Ei, uite, ca, chiar daca stam la oras, tot ne putem bucura simturile
(adica, doar, o parte din ele, vazul, mirosul, de exemplu, nu si auzul 
) cu unele din placerile
rurale. 
Si ma refer aici la iarba cosita, la parfumul inconfundabil de fan proaspat
cosit, dar si la frumusetea capitelor de fan adunat in arsita soarelui.
Cand stateam in Gradina, era o mare placere sa ne bucuram de aceste mici
aspecte ale satului, mai ales cand venea vremea cositului prin livezi. Doar
livada noastra ramanea adesea necosita, ca era plina de floricele colorate, ca
un covor tapitat, impresionant, si nu ne induram sa anulam cu coasa sau cu
trimerul electric frumusetea aia, insa parfumul fanului cosit din jur plutea
peste dealuri si se amplifica mai ales pe inserat, ori dimineata. 
Dar, iata ca si aici, la munte, avem o pajiste mare in fata ferestrei, un
gazon imens, care necesita intretinere periodica, ceea ce se si intampla.
Noi aveam de cosit doar gazonul din curte, periodic, cam din doua in doua
saptamani, si ni se parea ca numai si numai asta faceam, atat de repede
cresteau iarba si troscotul ala, de nici nu se cunostea pe unde am cosit si pe
unde nu, dupa doar cateva zile. Nici nu mai pomenesc de bataturi in palme si
disconfort, ci doar de efortul reluat mereu, si mereu, si mereu, de la capat,
de la zero, ca si cum nimic n-am fi facut acolo inainte, niciodata.
Deci, de fapt, asta vroiam sa va spun. Doamne, cat de bine este sa coseasca
altcineva iarba! Doamne, cat de bine este! 
PS. Dincolo de gluma, chiar e o mare binecuvantare aceasta pajiste din
fata cladirii noastre! Pe langa ca este foarte frumoasa, dupa ce este cosita si
se regenereaza, ne confera un spatiu larg, liber, aerisit, fara cladiri, strazi
sau altele. Este, pur si simplu, un spatiu liber, cu gazon curat, elegant si
intretinut, din fericire, de catre primarie.
09.07.2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)