Grădina-Vis, Grădina-Trup, Grădina-Carte

 

 

                Mai întâi a fost Dumnezeu-Gândul, Dumnezeu-Ideea, Dumnezeu-Visul, A-toate-Creatorul. Iar Dumnezeu a gândit Lumea. Şi a văzut că e bine.

                Ca şi El, şi noi ne-am ştiut mai întâi „Grădina-Vis”, în formă de concept. Am gândit-o, am visat-o, am elaborat-o în mintea noastră, am descărcat ideea direct din Mintea lui Dumnezeu. Şi ne-a plăcut.

                Apoi, Dumnezeu a zis: „Să se facă Pământ!” Şi s-a făcut Pământul, iar Dumnezeu S-a întrupat în el, a devenit sămânţă şi frunze, muguri şi flori, şi-a crescut aripi şi a zburat, şi-a luat trup de vieţuitoare şi s-a înmulţit, s-a născut pe Sine însuşi în trup de om, apoi s-a privit în oglindă şi s-a făcut pereche omului, apoi a înflorit în nenumăraţi oameni-flori, a zburat prin nenumăraţi oameni-fluturi, şi a lucrat pământul cu nenumăraţi oameni-albine. Şi a văzut că e bine.

                Ţinând pasul cu ritmul Lui, şi noi ne-am creat „Grădina-Trup”, dându-i o formă fizică. I-am căutat pământul, l-am găsit, am însămânţat-o şi i-am dăruit energie din mâini harnice, roditoare, spre spornicele-i daruri, am crescut-o, am înflorit-o, am înfrumuseţat-o cu aripi de fluturi, cu inimi de vieţuitoare şi am luminat-o cu iubire de om, până când am văzut că-i aievea, precum în Oglinda Lui. Şi ne-a plăcut.

                După un Timp, într-o zi de Sărbătoare, Dumnezeu a decis să se odihnească. A redevenit sămânţă, şi-a refăcut cocon protector de lumină, iar în puii de oameni s-a redescoperit ca fiind Idee Pură, amintindu-şi de El-Cuvântul, A-toate-Creatorul. Şi s-a reînălţat pe sine, Dumnezeul-Pamânt, Dumnezeul-Floarea, Dumnezeul-Fluture, Dumnezeul-Vieţuitoarea şi Dumnezeul-Om în Lumina Împărăţiei Sale, a Nesfârşirii de Trup, de Timp, de Cuvânt. Şi a văzut că e bine.

                Ca şi El, şi noi ne-am decis să ne odihnim în „Grădina-Carte”, înălţând-o în formă literară. Din prezenţa ei fizică am adunat seminţe de verbe binecuvântate, le-am strâns în coperţi de carte şi le-am ridicat în eteruri sub formă de Cuvânt-Lumină, spre odihnire şi însufleţire a Nesfârşirii Grădinii Lui. Şi ne place.

                Căci, ce este oare Grădina lui Dumnezeu altceva decât un strop din Dumnezeul fractalic, o parte a infinitei dantelării din Prezenţa Sa Infinită? Evoluţia Lui, de la Gând, la Trup de ţărână şi, înapoi la El, prin înălţarea în Cuvântul-Lumină, este evoluţia oricărei existenţe. Şi viceversa.

 

*

                Cartea „În Căutarea Grădinii – Bucureşteni mutaţi la ţară, în Ardeal” are la bază însemnările făcute pe blogul personal, Oglinzile Sufletului, precum şi pe blogul Grădina lui Dumnezeu, dar cartea conţine, desigur, multe noutăţi, texte, consideraţii şi detalii care nu au fost publicate pe bloguri.

                În încheiere, dorim să mulţumim din inimă tuturor cititorilor noştri, mai ales acelora care ne-au fost alături în tot acest timp, celor care ne-au scris mesaje, care ne-au oferit feedback (o parte din ele sunt cuprinse în carte), celor care s-au regăsit în poveştile noastre, celor care ne-au susţinut cu mesaje frumoase, cu gânduri luminoase şi cu energie binecuvântată. V-am simţit şi ne-au bucurat nespus îmbrăţişările şi căldura inimilor voastre!

                Pentru că ştim cât de sugestive sunt fotografiile în contextul poveştii noastre, am păstrat vizibile pozele de pe blogul „Grădina lui Dumnezeu”,  la care  puteţi avea acces. Ele reflectă ceea ce cuvintele cărţii n-o pot face. Ştim cu toţii că „o poză face cât 1000 de cuvinte”.

                Iar povestea continuă...

 

        Vă mulţumim!

        Cu drag, Liliana şi Adrian

 

Din Gradina lui Dumnezeu: 01.12.2019