Oglinzile Sufletului: Din nou in padure. Verde de verde, cu verde, in verde.

(1) Azi am facut multe poze in plimbarea zilei.

Las pozele cu padurea spre sfarsit si incep cu vecinii nostri din jur, pe la care am vrut sa vedem cum au trecut de furtuna de acum doua nopti. Da, exact cum ma asteptam, toti ne-au intrebat "Care furtuna?".

Toate pozele de mai jos sunt facute pe drumul de la iesirea din padure, din Polistoaca, luand-o la vale dinspre Hotel Belvedere spre centrul Predealului, cu finalul la gara.

Predealul - o statiune foarte cocheta daca stii cum s-o privesti.

"O parte din Rai"- cum scrie pe frontispiciul unei pensiuni.

O parte din Raiul nostru, spunem noi.

(2) Polistoaca - Promenada regilor.

Padurea, incepand de la baza partiei de schi, pana la bifurcarea cu drumul care duce spre Susai.

Padurea spre final de iulie.

Padurea.

(3) Am fotografiat si un brad urias, dezradacinat, insa nu este de acum, de la furtuna din urma cu doua zile, ci de mai demult, peste doua luni, de dinainte de a ne muta noi aici.

Altceva interesant, insa, am descoperit la baza trunchiului unui alt brad batran. Un chip alb de batran, ca un chip de sfant.

Este cu atat mai ciudat cu cat abia ii povestisem lui Adrian ca ieri, tocmai ieri, ajunsesem pe pagina de facebook a pictorului "Da Vinci din parcare", asa cum este el cunoscut de publicul insetat de senzational. Acest pictor, pe numele lui corect Murivale Mureşan Vasile, altfel foarte cunoscut in zona culturala bucuresteana, locuieste intr-o zona insalubra a Bucurestiului, intr-o cladire din spatele unei parcari din zona Sfantul Gheorghe.

Chipul lui, chip de batran cu plete albe si cu barba lunga, alba, este chipul unui sfant. Este chipul vazut azi in trunchiul copacului din padure.

Pictorul chiar seamana cu chipul lui Leonardo Da Vinci, pentru personalitatea caruia Murivale a facut o oarecare obsesie, pictandu-i portretul in mod repetitiv, alaturi de chipul lui Iisus, portrete extraordinar de expresive, desi pictura lui este una stilizata, mai ales.

Puteti arunca un ochi pe pagina lui de FB, daca doriti, veti fi frapati de acest omulet nostim, religios fara a fi religios, ca un pitic vesel din gasca Albei ca zapada, sau, mai degraba, ca un Elf mistic, un spiridus batran, cu o aura de mister ascunsa in picturile lui, mult mai profunde decat saracia lucie in care omul traieste si in care isi expune arta, cu modestie, la rang de arta stradala, mai ales, disponibila tuturor trecatorilor, decat de act cultural, desi el este mai presus decat multi artisti ai vremurilor de acum, care sunt considerati valorosi/talentati.

Iisus-ii lui Murivale vorbesc cu ochii din doar cateva linii de pensula, aproape fara contur, dar prin care transmit o emotie misterioasa, despre care te intrebi de unde vine....

Chipul sfantului din padure... chip alb, de lumina.

Eu am rasfoit pagina lui si am selectat cateva poze pentru a le pune aici. De exemplu...

Wooow, un Iisus mov! 

Ce impact puternic au ochii lui verzi, prin asocierea cu floarea! 

Extraordinara pictura! Extraordinara!

Nu stiu cum simtiti voi, dar eu o simt atat de vibranta!!! 

Imi place enorm!!

Si un Iisus verde! 
Care zambeste! 
Un Iisus relaxat, cu speranta, cu incredere!
Zambetul lui, abia schitat, spune: "Si, totusi, nu e totul pierdut!"
Superb!!! 
Acesti doi Iisus-i, cel mov si cel verde, unul in antiteza celuilalt, ar sta perfect unul langa altul, privindu-se reciproc in ochi, vazandu-si unul altuia: zambetul plin de speranta al unuia si tristetea puternica, nu resemnata, a celuilalt. 
Doi Iisus-i puternici!
Sunt exceptionali! 

Iar aici este o sectiune din una din expozitiile lui Murivale, cea cu anemone, "o melancolie permanenta" - cum le numeste el, o alta tema care apare obsesiv in picturile lui, pe langa Iisus si Maica Domnului cu Pruncul, Leonardo Da Vinci, randunelele si... autoportretul. Un fel pasiune pentru selfie pe panza.

O minunatie! 

Atata bucurie imi inspira acest perete plin de culoare si flori!!! 

Exista un fir care m-a purtat catre povestea acestui pictor usor excentric prin iesirea lui din tiparele unei vieti bucurestene ostentative, asa cum sunt destule dintre cele ale asa-zisilor artisti "de succes", moderni, contemporani. El e "Da Vinci din parcare". Cati ar trai asa si cati ar primi un astfel de renume cu seninatate, cu smerenie, chiar cu inocenta, asa ca el? 

Zilele trecute am auzit chemarea aceea a lui Dumnezeu, prin glas de copii, "Poti sa ma ajuti si pe mine, cumva?", apoi am vazut chipul sfantului alb in trunchiul de copac din padure, dupa ce, cu o seara inainte, ajunsesem pe pagina FB a acestui pictor din intamplare (?). De fapt, ii urmaresc pagina de FB a  Oanei Sarbu, pe care o admir si pe care am cunoscut-o personal mai demult, si de pe pagina ei am ajuns la Murivale. Oana l-a vizitat si a cumparat o pictura cu anemone de la el. 

Nu stiu de ce si cum, dar am simtit un impuls interior, o chemare, o nevoie de descoperire, de exprimare a unui mesaj trimis in eter....

Aceste postari au un rost. 

Trebuie sa fie o poveste in spatele acestei obsesii pentru anemone. 

Intotdeauna am fost fascinata de povestile din spatele povestilor. De misterul acela personal, de neinteles de nimeni altcineva, declicul, resortul care declanseaza astfel de obsesii picturale. 

(4) Dar sa ne continuam povestea noastra si sa mergem mai departe prin padure. Ne-am oprit si pe malul paraului, ascultand clipocitul apei si linistea vibranta a padurii.

Ce poate fi mai frumos de atat?

Sa stai pe mal de apa curgatoare, limpede, cristalina, rece, montana, si sa simti cum aduce cu ea flux de viata, flux de energie, vitalitate, pace si frumusete!

Sa te opresti din iuresul lumii, sa stai in loc si sa-l asculti pe Dumnezeu cum glasuieste cu glas de ape si de padure!

Doar sa te opresti. De atat este nevoie. O clipa macar...

Sa stai si sa lasi sa treaca pe langa tine valtorile lumii, contempland linistea sufletului simtita in interior in clipa aceea de magie, in clipocit bland de izvoare adunate in caus de parau lin, cuminte.

Ce poate fi mai minunat de atat?

(5) Dumnezeu a vorbit azi in jurul nostru si prin glasuri de copii.

Iesise Dumnezeu la plimbare cu tricicletele prin padure.

- "Si vrei sa ma ajuti si pe mine, cumva?" a intrebat la un moment dat Dumnezeu prin glas de copil.

Doar de atat este nevoie, de o intrebare.

Dumnezeu nu vine nechemat, nu intra neinvitat, nu isi ia singur fara sa i se permita, nu ajuta fara sa i se ceara. Exista o ordine divina in insasi existenta Lui.

De fapt, Dumnezeu vrea sa fie vazut, simtit, stiut, cunoscut, iubit. El vrea sa fie, iar existenta sa-i fie recunoscuta, apreciata, dorita de catre cei care vor si ei sa fie...

Si cine nu vrea sa fie?

(6) Flori si buruieni de iulie. De padure si de oras.

(7) Si, pentru ca am facut o promisiune, am fost cu ochii in pais'pe si dupa scaieti. Si chiar i-am gasit! Ba chiar am gasit mai multe soiuri si culori!

Sunt extraordinar de fotogenici scaietii astia si foarte decorativi pentru o vaza, alaturi de ceva frunze diferite, pentru accentuarea texturii, dar trebuie sa fii echipat corespunzator ca sa-i rupi, altfel nu-i indicat.

Cum eu n-am fost echipata corespunzator, doar le-am facut poze. La urma urmei, doar scaieti n-am mai avut in casa, in vaza, in rest, toate buruienile!

(8 ) Ca sa nu credeti ca eu am fraternizat doar cu buruienile, o sa va arat cele mai spectaculoase aranjamente florale ale statiunii, pe care toata lumea se opreste sa le fotografieze.

O explozie de culori si texturi, care bucura ochii si sufletele tuturor!

(9) La final de plimbare am considerat ca este indicat sa refuzam oferta restaurantului de vis-a-vis de noi, care ne imbia cu sloganul "Restaurantul Dragului are grija sa-si ingrase clientii, si asta spre binele lor. Pofta buna!"

Nu de alta, dar binele nostru este altul decat cred ei ca este binele nostru.

Tocmai de aceea mie mi s-a parut de preferat un ceai de brad, adica din mugurii de brad pusi in borcan, la frigider, cu zahar, dupa ce am facut siropul acela deosebit in urma cu o luna. Foarte bine am facut ca nu i-am aruncat!

Am mai adaugat in cana inca un plic de ceai de fructe si lamaie, pentru un plus de savoare, si am confirmat cu satisfactie si eu "Bucurie din inima Daciei".