Nu, n-am terminat treaba, chiar daca am spus ca am terminat. 
Adica, am terminat unele, dar mai avem altele. 
Pentru a mai termina din cele neterminate, am avut nevoie de ceva chit de
apa (chit de lemn sau de zugravit, daca stiti la ce ma refer). N-am gasit la
magazinul din localitate asa ceva, ca aici nu-i oras obisnuit, e unul turistic,
iar localnicii sunt atat de putini, incat magazinele nu se aprovizioneaza chiar
atat de diversificat precum suntem noi, bucurestenii, obisnuiti sa fie. Mai
exact, pot spune ca aici se gaseste doar strictul necesar, adica acele produse
care rezolva mai ales urgentele, problemele uzuale si doar produsele conform
asteptarilor generale. 
Ei bine, ca aici am vrut sa ajung, asteptarile generale nu includ chitul pe
baza de apa, mai putin toxic, adica. Pentru cei mai multi, chitul de lemn pe
baza de solvent, de ulei, pare a fi destul de acceptabil. Poate tocmai de
aceea, magazinul era aprovizionat doar cu chit pe baza de ulei, care miroase
cumplit!
In lipsa de altceva si fiind o urgenta, a luat Adrian o cutie in urma cu
vreo luna, cand eram cu balconul inca in lucru, dar am stat cu geamurile si
usile inchise si baricadate inca vreo saptamana dupa aceea, pana s-a uscat de
tot chitul ala si pana s-a evaporat solventul din continut, care mirosea a
benzinarie care luase foc, doamne fereste. 
Deci, ne ramasese sa comandam tot de pe internet, de la magazinele on-line.
Buuuun. Si a comandat Adrian cateva cutii de chit, vreo cinci, caci, in
momentul in care m-a intrebat cate am nevoie, eu, ca sa fiu sigura ca nu raman
in pana de materie prima, dar ca sa fiu sigura ca voi mai avea si alta data,
daca se va mai ivi vreo noua necesitate, am dublat comanda - pe principiul, daca ti-e
pofta de ciocolata, mananca vreo cinci deodata, pana ti se apleaca si iti trece
pofta definitiv.
Dupa vreo doua zile, am primit mesaj de confirmare de la curier ca s-a
livrat coletul la easy-box. L-a ridicat Adrian, l-a adus acasa, si mi l-a
predat, ca sa-mi termin treaba.
Toata aceasta introducere nu prea are legatura cu ce vroiam sa va spun, de
fapt, dar, daca tot aveam chef de povestit, de ce nu? 
Ok, sa va spun. Uitati-va putin la poze sa vedeti cum au fost ambalate cele
cinci cutii de chit de lemn. Parca ne-au fost trimise cinci oua Faberge, sau
cele mai scumpe si mai delicate bijuterii imperiale!
Nu doar ca au fost marcate cu "Fragil", cu folie cu bule si cu
talaj aditional de protectie intre cutii, dar au fost inregistrate si cu o
eticheta care ne arata cine a fost persoana care s-a ocupat personal de aceasta
impachetare si livrare. Va dati seama? Daca aveam vreo reclamatie de facut ca
nu ne-au pus suficienta folie cu bule in jurul cutiilor de chit? Pe cine dadeam
vina?
In cazul de fata, numele persoanei ne poate fi de folos doar pentru
directionarea multumirilor, desigur. Deci, multumim, apreciem efortul si dedicarea, chiar daca nu ne-am asteptat la atata preocupare pentru niste cutii de chit. Chiar este uimitor!
Cele cinci Oua Faberge au ajuns cu bine la destinatie!
19.07.2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)