Printul Charles in Gradina lui Dumnezeu

In noaptea dinspre 30 nov spre 01 dec, am avut un vis legat de Romania, pe care il voi povesti abia azi. Ieri, in zi de sarbatoare, ar fi putut face atingere, in mod nedorit, unor vulnerabilitati. Asta se poate intampla oricand, desi prefer sa nu. E doar un vis de noapte, insa, chiar si asa, orice fir de fum se poate transforma in incendiu daca se simte intr-o zi in care bate vant de sarbatoare.

Azi m-am uitat pe fereastra, iar vantul de sarbatoare se linistise. Oamenii si-au intrat inapoi in hainele obisnuite de zi cu zi, este luni, este 2 decembrie, deci, sa incep.

Am visat ca parca eram cu Adrian in casa, aici, in Gradina lui Dumnezeu, si deodata am auzit cainii de afara latrand frenetic. Ne-am uitat pe geam si am vazut multi soldati in drum, in fata portii noastre. Am iesit sa vad despre ce este vorba si nu mi-a venit sa cred cand am vazut cine este la poarta.

Era printul Charles, imbracat in hainele lui de ofiter britanic, inconjurat de mai multi soldati, cu pusti mari, lungi, cu baionete, ca in razboaiele mondiale de demult. Se facea in vis ca ei venisera sa cucereasca Romania si umblau prin satele romanesti in cautare de hrana pentru armata. Mai exact, intrau in curtile satenilor si rechizitionau animalele, granele si orice alte alimente gaseau. Precum s-a intamplat deja in trecut cu toate armatele cuceritoare, ale nemtilor, ale rusilor, etc.

Cand m-a vazut Printul Charles venind spre poarta, m-a intrebat direct si aspru: "Aveti animale? Am venit sa le confiscam pentru armata." I-am raspuns ca nu avem, ca noi suntem vegetarieni. Nu m-a crezut si a trimis cativa soldati sa perchezitioneze curtea.

Nu ma temeam, simteam ca noua nu are ce sa ne faca, nu aveam sa suferim nici un prejudiciu din partea lor, asa ca l-am invitat pe Charles in curte si, pentru ca soldatii inca mai cautau prin sura, m-am gandit sa-l invit si in casa si sa-l servesc cu ceva de mancare, cum ar fi o omleta.

I-am pregatit un platou nemaipomenit de frumos aranjat si decorat cu omleta pufoasa, cu rosii cherry galbene si rosii, cu ardei gras, castraveti, ceapa, masline, in fine, cu multe legume apetisant aranjate si, in timp ce i-l asezam inainte ca sa se serveasca, oferindu-i si un stergar pe care sa si-l puna pe picioare, ca sa-si protejeze uniforma in timp ce mananca, l-am intrebat:
- Si ce aveti de gand sa faceti aici? Chiar vreti sa cuceriti Romania?

Brusc, ca si cum as fi apasat pe un buton, si-a schimbat atitudinea aceea politicoasa si joviala dinainte, s-a incruntat si s-a transformat, parca, intr-o sosie a lui Hitler, cu atitudinea aceea batoasa, rece, agresiva, dar retinuta, robotica, sacadata, si mi-a raspuns repezit, aproape furios:
- Bineinteles ca o vom cuceri! Vreau sa fac din Romania cea mai frumoasa tara din lume! Toti vor fi uimiti de frumusetea, bogatia si maretia ei! O s-o fac cea mai frumoasa si mai bogata tara de pe planeta! Voi (romanii) nu sunteti in stare de nimic! Voi (romanii) n-ati facut nimic aici!

Eu nu m-am lasat impresionata de schimbarea lui brusca si, incercand sa destind atmosfera, stiind ca nu are ce sa mi se intample, l-am intrebat pe un ton jucaus, cu tenta ostentativa de umor:
- Si cum vrei sa faci asta?

La care printul Charles s-a ridicat brusc de la masa furios si a tunat cu glas infricosator, precum al lui Hitler in momentele lui furibunde de discurs tiranic:
- Mai intai, voi curata aceasta tara de lepre!!!

Si asta-i tot. Aici s-a terminat visul.

Din Gradina lui Dumnezeu: 02.12.2019

***