Am citit textul de mai jos pe pagina unei prietene si mi-am amintit ca si
in corporatia in care am lucrat eu, femeia de serviciu era privita cu
superioritate si chiar cu dispret de multe colege.
Si, desi ea avea peste 50 de ani, unele dintre colege (care aveau pana in
30-35 de ani) ii vorbeau la per tu. Am fost singura din tot colectivul care i
s-a adresat permanent, de la inceput pana la sfarsit, cu "Doamna
Elena" si cu respect pentru anii si omul care era. Era o femeie foarte
harnica si tare mult iubea florile, ca si mine!
Multi uita ca functia (sau pozitia sociala) este doar o eticheta. Una
provizorie, temporara. Caracterul este profunzimea unui om, el este cel care il
reprezinta cu adevarat in ochii celorlalti, caci caracterul isi pune amprenta
pe comportament.
Dar... depinde de fiecare ce vrea sa vada in oglinda.
PS. Respectul si recunostinta fata de oameni sunt inca lectii care mai trebuie
insusite de unii. Daca nu invata de la cei care ofera un exemplu personal, vor
veni peste ei fix acele situatii de viata (neplacute) care ii vor aduce in
starea de a constientiza nevoia de respect si recunostinta a celorlalti fata de
ei insisi. Dumnezeu este un bun profesor, el ofera alternative pana cand
lectiile sunt invatate de toti.
PS1. sunt cazuri si cazuri, asa cum
exista conventii personale si tot felul de relatii care creeaza conexiuni
speciale. Insa tonul face
muzica. In ton se simte dragul
de om... sau nu. Chiar la per tu cand ii vorbesti unui om strain, daca exista
respect si placerea conversatiei, daca exista deschidere de suflet si dorinta
apropierii, chiar nici nu conteaza ce apelative sunt folosite. Insa acolo unde
nu exista drag de om, asta se simte, iar tonul si intonatia dezvaluie adevarul
de dincolo de orice forma conventionala de politete, sau formula de adresare,
oricat de pretioasa sau reverentioasa ar fi ea. Deci, pana la urma, nici macar
cuvintele n-au importanta, daca respectul este oferit in tot restul
comportamentului si cu toate dovezile adevaratului caracter. Foarte clar,
concis si la obiect, referitor la acest caz, da - Ego. Supraapreciere de sine
prin minimizarea oricui se poate. Eh, oameni si oameni!
***
"La examenul de licenţã a unei Facultãţi cunoscute din Iasi, la proba
de evaluare a cunoştinţelor fundamentale şi de specialitate, ultima întrebare a
testului a fost o surprizã pentru toţi studenţii. ŞTIŢI CARE ESTE NUMELE FEMEII
DE SERVICIU CARE FACE CURAT? Toți au crezut că este o glumă. La sfârşitul
examenului, studenții au prezentat foile de examen, fără să fi răspuns nimic la
neașteptata întrebare. Un student l-a întrebat pe un profesor universitar, dacă
ultimul subiect va conta la nota finală a examenului.
- Fără îndoială că da, a rãspuns profesorul. De-a lungul carierelor
voastre, veţi cunoaşte multe persoane. Toate sunt importante, toate merită
atenţia şi îngrijirea voastră, chiar dacă ele vi se adresează doar cu un simplu
- Bună ziua!
A fost o lecție pe care studenții nu o vor uita niciodată. Desigur, toți o
știau. Era înaltă, căruntă, în jur de 60 de ani, harnicã ca o albinã, dar
foarte tãcutã. De unde să știi cum o cheamã? Pe cine interesa acest lucru? Toţi
au trecut pe langã ea de sute de ori, fãrã ca prezenţa ei sã conteze pentru
unii sau pentru alţii. Şi uite aşa au aflat că o chemã Ecaterina, are 57 ani,
este vaduvã, şi are 2 copii: unul inginer IT la Cluj şi celãlalt, medic
oftalmolog la o clinicã din Bucureşti şi cã lucreazã ca femeie de serviciu în
cadrul Facultãţii de 23 de ani şi este foarte mulţumitã de acest lucru.
Concluzie: TOŢI SUNTEM IMPORTANŢI, INDIFERENT DACĂ SUNTEM BOGAȚI SAU
SĂRACI, CU SAU FĂRĂ ȘCOALĂ, FEMEI SAU BÃRBAŢI, PROFESORI, DIRECTORI SAU FEMEIE
DE SERVICIU...TOŢI CONTĂM." Sursa via Karla Vasile
12.07.2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)