Am primit anticipat un dar de Craciun

 

            „Ati reusit sa faceti din noi doi adulti functionali, doua femei independente, cu familii, cu cap pe umeri si inima in piept, care isi iubesc parintii, pentru ca si voi ne-ati iubit si ne-ati crescut sa fim puternice, sa stim sa luam o decizie, cu responsabilitate si asumare.

     Asa sta in legea lucrurilor, ca un copil sa devina adult, iar parintii sunt responsabili doar sa il ghideze ca sa devina un adult capabil sa zboare liber.”

     In curand Mos Craciun vine cu daruri, eu insa mi-am primit deja unul in energia caruia inca vibrez de drag. Aspectul meu de mama sta acum cu lacrimi de bucurie in ochi si strange in inima cel mai frumos dar pe care o mama il poate primi: confirmarea ca totul a avut un rost, ca aripile au crescut frumos, ca puii zboara liberi, ca stiu sa-si poarte de grija si ca zborul lor vorbeste deja despre ei, despre curajul si increderea in ei insisi, despre entuziasmul si forta lor de a-si primi in aripi viitorul.

     Si, in ciuda aparentelor, nu mi-a fost usor sa-mi las puii sa zboare.

     Cel mai greu pentru mine a fost, nu momentul in care fetele mele au zburat din cuib, ci mai devreme, in momentul in care am constientizat ca ele, doamne! chiar vor face asta, si ca eu va trebui sa stiu sa le dau drumul , sa le incurajez sa-si ia viata in aripi, sa aiba incredere in ele in aripile lor si in faptul ca, orice-ar fi, vor reusi.

     Cel mai greu a fost sa tac atunci cand as fi vrut sa le spun „mai ramaneti mici, aici, langa mine”.

     Cel mai greu mi-a fost sa-mi retin unele gesturi atunci cand stiam ca aripile mele protectoate sunt inlocuite de aripile in duet ale partenerilor lor de viata.

     Cel mai greu mi-a fost sa astept in cuibul gol atunci cand stiam ca bucuria lor este de a-si descoperi frumusetea si miracolele propriilor lor cuiburi.

     Insa, acum, dupa ce greul a trecut, cea mai mare fericire a mea, ca mama, este sa stiu ca a meritat sa invat sa tac, sa ma retin si sa astept atunci. A fost atat inspre binele lor, cat si al meu. Caci n-as fi primit darul de azi, de n-ar fi fost asa. Am fost un parinte cuminte, cu alte cuvinte.

Din Gradina lui Dumnezeu: 20.12.2019

***

Autor: Liliana Pașcanu

Notă copyright: 

Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod explicit sursa. 

Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare sau recenzii, cu menţionarea sursei. 

Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea şi unicitatea!

Îţi doresc lectură plăcută!

Cu drag,

Liliana Pașcanu