Iasomia din Sinaia, minunatul parfum al verii

 

Actualizare: am adaugat la sfarsit povestea zilei de azi "O zi obisnuita", din perspectiva lui Adrian, de data asta. 

Astazi el este Povestitorul. :)

*

Dupa crinii albi, de gradina (si ma refer aici numai la specia Lilium candidum, cea cu florile numai albe, care au staminele galbene, deci nu crinii colorati si nu Amaryllis), iasomia este cea mai frumoasa floare, din perspectiva noastra. :)

De ce? Pentru ca florile de iasomie sunt albe (mie imi plac enorm de mult florile albe!), pentru ca au un parfum incantator, puternic, usor dulceag, cald si mangaietor, fara nici un accent strident, si pentru ca, in plus, infloresc in cea mai frumoasa luna a anului, in iunie, la fel ca si crinii, preferatii mei. :))

Acum, la munte, tufele de iasomie fac un spectacol impresionant de alb, de frumusete si parfum! 

Avem iasomie peste tot, la tot pasul, asa cum am avut si liliac inflorit absolut la tot pasul pana de curand si care inca ne incanta simturile din multe tufe inflorite mai tarziu! 

Bine, este adevarat, si tufe de soc inflorite si parfumate mai avem acum la tot pasul, deci, asta e, suntem inconjurati de miresme si de frumusete! :))))

Azi am ales cateva tufe de iasomie dintre multele care ne-au iesit in cale si le-am fotografiat in toata splendoarea lor, special pentru blog.

Ba chiar acestea sunt singurele poze ale zilei, desi as fi putut face o multime in urma excursiei pe care am facut-o azi la Sinaia, despre care povesteste Adrian mai jos cu detalii interesante, demne de o echipa de doi fini Observatori ai acestei lumi/realitati, asa cum numai noi mai suntem, desigur :))). 

Dintr-o mare comoditate estivala pe care mi-am insusit-o fara remuscari :))))), azi am ales sa renunt la pozele obisnuite, insa nu si la cele cu iasomia in prim plan, caci ea merita un loc de onoare pe blogul meu. :)

Cum spun versurile acelui cantec care se refera la salcami? 

A inebunit iasomia!!!! :)))

Asadar... sa ne bucuram de varaaaa....!!!! :) 

*

„Numită și “Regina nopții”, iasomia este floarea cu cea mai voluptoasă aromă ce inspiră senzualitate, euforie, siguranță, pasiune, conectare. Este uleiul fertilității atât la nivel fizic, dar mai ales la nivel emoțional și spiritual. Aduce beneficii sistemului nervos, fiind unul dintre cele mai potrivite uleiuri pentru relaxare în relație cu depresia și anxietatea. Luminează și curăță pielea, având potențial de vindecare a acesteia și a sistemului reproductiv feminin. Cuvintele cheie în descrierea iasomiei sunt dorința, creativitatea și armonia.

Florile delicate de iasomie sunt culese de mână chiar înainte de răsăritul soarelui, când aroma lor este cea mai puternică. E nevoie de peste o tonă de flori pentru a produce 2 kilograme de absolut (ulei esențial obținut prin distilare cu alcool). De secole, iasomia este populară pentru parfumul său dulce, romantic și este folosită în unele dintre cele mai cunoscute parfumuri din lume.

Denumirea sa derivă din cuvântul persan yasmin, iar iasomia a fost numită regina nopții deoarece mireasma sa este deosebit de puternică în timpul nopții.

Aroma ei era considerată una a misterului și era folosită pentru a facilita creșterea spirituală.

În China, florile de iasomie sunt utilizate pentru tratarea hepatitei, cirozei hepatice și dizenteriei. Rădăcina este folosită pentru a trata durerile de cap, insomnia și durerile cauzate de articulații dislocate sau reumatism.

În Occident, despre iasomie se spunea că „încălzește pântecul” și facilitează nașterea. Uleiul esențial a fost folosit în aromaterapie pentru tuse sau dificultăți respiratorii, pentru membre înțepenite, contractate, precum și pentru probleme ale sistemului nervos și reproducător.

Metoda de extracție: Absolutul de iasomie sambac se obține prin distilare cu ajutorul unui solvent (alcool). Absolutul este un lichid vâscos brun-portocaliu-închis, cu un parfum intens, bogat, cu note calde, florale.

Se combină foarte bine cu trandafir, lemn de santal și cu toate uleiurile citrice. Are capacitatea de a tempera orice arome dure și de a se potrivi armonios cu practic orice alt ingredient.”

*

PS. Va las la sfarsit de tot si cateva imagini care surprind cateva evenimente astronomice ale acestui sfarsit de iunie fabulos (veti vedea ca pe 19 iunie cerul zambeste conspirativ), dar si din urmatoarele luni ale acestui an. 

Poate va intereseaza si n-ati aflat inca. Si poate veti dori sa urmariti aceste spectacole cosmice. :)

Povestea zilei de azi din perspectiva lui Adrian. Astazi el este Povestitorul. :) 

"O zi obisnuita

Ieri seara ne-am hotarat ca azi sa mergem la Sinaia, mai ales pentru ca sezonul turistic inca nu a inceput si este exact cum ne place noua, mai putina lume, mai mult spatiu. Am luat biletele de pe internet pentru dus, am verificat si ce variante avem pentru intors, dar le-am lasat cumva la libera noastra alegere in momentul respectiv.

Sarim in tren dimineata si ne cautam locurile. Le gasim, dar vedem un troler mare care incurca un pic spatiul. Pe locul din fata noastra sta o doamna care este de acord sa ii pun trolerul sus, pe raftul de bagaje, dupa ce mi-am exprimat speranta ca nu are vreo gantera inauntru. Nu a zambit de loc, dar a multumit. Am observat ca citea "Versetele satanice" de Salman Rushdie. Daca observam de la inceput, nu mai glumeam. (*Nota mea - vis-a-vis de practica cititului in tren, pun la sfarsit o nota personala separata).

Ne asezam pe locurile noastre si simtim dinspre ea acea energie a unei personalitati aspre, cea care iti da un sentiment ca orice ai face, ceva este in neregula. Posibil sa fie ceva legat de profesia ei.

Ne delectam cu privelistea frumoasa de la geam. Admiram muntii verzi sau stancosi, tufe inflorite, dar si hale vechi semi-demolate de la cine stie ce fabrici de pe vremea comunismului.

La un moment dat, apare o doamna de la CFR si vorbeste cu vecina noastra. Am inteles ca ii daduse un chestionar despre serviciile CFR pe care il completase. I-l restituie doamnei de la CFR, iar aceasta ii cere numarul de telefon pentru cazul cand cineva oficial ar dori sa verifice completarea chestionarului. Vecina noastra refuza si se lanseaza intr-o discutie tehnica foarte ferma si complexa privind protectia datelor personale si transparenta informatiilor. Discutia se incheie amiabil dupa ce s-a clarificat ca nu era neaparat necesar sa fie notat si numarul de telefon.

Treaba aceasta imi aduce aminte de nenumaratele apeluri pe care le-am primit de la entitati digitale inteligente, unele cu voci sintetizate, altele inregistrate, in care eram anuntat ca am castigat ceva si ca trebuie sa ofer anumite date sau sa accesez link-uri prietenoase. Ultima data am "castigat" un pachet cu produse naturiste pentru sanatatea mea. Le-am spus ca sunt sanatos tun si ca nu este necesar sa imi ofere cutia.

In fine, ajungem la Sinaia unde este superb. Chiar si la 20 grade, soarele este insa puternic in aceasta perioada. O luam pe drumul principal inspre hotel International, dar apoi deviem pe stradute secundare si ajungem la niste banci vechi, la umbra, intr-o parte a unui bloc. In fata noastra este o alee in panta, iar dincolo de ea un spatiu verde.

Remarcam blocul linistit de 8 etaje, destul de vechi, dar reabilitat. Foarte mult ne incanta spatiul verde. Razele soarelui trec printre copacii mari si printre cele cateva tufe, oferind o priveliste pastorala. Pare atemporal, in felul in care este amenajat si ingrijit, dar nu ordonat. Ar fi putut arata la fel si acum 40 de ani si nimeni nu s-ar fi mirat.

In aceasta contemplare si liniste, apare o pisica alba. O chem si vine la noi, se alinta putin, apoi se aseaza in apropiere. La scurt timp, apare Oscar si stapanul sau. Oscar este un bison cu blana inchisa la culoare, dar si cu zone albe. Stapanul sau, un om in varsta, are o energie de spirit al locurilor, om care a vazut multe in viata lui si este ca un pazitor.

Incepe sa stranga niste hartii aruncate prin spatele bancilor, pe care noi nici nu le-am observat. Oscar detecteaza pisica alba si o rupe la fuga dupa ea, in totala dezaprobare a stapanului. Pisica dispare undeva, se aud latraturi, apoi Oscar este recuperat.

Intre timp, pe aleea in panta apar diverse personaje. Un om in varsta cu baston care coboara spre o masina din vale, ca sa fie dus undeva. Apoi, dupa un timp, apare un om-mozaic. Este costumat in piese de imbracaminte in carouri de culori stridente, care par sa faca parte din colectii diferite, plus un fes mare, rosu aprins, ca de spiridus. Nu se asorteaza de nici un fel.

Intram in vorba cu stapanul lui Oscar. Aflam ca Oscar are 10 ani, ca si Ema. Omul este politicos, dar rezervat. Imi dau seama ca, daca i-am fi facut vreo impresie care nu i-ar fi placut, nici nu ar fi discutat cu noi.

Apoi ii spunem ca apreciem acel spatiul verde al blocului, foarte bun si pentru caine. Dar ceea ce am aflat ulterior a fost in directia pe care, din pacate, o urmeaza societatea noastra.

Blocul este in proces de 10 ani pentru acel spatiu verde cu cineva din comunitatea pocaitilor, care doreste sa construiasca acolo un restaurant cu casa de rugaciune si cu doua garaje. Spatiul verde este exact langa bloc si fusese parc pe vremuri. Pietrele de pe zidurile de la hotarul sau arata a fi de pe la inceputul secolului trecut, cand s-a amplificat influenta regala asupra Sinaiei.

Spatiul verde nu este mare, un triunghi cu laturi de aproximativ 20-30 m. Batranul ne spune ca primaria i-a aprobat acelui om sa construiasca restaurantul cu doar doua etaje, dar acesta a fost nemultumit si voia mai mult. Localnicii nu-l voiau deloc, mai ales ca restaurantul nu are nici aviz de mediu. In fine, povestea este incurcata, dar nu putem sa nu observam cum locurile linistite si serene devin din ce in ce mai putine. Oscar si stapanul sau se indeparteaza impreuna agale.

Noi ancoram energetic in acel loc viziunea noastra, intentionand sa ramana al naturii si al celor ce stau acolo. Speram sa fie asa.

La intorcerea spre centrul Sinaiei, se intampla unele sincronicitati interesante.

Pe drumul principal din centru, il reintalnim pe Oscar si pe stapanul sau. Il salutam din nou zambind, iar el ne raspune cu "la revedere". E bine si asa.

Apoi, dupa cativa zeci de metri, il revedem si pe batranul care coborase cu bastonul, stand pe o banca.

Mai mergem un pic si apare si omul-mozaic. Vazut in plin soare, mi se pare ca are un corp asamblat din trei segmente ale unor persoane diferite. Dar carourile arata extraordinar.

Ne indreptam spre marele parc din Sinaia. Superb. Umbra si raze razlete de soare prin coroanele bogate ale copacilor, tufe de iasomie inflorite cu parfum ametitor, weigela roz, soc...

Ramanem acolo, pe o banca, o vreme, cu toate simturile treze. Apoi, ne indreptam incet spre gara, de data aceasta pentru trenul privat, o garnitura foarte veche, dar fiabila si punctuala.

Ne urcam in tren, ne asezam si observam in fata noastra, pe un scaun, un om cu un caine foarte expresiv, un brac mai batran. Legatura dintre caine si stapan este impresionanta. Cainele se ridica pe bratele stapanului sa priveasca afara, apoi este mangaiat.

La un moment dat, ma uit din nou la stapan. Recunosc imediat figura lui. Sigur l-am vazut undeva, dar nu stiu de unde sa il iau. Figura sa imi este familiara. Din aceasta viata? Sau din alta?

Poate acum 3000 de ani, stateam cu toate aceste personaje la un foc de seara, in jungla din America Centrala. Poate.

Ajungem la noi in oras si coboram din vechea garnitura de tren. Aceasta fusese conceputa pentru alte tipuri de peroane si este o distanta considerabila intre scara si peron. Ma gandesc ca daca vrei sa urci in tren si ai un troler greu, mai intai arunci trolerul inauntru si apoi sari si tu. Dar, pentru aceasta sunt calatoriile cu trenul – pentru un pic de aventura.

Interesant este ca pe drum am remarcat niste masini vechi si niste ziduri poate si mai vechi, si vorbeam intre noi cate au vazut ele in curgerea timpului. O infinitate de zile, personaje, culori si situatii.

Si totusi, Dumnezeu nu se plictiseste.”

(*vis-a-vis de practica cititului in mijloacele de transport, inserez o contemplatie proprie, pe care am avut-o chiar in tren)

Vazand-o pe doamna care citea azi in tren, chiar m-am gandit ca eu n-am putut sa citesc niciodata in mers, in nici un fel de mijloace de transport: tren, avion, autoturism, metro/tramvai/autobuz.

Si ma refer la situatiile in care calatoream singura. Acum, oricum, sunt insotita mereu de Adrian, iar noi doi vorbim mereu pe parcursul oricarei calatorii, suntem permanent in conexiune vie, reciproca, deci nu mai avem nevoie de carti pentru a ne umple timpul.

Insa, vorbind in general, dincolo de starea neplacuta, de „rau de masina”, care ma cuprinde instant cand imi aplec ochii in vreo carte (ameteli, greata), este nevoia mea stringenta de a ramane ancorata in prezent si de a fi total conectata la realitate atunci cand sunt in orice fel de deplasare.

Eu, cand citesc, am nevoie de o anume stare interioara si de un mediu ambiental special, potrivit cititului in liniste.

Cand citesc, ma deconectez total de mediul inconjurator si plonjez cu totul in carte, in actiunea ei, in poveste. Traiesc cu toate simturile mele povestea cartii: „vad” cu ochii imaginatiei, aud, simt intens emotiile si sunt acolo, in carte, cu toata fiinta mea.

Nu pot sa fac asta decat acasa, in fotoliu sau in pat, in linistea casei, unde sa nu am nici o grija, nici o preocupare exterioara, nici un stimul perturbator, nimic care sa ma intrerupa din citit, care sa ma scoata din poveste. Cand citesc ma rup complet de exterior si ma „arunc” total in actiunea din carte. Eu nu pot face asta in conditiile transportului, oricum ar fi el.

Orice mijloc de transport presupune o calatorie si oameni in jur, iar eu simt nevoia sa fiu conectata cu tot mediul, sa observ detaliile, natura, oamenii, vremea, miscarea, soarele, tot.

Aspir prin toti porii fiintei mele tot ce vad, aud, simt, traiesc in timpul oricarei calatorii. Deci, nu numai ca nu pot, dar nici n-as vrea sa ma deconectez de lumea inconjuratoare (si atat de imprevizibila, deseori) si sa devin vulnerabila la mediu, indiferenta, absenta si impasibila, stand cu ochii intr-o carte.

Nu sunt nici macar adepta cititului de doar "cateva randuri inainte de culcare". Cateva randuri? Doamne, pai, eu cand ma apuc de o carte si-mi place, n-o mai las din mana! O citesc dintr-o singura respiratie! Hai, poate doua sau cel mult trei, daca este o carte mai groasa. :))))

Am mai scris despre asta pe blog in 11.10.2019 - O pagina, doua, inainte de culcare????". 

Si am sa ma citez pe mine insami, ca sa vedeti ca sunt consecventa cu propriile-mi simtiri. :)))

"Niciodata nu m-am incadrat in sintagma cititului "o pagina, doua, inainte de culcare".

Pur si simplu, nu pot sa inteleg cum vine asta! In acest caz, "cartea de pe noptiera" imi pare ceva abstract, ca un decor elitist, de dormitor, mai degraba.

Eu ori citesc, ori nu citesc. N-am nici o intrebare in acest context.

Cartea trebuie sa ma prinda, sa ma tina acolo captiva, sa ma chinuie bine si sa ma stoarca de toata curiozitatea de care sunt in stare. Altfel, inseamna ca nu e o carte "buna" pentru mine, deci nu o citesc. Bineinteles, n-o abandonez chiar dupa primele 10 pagini daca nu se intampla asta, ii acord o sansa si astept includerea in "flux".

Daca ma prinde, si trebuie sa ma prinda, ca sa continui a citi din ea, chiar si o carte din aceea, in care citesti cu lingurita si apoi "rumegi la greu", tot nu o pot lasa din mana pana n-o termin. Cititul acesta devorator nu depinde la mine de stare sau oboseala, caci, oricum, nici nu ma apuc de citit romane decat in perioade in care am "stare" pentru citit." 

Am incheiat citatul. :)))

Asadar, acestea mi-au fost gandurile azi, in tren, privind-o pe doamna aceea cum citea ea impertubabila din cartea ei, al carei titlu l-am aflat mai tarziu de la Adrian – o carte destul de solicitanta, din cate am inteles, care necesita o mare concentrare mai ales pe idei filozofice si ideologii politice, decat pe actiune si personaje.

Dar, in fine, fiecare functioneaza diferit, in stilul propriu. Si este bine ca este asa. J

„În metafizica chinezească, vara corespunde inimii – împărăteasa trupului. 

Inima care trăiește vara se deschide larg, ca o floare care își cunoaște menirea. Ea simte ritmurile nevăzute ale lumii și le transformă în armonie. Spiritul Shen locuiește aici – conștiința, inspirația, focul viu.

Totul arde cu o bucurie ce nu cere permisiune. Sub influența focului, tot ce trăiește caută conexiune: floarea îmbrățișează albina, soarele îmbrățișează pielea, inima îmbrățișează iubirea.

Focul – Elementul care guvernează vara – nu se mulțumește cu repetiția. El caută extazul revelației. Aduce căldură în sânge, dar și claritate în privire. Sub el, râsul se aude mai limpede, dansul se mișcă mai fluid.

Ce a fost sămânță în primăvară, acum devine floare plină. În această clipă, între Cer și Pământ, omul poate contempla strălucirea esenței sale.

Vara aduce și focul interior: înțelepciunea care luminează fără a arde, pasiunea care construiește fără a consuma. Aceasta e cunoașterea focului rafinat – nu flacără haotică, ci torță sacră, purtătoare de sens.

Când trăiești vara cu inima deschisă, ești în dialog cu întregul Univers.”

Suada Agachi

Cleopatra Coman :

Te rog, nu mai veni în natura. Sunt insecte, e cald și mizerie și poate te si murdărești. Rămâi in biroul tau steril, dezinfectat, cu lumina albastra care iti prăjește mintea și nervii și te duce la burnout iar apoi la depresie și anxietate.

Te rog, nu culege plante de leac de pe câmpuri, mai bine bagă un antibiotic. Doar nu ai înnebunit sa bagi in tine bălării, doar nu suntem în epoca de piatră.

Te rog, daca vii în natură musai sa cante boxa după tine cu ceva manele că să știe toată pădurea că ai ajuns. Și dacă se poate să lași și gunoaie in urma ta, doar nu ești nebun sa le iei acasă.

Te rog, daca vii în natură da-te cu toate cremele posibile de protecție solară și de țânțari. Sa nu te prindă soarele, doamne feri, poate faci ceva buba pe corp. Și musai hai fara palarie că doar nu îți vei strica parul. Și musai cu machiaj sa se vadă.

Daca cumva te-ai dilit și vii în natură, ia și o prietena cu tine și hliziti-va sa vă audă până în satul vecin. Nu cumva să stați în liniște și să contemplați la natura și ritmuri și ciclurile vieții. Hăhăiți-vă în gura mare. Mai tare!

Daca mergi în natura lângă un lac, râu sau mare, sub nicio forma sa nu atingi apa. Este contaminată, murdară și plină de microbi. Si se duce bronzul ăla sintetic ce îl ai pe tine. In plus, apa e udă, stii ce zic?

Și te mai rog, daca vii în natură, nu sta mai mult de 5-10 minute că e plictisitor, nu se întâmplă nimic, e prea liniște și îți vei auzi toate gândurile alea intruzive care îți spun adevăruri despre viața ta dar tu le dai cu snooze de ani de zile. Că poate daca le auzi o sa te ia panica și vei divorța, îți vei baga picioarele în el job de c**** sau vei înțelege că.... (continua tu ideea in comentarii)

Pentru 17 iunie 2025:

CONJUNCȚIA MARS-REGULUS: Când soarele apune în seara asta, ieși afară și privește spre vest. Marte și Regulus sunt în conjuncție, la mai puțin de un grad distanță pe cerul amurgului de seară. „Frumusețea culorilor lor este halucinantă”, spune Gianluca Masi, care trimite această imagine de la instalația Proiectului Virtual Telescop din Manciano, Italia.

Regulus este o stea alb-albastru în constelația Leu, în timp ce Marte, la fel de strălucitoare, este o planetă roșu-ruginit care trece pe lângă noi câteva nopți. Culorile lor greșite sunt vizibile pentru ochiul fără ajutor și arată grozav în ocularul oricărui telescop din curte.

Masi notează că nu sunt singuri. „Uită-te între cele două pietre strălucitoare”, spune el. "Există un loc palid, puțin schimbat mai aproape de Regulus. Acea fantomă este galaxia pitică Leo, la aproximativ 820.000 de ani lumină distanță. Capturarea ei în același cadru ca Marte și Regulus este ceva rar și profund evocator. "

https://web.facebook.com/okiethewatchman/posts/1126304726197285

*

17 iunie 2025 — Deliciu cu două stele

Notați-vă în calendar! În noaptea de 17 iunie, privitorii cerului vor avea parte de un răsfăț celest — o încântare dublă stele!

Pe 17 iunie 2025, cerul nopții va prezenta un eveniment ceresc uimitor - fenomenul Marte-Regulus Double Star. Planeta roșie Marte va trece remarcabil de aproape de Regulus, cea mai strălucitoare stea din constelația Leu, creând iluzia unei stele duble orbitoare.

Această aliniere nu este doar izbitoare vizual, ci și bogată în semnificații astronomice. Regulus, adesea numită Inima Leului, este una dintre cele patru stele regale ale Persiei antice, asociată istoric cu conducerea și îndrumarea cosmică. Proximitatea planetei Marte, o planetă care simbolizează acțiunea și determinarea, adaugă un strat intrigant acestui eveniment.

Pentru cea mai bună priveliște, uitați-vă spre vest după apus. O pereche de binoclu sau un telescop mic vor spori experiența, permițându-vă să apreciați contrastul subtil de culoare dintre nuanța roșiatică a lui Marte și strălucirea alb-albastru a lui Regulus.

Pentru 19 iunie 2025:

19 iunie: Nu rata Tripla Conjuncție!

Notați-vă în calendar! La primele ore ale zilei de 19 iunie, o triplă conjuncție uimitoare va lumina cerul zorilor în timp ce Luna, Saturn și Neptun apar apropiate.

Cel mai bine privit chiar înainte de răsăritul soarelui pe cerul estic

Neptun poate necesita binoclu sau telescop

Un eveniment obligatoriu pentru privitori și astrofotografi!

Nu ratați această rară și liniștită adunare planetară pe cerul dinainte de răsărit.

*

19 iunie 2025 – Față zâmbitoare celestă!

Pregătește-te pentru o priveliște rară și înduioșătoare pe cerul dinainte de răsărit! În această dimineață specială, Luna, Saturn și Neptun se vor alinia într-un mod care seamănă cu o față gigantică zâmbitoare cosmică.

Privește spre est chiar înainte de răsărit pentru a vedea:

Semiluna formând „zâmbetul”

Saturn și Neptun formând „ochii”

Această conjuncție triplă rară nu va lumina doar cerul - îți va ridica moralul! Nu ratați modul universului de a ne zâmbi înapoi.

21 iunie - Solstițiul de vară

Cea mai lungă zi și cea mai scurtă noapte din an!

Pe 21 iunie, emisfera nordică se înclină cel mai aproape de Soare, marcând începutul oficial al verii astronomice.

Ce înseamnă asta pentru tine? Mai multă lumină, mai târziu apusuri și o șansă de a sărbători sezonul în toată strălucirea lui. De-a lungul culturilor și continentelor, oamenii au onorat acest moment de cotitură timp de mii de ani - cu focuri de tabără, dansuri și vizionări.

Și se întâmplă mai mult decât doar soare. Aceasta este, de asemenea, cea mai scurtă noapte a anului - un moment perfect pentru a lua un telescop sau aplicația preferată de privit stelele și a vedea ce este vizibil după apus. Stelele, planetele și poate chiar un meteorit sau doi așteaptă.

22 iunie 2025

Luna întâlnește cele șapte surori

Chiar înainte de răsărit, privește cerul de est pentru o întâlnire celestă magică!

Semiluna subțire în scădere va trece lângă roiul de stele strălucitor al Pleiadelor - cunoscută și sub numele de Cele Șapte Surori. Această abordare apropiată oferă un răsfăț vizual uimitor, atât cu strălucirea Lunii, cât și cu stelele albastre delicate ale Pleiadelor strălucind deasupra orizontului.

Cel mai bun moment de văzut: Înainte de răsărit, jos pe cerul estic.

17.06.2025