre un subiect important, asigură-te că nu deschizi subiectul în momentul nepotrivit. Nu-i cere să-și întrerupă pauza de relaxare ca să discute cu tine despre un subiect care nu e urgent, care poate fi discutat și este câteva ore! Lasă omul ăla să se relaxeze, pentru că are nevoie de recreere ca să funcționeze bine!” (Myles Munroe) Traducerea Mihaela Dan

„Într-o căsnicie femeia nu vrea onestitate și transparență, ci ARE NEVOIE de onestitate și transparență.

Dragi bărbați, dacă vreți ca soțiile voastre să funcționeze bine, fiți sinceri cu ele, spuneți-le tot adevărul. Nu faceți din alte femei confidentele voastre, nu spuneți altor femei lucruri personale pe care nu i le-ați spus soției voastre.

Nicio femeie nu ar trebui să știe mai multe despre voi decât știe soția voastră.

Fiți deschiși cu soția voastră. O femeie înflorește atunci când bărbatul ei îi împărtășește cele mai intime secrete, pentru că ea simte că el are deplină încredere în ea.

O mulțime de femei căsătorite se simt date la o parte de soțul lor din acest punct de vedere, pentru că el nu le împărtășește nimic din ceea ce face, din ceea ce gândește, din ceea ce plănuiește să facă. Ele doar constată că acel bărbat a luat o decizie sau alta pentru ei, ca și cuplu. Acele femei constată uneori că soțul lor a discutat cu alții lucruri pe care nu le-a discutat niciodată cu ele și asta le doare.

În căsnicia mea, seara zilei de joi este dedicată soției mele. Joia nu ne programăm vizite sau participări la evenimente, ci este ziua în care ne luăm timp pentru noi, vorbim pe larg despre diverse lucruri și eu îi împărtășesc tot ce este în inima mea. Îi spun ce am făcut, ce vreau să fac, ce probleme am întâmpinat, îi spun tot, pentru că știu că are nevoie de asta.” (Myles Munroe) Traducerea Mihaela Dan

„Într-o căsnicie, bărbatul nu vrea ca soția sa să fie arate bine, ci ARE NEVOIE ca soția sa să arate bine.

Si când spun „să arate bine” nu mă refer la a fi un top model sau un ideal de frumusețe fizică, mă refer la faptul că la faptul că femeia se îngrijește, se îmbracă frumos, se aranjează, este atentă la modul în care se prezintă în familie și în lume, este cochetă – mă refer la faptul că ea îl face pe acel bărbat să fie mândru să spună „Ea e soția mea”.

Am văzut femei care merg la magazin îmbrăcate cu haine vechi, ponosite, cu papuci în picioare, cu părul vraiște.

Sunt bărbați care vin acasă de la muncă și când deschid ușa se sperie de felul în care arată sau/ și miroase soția lor, le vine să închidă ușa pe dinafară și să plece unde văd cu ochii. Cum să fii atras fizic de o asemenea femeie? Cum să vrei să ieși cu ea în lume?

Bărbatul este sensibil la ceea ce vede; femeia e sensibilă la ceea ce aude.

În unele cupluri femeia a fost foarte atentă la modul în care arăta în perioada în care a fost curtată, se îmbrăca frumos, se aranja, se coafa, se parfuma, dar după ce s-au căsătorit, a intervenit delăsarea pentru că ea și-a atins scopul, și-a găsit un bărbat, s-a căsătorit cu el, așa că a considerat că este asigurată, nu mai este cazul să-și dea silința să arate bine. Practic, astfel de femei nu mai fac nimic din ceea ce făcea când încercau să-l cucerească pe bărbat și au ajuns să arate deplorabil.

Nu faceți această greșeală! Îngrijiți-vă și după ce vă căsătoriți! Îmbrăcați-vă frumos și după ce vă căsătoriți! Fiți conchete și după ce vă căsătoriți, pentru că așa mențineți viu interesul soțului vostru. Fiți prezentabile, făceți-l să fie mândru să vă prezinte colegilor/ partenerilor de afaceri/ cunoscuților și să spună „Ea e soția mea”!

Dacă nu o faceți, nu vă mirați că bărbatul vostru vine acasă târziu de la serviciu. Nu vine mai devreme pentru că priveliștea nu este una de natură să-l atragă.” (Myles Munroe) Traducerea Mihaela Dan

„Într-o căsnicie, femeia nu vrea să aibă parte de susținere financiară din partea bărbatului, ci ARE NEVOIE de susținere financiară din partea bărbatului – și este valabil chiar dacă ea muncește și câștigă mai mulți bani decât soțul său.

Indiferent cine câștigă cei mai mulți bani, într-o căsnicie sănătoasă, bărbatul este capul familiei. O căsnicie sănătoasă funcționează pe principiul unui parteneriat în care ambii parteneri contribuie financiar, se creează un cont comun, iar fondurile sunt distribuite în funcție de prioritățile cuplului.

Este responsabilitatea bărbatului să se asigure că soția sa nu va fi pusă niciodată în postura de a simți că este treaba ei să facă ceva pentru a câștiga mai mulți bani, pentru ca familia să se mențină pe linia de supraviețuire. Este responsabilitatea bărbatului să se ocupe de problemele financiare ale familiei.

Un bărbat înțelept se asigură că dincolo de contul comun, există un cont dedicat soției sale, iar ea poate folosi banii aceia cum dorește. Nu trebuie să fie foarte mulți bani depuși în acel cont; important este că ea știe că el o respectă suficient de mult ca să-i asigure niște fonduri doar pentru ea, pentru lucruri pe care femeia și le-ar dori la un moment dat.

Un bărbat care se respectă se asigură că îi oferă soției sale mijloacele financiare necesare pentru ca ea să facă ceea ce el i-a cerut să facă.

Dacă tu vrei ca soția ta să-ți gătească, trebuie să te asiguri că ea are banii necesari pentru a cumpăra alimente.

Dacă vrei ca ea să facă periodic curățenie, trebuie să te asiguri că are bani ca să cumpere materialele necesare pentru curățenie.” (Myles Munroe) Traducerea Mihaela Dan

„Un bărbat nu vrea ca locuința sa să fie un spațiu în care să-și găsească liniștea, ci ARE NEVOIE ca locuința sa să fie un spațiu în care să-și găsească liniștea.

El are de rezolvat nenumărate probleme în fiecare zi, uneori are de dus în spațiul profesional sau social lupte care îl epuizează și are nevoie să știe că atunci când vine acasă, își găsește acolo un refugiu în care poate lăsa garda jos și își poate încărca bateriile, iar dacă a fost „rănit” într-o astfel de luptă, „acasă” este locul în care va fi îngrijit, încurajat, susținut.

Un bărbat are nevoie să știe că „acasă” este locul în care își găsește pacea/ liniștea, unde îl așteaptă o femeie care-l iubește și îi este devotată.

Un bărbat nu are nevoie ca după ce toată ziua a rezolvat nenumărate probleme, atunci când a ajuns acasă, să fie întâmpinat cu o listă întreagă de probleme, reproșuri, cicăleală.

Un bărbat nu are nevoie ca după ce a dus lupte grele în zona profesională, să vină acasă și să fie nevoit să se lupte cu soția lui.

El are nevoie să găsească în soția sa un susținător de nădejde, în care poate avea deplină încredere.

Faceți o evaluare: ce găsește soțul vostru când vine acasă, din punct de vedere fizic, din punct de vedere emoțional, din punct de vedere psihologic? Cum arată casa voastră, este ordine, curățenie, este o casă îngrijită, în care îți face plăcere să stai? Care este atmosfera din casa voastră, este aceasta un loc în care un bărbat să-și dorească să stea cât mai mult?

Sunt multe femei fac din casa lor o zonă de război. Bărbatul lor vine acasă după o zi stresantă la muncă și ele îl iau în primire de cum intră pe ușă și-i cer socoteală că n-a venit mai devreme, că n-a făcut una sau alta, îi cicălesc și-i toacă nervii. Bietului om îi vine să fugă unde vede cu ochii.

Așa își distrug femeile căsnicia, dând din gură într-un mod necotrolat.

Când un bărbat vrea să se retragă din lumea dezlănțuită, căminul lui ar trebui să fie locul în care își găsește adăpost.” (Myles Munroe) Traducerea Mihaela Dan

„Într-o căsnicie, un bărbat nu vrea să aibă parte de admirație și respect din partea soției sale, ci ARE NEVOIE de admirație și respect din partea soției sale.

Pentru un bărbat, iubirea unei femei pentru el se traduce prin respectul acelei femei față el. Bărbatul interpretează respectul pe care soția lui îl manifestă față de el ca fiind o dovadă de iubire.

Unele femei nu înțeleg ce înseamnă respectul față de un bărbat și de aceea multe dintre ele nu mai sunt căsătorite.

Respectul față de un bărbat înseamnă să vorbești frumos cu el și despre el, să-i vezi calitățile și meritele și să-i spui că le vezi, să-l prețuiești.

Cei mai mulți bărbați nu primesc niciodată un cuvânt de apreciere de la soțiile lor. Asta este foarte periculos pentru sănătatea și soliditatea căsniciei lor.

Într-o căsnicie o femeie nu vrea ca bărbatul să fie implicat 100% în acea căsnicie, ci ARE NEVOIE ca bărbatul să fie implicat 100% în acea căsnicie, să fie dedicat familiei.” (Myles Munroe) Traducerea Mihaela Dan

“E nevoie de o femeie care se iubește pe sine și care se respectă pe sine ca să-l învețe pe un bărbat cum să o iubească la modul sănătos.

Dacă tu nu te iubești pe tine însăți nu ești capabilă să-l înveți pe partenerul tău cum să te iubească la modul sănătos. Și ca atare vei obține mereu o „iubire” disfuncțională de la partenerul tău.

Numai o femeie care se iubește și se respectă pe sine este capabilă să-i spună unui bărbat: „dacă tu nu ești capabil să îmi oferi o iubire sănătoasă nu voi rămâne alături de tine. Nu o să-ți permit să joci jocuri toxice cu mine. Ori înveți să iubești cu adevărat, ori pleci”.

I-o spune cu iubire, dar i-o spune la modul foarte clar și nu va avea nicio ezitare să pună punct relației, dacă el va încerca să joace jocuri toxice cu ea.

Este posibil ca un bărbat să te iubească, dar să nu te onoreze.

O femeie care se respectă nu va rămâne cu acel bărbat, chiar dacă știe că el o iubește. O femeie care se respectă nu va rămâne alături de un bărbat care nu o onorează cum se cuvine, care nu-i onorează valoarea.

O femeie care se respectă nu stă ani de zile să aștepte ca un bărbat să se hotărască dacă o vrea sau nu.

Dacă un bărbat nu știe ce vrea, cum poți să-l lași să conducă în relația de cuplu? Nicio femeie care se respectă nu va pune frâiele relației în mâinile unui bărbat care nu știe ce vrea, care nu știe sigur dacă vrea să fie în acea relație sau nu, care nu este pe deplin implicat în acea relație.

O femeie care se respectă este capabilă ajute un bărbat să evolueze, este capabilă să provoace un bărbat să evolueze, fiindcă ea nu acceptă jumătăți de măsură și nu acceptă mizerii de la nimeni. Ori ești implicat 100% în acea relație, ori nu ești. Și dacă nu ești, acea femeie te trimite să te joci în altă parte, fiindcă ea nu este interesată de jumătăți de măsură.”  Sursa: R.C Blakes Traducerea Mihaela Dan

“DRAGĂ BĂRBAT,

Alegerea de a avea intimitate sexuală și romantică cu o femeie trezită, necesită curaj masculin pentru a merge fără teamă în necunoscut.

Dar vei culege recompense dincolo de înțelegerea minții tale, te va hipnotiza și pe jumătate beat de dragoste, te va duce în lumi necunoscute de mister și magie,în pădurile sălbatice de extaz senzuale și minunate.

Ea îți va arăta ceruri sacre atât de pline și arzătoare de stele, încât vei începe să te întrebi dacă mai trăiești pe aceeași planetă pe care te-ai născut.

Te va rupe și te va deschide, astfel încât inima ta feroce și pasională să te înnebunească pe jumătate de dor. Vei dori să-l consumi și să pătrunzi la toate nivelurile, astfel încât esența ta masculină să poată consuma și pătrunde în lume, iluminând universul cu iubirea ta devotată.

Ea te va vedea așa cum nu te-au văzut niciodată înainte.

Va avea încredere în tine.

Te va aprecia.

Îți va recunoaște eforturile pentru că o faci fericită.

Va prețui tot binele pe care îl faci și tot binele care ești.

Ea nu va fugi de întunericul tău, pentru că întunericul tău nu o sperie.

Va îmbrățișa, va săruta, va mângâia și vă va iubi întoarcerea ta la viață. Va vorbi cuvinte pe care sufletul tău le înțelege.

Este un risc monumental să iubești o femeie trează, pentru că dintr-o dată nu există loc de ascuns.

Ea vede totul, de aceea te poate iubi cu o profunzime și o prezență pe care inima și corpul tău l-au tânjit atât de mult, atât de tare ... încât te întrebi dacă ai fost cu adevărat în viață tot timpul când nu o cunoșteai?

Iubirea unei astfel de femei este o decizie pe care o iei pentru a începe să trăiești cu sufletul în flăcări, și în fiecare cută a pielii să simți iubirea ei.”

Sursa: Bianka Luz

„Un bărbat adevărat isi GESTIONEAZĂ LA MODUL RESPONSABIL SEXUALITATEA.
Un bărbat care este deloc disciplinat la nivel sexual este deloc un bărbat adevărat.
Pot să-ți spună prietenii tăi ce vor, pot să-ți spună bărbații cu care-ți petreci timpul ce vor; faptul că faci sex cu cât mai multe femei, că le umilești, le abuzezi, că profiți de ele, te face Deloc un bărbat adevărat.

Câți bărbați nu vedem că au un anumit statut profesional, politic sau de altă natură și care își distrug cariera și viața din cauza unor scandaluri sexuale, pentru că sunt deloc capabili să-și gestioneze în mod responsabil sexualitatea?

Câți bărbați au fost toată viața „jucători” în relațiile cu femeile, au avut un comportament sexual dezordonat, pe principiul că „își trăiesc viața” și când ajung la 50 de ani constată că în afară de a face sex, n-au realizat nimic în viață?

Și dacă ai ajuns la 50 de ani și continui acest gen de viață dezordonată, în care tot ce te interesează este să faci sex, esti deloc ești un „jucător”, ești un „plătitor”.
Un bărbat adevărat se încurcă deloc cu tot felul de femei, are deloc aventuri de o noapte cu femei cărora nici nu le reține numele; el are o viziune de urmat, el are un scop în viață, are deloc timp de irosit pe lucruri superficiale.

Un BARBAT ADEVARAT are un imperiu de construit și este în căutarea acelei FEMEI care este capabilă să-l ajute să-și construiască imperiul.

El este interesat de FEMEIA care este Aceea pentru el, iși pierde deloc timpul/ energia cu femei care sunt deloc de nivelul lui. Din Liga lui energetica.

Dacă ești incapabil să te disciplinezi din punct de vedere sexual, ești deloc un bărbat adevărat și ești incapabil să construiești un imperiu, să-ți construiești viziunea măreață.

Atunci când îți oferi energia unor femei cu care faci sex la întâmplare, de fapt, îți cedezi parte din putere acelor femei.

Un bărbat adevărat Iși cedează Deloc puterea unor femei care îi oferă plăcere sexuală pentru câteva minute, dar care de fapt, nu contează deloc pentru el.

Da, știu că ceea ce vă spun este departe de ceea ce sunteți învățați la colțul blocului/ în gașca voastră/ între tovarășii voștri, dar eu vă sugerez ca înainte de a lua de bun ce spun aceștia despre ce înseamnă să fii „un bărbat adevărat”, să vă uitați la ce nivel se află ei în viața lor.
În tinerețea mea eu am avut o viață sexuală foarte dezordonată, am fost acel gen toxic de „bărbat adevărat” și cu siguranță nu aș fi ajuns unde sunt acum dacă aș fi continuat în același stil.
Pot să vă spun că viața mea s-a schimbat radical atunci când am decis că voi înceta acel gen de viață și m-am disciplinat la nivel sexual.

Lipsa ta de disciplină la nivel sexual te face să-ți pierzi discernământul, ca bărbat.
Faci alegeri și iei decizii pentru care ajungi să plătești foarte scump, cât nu face. Și uneori pierzi o femeie de valoare, fiindcă ți-ai putut ține deloc pantalonii pe tine.” (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

„PERECHI CONȘTIENTE

Un bărbat care s-a reinventat, merită să meargă alături de o femeie care s-a reinventat.

O femeie care s-a autovindecat, merită să evolueze împreună cu un bărbat care s-a priorizat.

Un bărbat care și-a recunoscut valoarea, merită să tranziteze viata împreună cu o femeie care s-a desprins de durerea ei.

O femeie care sa renascut din propria-i cenușă, merită să conteze pe prezenta unui bărbat care și-a transcens murdariile.

Un bărbat care a rupt lanțurile sectei familiale, merită spijinul unei femei care a spart tiparele clanului său.

O femeie care s-a dezvoltat, merită să fie văzută de un bărbat care s-a autoinventat.

Un bărbat care nu se mai teme de părerea lumii, merită să-și imparta timpul cu o femeie care nu se mai teme c-ar putea fi arătată cu degetul.

O femeie care nu se mai mulțumește cu orice, merită să găsească bijuteria cea mai frumoasă.

Un bărbat sincer și curajos, merită să fie recunoscut și admirat de o femeie curajoasă cu inima sălbatică.

O femeie liberă și calmă, merită sprijinul unui bărbat bun, conștient și integru.

Un bărbat care face din viața sa un țel împlinit, merită să fie iubit de o femeie care-i vizualizează visele.

O femeie care aspira la tot ce e mai bun, merită să fie iubită de un bărbat care se simte un câștigător.

Un bărbat care trăiește în prezent și are grijă de mintea sa, merită să fie îmbrățișat de o femeie care meditează, cântă și dansează.

O femeie care trăiește conectată cu divinitatea ei, merită să fie îngrijită și respectată de un bărbat care cunoaște marele secret al singurătății și dreptul libertății sale.” (Tury Carpo ~ Traducere, Ioana Suta)

“Femeia potrivită activează un bărbat.

Un bărbat care vrea să evolueze și să-și atingă potențiaul maxim are nevoie de o femeie care nu-i permite să fie mediocru, care îi cere să-și asume întreaga responsabilitate pentru alegerile sale, care îl provoacă permanent să evolueze, care să-l stimuleze să se îndrepte spre Măreție.

În general, oamenii sunt programați în sensul se a se integra, de a se încadra în regulile/ normele societății, de a nu ieși din rând, de a rămâne în zona de confort, de a fi ca orice om „obișnuit”.

Cei mai mulți dintre ei nu sunt setați pe a ieși în evidență, pe a avea visuri îndrăznețe și a-și urma visurile neabătut.

Oamenilor le e frică să facă ceva ieșit din comun, să iasă din zona de confort, să intre în necunoscut, le e teamă că vor eșua, le e teamă de ce vor crede/ spune/ face ceilalți, le e teamă că nu sunt suficienți de buni/ valoroși/ pricepuți pentru a reuși.

Cei mai mulți oameni vor face compromisuri în numele stabilității/ siguranței/ confortului, se vor mulțumi cu mediocritatea: cu o slujbă mediocră, cu o relație de cuplu mediocră, prietenii mediocre, „victorii” mediocre, etc.

Atunci când un bărbat întâlnește Femeia potrivită, ea nu-i va permite să mai joace în zona mediocrității. Iar dacă acel bărbat nu răspunde provocării, nu are curajul să iasă din zona sa de confort, ea nu va rămâne alături de el, va pleca. Fiindcă o astfel de femeie nu este dispusă să fie într-un parteneriat cu un bărbat care se mulțumește cu puțin, care preferă să se bălăcească în mediocritate. O astfel de femeie nu este interesată de relații mediocre. “ Sursa: Tony Gaskins

Munca mea interioară ține de a lucra cu mine însumi pentru a învăța să gestionez puterea mea masculină, pentru că singurele modele de putere masculină pe care le-am avut de-a lungul copilăriei și a majorității vieții mele ca adult au fost unele de proastă calitate. Am petrecut mare parte din viață simțind că nu am putere sau folosindu-mi într-un mod distructiv/ abuziv puterea personală.

Am scris o carte despre aceste zbateri interioare și asta a fost ca o deschidere la nivelul chakrei gâtului și o continuă provocare pentru mine, bărbatul care voia să se ascundă, care ezita să se arate vulberabil.

În acea carte am vorbit și despre despresia prin care am trecut în tinerețe.

În societatea noastră statisticile arată că depresia lovește mai mult femeile decât bărbații, dar în opinia mea aceste statistici nu sunt corecte. Spun asta în primul rând pentru că este mult mai dificil pentru bărbați să se arate vulnerabili și să recunoască faptul că suferă, că sunt în depresie. În al doilea rând, noi, bărbații, gestionăm durerea emoțională altfel decât femeile.

Femeile internalizează durerea emoțională, știu/ admit că se simt rău, vorbesc despre asta cu familia/ prietenele lor; bărbații tind să externalizeze durerea emoțională, se concentrează pe a acționa, a face diverse lucruri. Acest gen de comportament face ca bărbații să nu simtă despresia atât de profund cum o simt femeile, îi ajută să evite să-și simtă durerea emoțională, dar asta nu înseamnă că ei nu sunt în depresie. Și această depresie/ durere emoțională pe care nu ne permitem să o simțim, noi, bărbații, o proiectăm în exterior, ne manifestăm dezechilibrat, ne rănim pe noi înșine și îi rănim pe cei din jur.

Eu spun că femeile aflate în depresie au dureri și bărbații aflați în depresie au necazuri (au un comportament distructiv). (Terry Real) Traducerea Mihaela Dan

Am lucrat odată cu un cuplu în care cei doi parteneri ce certau tot timpul, femeia lansa replici tăioase, iar bărbatul, Harry, avea reacții violente.

L-am întrebat pe Harry cine a fost agresiv în familia sa: tatăl său sau mama sa?

El mi-a spus că tatăl său era foarte violent, că mama sa nu-i putea apăra pe copii și că de cele mai multe ori, el era nevoit să-și apere sora mai mică de crizele violente ale tatălui și pentru asta o ascundea în pivniță, care era amenajată ca o cameră obișnuită și o încuia acolo.

„Câți ani avea sora ta când se întâmpla asta?”

„Patru ani.”

„Câți ani aveai tu?”

„Șase ani.”

„Harry, eu cred că tu, băiețelul acela de șase ani, te uitai la tatăl tău când avea astfel de reacții violente și te gândeai: «Dacă ridici mâna asupra surioarei mele te omor!»”.

„Da, da, exact asta simțeam!”

„Vrei să știi cum de știu asta?”

„Da, vreau.”

„Asta faci și acum, în relația cu soția ta. Vrei să te ajut să găsești un mod de a-ți spune ferm adevărul în relație, de a-i cere soției tale, dar și altora, să te trateze cu respect, fără a fi violent?”

„Singur că vreau!”, a răspuns el.

Asta înseamnă să-i spun adevărul în față unui client și să mă aliez cu cele mai bune părți ale sale, ca să lucrăm cu părțile rănite ale sale.

Nu pot să vă spun de câte ori la finalul unei ședințe de terapie îi spun unui client sau unei cliente care și-a înșelat de neumărate ori partenerul/ partenera, de lungul timpului: „Mary, tu ești o femeie bună, generoasă. Eu știu cum este o femeie rea, căreia nu-i pasă că îi rănește pe alții, iar tu nu ești una dintre ele. Știi ce este trist, Mary? Eu vorbesc cu o femeie decentă care s-a comportat într-un mod indecent în ultimii 20 de ani. Îmi permiți să te ajut să o scoți la suprafață adevărata Mary și să încetezi să mai trăiești în acest fel care nu te onorează?”.

Și clienții mei spun „Da”.

Asta înseamnă să-i spun adevărul în față unui client și să mă aliez cu cele mai bune părți ale sale, ca să lucrăm cu părțile rănite ale sale. (Terry Real) Traducerea Mihaela Dan

O femeie care țipă este în general care o femeie nu se simtă auzită. Ce face barbatul?

De exemplu, am avut o astfel de clientă care îi abuza verbal pe cei din jur.

Soțul ei era pasiv-agresiv în relația cu ea și se retrăgea, se închidea în el.

Eu i-am explicat femeii lucrurile la modul următor: „Uite cum stă treaba: cu cât țipi mai mult, cu atât soțul tău se va închide mai mult în el. Înțeleg că faptul că țipi este un mod prin care tu încerci să te faci auzită de soțul tău, dar aceasta nu este cea mai inspirată variantă posibilă.

Am vești foarte bune pentru tine: ai fost auzită azi. Eu te-am auzit. Înțelegi că eu am auzit toate nemulțumirile tale cu privire la modul în care se comportă el și că voi lucra cu el pe tema asta?”.

„Da, înțeleg.”

„Excelent. Uite ce vreau să faci: lasă-l pe mâna mea. Nu mai este nevoie să țipi ca să-l faci să te audă, relaxează-te. Orice face el, nu mai țipi, ci doar notezi undeva și la ședința următoare îmi spui tot ce ai notat, iar eu mă ocup de acele lucruri, discut cu el. Eu pot ajunge la el în moduri în care tu nu o poți face.

Te rog, dă-mi niște sfaturi cu privire la modul în care să lucrez cu soțul tău. Care sunt aspectele pe care crezi că ar trebui să le știu, ca să mă înțeleg cu el?”.

Acesta este modul în care lucrezi cu o femeie care țipă: o asiguri că ești atent la toate nemulțumirile ei și că te vei ocupa de acestea.

Ideea este să îi spui adevărul clientului tău, dar să o faci într-un mod echilibrat, cu respect, iubitor, astfel încât el să nu se simtă atacat, ci să fie dornic să deschidă ochii, să privească alături de tine acest adevăr inconfortabil și să colaboreze cu tine pentru a se schimba într-un mod care să-i fie benefic.

Este un tip deosebit de conexiune umană între tine, terapeutul, și clientul tău, care se simte înțeles, respectat, protejat și care simte că ești sincer în dorința de a-l ajuta să rezolve problema pe care ți-a prezentat-o. Acel client vede că îi spui adevărul pe șleau, pentru că vorbești clar, fără menajamente, dar te simte alături de el, simte că îți pasă. Și asta îl face să aibă încredere în tine.

Este vorba despre o conexiune autentică. Eu, terapeutul, am de-a face cu un om care se simte deconectat de sine însuși, de partenerul său sau de lume și îi ofer înainte de toate o conexiune autentică între noi doi. Îmi deschid inima și îl invit alături de mine în spațiul inimii deschise, un spațiu în care se simte în siguranță să privească în față niște adevăruri inconfortabile/ dureroase. (Terry Real) Traducerea Mihaela Dan

Am lucrat la un moment dat cu un cuplu în care bărbatul era dependent de sex și încerca să se elibereze de această dependență. Ca toți dependenții de sex, prin comportamentul său, de fapt, el evita iubirea, evita conexiunea emoțională reală, dar spunea că este conștient că a făcut o mulțime de lucruri îngrozitoare și că și-a rănit foarte tare soția.

El avea o traumă din copilărie, când mama sa îl controla din toate punctele de vedere, când aceasta se comporta de parcă băiatul i-ar fi aparținut, de parcă ar fi fost proprietatea ei. Și ceea ce a făcut el este ceea ce fac mulți băieți care trec prin această experiență traumatizantă în copilărie: el avea o viață secretă, de care mama lui nu știa, unde putea să se manifeste așa cum voia, unde încălca toate regulile și se simțea „bărbat”. A funcționat în acest mod fragmentat în copilărie și adolescență și a continuat ca adult: în căsnicie „își făcea datoria” de soț, iar apoi partea de distracție, de libertate, de sexualitate fără restricții o găsea în altă parte.

Toată viața lui a fost un mincinos, toată viața lui a trăit în minciună. Mințea la fel de natural precum respira și o făcea când era vorba de lucruri importante, dar și de lucruri minore.

Acest cuplu era în terapie de circa 2 luni când într-o zi, soția l-a rugat pe bărbat să facă niște cumpărături și când a ajuns acasă, ea a constatat că acesta nu luase și lapte, deși îi ceruse acest lucru.

Soția l-a întrebat: „Dar lapte nu ai luat?”, iar el a început fraza, impulsul automat fiind să mintă: „Nu mai aveau lapte”. A apucat să spună „Nu mai…” și apoi a avut o conștientizare, și-a dat seama că iarăși va minți, așa cum făcuse atâția ani fără nicio reținere, dar s-a oprit și a spus adevărul: „Am uitat de lapte”.

Ea a început să plângă și i-a spus „Am așteptat momentul ăsta 20 de ani”, pentru că și-a dat seama imediat că el a vrut să mintă și a ales să spună adevărul. Nu era important faptul că era vorba de o chestiune minoră, important era că el a avut impulsul să mintă, cum făcea de obicei, dar și-a dat seama ce era pe cale să facă și a ales să spună adevărul.

Despre asta este vorba, despre a-i învăța pe oameni cum să se comporte în relație, să spună mereu adevărul în relație.

Dar vreau să fie clar: indiferent cât de bun terapeut ai fi, nu tu vindeci o relație; acei oameni se duc acasă cu ei însiși și cu partenerul lor, este necesar ca ei să vrea să vindece acea relație și să facă alegeri în consecință clipă de clipă. (Terry Real) Traducerea Mihaela Dan

Bărbații au mari probleme în a se conecta cu ei înșiși, în a-și simți emoțiile și de aceea nu este de mirare că au mari probleme și în a se conecta emoțional cu partenerele lor.

Eu am întocmit o listă de emoții primare pe care le aduc în atenția bărbaților: bucurie, durere, furie, frică, rușine, vinovăție, iubire. Le-am scris pe toate pe niște bucăți de carton și le-am laminat. Și când la terapie un bărbat îmi spune „Nu știu ce simt” îi dau un astfel de cartonaș și-i spun „Bine, uită-te pe aceste emoții și spune-mi care dintre ele se apropie de ceea ce simți tu”. Și el se uită pe cartonaș și-mi spune, de exemplu: „Păi… nu știu… probabil că simt o oarecare frică…”.

„Unde anume în corpul tău simți acea frică?”

„În piept.”

„Și cum se simte în piept?”

„Ca niște fluturi.”

„Și dacă fluturii aceia ar vorbi, ce ar spune?”

„Cred că ar spune…. că vreau să fac asta cum trebuie.”

„Bine. Ce altceva mai simți?”

„Nu știu…”

„Te temi că ai putea da greș în acea chestiune pentru că partenera ta crede că o să dai greș, te temi de ce o să spună ea dacă dai greș?”

„Da.”

„Și ai simți rușine dacă ai da greș?”

„Da…”

Și tot așa.

Când lucrez cu bărbații este mai dificil decât atunci când lucrez cu femeile, fiindcă ei nu știu ce simt, nu știu cum să-și simtă emoțiile, trebuie ajutați să se deschidă, dat fiind că s-au decuplat de mult de la emoțiile lor. Nu este vorba că nu ar avea emoții, este vorba că nu mai știu unde să le caute, cum să le simtă, fiindcă o mare parte din viață le-au ignorat/ negat/ reprimat. Ei trebuie învățați cum să fie atenți la ceea ce se întâmplă în interiorul lor, în loc să fie atenți la ce se întâmplă în exterior.

Și îi învăț să-și facă un jurnal în care să scrie ceea ce simt și de asemenea, să se oprească periodic în timpul zilei din ceea ce fac, să verifice pentru câteva secunde în interiorul lor: „Ce simt acum?” și să nu revină la ce făceau înainte până nu identifică ce simt, până nu numesc în gând acea emoție. Durează doar câteva secunde, dar când o faci într-o perioadă mai lungă de timp, de mai multe ori pe zi, te antrenezi în a învăța să-ți simți emoțiile și să le identifici.

Lucrurile astea se învață, poți învăța cum să-ți simți iar emoțiile. (Terry Real) Traducerea Mihaela Dan

Vechile reguli ale relației de cuplu în cultura/ societatea patriarhală spun că unul domină și celălalt se supune, că unul câștigă și celălalt pierde, că femeia are obligațiile ei (face mâncare, calcă, spală, gătește, etc) și bărbatul are obligațiile lui.

Aceste reguli nu mai sunt valabile în ziua de azi, tot mai multe cupluri ies din această paradigmă.

Eu am mulți clienți care sunt bărbați cu funcții importante în diverse companii, care au un statut social și profesional și care vor să învețe cum să se conecteze cu emoțiile lor, cum să se manifeste cu mai multă tandrețe și empatie în relația lor de cuplu. I-am învățat cum să facă asta și poate să pară amuzant, dar unul dintre lucrurile pe care le fac acum mulți dintre ei este să-și fixeze zilnic telefonul ca să-i anunțe când este momentul în care să facă ceva prin care îi transmit partenerei lor că o prețuiesc. Ei își văd de treabă la birou și când telefonul sună și îi anunță că e momentul pentru a face un astfel de gest de prețuire se opresc din ceea ce fac și îi trimit un mesaj frumos partenerei lor sau o sună și vorbesc câteva minute cu ea, etc. Pentru că ei au înțeles că nu este cazul să considere că le este garantată iubirea pe care le-o oferă partenera lor sau că relația lor va merge bine fără ca ei să contribuie activ în fiecare zi la bunul mers al relației.

Eu le-am explicat: „Poate că tu îți apreciezi soția/ partenera, dar dacă nu arăți prin vorbe și fapte acest lucru, aprecierea ta nu înseamnă nimic. Este ca și cum ai iubi un copac din curtea casei tale, l-ai admira deseori, dar nu l-ai uda niciodată”.

Ideea este că oamenii sunt atât de ocupați cu treburile zilnice, sunt atât de tracasați ocupându-se de diverse probleme „urgente”/ „importante”, încât uită să acorde atenție relației lor de cuplu și partenerului de cuplu, se comportă de parcă relația și iubirea partenerului le sunt garantate pe viață, li se cuvin, iar în timp, acest lucru poate avea efecte negative asupra relației. (Terry Real) Traducerea Mihaela Dan

Am lucrat la un moment dat cu un cuplu în care bărbatul își abuza verbal soția de 20 de ani. Așa cum fac cei mai mulți dintre cei care îi abuzează verbal pe cei din jur, mi-a spus că nu vrea să facă asta, dar când se enervează nu se poate controla, cuvintele acelea urâte și țipetele îi ies pe gură înainte să-și dea seama și apoi e prea târziu, fiindcă deja a spus niște lucruri pe care nu le mai poate lua înapoi.

Desigur, oamenii se pot controla și poți învăța cum să faci asta. De exemplu, poți ca atunci când simți că te enervezi și ești pe cale să „explodezi”, să alegi să pleci din camera sau din locul respectiv înainte de a începe să țipi și să jignești. Și îi învăț pe oameni cum să procedeze în astfel de situații.

În cadrul terapiei am mers înapoi în copilăria lui, ca să descoperim de la cine a învățat acest tip de comportament disfuncțional și mi-a povestit că mama sa a murit, tatăl său s-a recăsătorit și mama lui vitregă l-a abuzat verbal de când avea 8 ani, până când a crescut și a plecat din acea casă. I-am cerut să-mi vorbească despre mama lui vitregă și mi-a spus că era cea mai rea, cea mai acră și cea mai crudă femeie pe care a întâlnit-o în viața lui și mi-a dat și câteva exemple de comportamente foarte dure ale acelei femei.

„Deci tu ai învățat de la mama ta vitregă acest gen de comportament, da?”

„Da, cred că se poate spune asta.”

„Atunci când o abuzezi verbal pe soția ta, ea se simte exact așa cum te simțeai tu în copilărie, când mama ta vitrega te abuza verbal. Cum te face să te simți acest gând? Cum te face să te simți gândul că tu ai devenit ca mama ta vitregă?”

„Numai gândul că cineva mă vede exact așa cum o văd eu pe mama mea vitregă, că cineva mă descrie așa cum o descriu eu pe mama mea vitregă, mă umple de rușine, mă face să mă simt oribil.”

„Ai o fotografie a mamei tale vitrege?”

„Nu.”

„Poți să faci rost de una?”

„Da.”

„Uite cum vreau să faci: fă rost de o fotografiei a mamei tale vitrege și ține-o în buzunarul de la spate al pantalonilor. Și ești liber să o abuzezi verbal pe soția ta oricând vrei, cu o singură condiție: atunci când simți impulsul să faci asta, înainte de a țipa la ea, scoate fotografia mamei tale vitrege, uită-te în ochii femeii din fotografie și spune-i: „În acest moment pentru mine dorința de a mă comporta ca tine este mai importantă decât soția mea”.

„Dar nu este adevărat că dorința de a mă comporta la fel ca mama mea vitregă este mai importantă pentru mine decât este soția mea”, a spus el.

„Bine, hai să vedem ce e mai important pentru tine. Dovedește-o!”

Aceea a fost singura ședință cu cuplu respectiv; au trecut de atunci ani de zile și el nu a mai avut niciodată un comportament abuziv față de soția sa.

Asta este ceea ce numesc eu „a trezi clientul”; practic, îi trezești conștiința. (Terry Real) Traducerea Mihaela Dan

Am lucrat la un moment dat cu un client care a avut o mamă care l-a dominat și l-a controlat, care a pus stăpânire pe el de parcă ar fi fost proprietatea sa. Acesta este un incest emoțional. El s-a simțit sufocat, simțea că nu are spațiu să respire.

Tatăl lui era distant și pasiv.

Rezultatul a fost că acel copil a ridicat ziduri în jurul lui ca să se protejeze de tendința mamei sale de a-l acapara, de a-l sufoca și ca adult era distant în relațiile cu femeile, era incapabil de conexiune emoțională. El a rămas din copilărie cu convingerea că intimitatea cu o femeie te seacă energetic, te stoarce de ultima picătură de viață și de aceea se ferea de intimitate.

Acel bărbat îmi spunea: „Cred că am fost exagerat de apropiat de mama mea”, însă nu este deloc așa, pentru că acel gen de dominare, de control total al copilului nu înseamnă „apropiere”. „Apropierea” te hrănește energetic, te susține, te ridică.

Problema lui era că nu reușea să se conecteze emoțional cu partenera lui de cuplu, iar după ce am discutat, eu i-am sugerat să facă o mișcare curajoasă: să mărească intimitatea dintre ei.

O mișcare „eroică” din partea sa a fost ca el să conștientizeze că, de fapt, relația cu mama sa nu a fost nicidecum „o apropiere”, ci a fost o relație disfuncțională în care mama sa l-a „devorat” și ca atare, nu are de ce să se teamă de apropierea de partenera sa, că nu are de ce să dea înapoi atunci când partenera sa încearcă să se conecteze emoțional cu el. (Terry Real) Traducerea Mihaela Dan

Unul dintre lucrurile cele mai importante legate de bărbați, de modul în care percep ei masculinitatea, este acela că stima lor de sine este direct legată de faptul că sunt (sau nu) mai buni decât restul, că le sunt (sau nu) superiori altora. Este o stimă de sine bazată pe performanță.

Cei mai mulți bărbați nu au o stimă de sine sănătoasă; stima lor de sine este bazată pe faptul că au făcut sau pot face diverse lucruri, pe realizările/ succesele lor exterioare, nu pe cine sunt ei ca ființă. Cei mai mulți bărbați nu-și găsesc sursa stimei de sine în interior, ci o caută în exterior, încearcă să-și „câștige” stima de sine luptându-se cu dragonii sau făcând alte acte de „vitejie” de genul ăsta.

Și iată și paradoxul: când stima ta de sine se bazează pe ideea de a te lupta mereu cu alții și de a-i învinge, de a dovedi că ești mai bun ca ei, cum poți să te simți parte a acelui grup, a acelei comunități cu care ești într-o continuă luptă?

Eu promovez ideea unei noi masculinități, le cer bărbaților să lase în urmă această paradigmă a luptei și dorința de a-i învinge pe alții, de a le-o lua înainte altora, să aibă curajul de a se arăta vulnerabili și să înțeleagă că este necesar să lucreze cu zonele cele mai întunecate din interiorul lor. (Terry Real) Traducerea Mihaela Dan

Timp de peste două decenii am lucrat cu bărbați care au fost aduși la cabinetul meu de soțiile lor, fiindcă altfel nu ar fi venit.

În ultima perioadă nivelul de conștiință al bărbaților a crescut, așa că acum am de-a face mai mult cu bărbați care aleg de bună voie să vină la terapie.

Lucrez cu cupluri, la modul general, dar în mod special îmi place să lucrez cu bărbați și să-i ajut să evolueze, ca să poată avea relații mai profunde, să se conecteze emoțional cu partenerele lor și cu cei din jur. Îmi place să văd cum se schimbă participanții în grupurile de bărbați cu care lucrez, cum evoluția lor spirituală îi face să înceapă să manifeste un tip anume de tandrețe, de blândețe, de empatie pe care mai apoi le duc în relațiile lor de cuplu și în toate celelalte relații ale lor.

Bărbații au multe traume interioare ca urmare a relației pe care au avut-o în copilărie cu mama și cu tatăl lor și au suferit mult ca urmare a unor relații cu anumite femei din viața lor și de aceea s-au închis, nu mai au încredere în femei, le e teamă să se deschidă din nou, să fie vulnerabili din nou.

În cercurile de bărbați vorbim mult despre traumele ce provin din relația cu tatăl nostru, dar sunt și multe traume din relația cu mama noastră, așa cum a fost și în cazul meu.

Deși tatăl meu era foarte violent și imprevizibil, în cazul meu, trauma provenită din relația cu mama a fost mai profundă. Ca mulți copii ce provin din familii disfuncționale, deși tatăl meu mă abuza în mod constant la nivel emoțional și fizic, cele mai multe probleme nerezolvate le-am avut cu mama mea, care nu m-a protejat de acele abuzuri ale tatălui.

Deși la nivel rațional înțeleg că este posibil ca toate acele emoții pe care le simt când este vorba despre ea să fie „nedrepte”, nu pot să neg ceea ce simt; adevărul este că mi-a fost mai ușor să lucrez la a-l ierta pe tatăl meu, care m-a abuzat fizic și emoțional, decât mi-a fost să lucrez la a o ierta pe mama, pentru că nu m-a protejat.

Tatăl meu acționa visceral, la furie, se aprindea și „exploda” instantaneu, dar o puteam vedea pe mama cum alegea să nu intervină, cum alegea să ne abandoneze în fața lui. Puteam percepe ezitarea ei de o secundă, înainte de a se hotărî dacă își alegea soțul sau copiii, iar apoi vedeam în ochii ei cum decidea să își aleagă soțul și ne lăsa pe mâna lui.

Înainte de a ne bate, tata o aducea pe mama în cameră, ca să privească, pentru că el învățase nu știu de unde că este important ca părinții să facă front comun împotriva copiilor, când aceștia sunt pedepsiți. La început eu o rugam pe mama să îl oprească, iar mai apoi, când am mai crescut, nu-i mai ceream prin cuvinte, o imploram din ochi să-l oprească să mă bată și vedeam în ochii ei cum alegea să nu facă asta. Mă privea în ochi în acele momente și nu vedeam nici urmă de suflet în ochii ei, era pustiu. Era un moment de o intimitate stranie care avea loc între noi, în care parcă îmi arăta o parte a ei „nelocuită”.

„Unde se duce mama când se uită la mine în acest fel, când nu mai este nici urmă de suflet în ochii ei?”, mă întrebam.

Acum știu că avea loc un proces de disociere. Acesta apare când simți că nu poți împiedica un lucru care se întâmplă sub ochii tăi, dar nici nu poți privi, nu poți procesa așa ceva, astfel încât tot ce poți face este să „ieși din corp”. Asta fac atât de multe mame în astfel de circumstanțe, iar noi, copiii, rămânem cu o profundă traumă a abandonului... (Terry Real) Traducerea Mihaela Dan

Știți că se întâmplă uneori ca între bărbați să întrebați despre o echipă favorită: „Ce a făcut, a câștigat meciul?”, iar interlocutorul vostru să vă răspundă ceva la genul „A fost un arbitraj nedrept”?

Adevărații campioni știu cum să treacă peste niște lucruri care li se par nedrepte și să meargă mai departe (și nu mă refer doar la domeniul sportiv).

În viață vor fi „meciuri” în care adversarul vostru va câștiga pe nedrept, în care se vor întâmpla lucruri incorecte, pentru care nu va răspunde nimeni și care vor denatura rezultatul final. Un adevărat campion va ști să depășească asemenea momente, să nu păstreze resentimente, să-și vadă de drumul lui.

Atunci când sărbătorești o victorie, acesta este de cele mai multe ori rezultatul unei competiții/ „lupte”. Atunci când ești într-o competiție/ luptă și încerci să învingi pe cineva, acel cineva va face tot ce poate ca să nu piardă, iar „tot ce poate” o să includă uneori și manevre necinstite/ incorecte.

Ceea ce vreau să înțelegeți este că de cele mai multe ori, faptul că avansați în carieră sau în alte domenii ale vieții voastre va fi rezultatul unei competiții cu alții, care tânjesc după aceeași poziție pe care o doriți voi. De aceea este foarte probabil că vă veți confrunta uneori cu niște lucruri incorecte și unele competiții/ lupte la care veți participa vor avea rezultate finale care din punctul vostru de vedere vor fi nedrepte.

Aveți dreptul să simțiți că ceea ce s-a întâmplat este nedrept, nu e nimic în neregulă cu asta. Uneori chiar este nedrept ce s-a întâmplat.

Și dacă nu iertați, asta se întâmplă de multe ori pentru că cei care au făcut acele lucruri nu recunosc că nu a fost corect/ onest ce au făcut. De aceea inima voastră se închide și simțiți că trebuie să vă apărați de asemenea lucruri nedrepte și de oamenii pe care i-ați ajutat și care v-au lovit într-un mod pe care considerați că nu le-ați meritat.

Prima etapă în a vindeca o traumă este acea de a recunoaște că ai fost rănit, că ai acea traumă. Nu vă mai feriți să recunoașteți că simțiți că a fost nedrept ce s-a întâmplat!

Nu puteți vindeca o traumă, dacă nu recunoașteți că o aveți.

Pe de altă parte, aveți grijă la cei din preajma voastră care vă încurajează în a păstra ranchiună, care vă întăresc convingerea că ce a făcut persoana respectivă este „de neiertat”, că este justificat să n-o iertați niciodată, etc; iertați, lăsați-o în plata Domnului și vedeți-vă de viața voastră! (Michael Todd) Traducerea Mihaela Dan

Există trei forme de stimă de sine nesănătoasă în societatea noastră patriarhală.

Una este bazată pe performanță: „ Simt că am valoare pentru că am realizat…. / am obținut un proiect important/ am câștigat mulți bani”, etc. Această formă de stimă de sine este caracteristică, în general, bărbaților, dar este foarte fragilă, pentru că valoarea ta depinde cea mai recentă performanță a ta. Și întotdeauna vor fi alții mai tineri, mai deștepți, mai descurcăreți, mai virili decât tine care „se încălzesc pe marginea terenului”.

Bărbații trăiesc într-o lume în care experimentează permanent vârfuri și prăpăstii în ceea ce privește stima de sine, după cum reușesc sau nu să performeze în diverse domenii ale vieții lor. Este o stimă de sine foarte volatilă.

Al doilea tip de stimă de sine este cel bazat pe validarea obținută din partea altora: „Eu nu simt că am valoare, dar dacă tu crezi că am valoare, asta mă ajută să cred că am valoare”.

În general, această formă de stimă de sine este caracteristică femeilor. De asemenea, cei care muncesc până la epuizare au o astfel de stimă de sine.

A treia formă de stimă de sine este cea care se bazează pe ce ai: ai un corp frumos, ai o soție-trofeu, ai o mașină de lux, ai o casă mare, ai bani, etc.

Societatea în care trăim ne încurajează să folosim suplimente exterioare pentru a acoperi deficitul interior de stimă de sine.

În lumea asta sunt foarte puțini oameni care au o stimă de sine sănătoasă, pentru că în familiile în care am crescut nu am avut de la cine învăța așa ceva. (Terry Real) Traducerea Mihaela Dan

 

*

Societatea noastră patriarhală recompensează oamenii care se adaptează condițiilor (disfuncționale/ toxice) existente, nu adulții independenți care denunță situațiile toxice și aleg să iasă din ele.

În această societate există două lucruri diferite, masculinitatea și feminitatea, iar intimitatea este considerată o chestie feminină, ceea ce face ca intimitatea - ca toate calitățile feminine - să fie devalorizată.

Nouă ne place să vedem cupluri ținându-se de mână și visăm la o intimitate profundă în relația de cuplu, dar nu suntem învățați nicăieri abilitățile relaționale de care ai nevoie ca să ajungi la așa ceva.

În societatea noastră patriarhală cele mai multe cupluri sunt formate dintr-un bărbat narcisist sau care consideră că-i este superior partenerei sale și are dreptul să îi dicteze acesteia ce să facă și o femeie care funcționează în tiparul codependenței și care se supune. Am de-a face tot timpul cu astfel de cupluri la cabinetul meu.

În 90% din cazuri femeia este cea care, în timp, ajunge să fie nemulțumită de această dinamică relațională.

Faptul că te simți superior celorlalți și le impui voința ta nu e neva neplăcut, te simți bine.

Faptul că te simți inferioară și că suporți fără să crâcnești jignirile/ umilințele/ abuzurile partenerului tău nu e ceva plăcut, nu te simți deloc bine și te umpli de resentimente. (Terry Real) Traducerea Mihaela Dan

De foarte multe ori am de-a face cu bărbați care ajung la cabinetul meu târâți de soție, care este profund nemulțumită de relația respectivă.

Și când se întâlnesc cu mine, mulți dintre acești bărbați gândesc la modul: „De ce ți-aș da atenție, de ce aș lua în serios ce-mi spui tu?”.

De aceea, eu încep prin a le da răspunsul la această întrebare, ca să fie lucrurile clare: „Motivul pentru care este în interesul tău să-mi dai atenție este acela că eu am ceva ce-ți dorești: am posibilitatea să-ți ofer o soție care să fie mai mulțumită și mai iubitoare decât este acum, copii mai fericiți, o viață mai frumoasă și o stare de sănătate mai bună. De asemenea, eu sunt singurul lucru care stă între tine și ceva ce nu-ți dorești: o relație de cuplu și mai nefericită sau chiar divorțul”.

Iar apoi susțin femeia în a lua poziție în fața comportamentelor autoritare, iresponsabile sau abuzive ale partenerului. Și fac asta de față cu bărbatul, întrebând-o pe partenera lui lucruri de genul „Ce vei face dacă el nu își schimbă comportamentul?”, „Ți-ai fixat o perioadă limită în care îi dai șansa să facă ceva pentru a îmbunătăți situația?”, „Ai un plan de rezervă pentru cazul în care el nu își schimbă comportamentul?”.

Și pentru mine este foarte important să le încurajez pe femei în a-și spune adevărul, în a-și apăra dreptul de a fi tratate cu respect în cadrul relației. Ca atare, deseori le întreb: „Dacă ești nemulțumită de comportamentul lui, de ce nu te manifești ca atare, de ce taci și înghiți? Când el te tratează într-un mod lipsit de respect, de ce singurul lucru pe care i-l spui este «Ce vrei să fac de mâncare pentru cină?». De ce spui ceva, când simți cu totul altceva?”.

Multe dintre femeile care vin la mine, nemulțumite de relația lor de cuplu, au soți care le domină și care nu sunt dispuși să vină la terapie. Și eu le învăț pe clientele mele o variantă de „intervenție” rapidă care este cam așa: când partenerul său vine acasă de la serviciu, femeia îi spune direct „Urăsc modul în care te comporți cu mine, urăsc asta, asta și asta. Am fixat o întâlnire cu psihoterapetul, la care să mergem vineri, la ora….. Sper să fii prezent la acea întâlnire. Dacă n-o să fii acolo voi fi și mai nemulțumită și mai furioasă decât sunt acum, iar acum sunt foarte nemulțumită și furioasă.

Dacă am epuizat acest subiect, ce vrei să fac de mâncare pentru cină?”.

Iar de obicei bărbații vin la acea întâlnire.

Totul ține de cât de hotărâtă este femeia, când îi spune acele lucruri.

Eu le învăț pe femeile cu care lucrez că este dreptul lor să aibă o relație de cuplu în care să se simtă iubite, respectate, prețuite, susținute. Și dacă nu te simți așa, înseamnă că acea relație nu este benefică pentru tine și cu siguranță nu este benefică pentru copiii tăi. Așa că nu mai accepta mizerii din partea nimănui, pune piciorul în prag și spune „Destul! Nu mai tolerez așa ceva!”.

Și le mai spun femeilor: „Nu ezita să oferi un feedback sănătos în relația de cuplu, nu ezita să ceri ceea ce vrei, doar pentru că te temi de reacția nesănătoasă a partenerului tău! Dacă lui nu-i convine că îți spui clar părerea, e problema lui. Iar dacă el are reacții dezechilibrate de fiecare dată când tu îți spui părerea într-un mod echilibrat, iubitor, cu respect, acesta este un semn clar că e nevoie să faceți terapie de cuplu”. (Terry Real) Traducerea Mihaela Dan

Există niște condiții care trebuie îndeplinite înainte de a începe terapia de cuplu, pentru a începe procesul prin care însănătoșești acea relație de cuplu.

În primul rând eu verific dacă vreunul dintre parteneri are o problemă psihiatrică netratată sau o dependență și de asemenea, dacă există o treia persoană între ei, dacă există un triunghi amoros. În acest caz, întâi ne ocupăm de acea problemă și abia apoi putem demara terapia de cuplu.

În al doilea rând, dacă unul dintre parteneri consideră că nu există niciun motiv pentru ca el să se schimbe și nu este dispus să colaboreze, nu avem ce să mai discutăm, terapia de cuplu nu-și are rostul.

În al treilea rând, dacă unul dintre cei doi nu l-a iubit niciodată pe partenerul său, ci s-a căsătorit cu acesta din diverse alte motive, îl întreb pe primul: „De ce nu îl eliberezi pe acest om pe care nu l-ai iubit niciodată și nu îți găsești un partener pe care să-l iubești?”.

În al patrulea rând, dacă descopăr că unul dintre parteneri este mult mai evoluat ca nivel de conștiință/ spiritual decât cel de-a doilea, îl ajut pe cel dintâi să iasă într-un mod civilizat din acea relație. (Terry Real) Traducerea Mihaela Dan

„După ce ai cucerit-o, încep cu adevărat eforturile.

Trebuie să o păstrezi, să ai grijă de ea, să îi arăți că îți pasă de ea. Și poate chiar să îi arăți că o iubești precum îi tot spui.

Este ușor, mult mai ușor, să o cucerești.

Să o păstrezi înseamnă să îi fii umăr când vrea să se sprijine, să îi fii zâmbet în zilele triste, să îi fii putere când este la pământ.

Să o păstrezi înseamnă să îți pese de problemele ei, să o asculți când toți o ignoră, să o încurajezi când alții îi spun că nu poate, să o iei în brațe când vrea să se simtă în siguranță.

Să cucerească o femeie, poate oricine.

Să păstreze o femeie, poate doar cel care o iubește." Sursa: Jurnalul unui Adam

„Frida Kahlo i-a spus soțului ei ”Nu-ți cer să mă săruți, nici să-mi ceri scuze atunci când cred că greșești. Nu-ți voi cere nici măcar să mă îmbrățișezi atunci când am cea mai mare nevoie să o faci. Nu-ți cer să-mi spui cât de frumoasă sunt, chiar dacă e o minciună, nici să-mi scrii ceva frumos. Nici măcar nu-ți voi cere să mă suni ca să-mi spui cum ți-a trecut ziua, nici să-mi spui că ți-am lipsit. Nu-ți voi cere să-mi mulțumești pentru tot ceea ce fac pentru tine, nici să-ți pese de mine atunci când sufletul meu este la pământ și, desigur, nu-ți voi cere să mă susții în deciziile mele. Nici nu-ți voi cere să mă asculți atunci când am o mie de povești să-ți spun. Nu-ți voi cere să faci nimic, nici măcar să-mi fii alături pentru totdeauna. Pentru că dacă trebuie să-ți cer, nu le mai vreau.”

Sursa: Nicola Garrett,  via: Aimee D Albon , Traducere: Monica Poka

„Dacă aș avea un fiu...

L-aș educa să fie demn și puternic, să trateze femeile așa cum și-ar trata mama, să le protejeze, să le respecte, să le încurajeze să fie libere și independente, să-și urmeze visurile, prin urmare să devină cea mai bună variantă a lor, conștient că doar așa ar fi cu adevărat fericite. L-aș educa să nu vadă într-o femeie un obiect casnic, dar nici un bibelou sau trofeu, ci o parteneră de viață, o prietenă, un umăr puternic și o mână delicată, definiția sentimentului "acasă". Când iubești și prețuiești pe cineva simți ce ai de făcut, începând cu a fi bun pentru/și cu celălalt.

Dacă aș avea o fiică... 

Aș învăța-o să fie demnă și să rămână, orice ar fi, femeie. Cu tot ce înseamnă femeia: stimă de sine, delicatețe, eleganță, vulnerabilitate dar și forță interioară, aș învăța-o să nu depindă de niciun bărbat, dar dacă va găsi omul potrivit, să-și construiască o lume împreună cu el. Și aș învăța-o că bărbatul perfect nu există, ci devine alături de femeia potrivită.”Autor: Irina Binder

„Inconfundabilul Gabriel Garcia Marquez!

Câți bărbați am auzit că vor o „femeie deșteaptă" în viața lor! ..

I-aș încuraja să se gândească la asta...

Femeile inteligente iau decizii pentru ele însele, au propriile dorințe și își stabilesc limite.

Nu veți fi niciodată centrul vieții sale, deoarece ea se învârte în jurul său. O femeie inteligentă nu își va permite să fie manipulată sau șantajată, își asumă responsabilitatea.

Femeile inteligente pun la îndoială, analizează, argumentează, nu sunt satisfăcute, avansează.

Acele femei au avut o viață înaintea ta și știu că vor continua să o aibă odată ce ai plecat.

Ea avertizează, nu cere permisiunea.

Aceste femei nu caută în cuplu un lider pe care să-l urmeze, un tată care sa le rezolve viața și nici un fiu care să le salveze. Nu vor să te urmărească sau să marcheze calea cuiva.

Vor să meargă lângă tine.

Știe că viața fără violență este un drept, nu un lux sau un privilegiu.

Ele isi exprimă mânia, tristețea, bucuria și frica în același mod, frica nu o face slaba, în același mod în care furia nu o face „masculină". Aceste două emoții și celelalte, toate împreună, o fac doar umană.

O femeie inteligentă este liberă pentru că a luptat pentru libertatea ei.

Dar nu este o victimă, a supraviețuit.

Nu încercați să o legați pentru că va ști să scape.

Femeia inteligentă știe că valoarea ei nu rezidă în aspectul corpului ei.

Gândiți-vă de două ori înainte de a o judeca după vârstă, înălțime, volum sau comportament sexual, deoarece aceasta este violență emoțională și ea o știe.

Așadar, înainte de a spune că vrei o „femeie deșteaptă”  în viața ta, întreabă-te dacă ești cu adevărat dispus să te alături ei. Multumesc, Mirela Lazarescu, pentru inspiratie!” Sursa: Oana Sibiu

„Iată câteva întrebări pe care este de dorit să le pună o femeie atunci când este curtată de un bărbat, pentru a afla cu ce fel de om are de-a face:

1.„Care sunt țelurile/ aspirațiile tale pe termen lung?”

Este o întrebare esențială, care te ajută să înțelegi dacă acest bărbat are o viziune, are țeluri înalte sau se mulțumește o viață trăită în mediocritate. Această întrebare poți să o pui la prima întlnire, după ce ai constatat că lucrurile merg bine între voi, că este o persoană interesantă, cu care ai fi dispusă să te întâlnești și a doua oară. Desigur, nu pui întrebarea din primele 5 minute, ci după ce bărbatul respectiv ți-a spus câte ceva despre el și de asemenea, și tu i-ai spus câteva lucruri despre tine, iar conversația permite să plasezi la modul natural o întrebare de acest tip.

Dacă descoperi în cursul primei întâlniri că nu vă potriviți, că nu este genul de bărbat care să te intereseze pentru o relație și știi că nu va mai exista o a doua întâlnire, nu are rost să-i mai pui întrebări de profunzime.

Întrebarea „Care sunt țelurile/ aspirațiile tale pe termen lung?” te ajută să-ți dai seama cât de înalte sunt aspirațiile acelui bărbat, care sunt planurile sale privind viitorul său, care este direcția în care se îndreaptă cu viața lui. Această întrebare te ajută să afli dacă acel bărbat își dorește să evolueze, să FIE mai mult decât este în prezent și să FACĂ mai mult decât face în prezent.

Nu e înțelept să presupui că un bărbat își dorește să evolueze, să facă ceva mai mult decât a făcut până acum cu viața lui. Sunt o mulțime de bărbați care nu au o viziune, nu au țeluri, nu au aspirații, care se lasă trăiți de viață, care nu își propun să facă ceva deosebit cu viața lor.

Eu am avut la consiliere femei care simt că au evoluat mult peste nivelul la care se află soțul lor și se simt prinse într-o capcană, dar ele au ajuns în această situație pentru că nu l-au întrebat niciodată pe bărbatul respectiv care sunt țelurile/ aspirațiile sale. Dacă ele ar fi întrebat, ar fi aflat că acel bărbat nu are niciun gând să evolueze, să realizeze ceva important în viața lui.

De aceea este atât de periculos să te lași orbită de aspectul fizic al unui bărbat și de atracția sexuală dintre voi și să intri într-o relație cu acesta înainte de a întreba niște lucruri esențiale. De aceea descoperi prea târziu cu ce bărbat ai o relație.

Sunt o mulțime de femei care își doresc să evolueze și să ajungă să trăiască o viață la un nivel superior, dar s-au măritat cu un bărbat care a trăit „la subsol” toată viața lui și care este foarte mulțumit la nivelul la care este.

Sunt o mulțime de femei care se lasă orbite de atracția sexuală și intră în relații cu bărbați cărora nu le place să muncească și pe care ele îi întrețin ani la rând.

Astfel de femei să grăbesc să facă sex și să intre într-o relație cu un asemenea bărbat, pentru că vor să scrie cât mai repede pe rețelele de socializare „într-o relație” și să posteze poze în care apar alături de „un bărbat bine”, iar mai târziu descoperă la modul dureros că o relația nu se poate construi și menține doar pe baza aspectului fizic al partenerilor și pe atracția sexuală dintre ei.” (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

„Dacă un bărbat nu are un răspuns clar la întrebarea „Care sunt țelurile/ aspirațiile tale pe termen lung?”, dacă dă din colț în colț, dacă spune că încă nu s-a gândit la asta, dacă îți vorbește despre niște „aspirații” mediocre, care nu înseamnă nimic, poți să știi că acela nu este un bărbat cu care să fii în siguranță. Un astfel de bărbat nu va avea ca prioritate binele familiei, nu va considera că este responsabilitatea sa să fie capul familiei, să asigure o viață cât mai bună familiei, să-și protejeze soția și copiii din toate punctele de vedere (inclusiv financiar).

Și poate că la tinerețe tu te gândești că decât să n-ai o relație, mai bine ai un bărbat care nu are aspirații, care nu are un plan concret pentru viitorul său, care nici nu consideră că are nevoie de așa ceva. Poate o să-ți spui că poți fi tu bărbatul în casă, că poți face tu ce nu este capabil/ dispus să facă el, că poți tu să iei decizii și să protejezi familia.

Asta poate să funcționeze un timp, dar la un moment dat o să obosești să fii bărbatul în casă, o să simți nevoia să-ți exprimi feminitatea, să te simți protejată. O să te saturi să târăști după tine un bărbat care nu e cu adevărat bărbat și să porți pe umerii tăi poverile pe care este responsabilitatea sa să le poarte în familie.

Un bărbat care vrea să evolueze, să facă ceva de valoare în/cu viața sa, are o viziune, are o direcție clară în viață și are un plan pentru a-și atinge țelurile. Dacă bărbatul cu care te întâlnești nu are o viziune, nu are o direcție clară în viață, dacă nu merge nicăieri, unde crezi că o să ajungi alături de el? Vrei ca la 50 de ani să fiți la același nivel la care erați la 25 de ani, când l-ai întâlnit?

Dacă ești dispusă să bați pasul pe loc decenii la rând, foarte bine, e alegerea ta, intră într-o relație cu un bărbat fără viziune.

Dacă însă faci o prioritate din propria evoluție și-ți dorești un partener care face și el o prioritate din asta, întreabă-l de la prima întâlnire pe bărbatul cu care te întâlnești: „Care sunt țelurile/ aspirațiile tale pe termen lung?”. Și dacă răspunsul său nu conturează o viziune care te entuziasmează/ inspiră, care te face să vrei să te implici, să-l susții în a-și împlini viziunea, poți să știi că acela nu este bărbatul potrivit pentru tine.” (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

„Iată câteva întrebări pe care este de dorit să le pună o femeie atunci când este curtată de un bărbat, pentru a afla cu ce fel de om are de-a face:

2. „Ce prețuiești mai mult în relațiile tale cu alți oameni?”

Răspunsul la această întrebare te ajută să afli care sunt calitățile și valorile pe care le prețuiește acel bărbat în relațiile sale de toate tipurile. Poți să-ți dai seama care sunt așteptările sale într-o relație și care sunt prioritățile sale în interacțiunile cu cei din jur. Poți să-ți dai seama dacă ai în față un bărbat imatur sau unul care s-a maturizat. Și dacă ai de-a face cu un bărbat imatur știi că nu este cazul să te mai întâlnești cu el.

Desigur, dacă nu cauți decât un partener sexual poți să alegi bărbatul imatur, fiindcă el este potrivit pentru ce vrei tu. Nu te sfătuiesc să alegi această cale, dar este alegerea ta cum îți trăiești viața. Tu vei fi aceea care vei suporta consecințele acestui mod de viață, nu eu.” (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

„Iată câteva întrebări pe care este de dorit să le pună o femeie atunci când este curtată de un bărbat, pentru a afla cu ce fel de om are de-a face:

3.„Vorbește-mi despre o experiență dură care te-a schimbat și te-a făcut să fii omul care ești astăzi.”

Din ceea ce-ți spune acel bărbat poți să-ți dai seama dacă el a trecut măcar printr-o experiență dură în viața lui, cum i-a făcut față și ce a învățat de pe urma ei sau dacă e o persoană care încă n-a avut parte de situații foarte dificile, pentru că, de exemplu, a fost toată viața „băiatul mamei” și mama sa l-a protejat de toate greutățile, i-a rezolvat problemele și i-a cărat poverile.

Poți să-ți dai seama dacă este rezistent sau nu, dacă este capabil să se adune în momente grele și să găsească soluții, dacă este capabil să înțeleagă și să învețe lecția din încercările prin care a trecut.

Dacă acel bărbat dă din colț în colț, dacă trebuie să se gândească, pentru a găsi ceva care să fie cât de cât asimilabil unei „experiențe dure”, fie acel bărbat încă n-a trecut prin mari încercări, fie n-a învățat nimic din ce i s-a întâmplat și acele lucruri nu l-au schimbat deloc. Niciuna dintre aceste variante nu reprezintă un semn bun, care să te încurajeze să-ți pui viața/ familia în mâinile acelui bărbat.

Un bărbat care a trecut prin încercări la viața lui și care a învățat ceva din ele este capabil să-ți răspundă imediat, fiindcă acelea au fost lucruri care l-au marcat, care l-au schimbat radical.

Când îi ceri unui bărbat „Vorbește-mi despre o experiență dură care te-a schimbat și te-a făcut să fii omul care ești astăzi”, tu ai posibilitatea să afli cum se comportă el sub presiunea stresului, cum face față crizelor care apar - și o să apară - , dacă te poți baza pe el la greu, dacă este capabil să-și păstreze echilibrul și să găsească soluții sau se pierde și trebuie să te ocupi tu de rezolvarea problemelor care o să apară în viața voastră, ca familie.

Dacă un bărbat nu este capabil să-și păstreze cumpătul în fața unei situații dificile, dacă nu este capabil să găsească soluții, soția sa va fi nevoită să preia conducerea și asta o va face să-și piardă respectul pentru partenerul său, pentru că acesta este un om slab.

P.S. Este foarte important ca mamele să nu-și cocoloșească băieții. Mamele singure fac asta de multe ori.

Nu vă mai țineți băieții ca în puf, nu-i mai protejați de orice, nu-i mai țineți sub fusta voastră, doar pentru că vreți să compensați lipsa tatălui! Nu creșteți băieți mămoși, care vor deveni bărbați slabi și care vor căuta în soția lor o a doua mamă!

Băiețelul vostru este un viitor un bărbat care va avea în grija sa o familie. Dacă nu-l creșteți ca pe un bărbat, o să fie un băiețel de 30, 40 sau chiar 50 de ani cu o familie pe care este incapabil să o protejeze și să o conducă. Lăsați-i să se confrunte cu greutăți, fiindcă așa învață, așa devin puternici, așa le este clădit caracterul!” (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

„Iată câteva întrebări pe care este de dorit să le pună o femeie atunci când este curtată de un bărbat, pentru a afla cu ce fel de om are de-a face:

4. „Cum abordezi situațiile dificile cu care te confrunți în viața ta?”

Răspunsul la această întrebare îți oferă indicii cu privire la modul în care acel bărbat abordează momentele dificile și la efectele pe care le au aceste încercări asupra stării sale emoționale.

Un bărbat care a trecut prin multe la viața lui deja știe cum să abordeze situațiile dificile într-un mod eficient.

Spre exemplu, eu am nevoie să discut despre problema respectivă cu cineva în care am încredere, ca să-mi pot ordona gândurile și să mă asigur că privesc lucrurile din perspectiva corectă. De asemenea, mă asigur că nu-i permit minții mele să o ia razna, închipuindu-și tot ce este mai rău legat de acea situație. Dacă este cazul, discut cu cineva care este priceput în domeniul respectiv, în care am încredere, pentru a obține consiliere/ un sfat avizat. De asemenea, știu că trebuie să-mi păstrez calmul și echilibrul, astfel încât să nu-mi îngrijorez familia, să comunic doar strictul necesar, astfel încât cei dragi să nu intre în panică, să-i protejez.

Un bărbat matur nu intră niciodată în panică, el este capabil să se confrunte cu orice situație, nu se lasă doborât de nimic, indiferent cât de dură ar fi acea încercare.

Este foarte important ca tu, ca femeie, să te asiguri că ai de-a face cu un bărbat care este capabil să-și păstreze cumpătul în situații de criză și să ia deciziile înțelepte, pentru că te rog să mă crezi, când vă veți confrunta cu o situație dificilă în viața de cuplu/ familie, n-o să te ajute cu nimic faptul că arată bine și viața voastră sexuală este foarte bună.

Un bărbat matur este un adevărat lider în familia sa.” (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

„Iată câteva întrebări pe care este de dorit să le pună o femeie atunci când este curtată de un bărbat, pentru a afla cu ce fel de om are de-a face:

5. „Ce te motivează, ce te inspiră în ceea ce privește viața ta personală și în zona profesională?”

Răspunsul la această întrebare te ajută să descoperi ce anume îl inspiră pe acel bărbat, ce valori are, ce îl pasionează, dacă pune inimă în ceea ce face, dacă își dorește să dea vieții lui o semnificație, dacă își urmează Chemarea sau nu. De asemenea, poți vedea dacă ceea ce-l inspiră pe el te inspiră și pe tine.

6. „Ce pasiune sau hobby îți umple inima de bucurie?”

Răspunsul la această întrebare te ajută să afli ce face acest bărbat în timpul său liber, în ce gen activități preferă să să fie implicat în afara sferei profesionale.

7.„Ce loc ocupă în viața ta dezvoltarea personală/ evoluția spirituală?”

Răspunsul la această întrebare te ajută să afli dacă acel bărbat va face o prioritate din propria evoluție și dacă este deschis la explorarea interioară și la reflecție. Poți descoperi dacă el este interesat să devină cea mai bună Versiune a sa sau nici nu știe ce înseamnă asta. Poți să-ți dai seama dacă te va susține sau nu în încercarea de a deveni cea mai bună Versiune a ta, de a evolua permanent.

De ce te-ai lega de un om care nu vrea să crească și care cel mai probabil nu te va încuraja nici pe tine să crești, pentru că nu-și va dori să urci la un nivel la care el nu este capabil să ajungă?

Dacă nu ai de-a face cu un bărbat care face o prioritate din propria evoluție și care este capabil să țină ritmul cu tine, acela nu este bărbatul potrivit pentru tine, pentru că mai devreme sau mai târziu vei simți că te trage în jos.” (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

„Iată câteva întrebări pe care este de dorit să le pună o femeie atunci când este curtată de un bărbat, pentru a afla cu ce fel de om are de-a face:

8. „Cum reușești să-ți armonizezi viața personală cu activitatea profesională?”

Această întrebare îți dă posibilitatea să afli care sunt prioritățile acelui bărbat în ceea ce privește timpul și atenția acordată vieții de familie, pe de o parte și activității profesionale, pe de alta. Poți afla dacă el este capabil să aibă o viață de familie sănătoasă sau este concentrat pe carieră și nu este dispus să ofere decât resturi (în materie de timp și energie) vieții de familie. Poți afla dacă el pune munca înaintea familiei, dacă este sa nu dispus să-ți acorde atenție și timp de calitate, ție, ca parteneră și eventual copiilor, dacă sunt și copii în familie.

9. „Ce vrei să lași în urma ta când nu vei mai fi, cum vrei să faci diferența în comunitate/ lume?”

Răspunsul te ajută să înțelegi dacă acel bărbat vrea să dea o semnificație vieții sale, dacă vrea să lase ceva de valoare în urma sa, dacă vrea să facă diferența în comunitate/ lume, dacă vrea să atingă viețile altora într-un mod benefic. De asemenea, te ajută să-ți dai seama dacă el este o persoană cu preocupări spirituale sau nu.

„Băieții” (bărbații imaturi) vor să facă impresie asupra celor din jur; bărbații maturi vor să aibă un impact benefic asupra vieții celor din jur.

Cele trei stadii de dezvoltare a unui bărbat sunt: *bărbatul învață să aibă grijă de sine; *bărbatul are grijă de familia sa; * bărbatul are grijă de comunitatea din care face parte.

10.„ Spune-mi cum vezi partenera ideală și relația de cuplu ideală pentru tine.”

Răspunsul te va ajuta să descoperi care sunt preferințele și care sunt așteptările lui într-o relație de cuplu. Vei putea să-ți dai seama care sunt prioritățile lui și care sunt calitățile pe care și le dorește de la o parteneră.

Dacă răspunsul lui este unul superficial, care ține în mare parte de aspectul fizic, de situația financiară/ locativă/ socială a partenerei, poți să știi că nu ai de-a face cu un bărbat matur.

Desigur, orice bărbat își dorește o parteneră care să-l atragă fizic/ sexual, dar dacă acesta începe cu aspectul fizic atunci când e vorba de a descrie partenera ideală pentru el, ceva nu este în ordine.” (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Dacă vrei să ai o relație de cuplu sănătoasă este necesar ca mai întâi să știi foarte clar cine ești tu cu adevărat și ce îți dorești cu adevărat de la o relație. Dacă tu nu știi cine ești cu adevărat și nu știi nici ce îți dorești, ci știi doar că ai neapărată nevoie de o relație de cuplu ca să fii fericit/ împlinit, atunci cel mai probabil o să accepți aproape pe oricine ca și partener de cuplu, fiindcă ești disperat.

Ia-ți timp ca să te lămurești cine ești tu cu adevărat și ce anume îți dorești de la o relație. Și poți să faci acest lucru chiar dacă ești în prezent într-o relație de cuplu.

Spre exemplu: „Îmi doresc să existe o comunicare permanentă și absolut sinceră între noi. Îmi doresc să existe fidelitate din punct de vedere sexual. Îmi doresc să știu că putem avea încredere deplină unul în celălalt” și așa mai departe.

Și apoi uită-te pe lista pe care ai întocmit-o cu toate acele lucruri pe care le dorești de la relația de cuplu și de la viitorul partener și întreabă-te: pot să ofer eu toate aceste lucruri în relație? Pot să fiu eu un partener care îndeplinește toate aceste condiții?

Dacă tu ești capabil să fii acel partener și te manifești în viața ta de zi cu zi în acel mod, ai șanse să găsești partenerul pe care ți-l dorești. Dacă nu ești capabil să fii acel gen de om, dacă tu nu oferi toate acele lucuri pe care le dorești de la o relație de cuplu, nu te mira că nu manifești o astfel de relație sau dacă ești într-o relație, ea nu este ceea ce ți-ai dori.

Eu am intrat întotdeauna într-o relație spunând sincer ce îmi doresc de la relația respectivă, ce pot să ofer și ce nu pot să ofer. Nu am indus în eroare pe nimeni, nu am lăsat să se înțeleagă că aș fi dispus să ofer mai mult decât eram cu adevărat dispus să ofer, nu am mințit în niciun fel. Și persoana respectivă a putut să decidă în cunoștință de cauză dacă este interesată sau nu de ceea ce eram eu dispus să ofer și de genul de relație pe care mi-o doream eu.

Am intrat în relații cu onestitate. Și am continuat relațiile cu onestitate, iar când n-a mai funcționat, am spus-o cu onestitate și ne-am despărțit într-un mod civilizat. (Michael Mirdad) Traducerea Mihaela Dan

Când intrați într-o relație cu cineva, asigurați-vă că este o relație în care comunicați la modul absolut onest cu celălalt și spuneți clar ce vă doriți și ce nu vă doriți, ce sunteți dispuși să oferiți și ce nu sunteți dispuși să oferiți în relația respectivă. Și onorați-vă promisiunile/ angajamentele, atunci când faceți o promisiune/ vă asumați un angajament. Iar dacă se întâmplă ceva și nu mai puteți să vă onorați angajamentul, spuneți-i celuilalt cu sinceritate care este situația, asumați-vă responsabilitatea.

De exemplu: „Știu că am stabilit să încercăm să vedem cum merge relația noastră timp de un an, dar acum, după șase luni, simt că nu merge, simt că nu are rost să mai continuăm, pentru că pentru mine este clar că nu va funcționa. Îmi pare rău, dar asta simt și nu vreau să te mint”.

De multe ori oamenii căută un pretext, se agață de ceva ce a făcut celălalt, exagerează proporțiile acelei greșeli și o folosesc ca motiv pentru a rupe relația, pentru că astfel nu mai este nevoie să spună că pur și simplu nu mai vor să fie în acea relație și să pară că ei sunt „vinovați” pentru despărțire.

Ăsta este un mod de a evita să-ți asumi responsabilitatea.

Nu faceți asta! Spuneți la modul onest: „Această relație nu mai funcționează pentru mine. Îmi pare rău” și puneți punct. Așa vă scutiți și pe voi, și pe partener de mai multă suferință.

Fiți onești în relații, spuneți-i adevărul celuilalt, chiar dacă este un adevăr inconfortabil. (Michael Mirdad) Traducerea Mihaela Dan

Atunci când interacționează cu o femeie care îi interesează, bărbații obișnuiți încearcă să prezinte o imagine cât mai bună, încearcă să pară altfel decât sunt, ca să o impresioneze pe aceea femeie. În astfel de cazuri, ceea ce vezi la exterior nu coincide cu ceea ce este în interior. Ceea ce prezintă ei femeii respective nu arată întotdeauna caracterul acelor bărbați.

Un bărbat cu un nivel înalt de Conștiință se va manifesta cu integritate, se va prezenta așa cum este cu adevărat, fiindcă el știe că valoarea sa vine din interior, nu din lucruri exterioare. El nu va încerca să inducă în eroare acea femeie, să o facă să creadă că este altfel decât este.

Un bărbat cu un nivel înalt de Conștiință se prezintă cu inima deschisă și se mândrește cu faptul că ceea ce este in interiorul său este și la exterior, pentru că spune ceea ce crede/ simte și face ceea ce spune.

Un bărbat obișnuit nu este capabil să identifice și să prețuiască la adevărata sa valoare o femeie cu un nivel înalt de Conștiință.

O femeie obișnuită nu este capabilă să identifice și să prețuiască la adevărata sa valoare un bărbat cu un nivel înalt de Conștiință.

Este nevoie de o femeie și un bărbat cu un nivel înalt de Conștiință ca să se identifice unul pe celălalt și să se prețuiască unul pe celălalt la adevărata lor valoare.

O femeie care are de-a face cu un bărbat cu un nivel înalt de Conștiință trebuie să fie capabilă să vadă în inima acelui bărbat, pentru că el funcționează din acel spațiu sacru al inimii sale. Dacă o femeie nu înțelege inima acelui bărbat, ea nu va putea susține o relație de durată cu el. (RC Blakes)

Cele mai multe femei nu sunt obișnuite să aibă de-a face cu bărbați cu un nivel înalt de Conștiință; lumea este plină de bărbați cu un nivel redus de conștiință, care au impresia că sunt „bărbați adevărați”.

Sunt în lumea asta bărbați care au o stimă de sine redusă și care încearcă să-și mascheze acea stimă de sine redusă jucând jocuri psihologice cu femeile, manipulându-le, controlându-le, abuzându-le emoțional. Faptul că manipulează/ folosesc femeile le dă acestor inși sentimentul „bărbăției”; acesta e un mod disfuncțional de a te simți bărbat.

Pe de altă parte, sunt bărbați care se lasă conduși de femeia din viața lor; în relația lor ea este liderul, iar el este copilul, băiețelul. Acești bărbați nu se respectă pe sine și modul în care se comportă îi face să piardă și respectul partenerei lor. Nu au viziune, se lasă târâți prin viață, fac ce vrea soția/ partenera lor.

Și poate la început femeile respective sunt mulțumite că partenerul lor face ce vor ele, dar în timp vor descoperi că nu asta își doresc de la bărbatul din viața lor, fiindcă femeile nu vor să fie liderul în relație - ele vor un bărbat, nu un copil în plus. (RC Blakes)

Un bărbat cu un nivel înalt de Conștiință observă femeile și sesizează cât de accesibile sunt acestea la avansurile bărbaților, dacă sunt disperate să capete atenția bărbaților.

Un bărbat cu un nivel înalt de Conștiință este atras de femei care sunt fericite și împlinite ca ființe individuale, care nu caută bărbați care să le completeze/ împlinească/ facă fericite. Nu este interesat de femei disperate.

Un bărbat cu un nivel înalt de Conștiință prețuiește femeile care se respectă pe ele însele, care se onorează pe ele însele.

Dacă tu îți faci fotografii în poziții languroase, îmbrăcată sumar sau îți fotografiezi posteriorul și postezi aceste fotografii pe rețelele de socializare, poți să știi că ai îndepărtat din start bărbați care au un nivel înalt de Conștiință. Îndepărtezi bărbații care caută o relație serioasă și îi atragi pe cei care vor doar sex.

Dacă vrei să mă crezi, bine, dacă nu, treaba ta, fă-ți poze de acest gen și postează-le pe rețelele de socializare. Dacă vrei să te prezinți lumii ca pe un obiect sexual, e alegerea ta.

O femeie care se respectă pe sine se prezintă lumii într-un fel care impune respect din partea celorlalți.

„Nu mă interesează ce spune lumea, ce cred ceilalți! Postez ce fotografii vreau eu!”.

Eu nu spun să te prezinți într-un mod care te onorează pentru că te interesează ce crede lumea; eu spun să te prezinți într-un mod care te onorează fiindcă te respecți pe tine suficient de mult ca să faci asta. Modul în care te prezinți în lume este un indicator al respectului pe care-l ai tu pentru propria persoană.

Un bărbat cu un nivel înalt de Conștiință prețuiește femeile care atunci când apar împrăștie Lumină, care fac lumea mai frumoasă prin simpla lor prezență/ existență/ energie.

Un bărbat cu un nivel înalt de Conștiință prețuiește femeile care se respectă pe sine, pentru că știe că o astfel de femeie îl va reprezenta și pe el cu onoare, ca parteneră a sa.

Un bărbat cu un nivel înalt de Conștiință caută o femeie care îl inspiră.

Un bărbat cu un nivel înalt de Conștiință știe că poți să-ți dai seama de calitatea unui bărbat după femeia pe care și-a ales-o ca parteneră de viață. El știe că de calitatea femeii din viața unui bărbat depinde dacă el are parte de niște oportunități sau nu, depinde ritmul în care el evoluează. (RC Blakes

Un bărbat cu un nivel înalt de Conștiință observă modul în care se prezintă în lume o femeie, observă calitatea femeii, pentru că astfel își poate da seama, printre altele, cum vor fi crescuți copiii săi.

Un bărbat cu adevărat matur nu este interesat doar de atracția sexuală pe care o simte față de o anumită femeie, el vrea să știe dacă acea femeie are nivelul potrivit, dacă îl va reprezenta cu onoare/ demnitate ca parteneră a sa și dacă poate fi o mama potrivită pentru copiii săi. El observă dacă ea are caracter, dacă se respectă pe sine, dacă le poate insufla copiilor adevăratele valori. Pentru că inima mamei este cea care formează interiorul copiilor, care formează inima copiilor.

Tatăl reprezintă și el o influență importantă în viața copiilor, dar aceștia se conectează la modul profund cu tatăl lor la ani de zile după ce se conectează la modul profund cu mama lor. Ei știu bătaia inimii mamei lor, ei sunt legănați în brațele mamei, ei sunt hrăniți la sânul mamei, ei au o conexiune emoțională profundă cu mama lor din prima clipă a vieții lor.

Când se uită la o femeie, un bărbat cu un nivel înalt de Conștiință va ști ce fel de copii va crește aceasta.

Este foarte trist să faci copii cu femeia nepotrivită; la fel de trist este să faci copii cu bărbatul nepotrivit.

Un bărbat cu un nivel înalt de Conștiință nu se joacă atunci când e vorba de aceste lucruri, se comportă la modul responsabil, nu riscă să aibă copii cu femeia nepotrivită. (RC Blakes)

Un bărbat cu un nivel înalt de Conștiință caută o femeie care știe să spună „Eu nu permit așa ceva” și nu ezită să o spună, dacă se simte tratată într-un mod lipsit de respect.

Nu este interesat de o femeie disperată să-și găsească un bărbat, nu este interesat de femeile care sar garduri, trec înot râuri și urcă munți ca să-l vâneze, să-l prindă din urmă.

O femeie care este sigură pe ea însăși, pe valoarea ei, nu aleargă după niciun bărbat. O femeie care se respectă pe ea însăși nu trage de un bărbat ca să intre într-o relație cu ea, nu face presiuni asupra unui bărbat ca să-și ia un angajament față de ea, nu se roagă de un bărbat ca acesta să petreacă mai mult timp cu ea, care nu se agață de un bărbat.

Un bărbat cu un nivel înalt de Conștiință caută o femeie care este pe deplin fericită și împlinită cu viața ei așa cum este, a cărei fericire nu depinde de un bărbat, care nu are nevoie de validare din exterior ca să se simtă valoroasă, o femeie care reprezintă o binecuvântare pentru această lume.

Nu sunt prea multe femei de acest tip în lume.

Foarte multe femei simt că au nevoie de un bărbat care să le completeze/ facă fericite, au nevoie de validarea unui bărbat ca să simtă că au valoare și sunt dispuse să facă compromisuri majore ca să aibă/ păstreze o relație. Ele tolerează comportamente lipsite de respect la adresa lor și se agață de acel bărbat, deși știu că nu este cel potrivit pentru ele.

Un bărbat cu un nivel înalt de Conștiință prețuiește o femeie care stabilește limite clare și care acționează în consecință, dacă îi sunt încălcate limitele. Ea îl învață pe bărbatului respectiv să-și asume responsabilitatea pentru faptele sale.

Foarte multe femei le tolerează partenerilor lor comportamente lipsite de respect, iar ei vor continua să se comporte așa, pentru că nu există nicio consecință. Simplul fapt că îl ameninți la nesfârșit „Dacă mai faci așa ceva o să….”, dar nu faci nimic, nu îl impresionează pe un astfel de bărbat.

Dacă ești o femeie cu un nivel înalt de Conștiință nu accepți ca partenerul tău să te înșele și să revină la tine ca și cum nimic nu s-a întâmplat, nu consideri că dacă ți-a spus că îi pare rău s-a rezolvat totul. (RC Blakes)

Un bărbat cu un nivel înalt de Conștiință prețuiește o femeie care nu acceptă să fie tratată într-un mod lipsit de respect, fiindcă el dorește ca partenera sa de cuplu să aibă aceleași valori ca și el, dorește ca aceasta să îi ofere în relație exact ceea ce îi oferă și el: respect, integritate, iubire, fidelitate.

Un bărbat cu un nivel înalt de Conștiință prețuiește o femeie care spune clar: „Nu sunt dispusă să-mi cobor standardele pentru nimeni, nici pentru tine. Dacă ești capabil să te ridici la acest nivel, excelent; dacă nu, înseamnă că nu ești bărbatul potrivit pentru mine”.

Un bărbat cu un nivel înalt de Conștiință știe că o femeie cu un nivel înalt de Conștiință te poate salva în momente de criză, fiindcă indiferent cât de puternic ești, vei avea momente foarte dificile în viață și în astfel de situații vrei să știi că ai lângă tine o femeie care te poate susține, care este lângă tine necondiționat. În astfel de momente, în care te simți pierdut, în care simți că nu mai ești sigur de valoarea ta, te uiți la femeia care este lângă tine și simplul fapt că ai alături o femeie de o asemenea calitate îți readuce încrederea în tine însuți, în valoarea ta, în capacitatea ta de a face față acelei încercări. Știi că o asemenea femeie este/rămâne lângă tine pentru că și tu ești un bărbat de calitate. (RC Blakes)

Un bărbat cu un nivel înalt de Conștiință își dorește alături de el o femeie capabilă să creeze un parteneriat care are un nivel înalt de vibrație, un parteneriat spiritual.

Unii bărbați își doresc o soție care să arate cât de cât bine, să fie supusă și să le facă 2-3 copii.

Un bărbat cu un nivel înalt de Conștiință are o altă perspectivă asupra vieții și are nevoie de o parteneră care are capacitatea intelectuală, caracterul și profunzimea necesare pentru a-i înțelege viziunea, pentru a forma o echipă care funcționează pe baza unor valori înalte și a-l susține în a-și realiza visurile. El își dorește o femeie care are propia viziune, propriile visuri, care sunt compatibile cu ale sale și astfel, împreună, pot crea ceva de valoare.

Un bărbat cu un nivel înalt de Conștiință își dorește alături de el o femeie cu care poate construi ceva de valoare.

O femeie cu un nivel înalt de Conștiință pune întrebări la care numai bărbații cu un nivel înalt de Conștiință știu să răspundă.

Când o femeie cu un nivel înalt de Conștiință începe să le pună întrebări, bărbații obișnuiți devin neliniștiți și fug, fiindcă nu sunt capabili să dea răspunsuri coerente. Un bărbat cu un nivel înalt de Conștiință este capabil să dea răspunsuri coerente și își dă seama din calitatea întrebărilor că aceea este o femeie cu un nivel înalt de Conștiință. El este atras de ea, printre altele, datorită calității acestor întrebări, care sunt un indicator al calității acelei femei. El știe că poate avea un parteneriat de succes cu o astfel de femeie, că ea este capabilă să-l susțină în a-și împlini viziunea. (RC Blakes)

Un bărbat cu un nivel înalt de Conștiință îți oferă orice dacă tu, ca femeie, îi acorzi respectul cuvenit.

Asta înseamnă că este necesar ca tu, ca femeie, să-ți faci munca interioară, să-ți vindeci traumele. Dacă tu porți încă în interiorul tău suferințele cauzate de vechile tale relații, dacă încă mai ai resentimente/ dușmănie/ furie față de niște bărbați din trecutul tău, acest lucru îți va afecta comportamentul, se va simți în energia ta, va răzbate din tonul tău, iar în multe cazuri aceste emoții reprimate te vor face ca, în mod inconștient, să tratezi într-un mod lipsit de respect bărbați care nu merită un astfel de comportament din partea ta.

Poate că niște bărbați inconștienți te-au rănit în trecut, dar dacă nu-ți vindeci traumele interioare, acea toxicitate acumulată în interiorul tău se revarsă asupra unor bărbați care nu au nicio vină pentru ce ți s-a întâmplat. Așa ajungi să tratezi într-un mod lipsit de respect un bărbat care are un nivel înalt de Conștiință și care nu este dispus să tolereze așa ceva. Așa ajungi să pierzi un bărbat care ți s-ar fi potrivit și care ar fi fost interesat de tine, dar dacă l-ai tratat într-un mod lipsit de respect, și-a văzut de drum.

Femeile vor să fie prețuite de partenerul lor, iar bărbații vor să fie respectați de partenerele lor.

Vin la mine bărbați care se plâng că soțiile lor nu mai vor să facă sex cu ei. Și îi întreb: „Când i-ai arătat ultima oară că o prețuiești, că prețuiești ceea ce aduce ea în viața ta? Nu poți să te comporți în căsnicie de parcă ai merge la prostituate și să ai pretenția ca dacă îi aduci banii acasă, ea să facă sex de câte ori vrei tu!”.

Femeile vor să fie prețuite de partenerul lor, iar bărbații vor să fie respectați de partenerele lor. Dacă vrei să fii respectat ca bărbat, prețuiește-ți partenera! Dacă vrei să fii prețuită ca femeie, respectă-ți partenerul!

O să vă dau un exemplu, un mod în care noi ne tratăm într-un mod lipsit de respect unii pe alții, fără să ne dăm seama: atunci când întrerupi pe cineva care vorbește, ca să spui ce ai tu de zis, acesta este un semn de lipsă de respect la adresa acelei persoane. Și eu mă mai surprind făcând asta uneori, dar îmi dau seama imediat, îmi cer scuze și-l rog pe interlocutorul meu să termine ce are de spus.

Multe femei obișnuiesc să-l întrerupă pe celălalt când vorbește, nu-i permit partenerului lor să spună ce are de spus, îi taie vorba, ca să-l contrazică. Așa ceva nu se face. Îi permiți celuilalt să termine de vorbit, după care îți spui propria opinie. (RC Blakes)

Eu le spun mereu femeilor pe care le consiliez: „Căsătorește-te cu cineva care se potrivește cu viziunea ta cu privire la propriul viitor. Ia-ți timp ca să descoperi cine ești cu adevărat și încotro te îndrepți, fiindcă numai așa poți să știi dacă un bărbat se potrivește cu viziunea ta despre viitor sau nu”.

Sunt foarte multe femei care se căsătoresc pentru că sunt supuse presiunii familiei/ societății, care consideră că dacă nu te-ai căsătorit până la o anumită vârstă e ceva în neregulă cu tine, că dă rău în ochii lumii.

Eu aș zice că mai rău e când te măriți și ajungi să trăiești o viață cu un bărbat cu care în mod normal, dacă nu erai supusă unor presiuni sociale, nici nu ai fi acceptat să te întâlnești.

Tu nu ai cum să-ți dai seama dacă un bărbat se potrivește cu viziunea ta cu privire la propriul viitor, dacă nu ai apucat să-ți formezi acea viziune. Până nu te cunoști pe tine însăți și nu știi ce-ți dorești de la viață, nu ai idee care este viziunea ta.

Când nu știi cine ești și ce-ți dorești intri în relație cu tot felul de bărbați care nu ți se potrivesc și ai parte de despărțiri dureroase. E ca și cum ai intra într-un magazin de încălțăminte și ai cumpăra tot timpul pantofi care nu sunt mărimea ta. E dureros! (RC Blakes)

Unul dintre semnele că un bărbat iubește o femeie este acela că este sincer cu ea. El merge cu sinceritatea până la capăt, în sensul în care îi spune tot adevărul despre trecutul său, despre cine este el cu adevărat.

Un bărbat care iubește cu adevărat o femeie vrea ca ea să știe cine este el cu adevărat, nu vrea să o înșele în vreun fel.

Un bărbat care prețuiește cu adevărat o femeie îi spune secretele sale. (RC Blakes)

,,În picioare, domnule, în fața unei femei,

pentru toată violența comisă împotriva ei,

pentru toate umilinţele suferite,

pentru trupul ei pe care l-ai exploatat,

pentru inteligenţa ei pe care ai călcat-o în picioare,

pentru ignoranța în care ai lăsat-o,

pentru libertatea pe care i-ai refuzat-o,

pentru gura pe care ai oprit-o să vorbească,

pentru aripile pe care le-ai tăiat,

pentru toate acestea,

în picioare, domnule, în fața unei femei.

Și asta nu este de ajuns.

Pleacă-te de fiecare dată când o femeie îți privește sufletul,

pentru că ea știe să-l vadă,

pentru că ea știe să îl facă să cânte.

Ridică-te, domnule, de fiecare dată când îți mângâie mâna,

de fiecare dată când îți usucă lacrimile,

de parcă ai fi copilul ei.

În picioare, mereu în picioare, domnul meu,

când intră în cameră și ofera dragoste

sau când îți ascunde durerea și singurătatea

și nevoia teribilă de a fi iubită.

Nu încerca să o ajuți

când se prăbușește sub greutatea lumii.

Ea nu are nevoie de mila ta.

Are nevoie de tine,

să stai pe podea langa ea

și să așteapți ca inima să se calmeze,

ca frica să dispară,

ca lumea întreagă să înceapă din nou să se miște pașnic

și ea va fi întotdeauna cea care se va ridica prima

să-ți dea o mână să te ridice,

astfel încât să te apropie de cer,

de cerul acela înalt în care trăiește sufletul ei

şi de unde, domnule,

nu o vei smulge niciodată."

William Jean Bertozzo

Din monologul spectacolului său de teatru ,,Don Quijote"

Atât timp cât accepți să fii doar o opțiune pentru cineva (nu o prioritate), acel om va continua să se joace cu tine, nu vei ajunge să ai o relație serioasă cu el. Nu vei obține respect din partea unui om, dacă tu accepți să fii doar o opțiune pentru el.

Este valabil și pentru bărbați, și pentru femei.

Cum știi că ești doar o opțiune? Știi că ești doar o opțiune când, în general, acel om este disponibil pentru tine doar când are el chef. Nu ești o prioritate pentru el, ești doar o variantă la care știe că poate apela, în lipsa altor variante de moment.

Ești doar o opțiune atunci când acel om își permite să te trateze într-un mod lipsit de respect și nu-i pasă dacă te superi, dacă te rănește, fiindcă pentru el nu înseamnă mare lucru dacă nu vă mai întâlniți, are și alte opțiuni.

Poate că deja ți-a spus că nu este interesat de o relație serioasă și tu continui relația cu el sau poate ți-a promis marea cu sarea, dar a trecut mult timp de atunci și nu s-a ținut de promisiuni – în aceste cazuri, tu ești doar o opțiune, nu o prioritate pentru acel om. Poate ții acel om în viața ta fiindcă speri/ te rogi ca lucrurile să se schimbe, ca el să își dea seama că vă potriviți și să își schimbe comportamentul, să facă din tine o prioritate.

Hai să vă explic cum vine treaba asta cu a te ruga ca Dumnezeu să-l facă pe acel bărbat să te iubească: Dumnezeu nu se ocupă cu asemenea lucruri. Dumnezeu nu manipulează oamenii, ca să te iubească pe tine.

Dacă un bărbat nu simte că vă potriviți, dacă nu își dorește o relație serioasă cu tine, nu e treaba lui Dumnezeu să-l facă să se răzgândească. Dumnezeu respectă liberul arbitru al fiecăruia.

Dacă acel bărbat nu te vrea cu adevărat, nu te iubește cu adevărat, acceptă acest lucru și respectă-te mai mult pe tine însăți, nu mai accepta să fii doar o opțiune pentru un bărbat, nu mai rămâne agățată într-o situație care știi că va avea un final dureros pentru tine!

O opțiune înseamnă o variantă pe care ești liber să o alegi sau să n-o alegi, după cum ai chef pe moment, nu este o prioritate.

Chiar vrei să fii o opțiune în viața altuia? Ai atât de puțin respect față de propria persoană? Chiar ești dispus să oferi un loc important în viața ta cuiva care te consideră o opțiune, nimic mai mult?

Dacă ești dispus(ă) să accepți acest adevăr dureros, că ești doar o opțiune pentru acel om, trebuie să alegi între două tipuri de dureri: durerea temporară provocată de despărțirea de el sau durerea de durată provocată de faptul că va continua să te trateze ca pe o opțiune.

Poți să alegi prima variantă, să treci prin acea durere, să o vindeci și să mergi mai departe cu viața ta sau poți să alegi a doua variantă și să-ți distrugi viața acceptând firimituri.

În general, femeile sunt cele care acceptă să fie o opțiune, sunt puțini bărbații care acceptă așa ceva. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Discuția despre a fi doar opțiunea cuiva, nu prioritatea sa, este valabilă pentru bărbați și femei, dar în general, cele mai multe persoane care acceptă să fie doar o opțiune sunt femei.

De multe ori bărbații nu-și doresc o relație serioasă, ei vor doar să exploreze, să facă sex, așa încât aceștia nu se agață de o femeie anume; dacă ea îi tratează ca și cum n-ar conta, merg mai departe, la alte femei.

Noi, bărbații, creștem ca vârstă, dar nu ne maturizăm cu adevărat decât mult mai târziu, iar până se întâmplă asta ne jucăm cu sentimentele femeilor, nu ne interesează să ne implicăm cu adevărat într-o relație, trecem din femeie în femeie și ni se pare că asta ne face să fim bărbați adevărați.

Pe de altă parte, femeile, în general, își doresc o relație serioasă și fac tot ce depinde de ele ca relația lor să meargă, investesc foarte mult în încercarea de a ține alături de ele bărbați care nu sunt interesați de ele la modul serios. De aceea spun că tu, ca femeie, trebuie să ai demnitate, să te respecți pe tine însăți suficient de mult pentru a recunoaște când un bărbat te tratează ca și cum ai fi doar o opțiune și să încetezi să îi oferi acestuia tot ce i-ai oferi dacă ai fi o prioritate pentru el. Nu accepta ani la rând să fii într-o relație nedefinită cu el și să facă sex cu tine de câte ori are chef, pentru ca în final să-i reproșezi: „Sunt/ am fost doar o opțiune pentru tine!”.

Ar trebui să ai mai multă demnitate și mai mult respect față de propria persoană și să nu accepți să te oferi necondiționat unui bărbat care te consideră o haltă, înainte de a pleca în altă parte. Ar trebui să accepți adevărul dureros („Sunt doar o opțiune pentru el”) și să pui punct acelei relații, chiar dacă simți că inima ta se frânge.

Încetează să mai încerci să resuscitezi un cadavru! Relația voastră n-a fost niciodată una serioasă, din punctul lui de vedere. Ceea ce a fost între voi a fost mort de la bun început, el n-a văzut niciodată legătura voastră ca pe o relație serioasă, ci doar ca pe o oprire temporară, doar că tu ai sperat că acel cadavru va învia la un moment dat, pentru că erai disperată să-l ții alături de tine pe bărbatul respectiv.

Faptul că nu ai demnitate, că nu te respecți pe tine însăți, va face să atragi iar și iar bărbați care te vor trata ca pe o opțiune. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Când accepți să fii doar o opțiune pentru bărbații din viața ta, când relație după relație, tu ești doar o opțiune, înseamnă că transmiți energetic mesajul „Eu accept să fiu o opțiune” și bărbații care caută așa ceva te vor aborda. Când transmiți acest mesaj este ca și cum ai turna sânge în apă: se vor aduna toți rechinii din zonă.

Relațiile sunt ca un mall: unii intră doar ca să se uite și să probeze diverse produse, dar n-au nicio intenție să cumpere ceva, iar alții intră ca să cumpere și știu exact ce vor. Când tu îți expui „în vitrină” toate cele, o să-i atragi pe cei din prima categorie, care o să intre și o să probeze „marfa” (vor face eventual și ceva poze, ca să le posteze pe FB) și apoi o vor pune la loc pe raft și vor intra în alte magazine în care vor proba altă marfă, iar la sfârșitul zilei nu vor cumpăra nimic.

Unii bărbați sunt dintre cei care probează marfa și trec mai departe, la alte magazine, la altă marfă. De aceea este de dorit să nu mai oferi marfa ta oricărui bărbat care vrea să o probeze, fiindcă aceștia o să-ți răvășească rafturile și vor trece mai departe.

Bărbații care sunt interesați doar să probeze marfa îți vor irosi timpul și energia, iar la final îți vor spune că se mai gândesc, fiindcă nu sunt hotărâți ce vor să cumpere.

Când tu te prezinți/ comporți ca o femeie care acceptă să fie doar opțiunea unui bărbat, vei atrage întotdeauna bărbați care vin doar să probeze marfa, nu să cumpere ceva.

În această lume sunt mai mulți cei care vor să probeze marfa decât cei care chiar vor să cumpere ceva. Ar fi spre binele tău să înveți să faci diferența între cele două categorii de bărbați. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Un bărbat care este cu adevărat interesat de tine, care vrea să aibă o relație serioasă cu tine, privește dincolo de aspectul tău fizic, fiindcă nu vrea doar să te bage în patul lui. El vrea să te cunoască mai bine, să te înțeleagă, să se conecteze emoțional cu tine.

Un bărbat care vrea doar să „probeze marfa” o să te privească de jos în sus, o să te măsoare admirativ, o să facă aluzii sexuale, iar femeile care au un nivel redus de conștiință sunt măgulite de acest gen de atenție, se simt admirate, se simt sexy.

O femeie cu un nivel înalt de Conștiință știe că e sexy de când se trezește dimineața, nu are nevoie să fie măsurată din priviri la modul vulgar sau să fie fluierată pe stradă de un bărbat, ca să se simtă sexy.

Și pot eu să vorbesc toată ziua, dar până când tu nu vei hotărî că meriți mai mult decât o legătură incertă în care ești doar o opțiune pentru un anumit bărbat, până nu vei decide să nu mai accepți firimituri, vei continua să atragi acest gen de bărbați și să fii tratată într-un mod lipsit de respect.

Eu aud tot felul de femei care spun „Nu mai găsești bărbați buni în ziua de azi!”.

Uite cum stau lucrurile, din punctul meu de vedere: eu am de-a face cu foarte mulți oameni și foarte rar întâlnesc o femeie care să fie la nivelul la care să poată atrage un bărbat cu un nivel înalt de Conștiință, care să fie capabilă să facă față unei relații cu un astfel de bărbat.

Cele mai multe femei trec dintr-o relație în alta și toate acele relații sunt unele în care ele acceptă să fie tratate într-un mod lipsit de respect/ abuziv. Când ies dintr-o relație încep să caute cu disperare un alt bărbat și se mulțumesc cu ce găsesc, numai să aibă o relație.

Unde își are locul în acest tablou un bărbat cu un nivel înalt de Conștiință?

Când magazinul tău e plin mereu de bărbați care „probează marfa”, când ești ocupată mereu cu aceștia, când să mai ai timp să vezi că a trecut prin zonă un bărbat care chiar este interesat să cumpere, nu doar să probeze și apoi să pună marfa înapoi pe raft?

Ce impresie crezi că își va face despre tine un bărbat care are un nivel înalt de Conștiință, când tu ești ocupată mereu cu bărbați care probează marfa?

Mai ales acum, în aceste vremuri în care oamenii postează tot felul informații și de fotografii despre ce fac, unde merg, cum se îmbracă, cu cine se însoțesc, este ușor pentru un bărbat care este capabil să VADĂ dincolo de aparențe, să-și dea seama ce fel de persoană ești, care este nivelul tău de conștiință. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Când accepți să fii doar o opțiune pentru un bărbat, ajungi să consideri că este ceva extraordinar simplul fapt că uneori ești tratată cu un minim respect. Standardele tale sunt atât de joase, încât ai impresia că ești tratată ca o regină când un bărbat îți oferă doar niște firimituri; tu le exagerezi valoarea și te comporți de parcă ai fi fost invitată la un festin.

Noi avem generații de femei care au fost tratate într-un mod atât de lipsit de respect, atât de abuziv, încât dacă au parte de niște lucruri care de fapt sunt absolut firești într-o relație, consideră că ar trebui să fie cele mai fericite femei, că relația lor este foarte bună.

De exemplu, sunt femei care consideră că dacă soțul lor nu le înșeală sau nu este un alcoolic sau nu le bate, ar trebui să fie fericite, fiindcă au mult mai mult decât nenumărate alte femei. De fapt, toate aceste lucruri sunt firești într-o căsnicie, este firesc ca soții să nu se înșele unul pe altul, ca bărbatul să nu fie un alcoolic și să nu-și bată soția.

Simplul fapt că ai aceste lucruri nu înseamnă că ai o căsnicie fericită. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Câți dintre voi cunoașteți femei care la scurt timp după ce au întâlnit un bărbat au ajuns în patul lui, au rămas însărcinate și nici măcar nu apucaseră să-l cunoască prea bine pe bărbatul respectiv?

De ce ar face o femeie așa ceva?

Unii ar spune că e vorba de eliberarea femeii de vechile reguli și tipare ale societății patriarhale, că e dreptul ei să facă ce vrea cu corpul ei.

În opinia mea, nu e vorba de eliberare, ci de încarcerare. Nu ești eliberată dacă ajungi în patul unui bărbat pe care abia l-ai cunoscut, faci sex cu el și rămâi însărcinată, după care aduci pe lume un copil cu un bărbat care nu te vrea nici pe tine, nici copilul. Aici este vorba despre faptul că nu ai stimă de sine, nu te respecți pe tine însăți și accepți ca un bărbat să te folosească pentru a-și satisface nevoile sale sexuale.

O femeie care se respectă nu își va oferi corpul unui bărbat despre care nu știe mai nimic, care poate nu este interesat decât să facă sex.

O femeie care se respectă își va lua timp ca să cunoască acel bărbat, va observa limbajul acestuia, va fi atentă la energia acestuia și va observa cum se comportă acesta cu ea.

Limbajul unui bărbat este foarte important.

Cum îi vorbește un bărbat unei femei?

Cuvintele au putere. Cuvintele unui bărbat pot clădi ceva în interiorul unei femei sau pot dărâma ceva în interiorul ei.

Când un bărbat doboară o femeie prin modul în care îi vorbește, el poate susține că nu a făcut decât să-i ofere o critică constructivă, că vrea să o învețe de bine. De fapt, când un bărbat distruge sistematic încrederea în sine a unei femei prin limbajul pe care îl folosește, el face asta cu intenție. Prin modul în care îi vorbește, acel bărbat o face să simtă că nu are nicio valoare, că este un nimic. Îi distruge stima de sine, respectul față de sine și încrederea în sine. Acea femeie simte că ceva se întâmplă cu ea, dar nu-și dă seama ce se întâmplă și se afundă tot mai mult în prăpastie.

Un bărbat care te respectă îți vorbește în așa fel, încât simți că te înalță, că ești susținută, că îți este respectată valoarea. Un astfel de bărbat te ajută să îți întărești stima de sine, respectul față de sine și încrederea în propria persoană.

Unele cuvinte te ajută să vindeci anumite aspecte rănite din interiorul tău, să te înalți, să-ți vezi adevărata valoare, să crești. Alte cuvinte te pot dărâma. Și este important să fii capabilă se sesizezi ce oameni folosesc în interacțiunea cu tine cuvinte care te ridică și ce oameni folosesc cuvinte care te doboară.

Bărbații care folosesc un limbaj care te doboară o fac cu intenție, pentru că astfel te conving că nu valorezi mare lucru și așa te țin sub controlul lor, fac ce vor cu tine, pentru că tu o să înduri orice. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Atunci când ai de-a face cu un bărbat, fii atentă la CUVINTELE pe care le folosește în interacțiunea cu tine, dar și la ENERGIA acestuia.

Fiecare om are o anumită energie și dacă ești atent, poți simți energia celor din jur. Un om îl poate înșela pe altul prin cuvintele sale, dar nu-și poate „măslui” energia. Ca atare, totul este să ieși din mintea ta și să-ți permiți să simți energia omului cu care interacționezi.

Și dacă vrei, înainte de a te întâlni cu bărbatul respectiv poți să ceri: „Doamne, te rog ajută-mă să simt cât mai clar energia acestui om, dincolo de aspectul său fizic, dincolo de cuvintele sale. Și ajută-mă să nu mă mint pe mine însămi în legătură cu ceea ce simt”.

Pentru că uneori un om arată atât de bine și pare atât de fermecător, încât ne mințim în legătură cu acea voce din interiorul nostru care ne spune „Să nu ai încredere în el!”.

Și vreau să înțelegi un lucru: dacă tu simți că ceva din interiorul tău îți spune „Să nu ai încredere în acest om!”, nu trebuie să știi ce anume e în neregulă cu el, nu e nevoie să faci investigații ca să-ți dai seama ce anume ascunde, nu e nevoie să rezolvi misterul, nu ai nevoie să dai explicații, tot ce ai nevoie să știi este că ghidarea ta interioară îți spune „Nu” și să asculți acea ghidare, să spui și tu „Nu”.

Nu are nicio importanță cât de bine arată acel bărbat, câți bani are, ce statut social are, cât de fermecător este; dacă tu simți adânc în interiorul tău că e „Nu”, spui „Nu” și mergi mai departe.

Nu ignorați niciodată ceea ce simțiți în legătură cu energia unui om, pentru că riscați să ajungeți în situații periculoase. Dacă simțiți că ceva nu e în regulă cu el, indiferent care sunt aparențele, spuneți „Nu”!

Acea parte din tine care simte energiile este partea cea mai conectată cu Dumnezeu. Dacă acea parte din tine îți spune „Nu”, înseamnă că Dumnezeu îți spune „Nu te băga în chestia asta!”. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Câte femei nu au intrat într-o relație de cuplu cu un bărbat cu care nu au fost niciodată pe aceeași lungime de undă? Câte femei nu au simțit de la bun început că energia acelui bărbat nu rezona cu ele, dar au mers înainte, pentru că au sperat că în timp, îl vor schimba pe bărbatul respectiv?

E o idee foarte proastă să intri într-o relație de cuplu cu un om care are o energie foarte diferită de a ta.

În tinerețea mea mi s-a întâmplat de mai multe ori să mă întâlnesc cu femei care erau foarte frumoase și care erau interesate de mine, dar eu simțeam că nu rezonez cu ele, energia lor nu se potrivea cu mine. Și nu mă mai întâlneam cu ele, pentru că știam că dacă o fac, risc să se întâmple lucruri neplăcute. Dacă simțeam că ceva în interiorul meu spune „Nu”, spuneam și eu „Nu”.

Dacă simți de la prima întâlnire că nu rezonezi cu acea persoană, fii sincer și spune-i adevărul, nu te întâlni în continuare cu ea, sperând să ai parte de ceva sex, până găsești pe altcineva cu care rezonezi. Poate că o să-ți iasă chestia asta de câteva ori, dar riști să intri în situații care nu sunt deloc plăcute, dacă ignori semnalele ghidării tale interioare. Eu te sfătuiesc să nu te joci cu așa ceva. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Când un bărbat este potrivit pentru tine o să te simți VĂZUTĂ și AUZITĂ.

Când un bărbat este potrivit pentru tine o să te simți în siguranță alături de el.

Când un bărbat este potrivit pentru tine o să simți că el te respectă.

O femeie care are un nivel redus de conștiință se va simți măgulită când un bărbat va face aluzii sexuale și îi va spune că o dorește la pat. O femeie cu un nivel înalt de Conștiință nu va accepta să fie tratată ca un obiect sexual.

Când un bărbat este potrivit pentru tine o să simți că ești o prioritate pentru el. Comportamentul lui va dovedi că ești o prioritate pentru el.

Fii atentă la CUVINTELE pe care le folosește un bărbat atunci când vorbește cu tine, fii atentă la ENERGIA lui și fii atentă și la COMPORTAMENTUL lui, dacă vrei să-ți faci o idee cât mai clară cu privire la caracterul lui.

Dacă tu îi permiți unui bărbat să te trateze într-un mod lipsit de respect, nu te baza pe faptul că lucrurile se vor îmbunătăți din acest punct de vedere, în timp. Se va întâmpla exact invers: te va trata într-un mod din ce în ce mai urât, pentru că vede că îi permiți. El va întinde coarda tot mai mult, verificând cât de multe ești dispusă să suporți.

Dacă tu îl prinzi că te-a înșelat sau dacă a avut un comportament abuziv și îi spui că relația voastră s-a încheiat, dar după câteva zile îl suni și îi spui „Hai să vorbim… Îmi promiți că nu mă mai faci asta niciodată?” și vă împăcați, atunci poți să fii sigură că va continua să facă acele lucruri, pentru că știe că ești prinsă în plasă. Dacă tu nu te respecți pe tine însăți suficient de mult cât să nu tolerezi asemenea lucruri, el cu siguranță nu te va respecta suficient de mult cât să nu mai facă acele lucruri. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Atunci când un bărbat este atent la ceea ce simte/ spune/ dorește partenera sa, aceasta simte că este iubită.

De aceea uneori femeile le spun bărbaților: „Ar fi trebuit să știi că voiam asta!”, iar ei se supără „De unde să știu, dacă nu mi-ai zis? Voiai să-ți citesc gândurile?!”.

Nu era nevoie să îi citești gândurile, ea ți-a făcut suficiente aluzii că își dorește acel lucru și dacă ai fi fost atent, ai fi înțeles.

Când un bărbat dovedește că este atent la partenera sa, acest lucru îi deschide inima femeii respective.

Bărbații muncesc, aduc banii acasă, nu-și jignesc soția, nu o lovesc, deci consideră că au făcut tot ce depindea de ei pentru ca ea să fie fericită și se întreabă de ce partenera lor nu este foarte cooperantă la nivel sexual, de ce nu răspunde așa cum ar putea răspunde și cum cred bărbații că ar trebui să răspundă, dat fiindcă ei „și-au făcut datoria de soț“.

Ceea ce am descoperit eu în propria căsnicie este că dacă sunt atent la soția mea în timpul zilei, totul merge de minune în timpul nopții.

Dacă vreți să auziți ce vă spun, bine; dacă nu, iarăși bine.

Cei mai mulți bărbați știu cum să facă dragoste la nivel sexual cu soția lor, dar nu au idee cum să facă dragoste cu mintea și cu inima ei. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

O femeie își dorește ca partenerul ei SĂ COMUNICE cu ea.

Dacă tu nu comunici cu partenera ta, ea nu are de unde să știe ce simți și ce-ți dorești.

Cum poți să cunoști mai bine un om, dacă el nu comunică?

Cum poți să ajuți un om, dacă el nu comunică?

Pentru o femeie comunicarea este o formă de conexiune cu partenerul ei și este o formă prin care îți arăți iubirea.

O mulțime de femei nu se simt iubite, pentru că partenerul lor nu comunică mai deloc cu ele. Iar bărbații lor cred că totul e în regulă în relația lor, pentru că ei se simt iubiți dacă au parte de sex.

Conexiunea pe care o simte atunci când comunici cu adevărat cu ea este mai importantă pentru o femeie decât conexiunea sexuală.

Dă-i mai multă atenție partenerei tale, dacă vrei ca relația ta de cuplu să meargă bine. Petrece timp de calitate cu ea. Spune-i în fiecare zi ceva frumos, fă-i un compliment. Cumpără-i din când în când un mic cadou. Spală vasele din când în când. Pune-ți brațul în jurul umerilor ei atunci când ea gătește și sărut-o pe gât, spune-i că o iubești. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Cele mai multe femei iau în serios bărbații, în timp ce mulți bărbați vor doar să se joace cu acestea; femeile își deschid inima către bărbații din viața lor, în timp ce aceștia joacă jocuri toxice cu ele.

Și o să vă vorbesc despre jocul bărbaților toxici, despre modul în care un bărbat toxic manipulează o femeie și o aduce în stadiul în care ea simte că își pierde mințile, în care acceptă orice tip de abuz din partea acestuia și continuă să îl dorească și să îl caute, chiar și atunci când el o respinge de mai multe ori.

Acest joc este unul pe care bărbatul toxic îl practică la modul intenționat și are 3 etape:

1.Bărbatul se apropie de acea femeie prin discuții prin care o manipulează. El află ce îi place acelei femei, ce dorește ea, cum arată bărbatul visurilor ei și apoi se comportă ca și cum ar fi acel bărbat. Femeia nu-și dă seama că el joacă un rol. El spune exact ce-i place ei să audă, se comportă așa cum îi place ei să se comporte un bărbat și o atrage într-o legătură sexuală.

2. Bărbatul lucrează la a deveni adicția emoțională a acelei femei. Se comportă impecabil, face tot ce poate să o farmece, petrece mult timp cu ea și când s-a asigurat că ea este îndrăgostită, începe să împingă relația lor sexuală dincolo de limitele femeii. Îi va cere acelei femei să facă lucruri pe care ea nu se simte confortabil să le facă și insistă până când ea acceptă. După ce ea acceptă în sfârșit să facă acele lucruri, el va forța și mai mult nota, îi va cere să facă alte lucruri pe care ea nu se simte confortabil să le facă. Cu cât îi forțează mai mult limitele acelei femei la nivel sexual, cu atât ea va deveni mai dependentă de el. Cu cât ea se va forța mai mult să facă lucruri pe care nu vrea să le facă - dar le face fiindcă el îi cere și nu vrea să îl piardă -, cu atât mai mult ea își diminuează capacitatea de a spune „Nu”, cu atât mai supusă este în relația cu acel bărbat.

3.Deși a adus-o în stadiul în care ea face tot ce îi cere, el evită să își ia un angajament clar față de ea. Acea femeie a făcut deja o mulțime de compromisuri pentru el, a făcut lucruri pe care nu ar fi vrut să le facă, numai ca el să fie mulțumit, sperând că acel bărbat își va asuma o relație serioasă cu ea. Asta nu se va întâmpla, el va evita să-și asume un angajament ferm. Dacă se va însura, totuși, o va face pentru că are interesul să o facă – spre exemplu, dacă ai o situație financiară foarte bună, se va căsători cu tine pentru bani, dar nu se va considera niciodată ca fiind un bărbat însurat, te va înșela fără nicio reținere.

Acesta este jocul pe care îl practică bărbații care funcționează în baza unui tipar toxic. Iar femeile cu un nivel redus de conștiință le cad în plasă acestor bărbați, fiindcă sunt atrase de ei inițial, iar apoi, când își dau seama cum sunt aceștia, deja sunt depedente de ei, nu se mai pot despărți de ei.

Femeile care au traume nevindecate (au toxicitate în interiorul lor) sunt atrase de bărbați toxici. Ele acceptă iar și iar astfel de bărbați în viața lor și apoi se miră că nu pot avea o relație sănătoasă. (RC Blakes)

Un bărbat toxic vrea să supună/ controleze femeia. Un bărbat toxic disprețuiește femeia, o denigrează și îi distruge stima de sine.

O femeie care are un nivel redus de conștiință participă de bună voie și nesilită de nimeni la propria ei dezonorare. Spre exemplu, îi permiți unui bărbat să te abuzeze verbal/ emoțional/ fizic/ psihic și rămâi alături de el sau te întorci la el, dacă ai plecat. Îi permiți unui bărbat să te înșele iar și iar și continui să rămâi alături de el. La un anumit nivel ești conștientă că ți-ai pierdut demnitatea făcând acele lucruri, dar tot rămâi cu el. Ești ca un drogat care știe că drogurile îl vor ucide, dar nu se poate abține, nu poate renunța la ele.

O femeie care are un nivel redus de conștiință este atrasă de bărbați care sunt indisponibili din punct de vedere emoțional și care o distrug. Acești bărbați sunt „genul ei”; bărbații care ar trata-o frumos într-o relație nu au nicio șansă cu ea, îi respinge din start, pentru că „nu sunt genul ei”; ea alege iar și iar bărbați toxici (cu care rezonează toxicitatea din ea) și care o traumatizează.

Generație după generație, femeile au fost învățate să își evalueze valoarea în funcție de acceptarea/ validarea pe care o obțin de la bărbați. Ele cred că au valoare numai dacă le vrea/ acceptă un bărbat, numai dacă au o relație de cuplu.

O femeie care are un nivel redus de conștiință își evaluează valoarea în funcție de acceptarea/ validarea pe care o obține de la bărbați toxici. (RC Blakes)

Generație după generație, femeile au fost învățate să își evalueze valoarea în funcție de acceptarea/ validarea pe care o obțin de la bărbați. Ele cred că au valoare numai dacă le vrea/ acceptă un bărbat, numai dacă au o relație de cuplu.

Dar simplul fapt că ai o verighetă pe deget nu înseamnă că ai o căsnicie. O căsnicie este atunci când cei doi parteneri se iubesc, se respectă și se susțin unul pe celălalt.

Dacă un bărbat nu se căsătorește toată viața lui și nu face copii, nu are nicio problemă, nu simte niciun fel de presiune din partea societății, nu îi spune nimeni că e ceva în neregulă cu el.

Dacă o femeie nu se căsătorește și nu are copii până la o anumită vârstă, societatea pune o presiune imensă pe ea, ea este pur și simplu abuzată psihic, pentru că familia, rudele, prietenii, cunoscuții o întreabă întruna de ce nu s-a căsătorit, când se căsătorește, când face copii sau o compătimesc pentru că „n-a reușit să-și găsească un bărbat”.

Dacă o femeie nu are un soț până la o anumită vârstă și i se tot repetă că ceasul ei biologic ticăie, aceasta începe să creadă că într-adevăr e ceva în neregulă cu ea și își coboară standardele în materie de bărbați. Dacă nu a găsit până la acea vârstă un bărbat care să i se pară potrivit pentru a se căsători, va decide că trebuie să se mulțumească și cu jumătăți de măsură, numai „să intre și ea în rândul lumii”, să aibă un bărbat și o relație. Este dispusă să accepte bărbați care nu se ridică la nivelul ei, merge pe principiul „mai bine așa, decât deloc”. Așa intră ea pe o pantă descendentă. (RC Blakes)

Societatea promovează bărbatul toxic, el are o imagine comercială – vezi bărbați toxici („băieții răi”) promovați în filme, în reclame, la televiziune, în reviste, etc.

Pentru o femeie cu un nivel redus de conștiință bărbații toxici sunt sexy, îi dau fiori; ceilalți sunt „plictisitori”, „nu sunt genul ei”.

O femeie cu un nivel redus de conștiință își alege partenerul în principal în baza atracției sexuale pe care o simte față de acel bărbat. Dacă el arată bine și spune ce-i place ei să audă, ea este gata să meargă mai departe cu acea „relație”.

O femeie cu un nivel redus de conștiință este entuziasmată de aspecte superficiale când e vorba de un bărbat, nu-și ia timp să-l cunoască mai bine, să-și dea seama ce caracter are el, ce gen de om este; fiindcă își dorește cu disperare un bărbat, se grăbește să facă sex cu acesta, crezând că astfel ei încep o relație. De obicei această femeie se grăbește să îi ofere bărbatului tot ce i-ar oferi unui soț, deși el nu s-a angajat față de ea cu nimic.

La început bărbatul toxic pare bărbatul visurilor tale, te face să devii dependentă de el, după care începe să te distrugă sistematic. Îți promite câte în luna și-n stele, dar nu-ți va da niciodată ce îți dorești, pentru că acesta este unul dintre modurile în care te controlează. Și la un moment dat ajungi să constatați că tu i-ai dat totul, inclusiv demnitatea ta și că ești doar unul dintre „membrii echipei”, fiindcă el face sex și cu alte femei.

Cu cât îți scade mai mult stima de sine, cu cât ți-a rămas mai puțină demnitate, cu atât mai ușor îi este să te manipuleze, să te controleze.

Și în tot acest timp în care tu faci sex cu el, îi speli, îi calci, îi gătești (adică faci ce ai face pentru soțul tău), el nu-și asumă nici măcar o relație oficială și exclusivă cu tine (adică nu se consideră nici măcar iubitul tău).

Și uneori împinge lucrurile până la a te lăsa să afli că face sex și cu altele, ca să te aducă la un nivel la care să simți că nu mai ai nicio fărâmă de demnitate. Și rămâi lângă el, fiindcă ai nevoie să știe lumea că ești într-o relație, că ai un bărbat…

Poate că o să-i spui „Dacă mai faci asta o să te părăsesc!”, dar el o face din nou. Și tu iar îi spui „Dacă mai faci asta o să te părăsesc!”, iar el o face din nou. Și tu nu-l părăsești. (RC Blakes)

Motivul pentru care o femeie suferă atât de mult când e vorba despre o relație cu un bărbat toxic este acela că ea simte că a investit mult în acea „relație” - care de fapt pentru bărbatul respectiv n-a fost niciodată o relație adevărată -, așa încât dacă i-ar pune punct, ar pierde totul. Ea a investit ani sau chiar decenii în acea relație, a investit sentimente, energie, speranțe și nu se îndură să renunțe la tot și să plece.

Pentru ea este dureros să accepte adevărul: că acel bărbat nu a fost niciodată interesat de o relație serioasă, ci a vrut doar să obțină diverse lucruri de la ea, că s-a jucat cu ea.

O astfel de experiență te traumatizează.

Dacă ajungi, totuși, în punctul în care ești dispusă să VEZI acest adevăr dureros, să accepți că el s-a jucat cu tine, nu te judeca pentru faptul că ai căzut în plasa sa. Atât ai știut la acel moment, ai făcut cum ai crezut tu că este mai bine pentru tine, de la nivelul de conștiință la care te aflai.

Cum își revine o femeie după ce a fost prinsă în jocul unui bărbat toxic?

Pasul 1: Încetează să joci acel joc în care pierzi mereu. Când funcționezi la un nivel redus de conștiință, când ești traumatizată, ești ca un om dependent de jocurile de noroc: „Am băgat atât de mulți bani până acum, încât nu pot să mă opresc, merg înainte, până câștig, ca să-mi recuperez investiția”.

Nu poți câștiga acest joc. Este necesar să pleci de la masa de joc, fiindcă acel joc este măsluit, vei continua să pierzi.

Încetează să-ți mai faci speranțe că dacă mai faci ceva în plus, îl vei face să te iubească, îl vei schimba, îl vei convinge să își ia un angajament serios față de tine, etc. Jocul a fost măsluit de la bun început, înțelegi? Ridică-te și pleacă de la masa de joc!

Înțelege că povestea asta n-o să se termine ca un basm frumos, indiferent ce ai face, fiindcă a fost concepută de la bun început ca un coșmar.

Îndepărtează-te de „sursa de toxicitate”, fă în așa fel încât să nu mai ai niciun fel de contact cu bărbatul toxic cu care ai fost în relație. Nu-l contacta sub nicio formă și nu accepta să intri în legătură cu el, dacă încearcă să te contacteze.

Dacă ești cu adevărat hotărâtă să rupi legătura cu el, trebuie să fii foarte decisă din acest punct de vedere: nu mai ai niciun contact cu bărbatul respectiv, fiindcă în acest fel el nu te mai poate influența, nu te poate convinge să revii alături de el.

O să fie greu, dar este absolut necesar să întrerupi orice legătură cu el. Te izolezi de acest om, ca să poți să începi procesul de vindecare emoțională și psihologică.

Și în niciun caz nu te grăbești să intri într-o altă relație, fiindcă nu ești pregătită pentru o nouă relație de cuplu. (RC Blakes)

Cum își revine o femeie după ce a fost prinsă în jocul unui bărbat toxic?

Pasul 2: Permite-ți să simți durerea din interiorul tău.

O să te doară. O să doară tare și oricât ar părea de absurd, o parte din tine va tânji după acel bărbat. O să-ți lipsească acel bărbat care te abuza.

O să fie ca atunci când renunți la droguri, o să fie foarte dureros până când toată acea toxicitate este eliminată din corpul tău. De aceea este de dorit să fii conștientă de la început că vor fi momente în care vei tânji după apropierea de acel bărbat, în care vei fi tentată să te întorci la el și că va trebui să te ții tare și să stai departe de el.

Vei simți rușine și vinovăție și în același timp, vei tânji după acea falsă „iubire”, pentru că acesta este singurul tip de iubire de care ai avut parte în viața ta și te temi că dacă pierzi acea „relație” nu vei mai avea parte niciodată de iubire.

Vei simți rușine pentru faptul că ai permis unui bărbat să te umilească în asemenea mod, să-ți calce în picioare demnitatea.

Permite-ți să simți toată durerea, până la ultima picătură. Altfel nu se poate.

Și permite durerii să-ți fie ghid. Nu lua numai partea neplăcută a durerii, ia și lecțiile pe care ți le predă aceasta, ia și „diamantele” înțelepciunii pe care le poți descoperi în acea durere.

Cei mai mulți oameni ratează lecțiile pe care le predă durerea, sunt atât de ocupați să facă ceva ca să scape cât mai repede de durere, încât nu mai reușesc să identifice acele lecții și să le învețe.

Cei mai mulți oameni nu sunt dispuși să-și ia timp să stea cu durerea lor, să o simtă pe deplin și să se întrebe „Doamne, ce am de înțeles/ învățat din ceea ce mi s-a întâmplat? Ce am de învățat, ca să nu mai trec prin așa ceva niciodată?”. Aceasta este diferența dintre o femeie care își învață lecția de prima dată și cele care trec din relație toxică în relație toxică și sunt tot mai traumatizate. (RC Blakes)

Cum își revine o femeie după ce a fost prinsă în jocul unui bărbat toxic?

Pasul 3: Renunți la anumite credințe/ obiceiuri/ comportamente și înveți altele noi.

Lucrurile pe care le-ai învățat până acum cu privire la bărbați, femei și relațiile dintre ei clar nu sunt cele mai benefice, fiindcă te-au adus unde te-au adus: în relații cu bărbați toxici.

Societatea v-a învățat tot felul de prostii despre modul în care trebuie să se comporte femeile ca să atragă bărbați, despre valoarea voastră ca femei, despre ce „trebuie” să acceptați din partea unui bărbat, etc. Fiindcă voi, femeile, ați fost învățate lucruri care nu vă sunt benefice, faceți lucruri care nu vă sunt benefice și obțineți rezultate care nu vă sunt benefice. Ca atare, trebuie să arunci la gunoi toate acele prostii cu care ai fost programată în paradigma patriarhatului toxic și să înveți de la zero ce înseamnă feminitatea autentică și ce înseamnă o relație de cuplu sănătoasă.

Unul dintre lucrurile la care trebuie să renunți este vechiul sistem al valorilor, care spune că tinerețea, aspectul fizic și sexualitatea sunt principalele valori, principalele lucruri pe care le poate oferi/ aduce în relație o femeie. Acestea sunt lucruri trecătoare, care nu-ți pot asigura o relație de cuplu sănătoasă.

Valoarea ta ca ființă nu ține de tinerețea ta, nu ține de aspectul tău fizic și nici de sexualitatea ta. Aceste lucruri sunt apreciate, dar dacă asta este tot ce aduci într-o relație, nu va fi de ajuns, dacă vrei ca relația să dureze și să fie una armonioasă. Poate că la început o să-l orbești pe acel bărbat cu tinerețea și sexualitatea ta, dar nu va ține la nesfârșit.

Un alt lucru la care trebuie să renunți este credința că dacă bărbatul îți spune să sari, tu sari, adică să te comporți de parcă ai fi un animal de la circ care a fost dresat.

Un alt lucru la care este necesar să renunți este limbajul prin care te critici/ tragi în jos singură.

Limbajul care te doboară este principalul instrument prin care un bărbat toxic te face să-ți pierzi stima de sine și respectul față de sine, să ajungi să simți că nu ești bună de nimic. Dacă ți s-a vorbit ani la rând în acest fel și ți-ai însușit acest limbaj, îți vorbești și tu în același fel. De exemplu, îți spui „sunt prea grasă”/ „sunt deja bătrână”/ „nu mă descurc singură”/ „nu sunt sexy”, etc.

Dacă un bărbat te abuzează verbal, de ce preiei limbajul lui și ajungi să te abuzezi singură, folosind același limbaj când vorbești cu tine însăți?

Dacă tu ai de-a face cu un bărbat toxic, indiferent câte calități ai avea, nu vor fi niciodată suficiente, el îți va găsi întotdeauna defecte și te va face să simți că nu ești suficient de bună, că n-ai valoare, că nu meriți nimic bun. El te va trage întotdeauna în jos, până te va distruge. (RC Blakes)

Cum își revine o femeie după ce a fost prinsă în jocul unui bărbat toxic?

Pasul 4: Începe să te cunoști pe tine însăți, să te conectezi cu tine însăți.

Cele mai multe femei nu au idee cine sunt cu adevărat, nu se cunosc pe ele însele, fiindcă au fost programate să trăiască în conformitate cu ce spune societatea că este/ face/ acceptă o femeie, respectând anumite reguli și nu și-au luat niciodată timp ca să se cunoască mai bine.

Ca să faceți asta este necesar să decideți că pentru o perioadă veți trăi doar pentru voi și veți învăța să vă cunoașteți mai bine, să începeți să vă manifestați la modul autentic și să vă iubiți.

Cele mai multe dintre femei nu și-au luat niciodată o perioadă de timp pentru ele însele, pentru a se descoperi pe sine și a trăi pentru sine, nu pentru alții.

Fiecare om are nevoie în viață de o perioadă în care să nu mai aibă grijă de alții, să nu mai trăiască pentru alții, ci să se concentreze pe a se descoperi și a avea grijă de sine.

A te descoperi pe tine însuți/ însăți înseamnă a descoperi ce îți dorești cu adevărat, ce îți place cu adevărat, ce te pasionează, a-ți descoperi propriile valori/ adevăruri, astfel încât să poți evolua.

Până nu descoperi ce are într-adevăr valoare pentru tine, vei considera că au valoare tot felul de gunoaie, fiindcă așa ai fost programată să crezi.

Tu știi cine sunt alții, ce vor alții, ce le place altora, dar cine ești tu, ce vrei tu cu adevărat, ce îți place ție cu adevărat? (RC Blakes)

Ca să te descoperi pe tine însăți poți începe prin a privi la viața ta și a-ți observa trecutul. Experiențele tale din trecut te pot ajuta să înțelegi de ce gândești așa cum gândești, de ce te comporți așa cum te comporți, de ce faci alegerile pe care le faci, de ce tolerezi ceea ce tolerezi.

Poți învăța multe din trecutul tău, dacă vrei cu adevărat să înveți din lecțiile trecutului.

A-ți lua o perioadă de timp în care să trăiești pentru tine însăți nu este o experiență narcisistă/ egoistă, este o etapă necesară în viața fiecărui om pentru a se descoperi pe sine și a putea mai apoi să evolueze.

Ca să te descoperi pe tine însăți este necesar să inventariezi punctele tale tari și punctele tale slabe, succesele tale și eșecurile tale, lucrurile cu care te mândrești și lucrurile de care te rușinezi și de asemenea, să verifici dacă te simți vinovată pentru ceva.

Mai apoi te poți întreba ce anume te face fericită, ce te pasionează/ entuziasmează, ce-ți dorești să faci în această viață, cum simți că poți contribui la Binele comun.

Când începi să te lămurești cu privire la aceste lucruri, vei conștientiza că ți-ai irosit energia în relații cu bărbați toxici, când ai fi putut face atâtea lucruri care te-ar fi făcut să te simți împlinită. Așa îți dai seama care sunt adevăratele tale priorități în viață.

Așa începi să te respecți mai mult pe tine însăți și îți dai seama că meriți mai mult decât niște firimituri. Așa decizi să stabilești limite sănătoase în relații. Așa conștientizezi că valoarea ta nu este dată de faptul că te vrea un bărbat. Și nu mai alegi disperată după un bărbat cu care să te măriți, fiindcă tu ești măritată cu Menirea ta. (RC Blakes)

Cum își revine o femeie după ce a fost prinsă în jocul unui bărbat toxic?

Pasul 5: Înveți să apreciezi adevărata valoare.

Multe femei sunt atrase de tot ce „strălucește”, dar este necesar să învățați să priviți dincolo de aparențe, să vedeți în profunzime.

Dacă aveți o piatră mare care strălucește și o duceți la un bijutier, acesta o va privi în profunzime și vă va spune dacă are valoare și ce valoare are. Învățați să fiți asemenea unui bijutier, când e vorba despre bărbați, fiindcă aparențele sunt înșelătoare, iar unii bărbați sunt specialiști în a înșela femeile.

Dacă voi vă lăsați impresionate de lucruri superficiale, veți sfârși în relații toxice și veți fi traumatizate. Învățați să identificați adevărata valoare și apreciați adevărata valoare, nu vă mai lăsați păcălite de aparențe. (RC Blakes)

O să vă vorbesc astăzi despre patru lucruri pe care este necesar să le verifici ca să știi că ești suficient de sănătos din punct de vedere emoțional, mental și psihic, pentru a intra într-o nouă relație.

Am observat că o mulțime de oameni ies dintr-o relație de cuplu și intră în alta la scurt timp după aceea, fără să-și ia timp să proceseze ce s-a întâmplat în relația anterioară. Azi se plâng că au inima frântă ca urmare a unei despărțiri și câteva săptămâni mai târziu deja sunt într-o nouă relație și spun că și-au găsit sufletul pereche. Așa ceva este ridicol.

Dacă te grăbești să intri într-o nouă relație înseamnă că nu ți-ai luat timp să procesezi ce anume s-a întâmplat de ați ajuns la despărțire, cu ce ai contribuit tu la acea despărțire, să-ți dai seama care sunt traumele tale interioare care te-au făcut să te comporți așa cum te-ai comportat și să te vindeci.

Motivul pentru care unii dintre voi ați ajuns să aveți o listă întreagă de relații nesănătoase este acela că nu ați dat atenție acestor lucruri despre care vom vorbi astăzi.

Când tu ești toxic pentru tine însuți, cel mai probabil vei atrage o persoană care este la fel ca tine.

Când tu ești toxic pentru tine însuți, dacă se întâmplă, totuși, să întâlnești un om care nu este toxic pentru el însuși, vei ajunge să-l rănești, să-ți verși toxicitatea asupra lui, să-l îmbolnăvești și pe el. Chiar vrei să faci asta?

Foarte mulți oameni nu pot avea o relație sănătoasă pentru că ei înșiși conțin toxicitate în interiorul lor și fie atrag oameni care conțin și ei toxicitate, fie, dacă, printr-o minune, atrag un om care nu contine toxicitate, îl intoxică și distrug acea relație.

Este nevoie de muncă pentru a face meargă bine o relație de cuplu. Nu e vorba doar despre a arăta bine și a face sex; relațiile nu merg bine de la sine, e nevoie ca ambii parteneri să hrănească/ susțină în mod constant acea relație.

Dezvoltă o relație armonioasă cu tine însuți înainte de toate, cunoaște-te pe tine însuți, asigură-te că ai ajuns la nivelul la care te simți bine în pielea ta, te iubești pe tine însuți, te respecți pe tine însuți, te simți bine în propria companie, asigură-te că ți-ai creat o viață minunată tu cu tine, că nu ai nevoie de altă persoană care să te completeze/ facă fericit.

Atunci când ai ajuns la acest nivel poți ști că ești sănătos la nivel emoțional, mental și psihic și te poți gândi la a intra într-o relație de cuplu, fiindcă există premisele ca relația respectivă să fie una benefică pentru tine, să fie una sănătoasă din toate punctele de vedere. (RC Blakes)

Patru lucruri pe care este necesar să le verifici ca să știi că ești suficient de sănătos din punct de vedere emoțional, mental și psihic pentru a intra într-o nouă relație:

1.Asigură-te că ți-ai procesat traumele interioare.

Oamenii pe care îi vei întâlni în viața ta au experimentat situații traumatizante în viață. Chiar și cei care au avut o copilărie frumoasă, care au crescut într-un mediu familial sănătos, au avut parte de traume în viață. Dacă voi ați avut o astfel de copilărie și aveți impresia că nu aveți traume interioare, vă spun că aveți cu siguranță traume, doar că nu sunteți conștienți de ele.

Trauma este definită ca o experiență care te-a afectat profund, care te-a rănit profund. Este cineva care n-a experimentat niciodată în viața sa așa ceva?

Cei mai mulți oameni refuză să proceseze emoțiile pe care le au ca urmare acestor experiente, le ascund precum ascunzi gunoiul sub covor, dar ele sunt acolo, în interiorul nostru, sunt un gen de toxicitate care ne influențează comportamentul, chiar dacă nu ne dăm seama.

Este ca atunci când ești purtător al unui viurus, dar ești asimptomatic; tu nu simți nimic deosebit, nu știi că ai în tine acel virus și îi infectezi pe alții fără să îți dai seama.

Mulți dintre oamenii pe care îi întâlniți în viață sunt purtători ai unor traume, ai unei toxicități, aduc acea toxicitate în relații și îi îmbolnăvesc pe alții (dacă aceștia nu au deja propria toxicitate neprocesată). Și deși ei sunt cei care „îl îmbolnăvesc” pe celălalt și distrug relația, nu-și dau seama de acest lucru, cred că e vina celuilalt și intră într-o altă relație, iar după un timp ajung la același rezultat. Ei nu-și dau seama ca toxicitatea din interiorul lor le distruge relațiile, nu-și dau seama că se sabotează singuri. (RC Blakes)

„Trauma” nu este neapărat ceva de genul abuzului fizic sau sexual, care sunt evident experiențe care te marchează; la capitolul „traumă” intră experiențe din viața de zi cu zi care te afectează la nivel emoțional/ psihic, care te rănesc. Noi suntem obișnuiți să avem parte de experiențe de acest tip zi de zi, să interacționăm cu oameni care ne rănesc în diverse moduri, care ne abuzează verbal/ emoțional și nu conștientizăm că acestea sunt tot traume și că ele ne afectează. Ne reprimăm emoțiile inconfortabile/ dureroase pe care le simțim pe moment, nu ne ocupăm de ele și acestea se adună zi după zi în interiorul nostru, iar de-a lungul timpului această toxicitate devine din ce în ce mai mare și noi habar nu avem.

Uneori poate fi vorba pur și simplu de o serie de dezamăgiri de care avem parte, dar vrem să fim tari și nu ne luăm timpul necesar ca să le procesăm, ca să ne permitem să ne simțim emoțiile, ci decidem că „n-o să ne mai consumăm pentru acele lucruri”, ci o să mergem mai departe. Nu ne consumăm pentru acele lucruri, dar emoțiile acelea negative, toxicitatea aceea, rămâne în interiorul nostru.

Dacă ceva s-a frânt în interiorul tău, dacă ai fost rănit într-un fel, înseamnă că este nevoie să te ocupi de acel lucru, să-i acorzi atenție, să te asiguri că se vindecă. Faptul că ignori o rană nu te ajută cu nimic, fiindcă ea se poate infecta și lucrurile pot deveni foarte grave.

Dezamăgirile în serie îți rănesc inima. Când tu experimentezi dezamăgire după dezamăgire, inima ta este frântă, chiar dacă tu susții că totul e în regulă, că ești tare, că „te descurci”. Poate că ieși în lume și te comporți ca și cum totul ar fi în regulă, dar porți în interiorul tău foarte multă durere/ toxicitate, care îți afectează comportamentul. Și tocmai pentru că funcționezi în baza acestei toxicități interioare de care nu ești conștient, oamenii ajung să se îndepărteze de tine, iar tu te vei simți abandonat iar și iar și vei da vina pe ceilalți, deși singura „vină” a acelor oameni este că nu au știut cum să-ți facă față, nu au putut să facă față toxicității din tine, n-au mai rezistat lângă tine.

Și asta nu înseamnă că ești un om rău, înseamnă doar că ești un om rănit/ traumatizat, care nu este conștient de traumele sale și de modul în care aceste traume îți afectează comportamentul și îi rănesc pe cei jur. (RC Blakes)

O traumă este și faptul că simțim că noi suntem responsabili pentru tot ce se întâmplă, că trebuie să ne ocupăm de problemele celor apropiați, că e de datoria noastră să le cărăm poverilor celor dragi.

Spre exemplu, sunt părinți care se simt responsabili să le rezolve toate problemele copiilor lor, deși aceștia sunt deja adulți; sunt oameni care consideră că e responsabilitatea lor să se ocupe de părinții lor, de parcă aceștia ar fi niște copii neputincioși. Astfel de lucruri îi doboară emoțional, îi sleiesc energetic; ceea ce fac astfel de oameni este auto-abuz, este traumă.

Dacă tu nu poți să dormi noaptea pentru că îți faci griji pentru lucruri care sunt de fapt problemele/ responsabilitatea altuia, dacă nu poți dormi noaptea pentru că îți frămânți mintea căutând soluții ca să rezolvi problemele altora, tu te abuzezi pe tine însuți.

Și de multe ori cei care fac asta nu reușesc să-și identifice și să-și rezolve propriile probleme, pentru că sunt prea ocupați să ducă pe umerii lor problemele lumii. (RC Blakes)

Este esențial să-ți identifici traumele, să inventariezi toate lucrurile care ți-au frânt inima de-a lungul timpului. Dar cei mai mulți dintre voi n-ați făcut niciodată asta; nu vreți să vă mai gândiți la acele lucruri, pentru că nu vreți să simțiți toată acea durere.

Este important să ne conștientizăm durerea, să ne conștientizăm rănile și să recunoaștem: „Da, am suferit când s-a întâmplat asta”.

Ideea nu este să mimăm că suntem tari, că nu ne doboară nimic, să nu ne afectează nimic, să punem masca omului invulnerabil. Noi toți trecem în viață prin situații care ne afectează emoțional, care ne rănesc, iar uneori ne doboară. Asta nu înseamnă că nu ne putem reveni, nu ne putem ridica și nu putem merge mai departe. Dar a susține că nu te afectează nimic, că nu te doboară nimic, înseamnă a ignora toxicitatea pe care o acumulezi în interiorul tău. Iar această toxicitate îți afectează viața, îți distruge viața.

Faptul că treci din brațele unui bărbat în brațele altui bărbat sau din brațele unei femei în brațele altei femei nu te va ajuta cu nimic, acea toxicitate este în continuare în interiorul tău și crește cu fiecare nouă relație nesănătoasă pe care o ai.

Uită-te bine la viața ta, observă tot ce ți s-a întâmplat, identifică traumele și ocupă-te de ele, fiindcă altfel nu vei reuși să ai o relație sănătoasă, indiferent cu cine intri în relație. Chiar dacă acel om este sănătos, îl vei îmbolnăvi cu toxicitatea ta. (RC Blakes)

Dacă ai ajuns la un anumit nivel de Conștiință poți VEDEA trauma/ toxicitatea din oameni pur și simplu auzindu-i cum vorbesc sau urmărindu-i cum se comportă. Nu trebuie să-i cunoști bine ca să-ți dai seama că sunt răniți, poți VEDEA asta de la prima interacțiune cu ei, de cum deschid gura.

Un om rănit/ traumatizat împrăștie toxicitate în jurul său prin ceea ce spune și prin ceea ce face. Este suficient să deschidă gura ca să împroaște toxicitate. Așa îi afectează pe cei din jurul său.

Trauma îți modifică atât convingerile/ perspectiva, cât și comportamentul. Toxicitatea din interiorul tău te face să te vezi pe tine însuți într-un mod deformat, te face să-i vezi pe cei din jur într-un mod deformat, te face să înțelegi lucrurile într-un mod deformat, te face să ai comportamente disfuncționale.

Și uneori acesta este motivul pentru care niște oameni care inițial ți se pare că sunt interesați de tine (și chiar sunt) se retrag după ce încep să te cunoască, fiindcă nu fac față toxicității din interiorul tău. Dacă tu ai parte iar și iar de astfel de experiențe, poate ar fi cazul să te uiți la tine însuți, în loc să-i acuzi/ judeci pe alții că sunt așa și pe dincolo.

Trauma/ toxicitatea din interiorul tău îți reduce substanțial capacitatea de a fi cu adevărat intim cu un partener – și mă refer la intimitatea emoțională, la o conexiune emoțională profundă cu un altul.

Vedeți voi, mulți oameni trec din relație în relație fiindcă vor să aibă parte de ceva care să semene a intimitate emoțională. Ei intră în relație sperând ca partenerul lor să îi completeze, să îi facă fericiți și speră să obțină un sentiment al împlinirii prin sex, pentru că ei cred că dacă fac sex cu cineva sunt iubiți de acel cineva.

Niciun bărbat/ nicio femeie nu îți poate oferi fericirea/ împlinirea, nu îți poate oferi o identitate, iar faptul că cineva face sex cu tine nu înseamnă că te iubește.

Nu poți să îți găsești propria identitate prin intermediul altei persoane sau prin intermediul unei relații de cuplu, nu te poți defini pe tine însuți ca fiind soția/ soțul lui X (cel puțin nu dacă ești un om sănătos din punct de vedere emoțional, mental și psihic).

Intimitatea în cuplu ține de o deschidere totală în fața celuilalt, de a te arăta vulnerabil. Trauma te împiedică să faci asta, te face să-ți ții inima închisă și să refuzi să te arăți vulnerabil. Vei intra într-o relație de cuplu, vei avea o oarecare conexiune cu celălalt, dar nu îți vei deschide inima complet în fața lui, nu te vei arăta vulnerabil; ești incapabil să faci asta. (RC Blakes)

Jack Canfield spunea la un moment dat: „Evenimentele din viața noastră + Răspunsul nostru la acele evenimente = Rezultatele pe care le obținem”.

Oamenii care au relații sănătoase din punct de vedere emoțional/ psihic (indiferent despre ce tip de relații este vorba) au parte de același tip de „evenimente” ca și ceilalți oameni, diferența fiind că primii au răspuns diferit la acele evenimente, s-au comportat în mod diferit, comparativ cu cei din urmă.

Oamenii răniți/ traumatizați reacționează la ceea ce li se întâmplă din postura victimei.

Dacă vrei să schimbi rezultatele, trebuie să schimbi modul în care reacționezi/ răspunzi la ceea ce ți se întâmplă. Nu poți schimba rezultatele atât timp cât nu schimbi modul în care reacționezi la ceea ce ți se întâmplă.

Jack Canfield mai spunea că traumele neprocesate/ nevindecate creează anumite reacții: te lupți, „paralizezi” (ești incapabil să reacționezi) sau fugi.

Un om care și-a vindecat traumele este capabil să curgă cu fluxul, este ca un surfer care folosește valurile și rămâne pe placă, nu se îneacă atunci când vin valuri mari. (RC Blakes)

Patru lucruri pe care este necesar să le verifici ca să știi că ești suficient de sănătos din punct de vedere emoțional, mental și psihic pentru a intra într-o nouă relație:

2. Este necesar să fii conștient când ți se apasă butoanele și să înțelegi că e ceva din interiorul tău care necesită procesare/ vindecare, nu e „vina” celui care îți apasă butoanele.

Faptul că ți se apasă butoanele îți arată că tu ai niște traume interioare care încă nu au fost vindecate/ procesate.

Faptul că tu reacționezi atât de disproporționat când ți se apasă butoanele nu are legătură cu ceea ce s-a întâmplat în acel moment, ci are legătură cu trauma din interiorul tău.

De aceea oamenii nu înțeleg cum de reacționezi exploziv în situații care nu justifică o asemenea reacție. Și dacă tu reacționezi iar și iar în acest mod disproporționat, oamenii se îndepărtează de tine – comportamentul tău îi îndepărtează de tine, tu îți distrugi în acest fel relațiile. (RC Blakes)

Patru lucruri pe care este necesar să le verifici ca să știi că ești suficient de sănătos din punct de vedere emoțional, mental și psihic pentru a intra într-o nouă relație:

3.Este necesar să conștientizezi că îți dorești o relație de cuplu, dar nu ai încredere în nimeni.

În acest caz este clar că ai niște traume de vindecat, fiindcă altfel nu te vei putea deschide către o relație sănătoasă, nu vei putea avea o conexiune profundă cu nimeni.

A avea încredere într-o altă persoană înseamnă să fii dispus să riști să-i permiți acelei persoane să intre în inima ta.

Faptul că îi permiți unui om să intre în patul tău nu înseamnă că i-ai permis să intre în inima ta. Faptul că îi permiți unui om să se servească din portofelul tău nu înseamnă că i-ai permis să intre în inima ta.

Tu le permiți unor oameni să intre în patul tău și eventual să se servească din portofelul tău fiindcă speri că prezența lor alături de tine va face să se umple golul din interiorul tău, că te vei simți fericit/ împlinit. Dar nu se va întâmpla acest lucru.

Faptul că ai atâta încredere, încât să-ți asumi riscul să permiți unei persoane să intre în inima ta, este semnul sănătății tale emoționale.

Trauma va limita capacitatea ta de a avea încredere în altcineva, de a permite unui om să intre în inima ta. Și dacă între voi doi nu există deplină încredere, atunci ce aveți voi nu este o relație adevărată. Dacă nu aveți deplină încredere unul în celălalt ceea ce aveți voi nu este iubire adevărată.

Și mulți dintre voi ați trecut din relație în relație și ați ajuns poate pe la 40 de ani și adânc în inima voastră știți că n-ați avut niciodată deplină încredere în partenerul/ partenera voastră, nu v-ați deschis cu adevărat inima în fața niciunuia dintre partenerii/ partenerele voastre. Dar de fiecare dată ați sperat că veți avea o relație care să vă umple goul din interior, pentru acei oameni arătau bine, erau „genul vostru”...

Cum poți să crezi că este posibil să ai o relație sănătoasă, o conexiune profundă la toate nivelurile cu altcineva, când tu nu poți avea deplină încredere în nimeni, când nu ai curajul să-ți deschizi cu adevărat inima în fața cuiva? (RC Blakes)

Patru lucruri pe care este necesar să le verifici ca să știi că ești suficient de sănătos din punct de vedere emoțional, mental și psihic pentru a intra într-o nouă relație:

4.Este necesar să accepți adevărul despre tine însuți, să știi cine ești, să-ți rostești adevărul și să fii mulțumit de cine ești, ca ființă (și asta nu înseamnă că nu ești interesat să evoluezi în continuare). ESTE NECESAR SĂ ÎNVEȚI SĂ TRĂIEȘTI ÎN ADEVĂR.

Dacă nu ești capabil să trăiești în adevăr, nu ești pregătit să intri într-o relație de cuplu.

Dacă te prefaci a fi cine nu ești, pentru a-i impresiona pe alții, pentru a-i atrage pe alții, pentru a-i convinge pe alții să te accepte, dacă tolerezi lucruri care te rănesc, care te jignesc, dacă îți negi propriul adevăr, propriile valori, propriile principii, ca să fii acceptat de un altul, atunci nu ești pregătit să intri într-o relație de cuplu.

Dacă te lași convins să-ți dai la schimb demnitatea pentru o relație cu un anumit om, nu ești pregătit să intri într-o relație.

Dacă ai fi dispus să faci lucruri care te compromit, numai ca să păstrezi o relație de cuplu, nu ești pregătit pentru o relație de cuplu.

Desigur, mă refer la o relație de cuplu sănătoasă, pentru că poți intra oricând în relații de cuplu nesănătoase.

Când nu trăiești în adevăr, când nu te manifești așa cum ești tu la modul autentic, atragi oameni care se potrivesc cu masca pe care o porți.

Spre exemplu, dacă tu te prezinți pe rețelele de socializare și în general, în lume, ca pe un obiect sexual, nu e de mirare că atragi bărbați care te tratează ca un pe obiect sexual. Nu e „vina” acelor bărbați că te tratează în acest mod, problema este că tu te prezinți lumii în acel mod, că tu te tratezi pe tine însăți ca pe un obiect sexual.

Multe femei nu și-au găsit partenerul potrivit pentru că ele nu s-au arătat niciodată așa cum sunt cu adevărat, ci s-au prezentat așa cum au crezut să trebuie să se prezinte, ca să atragă un bărbat. Ele au traume neprocesate/ nevindecate care le fac să se simtă neînsemnate, inferioare, lipsite de valoare în lipsa unui bărbat. Ele se îmbracă/ vorbesc/ se comportă/ fac alegeri având intenția să-i impresioneze pe alții, fiind interesate de ce crede lumea despre ele, nu în funcție de ce simt în interiorul lor. Când funcționezi în acest fel nu ești sănătos din punct de vedere emoțional.

Încetați să mai încercați să obțineți aprobarea/ aprecierea/ validarea/ admirația altora! E treaba lor ce cred despre voi, e treaba lor dacă le convine sau nu ce credeți/ faceți voi! Manifestați-vă la modul autentic, arătați-vă așa cum sunteți cu adevărat!

Tratați-i cu bunătate, răbdare, Iubire, respect și compasiune pe cei din jur, dar nu vă trăiți viața în funcție de ce cred/ vor ei! Onorați-vă propriul adevăr, trăiți în adevăr! Iar dacă cineva nu este dispus să vă respecte adevărul, acesta este un semn că persoana respectivă nu este menită să facă parte din viitorul vostru. (RC Blakes)

Există trei tipuri de bărbați: cei sănătoși la nivel mental, emoțional și psihic, bărbații răniți și bărbații toxici.

Un bărbat SĂNĂTOS la nivel mental, emoțional și psihic este, în general, rezultatul modului în care a fost crescut de familie, dar poate fi vorba uneori și de rezultatul unei intervenții divine. Fie a fost crescut cum se cuvine, într-o familie în care a avut un climat sănătos, în care părinții săi au fost adevărate exemple, fie a avut parte de o experiență care l-a făcut să-și ajusteze perspectiva asupra vieții, să înțeleagă ce înseamnă să fii un bărbat adevărat și să se schimbe.

Un bărbat RĂNIT este în general rezultatul faptului că a trăit într-o familie disfuncțională, că nu a avut un tată sau tatăl său a fost un exemplu foarte prost pentru ceea ce înseamnă „a fi bărbat”.

Uneori, un bărbat rănit este rezultatul unei relații de cuplu care l-a rănit foarte tare (este valabil și pentru femei, iar cazurile de femei care au fost traumatizate de o relație de cuplu sunt mult mai dese).

Ideea este că există femei care pur și simplu distrug un bărbat. Acel bărbat poate să fie unul care intră în relație având toate intențiile să se implice 100%, să se dedice acelei femei, o iubește, o respectă, iar femeia respectivă își bate joc de inima sa, îl înșeală, îl minte și așa ajunge bărbatul să fie distrus emoțional și psihic.

Uneori, un bărbat rănit poate fi și rezultatul mediului social în care trăiește, care este unul de nivel foarte scăzut, în care băieții și tinerii sunt programați să devină duri, cruzi, insensibili, sunt învățați să disprețuiască femeile, să profite de ele, să le manipuleze/ controleze. Bărbații răniți se învață unul pe celălalt cum să facă aceste lucruri și li se pare că asta înseamnă „să fii bărbat adevărat”.

Bărbații TOXICI au adunat atâta durere/ toxicitate în interiorul lor, încât au ajuns să urască femeile și vor să le distrugă. Ei au cel mai redus nivel al stimei de sine dintre toți bărbații, dar se prezintă în lume ca fiind siguri pe ei, ca și cum ar avea totul sub control, ca și cum ar avea deplină încredere în propria persoană. (RC Blakes)

Un bărbat SĂNĂTOS la nivel mental, emoțional și psihic este un bărbat care are o energie masculină echilibrată, are o perspectivă responsabilă cu privire la propria masculinitate, nu rezonează cu paradigma masculinității toxice, misogine. El nu consideră că femeia este inferioară bărbatului, că femeia este proprietatea bărbatului; el onorează femeia.

Un bărbat SĂNĂTOS la nivel mental, emoțional și psihic se lasă condus de Spirit, știe că are o Menire în această viață și își urmează Menirea. El își iubește și își respectă partenera, el tratează cu Iubire și respect toate femeile și le protejează.

Un bărbat SĂNĂTOS la nivel mental, emoțional și psihic consideră firesc să protejeze femeile și să le susțină pe acestea în a evolua.

Eu, unul, simt că am o responsabilitate în a împuternici femeile, în a le susține și a le proteja în toate modurile în care pot face acest lucru, mai ales în condițiile în care știu că de-a lungul timpului femeile au fost tratate sub orice critică de generații de bărbați toxici.

Un bărbat SĂNĂTOS la nivel mental, emoțional și psihic simte că este întreg ca ființă, că are cu adevărat valoare ca ființă, astfel încât nu are nicio problemă în a-și susține partenera să evolueze, să devină mai puternică, mai sigură pe ea. El este suficient de înțelept ca să înțeleagă că partenera sa este o parte a echipei și că echipa este cu atât mai puternică și mai valoroasă, cu cât fiecare dintre membrii acesteia este mai puternic și mai valoros. El nu încearcă să-și controleze partenera sau să o domine, ca să se simtă bărbat.

Fiți atente la cuvintele pe care le folosește un bărbat atunci când vorbește cu voi, pentru că el poate folosi cuvintele pentru a vă ridica sau a vă doborî, el vă poate face să simțiți că sunteți valoroase sau vă poate face să simțiți că sunteți un nimic și că nu meritați decât firimituri.

Un bărbat care cunoaște puterea cuvintelor și este priceput în a folosi această putere vă poate face să deveniți dependente de el și vă poate distruge. (RC Blakes)

Atunci când un bărbat SĂNĂTOS la nivel mental, emoțional și psihic vorbește cu tine nu vei simți frică sau anxietate. Nici dacă e furios nu vei simți frică sau anxietate; vei vedea că este furios, dar el este capabil să se controleze, să nu-și proiecteze asupra ta furia. Indiferent în ce stare este, știi că te iubește și că nu va face nimic care să te rănească.

Atunci când un bărbat SĂNĂTOS la nivel mental, emoțional și psihic vorbește cu tine nu vei simți că ești un nimic, că nu meriți nimic, că nu ești capabilă de nimic, nu te vei simți disprețuită. El îți poate spune niște lucruri care sunt folositoare, poate să te învețe niște lucruri care-ți sunt benefice, dar le va spune într-un mod care nu o să te facă să te simți inferioară. El nu va face niciodată retrageri din contul stimei tale de sine, ci va face întotdeauna depuneri în acest cont.

Atunci când un bărbat SĂNĂTOS la nivel mental, emoțional și psihic vorbește cu tine nu vei simți că îi ești inferioară, nu te tratează ca și cum ai fi servitoarea lui.

Nu mai acceptați să intrați într-o căsnicie având o mentalitate disfuncțională care v-a fost insuflată de o paradigmă patriarhală toxică, ce susține că voi, femeile, sunteți servitoarele soților voștri! Dumnezeu nu vede în asemenea mod căsnicia! Într-o relație femeia este egala bărbatului, este partenera bărbatului și trebuie respectată ca atare.

Aveți fiecare rolul vostru în relație? Desigur; dar asta nu înseamnă că tu, femeia, ești obligată să te supui bărbatului și să înduri orice gen de comportamente din partea lui.

Un bărbat SĂNĂTOS la nivel mental, emoțional și psihic nu are nevoie să se comporte ca și cum ar fi stăpânul tău, ca să se simtă bărbat; el te va susține să devii din ce în ce mai puternică, să evoluezi, să devii o Versiune mai Bună a ta. El nu se teme că îl vei depăși, așa că nu simte nevoia să te tragă în jos, ca să se asigure că vei fi supusă, că vei continua să te lași dominată de el.

Un bărbat RĂNIT sau TOXIC va încerca întotdeauna să-ți taie aripile, ca nu cumva să îți iei zborul și să te îndepărtezi de el. Un astfel de bărbat va face tot ce depinde de el ca să te facă să simți că nu ai valoare, că nu ești capabilă să realizezi nimic fără el, că nu meriți mare lucru. (RC Blakes)

Un bărbat SĂNĂTOS la nivel mental, emoțional și psihic ÎȚI RĂSPUNDE LA ÎNTREBĂRI, nu se eschivează, nu schimbă vorba, nu evită anumite subiecte.

Dacă un bărbat nu este capabil sau nu este dispus să răspundă la niște întrebări, ca să puteți să-l cunoașteți mai bine, de ce ați accepta să intrați într-o relație cu el, de ce v-ați deschide casa și inima pentru el?

O femeie cu un nivel înalt de Conștiință va pune întrebări la care doar un bărbat cu un nivel înalt de Conștiință este capabil să răspundă. Așa că la începutul relației voastre puneți întrebări, încercați să cunoașteți cât mai bine acel bărbat, lămuriți-vă care este nivelul lui de conștiință. Și dacă vedeți că un bărbat nu este capabil să răspundă acelor întrebări, că devine neliniștit sau se eschivează, v-ați primit răspunsul.

Un bărbat SĂNĂTOS la nivel mental, emoțional și psihic ESTE PREOCUPAT DE BINELE COMUN, nu doar de propria persoană. Dacă atunci când discutați totul este despre el, despre ce deștept/ priceput/ important este el, acesta este un semn că ceva nu este în regulă.

Un bărbat care are un nivel înalt de Conștiință este interesat de Binele comun, fiindcă știe că el nu este o ființă izolată, că viața pe Pământ nu este despre el, ca individ, ci despre noi, toți, ca umanitate.

Un bărbat SĂNĂTOS la nivel mental, emoțional și psihic ARE „UN ISTORIC” DE RELAȚII SĂNĂTOASE. Chiar dacă are o fostă soție sau există o femeie cu care are un copil, dar nu este într-o relație de cuplu cu ea, nu îl vei auzi vorbind de rău acele femei.

El are prietenii care durează de ani de zile cu oameni pe care îi prețuiește și care îl prețuiesc, are relații decente cu părinții și restul familiei lui.

Chiar dacă anumite relații de prietenie sau de cuplu s-au încheiat, el o să vorbească întotdeauna despre acei oameni într-un mod civilizat, echilibrat.

Dacă ai de-a face cu un bărbat care își face în fel și chip fostele partenere și are relații execrabile cu părinții/ familia sa, care nu are prieteni apropiați, ăsta este un semnal de alarmă, ceva este în neregulă cu el.

Bărbații toxici nu au relații (de prietenie, de cuplu, etc) pe termen lung. Ei reușesc să dea foc tuturor podurile care sunt construite către ei. (RC Blakes)

Un bărbat RĂNIT are niște traume pe care încă nu le-a vindecat. El are un conflict interior, are emoții reprimate pe care nu le-a procesat și care îi afectează comportamentul.

Știți că în trecut aveam televizoare cu antenă și uneori era nevoie să miști antena, pentru că nu mai recepționai un semnal clar pe un anumit canal, apăreau „purici” – așa funcționează un bărbat rănit. Sunt momente în care el se manifestă ca un bărbat sănătos, după care revine la un comportament disfuncțional.

Un bărbat RĂNIT are o relație disfuncțională cu Divinitatea, cu el însuși și cu partenera sa.

Un bărbat RĂNIT se auto-sabotează și își sabotează relația de cuplu, își rănește sistematic partenera și apoi își cere iertare că a rănit-o. Și poate că uneori scuzele sale sunt sincere, dar el va continua să o rănească, fiindcă are un comportament disfuncțional.

Oamenii răniți rănesc alți oameni. Ca atare, dacă ești în relație cu un bărbat rănit, este spre binele tău să conștientizezi că faptul că își cere iertare pentru comportamentul său nu te ajută cu nimic, atât timp cât el continua să te rănească. Este spre binele tău să conștientizezi că nu-l poți vindeca tu și să îți vezi de drumul tău. (RC Blakes)

Bărbații au fost învățați că un bărbat adevărat nu se arată vulnerabil, nu-și arată emoțiile, este puternic, dur, invulnerabil. Ei au fost învățați că dacă ești sensibil, dacă îți exprimi emoțiile, dacă te arăți vulnerabil, înseamnă că ești slab.

De fapt, dacă tu nu îți permiți să-ți exprimi emoțiile la momentul la care apar, ci le reprimi, ele se acumulează în interiorul tău și la un moment dat va fi o explozie.

Dacă tu, ca bărbat, nu îți exprimi de o manieră sănătoasă emoțiile atunci când le simți, vei „exploda” la un moment dat în relația ta de cuplu sau la serviciu sau în anturajul tău. Asta vedem în jurul nostru tot timpul: bărbați care o fac pe durii, care își reprimă emoțiile, care refuză să spună ce simt, care susțin că n-au nevoie de ajutor, că n-au nevoie de terapie și care apoi au reacții explozive care le distrug relațiile.

Un bărbat RĂNIT poate simți sămânța de Divinitate din interiorul său, dar este atât de traumatizat, încât nu se poate conecta cu aceasta, nu recepționează ghidarea oferită de aceasta.

Poate că el își iubește partenera, dar nu este capabil să-și exprime iubirea și pentru că stima sa de sine este la un nivel redus, este invidios pe succesul partenerei, se simte inferior ei. Nu că acea femeie ar face ceva în sensul de a-i sugera că îi este superioară, dar el este atât de rănit, se simte atât de rău în propria piele, încât nu suportă ca ea să aibă succes, ca ea să evolueze. (RC Blakes)

Un bărbat RĂNIT va ascunde acele aspecte ale vieții sale care nu dau bine, pentru că simte că acestea îi afectează imaginea, că îi scad valoarea ca ființă.

Eu, unul, nu am nicio problemă să spun public că am avut o tinerețe tulburată, că am devenit tată în adolescență, că m-am însurat și apoi am divorțat, că divorțul a fost din vina mea, că în tinerețe am fost un afemeiat și am rănit o mulțime de femei. Da, am făcut aceste lucruri de care nu sunt mândru, dar mi-am vindecat traumele, acum un un bărbat sănătos, care-și cunoaște valoarea.

Nu mai am nevoie să-mi hrănesc egoul, să dau bine ca imagine; eu știu cine sunt și mă simt bine în pielea mea. Unii mă plac și alții nu mă plac; e în regulă, nu am nicio problemă cu asta. Nu vreau să mă placă toată lumea. Nu mai am nimic de ascuns.

Un bărbat RĂNIT are o mulțime de lucruri de ascuns. El are o mulțime de secrete față de soția/ partenera sa și de lume, în general. El funcționează din spațiul egoului și refuză să ceară ajutor, fiindcă are impresia că asta ar însemna că este incapabil/ neputincios.

Un bărbat RĂNIT se ascunde sub masca „bărbatul alfa”, se manifesta ca Gigi Duru.

Să vă spun ceva: un bărbat cu adevărat puternic nu are nevoie să se dea Gigi Duru. Dacă un leu intră în scenă, n-are nevoie să ragă ca să-i impresioneze pe ceilalți, n-are nevoie să le spună celorlalți „Eu sunt leul!”. Toți știu cine este.

Dacă un bărbat se bate cu pumnii în piept că e Gigi Duru, vă spun clar că e un bărbat rănit care are o stimă de sine redusă și care poartă o mască. Un bărbat cu adevărat puternic n-are nevoie să facă paradă cu puterea sa, el este echilibrat și stăpân pe sine. El emană putere prin toți porii.

Un bărbat RĂNIT se poate ascunde sub masca unui Don Juan care s-a culcat cu nenumărate femei. Faptul că un bărbat se laudă cu numărul femeilor cu care a făcut sex denotă nesiguranță.

Un bărbat SĂNĂTOS nu se va lăuda cu viața lui sexuală nici în fața bărbaților, nici în fața femeilor.

Un bărbat RĂNIT se poate ascunde sub masca celui care are nevoie să se facă remarcat acolo unde merge, care se manifestă zgomotos și agitat, care are nevoie de atenția celor din jur. Și asta este tot o dovadă de nesiguranță.

Un bărbat RĂNIT se poate ascunde sub masca unei imagini publice aparent perfecte. El va posta pe rețelele de socializare imagini cu el îmbrăcat în haine de firmă, conducând mașini de lux, alături de femei frumoase, afișând o opulență care să-i impresioneze pe ceilalți. El scrie pe rețelele de socializare că și-a cumpărat nu știu ce, că a fost în vacanță nu știu unde, că a fost la nu știu ce petrecere, etc.

Un bărbat SĂNĂTOS la nivel mental, emoțional și psihic va avea o imagine decentă, nu se va lăuda cu ce are și ce-și permite, nu va face paradă cu banii lui, cu statutul lui social, etc, fiindcă nu simte nevoia să impresioneze pe nimeni. El nu se definește prin banii lui, mașina lui, statutul lui social, etc și nu este interesat să atragă femei cu astfel de lucruri. (RC Blakes)

Un bărbat RĂNIT se ofensează din orice, nu poți nici să te uiți la el, că-l deranjează privirea ta și face urât.

Un bărbat RĂNIT e suspicios și vrea să știe tot ce faci, unde te duci, cu cine te duci, etc. Dacă vorbește cu cineva la telefon și-l întrebi cu cine vorbește, nu-ți răspunde, dar dacă sună telefonul tău și răspunzi vrea să-i spui cu cine vorbești.

Un bărbat RĂNIT are un comportament pasiv-agresiv, are un mod de a „regla” atmosfera în încăperea în care se află, astfel încât toată lumea se simte aiurea, e o stare de tensiune mocnită. Spune „Da”, dar toată lumea știe că de fapt e „Nu” și îi face pe ceilalți să se simtă prost pentru că au alte opinii decât el, îi face să simtă că e ceva în neregulă cu ei fiindcă au părerile pe care le au.

Un bărbat RĂNIT este intimidat de succesul altora, inclusiv de succesul partenerei sale. Chiar dacă beneficiază și el de succesul partenerei, tot este deranjat de acesta și va face tot ce poate să o tragă în jos pe partenera sa.

Dacă tu ești măritată cu un bărbat rănit, el va face tot ce poate ca să-ți limiteze creșterea, ca să rămâi înghesuită în cutia aceea mică în care vrea să te țină. El nu te va lăsa să evoluezi, fiindcă va simți că îți este inferior și nu suportă asta. El nu este capabil să facă față unei partenere care evoluează și de aceea te va împiedica să evoluezi. Tu trebuie să te limitezi la nivelul pe care este dispus el să-l tolereze.

Un bărbat RĂNIT nu este capabil să poarte discuții profunde. El nu are profunzime.

Un bărbat RĂNIT este închis în spațiul minții sale, nu este dispus să coboare în inimă, să-și exprime emoțiile, să se arate vulnerabil.

Un bărbat RĂNIT are un istoric plin de relații dezastruoase. (RC Blakes)

Un bărbat RĂNIT are nevoie de două lucruri:

*de un mentor puternic (un bărbat) sau un terapeut priceput;

*de o femeie puternică, ce este capabilă să-i spună adevărul în față chiar și atunci când lui nu-i convine. Această femeie este ca o oglindă care îi prezintă adevărurile inconfortabile/ dureroase cu care bărbatul respectiv trebuie să se confrunte, să le accepte ca atare și să se ocupe de ele.

Faptul că acea femeie îi spune adevărul în față bărbatului respectiv fără nicio reținere, că îl pune față în față cu faptele sale și-l provoacă (la modul echilibrat, respectuos) să-și asume responsabilitatea pentru faptele sale, îl ajută pe el să conștientizeze niște lucruri în legătură cu propria persoană, să conștientizeze consecințele comportamentului său și, poate, să vrea să se schimbe.

O astfel de femeie nu se teme că el va reacționa dezechilibrat, nu se teme că el va rupe relația cu ea; îi spune adevărul așa cum îl vede, dar o face de o manieră în care acel bărbat nu se simte judecat/ acuzat/ criticat/ jignit, ci simte că ea pur și simplu vrea să-l ajute (cu Iubire și compasiune) să VADĂ niște lucruri pe care înainte nu le VEDEA.

O asemenea femeie îl poate ajuta pe un bărbat să-și vină în fire.

Și dacă acel bărbat refuză să o asculte și să recunoască acele adevăruri inconfortabile/ dureroase, femeia respectivă își vede de drum, nu-și mai pierde timpul cu el. Ea știe că dacă un bărbat nu vrea să se vindece, nici ea și nici altcineva nu-l poate vindeca. (RC Blakes)

Un bărbat TOXIC este un bărbat care a acumulat atâta durere în interiorul său, încât a ajuns un sociopat, un prădător în relații. El urăște lumea, urăște femeile și le face rău cu intenție femeilor din viața lui. Este plin de ură și furie.

Primul semn că ai de-a face cu un bărbat TOXIC este că acesta nu-și va apăra/ proteja partenera, ci o va sacrifica fără nicio ezitare, va da vina pe ea pentru orice greșeală a lui.

Un bărbat TOXIC este imprevizibil, nu știi niciodată cum va reacționa.

El nu este capabil să aibă relații cu cei din jur, pentru el totul este o tranzacție bazată pe ce avantaje are el de pe urma interacțiunii cu tine, pe ce-i iese lui de pe urma acelei relații.

Un bărbat TOXIC este incapabil să simtă empatie; indiferent cât de tare te-a rănit, suferința ta îl lasă rece.

Nu vei ști cu ce fel de bărbat te-ai ales, dacă tu ești genul de femeie care intră într-o relație de cuplu bazandu-se doar pe elemente superficiale.

Dacă nu te-ai maturizat, dacă încă mai alegi bărbații după felul în care arată, după banii pe care îi au, după cât de pricepuți sunt în a te ameți din vorbe, dacă nu te uiți cu atenție la acel bărbat înainte de a intra în relație cu el, o s-o pățești iar și iar. (RC Blakes)

Există femei sănătoase la nivel mental, emoțional și psihic, femei rănite și femei toxice.

Pe mine mă interesează să ajut femeile să se vindece, să își recupereze puterea personală, pentru că femeia naște, hrănește și educă noua generație. Și în opinia mea ar trebui să ne intereseze pe noi toți să avem femei sănătoase în societate, pentru că de fapt, calitatea femeii determină modul în care se dezvoltă relația de cuplu și copiii.

Și tatăl este important în creșterea copiilor, evident, însă contribuția mamei este esențială, ea are cel mai mare impact a asupra a ceea ce este în interiorul copilului.

Un bărbat care nu alege cu grijă femeia cu care va avea copii, care nu se asigură că aceasta este o femeie de calitate, este un prost. O spun clar, pe șleau.

Și mai spun că un bărbat care-și distruge emoțional și psihic partenera, pe mama copiilor lui, este ca un fermier care toarnă otravă pe propriul teren.

Eu mă uit la bărbații din ziua de azi și văd că mulți dintre ei tratează femeile într-un mod lipsit de respect, le disprețuiesc sau chiar le urăsc. Și nu pot înțelege cum un bărbat poate să urască sau să disprețuiască o ființă care aduce pe lume copii, care poate face un asemenea miracol.

Femeia poartă în ea sămânța bărbatului, potențialul acestuia și dă naștere copilului, împlinește acel potențial. Calitatea acelei femei are o influență directă asupra modului în care evoluează acea sămânță.

Lipsa de respect, disprețul sau ura bărbaților față de femei, abuzurile bărbaților ne arată cât de disfuncțională este societatea noastră și cât de toxică este programarea la care sunt supuși băieții. (RC Blakes)

Există femei sănătoase la nivel mental, emoțional și psihic, femei rănite și femei toxice.

O femeie SĂNĂTOASĂ la nivel mental, emoțional și psihic este în general rezultatul unei copilării petrecute într-un mediu sănătos sau al faptului că mai târziu în viață a avut exemple de femei care au inspirat-o să evolueze. Uneori o femeie SĂNĂTOASĂ este rezultatul unui grup femei care au susținut-o să evolueze și au încurajat-o să nu-și coboare standardele pentru nimeni.

O femeie SĂNĂTOASĂ la nivel mental, emoțional și psihic face alegeri conștiente în privința partenerilor săi.

O femeie SĂNĂTOASĂ la nivel mental, emoțional și psihic are un nivel de Conștiință la care este capabilă să înțeleagă că valoarea sa ca ființă vine din interior, nu din exterior. Ea nu se evaluează în funcție de standardele altora/ societății.

Cele mai multe femei cred că valoarea lor este data de aprecierea/ validarea/ admirația/ iubirea obținută din exterior.

O femeie SĂNĂTOASĂ la nivel mental, emoțional și psihic este echilibrată și funcționează bine la toate nivelurile – spiritual, intelectual, mental, fizic, relațional.

O femeie SĂNĂTOASĂ la nivel mental, emoțional și psihic este capabilă să păstreze un echilibru între feminitatea ei și asertivitate. Ea este feminină, dar dacă este necesar, poate fi foarte fermă în a impune limite. Ea este feminină și în același timp, poate fi un lider foarte eficient.

O femeie SĂNĂTOASĂ la nivel mental, emoțional și psihic acceptă alături de ea doar un bărbat care este capabil să îi facă față, care îi vede valoarea, care o prețuiește, care o tratează cu iubire și respect, care o susține în a-și împlini visurile. Ea nu va accepta un bărbat oarecare, doar ca să aibă o relație de cuplu.

O femeie SĂNĂTOASĂ la nivel mental, emoțional și psihic știe cine este și cât valorează și dacă are 40 sau 50 de ani și nu s-a căsătorit, nu se lasă impresionată de presiunile celor din jur care-i spun că e ceva în neregulă cu ea dacă nu s-a măritat până la vârsta asta, nu o să-și coboare standardele ca să se mărite, numai ca să închidă gura lumii. Ea nu are nevoie să se mărite ca să se simtă împlinită. (RC Blakes)

O femeie RĂNITĂ este rezultatul masculinității toxice. Avem generații de femei rănite care au fost distruse de bărbați răniți - de tatăl lor, de iubiții lor, de soțul lor sau chiar de fiii lor.

Masculinitatea toxică, specifică paradigmei patriarhatului toxic, a sexualizat femeile; generații la rând bărbații nu au fost interesați de inteligența femeilor, de spiritualitatea femeilor, ci au frânt spiritul acestora și le-au programat să se vadă pe ele însele doar ca obiecte sexuale și să creadă că valoarea lor ține de modul în care își folosesc sexualitatea, de câtă plăcere sunt capabile să le ofere bărbaților.

Acest gen de programare a fost intenționată și a venit timpul să înceteze. Și voi o puteți face să înceteze, printre altele, prin modul în care vă creșteți copiii.

De asemenea, o puteți face întrerupând ciclul relațiilor cu bărbați toxici, care vă rănesc cu intenție, care încearcă să vă reducă stima de sine, ca să vă poate controla după bunul plac. Nu mai jucați jocul relațiilor toxice!

Tu știi că ești o femeie RĂNITĂ atunci când te întorci iar și iar la bărbatul care te rănește.

O femeie RĂNITĂ este plină de vinovăție.

Vorbesc cu atâtea femei rănite, pline de vinovăție, încât mă îngrozesc…

Voi, femeile, ați fost învățate că trebuie să fiți perfecte și dacă nu sunteți perfecte, vă simțiți vinovate și aveți impresia că nu aveți nicio valoare. Dacă faceți cea mai mică greșeală vă simțiți vinovate.

Dragilor, noi, bărbații, facem o mulțime de greșeli și n-avem nicio problemă; pentru voi este o tragedie cea mai mica greșeală!

O femeie RĂNITĂ are un nivel redus al stimei de sine.

O femeie RĂNITĂ vrea cu disperare să impresioneze și are mereu nevoie de validarea unui bărbat ca să simtă că are valoare. (RC Blakes)

O femeie RĂNITĂ consideră că interesul sexual pe care îl manifestă un bărbat față de ea este o formă de validare; dacă un bărbat nu este interesat să facă sex cu ea, acea femeie o va lua ca pe un semn că nu are valoare.

Dacă un bărbat nu-și manifestă imediat interesul în sensul de a face sex cu ea - pentru că, poate, el este interesat să o cunoască mai bine, fiindcă este în căutarea unei relații serioase -, o femeie care este RĂNITĂ va crede că el nu este interesat deloc de ea și ca atare, va accepta avansurile unui individ care este interesat doar să se culce cu ea și se va arunca în brațele lui.

O femeie RĂNITĂ își folosește sexualitatea pentru a avea succes. Ea crede că nu are nimic altceva de oferit, așa că își oferă corpul.

O femeie RĂNITĂ are de-a lungul timpului o mulțime de parteneri sexuali nu pentru că este atractivă, ci pentru că este traumatizată și și-a oferit corpul fără rețineri celor care au fost interesați. Și apoi se simte vinovată că a ajuns să trăiască în acest mod și poate ajunge chiar să se considere o victimă.

O femeie RĂNITĂ simte că valoarea ei vine din faptul că are un bărbat/ o relație.

O femeie RĂNITĂ nu stă mult timp singură, trece din relație toxică în relație toxică. Și uneori este suficient să te uiți la fotografia de profil postată de acea femeie pe contul său, pe o rețea de socializare, ca să-ți dai seama că partenerul ei este un bărbat toxic; dar pentru ea e mai important faptul că are un bărbat, are o relație...

O astfel de femeie simte că are valoare doar dacă este într-o relație; dacă este singură, pentru ea e sfârșitul lumii. Nu poate sta mult timp de una singură și se aruncă în brațele primul venit care este dispus să intre într-o „relație” cu ea.

O femeie RĂNITĂ tolerează comportamente lipsite de respect. Ea acceptă să fie jignită, batjocorită, înjurată, disprețuită, lovită, ignorată, neglijată, înșelată. Suportă orice, numai să-și păstreze relația. (RC Blakes)

O femeie RĂNITĂ nu reușește să facă diferența între bărbații răniți/ toxici și bărbații care sunt cu adevărat potriviți pentru ea.

O mulțime de femei îmi spun „Nu se mai găsesc bărbați buni în ziua de azi!”.

Și când le întreb despre diverși bărbați care au fost interesați de ele, acestea îmi spun că aceia „nu erau genul lor”. Și când le întreb ce înseamnă „genul lor”, descopăr că „genul lor” sunt bărbații toxici, fiindcă aceștia au o energie care rezonează cu energia femeilor rănite. Ele nu-și dau seama că își fac alegerile din spațiul traumelor lor.

Ele spun că își caută sufletul pereche, dar de fapt caută egoul pereche. Ele își aleg partenerul cu egoul lor și acesta alege bărbați toxici.

Femeile rănite întâlnesc uneori bărbați care sunt interesați cu adevărat de ele, care le-ar trata cu respect, cu iubire, cu bunătate, dar ele nu se uită la aceștia, îi resping din start, pentru că „nu sunt genul lor”, pentru că li se par „plictisitori”.

O femeie RĂNITĂ caută vindecarea în brațele bărbatului care a rănit-o. Ea se întoarce iar și iar la bărbatul care a rănit-o atât de tare, încât a făcut-o să plece de mai multe ori. (RC Blakes)

O femeie TOXICĂ nu este doar rănită, este furioasă și acră. O femeie toxică trăiește pentru a manipula și a distruge totul în jurul ei. Ea își distruge partenerul, prietenii și chiar propriii copii.

O femeie TOXICĂ este cea care poate face ca niște bărbați care erau sănătoși la nivel emoțional, mental și psihic să ajungă toxici. Un bărbat bun care ajunge pe mâinile unei femei toxice poate să fie distrus de aceasta și să sufere atât de tare, încât ajunge la rândul său un bărbat toxic și singurul lucru care îl mână în viață este să distrugă cât mai multe femei.

Știți care este problema? Când nu ești suficient de matur din punct de vedere emoțional și spiritual, ca bărbat, ești atras de o femeie toxică. Ea va face tot ce va putea să te atragă și când va reuși să te îndrăgostești de ea, te va distruge.

O femeie TOXICĂ este total absorbită de sine, îi abuzează pe cei din preajma ei, se folosește de ei, îi manipulează, îi controlează.

O femeie TOXICĂ urăște bărbații.

Ea otrăvește atmosfera oriunde merge, împrăștie negativitate în jurul ei. (RC Blakes)

Nu face compromisuri doar pentru a putea spune „sunt într-o relație”!

E o greșeală pe care o fac multe femei care știu că relația lor nu este una „pe bune”, dar preferă să accepte o situație neclară, doar ca să poată să spună „sunt într-o relație”, să poată să afișeze pe rețelele de socializare „într-o relație”.

Spre exemplu, știi că nu ești într-o relație „pe bune” dacă ești de câțiva ani cu acel bărbat și el umblă și cu alte femei, dar preferi să spui „sunt într-o relație și e mai complicat”, decât să pui punct acelei legături și să fii singură.

Problema când accepți să rămâi blocată în legături neclare, în care te mulțumești cu jumătăți de măsură, este că tu te prezinți ca fiind „într-o relație” și bărbatul care ar fi potrivit pentru tine, care ar fi interesat să aibă o relație serioasă cu tine, va trece mai departe, pentru că spațiul este ocupat de un bărbat care nu-și dorește o relație serioasă cu tine și care mai devreme sau mai târziu te va părăsi.

Tu afișezi pe rețeaua de socializare „într-o relație”, dar ceea ce ai tu nu este cu adevărat o relație și ești frustrată, ești tristă, ești nesigură, pentru că adânc în interiorul tău știi că bărbatul cu care ești acum nu va rămâne cu tine.

E mai bine să fii singură, decât să fii într-un simulacru de relație.

Nu accepta un simulacru de relație, pentru că riști să ratezi șansa unei relații adevărate!

Tu ai o relație adevărată dacă sunteți amândoi interesați să aveți o relație serioasă, dacă sunteți amândoi implicați 100% în relație, dacă vă respectați unul pe altul și evoluați în același ritm.

Dacă vă întâlniți din când în când, faceți sex, vă țineți companie, dar nu aveți o viață stabilă împreună, degeaba ai postat pe rețeaua de socializare că ești într-o relație; aceea nu este o relație, nu te mai minți singură.

Dacă acel bărbat nu este interesat să aibă o relație serioasă cu tine, dar tu îți dorești cu disperare să ai un bărbat pe care să-l numești „iubitul meu”, tu poți să spui că ești într-o relație, dar nu ai cu adevărat o relație.

Doar pentru că un bărbat face sex cu tine de ceva timp nu înseamnă că este interesat să aibă o relație serioasă cu tine. Poate că în lumea ta a face sex de ceva timp cu un bărbat înseamnă a avea o relație serioasă cu acel bărbat, dar în lumea multor bărbați, a face sex de mai mult timp cu o femeie înseamnă doar atât: a face sex de mai mult timp cu o femeie. (RC Blakes)

Faptul că un bărbat este interesat să facă sex cu tine nu înseamnă că acel bărbat este interesat de tine, ca ființă.

Faptul că un bărbat este interesat să facă sex cu tine înseamnă de cele mai multe ori că el este interesat să facă sex; tu ești disponibilă la acel moment.

Bărbații fac sex și cu femei pe care nici măcar nu le plac.

Nu-ți face iluzii cu privire la faptul că dacă un bărbat face sex cu tine este cu adevărat interesat să aibă o relație serioasă cu tine. Faptul că faci sex cu un bărbat nu înseamnă că ai căpătat acces la inima lui. (RC Blakes)

Un bărbat se poate schimba, dar nu îl poți schimba tu.

Femeia potrivită îl va motiva pe bărbat să vrea să se schimbe, dar nicio femeie nu poate schimba un bărbat, deci nu este de dorit să rămâi lângă el, sacrificându-te, în speranța că el o să se schimbe. Dacă se va schimba, va fi pentru că el a vrut să se schimbe; dar nu ai nicio garanție că va dori vreodată să se schimbe. (RC Blakes)

Nu vâna niciodată un bărbat!

Eu știu că vi se spune că vremurile sunt altele, că o femeie trebuie să acționeze și să pună mâna pe ceea ce-și dorește, că trebuie să fii hotărâtă și să faci să se întâmple ceea ce vrei să se întâmple, dar eu vă spun: nu vânați niciodată un bărbat!

Un bărbat care se respectă nu va accepta să fie el cel vânat. Un bărbat care are un nivel înalt de Conștiință nu este atras de femei care îl vânează, care trag de el, care i se oferă la modul explicit.

Voi puteți să faceți ce vreți, puteți ieși la vânătoare, puteți să fiți cele care acționează și puteți chiar să ajungeți să faceți sex cu bărbatul pe care l-ați vânat, dar nu veți obține o relație cu el; veți obține o aventură de-o noapte sau o legătură temporară. Dacă s-a lăsat vânat de voi, acela nu este un bărbat care se respectă.

Dacă se va însura cu voi, puteți să știți că acela este un bărbat care funcționează din energia sa feminină, care nu este capabil să fie lider, care se va lăsa toată viața condus de voi. L-ați urmărit, l-ați prins cu arcanul, l-ați dus la altar și a spus „Da”, însă el nu va fi bărbatul în casă în căsnicia voastră; voi veți fi bărbatul în casă.

Este sub demnitatea unei femei să vâneze un bărbat, să alerge disperată după el, să i se ofere la modul evident, vulgar, agresiv.

Sunt atâtea femei pe care le vezi din prima că sunt disperate, care sunt în căutarea unui bărbat, le vezi că urlă hormonii în ele…

O femeie cu un nivel înalt de Conștiință nu umblă disperată cu poalele-n cap, transmițând mesajul „Am nevoie de un bărbat!”.

O femeie care se respectă are demnitate, nu se coboară la nivelul la care să iasă la vânătoare. (RC Blakes)

O femeie cu un nivel înalt de Conștiință poate să te iubească, dar nu își va coborî standardele pentru tine. Dacă tu îi ceri să facă lucruri care sunt sub demnitatea ei, te va scoate din viața ei.

O să stea închisă în casă pentru o vreme, o să plângă, o să sufere, dar te va scoate din viața ei. Nu va face ceva ce este sub demnitatea ei, nu se va agăța de tine; te va scoate din viața ei.

O femeie cu un nivel redus de conștiință va face schimbări radicale în ceea ce o privește pe ea, ca persoană, dar și în viața ei, doar pentru că i-a cerut asta un bărbat cu care are o legătură incertă, care nu și-a asumat un angajament clar față de ea.

O femeie cu un nivel redus de conștiință este dispusă să-și rearanjeze viața în jurul unui bărbat cu care are de ani de zile o legătură incertă, care de fapt nu este interesat de o relație serioasă. Ea crede că dacă va face asta, îl va convinge pe acel bărbat să rămână cu ea.

Nu vă schimbați viața pentru un bărbat care nu vă iubește suficient de mult ca să își dorească o relație de durată cu voi, ca să își asume un angajament ferm față de voi! Faptul că sunteți dispuse să faceți tot ce vă cere el nu-l va convinge să rămână cu voi.

Dacă acel bărbat nu vă iubește suficient de mult ca să-și dorească o relație de durată cu voi, de ce sunteți atât de disperate să-i faceți pe plac, de ce îi stați la dispoziție, de parcă ar fi soțul vostru? Nu vă dați seama că în perioada în care sunteți cu el deveniți cine vrea el să fiți, nu mai sunteți cele care sunteți voi cu adevărat, pentru ca apoi el să plece și să vă lase răvășite, nemaiștiind cine sunteți? (RC Blakes)

O femeie cu un nivel redus de conștiință va fi interesată de formă (aspect fizic, imagine, aparențe); o femeie cu un nivel înalt de Conștiință va fi interesată de fond/ valoarea reală a unui bărbat.

O femeie cu un nivel înalt de Conștiință este capabilă să vadă dincolo de aparențe, să discearnă valoarea reală a unui bărbat.

O femeie cu un nivel redus de conștiință se va lăsa condusă de impulsurile sale sexuale.

O femeie cu un nivel înalt de Conștiință nu se lasă păcălită de imaginea pe care un bărbat o prezintă pe rețelele de socializare sau în public, de hainele pe care le poartă acesta, de mașina pe care o conduce sau de banii pe care îi are. Ea știe că toate acestea nu reprezintă o dovadă că acel bărbat are cu adevărat valoare, că este sănătos la nivel emoțional, mental și psihic.

Valoarea unui bărbat vine din ceea ce este în inima sa, din caracterul său, din integritatea sa, din faptul că ești în siguranță în prezența sa. Și eu nu spun că nu contează faptul că un bărbat are o situație financiară bună; contează și acest lucru, dar sunt o grămadă de bărbați care au bani și care sunt răniți sau sunt chiar toxici.

Sunt o mulțime de femei care resping bărbați care au valoare, dar n-au „față comercială” și alergă după bărbați care arată bine, dar sunt toxici. Fiindcă aceste femei sunt conduse de impulsurile lor sexuale, se aruncă în brațele unor bărbați toxici care arată bine. Și după aceea spun că toți bărbații sunt niște……

Nu, nu toți bărbații sunt așa. Poate toți bărbații pe care îi alegi tu sunt niște……. Și problema nu e la ei, problema e la tine, fiindcă tu îi alegi pe aceia. (RC Blakes)

Băieții sunt învățați că un bărbat trebuie să fie puternic, dur, invulnerabil, să nu-și arate emoțiile. De aceea, în general, bărbații sunt rezervați în a-și arăta emoțiile, în a-și deschide inima în fața unei femei.

Dacă un bărbat este dispus, totuși, să se arate vulnerabil în fața unei femei, să-și deschidă inima în fața ei, iar aceasta nu știe cum să se comporte în acest caz, cum să primească ceea ce-i împărtășește acel bărbat, cum să prețuiască acest privilegiu, el se va închide, nu-și va mai deschide niciodată inima în fața ei.

Bărbatul respectiv va rămâne poate alături de acea femeie, dar nu se va mai conecta la nivel emoțional cu ea, fiindcă aceasta nu a fost capabilă să primească așa cum se cuvine momentul său de vulnerabilitate.

Și apoi ea se va plânge că el nu este dispus să se deschidă în fața sa, că nu-i spune niciodată ce simte, dar nu-și va da seama că modul în care a primit ea momentul lui de vulnerabilitate l-a făcut să se închidă.

Dacă nu ești capabilă să faci față momentului de vulnerabilitate al unui bărbat, dacă nu știi cum să-l faci să se simtă respectat, înțeles, acceptat pe deplin atunci când își deschide inima în fața ta, acel bărbat se va închide. Un bărbat are nevoie să se simtă în siguranță din punct de vedere emoțional ca să vorbească, să-și deschidă inima.

Este mare lucru ca un bărbat să-și deschidă inima în fața ta. Pentru un bărbat, a se arăta complet vulnerabil în fața unei femei, a-și deschide cu adevărat inima în fața ei, înseamnă maxima intimitate. Și cele mai multe femei nu știu să gestioneze un astfel de moment. (RC Blakes)

Un bărbat cu un nivel înalt de Conștiință prețuiește discuțiile profunde.

Când tu discuți cu partenerul tău despre lucruri profunde, când îi ceri părerea cu privire la lucruri profunde, tu îi transmiți „Prețuiesc inteligența ta și sunt interesată să aflu părerea ta despre acest subiect”.

Acel bărbat poate avea toată înțelepciunea din lume, dar dacă tu nu întrebi, dacă nu discuți cu el despre lucruri profunde, nu vei beneficia de acea înțelepciune. Este necesar ca tu să arați că ești suficient de profundă ca să faci față unei discuții de acel nivel. Și faptul că ești capabilă să porți asemenea conversații cu el îl încântă.

Ați fi uimiți câți bărbați au partenere care nu sunt capabile să poarte o discuție profundă, care nu sunt capabile să le ofere o stimulare intelectuală. Și fiindcă nu ești capabilă să-l stimulezi intelectual, lumea te-a învățat să-i dai bărbatului mâncare și sex, că e suficient.

Ei bine, eu, ca bărbat, vă spun că nu e suficient. Nu pentru un bărbat cu un nivel înalt de Conștiință.

Pentru unii bărbați poate fi suficient, dar pentru cei care au un nivel înalt de Conștiință sigur nu este. Un bărbat cu un nivel înalt de Conștiință prețuiește acele conversații în care vă stimulați intelectual unul pe celălalt și la finalul cărora amândoi vă simțiți îmbogățiți. (RC Blakes)

Atât timp cât tu ești într-o relație cu un statut incert cu un bărbat care nu-și ia un angajament ferm față de tine, tu nu ești disponibilă pentru bărbatul care ar fi interesat cu adevărat de o relație serioasă cu tine.

Un bărbat care este interesat de o relație serioasă nu va tărăgăna lucrurile, se va hotărî într-un fel sau altul: își va asuma acea relație cu tine sau dacă va constata că nu ești ceea ce-și dorește, va pune punct legăturii voastre, nu te va ține la nesfârșit într-o legătură cu statut neclar.

Dacă accepți să stai ani de zile într-o „relație“ care nu este o relație în adevăratul sens al cuvântului, tu ești indisponibilă pentru bărbatul care chiar și-ar dori să aibă o relație serioasă cu tine. Ești la fel de indisponibilă ca o femeie măritată, doar că tu nu ești nici măritată, nici într-o relație serioasă. Poate că ți-ai trecut pe Facebook „într-o relație”, dar tu nu ești într-o relație. Ce ai tu nu este o relație în adevăratul sens al cuvântului.

Tu ești într-un simulacru de relație, tu rămâi lângă un bărbat care nu este dispus să-și ia un angajament clar față de tine, într-o situație pe care o femeie care are stimă de sine nu ar accepta-o.

Tu stai lângă un bărbat care nu te vrea cu adevărat și riști astfel să ratezi un bărbat care chiar te-ar dori alături de el, care chiar ar fi bucuros să-și asume un angajament ferm față de tine.

Înțelege bine: un bărbat care se respectă nu-și caută potențiala soție în patul altui bărbat. (RC Blakes)

Ce îți înveți copiii, ce exemplu le dai ca mamă, atunci când tu accepți să rămâi ani de zile într-o relație cu un statut neclar cu un bărbat care nu este dispus să-și asume un angajament clar față de tine?

Vrei să fii un exemplu toxic pentru copiii tăi? Vrei să le predai fetelor tale o lecție de feminitate toxică, prin modul în care îți trăiești propria viață? Asta vrei să învețe fetele tale de la tine, de astfel de „relații” vrei să aibă parte fetele tale când vor crește?

Prin exemplul vostru educați viitoarele generații de femei. Ce fel de exemplu sunteți voi? Fetele voastre sau nepoatele voastre vor învăța de la voi să se ofere unor bărbați care nu sunt dispuși să-și asume un angajament clar, care nu sunt interesați de o relație serioasă.

Fiecare generație de femei care se mulțumesc cu firimituri, care trăiesc într-un mod lipsit de demnitate, educă generațiile următoare de femei să-și coboare standardele.

Voi aveți o responsabilitate, ca femei mature în familie, voi trebuie să fiți un exemplu de comportament responsabil, de demnitate!

Dacă accepți un bărbat care beneficiază ani de zile de toate avantajele de care ar beneficia soțul tău, deși el nu este dispus să-și asume un angajament clar față de tine, fetele tale văd că rămâi agățată de acest bărbat care de fapt nu te vrea cu adevărat și cred că asta este „normal” să facă o femeie. Asta vrei să le înveți pe fetele tale?

Vrei să le înveți pe fetele tale să se respecte, să nu accepte să le fie călcată în picioare demnitatea, în timp ce tu accepți un simulacru de relație cu un bărbat care nu vrea să aibă o relație serioasă cu tine?

Fetele tale învață din ceea ce faci tu, nu din ceea ce spui tu! Tu creezi „blestemele” care trec din generație în generație: „Am văzut la mama mea asta, așa că fac și eu tot asta”.

Pune-ți viața în ordine, dacă vrei să fii un exemplu bun pentru copiii tăi! (RC Blakes)

Cu cât stai mai mult într-un simulacru de relație cu un bărbat care nu vrea să-și asume un angajament clar față de tine, cu atât mai mult îți scade stima de sine, cu atât pierzi mai mult din propria demnitate.

Cu cât stai mai mult într-un simulacru de relație cu un bărbat care nu vrea să-și asume un angajament clar față de tine, cu atât dezvolți o dependență mai puternică de acel bărbat.

Nu poți să fii într-o „relație” în care tu dai tot ce ai, iar celălalt îți aruncă firimituri și să nu simți că stima ta de sine se duce de râpă. El nu este dispus să-și ia un angajament ferm față de tine de ani de zile și adânc în interiorul tău știi asta, chiar dacă pe contul tău de Facebook ai scris „într-o relație”.

El obține de ani de zile toate beneficiile pe care le-ar obține soțul tău, fără să-și asume vreun angajament clar față de tine, fără să-ți fi spus vreodată că este interesat de o relație serioasă. Tu investești timpul și energia ta, investești sentimente și anii trec și el nu dă niciun semn că ar fi dispus să-și asume un angajament ferm, că vrea să se implice 100% în acea relație, că își dorește ceva serios. Cât vrei să mai aștepți? Ce mai speri?

Cineva trebuie să ți-o spună pe șleau; cu fiecare zi care trece, tu îți mai pierzi puțin din stima de sine, din propria demnitate, te duci și mai mult în jos.

Uită-te bine la situația în care te afli, fii sinceră cu tine însăți, recunoaște că aceea este o legătură care nu are viitor și apoi ia decizia de a-i pune punct.

Tu ești îndrăgostită de ideea de a fi într-o relație de cuplu, dar nu ai o relație de cuplu adevărată, ai un simulacru de relație. Tu ai un aranjament care te dezonorează, în care el obține toate avantajele posibile și tu primești firimituri, atunci când vrea el să ți le arunce. Tu ai o viață trăită în minciună, în care îți calci în picioare propria demnitate. (RC Blakes)

Încetați să mai credeți toate prostiile astea pe care vi le spun cei din jur, cum că dacă nu te-ai măritat până la o anumită vârstă, s-a terminat pentru tine, n-o să te mai vrea niciun bărbat, ești condamnată să fii singură și nefericită până la sfârșitul vieții tale!

Încetați să mai credeți toate prostiile astea pe care vi le spun cei din jur că dacă nu ai un bărbat/ o relație de cuplu nu ai valoare, că asta este o dovadă că nu te vrea nimeni!

Este uluitor cum vă lăsați manipulate de niște credințe toxice, care sunt menite să vă tragă în jos, să vă facă să vă mulțumiți cu puțin!

Eu vă spun că dacă vă concentrați pe a descoperi cine sunteți cu adevărat și a evolua, pe a vă descoperi și a vă urma Menirea și vă mențineți standardele înalte, veți deveni o femeie cu un nivel înalt de Conștiință, adică exact ceea ce-și dorește un bărbat cu un nivel înalt de Conștiință. Și dacă o să apară acel bărbat, nu o să fiți disperate să aveți o relație de cuplu cu el, nu veți fi dependente de el, pentru că voi deja vă știți valoarea și deja aveți o viață care vă face să vă simțiți împlinite/ fericite.

Dacă însă acceptați să intrați în relații cu statut neclar și să faceți sex cu orice bărbat care vă atrage, sperând că el va vrea să aibă o relație serioasă cu voi, puteți petrece 20 de ani în care veți acumula în interiorul vostru gunoiul pe care îl toarnă bărbații cu un nivel redus de conștiință cu care vă încurcați, pierzându-vă stima de sine și demnitatea, incapabile să vă vedeți adevărata valoare.

Dacă tu nu îți cunoști adevărata valoare, te vei vinde ieftin toată viața ta.

Și una este să te lași orbită de dorințele sexuale la 20 de ani, când poate nu ești suficient de matură ca să-ți iei timp să cunoști mai bine acel bărbat înainte de a urca în pat cu el, și alta este să faci asta și după 35-40 de ani. Dacă și la 40 de ani te lași condusă de instinctele tale sexuale, după ce ai avut deja niște experiențe dezastruoase în ultimii 20 de ani, înseamnă încă n-ai învățat nimic din tot ce ți s-a întâmplat și nu mai poți să arăți cu degetul spre bărbații respectivi. Nu mai poți să spui că ești victima acelor bărbați; tu pur și simplu te oferi voluntară pentru a fi rănită. Și ți se servește exact ceea ce cauți. (RC Blakes)

Nu permite comentariilor ironice/ disprețuitoare/ jignitoare/ umilitoare ale unui bărbat să prindă rădăcini în interiorul tău!

Asta înseamnă să nu păstrezi în preajma ta un bărbat care te doboară zi de zi prin limbajul lui, fiindcă pe măsură ce îți repetă mai mult că ești …. (proastă, urâtă, nepricepută, lipsită de talent, incompetentă, tâmpită, leneșă, etc) și nu ești în stare să…. și nu te duce mintea să…. , vei începe să crezi aceste lucruri, ele vor prinde rădăcini în tine fără să-ți dai seama. Nu te amăgi crezând că astfel de cuvinte, repetate la nesfârșit, nu te vor afecta.

Bărbatul respectiv folosește acel limbaj cu intenție, el vrea să-ți facă praf stima de sine, astfel încât să te poată controla. Și dacă îl ții în preajma ta suficient de mult, va reuși să te convingă că nu ești bună de nimic, că nu ești capabilă de nimic, că nu valorezi nimic, că nu te-ai descurca fără el. Nu are nevoie decât de ceva timp ca să-i reușească aceasta strategie de a te distruge emoțional și psihic.

Acesta este modul în care un bărbat te manipulează și ajunge să te aibă sub controlul lui, în care te leagă de el, astfel încât să nu mai scapi: îți distruge stima de sine, îți ia ultima fărâmă de demnitate și ajungi atât de dependentă de el, încât tot ce te mai interesează este să obții măcar din când în când o vorbă bună din partea lui. Ajungi în stadiul în care pentru tine este o mare reușită atunci când, în sfârșit, spune ceva de bine despre tine, admite că ai făcut ceva bine; ești disperată să obții aprobarea lui.

Ajungi în stadiul în care ai senzația că „ești defectă” și că acel bărbat (care de fapt „te-a defectat”) este singurul care te poate „repara”. Ești prinsă în capcana aprobării. (RC Blakes)

Standardele pe care o femeie cu un nivel înalt de Conștiință nu le negociază:

1.O astfel de femeie nu se va mulțumi cu un bărbat care nu cunoaște care este limbajul iubirii pe care ea „îl vorbește fluent” și nici nu este interesat să îl afle.

Gary Chapman a scris o carte care se numește „Cele cinci limbaje ale iubirii”, în care sunt enumerate ca limbaje ale iubirii: cuvintele, atingerile (nu e vorba de atingerile sexuale), serviciile făcute celuilalt, timpul de calitate petrecut împreună, cadourile.

Când o femeie cu un nivel înalt de Conștiință are primele întâlniri cu un bărbat, ea face asta la modul conștient, ea are un scop, o intenție: să-l cunoască mai bine pe acel bărbat. Ea ascultă cu atenție ce spune el, urmărește cu atenție ce face el, observă totul și dacă a constatat că acel bărbat nu este la nivelul ei, va ține relația lor cel mult la nivelul unei prietenii – și nu mă refer la „prietenia cu beneficii”.

Atunci când discută cu acel bărbat ea vrea să afle dacă există un potențial pentru o relație pe termen lung sau el nu este potrivit pentru așa ceva.

O femeie cu un nivel înalt de Conștiință este interesată doar de bărbații care sunt interesați de ea ca ființă, nu de cei care sunt interesați doar să facă sex.

Dacă un bărbat nu este capabil decât de o conexiune la nivel fizic, ea nu este interesată de el.

Eu, spre exemplu, sunt încântat să primesc cadouri. Acesta este limbajul iubirii pentru mine. Și la început, în relația cu soția mea, îmi exprimam iubirea în „limbajul iubirii” pe care îl „vorbesc fluent” eu: îi cumpăram tot felul de cadouri. Soția mea are însă un alt limbaj al iubirii: cuvintele frumoase și atingerile.

Într-o zi i-am cumpărat un cadou care în opinia mea era ceva deosebit, iar când i l-am oferit, ea s-a uitat la el, a spus că e drăguț și l-a pus deoparte. M-am simțit jignit de atitudinea ei, fiindcă eu chiar îmi dădusem toată silința să găsesc un cadou special și cheltuisem mulți bani pentru el.

Și apoi ea a citit felicitarea care însoțea cadoul și i-au dat lacrimile „Ah, este atât de frumos…” .

Vă spun sincer, am cumpărat felicitarea de la magazin odată cu cadoul, nici nu știam prea bine ce scrie pe ea… I-am luat felicitarea din mână ca să văd ce scrie acolo, ca să știu și eu de ce plânge.

Abia atunci am înțeles că pentru soția mea limbajul iubirii îl reprezintă cuvintele frumoase. Și de atunci am început să mă comport cu intenție într-un fel care să o facă să se simtă iubită: îi spun foarte des cuvinte frumoase, cuvinte de apreciere, îi spun des că o iubesc. O făceam și înainte, dar de atunci am făcut-o la modul conștient.

Dacă un bărbat nu-și dă silința să descopere care este limbajul iubirii în cazul partenerei sale și nu îi vorbește în acel limbaj, acest lucru va afecta conexiunea dintre ei. (RC Blakes)

Standardele pe care o femeie cu un nivel înalt de Conștiință nu le negociază:

2.Nu acceptă un bărbat dezechilibrat.

O femeie cu un nivel înalt de Conștiință nu acceptă o relație cu un băbat care nu este capabil să-și stăpânească furia, care face crize de nervi, care nu este capabil ca în momente dificile să-și păstreze cumpătul.

Nu acceptă un bărbat care face crize de nervi în public, care sare la bătaie, care dispare cu zilele și nu mai dă niciun semn de viață fiindcă nu vrea să discute cu nimeni, un bărbat care este imprevizibil.

Acel bărbat poate fi furios uneori pe partenera sa și vezi clar că e furios, dar o femeie știe că este în siguranță în prezența lui chiar și în acele momente, că el nu va face niciodată ceva care să o rănească.

3.Ea își dorește un bărbat care face o prioritate din a servi Binele comun.

4.Ea își dorește un partener care nu renunță la principiile sale, la propria integritate, pentru nimic în lume, nici măcar pentru ea. Dacă el nu se mai comportă ca un bărbat adevărat, dacă își încalcă principiile, dacă se comportă într-un mod lipsit de integritate, acea femeie își pierde respectul pentru el.

Așa cum o femeie care are un nivel înalt de Conștiință stabilește niște limite clare și nu permite nimănui să le încalce, și un bărbat care are un nivel înalt de Conștiință stabilește niște limite clare și nu permite nimănui să le încalce.

Așa cum o femeie care are un nivel înalt de Conștiință nu permite nimănui să o trateze într-un mod lipsit de respect, un bărbat care are un nivel înalt de Conștiință nu permite nimănui să îl trateze într-un mod lipsit de respect – nici măcar partenerei sale. (RC Blakes)

Standardele pe care o femeie cu un nivel înalt de Conștiință nu le negociază:

5.Ea nu acceptă un partener care nu este dispus să investească timp și energie în a o cuceri. Ea nu este interesată de bărbați care se așteaptă ca femeile să-și dea silința să îi cucerească.

Este treaba bărbatului să cucerească femeia. Dacă bărbatul se rezumă la a face niște tatonări, doar-doar o ține vrăjeala, dacă este clar că nu este dispus să consume timp și energie pentru a o cuceri, acesta este un semn că nu e bărbatul potrivit.

O femeie cu un nivel înalt de Conștiință nu va face treaba în locul bărbatului. Dacă el nu este hotărât în a o cuceri, dacă nu ia în serios această chestiune, este evident că nu va investi cine știe ce energie nici în a menține acea relație.

O femeie cu un nivel înalt de Conștiință nu este interesată de bărbații de genul ăsta.

Dacă un bărbat te vrea cu adevărat, o arată clar, se vede, nu o să te întrebi, confuză: „Oare mă place? Oare ăsta e felul lui de a-mi face curte?”. (RC Blakes)

Standardele pe care o femeie cu un nivel înalt de Conștiință nu le negociază:

6.Ea își dorește un partener care poate oferi o siguranță financiară.

Ce înțeleg prin „siguranță financiară”? Nu înseamnă că acel bărbat trebuie să fie bogat, să fie capabil să plătească toate cheltuielile și să-și țină soția acasă, casnică. Înseamnă că bărbatul respectiv știe că este responsabilitatea sa să susțină financiar familia, nu se așteaptă să fie întreținut de partenera sa.

Și primul nivel al siguranței financiare este acela la care bărbatul respectiv se poate întreține pe el însuși.

Un bărbat care nu are o siguranță financiară, care nu este capabil să se întrețină singur, se va simți inferior unei femei care are o siguranță financiară, care poate are o situație financiară foarte bună. Un bărbat care se simte inferior partenerei sale va avea tendința să-i blocheze acesteia evoluția, nu o va susține să-și împlinească cel mai înalt potențial, pentru că va simți că aceasta urcă la un nivel mult mai înalt decât el. (RC Blakes)

Standardele pe care o femeie cu un nivel înalt de Conștiință nu le negociază:

7.Ea nu este interesată de bărbați care au doar potențial, care rămân toată viața la stadiul în care au visuri și proiecte, dar nu fac niciodată ceva concret, nu realizează nimic.

8.Ea nu este interesată de bărbați care nu sunt consecvenți.

Nu este interesată de bărbați care te sună azi și apoi câteva zile nu dau niciun semn de viață, care se întâlnesc cu tine azi și apoi dispar câteva zile și nu ai idee ce s-a întâmplat cu ei și cum îi poți contacta, de bărbați pe care nu te poți baza că îi poți găsi și că vor veni să te ajute oricând, la nevoie.

Dacă va constata că ești un bărbat pe care nu se poate baza, chiar dacă te iubește, o femeie cu un nivel înalt de Conștiință se va despărți de tine. Ea preferă să sufere un timp după despărțire, decât să sufere o viață întreagă alături de un partener în care n-are nicio bază.

Dacă un bărbat nu este capabil să sune când a spus că te sună, dacă nu e capabil să vină când a spus că vine, de ce ai crede că va fi capabil să-și respecte niște angajamente mai importante decât un simplu telefon sau o simplă întâlnire?

Dacă nu dă niciun semn de viață cu zilele când sunteți la început, dacă sunt perioade întregi în care nu ia legătura cu tine și nici nu poți să iei legătura cu el, de ce ai crede că va fi mereu disponibil pentru tine mai târziu în relație?

O femeie cu un nivel înalt de Conștiință își dorește alături de ea un bărbat pentru care cuvântul său e sfânt, care își ține promisiunile, pe care știi că te poți baza. (RC Blakes)

Multe femei spun „Nu mai există bărbați buni!”.

Nu e adevărat. Există bărbați buni, care tratează cu respect femeile, care sunt dispuși să se implice 100% într-o relație, dar femeile rănite sunt interesate de cu totul alt tip de bărbați. Aceste femei nu-și dau seama că cea mai mare problemă a lor sunt ele însele, pentru că sunt rănite și toxicitatea din interiorul lor le afectează comportamentul și alegerile.

Nu mai acceptați în preajma voastră bărbați care prin limbajul lor încearcă să vă facă să vă fie rușine de voi!

Și nu vă spun doar să nu acceptați un partener care face asta, vă spun să nu acceptați nici măcar să continuați să stați la discuții cu un bărbat care face asta!

Dacă un bărbat încearcă în mod sistematic să vă facă să vă fie rușine că sunteți așa cum sunteți, să știți că o face cu intenție, iar scopul este acela de a vă distruge stima de sine, pentru că astfel o să reușească să vă controleze. Acest limbaj denigrator este unul care face parte dintr-o strategie de manipulare care are ca scop să vă distrugă stima de sine și să vă aducă în stadiul în care faceți tot ce vă cere el.

Vouă, femeilor rănite, vă plac bărbații care o fac pe inabordabilii, care se cred superiori, care se comportă ca și cum le-ar ști pe toate, care îi tratează pe toți de sus, vi se pare că sunt sexy, vă flatează faptul că vă dau atenție, dar nu vă luați timp să vedeți cât de găunoși sunt.

Dacă un bărbat folosește un limbaj prin care vă ia peste picior, vă jignește, vă umilește, vă arată dispreț, vă înjură, vă face să simțiți că nu sunteți suficient de bună/ valoroasă sau vă lovește, acesta este un semn că este cazul să vă îndepărtați de el.

De ce acceptați în viața voastră bărbați care se comportă așa cu voi?

Voi sunteți cele care alegeți bărbați în baza unor criterii superficiale și mai apoi tot voi alegeți să păstrați în viața voastră acei bărbați care folosesc cuvintele ca pe niște cuțite cu care vă rănesc; voi singure vă distrugeți viața! Problema nu e la ei; problema e la voi.

Un bărbat sănătos din punct de vedere mental, emoțional și psihic știe că, de fapt, calitatea vieții sale depinde de calitatea partenerei sale de viață și de aceea nu va face niciodată ceva care să o rănească/ doboare/ tragă în jos pe acea femeie. (RC Blakes)

Una dintre cele mai mari prostii care vi se spun vouă, femeilor, este aceea că bărbaților nu le plac femeile care au forme, care nu seamănă cu acelea care apar în reviste. Este o minciună! Bărbații sunt diferiți, au gusturi diferite în ceea ce privește femeile.

O altă prostie care vi se spune este că dacă ai depășit o anumită vârstă, valoarea ta ca femeie scade vertiginos cu fiecare an care trece.

Și pentru că voi luați de bune aceste prostii, vă chinuiți singure, vă criticați, vă judecați, simțiți că nu sunteți suficient de tinere/ slabe/ atractive/ frumoase și vă coborâți standardele, acceptând jumătăți de măsură, acceptând bărbați care nu sunt la nivelul vostru, numai ca să aveți o relație de cuplu, „să intrați în rândul lumii”. Practic, vă abuzați singure.

Și când un bărbat vă spune la modul sincer că sunteți frumoase, că sunteți minunate, nu îl credeți, fiindcă voi vă vedeți urâte/ grase/ bătrâne.

Atât timp cât nu vă cunoașteți valoarea, cât nu vă prețuiți la adevărata voastră valoare, nu o să credeți un bărbat care vă spune că sunteți frumoasă/ inteligentă/ minunată, dar o să credeți un bărbat care vă spune că sunteți proastă/ tâmpită, că nu vă duce capul, că nu sunteți bună de nimic, că nu sunteți capabilă de nimic, că nu v-ați descurca fără el.

Ca atare, este necesar să lucrați cu voi, să învățați să vă respectați, să vă iubiți, să stabiliți limite ferme în relații și să rupeți legătura cu toți cei care vă tratează într-un mod lipsit de respect. Nu le mai răspundeți la telefon, nu vă mai întâlniți cu ei, îi blocați, dacă este nevoie - faceți tot ce este necesar ca să-i scoateți din viața voastră pe cei care au un comportament abuziv.

Citiți lucruri care vă înalță, folosiți cu propria persoană un limbaj care vă înalță, stabiliți-vă obiective care vă entuziasmează și acționați pentru atingerea celor obiective, astfel încât să vă obțineți stima de sine din interior, nu să cerșiți atenție/ validare din partea unui bărbat!

Nu mai acceptați să vină un bărbat care să vă spună cum trebuie să fiți, ce trebuie să gândiți, ce trebuie să faceți, cum trebuie să vă trăiți viața; decideți voi ce faceți și cum trăiți, nimeni altcineva. Și nu mai acceptați să vi se vorbească într-un mod lipsit de respect, să fiți tratate într-un mod lipsit de respect. Iar dacă cineva vă tratează în acest fel, scoateți-l imediat din viața voastră, nu mai stați la discuții! (RC Blakes)

Nu vă dați la schimb demnitatea în schimbul unei relații cu un bărbat!

O mulțime de femei le permit unor bărbați să le abuzeze și nu se îndură să iasă din acea relație.

Faptul că permiți comportamente lipsite de respect la adresa ta, faptul că îi permiți unui bărbat să te jignească, să te umilească, să te ia peste picior, să te înjure, să trateze cu dispreț, să te înșele, să te lovească, să-ți ia ultima fărâmă de demnitate, precum și faptul că rămâi într-o relație cu un bărbat care nu consideră că este într-o relație cu tine, care te consideră doar o opțiune, este un semn că ești o femeie rănită și ai nevoie să lucrezi cu traumele tale, să te vindeci.

Și nu vă mai lăsați influențate de persoane care poate că vă iubesc în felul lor, dar nu sunt sănătoase din punct de vedere emoțional, mental și psihic, care vă vorbesc din perspectiva traumelor lor nevindecate, a tiparelor lor limitative și vă îndeamnă să rămâneți în acea relație! Poate că țineți la oamenii care vă dau acele sfaturi, poate că îi iubiți, dar nu aveți nevoie de sfaturile unor persoane care sunt și ele răniți, care se lasă și ele conduse de propria toxicitate neprocesată. Nu aveți nevoie de sfaturi despre bărbați de la niște femei care sunt ele însele rănite, care funcționează de la un nivel redus de conștiință. (RC Blakes)

Este uimitor cât de multe femei dau totul într-o relație cu un bărbat, fără să primească mare lucru de la el. Ele dau totul și nici măcar după ce constată că nu primesc decât firimituri nu spun ce nevoi au în relație, nu cer nimic, se mulțumesc cu ce li se dă, indiferent cât de puțin ar fi.

Ele îi oferă acelui bărbat tot ce i-ar oferi unui soț, deși el nu le-a spus niciodată că își dorește o relație serioasă. Și când vede că îi merge, un bărbat va întinde tot mai mult coarda, ca să vadă cât ești dispusă să-i oferi, fără ca el să-ți ofere mare lucru.

Așa ajung unele femei să facă sex, să gătească, să spele, să calce ani de zile pentru un bărbat care nu le-a promis nimic, niciodată - nici măcar o relație sexuală exclusivă. Și apoi se miră că bărbații respectivi nu-și iau un angajament clar față de ele nici după ani de zile și apoi, într-o zi, le părăsesc...

Primesc nenumărate mesaje de la femei care au avut relații de ani de zile - unele au avut relații de mai mult de 15 ani, au făcut și copii cu niște bărbați care nu au vrut niciodată să-și asume un angajament clar față de ele și acele femei au ajuns la depresie atunci când bărbatul respectiv le-a părăsit. Și se întreabă „De ce?!”.

Pentru că tu ai permis să se ajungă la așa ceva, pentru că tu i-ai oferit totul fără să ceri nimic și te-ai mulțumit ani la rând cu puținul pe care a fost dispus să ți-l dea el! Pentru că tu nu te-ai prețuit la adevărata valoare și nu ai știut să ceri ceea ce meriți în relație, tu nu te-ai respectat pe tine însăți.

Dacă tu nu ceri nimic în relație, dacă te mulțumești cu orice îți dă el, n-o să primești mare lucru de la un bărbat.

Faptul că stai ani de zile alături de un bărbat care nu este dispus să-și asume în angajament clar față de tine, oferindu-i totul, inclusiv inima ta, fără să-i ceri nimic, mulțumindu-te cu oricât de puțin este el dispus să-ți ofere, nu-l va convinge să rămână cu tine, să-și dorească o relație serioasă cu tine. Îl va convinge doar că ai o stimă de sine scăzută și că poate profita de asta. (Lisa Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Iubeste un BARBAT, iubeste-l cu adevarat!

Daca vrei sa schimbi lumea, iubeste un Barbat, iubeste-l cu adevarat!
Alege-l pe acela al carui suflet il cheama pe al tau si care te vede cu adevarat, care este suficient de curajos incat sa simta frica.

Primeste-i mana si ghideaza-l cu blandete catre sangele inimii tale, acolo unde-ti poate simti caldura, unde se poate odihni, unde isi poate arde poverile sale grele, in focul inimii tale.
Priveste in ochii lui profunzi si simte ce zace acolo, latent, treaz, timid sau in asteptare!
Priveste in ochii lui si percepe-i pe tatii si bunicii din spatele lui, cu toate razboaiele lor, luptand intr-un timp indepartat, intr-un loc indepartat!

Priveste, fara a judeca, la durerile si lupta lor, la chinul si vinovatia lor, si lasa-le sa plece! Simte-i povara de veacuri si aminteste-ti ca ceea ce cauta el isi afla refugiul in tine! Lasa-l sa se topeasca in privirea ta si realizeaza ca nu e nevoie sa-i oglindesti furia, pentru ca tu ai un pantec, o poarta dulce si profunda prin care speli si transformi ranile vechi.

Daca vrei sa schimbi lumea, iubeste un Barbat, iubeste-l cu adevarat!

Stai in fata lui, in deplina maiestate a feminitatii tale, in respiratia vulnerabilitatii, in joaca inocentei copilaresti, in profunzimea mortii, inflorind, oferind si permitandu-i puterii sale de barbat sa paseasca inspre tine…, inotand amandoi, in pantecul pamantului, in cunoasterea tacuta.

Iar atunci cand el se va retrage, pentru ca o va face, fugind in pestera lui, aduna-ti stramoasele in jurul tau, inconjurandu-te de intelepciunea lor. Asculta-le soaptele blande, calmandu-ti inima inspaimantata de copila, indemnandu-te sa stai nemiscata si sa astepti rabdatoare intoarcerea lui, cantand langa usa un cantec de amintire, o proorocire in plus.

Daca vrei sa schimbi lumea, iubeste un Barbat, iubeste-l cu adevarat!

Nu ii lingusi copilul interior cu viclenie si siretlicuri, cu seductie si jonglerii,
numai pentru a-l momi intr-un joc al distrugerii, intr-un loc de haos si ura, mai teribil decat orice razboi dus de fratii sai!

Asta nu inseamna feminitate, inseamna razbunare!

Este otrava ratacitelor carari, ale abuzurilor de secole, ale violurilor lumii, si nu confera putere femeilor, ci o reduce in acelasi mod in care femeia ii reduce puterea barbatului castrandu-l! Si ne ucide pe toti!

Si indiferent daca mama sa l-a tinut in brate sau nu, arata-i acum adevaratul principiu matern! Tine-l in brate si ghideaza-l cu gratia si profunzimea ta care mocneste din miezul pamantului!
Nu il pedespi pentru ranile sale si pentru partile lui pe care le consideri ca nu indeplinesc nevoile sau criteriile tale, ci plangi pentru ele rauri gingase!

Daca vrei sa schimbi lumea, iubeste un Barbat, iubeste-l cu adevarat!

Iubeste-l suficient incat sa fii goala si libera sa-ti deschizi corpul si sufletul inspre ciclul nasterii si al mortii, multumindu-i pentru aceasta oportunitate.

Atunci cand dansati impreuna prin vanturile tulburi si padurile linistite, fii indeajuns de curajoasa pentru a fi fragila si lasa-l sa bea din petalele gingase ale fiintei tale! Arata-i ca te poate tine in brate si te poate proteja.

Cazi in bratele lui si ai incredere ca te poate prinde chiar daca ai fost scapata de o mie de ori inainte. Invata-l cum sa se abandoneze, abandonandu-te pe tine, si cufunda-te in dulcele nimic din inima universului.

Daca vrei sa schimbi lumea, iubeste un Barbat, iubeste-l cu adevarat!

Incurajeaza-l, hraneste-l, ingaduie-l, asculta-l, imbratiseaza-l, vindeca-l
si, la randul tau, vei fi hranita si sprijinita, si protejata de brate puternice, ganduri clare si sageti precise, pentru ca el poate, daca il lasi, sa fie tot ceea ce tu visezi!

Daca vrei sa iubesti un barbat, iubeste-te pe tine insati, iubeste-ti tatal,
fratele, fiul, fostul partener; de la primul baiat pe care l-ai sarutat, pana la ultimul dupa care ai oftat!

Multumeste pentru daruri si pentru revelatia intalnirii cu cel care sta in fata ta acum.

Gaseste in el samanta a tot ce este nou si solar, o samanta pe care o poti hrani si din care puteti creste o lume noua, impreuna!”

Daca vrei sa schimbi lumea, iubeste un Barbat, IUBESTE-L cu adevarat! 

 

Dacă vrei să schimbi lumea, iubește o Femeie!

Dacă vrei să schimbi lumea, iubeşte o Femeie - iubeşte-o cu adevărat!

Găseşte-o pe cea care îţi cheamă sufletul, nu opţiunea raţională.
Aruncă-ţi lista de preferinţe, doar aşează-ţi urechea pe inima ei şi ascultă.
Ascultă numele, rugăciunile, cântecele tuturor creaturilor înaripate, cu blană sau fără,

de sub pământ sau din apă, înverzite sau înflorite, nenăscute încă sau pe moarte…
Ascultă cântecul lor nostalgic urcând înapoi spre Cel care le-a dat viaţă.
Dacă încă nu ai auzit şi numele tău, înseamnă că nu ai ascultat suficient.
Dacă ochii tăi nu s-au umplut de lacrimi, dacă nu te-ai închinat la picioarele ei,

înseamnă că nu te-ai întristat niciodată fiind aproape de a o pierde...

Dacă vrei să schimbi lumea, iubeşte o Femeie – o singură Femeie!

Dincolo de tine însuţi, dincolo de dorinţă şi raţiune,
dincolo de preferinţele tale masculine pentru tinereţe, frumuseţe şi varietate
şi dincolo de conceptele tale superficiale despre libertate.
Ne-au fost date atâtea opţiuni  încât am uitat că adevărata eliberare
vine din verticalitatea în chiar centrul ardent al sufletului
şi din topirea rezistenţei noastre în faţa iubirii.
Nu există decât unica Zeiţă.
Priveşte în ochii Ei şi vezi - vezi cu adevărat
dacă Ea este cea care te străfulgeră din cap pînă-n picioare.
Dacă nu, pleacă! Chiar acum. Nu pierde timpul “încercând”!
Să ştii că decizia ta nu e din cauza felului în care este Ea,
deoarece în esenţă nu este vorba despre “cu cine”,

ci “când” alegem să ne abandonăm.

Dacă vrei să schimbi lumea, iubeşte o Femeie!

Iubeşte-o pe viaţă – dincolo de frica ta de moarte,

dincolo de frica de a fi manipulat de Mama din capul tău.
Nu-i spune că eşti gata să mori pentru Ea,

spune-i că eşti gata să TRĂIEŞTI cu Ea,

să plantezi copaci împreună cu Ea şi să-i priviţi crescând.
Fii eroul ei spunându-i cât de frumoasă este în maiestuoasa ei vulnerabilitate,
ajutând-o să-şi amintească în fiecare zi că ea ESTE Zeiţă, prin adoraţia şi devoţiunea ta.
Dacă vrei să schimbi lumea, iubeşte o Femeie!
În toate faţetele ei, prin toate anotimpurile ei,

iar ea îţi va vindeca schizophrenia, dualitatea minţii şi jumătatea de inimă

care menţin separarea dintre Spiritul şi trupul tău,
care te menţin un singuratic mereu căutând în afara ta Însuţi,

ceva care să dea sens vieţii tale.
Mereu va fi o altă Femeie.
Curând, cea nouă și strălucitoare va deveni cea veche şi plictisitoare
şi vei fi din nou neliniştit, schimbând femeile ca pe maşini,
dând Zeiţa la schimb pentru ultimul obiect al dorinţei tale.
Bărbatul nu mai are nevoie de opţiuni.

Ceea ce Bărbatul are cu adevărat nevoie este Femeia, Calea Femininului,
a Răbdării şi Compasiunii, a non-căutării, a non-acţiunii,
a respiraţiei într-un singur loc şi a cufundării în adânc a rădăcinilor,
suficient de puternice pentru a ţine laolaltă Pământul
atunci când planeta albastră îşi scutură cimentul şi oţelul de pe suprafaţa sa.

Dacă vrei să schimbi lumea, iubeşte o Femeie, o singură Femeie!

Iubeşte-o şi protejeaz-o ca şi cum ea ar fi ultimul potir sacru.
Iubeşte-o prin frica ei de abandon pe care ea o întreţine pentru întreaga umanitate.
Nu, rana nu este doar a ei să o vindece.
Nu, ea nu este slabă în codependenţa ei.

Dacă vrei să schimbi lumea, iubeşte o Femeie!

Până la capăt, până când ea va crede în tine,

până când instinctele ei, viziunile ei, vocea ei,

arta ei, pasiunea ei, sălbăticia ei se reîntorc la ea,

până când ea devine o adevărată forţă a iubirii,

mai puternică decât toţi demonii mediei politice

care urmăresc să o devalorizeze şi să o distrugă.
Dacă vrei să transformi lumea, renunţă la cauzele tale aparent măreţe,
la armele şi semnele tale de protest.

Renunţă la războiul lăuntric, la mânia ta îndreptăţită şi iubeşte o Femeie!

Dincolo de străduinţa ta pentru măreţie,

dincolo de căutarea tenace a iluminării.

Sfântul Graal se află chiar în faţa ta,
dacă doar ai lua-o în braţe
şi ai renunţa la căutarea a altceva în afara acestei profunzimi a intimităţii...

Dacă vrei să schimbi lumea, iubeşte o Femeie!

Până în profunzimile umbrei tale,
până la cele mai înalte tarâmuri ale Fiinţei tale,
înapoi la Grădina unde ai întâlnit-o prima oară,
la poarta tărâmului de curcubeu
unde aţi pătruns împreună ca Lumină, ca Unul,
până la punctul fără de întoarcere,
până la sfârşiturile şi începutul unui nou Pământ. 

Dacă vrei să schimbi lumea, iubeşte o Femeie, iubeste-o cu adevarat!” Sursa: beauty-love-winstom, (tradus de Anca dupa Lisa Citore)

De ce bărbații vor să facă sex foarte repede după ce au cunoscut o femeie, chiar dacă aceasta simte că încă nu este pregătită pentru așa ceva?

Ați observat cât de ușor ies dintr-o relație bărbații? Un bărbat poate avea o relație sexuală cu o femeie, îi pune punct și trei luni mai târziu nici nu-și mai amintește cum se numea acea femeie. Pentru el acea relație sexuală nu a însemnat nimic.

O femeie, dacă are o relație sexuală cu un bărbat, 10 ani mai târziu nu doar că își amintește numele lui, dar poate avea încă inima frântă din cauza acelui bărbat.

Motivul pentru care un bărbat se grăbește să aibă o relație sexuală cu o femeie este acela că el știe că dacă reușește să facă sex cu tine, te vei simți conectată la nivel emoțional cu el și îți va fi foarte greu să te mai desprinzi de el. Și după ce a făcut sex cu tine de câteva ori el se va îndepărta, ca să te facă să tânjești după el, să-l cauți.

Bărbații știu foarte bine ce fac, chiar dacă nu au o înțelegere spirituală a acestor lucruri. Un bărbat experimentat poate face ca o femeie să se simtă conectată la nivel emoțional cu el atât de puternic, încât să nu mai poată niciodată să și-l scoată din mintea ei. Ei se pot despărți, ea se poate căsători cu altul, dar acea femeie nu se va putea desprinde la nivel emoțional de el niciodată, el va fi a treia persoană în acea căsnicie.

Bărbații experimentați joacă jocuri sexuale foarte periculoase cu femeile. Și femeile nu au nicio idee despre asta. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Uneori, la începutul relației, bărbații le forțează limitele femeilor în domeniul sexual, le cer acestora să facă lucruri pe care ele nu se simt confortabil să le facă. Ei insistă luni de zile ca să le convingă pe acestea să facă lucrurile respective, iar când ele cedează și acceptă, bărbații respectivi se retrag chiar în timp ce fac acele lucruri, fără nicio explicație. Acesta este un alt nivel al jocului toxic pe care îl fac unii bărbați.

Vedeți voi, pentru femei, în general, sex = iubire. Ele cred că faptul că fac sex cu acel bărbat va duce la o relație de iubire și îl va face pe acel bărbat să își asume un angajament față de ele, să se implice într-o relație de cuplu. Și dacă el se retrage fără nicio explicație, acea femeie este zdrobită psihologic. Iar el o aduce în acea stare în mod intenționat, ca să o dărâme psihic.

La fel se întâmplă atunci când un bărbat se face sex o dată sau de două ori cu o femeie, după care o respinge. Femeia simte că această respingere înseamnă că nu este suficient de atractivă pentru ca un bărbat să vrea să facă sex cu ea sau că nu este capabilă să-l satisfacă. Care este efectul? Acea femeie devine obsedată, are nevoie să fie dorită de bărbatul care o respinge, devine dependentă de atenția acelui bărbat.

Și totul este făcut cu intenție de acel bărbat, el îți întinde capcana și tu cazi în ea și nici nu știi ce ți s-a întâmplat, ai devenit dependentă de un bărbat care te-a manipulat și care te-a adus în situația în care acum te joacă pe degete.

Când un bărbat face sex cu o femeie de câteva ori, după care se retrage, el urmează pașii unui plan prin care urmărește o facă dependentă de el din punct de vedere sexual. Și fiindcă n-are nicio idee că este manipulată, ea va petrece ani de zile încercând să obțină validare din partea acelui bărbat prin intermediul sexului.

Uneori, după etapa în care a convins o femeie să facă sex cu el și după etapa în care s-a retras fără nicio explicație, lăsând-o pe aceea femeie să simtă că nu este destul de atractivă, că nu este suficient de bună pentru el, bărbatul revine și face iar sex cu ea, însă începe să-i ceară acesteia să facă lucruri care ies tot mai mult din zona ei de confort. Și deși inițial nu vrea, acea femeie se teme să nu-l piardă și încetul cu încetul se lasă convinsă să facă tot felul de lucruri care îi coboară tot mai mult stima de sine, lucruri pe care în trecut nici nu ar fi conceput să le facă. Ea este din ce în ce mai dependentă de el. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Nu am avut modele de bărbați sănătoși emoțional. Nu am avut de la cine să învăț ce înseamnă să fiu un bărbat centrat, puternic interior, un bărbat în adevăratul sens al cuvântului. Am crescut cu modele de băieței răniți costumați în bărbați adevărați. Am preluat modele disfuncționale și măști de putere pe care le-am confundat cu masculinitate reală. Și le-am trăit și exprimat în viața mea și în lumea asta crezând că fac bine

Acum mai mulți ani am scris într-o agendă de-a mea în care îmi notam obiective, visuri și planuri:

“Vreau să fiu fiu iubit, apreciat și respectat ca și cum aș avea milioane de euro în cont și un BMW M5”

Am fost sincer când am scris asta. Așa credeam. Eram convins că acelea sunt condițiile necesare pentru a fi iubit, respectat și apreciat. Asta am auzit, văzut și perceput eu din jur. Aproape nu îmi vine să cred că așa gândeam la acel moment. Dar îmi vine să cred. Știu și accept din ce în ce mai mult traseul pe care încă îl parcurg.

Acum îmi dau seama că BMW-ul la care visam era pentru mine un scut în care băiețelul speriat s-ar fi simțit în siguranță. La volanul unui BMW mare și scump băiețelul rănit s-ar fi simțit mai protejat, ar fi simțit că înseamnă și el ceva pe lume, că are ceva valoare și e demn de respect. Că merită iubire pentru că are mașinuță mare și frumoasă. Chiar s-a simțit pentru scurt timp atunci când mi-am cumparat o mașină mare și frumoasă. Pentru foarte scurt timp. Apoi am simțit inevitabilul. Sentimentul de siguranță, respectul, iubirea nu vin dintr-o mașină. Nici măcar din BMW. (Alexandru Gavriliu)

Am învățat de la băieței răniți în măști de bărbați puternici cum să fiu și eu un bărbat adevărat. I-am observat în relații, în discuții, în filozofii de viață la șprițuri. Am crezut că bărbatul adevărat domină femeia și lumea, o cumpără cu putere materială, o controlează și femeia îl iubește pentru că el este puternic în sensul material și fizic. Și lumea la fel. Toate aceste mituri mi s-au spulberat cel mai tare în relații. Nu am înțeles mult timp ce se întâmplă, dar la un moment dat am început să mă prind și să mă uit mai profund în interior. Și am reușit să văd acest băiețel extrem de rănit care încerca din răsputeri să fie bărbat fără să știe măcar ce înseamnă a fi bărbat. Am văzut acest băiețel ultrarănit care încerca să managerieze volumul uriaș de durere reprimată în timp ce se străduia să țină active măști grele și platoșe solide pentru a păstra aparențe de bărbat adevărat. Copleșit.

Am văzut cum încerca să construiască relații sănătoase de iubire. Pfai de capul meu. Ce misiune imposibilă. După mii de tone de suferință am început să înțeleg că durerea nu e din cauza celeilalte persoane din cuplu. Nu e nici măcar din relație, ci e durerea înmagazinată care se activează și se multiplică în relația de cuplu prin dinamici disfuncționale. Dinamici manevrate cu meșteșug de un băiețel rănit, privat de iubire dintotdeauna și care dorește să o obțină cum știe el mai bine. Și e clar cât de bine se pricepe băiețelul ăsta la iubire având în vedere că a fost privat de ea cam tot timpul. Rupe în domeniu.

Am văzut două mari strategii pe care le folosește băiețelul. Una e retragerea, evitarea. Nu se apropie prea mult ca să nu sufere. Lupta pentru iubire se desfășoară de la distanță mare emoțională. Iar cealaltă strategie e opusul. Codependența. Lupta la baionetă. Intră cu totul în relație și încearcă să forțeze și să stoarcă cu orice preț iubire, afecțiune sau orice pică de acolo. Nici una și nici alta nu funcționează. Obține orice altceva numai iubire nu. (Alexandru Gavriliu)

În tot parcursul ăsta al meu de lucru cu mine, autocunoaștere și observare am început să mă întreb ce oare înseamnă un bărbat sănătos emoțional. Cum e un bărbat matur emoțional? Ce face el? Cum se comportă într-o relație cu o femeie, în lume, în profesie, în viață în general? Am început să-mi pun mult și des această întrebare. Am scris această întrebare cu stiloul pe hârtie în sesiunile mele de journaling. Fac asta: Scriu întrebări la care nu am încă răspuns. Pur și simplu le scriu pe hârtie și o fac din ce în ce mai des. Am observat că mai devreme sau mai târziu răspunsurile vin. Scrisul ajută.

Las mai jos niște idei de-ale mele scrise în jurnal acum ceva vreme. Scrise în procesele mele de vindecare emoțională și în căutarea unor înțelegeri despre mine, despre relații, despre ce înseamnă și cum relaționează un bărbat matur emoțional.

“Când era un mic băiețel, bărbatului nu i-au fost împlinite nevoile emoționale de bază. Și pentru că singurele persoane care îi puteau îndeplini nevoile emoționale erau părinții, bărbatul, pe atunci un băiețel de câțiva ani, nu avea autonomie și deci nu se putea muta într-un loc nou unde să fie iubit, validat, văzut, auzit. La 4 ani nu poți să îți faci bagajul și să pleci de acasă în căutarea altor părinți mai buni. (Alexandru Gavriliu)

Deci băiețelul e un mic prizonier al contextului familial.

Tot ce poate face este să stoarcă îndeplinirea nevoilor sale de la acele persoane care îl cresc, cel mai probabil părinții. Deci acolo își face el de lucru pentru că înțelege intuitiv că supraviețuirea lui depinde de acei oameni. Și tot ce poate face este să încerce să obțină cât mai mult și cât mai bine astfel încât să își satisfacă nevoile prin acei oameni. Părinții. Mama.

Și intuitiv, organic și inconștient dezvoltă diverse strategii: Plânge, se îmbolnăvește, face giumbușlucuri, face crize de tantrum, se tăvălește pe jos, devine agresiv, varsă lăpticul, devine harnic sau foarte bun la învățătură, strânge pisoiul de gât, se retrage în sine, bate copiii la grădiniță, devine un copil model, sau un copil care face pe plac părinților și așa mai departe. În timpul ăsta păstrează și securizează legătura / conexiunea cu părinții pentru că e singura la care are acces și îi este esențială pentru supraviețuire. În esență dezvoltă o grămadă de mecanisme, de cele mai multe ori disfuncționale, pentru a primi iubire (atenție, îngrijire, afecțiune) de la părinți dacă aceștia nu i-o oferă într-un mod consistent și sănătos.

Ce se se imprimă în sistem e cam așa: “Ca să îmi îndeplinesc nevoile trebuie să fac orice e posibil ca să le obțin de la ăștia.” Și cine sunt ăștia? Persoanele de care sunt atașat. În cazul de față mama sau tata sau ambii părinți. (Alexandru Gavriliu)

Și când băiețelul ajunge mare crede că trebuie să facă la fel pentru că așa s-a format sistemul lui interior. Și se atașează, dezvoltă atașament față de o parteneră. Și dacă nevoile nu îi sunt îndeplinite el face orice, dar în cadrul acelei relații. Face ce făcea când era băiețel. Se victimizează, se supără, sparge farfuria, varsă de data asta nu lăpticul ci berea, se înfurie, țipă și tot așa.

Pune presiune pe relație, pe persoană și încearcă prin diverse metode, de cele mai multe ori disfuncționale, să își îndeplinească nevoile (naturale și normele de altfel) de la o parteneră care de multe ori nu poate, nu știe cum sau nu vrea.

Ăsta e bărbatul disfuncțional agresiv (în mod direct sau în mod pasiv) care de fapt în interior este un băiețel rănit și disperat. Un copil îndurerat care privește neputincios cum iubirea îl ocolește și acum la fel ca în copilărie. Nu înțelege că în prezent are opțiuni, că acum este matur și că poate să meargă într-o zonă în care nevoile normale îi pot fi îndeplinite. El nu știe și nu a știut vreodată că are putere personală. El repetă relația disfuncțională pe care a avut-o cu părinții, spre nefericirea lui și a celor din jur. Cred că e valabil și la fetițe nu doar la băieței.

Pe de altă parte, bărbatul matur emoțional a vindecat aceste răni, a vindecat băiețelul rănit și disperat din interior, a înțeles jocul nesănătos pe care a fost obligat să îl învețe ca să supraviețuiască într-o familie disfuncțională. Sau poate că este un bărbat care a crescut într-o familie funcțională în care nevoile de baza i-au fost satisfăcute și astfel a învățat să fie atent la nevoile lui, a învățat că e ok să aibă nevoi și pe lume sunt mulți oameni bucuroși să te ajute să le îndeplinești într-un mod frumos și sănătos. (Alexandru Gavriliu)

Bărbatul matur emoțional a înțeles că nu e treaba lui să scoată apă din piatră seacă.

A înțeles că e liber să se miște și merită să își îndeplinească nevoile și dorințele. Merită și e un lucru valoros și să își urmeze viziunea lui despre cum vrea să trăiască. Înțelege că ăsta e dreptul lui în viața asta, ba chiar o responsabilitate. Este în contact cu nevoile sale și este conștient dacă sunt îndeplinite sau nu. Nu se minte. Nu se mulțumește cu resturi, cu “hai că merge și așa”. Dacă nevoile sale nu sunt îndeplinite, un bărbat matur emoțional comunică acest lucru cu calm și își arată deschiderea către a conlucra la îndeplinirea nevoilor în cuplu. Dacă partenera nu dorește, nu poate, nu vrea, nu e dispusă să lucreze la subiectul respectiv sau chiar mai mult - nu aude și nu admite nevoile partenerului, un bărbat matur emoțional nu cred că rămâne pe loc în frustrare și încercări eșuate. Se mută într-un loc unde nevoile sale pot fi îndeplinite unde sunt persoane care vin cu bucurie către îndeplinirea nevoilor lui într-un schimb reciproc echitabil și sănătos.

Un bărbat matur emoțional nu forțează oamenii ca să primească ce are nevoie. Nu manipulează. Nu se victimizează ca să primească iubire pentru că știe că dacă se victimizează, maximul pe care poate să îl primească este milă. Bărbatul matur emoțional își comunică nevoile, dorințele și planurile pe care le are. Dacă cealaltă persoană rezonează și aderă la viziunea lui atunci sunt șanse de o conexiune reală. În caz contrar nu e nimic de forțat. (Alexandru Gavriliu)

De asemenea cred că un bărbat matur emoțional nu minte, nu ascunde lucruri, nu caută să își îndeplinească anumite nevoi pe ascuns. Dacă are ceva de făcut o face asumat. Bărbatul matur emoțional nu se teme de parteneră sau de reacțiile acesteia la adevărul lui personal așa cum băiețelul, rănit în mod repetat, se temea de părinți.

Bărbatul matur emoțional este puternic. Dar nu prin forța cu care bate cu pumnul în masă ca să stoarcă ceea ce nu curge în mod natural dintr-un anumit loc. Este puternic prin faptul că înțelege că este liber deoarece este în contact cu nevoile lui. Asta e puterea lui - contactul cu sine și înțelegerea că poate alege. Este o superputere și asta îl face un om liber.

Cred că bărbatul matur emoțional înțelege și simte să ofere și e atent la nevoile celor din jur, înțelege că schimbul cinstit e sănătos. Bărbatul matur emoțional nu este egoist așa cum unii l-ar putea eticheta. Nu. Este fidel propriei persoane și viziunii sale despre cum vrea să trăiască, nu se trădează pe sine pentru a fi loial altcuiva. Este responsabil față de propria viață și față de propriile nevoi, este conectat și loial lui însuși și persoanelor cu care realizează conexiuni profunde și autentice. Este bine.” (Alexandru Gavriliu)

Cred că cel puțin o parte dintre ideile de mai sus se potrivesc și în cazul femeilor mature emoțional.

De asemenea mai cred că un bărbat matur emoțional nu ține persoane la distanță din frica de intimitate sau din teama că va fi dezamăgit. Cred că în astfel de cazuri (din câte am trăit eu însumi, citit, auzit, văzut) acolo în interior e tot un băiețel rănit și copleșit de multiplele respingeri și dezamăgiri încasate în trecut (copilărie) de la cei care se presupune că ar fi trebuit să îi fie alături. A învățat astfel că statul la distanță și rezolvatul problemelor (inclusiv interioare) de unul singur este mult mai safe decât intimitatea.

Tot ce am scris în acest text reprezintă idei și cugetări personale din mintea și jurnalul meu. Observații din propriile mele experiențe de viață, din terapia mea ori din cărțile pe care le-am citit, ori din lume în general. Sunt gânduri și rânduri scrise în procesele mele de vindecare emoțională, în eforturile mele de a avea o viață mai frumoasă, o relație de cuplu sănătoasă și relații mai bune în general. Sunt credințe și presupuneri despre ce ar putea însemna un bărbat matur emoțional, integru, masculin și puternic interior - pe care mi-ar fi plăcut să îl am ca model în anii de dezvoltare. Sunt credințe, presupuneri și observații personale despre ce ar putea însemna un bărbat cu adevărat matur emoțional așa cum mi-ar plăcea să fiu într-o zi. (Alexandru Gavriliu)

Îmi place foarte mult să urmăresc documentare despre lumea animalelor, în special despre lei. Este fascinant să vezi cum funcționează lucrurile într-o familie de lei, cum leul și leoaica se respectă unul pe celălalt. Și poți vedea că dacă leul face ceva ce o deranjează pe leoaică, mai ales când e vorba despre pui, ea îi arată clar acest lucru și leul dă înapoi.

Un bărbat este cel care se manifestă ca liderul în relație, ca protectorul femeii, este „bărbatul în casă”, însă asta nu înseamnă ca femeia să accepte orice vrea/ face el. Bărbatul poate fi liderul în relație dacă este puternic, dacă are viziune, dacă este stăpân pe el, dacă este un om de onoare și dacă respectă/ onorează femeia, dacă prețuiește valoarea pe care o aduce ea în relație.

Un bărbat care are un nivel înalt de Conștiință este un lider. El știe că partenera sa, care este o femeie cu un nivel înalt de Conștiință, este la rândul său puternică, că ea își cunoaște valoarea, că este perfect capabilă să se descurce singură și că nu va accepta să fie tratată într-un mod lipsit de respect.

Un bărbat cu un nivel înalt de Conștiință și o femeie cu un nivel înalt de Conștiință formează cu cuplu de putere.

Un bărbat cu un nivel înalt de Conștiință nu va fi satisfăcut de o parteneră care nu are un nivel înalt de Conștiință.

O femeie cu un nivel înalt de Conștiință nu va fi satisfăcută de un partener de cuplu care nu are un nivel înalt de Conștiință.

În general, bărbații care au un nivel redus de conștiință se vor simți intimidați de o femeie cu un nivel înalt de Conștiință, nu o vor aborda, nu îi vor face curte, fiindcă știu că ea este mult peste nivelul lor, că n-au nicio șansă.

Poate că alte femei sunt curtate de o mulțime de bărbați, „au succes la bărbați”, dar de fapt, ele au succes la bărbații cu un nivel redus de conștiință, care nu sunt capabili să susțină o relație de cuplu sănătoasă.

O femeie cu un nivel înalt de Conștiință nu este interesată de relații disfuncționale.

Femeile se mulțumesc deseori cu bărbați care sunt sub nivelul lor și încearcă să se mintă că le e bine așa; nu le e bine așa, ele simt asta foarte clar. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Uneori se mai întâmplă ca un bărbat cu un nivel înalt de Conștiință să-și ia o parteneră care nu are un nivel înalt de conștiință, sperând că o va schimba, că o va face să se ridice la nivelul său.

Nimeni nu poate transforma o femeie cu un nivel redus de Conștiință într-una cu un nivel înalt de Conștiință, numai ea poate asta și este nevoie de multă muncă și perseverență.

Dacă tu îți alegi o parteneră sub nivelul tău și speri să o modelezi/ schimbi și să o faci să evolueze, nu vei reuși; acea femeie va ajunge să te facă să te simți jenat că e partenera ta, vei fi frustrat și dezamăgit. Poate că ea arată bine, recipientul este frumos, dar e gol pe dinăuntru; relația voastră va fi una nesănătoasă.

Partenera ta nu va fi capabilă să se integreze în viziunea ta, să te ajute să-ți împlinești viziunea, să te provoace să fii o Versiune tot mai Bună a ta.

O să aibă grijă de corpul ei ca de cea mai importantă parte a sa, dar în rest, nu aduce nimic de substanță relației voastre, nu e capabilă să poarte niște discuții profunde, nu te înțelege cu adevărat, nu știe nimic despre lucruri care sunt importante pentru tine.

Un bărbat cu un nivel înalt de Conștiință nu va fi satisfăcut decât de o femeie cu un nivel înalt de Conștiință. Dar nu găsești o femeie cu un nivel înalt de Conștiință pe toate drumurile. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Un bărbat cu un nivel înalt de Conștiință este conștient de puterea unei femei cu un nivel înalt de Conștiință și onorează această putere. Un astfel de bărbat își cunoaște valoarea, știe cine este și ce poate și nu se simte intimidat/ amenințat de puterea partenerei sale, de succesele ei.

Un astfel de bărbat nu își vede partenera ca pe un competitor, ci ca pe un coechipier.

Un bărbat cu un nivel înalt de Conștiință își dorește o parteneră puternică, nu una slabă, nesigură pe ea. El vrea să fie sigur că dacă este indisponibil pentru o perioadă, ea se poate descurca foarte bine.

Un bărbat cu un nivel înalt de Conștiință nu este deranjat de faptul că partenera sa câștigă mai mult decât el, nu simte că e mai puțin bărbat dacă ea are succes. El nu va face niciodată ceva care să slăbească stima de sine a partenerei sale. El respectă inteligența partenerei sale, îi cere părerea și atunci când constată că soluția propusă de ea este mai bună decât cea pe care o găsise el inițial, alege soluția propusă de ea. Nu doar că nu va avea nicio problemă în a urma sfatul partenerei sale, dar chiar va spune celorlalți: „Ea mi-a dat ideea asta”.

Calitatea partenerei unui bărbat este un indiciu cu privire la inteligența acelui bărbat.

Dacă tu ai o parteneră care arată bine, dar nu este capabilă să susțină o conversație mai acătării, asta spune ceva despre tine. (RC Blakes)

Un bărbat cu un nivel înalt de Conștiință este pe deplin capabil să ia decizii ferme și să acționeze.

Nu este nimic mai deranjant pentru o femeie cu un nivel înalt de Conștiință decât un bărbat nehotărât, nesigur, care dă din colț în colț, incapabil să ia o decizie într-o situație dificilă. Ea nu poate respecta un astfel de bărbat.

O femeie cu un nivel redus de conștiință se mulțumește și cu un bărbat care este incapabil să ia decizii, pasiv, care o lasă pe ea să conducă în relație. Și poate la început ea este mulțumită că și-a găsit un bărbat, așa pasiv și slab cum este el, dar în timp va constata că trebuie să se descurce singură cu tot ce ține de acea relație, pentru că el nu este capabil să ia decizii, să se ocupe de problemele care apar, să o susțină în momente grele.

Dacă ai un partener care face tot ce zici tu, căruia îi vorbești așa cum le vorbești copiilor tăi, pe care-l cerți toată ziua, iar el acceptă așa ceva, atunci te informez că nu ai un bărbat. Ai orice, dar nu un bărbat.

Un bărbat adevărat nu acceptă să fie tratat într-un mod lipsit de respect de partenera sa. Și nu spun că asta înseamnă să țipi la ea, să o faci în fel și chip sau să o lovești, spun că dacă ești bărbat adevărat știi cum să procedezi ca să-ți faci partenera să te respecte. Și dacă ea nu este dispusă să facă asta, pui punct relației și o lași să se comporte în acest mod cu cine îi permite. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Un bărbat cu un nivel înalt de Conștiință nu va rămâne ani de zile într-o relație cu un statut neclar, incapabil să se hotărască dacă vrea o relație serioasă cu acea femeie sau nu.

Un bărbat cu un nivel înalt de Conștiință nu are nevoie de ani de zile ca să identifice o femeie cu un nivel înalt de Conștiință și să se hotărască în privința ei; el va lua o destul de repede o hotărâre, își va anunța clar intențiile și „o va scoate de pe piață”, mai ales că știe că nu găsești pe toate drumurile femei cu un nivel înalt de Conștiință.

Un bărbat cu un nivel înalt de Conștiință nu se comportă într-un mod lipsit de respect cu partenera sa și nici femeia cu un nivel înalt de Conștiință nu se comportă într-un mod lipsit de respect cu partenerul său.

Niciunul dintre ei nu acceptă să fie tratat într-un mod lipsit de respect.

Dacă ai în viața ta o astfel de femeie și ai tratat-o într-un mod lipsit de respect, riști să iasă din viața ta definitiv, pentru că ea nu se joacă atunci când este vorba de așa ceva. Și dacă o astfel de femeie și-a făcut bagajele și a plecat, s-a terminat, nu se va mai întoarce la tine.

Relația de cuplu dintre doi oameni cu un nivel înalt de Conștiință este atât de puternică, încât nimeni nu poate interveni între ei. Ei nu acceptă așa ceva. Nici părinții lor, nici frații lor, nici prietenii lor nu pot interveni în relația dintre ei. Conexiunea lor este atât de strânsă, încât nimeni nu se poate amesteca între ei. Cei doi formează o echipă și se apară unul pe celălalt dacă sunt atacați, își apără spatele unul altuia, nu se bârfesc/ critică unul pe altul în fața altora. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Un bărbat cu un nivel înalt de Conștiință și o femeie cu un nivel înalt de Conștiință discută între ei chestiunile intime/ private, nu-i amestecă pe alții în treburile lor personale. Ei nu-și implică rudele în treburile lor personale.

O femeie cu un nivel înalt de Conștiință nu discută cu prietenele despre lucruri foarte personale care țin de ea și de partenerul ei, nu le spune acestora lucruri pe care el i le-a împărtășit într-un moment de vulnerabilitate și nici bărbatul nu discută cu prietenii lui despre astfel de chestiuni.

Atunci când doi oameni cu un nivel înalt de Conștiință sunt într-o relație de cuplu, fiecare dintre ei este cel mai bun prieten al celuilalt. Ei au prieteni buni, dar cel mai bun prieten al lor este partenerul lor de cuplu. Și unele dintre lucrurile pe care le discută între ei nu le mai știe absolut nimeni. Unele lucruri sunt sacre și fiecare dintre ei respectă acest lucru. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Un bărbat cu un nivel înalt de Conștiință ARE CARACTER.

Un bărbat cu un nivel înalt de Conștiință nu face promisiuni pe care nu are de gând să le respecte, nu minte, nu înșeală, nu este ipocrit.

O mulțime de oameni par spirituali - dacă-i asculți, ai zice că au principii și valori înalte, dar dacă te uiți la modul în care trăiesc, constați că nu respectă principiile și valorile pe care spun că le au. Una spun și alta fac.

Un bărbat cu un nivel înalt de Conștiință TRĂIEȘTE ÎN ALINIERE CU PRINCIPIILE ȘI VALORILE SALE, își trăiește adevărul. Ce spune, aia face.

Un bărbat cu un nivel înalt de Conștiință are PROFUNZIME ÎN GÂNDIRE. Și nu mă refer la educație, la studiile pe care le are, ci la profunzimea la care este capabil să ajungă în analizele sale, la înțelepciunea sa.

Un bărbat cu un nivel înalt de Conștiință caută EXCELENȚA. Nu este perfecționist, dar caută excelența. Lucrurile pe care bărbații obișnuiți le trec cu vederea, lucrurile cu care se mulțumesc bărbații obișnuiți nu sunt suficient de bune pentru un bărbat cu un nivel înalt de Conștiință; el nu este satisfăcut de lucruri mediocre. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Un bărbat cu un nivel înalt de Conștiință îl recunoști, printre altele, după CALITATEA CELOR CU CARE SE ÎNSOȚEȘTE.

Un bărbat cu un nivel înalt de Conștiință are un anturaj restrâns, fiindcă el se însoțește cu oameni care i se aseamănă.

Un bărbat cu un nivel înalt de Conștiință îl recunoști, printre altele, după modul în care abordează chestiunea banilor. El are anumite principii legate de modul în care face bani și gestionează banii. El înțelege că modul în care gestionează banii nu-l afectează doar pe el, ci și familia sa și știe că el ARE O RESPONSABILITATE FAȚĂ DE FAMILIA SA.

Un bărbat cu un nivel înalt de Conștiință își asumă responsabilitatea de a-și susține din punct de vedere financiar familia. El nu are pretenția ca partenera sa să fie casnică, o susține în tot ceea ce-și dorește ea să realizeze din punct de vedere profesional, dar știe că este responsabilitatea lui să-și susțină financiar familia.

Un bărbat cu un nivel înalt de Conștiință vrea să aibă grijă de partenera sa și de copiii săi.

Un bărbat cu un nivel înalt de Conștiință își TRATEAZĂ PARTENERA CU BUNĂTATE ȘI CU RĂBDARE. Un astfel de bărbat nu este niciodată agresiv cu partenera sa.

Un bărbat cu un nivel înalt de Conștiință nu ridică niciodată mâna asupra unei femei, el protejează femeile.

Un bărbat cu un nivel înalt de Conștiință are O VIZIUNE cu privire la viitorul său, el nu trăiește la întâmplare, reacționând în funcție de ceea ce se întâmplă pe moment. Un bărbat cu un nivel înalt de Conștiință știe încotro se îndreaptă, propria evoluție este o prioritate pentru el.

Un bărbat cu un nivel înalt de Conștiință este PROTECTORUL FEMEILOR ȘI AL COPIILOR. Și nu e vorba doar de partenera sa și de copiii săi, ci de toate femeile și toți copiii. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Bărbația nu are legătură de ceea ce face un bărbat în pat, are legătură cu caracterul unui bărbat, cu ceea ce este în inima lui.

Un bărbat cu un nivel înalt de Conștiință ÎȘI ALEGE CU ÎNȚELEPCIUNE PARTENERA, intră la modul conștient într-o relație și nu se comportă de o manieră iresponsabilă în relațiile sale. El este conștient de responsabilitatea pe care o are ca bărbat într-o relație de cuplu, este conștient de responsabilitatea pe care o are ca tată față de copiii săi.

Un bărbat cu un nivel înalt de Conștiință NU SE ÎNSOȚEȘTE CU OAMENI CARE REPREZINTĂ O INFLUENȚĂ NEGATIVĂ pentru ceilalți. El este capabil să vadă dincolo de aparențe, vede caracterul oamenilor și nu îi ține aproape pe care care au un nivel redus de conștiință, pe cei care mint, care înșeală, care sunt dispuși să calce peste cadavre ca să-și atingă scopul.

Un bărbat cu un nivel înalt de Conștiință îi tratează pe ceilalți cu EMPATIE.

Un bărbat cu un nivel redus de conștiință caută femei cu care să facă sex, ajunge la 40-50 de ani și n-are o relație adevărată, iar când are nevoie de cineva care să-I susțină într-un moment dificil, n-are pe nimeni care să facă asta, fiindcă „și-a trăit viața”, a trecut din femeie în femeie, dar nu a fost dispus să se implice niciodată într-o relație adevărată.

Un bărbat cu un nivel înalt de Conștiință nu caută femei cu care să facă sex, el CAUTĂ O PARTENERĂ PENTRU O RELAȚIE DE DURATĂ, alături de care să-și realizeze viziunea.

Un bărbat cu un nivel înalt de Conștiință DĂ ATENȚIE LUCRURILOR CARE CONTEAZĂ cu adevărat, nu-și pierde timpul cu lucruri nesemnificative.

Un bărbat cu un nivel înalt de Conștiință DĂ ATENȚIE RELAȚIEI SALE PERSONALE CU DIVINITATEA. Și nu mă refer la religie. Iar conexiunea cu Dumnezeu nu se face numai în biserică, ci se poate face în sufrageria ta, în mașină, când faci duș sau oriunde în altă parte. Este o chestiune care ține strict de tine și de Divinitate, nu de vreun intermediar și nu de vreun loc anume. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Relația unui bărbat cu copiii săi începe cu relația sa cu mama copiilor.

Este important să înțelegi că modul în care tu te comporți cu mama lor va avea un impact psihologic asupra copiilor pentru tot restul vieții lor.

Cel mai important lucru pe care îl poate face un bărbat pentru copiii săi este să o iubească pe mama lor.

Înainte ca acești copii să audă ceea ce le spui, ei observă modul în care te comporți cu mama lor. Nu poți să iubești cu adevărat un copil dacă te comporți urât cu mama lui. Dacă tu o abuzezi pe mama copiilor tăi îi abuzezi, indirect, pe copiii tăi și îți distrugi relația pe care o ai cu ei pentru tot restul vieții. Poate că ei o să te tolereze, dar nu vor avea niciodată pentru tine respectul pe care îl ai pentru un tată.

Relația unui bărbat cu copiii săi continuă cu faptul că el este prezent în viața lor. Știu că plătești pentru hainele lor, pentru jucăriile lor, pentru hrana lor, pentru studiile lor, dar copiii nu înțeleg toate aceste lucruri. Lor nu le pasă de banii pe care îi cheltuiești pentru întreținerea lor, pentru ei contează ca atunci când sunt pe o scenă, la un spectacol sau pe teren, la un meci, să se uite în sală sau în tribună și să te vadă acolo, alături de ei.

Relația unui bărbat cu fata sa înseamnă ca el să învețe să se conecteze la nivel emoțional cu ea. Știu că o iubești, dar este necesar să fii capabil să o faci să simtă că o iubești, să o faci să se simtă protejată de tine, să o faci să comunice deschis cu tine.

Modul în care tu te comporți cu fiica ta azi determină dacă peste niște ani ea va funcționa ca o femeie care se respectă pe ea însăși sau nu.

Relația unui bărbat cu fiul său înseamnă ca el să își încurajeze fiul, să îl laude pentru reușitele sale. Și încurajările mamei înseamnă mult, dar de la o vârstă încolo, faptul că tatăl său îi spune că e mândru de el contează enorm pentru acel băiat.

Modul în care tu te comporți cu fiul tău azi determină dacă peste niște ani el va funcționa ca un bărbat care se respectă pe el însuși sau nu. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Un bărbat care se respectă își tratează copiii cu respect.

Este necesar să îți asculți copiii, să le permiți să-și spună părerea, nu să le impui ce vrei tu, iar ei să nu aibă niciun cuvânt de spus.

În multe familii metoda de educare a copiilor este bătaia. „Eu te-am făcut, eu te omor!”.

De fiecare dată când tu le interzici copiilor tăi să comenteze deciziile tale, când nu le permiți să spună ce au de spus, îi înveți să tacă și să înghită și asta vor face mai târziu și ca adulți, nu vor avea curajul să-și spună părerea, nu vor avea curajul să spună „Nu”.

Copiii au dreptul să-și spună opinia, să spună ce cred/ vor, au dreptul să-și apere poziția, iar tu, ca părinte, ar trebui să le permiți să facă asta, ar trebui să-i asculți și să-i înțelegi, înainte de a lua o decizie care îi privește/ afectează. Și dacă nu ești de acord cu ei, explică-le la modul echilibrat de ce nu ești de acord.

Și dacă e vorba de chestiuni minore în care aveți păreri diferite, poți să-i spui copilului: „Nu sunt de acord cu ceea ce vrei să faci, dar o să te las să faci așa cum vrei tu și o să vedem dacă rezultatul va fi unul benefic pentru tine”. Așa îi înveți pe copii să-și asume consecințele faptelor lor, să învețe ce este aceea responsabilitatea. Și atunci când va pleca de acasă, fiul/ fiica ta va ști că trebuie să-și asume responsabilitatea pentru alegerile pe care le face, pentru că vor exista consecințe.

De asemenea, fiica ta va fi deja obișnuită să fie tratată cu respect și dacă va avea de-a face cu un bărbat care o tratează într-un mod lipsit de respect va spune imediat „Eu nu tolerez așa ceva”. Altfel, fiica ta va permite orice gen de comportament, fiindcă a fost învățată în familie să tacă și să înghită.

Tu, ca tată, o înveți pe fiica ta ce înseamnă să fie tratată cu respect. Tu o obișnuiești să fie tratată cu respect. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Un bărbat care nu-și ia timpul necesar pentru a-și cunoaște bine partenera și a stabili o conexiune profundă cu ea este un bărbat care nu-și onorează partenera.

Faptul că un bărbat încearcă să-și cunoască la modul profund partenera, să știe cum gândește ea, ce simte ea, să o înțeleagă, este un semn că acel bărbat își onorează cu adevărat partenera.

Este frustrant pentru o femeie să fie nevoită să-i explice și după ani de zile partenerului său ce crede/ ce simte ea, ca să se facă înțeleasă, fiindcă el nici după atâta vreme nu o înțelege.

Și știu că nu poți înțelege niciodată pe deplin o femeie, dar sunt o mulțime de lucruri pe care le poți afla despre ea și astfel, poți comunica la un nivel mai profund cu ea. Sunt o mulțime de informații pe care le poți afla despre partenera ta, care te pot ajuta să citești printre rânduri și să-ți dai seama de ce anume are nevoie, chiar dacă ea, din diverse motive, nu-ți cere direct acel lucru.

Și dacă vrei să iubești o femeie cum se cuvine, este necesar să înțelegi că acest proces de învățare nu se termină niciodată, pentru că partenera ta evoluează, se schimbă pe parcursul anilor. Și este necesar să înveți s-o cunoști în toate etapele vieții sale.

Nu vă dați seama cât de mult contează pentru o femeie să simtă că partenerul său o VEDE, o AUDE, o ÎNȚELEGE. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Dacă este nevoie ca partenera ta să te întrebe „Sunt frumoasă?” ca să obțină de la tine un compliment, înseamnă că ai eșuat în ceea ce privește conectarea voastră emoțională.

Poate că ești un bărbat realizat din punct de vedere financiar, poate că ești un om bun, poate că ești un tată bun, dar dacă este nevoie ca partenera ta să te întrebe, ca să îi spui că este frumoasă, înseamnă că mai ai de lucrat cu tine însuți.

În general, lucrurile stau cam așa: o femeie pleacă din familia sa, unde tatăl său a petrecut 18-20 de ani alimentând contul stimei sale de sine, spunându-i că este frumoasă, că este talentată, că este inteligentă, etc și intră în noua familie, alături de soțul/ partenerul ei.

Unul dintre rolurile bărbatului într-o relație de cuplu este să alimenteze acel cont al partenerei sale, așa cum făcea tatăl ei în trecut. Și îi alimentezi contul stimei de sine arătându-i partenerei tale că o VEZI cu adevărat, că îți place ceea ce vezi, că o prețuiești.

Dacă este nevoie ca partenera ta să te întrebe „Sunt frumoasă?”, este clar că îi datorezi scuze pentru faptul că nu i-ai spus asta fără să te întrebe ea.

Dacă vrei ca partenera ta să răspundă cu entuziasm nevoilor tale sexuale, este necesar ca și tu să răspunzi nevoilor sale emoționale. Și dacă este nevoie ca ea să te întrebe, ca să smulgă de la tine un compliment, indiferent ce îi spui după aceea, indiferent cât o lauzi, nu mai are același efect, pentru că este un compliment cerut, nu oferit din proprie inițiativă.

Acesta este un lucru pe care tatăl tău ar fi trebuit să te învețe încă de când erai adolescent: partenera ta are nevoie să știe că tu crezi că e frumoasă și ca atare, este necesar ca tu să îi spui periodic acest lucru.

Și asta n-are nicio legătură cu sexul, nu o spui când ai chef să faci sex și folosești asta pe post de preludiu. Ăsta este un lucru pe care i-l scrii partenerei tale pe whatsaspp când sunteți departe, ăsta este un lucru pe care i-l spui din senin, când sunteți împreună pe stradă, ăsta este un lucru pe care i-l spui dimineața înainte de a pleca la serviciu.

Înțelege că pentru o femeie este o mare diferență între „Te iubesc” și „Ești frumoasă”, pentru că ea știe că poți să iubești un om și dacă el nu este frumos.

Spune-i des partenerei tale că este frumoasă, dacă vrei să ai o relație fericită. Nu considera că dacă i-ai spus-o o dată, în urmă cu ani de zile, se presupune că ea ar trebui să știe că tu crezi că e frumoasă. Spune-i periodic că e frumoasă. Așa îi hrănești stima de sine. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Dacă este nevoie ca partenera ta să-ți ceară ajutorul în chestiuni în care este evident că are nevoie de ajutor, înseamnă că mai ai de lucrat cu tine însuți.

Spre exemplu, cei mai mulți bărbați consideră firesc ca soția lor să aibă un serviciu și apoi, când vine acasă, să spele, să calce, să gătească, să aibă grijă de copii. Cei mai mulți bărbați cred că dacă ei lucrează și aduc banii acasă este suficient, că e treaba femeii să se ocupe de toate celelalte lucruri. Ei vin de la serviciu, spun că sunt obosiți și se așează în fotoliu în fața televizorului, așteptând să li se servească cina.

Mulți bărbați își tratează partenera de parcă ar fi o servitoare și femeile acceptă să fie tratate așa, pentru că așa au fost programate.

Dacă tu vii de la serviciu, o vezi că este obosită după o zi grea pe care a avut-o la slujbă și copiii trag de ea în timp ce soția ta încearcă să prepare mâncarea, poți să te oferi să scoți copiii la o mică plimbare și să o mai eliberezi, astfel încât să poată face mâncare în liniște. Când faci asta ea simte că are alături un adevărat partener, că ești atent la nevoile ei și ești gata să intervii când are nevoie, fără să ți-o ceară.

Dacă tu nici măcar nu observi că partenera ta este copleșită și are nevoie de ajutor sau dacă vezi, nu îți pasă, pentru că ai impresia că „e treaba ei să facă toate astea”, atunci mai ai de lucrat cu tine însuți. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Dacă este nevoie ca partenera ta să-ți ceară să îi permiți să te ajute, înseamnă că mai ai de lucrat cu tine însuți.

De ce cauți ajutorul în altă parte, când ai alături de tine un om care te iubește, care este capabil să te ajute și care este gata să te ajute?

Dacă tu știi că ea are capacitatea să te ajute în acea chestiune și totuși, ceri ajutorul altora ca să facă ceea ce ar putea face ea, acest lucru o ofensează pe partenera ta.

Ea este încântată să te ajute, să se implice în proiectele tale, să te susțină în a-ți împlini viziunea și este încântată când tu îi recunoști talentele/ abilitățile și o rogi să te ajute. Faptul că îi ceri ajutorul partenerei tale și că îi onorezi punctele tari nu înseamnă că ești mai puțin bărbat; dimpotrivă, înseamnă că lucrați în echipă și folosești la modul înțelept talentele/ abilitățile „coechipierului” tău. Faptul că partenera ta este mai pricepută decât tine în anumite domenii nu înseamnă că ești mai puțin bărbat, nu înseamnă că ești mai puțin valoros.

Dacă este nevoie ca partenera ta să-ți solicite să îi ceri opinia înainte de a lua niște decizii importante, înseamnă că mai ai de lucrat cu tine însuți.

Mulți bărbați iau de capul lor tot felul de decizii care se dovedesc a fi proaste și apoi vin și spun „Avem o problemă”. Decizia au luat-o singuri, dar când a apărut problema, e „problema noastră”.

Dacă tu nu onorezi părerea partenerei tale, dacă nu o asculți și nu ții cont de ea, tu îți distrugi relația, pentru că fundamentul relației este comunicarea. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

ȘI BĂRBATUL ÎNFLOREȘTE, NU DOAR FEMEIA

"O face atunci când e tratat cu iubire.

Atunci când îi vorbești cu respect și îi stimulezi virtuțile.

Bărbatul crește atunci când perechea lui are încredere în el, când îl încurajează să-și realizeze visurile cele mai îndrăznețe; mult deasupra fricii de a-și pierde stabilitatea.

Înflorește, atunci când brațele tale, femeie, larg deschise îi cuprind trupul și-l fac să se simtă acasă; fără cuvinte șoptindu-i: „Odihnește-ți sufletul în brațele mele! Ești acasă!"

Când îi săruți toate părțile în care ai văzut că simțea singurătate.

Când îi săruți pleoapele, fruntea, fața, gâtul, pieptul, mâinile, degetele ... pentru a-l face să vadă în el ceea ce înainte nu vedea - și vede ce tu vezi:

- Te văd! Văd Esența a Cine Ești! Văd Lumina ce radiază când mă privești, chiar și atunci când nu mă privești, când mă cuprinzi în brațele tale și trupul devine mlădios!

Și sunt recunoscătoare a tot ce te-a adus la mine:

MULȚUMESC, pentru DARUL care-mi ești, pentru o Masculinitate Conștientă și o Iubire fără egoism!

Femeie, împletește-ți mâinile cu mâinile lui și fă-l să știe că nu îi vei da drumul, dar...că e liber pentru a evolua."

Sursa: Astra Liz & Sterian Daniela

Eu am trăit o parte din viață fără să am o conexiune cu Dumnezeu. Mi-am făcut alegerile așa cum am crezut eu, am avut planurile mele, mi-am fixat țintele mele așa cum am considerat eu de cuviință. Am ajuns la un nivel de succes, aveam bani, aveam proprietăți, aveam un anumit stil de viață, dar toate acestea le-am realizat fără să-l consult pe Dumnezeu.

Apoi a venit un moment în care am pierdut tot ce am avut și atunci l-am găsit pe Dumnezeu. De atunci eu comunic cu Dumnezeu și mă las condus de ghidarea divină.

Am avut destule ocazii să intru într-o relație de cuplu, dar acum nu-mi mai fac alegerile relaționale doar după ce mi se pare mie potrivit.

Am întâlnit destule femei frumoase, inteligente, care aparent răspundeau tuturor criteriilor mele, dar acum miza este mult mai mare și nu intru într-o relație dacă Dumnezeu nu-mi confirmă că aceea este femeia potrivită pentru mine. Eu sunt acum pe o Cale, vreau să rămân pe această Cale și sunt foarte conștient că unii oameni pot fi foarte atractivi, pot părea o oportunitate de nota 10, dar de fapt sunt o distragere.

Lucrurile sunt mult mai mult decât ceea ce percepem cu cele cinci simțuri obișnuite, noi avem o Menire, noi avem o treabă de făcut aici, pe Pământ, și nu oricine este potrivit pentru noi, nu oricine este capabil să ne susțină/ clădească/ inspire/ provoace să creștem, nu oricine este menit să fie în viața noastră. De aceea este foarte important să ne facem alegerile relaționale cu înțelepciune.

Este posibil să întâlnești un om care pare să fie compatibil cu tine din multe puncte de vedere, care pare să fie perechea potrivită pentru tine, dar care din punct de vedere spiritual este o distragere. Poate fi vorba de o persoană care are calitățile sale, care nu vrea să-ți facă rău, dar care are cu totul altă Cale și care te va deturna de la Calea ta și va duce la pierzania ta, dacă intri într-o relație cu ea.

Eu întâlnesc multe femei care aparent (după criteriile egoului) pot fi o parteneră potrivită pentru mine, dar asta nu înseamnă că ele chiar sunt partenera potrivită. Eu sunt pe Calea care înseamnă împlinirea Menirii mele și dacă Dumnezeu nu-mi confirmă că aceea este femeia potrivită pentru mine, nu intru într-o relație cu ea. (Stephan Labossiere) Traducerea Mihaela Dan

Din punctul meu de vedere, conexiunea profundă între cei doi parteneri este esențială într-o relație de cuplu. Fără această conexiune profundă relația respectivă nu va funcționa cu adevărat.

Și când spun „conexiune profundă” nu mă refer la atracția sexuală, ci la ceva mult mai profund: este vorba despre faptul că cei doi parteneri rezonează la nivel fizic, emoțional, intelectual și spiritual. O astfel de conexiune are loc între două suflete care se recunosc între ele; în acest caz, relația este un parteneriat între suflete, este un parteneriat în care cei doi își permit să se arate la modul autentic.

În cele mai multe relații nu există o asemenea conexiune, partenerii nu se arată așa cum sunt cu adevărat unul în fața celuilalt, nu sunt autentici.

Conexiunea profundă între doi oameni nu poate fi creată prin eforturile celor doi, nu poate fi forțată, indiferent cât ar încerca unul sau ambii parteneri; ori există, ori nu există. (Stephan Labossiere) Traducerea Mihaela Dan

O femeie nu poate face un bărbat să fie ceea ce el nu este cu adevărat; o femeie poate ajuta un bărbat să ajungă să devină cine este el cu adevărat.

Foarte multe femei intră în relații care ulterior se dovedesc a fi abuzive/ toxice pentru că ele speră/ își propun să-l schimbe pe acel bărbat, să-l facă să fie ceea ce cred ele că ar trebui să fie. Și asta nu merge niciodată.

Un bărbat vine pe Pământ un anumit potențial și o femeie îl poate ajuta să își atingă cel mai înalt potențial, dar nu îl poate face să realizeze ceva ce nu este menit ca el să realizeze, nu îl poate schimba în ceva ce el nu este menit să devină.

În loc să-și găsească un partener pe care să-l ajute să-și atingă cel mai înalt potențial, multe femei își aleg un bărbat că are mari lipsuri, dar ele cred că pot rezolva asta, că îl pot „repara”/ „salva”/ „vindeca”. Ele iau un „proiect”, nu un bărbat. Și acel proiect nu se realizează niciodată, rămâne la stadiul de proiect.

Ce înseamnă să-ți alegi un partener pe care să îl ajuți să-și atingă cel mai înalt potențial? Înseamnă să îți alegi un partener care deja este pe Calea sa, care știe că are o Menire, care își urmează Menirea, un partener pentru care evoluția personală este o prioritate, care deja are niște realizări în acest sens.

Dacă un bărbat își trăiește viața la întâmplare, nu are un scop, nu are o viziune (poate nu are nici măcar o slujbă), nu a realizat mai nimic până la momentul respectiv și nici nu se grăbește să realizeze ceva, dacă el trăiește o viață mediocră, cu aspirații mediocre, nici cea mai evoluată dintre femei nu poate face mare lucru pentru el.

Femeile cu un nivel redus de conștiință nu ajung să-și dea seama dacă un bărbat are o viziune pentru viața sa sau nu, dacă pentru acel bărbat evoluția personală este o prioritate sau nu, pentru că ele nu ajung niciodată la o asemenea profunzime a discuțiilor cu bărbații care le fac curte. Ele sunt interesate de elemente superficiale, de aspectul fizic al bărbatului respectiv, de faptul că acesta se comportă frumos cu ele la primele întâlniri, iar dacă el are și ceva bani este perfect. Discuțiile lor au un nivel mediocru, ei abordează subiecte banale și dacă sunt atrași la nivel sexual unul de altul și par că se înțeleg bine, după câteva întâlniri ajung să facă sex și intră într-o relație. Și când își dau seama cum este cu adevărat acel bărbat, femeia respectivă este deja atașată de el, poate au și copii și nu mai este dispusă să renunțe la el, indiferent cum se comportă acesta.

Cei mai mulți oameni iau atracția sexuală ca pe un semn că acela este omul potrivit pentru ei, că acela este Alesul/ Aleasa. Acesta este criteriul lor de bază, când își aleg partenerul. Și după ceva timp, când depăsesc etapa în care tot ce-i interesează este să facă sex, constată că și-au ales partenerul greșit. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Dacă un bărbat nu are o viziune cu privire la viața lui, dacă nu are niște visuri pe care le urmează, dacă nu este motivat să facă ceva cu viața lui, nu este un partener potrivit pentru tine.

Vei ajunge să fii frustrată, pentru că va trebui să tragi tu de el ca să facă ceva în viață, va trebui să-l împingi să acționeze, ca să realizeze ceva.

Tu, ca femeie, nu poți să-i dai o viziune partenerului tău, nu poți să-i împlinești viziunea. Poți să-l ajuți să-și realizeze viziunea doar dacă el are deja o viziune și este determinat să o realizeze. Altfel este ca și cum ai avea de-a face cu un copil care nu vrea să se ducă la școală: trebuie să tragi de el zi de zi ca să se trezească, să se îmbrace, să mergă la școală, să-și facă temele. Nu poți funcționa în acest mod într-o relație de cuplu.

Nu intrați într-o relație cu un astfel de bărbat, gândindu-vă că o să-l faceți voi să fie motivat, să aibă visuri înalte și să le împlinească.

Eu înțeleg că vă doriți mult să vă măritați, dar după ziua nunții va trebui să trăiți cu acel om care nu are niciun scop în viață. Nu poți avea o relație adevărată cu un bărbat letargic, care nu-și dorește să evolueze, care nu are nicio direcție, de care trebuie să tragi întruna ca să facă ceva. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Dacă un bărbat nu te face să simți că ești în siguranță alături de el în orice situație, nu este un bărbat potrivit pentru tine.

Dacă acel bărbat nu este capabil să se controleze atunci când este furios, nu intra într-o relație cu el.

Un bărbat matur este capabil să își păstreze echilibrul în orice situație; chiar și atunci când este furios știi că nu va face nimic care să te rănească, știi că îți va vorbi chiar și atunci cu respect, că nu vei ajunge să îți frică de el, să te temi de ce ți-ar putea face.

Dacă un bărbat îți vorbește urât, dacă te jignește/ umilește, dacă se comportă într-un mod lipsit de respect și apoi se scuză că era nervos, nu este partenerul potrivit pentru tine.

Nu mai încerca să îi găsești scuze acelui bărbat („N-a vrut să spună asta, îi pare rău”/ „Era nervos. În general nu îmi vorbește așa urât. Nu se întâmplă prea des”, „Da, mi-a vorbit urât, dar știu că mă iubește. Uneori se mai aprinde la mânie, dar îi trece. Nu e mare lucru”, etc). Dacă a făcut acest lucru o dată este suficient, îndepărtează-te de el! Nu te baza pe faptul că ți-a spus că îi pare rău și că n-o să mai facă asta. Nu te baza pe faptul că o să se schimbe.

Nu accepta alături de tine un bărbat care în unele situații se comportă în așa fel, încât îți este frică de el. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Dacă un bărbat n-are coloană vertebrală, dacă vă permite să-i vorbiți urât, să-l tratați într-un mod lipsit de respect, atunci nu este un partener potrivit pentru voi. Poate că la început o să vi se pară convenabil să faceți ce vreți din el, poate ați văzut că mama voastră a făcut asta toată viața cu tatăl vostru, dar credeți-mă, după un timp nu o să mai fie deloc confortabil.

Dacă tu îi permiți partenerei tale să te trateze într-un mod lipsit de respect, cel mai probabil le permiți și celor de la serviciu să te trateze la fel, le permiți și prietenilor să te trateze la fel și în general, permiți oricui să te calce în picioare. În acest caz tu nu ești bărbat. Nu știu ce ești, dar sigur nu ești bărbat. Dacă soția ta face ce vrea din tine nu ești bărbat.

Și o femeie care se respectă nu este interesată de un astfel de partener.

Dacă atunci când te uiți la un bărbat și te întrebi „Aș vrea ca el să fie tatăl copiilor mei? Aș vrea că fiul meu să semene cu el?”, răspunsul tău este „Nu”, atunci nu este partenerul potrivit pentru tine.

Caracterul unui bărbat va influența caracterul fiului său și va influența sănătatea emoțională/ psihică a fiicei sale. De aceea o femeie care se respectă își alege cu grijă partenerul, fiindcă ea îl alege, implicit, pe tatăl copiilor săi.

Într-o relație de cuplu bărbatul este liderul, este precum pilotul care conduce avionul. Cine vrea să călătorească toată viața cu un avion al cărui pilot este beat/ iresponsabil/ inconștient? De ce ai urca într-un avion dacă știi că pilotul este beat/ iresponsabil/ inconștient? De ce ai intra într-o relație cu un bărbat care nu are caracter și de ce ai avea copii cu un astfel de bărbat? Sau dacă ai deja copii, de ce i-ai supune influenței unui asemenea bărbat? (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

22.11.2023