Oglindă pentru Omidă

 

- Voi zbura! - a spus Omida. Iar ceilalți au râs. Cu excepția Fluturelui, care i-a spus:

- Știu!

        Unii oameni chiar cred în zbor. Iar ceilalți râd de ei. Acestora din urmă, este timpul ca Fluturii să le devină Oglinzi! 

Spunea cineva azi: „Suntem miliarde de omizi izolate acum în coconul nostru pentru a ne schimba din interior în exterior, a ne metamorfoza, a ne odihni, a reflecta și a ne crea aripile să putem zbura.” Apoi, în sincron, am dat de rândurile de mai jos. Vedeți cum funcționează?

        „Metamorfoza fluturelui și Prezentul. Iubesc fluturii din copilărie. Adesea stăteam ore în șir ca să-i prind, fără gânduri, fără să mă mișc (percepeau cea mai simplă mișcare sau gând). Am avut răgaz mult să-i observ, iar apoi au devenit pentru mine un simbol puternic pentru ființa umană însăși. Mai târziu am întâlnit corespondența tot mai des subliniată între metamorfoza fluturelui și cea individuală și socială.

        Există ceva în evoluția acestei insecte, ceva cu totul special: celulele imaginale. Ca să le înțelegem, haideți să ne uităm puțin la fazele de metamorfoză:
(a) la început este oul depus pe frunză, aproape transparent că poți zări prin el larva dinăuntru; (b) din ou iese larva care se târăște și doar mănâncă tot, aceasta este rațiunea ei de a fi. Interesant că pielea ei nu crește, ci ”năpârlește” de mai multe ori în timp ce crește; (c) când larva crește la maxim se formează pupa (crisalida). Pupa este ca un înveliș protector. Din exterior pare că e o perioadă de liniște, pace, dar e multă activitate în interior. Acum are loc miracolul metamorfozei. În corpul larvei care se află în pupă încep să apară niște celule ciudate, altfel, care pun în pericol însăși larva. Acestea se numesc celule imaginale. Ele sunt așa de străine încât organismul larvei încearcă din răsputeri să le distrugă. Alte celule apar și sistemul imunitar al larvei încearcă să le distrugă și pe ele. Aceste celule imaginale lucrează la început separat, apoi încep să rezoneze între ele, să se recunoască și să se adune în clustere. Clusterele apoi comunică între ele și se unesc în structuri mai mari. Încet-încet organismul larvei se dizolvă într-o masă amorfă, iar celulele imaginale încep să dezvolte structuri ale unui nou organism.

        E o luptă tăcută între vechea structură a larvei și noul, fluturele. Aceste celule poartă în ele, la început separat, imaginea fluturelui. Cumva ele sunt ghidate de imaginea fluturelui care nu se regăsește deloc în ceea ce e larva.

        Acesta este miracolul. Nimic din existența larvei nu anunță ființa fluturelui. Putem reflecta puțin la acest proces de metamorfoză, care inițial pare o distrugere, o dizolvare, o moarte. Și apoi ceva cu totul neașteptat apare. Fluturele (Imago). Noul organism, venit parcă din altă lume, se arată în toată splendoarea lui.

        Ce se întâmplă azi în social? De câțiva ani buni au început să apară niște ”celule imaginale” în social, oameni care au trecut ei înșiși prin metamorfoză lăuntrică și au început să fie conștienți de ”imago”, de potențialul lor și al lumii în care trăim, și să lucreze în acest sens. Acești oameni, fie ei simpli, fie lideri de toate felurile, au început să gândească, să simtă și să acționeze în alt mod, dintr-o altă „imagine lăuntrică”. (Aici nu mă refer la iluminare neapărat, așa cum e vazută de liderii spirituali). În toate domeniile au apărut astfel de oameni ai ”noii paradigme”. Pur și simplu au trecut de o limitare a conștienței comune, accesând o imagine potențială a lor și a lumii, de o cu totul altă factură decât ce este deja cunoscut.

        Toți cei care trăiesc și poartă conștient sau nu această imagine posibilă a viitorului omenirii sunt niște ”celule imaginale” active în social. Ei sunt activiști sociali, lideri spirituali, lideri organizaționali, politicieni, sportivi, jurnaliști, oameni simpli, artiști, actori, oameni de știință, voci care se fac auzite într-un fel sau altul. Ei rezonează între ei și cu o imagine mai mare căreia par să-i servească. Au o altă conștiență, mai largă, care depășește limitarea personală, egoistă, au altruism și simt chemarea să facă ceva pentru celălalt și pentru lume. Judecă și critică mai puțin, simt compasiune și acționează cu încredere și curaj.

        Acești oameni se asociază liber în jurul unui scop comun, a unei idei noi, formează clustere-comunități mici la început, apoi din ce în ce mai mari. În cazul tuturor se începe de la metamorfoza personală. La un moment dat fiecare aude o chemare lăuntrică bulversantă, care e diferită de ce sunt sau fac ei, ceva ce pare total contradictoriu, începe apoi o căutare, un drum de cunoaștere de sine, o decizie, schimbarea, noua paradigmă și acțiuni noi (așa pe scurt). În multe cazuri, prietenii, familiile se opun acestei schimbări. Interior și exterior apar conflicte, unele foarte dureroase. Lumea de dinainte dispare, se dizolvă, o nouă realitate, neașteptată, pare că emerge. (Despre asta sunt și basmele, poveștile inițiatice, călătoriile șamanice etc. Despre metamorfoza și iniţierea eroului. Apoi crearea sau intrarea într-o comunitate care este în rezonanță cu cel nou.)

        Ce trăim acum? Este doar o reflecție personală: suntem în pupă. Și se dă o luptă. Între vechi și nou. În fiecare dintre noi și în social. Între larvă și imaginea potențială, între frică și încredere, între înghețarea egoistă și dăruire, între a ști și a nu ști, între nu și da etc... E lupta fiecăruia cu sine, cu celălalt, cu sistemul. Dar un lucru îl presimt, ceva e pe cale să dispară, oricâtă zbatere ar fi. De fapt această stare murindă a lumii vechi face să fie procesul și mai dramatic, aparent.

        E un timp al alegerii. Și totul e magistral orchestrat de toate evenimentele lumii, care parcă sunt lumină și întuneric în acelați timp. La fel și în sufletele noastre.”  Autor: Camelia Oprea (facebook 26.03.2020)

Din Grădina lui Dumnezeu: 29.03.2020