23.Nu varsta conteaza, ci bucuria pe care o simti traind!

 

Ultima Actualizare in 07.01.2024: texte si poze noi la final

Motto: "Nu poti salva pe nimeni. Poti fi alaturi de altii, sustinandu-i dintr-o stare de echilibru energetic si pace interioara. Poti sa le impartasesti din Cunoasterea ta, sa le impartasesti perspectiva ta asupra unor situatii, dar nu le poti inlatura tu durerea. Nu poti merge pe Calea lor, in locul lor. Nu le poti da raspunsurile potrivite pentru ei. Este necesar ca ei sa-si puna propriile intrebari, sa isi gaseasca propriile raspunsuri, sa-si traiasca propria nesiguranta, sa isi priveasca propriile incertitudini. Este necesar ca ei sa faca propriile greseli, sa isi simta propriile tristeti, sa-si invete propriile lectii. Daca vor cu adevarat sa fie in pace cu ei insisi, este necesar ca ei sa urmeze cu incredere Calea propriei vindecari, care li se dezvaluie pas cu pas. Li se dezvaluie lor, nu altora." Sursa: Jeff Foster

Mi-a placut tare mult cum autoarea textului de mai jos a prins in cuvinte relaxarea pe care o simte in acel moment foarte special al varstei de 50 de ani. 

Bine de aplicat si la alte varste!

Nu varsta conteaza, ci bucuria pe care o simti traind!

Spre deosebire de autoarea textului, eu n-ar urat niciodata pantofii cu toc cui, stiletto, dimpotriva, mi-au placut maxim!

Dar, ca si ea, nici eu n-am avut crize existentiale la implinirea nici unei varste, insa si eu cunosc persoane care n-au putut suporta modificarea cifrelor si au trecut prin episoade emotionale complicate.

***

"O amică de a mea a împlinit recent 49 de ani.

Era aproape de depresie la gândul că a intrat în linie dreaptă spre 50, pur și simplu nu s-a putut bucura de ziua ei.

Pe mine m-a ferit Cel de Sus de sentimente de astea așa că nu am știut cum să o îmbărbătez.

I-am spus că mie, pe măsură ce au trecut anii, viața mi s-a părut mai plină, mai simplă, mai bună, mai calmă, mai profundă, mai fascinantă, mai delicioasă, mai prețioasă.

In primul rând am ajuns la capătul lui "trebuie".

La 50 de ani nimic nu mai trebuie.

Nu trebuie să te măriți, să faci copii, să faci carieră, să fii deșteaptă, slabă, frumoasă, gospodină, antreprenoare, să fii mama perfectă, soția ideală, fiica minunată, sora adorată, angajata model, prietena fantastică. nu trebuie să escaladezi munții, să le știi pe toate, să le duci pe toate.

Nu mai ai nimic de demonstrat nici ție însuți, nici altcuiva.

Poți da vina pe tinerețe.

(mamaia mea mereu îmi lua apărarea, în fața mamei mele când se plângea de mine: "las-o mamă, e tânără și n-are minte!)

Poți să spui "nu" cu ușurință, fără mustrări de conștiință, fără Regrete, fără înverșunare.

La fel de bine te poți răzgândi.

Poți renunța la dorințele care erau de ochii lumii și nu veneau din adâncul tău. de exemplu la pantofii cu toc cui care îți făceau picioarele superbe dar pe care îi urai din suflet.

Poți înota împotriva curentului fără sa-ți pese că cei din jurul tău te vor judeca, de fapt după 50 de ani judecățile celor din jur nu mai au nici o valoare.

In mod surprinzator vei descoperi multe persoane care gândesc ca și tine. De fapt, lumea toată pare construită pentru oamenii care ajung la 50 de ani

Nu-i așa?"

Sursa: pagina de FB "Reflexii" - https://web.facebook.com/reflectiile.gabrielei/posts/203478705115022

Util pentru părinți: 18 sfaturi de la psihologul Julia Gippenreiter.

1. Neascultarea – este singurul comportament pe care copilul îl oferă atunci când se comunică greșit cu el.

2. Copiii „problematici”, „dificili”, „obraznici”, la fel ca și copiii „cu complexe”, sau „nefericiți” – sunt întotdeauna rezultatul relației incorect dezvoltate în familie.

3. Să accepți copilul necondiționat – înseamnă să-l iubești nu pentru că este frumos, inteligent, capabil, un elev excelent, ci pentru simplul fapt că există.

4. … cu cât copilul este certat mai mult, cu atât acesta devine mai rău. De ce se întâmplă asta? Pentru că a educa un copil – nu înseamnă a-l dresa. Rolul părinților nu este de a dezvolta reflexe condiționate la copil.

5. Cu cât părinții își critică mai mult copilul, cu atât acesta ajunge mai repede la generalizarea:” Nu sunt iubit”.

6. …. disciplina nu este înainte, ci după stabilirea unei relații bune și numai pe baza ei.

7. Nu interveni în activitatea copilului, dacă el nu-ți cere ajutorul. Prin inacțiunea ta, îl informezi: „Te vei descurca!” Altceva e dacă a întâmpinat o dificultate serioasă pe care nu o poate depăși. Atunci poziția de a nu interveni îi poate face rău.

8. Ajută-ți copilul doar când acesta îți cere ajutorul. În același timp, asumându-ți ceea ce nu poate face singur; pe măsură ce copilul învață noi acțiuni, treptat încredințează-le lui.

9. Personalitatea și abilitățile copilului se dezvoltă numai în acea activitate pentru care are interes și face totul din proprie voință.

10. Permite-i copilului să înfrunte consecințele negative ale acțiunilor sale (sau ale inacțiunii sale). Abia atunci va crește și va deveni „conștient”.

11. Vei semăna un act – vei culege un obicei, vei semănă un obicei – vei culege caracterul, vei semăna caracterul – vei culege destinul! Îți poți exprima nemulțumirea față de acțiunile individuale ale copilului, dar nu și față de copil în ansamblu.

12. Poți condamna acțiunile copilului, dar nu și sentimentele lui. Nemulțumirea față de acțiunile copilului nu trebuie să fie sistematică, altfel se va transforma în respingerea acestuia. 

13. Comportamentul nedorit al copilului este o reacție normală la condițiile anormale ale vieții.

14. O mamă strictă este izolată emoțional de copil, cel puțin, așa simte el.

15. Permite-i copilului să fie el însuși. Nu-l ”împinge” tot timpul. Nu-l învăța. Nu-i face mereu observații. Nu-l preamări. Nu-l forța să facă orice.

16. Autocunoașterea și autoeducarea – reprezintă prima datorie a părinților și a profesorilor, dacă aceștia pretind că educă un copil. Fără această muncă personală, ei, în loc să-l introducă în cultură, îl încărcă doar cu propriile probleme.

17. Atunci când copilul este supărat, jignit, când simte că a eșuat, îl doare, este rușinat, speriat, a fost tratat nepoliticos sau pe nedrept, și chiar atunci când este foarte obosit, primul lucru pe care trebuie să-l faci: arată-i că știi despre trăirile (sau starea) lui, că îl „auzi”.

18. Nu cere de la copil imposibilul sau ceva dificil de îndeplinit. În schimb, vezi ce poți  schimba în mediul înconjurător.

https://relatii.net/2020/02/21/iulia-gippenreiter-a-educa-un-copil-nu-inseamna-a-l-dresa/?fbclid=IwAR2nuFlpubwHqeqJsWBx2WIW8FKpwLlgipf0DFBAuK0Wgvsr0n_Svk8oVkw

“Sunt oameni care au magie, care fac mânia frumoasă, care transformă lacrimile în râs, care îți strâng mâna, care nu uită ziua de naștere, care au arta în ochi, și pe buze.

Da, sunt oameni care au muzică, care au lumea de schimbat, care au în interiorul lor un spiriduș, care surprind, care te scot la dans. Sunt oameni care fac dragoste cu tine, cu un mesaj, cu un mi-e dor de tine, cu o soapta, cu un sărut.

Sunt oameni care-ți fură suspinele și versurile, care îți fac să dispară fricile, care îți sărută rănile, care folosește cântece pentru a-ți spune bună dimineața.

Sunt oameni rupți, sparți în interior, dar se uită la tine si te fac să zâmbești, fără ca tu să știi. Sunt oameni care oferă, oferă momente, oferă fotografii care există doar în amintirile tale, oferă dorință, motive și încurajări.

Sunt oameni care caută coincidențe pentru a le face să pară doar așa. Sunt oameni care au grija de tine, cu un simplu fel in care ești, care îți trimit flori care nu au nevoie de un răspuns,care te fac sa te pierzi, sa te caute si sa te regăsești in tăcere.

Sunt oameni care se gândesc la tine, care te iubesc frumos și care te trezesc, ca să poți visa din nou.

Acei oameni, care nu găsești niciodată cum să le spui mulțumesc, mulțumesc pentru toate acestea...

Acei oameni care rămân, chiar dacă pleacă, în ceea ce este propria ta poveste.”

Sursa: MERY TURIEL & Bianka Luz

"Curbe, bucle, bunătate și curaj!

Pe măsură ce mă maturizez, descopăr din ce în ce mai mult că mă relaxez în propria mea natură. Am mai puțină dorință de a lupta cu cineva sau ceva, dar mai ales – cu mine însămi.

Dar nu este vorba despre a îmbătrâni, ci despre a deveni stăpâna pe sine.

Lucrurile pe care le admir nu vor fi prezente automat la femeile în vârstă (cu excepția cazului în care au lucrat cu ele pentru a întruchipa propria lor maturitate).

Deci nu, îmbătrânirea nu este un proces mistic în care devenim ceea ce am fost menite sa devenim dintotdeauna. Nu este mormântul frumuseții și tinereții noastre.

Personal, iubesc procesul de îmbătrânire și admir profund femeile care o fac in stil mare.

Admir femeile care poartă ceea ce își doresc, care își permit să îmbătrânească, cu grație. Cu toate acestea, aceste femei își mențin o naturalețe în felul în care se îngrijesc de ele însele, de corpul lor, de aspectul lor.

Aceste femei nu sunt în contradicție cu propria lor natură și se vede asta prin ușurința modului în care pur și simplu există.

Și ce înseamnă să îmbătrânești cu grație?

Ei bine, poate odată cu vârsta, devenim mai sensibile. Devenim mai fluide. Sau poate, pe măsură ce ne maturizăm și ne scufundăm în corpurile noastre, devenim o casă pentru Gratia Divina.

Onorez femeia care are limite, dar păstrează o blândețe în privința ei. Femeia senina, blândă și directă.

Iubesc femeia care nu dă doi bani pe opiniile celorlalți, dar care este totuși conștientă de impactul ei asupra celor din jur și își asumă responsabilitatea pentru efectele prezenței și comportamentelor ei.

Mă înclin în fața femeilor care știu cine sunt, ce prețuiesc și ce aduc lumii.

Și respect femeia care se mișcă în ritmul ei, în propriile ape. Ea știe când să acționeze și când să se odihnească.

Ridic paharul pentru femeia aceea care își folosește vocea (și știe când să strige și când să șoptească). Și aplaud discernământul și curajul ei.

Și mă bucur alaturi de acea femeie care se bucură de corpul ei, de senzualitatea ei (la orice vârstă) — fără scuze.

Acestea sunt femeile ale căror mâini vreau să strâng, alături de care vreau sa stau și pe care vreau sa le încurajez. Acestea sunt femeile alături de care vreau să merg, cu care vreau sa împart hrana și să mă rog." (Text: Justice Bartlett) Traducere: Daniela Mihaela Giurgea

"Dacă alegi o femeie care lucrează, trebuie să accepți că nu se poate ocupa de casă cu normă întreagă.

Dacă alegi o gospodină care să aibă grijă de tine și să se ocupe de apartament în totalitate, trebuie să accepți că nu face bani.

Dacă alegi o femeie umilă, trebuie să accepți că depinde de tine.

Când ești cu o femeie curajoasă, trebuie să accepți că este independentă în funcție de propriile ei opinii.

Cei care aleg o femeie frumoasă trebuie să accepte că gelozia trebuie controlată.

Dacă ești cu o femeie puternică, merită să accepți că este blândă și fragilă dintr-o privire, dar solidă ca oțelul.

Dacă alegi o femeie emoțională, nesigură, trebuie să faci un pas pentru a o face să se simtă în siguranță și iubită.

Nicio femeie nu este perfectă și nu trebuie să fie. Fiecare femeie are propria ei personalitate și valori care determină cine este și care o fac specială!"

“DACĂ NU VREI SĂ TE ÎMBOLNĂVEȘTI...

Vorbește despre sentimentele tale.

Emoțiile și sentimentele care sunt ascunse, reprimate, ajung boli precum: gastrită, ulcere, dureri lombare, dureri ale coloanei vertebrale. În timp, reprimarea sentimentelor degenerează în cancer.

Dialogul, vorbirea, cuvântul, sunt un remediu puternic și o terapie excelentă!

DACĂ NU VREI SĂ TE ÎMBOLNĂVEȘTI...

Ia decizii.

Persoana indecisă rămâne în îndoială, în anxietate, în angoasă. Indecizia acumulează probleme, griji, agresiuni.

Istoria umanității este făcută din decizii.

Pentru a decide este necesar să știi să renunți, să știi să pierzi avantaje și să câștigi altceva.

Persoanele indecise sunt victimele afecțiunilor nervoase si gastrice si ale problemelor de piele.

DACĂ NU VREI SĂ TE ÎMBOLNĂVEȘTI...

Caută soluții.

Oamenii negativi nu primesc soluții și își sporesc problemele. Ei preferă bocetele, bârfele, pesimismul și se cred victime ale destinului.

Este mai bine să aprinzi o lumină decât să regreti întunericul.

O albină este mică, dar produce cel mai dulce lucru care există.

„Suntem ceea ce credem”.

Gândirea negativă generează energie negativă care în timp devine boală.

DACĂ NU VREI SĂ TE ÎMBOLNĂVEȘTI...

Nu trăi după aparențe.

Cine ascunde realitatea, se preface, pozează, vrea mereu să dea impresia că este bine, vrea să pară perfect, bun, etc... și acumulează tone de frustrare și greutate... O statuie de bronz cu picioare de lut. Nimic mai rău pentru sănătate decât a trăi pe înfățișări și fațade.

Sunt oameni cu multe ramuri, însă cu puțină rădăcină.

Destinul său este farmacia, spitalul, durerea.

DACĂ NU VREI SĂ TE ÎMBOLNĂVEȘTI...

Acceptă-te!

Respingerea de sine, absența stimei de sine, ne face să devenim străini de noi înșine.

A fi tu însuți este esența unei vieți sănătoase.

Cei care nu se acceptă sunt invidioși, geloși, imitatori, competitivi, distructivi. A te accepta pe tine însuți, a accepta să fii acceptat, a accepta criticile, este înțelepciune, bun simț și terapie.

DACĂ NU VREI SĂ TE ÎMBOLNĂVEȘTI...

Ai încredere!

Cei care nu au încredere, nu comunică, nu se deschid, nu relaționează, nu creează relații stabile și profunde, nu știu să-și facă prieteni adevărați.

Fără încredere, nu ai relații.

Neîncrederea este o lipsă de credință în sine, în alții și în Dumnezeu.

DACĂ NU VREI SĂ TE ÎMBOLNĂVEȘTI...

Nu trăi mereu trist.

Umorul bun, râsul, odihna, bucuria, redau sănătatea și aduc viață lungă.

Persoana veselă are darul de a lumina mediul în care trăiește.

„Bună dispoziție ne salvează de mâinile doctorului”.

„Fericirea este sănătate și terapie”

Caută să fii fericit în fiecare moment din viața ta și trăiește din plin tot ce trebuie trăit!!

Te îmbrățișez Om bun!!!” Sursa: Bianka Luz

,,Obișnuiam să mă îndoiesc de mine când auzeam oameni spunându-mi: „Nu ai trecut mai departe” sau „Încă trăiești în trecut”, doar pentru că uneori el îmi lipsea, plângeam sau regretam ceva din trecutul meu.

Întrebările mă bântuiau în fiecare oră. ,,Nu mai am voie să fiu supărat?" „Nu am dreptul să mă gândesc la asta și să mă simt trist?” „A trece mai departe înseamnă detașare totală?”

Mi-a amintit de vremea în care încercam să controlez totul, când încercam să acopăr și să repar fiecare mică imperfecțiune din viața mea. Este un lucru atât de robotic... mi-am dat seama abia mai târziu.

Trăim în trecut, prezent și viitor simultan. Revedem locuri în care am stat mult timp și locuri pe care nu le-am văzut niciodată. Mi-am dat seama că am voie să gândesc și să simt în orice fel despre un om, moment sau lucru, chiar și atunci când am trecut mai departe.

A trece mai departe nu înseamnă că nu mai simți; înseamnă că lași lucrurile să plece și te alegi pe tine. Lucrurile pe care le-ai experimentat nu încetează să facă parte din viața ta.

Poți simți o serie de sentimente, emoții, dar poți alege să nu te mai împovăreze. Te poți lăsa să simți, fără să lași emoțiile să te controleze.

Ai voie să te uiți înapoi din când în când și să mergi în continuare înainte. Ceea ce simți nu este ciudat sau trist; este doar ,,simțirea ta". Este ceva prin care trecem cu toții și asta face ca totul să fie uman." Rae Pathak

 

„Un mod care a fost foarte benefic călătoriei de vindecare este cultivarea unui obicei de a trăi lentă. Este posibil să fi fost condiționați de societate de faptul că trebuie să fim mereu ocupați, să alergăm și să muncim din greu pentru a obține foarte puține recompense. E timpul să eliberăm acest mod de viață epuizat. Fii mai prezent în fiecare sarcină zilnică și cu siguranță va produce calitate în locul cantității. Romantizează-ți viața pentru tine și pentru nimeni altcineva. Amintește-ți și tu că visele tale cu ochii deschiși și viziunile superioare sunt de fapt semințe care se vor manifesta când sunt de încredere și hrănite. Nu permite nimănui să-ți închidă cele mai înalte viziuni.

Să trăiești încet și romantic înseamnă să fii prezent. Nu este suficient doar să încetinești; trebuie să fii atent la ceea ce faci în acest moment. Înseamnă și să găsești bucuria în lucrurile pe care le faci. Pentru mine înseamnă și că nu trebuie să aștepți nicio zi specială pentru a o experimenta într-un mod care să te simți bine. Nu există nici o cale stabilită de a fi chiar și în spiritualitate, dragă. Trăirea lentă înseamnă să-ți creezi un sanctuar în care sufletul tău să prospere. Îmbracă-te ca să te simți bine. Sorbiți-vă cafeaua sau ceaiul ca și cum ar fi aur lichid pur. Să știi că ești mai neprețuit decât un diamant rar. Ești în stare să crezi asta fără să fii arogant când onorezi toate ființele, totuși îți înțelegi propria valoare și valoarea." ~ Abigail Stellar Shekinah ♡

„De-a lungul anilor în care am fost activă în spațiul public am discutat cu o mulțime de oameni și cei mai mulți dintre ei îmi vorbeau despre lucrurile extraordinare pe care vor să le facă, dar pe care nu le făceau.

Au existat și oameni care aveau idei/ visuri extraordinare și le puneau în practică, dar cei mai mulți au fost cei care nu făceau ceea ce își doreau. Și întotdeauna când îmi vorbeau despre problemele pe care le aveau în a-și exprima creativitatea, în a-și pune în practică ideile, veneau cu motive raționale, logice, prin care explicau de ce nu pot face ceea ce își doresc, dar dincolo de aceste explicații era întotdeauna o frică.

Indiferent ce explicații logice îți oferă mintea ta pentru faptul că nu faci ceea ce dorești/ visezi să faci, indiferent ce pretexte îți servești pentru a justifica faptul că nu îți urmezi Chemarea sufletului, de fapt, frica este ceea ce te oprește – frică legată de faptul că nu ești suficient de talentat/ priceput/ bun, frică legată de faptul că vei eșua, că fi umilit/ respins/ criticat/ ignorat.

Frica este cea care îi împiedică pe oameni să ducă o viață mai creativă.” (Elizabeth Gilbert) Traducerea Mihaela Dan

„Eu, una, nu sunt interesată să „scap” de frică, fiindcă din ce am văzut, numai psihopații și bebelușii n-au nicio frică. Nu sunt nici psihopat și nici bebeluș. Când un adult este incapabil să simtă frică vezi asta în ochii lui, are o privire stranie și te trec fiori.

Cineva mi-a cerut zilele trecute: „Spune-mi cum ți-ai învins frica!” și m-am gândit „Este adorabil faptul că tu crezi că eu mi-am învins frica, însă nu pot spune că nu mai simt frică; nu «mi-am învins» frica, fiindcă eu nu mă lupt cu frica”.

De fapt, eu simt frică în viața mea de zi cu zi, însă relația mea cu frica este una de respect și recunoștință. Dacă eu sunt încă în viață azi este pentru că frica m-a protejat de anumite lucruri care mi-ar fi putut fi fatale. Frica m-a avertizat când m-am aflat în situații în care puteam să-mi pierd viața, în situații în care siguranța mea fizică sau psihică era în pericol.

Frica ne protejează de astfel de situații și își face treaba foarte bine; problema este să ne folosim discernământul și să facem diferența între situații în care ne este amenințată viața/ integritatea fizică sau psihică și situații în care simțim frică pentru că încercăm/ facem ceva nou, pentru că ne asumăm o provocare creativă. Și creativitatea va reprezenta mereu o provocare pentru frica ta, pentru că te scoate din zona ta de confort, te face să intri în necunoscut, pentru că nu știi dinainte dacă ceea ce creezi va ieși așa cum îți dorești sau nu.

În cazul meu, de fiecare data când încep un nou proiect creativ frica apare și eu îi spun: „Mulțumesc mult pentru că ai grijă de mine și că încerci să mă protejezi, dar nu există motive de teamă în acest caz, pentru că tot ce fac este să scriu o poezie/ carte. Nu sunt în niciun pericol. Poți să mă însoțești dacă vrei, dar îți spun că oricum fac acest lucru”.

Eu vorbesc la acest mod prietenos cu frica mea, nu mă lupt cu ea. Frica poate merge cu mine în mașină, dacă vrea, dar nu o las să stea la volan. Nu o las să ia niciun fel de decizii în activitatea mea creativă, pentru că frica nu poate înțelege ce este creativitatea, deci nu poți să o lași să țină sub control procesul creativ. Dacă îi permiți să facă asta va bloca orice idee creativă - și va găsi argumente logice pentru a bloca orice idee, va găsi explicații raționale pentru faptul că aia nu e o idee bună, că cealaltă idee nu poate fi pusă în practică și pentru cealaltă idee încă nu este momentul.” (Elizabeth Gilbert) Traducerea Mihaela Dan

„De multe ori atunci când vorbesc cu cineva care are o idee care-l entuziasmează, după primele câteva minute în care îmi expune acea idee îmi spune „dar nu e ceva original, au mai făcut și alții asta…”.

Iar eu răspund: „Poate că au mai făcut și alții asta, dar nu nu ai făcut-o tu, în modul tău!”.

Da, dacă ai o idee care te entuziasmează, probabil că acel lucru a mai fost făcut și de alții, dar n-a mai făcut-o nimeni în stilul tău unic.

Nu are nicio importanță că au mai făcut-o și alții, tu ești liber să o faci în felul tău!

Și o să vă mai spun ceva: simplul fapt că o creație este originală nu mă impresionează/ emoționează, ceea ce mă emoționează este autenticitatea pe care o emană o creație. Pentru că simți atunci când cineva a creat ceva punând inimă în acel lucru, urmând o Chemare venită din sufletul său; asta dă valoare unei creații și îmi atinge inima.

Deci nu-mi pasă dacă ceva a mai fost făcut de 10.000 de ori până acum; dacă simți în inima ta că vrei să faci acel lucru, fă-l!”  (Elizabeth Gilbert) Traducerea Mihaela Dan

„Examinați-vă motivațiile, atunci când vreți să creați ceva!

Spre exemplu, dacă vrei să scrii o carte doar „ca să îi ajuți pe alții”, te rog, n-o scrie! Scrie o carte doar dacă faptul o scrii îți aduce bucurie, doar dacă simți că ea curge prin tine, că nu poți să n-o scrii.

Îmi place mult un citat care spune așa: „Poți identifica întotdeauna oamenii care trăiesc pentru a-i ajuta alții după cât de stresați sunt acei «alții» din jurul lor”.

Parcă îi văd pe cei care dau ochii peste cap: „Of, Doamne, iar începe să-mi explice ce este în neregulă cu mine/ viața mea și să-mi dea lecții despre ce trebuie să fac ca să-mi fie bine… Iar vrea să-mi facă binele cu forța… Aș vrea să mă lase odată în pace!”.

Dacă tu scrii o carte doar ca să-i ajuți pe alții, transformi actul creativ într-o povară; în opinia mea, creativitatea trebuie lăsată să se exprime liber.

În ceea ce mă privește, servesc Binele comun în alte moduri; nu creez având ca motivație dorința de a-i ajuta pe alții, ci creez pur și simplu din bucuria de a crea, permit inspirației să curgă prin mine, fără nicio altă motivație.

Și chiar dacă uneori oamenii care îmi citesc cărțile îmi spun „Această carte m-a schimbat viața!”, eu nu mă apuc de scris fixându-mi intenția „Hai să mai creez ceva care să schimbe în bine viața unor oameni!”.

Pe vremea când am scris o anumită carte care a avut un mare succes eram într-o stare de tulburare extremă, abia funcționam, nici nu-mi trecea prin cap să le schimb viața altora, fiindcă eu aveam mari probleme cu viața mea.

Faptul că ceea ce creezi tu îi ajută/ inspiră pe alții este un efect colateral, nu este scopul cu care creezi.

Îmi mai place un citat care spune „Iubirea ajută, indiferent despre ce este vorba”.

Dacă tu iubești ceea ce faci este suficient, pentru că iubirea pe care o pui în creația ta îi va ajuta pe cei care îți vor vedea creația. Iubește ceea ce faci, iubește-ți viața și vei constata că această iubire pe care o radiezi va face ca oamenii să vrea să fie în preajma ta, să se simtă inspirați de tine.” (Elizabeth Gilbert) Traducerea Mihaela Dan

„Este important să știi că în orice demers creativ, indiferent cât de înălțător ți se pare, indiferent cât te entuziasmează/ pasionează, procesul creativ va include și niște lucruri care n-o să-ți placă. Așadar, ideea nu este să descoperi ce îți place să faci, ci să descoperi ce îți place atât de mult să faci, încât nu te deranjează să-ți asumi și acele aspecte mai puțin plăcute care sunt parte a procesului creativ.

Spre exemplu, în cazul meu, acel lucru care îmi place foarte mult este să scriu, iar aspectele mai puțin plăcute au fost cei 7 ani în care nu mi-au fost publicate textele, în care aveam trei slujbe, ca ospătăriță, bucătăreasă și barmaniță, veneam acasă epuizată și mirosind a cartofi prăjiți și mă apucam de scris, care era adevărata mea activitate, iar a doua zi primeam o altă scrisoare prin care eram anuntață de o revistă/ editură că nu este interesată de textele mele. Și mă întrebam uneori: „Să mai continui chestia asta cu scrisul? Fiindcă mă simt ca naiba după scrisoarea asta…”. Și simțeam că vreau să continui, indiferent câte scrisori de acest gen primeam.

Chiar și acum, când trăiesc din scris, când am mai multe cărți publicate, am parte de astfel de aspecte mai puțin plăcute, când un critic îmi face praf o carte sau cineva vorbește foarte urât despre mine pe o rețea de socializare, spre exemplu. Și mă întreb și acum „Vrei să continui să faci asta?”, iar răspunsul este în continuare „Da”.

Dacă atunci când ai parte prima dată de aceste aspecte mai puțin plăcute tu decizi că nu merită să continui, că nu ești dispus să accepți și acele lucruri neplăcute care vin la pachet cu activitatea creativă respectivă, atunci e clar că nu aceea este Chemarea ta.

Și eu vă spun că am făcut și alte lucruri în viața mea și când m-am confruntat cu aceste aspecte mai puțin plăcute am decis că nu merită să continui, că partea care-mi plăcea nu compensa nici pe departe mizeriile respective. Și nu am continuat, pentru că am înțeles că acele lucruri nu erau pentru mine.

Ceea ce încerc să vă spun este că nu e cazul să trăiți cu impresia că dacă vă urmați Bucuria, dacă faceți ceea ce iubiți să faceți, dacă vă manifestați la modul autentic, absolut totul va fi minunat și nu veți avea parte de niciun lucru neplăcut. Nu este așa. Veți avea parte de anumite lucruri mai puțin plăcute, dar la finalul zilei, când faceți analiza, veți simți că indiferent care sunt dezavantajele/ aspectele mai puțin plăcute, tot vreți să continuați.” (Elizabeth Gilbert) Traducerea Mihaela Dan

„Există oameni care dau foc podurilor din urma lor și își urmează visul, iar unii chiar reușesc să-și împlinească visul, dar din ce am văzut, aceștia sunt mai degrabă excepția, decât regula.

Dacă tu simți că asta vrei să faci, dacă simți că vrei să împingi lucrurile la extrem și să dai foc podului în urma ta, ca să nu mai ai cum să te întorci la ceea ce ai făcut înainte, atunci aprinde chibritul și dă foc podului.

Eu, una, nu așa am procedat, când a fost vorba de creativitatea mea.

Trăim într-o lume în care este necesar să-ți plătești facturile, să ai un acoperiș deasupra capului, să ai ce mânca.

Eu nu rezonez cu ideea că „dacă muncești din greu și te dedici 100% acelui lucru pe care vrei să-l faci, vei obține tot ce îți dorești”. În opinia mea, este posibil ca deși muncești din greu și te dedici 100% acelui lucru pe care îl dorești, să nu reușești să obții tot ceea ce îți dorești. Din ce am constatat eu, oricât de mult te străduiești, unele lucruri nu îți vor reuși. Și asta este în regulă, atât timp cât nu ai ți-ai consumat toate resursele pentru a face acel lucru și ai ajuns într-o situație disperată, plin de datorii, astfel încât să nu te mai poți redresa și deci, să nu mai poți încerca și altceva. Pentru că atunci când ajungi să nu mai ai nimic la finalul acestei încercări de a realiza ceva, când ești epuizat fizic, psihic și financiar, o să îți spui: „Dacă la asta ajungi atunci când te implici 100% într-un proiect, atunci nu mă mai interesează așa ceva, o să fac numai alegeri care sunt sigure de acum înainte”.

La 15 ani, atunci când am discutat cu Universul, eu i-am spus: „Vreau să fiu scriitoare” și una dintre promisiunile pe care le-am făcut Creativității mele a fost următoarea: „Nu o să-ți cer niciodată să mă susții financiar. O să mă ocup eu de asta, o să mă susțin financiar și pe mine, și pe tine. O să fac tot ce este necesar ca să pot să plătesc cheltuielile vieții de zi cu zi și să am cu tine o relație de iubire care nu va avea nicio legătură cu banii”.

Eu am văzut atât de mulți oameni care și-au ucis creativitatea pentru că insistau să considere că dacă nu le plătește facturile, creativitatea lor nu are nicio valoare... Acești oameni ajung în depresie, sunt furioși sau trăiesc într-o stare de frustrare toată viața.” (Elizabeth Gilbert) Traducerea Mihaela Dan

„Perfecționismul este foarte periculos, el ucide totul. Perfecționismul este un criminal în serie: ucide bucuria, spontaneitatea, grația, pasiunea, totul.

Perfecționismul, în opinia mea, este frica în varianta de lux, este frica pe tocuri, se poate prezenta ca fiind o calitate și te poate face să crezi că ești special, că ești superior altora, că ești la alt nivel decât restul.

Oamenii spun în interviurile pentru obținerea unei slujbe că sunt perfecționiști ca și cum ar fi ceva de laudă, dar de fapt, dacă tu îmi spui asta, eu înțeleg că pentru tine este dificil să termini ceva, fiindcă niciodată nu ești suficient de mulțumit de ceea ce ai făcut, mereu crezi că mai e ceva de îmbunătățit. În plus, este foarte posibil ca ție să îți foarte greu și să începi ceva, pentru că pretențiile/ așteptările/ standardele tale sunt foarte ridicate.

Vorbeam cu cineva care a scris acum 15 ani o carte care a avut mare succes și de atunci nu a mai scris nimic și mi-a spus că lumea e plină de cărți proaste și că nu vrea să mai scrie și ea o altă carte proastă, așa că mai bine nu scrie nimic, până nu simte că acea carte e perfectă.” (Elizabeth Gilbert) Traducerea Mihaela Dan

„Îmi spunea recent cineva că trăim într-o cultură în care toată lumea încearcă să obțină mai multă atenție, mai multe like-uri, mai mulți urmăritori, mai multe vânzări, etc.

În loc să-ți concentrezi energia/ atenția pe a găsi o modalitate de a-ți extinde platforma, pe a atrage și mai multe persoane care te urmăresc sau îți dau like, ce-ar fi dacă ai da atenție calității acelei platforme, calității a ceea ce oferi?

Altfel spus, concentrează-te pe ceea ce oferi, nu pe a încerca să atragi atenția cât mai multor persoane: „Puteți să vă uitați la mine? Puteți să-mi dați atenție?”.

O prietenă de-a mea îmi povestea că o mulțime de oameni o întreabă cum pot face să atragă mai mulți urmăritori pentru contul/ pagina/ site-ul lor. Și ea le spune tuturor: „Prin a te concentra pe calitatea conținutului acelui cont/ acelei pagini/ acelui site, prin a servi Binele comun prin ceea ce postezi acolo. Dacă tu ești disperat să mărești numărul celor care te urmăresc, dacă ești concentrat pe a vâna noi următori, atunci nu dai atenție celor care deja te urmăresc. Ofertă-le acestora un conținut de calitate și restul va veni de la sine, pentru că aceștia vor distribui ceea ce postezi tu”.” (Elizabeth Gilbert) Traducerea Mihaela Dan

„Când oamenii îmi pun întrebări legate de modul în care își pot folosi creativitatea, eu le recomand tuturor să nu o lege nepărat de obținerea unor câștiguri financiare, de succesul financiar. Dar să fim realiști: nu poți lua visurile oamenilor și dorința lor de a avea succes cu creațiile lor, de a deveni faimoși și a câștiga mulți bani cu ceea ce creează.

În general, atunci când discut cu oamenii pe această temă le spun următorul lucru: este în regulă să ai un ego, noi toți avem un ego. Dar este necesar să înțelegem că egoul nostru nu va fi niciodată satisfăcut de ceea ce realizăm/ obținem. Dacă vindem 20 de milioane de discuri, egoul nostru se va întreba de ce nu am vândut 30 de milioane de discuri. Egoul poate fi mulțumit pe moment, dar apoi începe să vrea și mai mult, și mai repede.

Cineva mi-a scris recent un mesaj în care îmi spunea: „Nu mi se pare în regulă să mi se spună că nu este cazul să visez să devin o actriță foarte cunoscută, să am o carieră impresionantă și să câștig foarte bine”.

Bineînțeles că vrei să devii o actriță/ un artist de succes; și eu vreau să fiu o scriitoare de succes! Dar dacă acesta este motivația pentru ceea ce faci, măcar asigură-te că mai ai și un motiv suplimentar, care are de-a face cu sufletul tău, nu cu egoul tău. Pentru că tu nu ești doar ego, ești și suflet și sufletul tău vrea cu totul alte lucruri decât egoul tău.

Asta îmi spun și mie însămi când cineva scrie ceva urât despre mine sau când un critic scrie lucruri mai puțin plăcute despre un text de-al meu, iar egoul meu este rănit. Egoul meu ar vrea ca toată lumea să mă placă, ar vrea ca toate textele mele să fie lăudate. Chiar și după atâția ani, tot mă doare când creațiile mele sunt criticate.

Dar apoi fac verificarea cu sufletul meu și acesta îmi spune: „Totul este în regulă! Putem să ne jucăm din nou? Putem să creăm ceva nou? Hai să mai scriem ceva!”. (Elizabeth Gilbert) Traducerea Mihaela Dan

„Sunt atât de mulți oameni care se lasă conduși de frică, în orice formă ar fi ea, care refuză să facă schimbări, care se agață de ceva/ cineva care este pe punctul de a ieși din viața lor, care încearcă iar și iar să „repare” ceea ce nu poate fi reparat, care încearcă din greu să se integreze în locuri în care nu le este locul, care se autosabotează și care apoi cedează sub acea presiune imensă la care se supun singuri, fiindcă nu au curajul să intre în Necunoscut, să aleagă schimbarea… Și ei cred că fac ceea ce este bine pentru ei, opunând rezistență schimbării, opunând rezistență Noului.

Din punctul meu de vedere, când ești dedicat propriei evoluții, când te alegi pe tine, când te iubești/ onorezi pe tine însuți, când încetezi să te mai agăți de lucruri/ oameni care nu mai servesc Binelui tău, când încetezi să mai încerci să repari ceea ce nu poate fi reparat, Jocul se schimbă.

Și mă refer la a te alege/ iubi/ onora pe tine și când este vorba despre lucruri pe care le consideri „mărunte”, fiindcă toate acele alegeri „mărunte” se acumulează și duc la efecte majore.

Iar uneori ai impresia că te descurci destul de bine în Călătoria ta, că lucrurile sunt în general „așezate” și apoi constați că se întâmplă ceva care îți dă peste cap viața, care te răvășește și nu mai poți decât să îi spui Divinității: „Bine, capitulez! Accept ceea ce se întâmplă, accept faptul că nu am niciun control asupra a ceea ce îmi aduce Viața în cale, că nu pot controla decât modul în care aleg să răspund la ceea ce mi se întâmplă!”.

Mi s-a întâmplat asta recent și am capitulat; am ales să răspund prin a mă trata pe mine însămi cu iubire și compasiune, prin a avea grijă de mine în orice mod pot. Este vorba despre a capitula complet, de a accepta tot ce ți se întâmplă, știind că totul are un rost.” (Melissa Deehan) Traducerea Mihaela Dan

„Oamenilor le place să spună: "Fii tu însuți", "Fii autentic" sau "Poți să fii absolut sincer cu mine", dar în 99% din cazuri nu sunt dispuși să accepte cu adevărat să te manifești autentic.

Iată de ce:

A te manifesta la modul autentic înseamnă să îți permiți să te manifești așa cum simți, să fii imprevizibil - uneori rebel, uneori aiurit, uneori dezordonat, uneori impulsiv, uneori vulnerabil, uneori sensibil, uneori furios, uneori pasionat, uneori plictisit, etc și să treci ușor de la o stare la alta. Adevărul este că majoritatea oamenilor nu pot face față unor schimbări emoționale/ energetice atât de intense și de rapide.

Cei mai mulți oameni au avut o viață în care “stabilitatea” a fost cuvântul de ordine – o stabilitate menținută cu orice preț. Ei nu au avut parte de acea Călătorie zguduitoare de care e nevoie pentru a înțelege cum este să te reconstruiești de la zero și cum să menții flacăra vie în interiorul tău; ca să nu mai vorbesc despre a-i ajuta și pe alții să facă același lucru.

Cei mai mulți oameni, dacă se confruntă cu un lucru pe care îl percep ca fiind nesigur/ riscant/ periculos pentru “stabilitatea” lor, îl resping imediat.

Acești oameni vor ca tu să te deschizi în fata lor, să fii autentic doar până la limita la care ei se simt în siguranță, până la limita la care nu “ameninți” zona lor de confort; nu vor să te simți atât de liber, încât să-i faci să se simtă nesiguri sau să simtă că nu mai dețin controlul asupra vieții lor și eventual, și asupra ta.

Există însă și oameni - rari - care fac față acestei dinamici emoționale/ energetice, care sunt capabili să te accepte așa cum ești la modul autentic și sunt capabili să creeze un spațiu în care să te simți în siguranță pentru a te arăta exact așa cum ești. Aceștia sunt oamenii care au avut o copilărie traumatizantă, au fost „pulverizați” din punct de vedere emoțional și au renăscut din propria cenușă, fiindcă și-au făcut munca interioară, au lucrat la propria vindecare, astfel încât au devenit din nou întregi. Acești oameni sunt experți în a crea un spațiu în care să te simți în siguranță, să simți că te poți arăta în toată vulnerabilitatea ta; ei empatizează cu „nebunia” emoțională prin care treci uneori, oferindu-ți Iubire și instrumente de lucru valoroase, ca să faci față mai ușor acestor „furtuni” energetice.” (Humberto Braga) Traducerea Mihaela Dan

Este fabulos portalul de 50 ani. Poti sa te simti la propriu atat de bine. Foarte bine in your skin. Maturitatea este nobila. Noi o facem sa fie asa.

Tineretea este o stare de spirit, intr-adevar.

Demontam mituri si aratam ca tainele Zeitelor Dacice sunt reale, ca metafizica lui Dumnezeu ne asigura Tineretea fara Batranete, daca stim arta sacra a bio hackingului.

E magic totul.

Gandeam prin anii mei 30 usor bizar despre cei de 40 si 50 de ani, cred ca fiecare generatie trece prin asa ceva. Este o mare bucurie sa te constati fericirea asta de a te sti, de a te iubi, de a te accepta exact asa cum esti, simtind implinirea. E ceva dincolo de concept si cuvant. Este ca dragostea. O simti si te bucuri ca exista. Este o experienta si se numeste self love. Dragostea de sine. Te simti libera in portalul ei.  Savurezi viata altfel. Te pretuiesti si o pretuiesti. Cam asa. (Carmen Meera)

„Doar nebunii și singuraticii își permit să fie ei înșiși.

Singuraticii pentru că nu trebuie să-i placă nimeni, nebunii pentru că nu le pasă daca-i place cineva.”

Charles Bukowski

"Cele mai multe femei au fost programate la modul subtil, fiind învățate că trebuie să se pună pe ultimul loc în ordinea priorităților, așa cum a fost ea stabilită de societatea patriarhală... Ele au acceptat tacit că nevoile lor - indiferent dacă era vorba de nevoi fizice, emoționale, mentale sau spirituale - erau cele mai puțin importante în familie și în ierarhia socială.

Cele mai multe dintre noi s-au conformat în tăcere.

Cele mai multe dintre noi au crezut că e “de datoria noastră”, a femeilor, să ne punem pe ultimul loc.

Cele mai multe dintre noi au jucat rolul martirului și s-au sacrificat pentru alții.

Cele mai multe dintre noi nu au pus niciodată la îndoială această stare de fapt.

Nenumărate femei cu inimile rănite au jucat acest rol de martir toată viața lor, de milenii. Noi am încercat să-i facem fericiți pe toți cei din jurul nostru. Am considerat că este responsabilitatea noastră să le facem pe plac altora, renunțând la propriul nostru adevăr, la nevoile și dorințele proprii, din dorința de “a fi bine”, într-o încercare de “a trăi în bună înțelegere”.

De-a lungul timpului, noi, femeile, am încercat să fim fericite făcându-i pe toți ceilalți fericiți. Dacă ceilalți erau fericiți, simțeam că ne-am jucat perfect rolul și că astfel, puteam să ne considerăm și noi fericite.

Pentru o vreme am fost mulțumite că persoanele dragi au nevoie de noi. Am crezut că dacă au nevoie de noi o să ne simțim apreciate, acceptate și iubite. Tot ce ne doream era o validare a valorii noastre, venită din partea celor ale căror nevoi le-am pus mai presus de nevoile noastre.

Dar a fost un preț uriaș de plătit, pentru că simțeam un gol interior, o amorțeală întunecată... O amorțeală pe care nici măcar nu puteam să o identificăm, pentru că ea a fost mereu acolo, distrugându-ne pe tăcute respectul de sine, demolându-ne puțin câte puțin puterea personală, închizându-ne încetul cu încetul inimile.

Noi am încercat cu îndârjire să umplem acest gol interior care apăruse ca urmare a faptului că ne-am neglijat nevoile și dorințele proprii, că ne-am negat/ ignorat propriul adevăr și că am acceptat să trăim zi de zi în acest fel. Am încercat să umplem acest gol interior preocupându-ne și mai mult de binele celorlați, concentrându-ne și mai mult pe nevoile și dorințele lor, în speranța că fărâmele de iubire primite din partea acestora ne vor fi de ajuns și în sfârșit, ne vom simți și noi împlinite, fie și pentru o perioadă scurtă de timp.

Noi n-am înțeles, nu ne-am dat seama că, de fapt, acest gol era provocat de lipsa de IUBIRE. Noi am dat mereu de la noi - am dat atât de mult, încât rezervoarele noastre s-au golit.

Aceasta e durerea ascunsă din istoria Femininului, care a fost gravată în paginile timpului, în societatea patriarhală a Pământului.

Vremurile se schimbă acum. Femeia și-a recuperat și asumat puterea personală. Ea s-a ridicat în toată gloria ei și în cele din urmă, a înțeles că golul pe care îl simte în interiorul ei nu poate fi umplut decât din interior.

Ea nu mai pune nevoile altora deasupra nevoilor proprii. Ea își rostește adevărul cu grație. Își urmeaza calea sigură pe ea, acceptând doar ceea ce rezonează cu ea și ce o onorează.

Și în acest fel, Femeia nu se schimbă doar ea însăși - ea schimbă lumea. Nu-și mai dorește ca ceilalți să aibă nevoie de ea, ca să se simtă validată; a plătit un preț prea mare atunci când își baza fericirea proprie pe fericirea altora, așa că în cele din urmă, a decis să se pună pe ea însăși pe primul loc în ordinea priorităților sale."

Sursa: Karen Star

Despre varsta

Ar trebui să existe un manual pentru noi doamnele despre arta îmbătrânirii bine.

Titlul ar fi probabil ceva de genul „Singurul lucru pe care nu ți-l spune nimeni despre îmbătrânire. "

Subtitrare: "și pe care va trebui să-l afli singur... cumva! "

A fost un an foarte lung și umil la sfârșitul meu.

Fața mea „săguitoare” și gri-urile care cresc insidios de rapid, au fost printre puținele lucruri greu de înghițit.

Zilele trecute un prieten prea entuziast mi-a spus cât de uimitor arăt pentru vârsta mea.

Sigur! Încă mă lasă totuși, mi-am zis.

Ceea ce ridică întrebarea, de ce nu recurg la un "lil nip & tuck? Un pic de ajutor de la o mână de încredere, care îmi va reda vechea față?

Pentru că nu mai sunt acea femeie, cu fața aia.

Și iată ce nu-ți spune nimeni despre îmbătrânire: nu e vorba despre umflarea obrajilor și acoperirea gri-urilor.

Totul este despre A TE PROPRIA PE TINE.

Să deții fiecare centimetru din cine ești.

Cine ești cu adevărat, cu adevărat.

Nu este ceea ce prietenii tăi încă insistă că ar trebui să fii. Nu este ceea ce familia ta spera să fi fost. Nu ceea ce toată lumea încearcă să te intimideze.

Și când apelul este lansat, nu mai poți - să nu te stăpânești - pentru că durerea ar fi insuportabilă și te-ar înnebuni.

Deci începi să te uiți la viața ta, vezi ce și cine este în jur.

Începi să faci alegeri; ce rămâne? Cine merge?

Și s-ar putea ca pentru o vreme să fii doar tu în mica ta lume. Și va trebui să faci asta suficient.

Pentru că ești.

S-ar putea să trebuiască să renunți la oameni, chiar și atunci când îi iubești și îi prețuiești. Dar unele călătorii trebuie făcute singur, pentru că te pot duce departe și în jos cărări foarte înguste.

Să mă dețin a însemnat că a trebuit să renunț la tendința vieții mele de a fi „bun strategic. "

Ceea ce se pare că este ceea ce 99% dintre oameni sunt, dar care mi s-a părut teribil de ciudat dintr-o dată.

Întotdeauna am crezut că bunătatea mea va ține lumea la distanță. "Sunt bun cu tine, așa că vei fi bun cu mine", un fel de lucru.

Și, desigur, încercările mele strategice au eșuat frumos din nou și din nou.

M-am simțit destul de dezbrăcată pentru o clipă fără coroana mea de "cea mai bună fată a secolului", dar până la urmă a fost plăcut să călătoresc mai departe fără să duc toată acea greutate inutilă.

Pe măsură ce îmi continui călătoria, sunt chemat să fiu fără milă "real. "

Să spun "nu știu" chiar și atunci când mor să spun că am pus totul la cale.

Să stabilesc limite chiar și cu oamenii pe care îi iubesc cel mai mult, și să fiu pregătit să-i las să plece oferindu-le și prezența mea într-un mod mai autentic. Cum apar eu în viața lor? Le impun povestea mea? Ce cuvinte le ofer?

Pe măsură ce ajung să mă stăpânesc din ce în ce mai mult, unele momente sunt deosebit de inconfortabile pentru că mi se ia tot ce credeam că trebuie să fiu pentru a rămâne în viață în această lume nebună.

Pentru mine îmbătrânirea este arta de a sta în toată goliciunea mea căzută și de a spune: "Nu mă voi ascunde. La bine și la rău, asta va fi de ajuns. "

Antonia Lyons https://www.amazon.com/author/antonialyons

“La momentul dezvoltării spirituale a unei persoane, care locuiește într-o anumită comunitate, chiar dacă o persoană începe în secret să se dezvolte spiritual, incepe să simtă o agresivitate mai mare din partea celor din jur. De ce? Pentru că ei il percep/simt.

Si frica oamenilor de el, ca parte a Sistemului de constiinta mentala , teama că acești oameni se pot infecta cu libertatea spirituală, la fel ca această persoană, provoacă o agresivitate mai mare în acești oameni față de el.

Dacă îi întrebi pe acei oameni care încep să fie agresivi față de el, de ce o fac și de ce, nu vor spune nimic. Aceasta este o tactica de apărare a sistemului obscur însuși.

De regulă, mai ales dacă o persoană este liberă, se exprima liberă în a lui conversație și împărtășește, să zicem, cu prietenii sai sau cu colegii sai informatie de trezire, sistemul lasă o urmă pe capetele sclavilor săi. Ştampila că „el este un sectar". Prin urmare, un artificial cit si un netrezit sunt direct formatati de sistem, actualizati constant pentru toate reactiile ce se intimpla in jur. Atit artificialii cit si netrezitii (cei cu Esenta divina, dar controlati de Minte) sunt programe, emisori- receptori de informatii si reactii controlate de sisteme centralizate necontrolate de ei.

Când o persoană acordă atenție dezvoltării sale spirituale și o anumită rezonanță cu lumea spirituală apare în ea, obține informații despre programe și sistemul slăbește.

Un netrezit (/cu Esenta divina) se comporta ca un artificial, ca un agent Smith, este sub controlul Mintii si doar isi executa programul prestabilit de Sistem care il actualizeaza dupa bunul plac si interes. Orice se emite mental este inregistrat si gestionat de Mintea Mare, este computerizat.” Sursa: Larisa Iancu

Unul dintre cele mai fericite momente din viata este atunci cand gasesti curajul sa renunti la ceea ce nu poti schimba. – Anonim

Doar câteva lucruri la care să mă gândesc

Ce caută o piramidă egipteană pe o bancnotă de dolari americani?

De ce au semnat 56 de țări un tratat pentru a nu se aventura în Antarctica?

De ce avioanele nu zboară niciodată deasupra Antarcticii?

Cum se face ca luna sa fie distanta si pozitia perfecta pentru a acoperi Soarele PERFECT si ECHIDISTANT in timpul unei eclipse, in loc de prea mica sau mare sau intr-o parte?

Cum a „pierdut” NASA imaginile cu aterizarea pe lună? Fără îndoială una dintre cele mai avansate agenții ȘI unul dintre cele mai importante momente pentru omenire?

Dacă Neil Armstrong a fost primul pe lună, cine a ținut camera?

De ce nu am mai fost pe lună din 1969-1972?

De ce imaginile oficiale NASA arată imagini ale Pământului cu continente diferite de dimensiuni și extrem de disproporționate an la an?

Dacă maimuțele au evoluat în oameni, de ce mai sunt maimuțele?

Cum există 95% ADN de „gunoi”? Cine a decis că este de fapt „gunoi”?

Cum erau structurile gigantice, simetrice, detaliate, geometric sacru, precum catedralele și clădirile parlamentului create de oameni care locuiau în cocioabe de lemn, călăreau căruțe trase de cai și nu aveau utilaje sau lasere?

De ce se găsește aceeași arhitectură predeluviană peste tot în lume?

De ce există nave spațiale descrise pe arta egipteană antică?

De ce trebuie să plătim pentru a TRĂI pe o planetă pe care ne-am NĂSCUT?

De ce există imagini cu ciuperci peste tot în arta creștină antică?

De ce papii se îmbracă ca ciupercile gigantice amanita muscaria?

Cum este mai ieftin să cumperi fast food făcut din creșterea, hrănirea și adăpostirea unei vaci decât să cumperi fructe și legume naturale?

De ce operele de artă egiptene antice înfățișează conuri de brad și este o coincidență că glanda pineală arată și ea ca un con de brad?

De ce există reprezentări ale dragonilor peste tot în lume în diferite culturi, la mii de ani distanță?

De ce sunt giganții munți cu vârf plat din lume în concordanță cu geometria copacilor uriași pietrificați?

De ce există atât de mult simbolism demonic deschis în industria muzicală și divertismentului?

De ce piloții nu trebuie să ajusteze conul nas al unui avion pentru a ține cont de curbura Pământului?

De ce aproape toate jocurile video se învârt în jurul uciderii??

De ce sunt numele noastre pe documente oficiale scrise cu majuscule de bloc la fel cum sunt pe pietre de mormânt și corporații?

Cum se face că filmele și desenele animate precum Simpsonii sunt capabili să prezică atât de precis și precis evenimente culturale specifice?

Cum incendiile de tufiș topesc mașinile, dar lasă copacii intacți?

Unde se duc banii contribuabililor și asta ne face complici la utilizarea lor nefastă?

De ce „fără slujbă” este considerat rău?

De ce „biroul” seamănă atât de mult cu „sala de clasă”?

De ce intoxicarea cu alcool este considerată „normală” și eufemistic „băutură”?

De ce alcoolul este reprezentat în aproape fiecare emisiune și film?

Cum spun și repetă exact același scenariu cuvânt cu cuvânt?

Dacă suntem mai avansați decât am fost vreodată și mai cunoscători, de ce avem cele mai mari rate de obezitate, cancer și probleme cardiace ca să nu mai vorbim de depresie?

Unii oameni acceptă răspunsurile cu care au fost hrăniți. Simt că adevăratele răspunsuri ies la iveală când începem să punem întrebări mai bune.

Scris de Tariq EQ Amawi

Dragele mele femei, vă rog să îndrăzniți să vă stabiliți limitele sănătoase cu toată lumea, dacă sunt nepoliticoși, tăiați

Ei pot fi președintele SUA sau marele CEO al orice!  Spune-le regula ta, adevarul tau, tot ce te deranjeaza. Poate unele afișează mai puțin bune maniere.

Spune-le despre asta.

Vedeți ce răspund, dacă ego-ul lor le permite să facă asta, cum mulți bărbați sunt pierduți în ego și atât de slabi în comunicarea cu femeile, mai ales în lumea afacerilor, unde bărbații sunt considerați cei mai buni, un fel de. Fără o femeie care să-și ASIGURE energia superioară a creativității și energia ei sacră, succesul este mai mic. Un vorbitor puternic are succes, pentru că mama lui este lângă el binecuvântându-l pe el sau pe soția lui, amantă. Fără o FEMEIE succesul în afaceri este cam zero.

Un bărbat puternic, de succes, împlinit, este cu Femeia dreaptă lângă el. pentru că a avut succes în afaceri trebuie să respecte, să adore, să prețuiască ACEA FEMEIE, trimisă de DUMNE Fără energia femeii și binecuvântările ei, el va eșua pur și simplu. Pentru a avea binecuvântarea unei FEMEII trebuie să fie fericită, onorată de bărbat, prețuită și mulțumită (emoțional, financiar), evitând dragostea bombardând-o cu vorbe goale fără acoperire. Suntem dincolo de a fi copii de grădină mai buni. Suntem adulți, conștienți, știind și asumând CE VORBIM, promitem, exprimăm în cuvinte, așa cum este CONTRACT VERBAL SIGILAT.

Este foarte greu pentru unii să spună 'Îmi pare rău, vă rog să mă iertați.. ' Hai să vorbim, să vedem, să găsim o cale, purtându-ne așa = MATURITATE EMOȚIONALĂ. A te ascunde în a fi ocupat, ignorarea mesajelor este mai puțin maturitate emoțională exprimată, ego-ul în acțiune. Lasă-i să fie, cum vor ei.

Te rog, AMINTEȘTE-ȚI asta întotdeauna:

Tu ești Șefa, marele CEO, președintele vieții tale.

Îndrăznește să-ți ceri drepturile!

Dacă nu te respectă, trebuie să plece din viața ta. Dumnezeu îți va trimite mai multe oportunități, când îți arăți iubire de sine, respect de sine și ești aprig în convingerile tale. Evită să joci rolul secundar în jocul oricui. Tu ești DIRECTORUL în filmul vieții tale.

Atât de simplu, dar atât de multe femei le permit celorlalți să fie mai puțin atenți. Acesta este un compromis cu sufletul tău! Respectă-te mai mult pe tine însuți.  Spune adevărul tău!

(Carmen Meera)

Dress Code: Roz

Ideal este sa simtim pink, sa fim si sa traim pink.

Exista o dimensiune gri inchis care anuleaza orice nuanta de roz, daca-i permiti si daca uiti cine esti cu adevarat.

Multi ratacesc acolo.

Sunt cei care sunt plini de ideile altora, plini de dorinta efemera de a fi perfect/a,

plini: de ideologiile false ale societatii, de regulile ei rigide,

de drama lumii, de ideile preconcepute, ego * dorinta de putere si aroganta gratuita, suprematii ieftine,

de convingeri eronate, de nevoia de a avea dreptate cu orice pret, nevoia de a sti totul, woodoo, black magic, atacuri energetice malefice,

plini de sisteme de credinta vechi, saracacioase, frici, nervozitati,

stress, haos emotional, agitatie, presiuni, dizarmonii.

Fiind sub impactul acestor negativitati energetice este usor sa creada ca ele ii definesc si asta sunt ei si realitatea lor si nimic mai mult.

Iata cum se naste un prizonierat energetic , mental & emotional pentru multi, de multe ori..cauza efect sau.. karmic.

Soarele straluceste, cerul este albastru, pasarile ciripesc si...unii oameni nu observa aceste miracole.

Sunt prea ocupati sa fie ingrijorati pemtru ca............au uitat ca ingrijorarea niciodata nu a rezolvat, ci a agravat o situatie.

Credinta ajuta. Increderea ajuta. Speranta ajuta. Gasirea Solutiei ajuta. Tenacitatea si determinarea, puterea de discernamant, cea ce inlocuieste judecata si critica acerba.

Unii oameni uita sa respire profund oxigenul vietii si sa priveasca un copil cand se joaca sau poate un trandafir in perfectiunea lui imperfecta {tepi}.

Unii oameni nici nu realizeaza ca au uitat sa se bucure de viata si sa iubeasca cu adevarat. Sunt impietriti, atat femei,cat si barbati, tineri, tinere.

Unii oameni, se vor multumi cu putin si vor trai asa la limita, cu acel just enough, limitatul just enough si milioane de anxietati si griji, atacuri de panica, uneori.

Va pot spune ca asta nu este viata, este un supliciu.

Este gri si este plictisitor sa traiesti atat de predictibil, facand zilnic cam aceleasi lucruri, nimic nou, nimic creativ in gand si spirit, nimic extraordinar.

Copy-paste living. Usor boring si ...multi sunt in aceasta zona de caldut si confort aparent.

Pentru a Fi ceea ce Tu Esti, trebuie sa plece la comanda ta suprema.. tot ceea ce nu esti si te supara: poate acea idee de a fi perfect/a pentru a fi iubit/a si accepta/a, sau acea nevoie de a avea dreptate , de a controla.

{Trecutul tau cere eliberarea, de asemenea= trecutul incepe cu un minut in urma}.

Letting go = eliberari de toate vechiturile emotionale, neiertari, traume subliminale & toate cele enuntate mai sus, toate cer permisiunea sa plece pentru a permite noului Tu sa se nasca.

Noul Tu. Noua Tu.

Accesand spatiul tau Roz. O noua dimensiune activa in lume acum.

Spatiul sufletului Tau. Spatiul Sfant* Spatiul Dumnezeu din Tine.

Intuitiei. Spatiul Imaginatiei. Spatiul creativitatii. Spatiul femininului din fiecare dintre noi. Spatiul frumusetii. Spatiul Iubirii. Spatiul culorii.

Spatiul miracol, spatiul safe, usor, gratios, simplu, elegant de simplu.

Fiind fericit/a, implinit/a, zambitoare, echilibrat/a, savurand succesul si bogatia, celebrand dragostea, traind viata cu pasiune si bucurie {simpla}, implinind vise mult dorite.

Fara letting go, toate acele blocaje energetice, precum le spune si numele, te vor bloca sa experimentezi si sa savurezi ceea ce doresti. Iti vor bloca banii, dragostea, pasiunea, creativitatea, iti vor fura linistea, sanatatea emotionala si starea de bine, pacea launtrica, bucuria.

Sunt multi prinsi in acel prizonierat al mintii, al falsului tipar mental* emotional, al fricilor, al judecatilor, al saraciei si dezechilibrului fizic, mental, emotional. Distorsiuni. Disonante. Zombie world. Stress.

Au fost ultimele 2 eclipse din an. Una Lunara si una Solara.

Tot ceea ce este intuneric, emotie, gand, atitudine, credinta veche, viziune de saracie & saracacioasa, tot ceea ce este frica, va fi expus si va fi revelat catre integrare, letting go. In acele momente este bine sa fiti foarte iubitori cu voi insiva, iertatori, blanzi.

Acceptati-va partea umana, greselile si erorile, invatati din ele si apoi dati-le drumul sa plece.

Acceptati-va vulnerabilitatile si alchimizati-le, lasati-le sa plece fara sa va torturati si judecati atat de aspru. Fiti blanzi, invatati din greseli, invatati ca sunt doar niste experiente din care invatati ce doriti si ce nu!

Cand intalniti intunericul {orice frica, orice furie, orice adictie: droguri, sex, alcool, so on} spuneti calm & fara de frica:

~Te vad. Stiu cine esti. Ai facut treaba buna, acum e timpul sa pleci in numele Lui Dumnezeu!~

Si asa va fi, pentru ca voi alegeti asta si ii comandati sa plece.

Cand va simtiti coplesiti, in blocaje financiare, emotionale, relationale, love relations, business troubles, ma puteti suna sau imi puteti scrie aici.

Va pot inspira & ajuta sa transcendeti orice intuneric, orice dilema, orice provocare. Personal Branding este expertiza mea. Miracolele , la fel.

Integrand gri-ul si negrul, veti crea spatiu pentru Pink.

Viata Roz este frumoasa. Va doresc sa o traiti si voi, daca alegeti si permiteti asta.

(Carmen Meera)

Despre a Fi Classy, de la inceput pana la sfarsit (capat).

Despre a Fi Classy in viata, mai ales acum. A fi Classy inseamna a fi sexy, cu eleganta, insa. A fi Classy inseamna atunci cand pasesti intr-un restaurant iesi deloc in evidenta strident, zgomotos, atragand atentia asupra ta cu orice pret, in schimb oferi atentia ta celui8celei cu care te intalnesti, oferind un compliment. A fi classy is owning your confidence, by owning your value and worth, stay secure in who you are, adica ai 100% incredere in Tine.

A fi Classy presupune sa stii sa primesti cu gratie darurile vietii.

A fi Classy presupune sa iti asumi viata ta, sa te debransezi de poverile energetice dense ancestrale, sa te pretuiesti si sa te iubesti.

A fi Super Classy inseamna sa transmiti autenticitate, asta inseamna asertivitate, tough love, alta data poate inseamna exprimarea compasiunii si kindness. (Carmen Meera)

Cunosti foarte bine pe cineva, doar atunci cand este provocat/a si in disensiunile energetice, blocaje de tot felul.

Ii observi reactiile, temerile, fricile, exagerarile(trimit cate 7 emoticoane), sunt pierduti in inventiile mintii, patternurile, codificarile din ancestralul transgenerational, vorbesc mult si fara sens.

In noile energii lumina o sa observati multe schimbari la cei din jurul vostru.

Este ideal sa mergeti in compasiune inalta si sa va respectati pe voi, inchizand relatiile(personale sau de business) provocatoare si pline de drama. Fara fight intr-o lume a razboiului, alegem pacea. Armonia. Binele si iubirea, desi suntem asertive aka stabilim granite sanatoase.

Evitati sa fiti captivi in filmul altora, multe se destructureaza acum in lume si multi doresc sa va atraga in caderea lor, fiind victime ale vietii, invinovatindu-va poate, pentru ce li se intampla.

Fiti aware si observati jocul energetic, zambiti si inchideti relatia, indiferent cine este acolo. Fara nici un compromis, cu nimeni si pentru absolut nimic. Le respectati viziunile si va indepartati. Simplu.

Fiti in lume si deloc ai lumii, spunea Yeshua Christ. (Carmen Meera)

Totul sau nimic

"Nu e treaba mea ce spun oamenii despre mine.

Eu sunt ceea ce sunt si fac ceea ce fac.

Nu astept nimic si accept totul.

Și asta face viața mai ușoară.

Trăim într-o lume în care funerariile sunt mai importante ca decedatul, căsătoria e mai importantă ca iubirea, aspectul e mai important decât sufletul.

Trăim într-o cultura de ambalaj care disprețuiește conținutul.

Pe măsură ce îmbătrânești, realizezi că vrei doar să plângi.

Nici măcar din cauza durerii sau a doliului, ci din cauza măreției vieții!

Cred că există un copil în noi toți.

Eu unul am poza copilăriei în telefon.

Pentru ea, sunt un băiețel care se plimbă pe plajă...

Mă uit la el și spun:

"Am reușit, copile!"

Sir Anthony Hopkins

“La peste cincizeci de ani nu mai suporți constrângerile.

Nu suporți sutienul prea strâmt, cinele forțate cu cumnata care îți verifică praful din colțuri, tocuri înalte și zâmbete circumcizante ....

La peste cincizeci de ani nu (mai) ai nicio dorință de a mai dovedi ceva.

Ești ceea ce ești: lucrurile pe care le-ai făcut și lucrurile pe care încă vrei să le faci. Dacă altora le place, bine; altfel, îți este egal.

La peste cincizeci de ani nu contează dacă ai avut copii sau nu.

Mamă vei fi oricum: a mamei tale, a tatălui tău, a unei mătuși rămasă singură, a câinelui tău sau a unei pisici maidaneze pe care ai cules-o de pe stradă. Și dacă una din toate acestea nu este acolo, vei fi o mamă a ta. Pentru că de-a lungul anilor vei fi învățat să ai grijă de un corp pe care, în sfârșit, îl iubești așa, devenind din ce în ce mai imperfect doar în ochii celorlalți.

Cui îi pasă dacă jumătate din dulap este mărimea greșită?

Important este că spatele tău nu scârțâie prea mult atunci când te ridici.

La peste cincizeci de ani vrei libertate.

Liberă să spui nu, liberă să stai în pijamale toată duminica, liberă să te simți frumoasă pentru tine și nu pentru ceilalți.

Liberă să mergi singură: cei care te iubesc vor rămâne în ritmul tău iar cei cărora nu le pasă de alții, în ritmul lor.

Ești liberă să cânți cu voce tare în mașină chiar dacă lumea se uită urât la tine la semafor.

Și acum, tocmai când ai ,,mâncat'' jumătate din viață în agitație și mare grabă, vei găsi dorința de a gusta încet, încetișor, încetinel ... din zahărul și sarea zilelor ce te așteaptă.

Spre deosebire de prostie, frumusețea e trecătoare...”

Sursa: Irene Renei( via Suciu S.)

27.06.2021