Totul sau nimic, o alta perspectiva

 

Am gasit un text din care am extras pasajele care subliniaza una din fatetele filozofiei mele de viata. Totul sau nimic.

Spun "una din fatete"deoarece, dupa parerea mea, subiectul "totul sau nimic" este foarte complex si se prezinta ca un diamant multifatetat. Dupa ce schimbi perspectiva, descoperi o alta fateta a aceluiasi diamant, minunat colorat, stralucitor.

Pentru textul intreg am pus si link-ul la final.

----------------------

"...a avea totul înseamnă, totodată, a avea nimic.

Oare suntem pregătiți să nu avem nimic?

Spre exemplu, suntem deschiși la a nu avea probleme? De sănătate, relaționale, financiare, în ceea ce muncim, în trafic, cu vecinii, cu familia, cu împărțeala de moșteniri, cu copiii, cu sistemul educațional, politice etc.

Cred că nici nu știm cum este să trăim fără probleme, fără ceva de rezolvat tot timpul, fără să ne doară ceva, fără să ne stresăm cu ceva. Nu cunoaștem nimicul, încât să avem totul.

Iar totul, pentru mine înseamnă armonie.

Nimicul, pentru mine înseamnă simplitate.

Toți stimulii exteriori ne îndepartează de la a fi, a trăi în simplitate și armonie. De multe ori vrem să rezolvăm problemele prin a fugi undeva, o vacanță, o relație, un copil, un cățel, un restaurant, un mall, o proiecție a durerii / furiei / neputinței / fricii etc pe cineva sau asupra propriei persoane.

(...) A elimina gânduri, emoții, toxine fizice din ființa noastră duce la o simplitate care ne poate confuza, poate chiar speria. Cum adică? Să nu mai am nimic de care să mă agăț? Să nu mai fiu furios / furioasă pe x persoană pentru ce mi-a făcut, să nu-i port pică? Să rămână nepedepsiți? Să nu mă mai uit în urmă? Să iert? Să mă iubesc pe mine? Să iubesc și să accept pe alții? Să accept trădarea, rușinea, abandonul, respingerea, tot chinul provocat de alții???

Oare suntem pregătiți să renunțăm la toate acestea și multe altele?

Oare vrem cu adevărat să ne detoxifiem ființa?

Suntem dispuși să facem zilnic un pas în direcția trăirii în armonie și simplitate?

În totalitate, având nimic?

În pace?

Fiecare își răspunde pentru sine.

(...) Simplitatea clipei este suficientă. În ritmul firesc, în cantitatea optimă, în flux. Inspirul și expirul sunt conectate la întreg.

Cu fiecare astfel de moment ne pregătim pentru următorul. Și, la un moment dat, ajungem să ne simțim în sinea și în realitatea noastră alte persoane decât cine am fost. Atragem alte experiențe care să susțină noua ființă ce se tranformă, pas cu pas, zi după zi.

A simți viața înseamnă a deveni conștienți.

A deveni conștienți înseamnă a privi dincolo de orgoliu și ego, de sine.

Iar pentru asta ne pregătim zi de zi.

Într-o zi, bucuria va veni din realizarea și simțirea în profunzime a faptului că având nimic, avem totul."

Sursa: Ana Maria Chioc, https://web.facebook.com/AnaMariaChioc/posts/899590510639380

14.07.2021