Semintele de cyclame

 

Ca sa nu ziceti ca numai despre buruieni vorbesc, sa va povestesc ceva si despre cyclame.

Avertisment: articol dedicat numai iubitorilor de flori!

Pe masura ce ma apropiam de final cu amenajatul casei si cu despachetatul lucrurilor din saci si din cutii, atentia mea devenise din ce in ce mai concentrata pe un obiectiv: sa-mi gasesc punguta cu semintele de cyclame, cele pe care le-am adunat prin 2019 in Gradina, de la florile noastre, si pe care le pusesem bine, bine de tot, atat de bine incat nici nu mai stiam exact pe unde le-am pus, ca sa le pot gasi acum, sa le pot permite sa-si implineasca destinul de a deveni ce isi doresc, fiecare dupa visele ei, respectiv, cele mai frumoase flori care au fost vreodata.

Cum desfaceam eu pachet dupa pachet, cautam frenetica dupa punga cu seminte. Devenise o mica obsesie, caci punga nu aparea de nicaieri. Ajunsesem aproape sa cred ca n-o mai aveam, ca se pierduse in iuresul mutarii, desi, eu ma cunosc bine : cand pun bine ceva, atunci in mod sigur este bine, adica bine de tot, bine protejat, bine asigurat, dar..... mai putin "bine" de gasit, in acest caz.

Ieri seara, stand eu asa, relaxata, in scaunul cel energizat de meditatie, dupa ce apreciasem ca totul fusese pus la punct, toate erau la locul lor si nimic nu mai era de facut, brusc mi se aprinde un beculet. Probabil ca scaunul acela, fiind "de meditatie" a avut un rol determinant in acest proces, altfel nu-mi explic.

Becul aprins a facut lumina. Si uite-asa mi-am dat eu seama ca, in mod evident, unde puteam in alta parte sa pun eu "bine" aceste "obiecte" fragile si delicate, decat in cele mai protejat loc cu putinta, respectiv in poseta mea, alaturi de ochelarii de soare?

Va dati seama ca le-am vazut ca pe cele mai pretioase comori, care sub nici o forma nu pot fi depozite oriunde, la intamplare, ci in cel mai sigur si delicat mod cu putinta, si ca am purtat semintele astea de cyclame peste tot pe unde am fost, timp de peste un an de zile, de cand am inceput sa impachetam bagajele, in Ardeal, pentru mutarea la Bucuresti?

Ei bine, ieri le-am gasit! Si, de bucurie, le-am facut si cateva poze, sa marchez momentul, apoi am pus jumatate din ele la hidratat, vreo jumatate de ora, in putina apa, iar apoi le-am pus intr-un ghiveci, in care mai aveam doua plantute firave, alti doi pui de cyclame.

De acum, gata, au intrat pe flux, destinul lor s-a deblocat, toate traumele lor s-au vindecat, si sunt pregatite sa-si implineasca toate visele florale pentru care au venit in aceasta lume. Misiunea lor, cumarveni.

PS. Ghiveciul aceste este un loc temporar pentru ele, pana cand vor creste mari si vor pleca linistite fiecare la casa ei, unde vor face fiecare semintele ei. Bineinteles, noul lor ghiveci va fi unul mult mai cu mot, mult mai frumos si mult mai simandicos decat ghiveciul parintesc, in care au crescut. C-asa evoluleaza lumea, firesc, dezvoltandu-se treptat, din ce in ce mai mult si mai bine.

Ma intreb daca ele, in noile lor ghivece de plante adulte, vor avea wirelless, pentru discutii on-line. Ca vedeti cum e lumea in ziua de azi, pandemica , macar asa sa mentina legatura intre ele. Pam, pam.

PS.1 Pot sa va imprumut scaunul de meditatie, daca vreti, daca aveti nevoie pentru probleme de memorie. Energetic, desigur, asa, prin eter, ca doar stiti ca nu exista materie, ca totul e numai energie in miscare sau energie condensata.  Stiti, eu nu uit unde le pun, in mod obisnuit. Pot sa spun si noaptea, cu ochii inchisi unde este un lucru prin casa, daca ma intrebi, cu detalii specifice, exacte, "raftul al doilea, pe stanga, dupa cutia rosie"  , dar, de data asta, cu atatea mutari prin cate am trecut in ultimul an (ca aici n-am povestit de toate), este normal sa nu mai am o ordine a lucrurilor in minte. De acum inainte, gata, am reconfigurat totul, fiecare lucru isi are locul lui bine stabilit si nu mai uit. De aceea ma gandesc ca de acum inainte chiar ma pot lipsi de scaunul de meditatie, vi-l trimit cu primul gand.  Fiti pe receptie! 

15.08.2021