Motto: ,,S-ar putea întâmpla fel de fel de miracole (...) Dar trebuie să te înveţe cineva cum să le priveşti, ca să ştii că sunt miracole. Altminteri, nici măcar nu le vezi. Treci pe lângă ele şi nu ştii că sunt miracole. Nu le vezi…” (Mircea Eliade/ Noapte de sânziene)
Astazi, cu ocazia sarbatorii Sanzaienelor, va prezit un nou poem, proaspat scos din atelierul meu de creatie, respectiv, din bagheta mea magica. :)
Sunt nascuta in aceasta luna estivala, iunie, luna solara, magnifica, maxim de luminoasa, luna Echinoctiului de Vara.
M-am nascut aproape in prag de Sanzaiene, deci sunt o Sanziana autentica, in trup si in spirit. ;-)
Sanziana = Sfanta Zana. ;-)
O
Sânziană alături
de un Mag
Autor:
Liliana Paşcanu
(1)
De când mă ştiu
sunt Liliana Sânziana,
Şi mi-am vrăjit şi eu Ursitul. Negreşit.
Mi-am pus în
păr cununa fermecată
Şi-n taina nopţii incantaţii am şoptit.
Sub clar de lună
plină, argintată,
Pe mal de râu,
descultă am păşit
Cu poala rochiei la brâu,
sub cingătoare,
Purtând în piept doar chipul lui iubit,
(2)
Am răsucit în palme ierburi sacre,
Mi-am strâns
magia toată-n gând curat
Şi-n mijlocul pădurii seculare
Pe el, Ursitul meu, l-am fermecat:
Să-mi fie-n veşnicie numai mie
Paharul plin. Iar eu să-i
fiu doar lui
Licoare de iubire, mierea dulce,
Ambrozia de Zei, cum alta nu-i.
(3)
Cu părul blond şi despletit pe umeri,
Cu trupul zvelt şi pasul
delicat,
L-am ispitit, în
miez nocturn, să-mi fie
De dragostea din mine-ngenuncheat.
Dar m-a privit cum nimeni n-o făcuse!
„Frumoasă
ca o zână” m-a văzut.
Şi m-a iubit cum
nimeni nu-ndraznise!
Cum nimeni pân’
la el nu a putut!
(4)
Şi-aşa, din Sânziana-Vrăjitoare
M-a transformat în
Zână, până-n zori!
Căci el, Ursitul,
nu era oricine:
Era şi el din Neam de Vrăjitori.
Fusese-nscris în
stele să apară
În
calea mea cu chip de blând Bărbat,
Dar el era chiar Magul din Povestea
In care reciproc ne-am fermecat.
(5)
Acum, avem pe umeri aripi albe.
Şi eu, şi el. Iar vrăji încă mai ştim.
Însă le facem amândoi,
deodată,
Iubirea împreună o-mpletim.
Verighetele pe mâini
stau mărturie:
La vrăjile oricui
suntem imuni.
Ne suntem leac şi scut,
suntem Lumina
Unită din doi Sori şi două
Luni.
(6)
Nimic şi nimeni nu ne stă-mpotrivă!
Bagheta fermecată şi-un toiag
Compun blazonul nostru, cuplul magic:
O Zână Bună alături de un Mag.
Eu sunt şi azi aceeaşi Sânziană,
El e acelaşi blând şi drag Bărbat.
Dar, dincolo de aparenţa asta...
Eu sunt vrăjită, iar el fermecat! J)
*
El m-a vrăjit,
iar eu l-am fermecat.
De-aveaţi
vreun dubiu, eu v-am confirmat. :)))
Notă copyright:
Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat de legea drepturilor de autor. Toate textele si poeziile publicate pe acest blog sunt creatia autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pascanu, cu exceptia celor care au alta specificatie, la care este mentionata in mod explicit sursa/autorul.
Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare sau recenzii, cu menţionarea sursei (link catre blog).
Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea şi unicitatea!
Îţi doresc lectura placuta!
Cu drag,
Liliana Pascanu,
Azi, Liliana Sanziana, Zana cea Buna :)
„Sânzienele își au originea într-un străvechi cult solar. Denumirea este preluată, probabil, de la Sancta Diana, zeița romană a vânătorii și pădurilor. Alte surse spun că numele vine de la micile flori de câmp, galben-aurii sau albe, cu miros dulce-suav, sânzienele sau floarea Sfântului Ion.
În credința populară, Sânzienele sunt Zâne tinere și frumoase,
blânde și vesele, niște adevărate preotese ale soarelui, divinități nocturne,
ascunse prin pădurile întunecate, neumblate de om.
Despre noaptea SÂNZIENELOR se crede că este magică,
momentul în care minunile sunt posibile, iar cerurile se deschid, așa după cum
spune tradiția populară. În ajunul acestei zile, se culeg flori de sânziene, ce
vor fi legate în formă de coronițe sau de cruce și duse la biserică, pentru a
fi sfințite. Porţile, uşile şi ferestrele caselor vor fi împodobite cu aceste
flori sfințite, pentru a feri gospodăria de duhurile necurate. Fetele se scaldă
în ape curgătoare, în locuri tăinuite sau se tăvălesc prin sânzienele înrourate
spre a fi frumoase și îndrăgite de-a lungul anului.
Se mai spune că din noaptea zilei de Sânziene, Fata
Pădurii rupe vârfurile florilor, adică le ia puterea şi mirosurile, în
calitatea ei de stăpână absolută a florilor de leac, a florilor rare, a celor
magice, a apelor minerale şi termale, a vânturilor, a munţilor, a codrilor.
Sânzienele sau Sfintele
Zâne ar putea fi ipostaza benefică a Fetei Pădurii, Marea Zeiţă a
vegetaţiei – fiindcă florile de Sânziene intră tot în patrimoniul ei.
La origine, Sânzienele provin dintr-un cult geto-dacic care slăvea soarele. Sunt reprezentate grafic ca trei sau patru fete care poartă cununi de flori de sânziene și se învârt într-o horă amețitoare.
În Noaptea de Sânziene, Eliade spune că dansul lor deschide cerurile ”pentru cei care știu să le privească”. Mitologia spune că ele sunt deasupra de timp și/sau înafara lui.
În romanul lui Eliade personajele principale discută mai ales
despre acest aspect al sărbătorii: “Să scapi de Timp. Să ieşi din Timp. Priveşte
bine în jurul d-tale: ţi se fac din toate părţile semne. Încrede-te în
semne. Urmareste-le.”
24.06.2025
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)