Mi-e somn de veşnicie

Mi-e somn, atât de somn de veşnicie! Mi-aş adormi trecutul în prezent,

Să nu-l mai simt în minte şi în suflet, să nu-mi mai fie-n lacrimi argument.

Mi-aş adormi pe-o margine de lume toţi paşii-n care-am presărat tăceri,

Abandonând în trupul care doarme regretele-adunate până ieri.

Aş adormi sub baldachin de stele, m-aş înveli cu galaxii fierbinţi,

Iar luna albă m-ar veghea şi-acolo, prin visele frumoase şi cuminţi.

În somnul meu aş vrea să fiu purtată pe-aripi de îngeri către Dumnezeu

Ca să-mi primesc cereasca mângâiere în infinitul sufletului meu.

Aş vrea să dorm în mijlocul Luminii, de întuneric să mă odihnesc,

Doar muzica divină să-mi îngâne plutirile prin Edenul ceresc,

Prezenţa Lui să-mi fie nesfârşirea, să uit nisipul care sunt acum,

Să uit clepsidra-n care stau blocată, să fiu la capătul acestui drum.

Bucuresti : 05.09.2012

***