Motto: "Respect-o, nu pentru ca ea e Femeie, ci pentru ca tu esti Barbat."
Motto (versuri din piesa Macarena):
"- Dacă nu erau bărbații, cine vă proteja?
- Să ne protejeze de cine?"
Pe 14 februarie, chiar de ziua indragostitilor, o tanara cantareata din zona hip-hop a lansat o piesa care a facut valuri in media romanesca prin stilul abrupt, taios, dur, chiar vulgar, prin care ea, o femeie, si-a transmis mesajul de revolta, indignare si manifest impotriva masculinitatii toxice, impotriva barbatilor dominatori, agresivi, misogini sau abuzatori de orice natura (verbala, psihica, sexuala, fizica, etc), barbati carora multe femei le devin victime.
Este un Manifest si impotriva tabuu-rilor societatii patriarhale, a cutumelor si fricilor transmise din generatie in generatie in familiile traditionale, cele care tind sa transforme femeile in victime, provocandu-le traume majore si inoculandu-le astfel convingerea total gresita ca "toti barbatii sunt la fel".
Limbajul licentios prin care artista a ales sa-si transmita mesajul pare, la prima vedere, motivul care a ridicat valurile de revolta si reactia controversata din partea publicului.
Adevarul este ca, de fapt, situatia expusa in versurile ei, reflecta o realitate care este ca un buboi foarte bine ascuns sub pres, unul rusinos, un tabu dureros. versurile si simbolistica clipului au rascolit istoria a foarte multor femei, care si-au simtit in sfarsit recunoscute si expuse traumele si ranile create de diverse abuzuri.
Astfel, inca un buboi al societatii noastre, inca atat de patriarhala, in mod evident, s-a spart. Si e bine ca s-a spart. A iesit mult puroi. Si e bine ca a iesit. De-abia de aici inainte se poate incepe vindecarea.
Cu fiecare femeie care are curaj sa spuna NU atunci cand pentru ea este NU se mai face un pas inainte spre diminuarea si chiar spre eliminarea abuzurilor, spre instaurarea respectului reciproc, al echilibrului feminin-masculin.
Cu fiecare barbat care constientizeaza ca femeia nu este un bun asupra caruia el detine proprietatea, ca nu ii este nici inferioara, ca ea are dreptul sa-si exprime, fara a fi umilita si degradata, o opinie diferita, o dezaprobare, un refuz, ca ea are dreptul sa spuna oricand NU si sa-i fie respectat respectat acest NU, se mai pune o caramida in construirea relatiilor sanatoase dintre feminin si masculin.
Am facut o selectie de materiale de pe internet, legate de acest subiect, pentru ca mi s-a parut important sa marchez si eu, pe blogul meu, acest moment de furtuna sociala, produsa cu scopul de a sustine procesul de aparare a dreptului Femeii de a-si apartine siesi.
Cu atat mai mult cu cat am propria istorie in care nu am fost scutita de abuzuri din partea acestei masculinitati toxice.
Si, pentru ca eu mi-am vindecat cu mult timp in urma traumele create de acele abuzuri, pot sa vorbesc despre ele. Mai ales ca eu traiesc in prezent alaturi de Barbatul care mi-a demonstrat ca "nu toti barbatii sunt la fel". Ca mai sunt si barbati buni pe lumea asta, nu doar cei rai, abuzatorii.
Modul prin care eu mi-am procesat acele traume, la vremea respectiva, a fost transmutarea lor prin energia poeziei, a versurilor. Am compus poeme in care mi-am pus toata suferinta si, astfel, am sublimat-o. Nu mi le-a citit nimeni in perioada respectiva, totul era un secret, un tabu, desigur. Nu trebuia sa stie nimeni prin ce trec. Trebuia "sa ma protejez". Tabu, da. Le-am scos la lumina pentru prima data abia cand le-am publicat pe acest blog, dupa multi ani dupa ce se consumase istoria care le generase.
Asadar, in periplul meu de cautare pe internet a impresiilor legate de aceasta piesa muzicala a Erikai, chiar am dat si peste un comentariu (l-am marcat cu albastru mai jos, in cuprins) care spune ca in vremurile de azi, atat de tehnologizate, oamenii nu mai sunt receptivi la poezie, in general, poate doar la versurile cantecelor.
Si ca abia acum s-a declansat un resort, prin acest cantec, caci mesajul prea brutal a contrastat puternic cu retorica aparent poetica a unor versuri. Si ca doar prin astfel de texte dure, adresate fix in limbajul vulgar al abuzatorilor, mesajul putea ajunge in primul rand la urechea lor si abia apoi a lumii, in general, pentru a produce un declick, o reactie, o spargere a tabu-urilor. o evidentiere a problematicii, o scoatere de sub pres a traumelor victimelor pentru a fi cunoscute, procesate, vindecate.
Acest comentariu m-a determinat sa-mi caut toate acele poezii scrise demult, atunci, in acele perioade critice, si sa le adun la un loc intr-o postare pe care o voi face separat, caci merita un spatiu separat, fiind legate strict de experienta mea personala. Eu cu mine insami. Si cu Dumnezeu.
Mai jos urmeaza diferite puncte de vedere si reactii publice fata de aceasta piesa muzicala, cu mesajul ei controversat. Bineinteles, le-am selectat pe cele care sunt in asentimentul meu, chiar daca unele sunt exprimate cam cu acelasi limbaj licentios ca in versurile cantecului. Eu sunt o doamna finuta, delicata si chiar pudibonda, dar uneori, unele lucruri trebuie spuse intr-un anumit fel ca sa fie auzite, ascultate, intelese.
Atentie, mamelor de fete: atentie mare la barbatii care sunt in preajma fetelor, indiferent de varsta lor! Indiferent cine sunt, straini sau din familie.
Atentie mamelor de baieti: de educatia pe care voi le-o dati de mici, prin care ii invatati (sau nu) sa respecte femeia, depinde ce fel de barbati vor deveni pentru femeile din jurul lor. Si mai ales pentru Femeia din viata lor.
Este adevarat, nu se predau in scoli lectii despre viata, despre cuplu, despre relatiile dintre femei si barbati. Nici in familii nu se prea vorbeste despre asta. Este in continuare un subiect tabu. Insa acum, cu internetul, exista o multime de surse de informare si doar cine nu vrea nu gaseste materiale din care sa invete, sa-si cizeleze educatia, sa inteleaga si sa se formeze ca om mai bun, mai intelept. Autodezvoltarea este doar o alegere. Cu putin discernamant, se poate sa te autoeduci!
Eu chiar am adunat pe acest blog mai multe materiale utile, atat fetelor/femeilor cat si baietilor/barbatilor. Sunt 31 de insemnari publicate la rand, consecutiv, in octombrie 2023. Am selectat mai jos cateva titluri mai specifice acestui subiect.
2.A
trai in Integritate si a fi un Exemplul Personal
3.Relații
de cuplu sănătoase, asumate de ambii parteneri, durabile
5.Femeie,
spune-mi cu cine te insotesti ca sa-ti spun cine esti!
8.Relația
cu un om evoluat spiritual (cu un nivel inalt de Constiinta)
9.Cand
te privesti in Oglinda, ce vezi?
14.Cand
vine timpul sa intelegi si sa te schimbi
15.Pentru
Mame - in special. Pentru Femei - in general.
16.Femeia
din mine si din toate celelalte Femei
19.“Nu
poți aștepta până când viața nu mai e grea ca să te decizi să fii fericit.”
20.De
ce unii oameni prefera sa fie singuri?
30.1.Pentru
BARBATI si despre barbati
Petronela Rotar,
28 februarie 2019
„Azi mi-a zis cineva: "ce plină ești de tine", iar eu am citit: ce plină ești cu tine. Și sunt. Sunt plină cu/de mine după peste 35 de ani în care am fost goală de mine. E nevoie de un om gol de sine să remarce cu răutate și insultător plinătatea altcuiva. Știu cum e. Am fost și eu acolo. Am fost atît de goală de mine încît aveam nevoie să îi micșorez pe ceilalți ca să nu mă mai simt inferioară. Disprețul meu era mereu doar un mecanism de apărare. Mi-a luat ani mulți de lucru foarte greu și serios să mă umplu cu mine.
Încet, am pus bucată cu bucată la loc. Fiindcă nu
m-am născut așa, goală de mine și lipsită de drag de mine. Dar am fost
deposedată cu fiecare critică, insultă, umilință, bătaie. Și apoi am stat așa,
goală și înveninată, multă vreme. Dar am început să pun bucățile la loc. E
muncă grea reumplerea. Încă mai am de lucru. Însă da, sunt cel mai plină de/cu
mine din viața mea de adult. Mă apreciez. Știu cine sunt și cît valorez. Mă
plac. Mă pun pe primul loc. De cînd fac asta, îi apreciez și pe ceilalți. Îi
plac. Le văd valoarea. Îi admir sincer, fără invidie, fără sentimentul
inutilității de dinainte. Nu mai disprețuiesc pe nimeni. Cu atît mai puțin pe
cei mai buni decît mine. Doar mă bucur de întîlniri și de ce pot învăța de la
ei. Și îmi sunt recunoscătoare mie în fiecare zi pentru asta.”
„Iunia Pașca,
autoarea versurilor de mai jos:
”Mi s-a cerut părerea despre Erika, și Macarena.
Răspund în felul meu, tot prin cuvinte, cu o poezie pe
care am scris-o acum câteva luni, care o descrie pe Erika.
Și descrie mesajul ei.
Însă în alte cuvinte. Din altă energie interioară.
Și faptul că această poezie nu va avea un milion de
vizualizări spune mai multe despre noi ca societate decât despre Erika.
*
FEMEIA CARE
URLĂ
Femeia care sparge vasele
din bucatarie nu e posedată,
Ci e neauzită.
Femeia care te sperie cu
“crizele” ei
nu e nebună,
E epuizată.
De cele mai multe ori, de
viață.
Femeia care urlă azi o face,
printre altele,
pentru că mama ei n-a urlat,
Sau străbunica ei,
Sau poate tot neamul ei.
Nu urlă că așa vrea,
Ci că e la capătul puterii
de a îndura.
E disperată de neputință.
De lipsa sprijinului,
De presiunea de a performa
După niște reguli care nu i
se potrivesc,
La construirea cărora nu a
participat,
Și care storc în fiecare
clipă viața din ea.
Femeia care urlă azi o face
din disperare
Din atâta de-conectare,
Încât nu mai vede decât prin
ochii orbi ai Furiei
ce e gata să spintece.
Atât de însetată de
dreptate
încât nu mai vede al cui
sânge curge.
Femeia care urlă azi nu-și
urlă doar durerea proprie,
Ci a mamei care n-a
îndrăznit,
a bunicii care n-a putut,
a străbunicii care n-a avut
acest privilegiu
pentru că era ocupată cu
supraviețuirea
într-o lume privată de
energie feminină.
Femeia care urlă azi o face pentru fiecare
femeie
căreia i s-a băgat pumnul în
gură
Fizic sau cu diplomație,
Eventual cu un rânjet
pervers pe față.
Căreia i s-au zburat dinții
din gură pentru că a îndrăznit să spună NU
Care a fost dată cu capul de
pereți nu doar de “patriarhat”,
Ci de patriarhul din tata
Și de multe ori din mama.
Femeia urlă azi pentru că
abuzul acela chiar NU a fost ok.
Pentru că nu i-a spus nimeni
asta,
și a presupus că a fost vina
ei.
Urlă pentru că nu a ținut-o
nimeni de frunte să-și vomite nedreptatea,
Ci i-au spus doar să tacă,
să uite, să meargă mai departe.
Urlă pentru că o DOARE,
În piept o doare, și în
pântec,
Și în stomac acolo unde o
lovește de fiecare dată când i se spune
Șșșșșh,
Lasă,
Lasă de la tine,
Lasă să treacă,
Lasă că va fi bine.
De fiecare dată când o altă femeie îi bagă pumnul în gură
spunându-i că nu e nici
prima nici ultima,
Că la un moment dat n-o să
mai doară,
Că e și vina ei,
Că așa a dat Dumnezeu,
Că trebuie doar să vadă
partea bună,
Că oricum nu o va asculta
nimeni,
Că e prea neînsemnată să
schimbe ceva,
Că așa a fost de când îi
lumea,
Că nu se moare din atât,
Că e puternică și poate
duce,
Că nu are ce să facă, așa că
mai bine să tacă.
De fiecare dată când un bărbat îi bagă pumnul în gură
Privind-o de sus în jos
De preferință disprețuitor
Doar pentru că nu are flegmă
și ….e.
Când face mișto de
vulnerabilitatea ei
pentru că simte că l-ar
ucide un asemenea nivel de goliciune.
Când e dezgustat de
sensibilitatea ei
pentru că îi e imposibil
să-și simtă și îndure propria sensibilitate.
Când o strivește sub papucul
lui doar pentru că poate.
Pentru că neputința ei îi
aduce aminte de propria neputință,
Și pentru că nu o poate
gestiona,
Dă cu pumnul tare, să iasă
sânge de undeva.
Să pedepsească pe cineva
care nu poate riposta
Pentru toate neputințele
lui.
Greșelile și trădările lui.
(respira)
Femeia care urlă azi o face pentru că se urăște.
A ajuns să se deteste pentru
că a cedat de atâtea ori
În fața ta, a lui, a
ei,
a patriarhului din
tata,
și de multe ori din mama.
Că a mai tăiat o bucățică
din ea pentru a-și hrăni copiii
Și pentru a-și hrăni
parinții
Și pentru a hrăni toate
gurile flămânde
care amenințau că o scuipă
dacă nu le satisface.
Că și-a mai vândut o
bucățică de suflet
când a spus încă un Da ce de
fapt era Nu,
Când a acceptat să se
prostitueze la un job pe care îl detestă
doar pentru a pune ceva pe
masa copiiilor,
sau a avea cu ce etichete să
impresioneze gura lumii.
Femeia care urlă azi se urăște pentru că s-a
prostituat social
Și-a vândut nu doar trupul,
ci și sufletul pentru atenție,
Pentru acceptare,
Pentru a fi aprobată și
primită în niște găști
Care nu dau doi bani pe
inima și sufletul ei.
Însă are impresia că dacă nu
e cu ei,
E a nimănui.
(respira)
Femeia care urlă azi a ajuns
la capătul puterilor
de a duce în spate povara
lui “trebuie”
A lui “se cuvine”
A lui “doar așa e voie”
A lui “așa e bine”
A lui “femeia e făcută să…”
“Rolul femeii e să…”
“Femeia trebuie să…”
Femeii care urlă azi îi pușcă venele
de nedreptate,
abuz,
control,
minciuni,
deconectare,
cuști poleite cu aur.
Femeia care urlă azi nu o face că-i nebună,
Ci o face ca să o auzi.
Să-i auzi disperarea că se
simte tot singură,
chiar și atunci când ești
lângă ea.
Că nu poate să mai ducă
viața în spate,
Că atunci când se simte
nefericită, neîmplinită, neînțeleasă,
Atunci când sufletul ei abia
se târăște
Tot trebuie
Să pună copiiilor pe masă
În ghiozdane
În inimi
Ceva de valoare.
Că se simte singură pentru
că tribul susținător de odinioară
s-a transformat în grămezi
de oameni
gata să o arate cu degetul
la orice mișcare.
Care știu mai bine ce e bine
și ce e rău pentru ea
Și pentru copiii ei.
Care stau după colț parcă
abia așteptând să o taxeze
Că nu e perfectă
Și corespunzătoare
Ca femeie, ca mamă, ca
fiică,
angajată, colegă, șefă,
iubită.
Femeia care urlă azi vrea să se oprească
într-o lume care o împinge
într-una
Spre mai mult, mai mare, mai
sus, mai departe.
Mai spre moarte.
Femeia care urlă azi e ca o lupoaică hăituită de o
lume oarbă,
Care o încolțește cu furci
doar pentru că poate.
Femeia care urlă azi are
nevoie să o lași să-și vomite nedreptatea,
Și apoi să o ții în brațe
până își plânge durerea,
Și apoi să vă luați de
mână
și împreună să creați o lume
mai bună.
(Autor versuri: Iunia Pașca)
„Cum nu mai am de mai bine de jumătate de an FB pe
telefon, iar de pe laptop intru foarte rar, era să-mi scape subiectul
săptămînii. Am făcut greșeala să mă uit în comentarii la ceva influencer care o
distribuise și am simțit nevoia să mă mut nu doar din țară, ci și de pe
planetă.
Piesa asta e un strigăt, un manifest și e așa cum e
nevoie să fie, pe limba celor care au nevoie să audă asta. Iar faptul că face
vîlvă e exact ce are nevoie societatea asta amorțită, misogină, traumatizată.
Și, de fapt, Mirel din Turnu Măgurele sîntem fiecare
dintre noi la un moment dat.
LE: Am vorbit despre asta des, însă tot pare că
degeaba: cînd vine vorba de cît misoginism sistemic a existat în societate,
cîtă traumă: violuri, femei vîndute, femei bătute la sînge, omorîte, tratate ca
cetățeni de rang 2, discriminate, plătite prost, nelăsate să se educe etc etc
etc etc etc pot scrie o zi la cît rău le-a fost făcut femeilor, E NORMAL SĂ
EXISTE MULTĂ FURIE!!!! Furia e sănătoasă. E prima oară istoric vorbind că putem
fi furioase pe bărbați. Prima oară! E o etapă sănătoasă ca să ajungem la
împăcare. E o reglare de conturi istorică. Și e normal să fie așa.
Vă las un poem scris de mine în urmă cu mulți ani,
face parte din volumul Efectul Pervers, din același registru al furiei, un poem
manifest:
sindromul tourette
‘tu-vă morții mamelor voastre
de neterminați și lăbari
‘tu-vă în curu ăla mare mamele castratoare
care v-au trasformat în grămezi de rahat
lua-v-ar dracu’ cu gena lașității cu tot
cu nevoia de a domina și a crea dependență
nerezolvaților psihic și lașilor
speriaților
lipsiților de coaie
pulifricilor
nu v-ar mai ține naibii pămîntul!
(asta nu e poezie, veți spune
așa e, aveți perfectă dreptate
e țipăt)
Zici ca au înnebunit toti cu fel de fel de
"argumente" împotriva acestei piese. Încă procesez un comentariu al
unei doamne, "aceasta piesă nu reprezintă realitatea, este o
scorneală"... Nu stiu unde trăiește ea, clar nu pe aici
Laura Sol plus ca și daca o recunoști …
ce să faci ca : 1. nu te crede nimeni 2. Daca te crede ‘ no lasă ca e bărbat …
e ok sa te bată ca tot acasă vine (și ți mai iei o serie ca ai îndrăznit sa te
plângi la vecina și l ai făcut de râs la băieții de la birt‘ 3. ‘Așa s bărbații
de sute de ani te ai trezit tu sa i schimbi ‘
Andrei C. Pușcașu - Jurnalul Unui Psiholog ·
Just, Petronela! Prejudecățile, misoginismul, nu
sunt decât forme ale rigidității, ale fricii (de nou, de divers, de
necunoscut). Nu sunt decât dovada că se preiau convingeri disfuncționale despre
viață, despre oameni, din familie, din anturaj, fără să fie trecute prin
filtrul personal.
Corect! E bine că acum putem vorbi în sfârșit și duce
vorba cât mai departe despre asta. E bine că putem să strigăm, să țipăm, să
spargem, să lovim ca să acceptăm furia, neputința, rușinea, vina fără vină... E
foarte bine că trăim în vremuri de o deschidere nemaipomenită, depinde doar de
noi ce facem cu această deschidere.
Esti singura care este alaturi de victime, in rest
toti au spus asa: vaiii…fetelor, dar de ce umblati cu Mirel din Targu Magurele.
Ca domne’ ei (barbatii) nu sunt asa, iar ele, doamnele nu ar putea patii nimic
pt ca sunt mult prea educate.De parca femeile fara educatie n-ar
conta…Respect Petronela Rotar
Nu știu de ce dar am impresia ca dacă era un bărbat ce
cânta melodia asta ( evident din punctul de vedere al
Unui bărbat ) mamă ce mai hit era … dar la varianta
asta ne dăm uimiți … unii, deranjați alții…ca deh ‘femeia tre’ să stea la oală
‘vb cântecului …
Roxana Cristina, nu ai impresia, chiar asa e, numai
cata BUG Mafia si altii, care au luat toate organele la cantat prin gura… si
rasunau boxele peste tot… fara sa fie nimeni oripilat. Asta
e chiar decenta piesa si macar transmite un mesaj pozitiv, fata de BUG care nu
doar ca aduc toate organele in repertoriu, dar transmit mesaje negative in
legatura cu femeile, familia.
Mă consider o femeie educată. Știu și eu să nu ies cu unii, cu alții. Aș zice că "știu să am grijă de mine". Cu toate astea educația mea nu-i împiedică pe mârlani, să claxoneze sau să fluiere și să strige după mine, să mă atingă pe stradă sau în mijloacele de transport în comun. Da, educația e importantă, dar trebuie educați EI și mai mult decât atât trași la răspundere legal, pt că sunt mulți "domni" trași la cravată, patru ace cu diplome, facultăți și neveste acasă care nu bănuiesc că ei în timpul liber se duc la "prostituate" care sunt poate de multe ori doar fete luate împotriva voinței lor și forțate într-un asemenea mediu. Sau domnii își fac mendrele cu un nepot, sau nepoată, care nu are încă vârsta la care să știe să spună "NU". Sau poate chiar soția e cea pe care a sedus-o cu vorbe și comportamente frumoase și după ce a prins-o în plasă ca pe un fluture nevinovat, a început să dea în ea...iar lumea habar n-are. Da' mai blamăm mult victimele în loc să facem ce trebuie și să îi tragem pe domni la răspundere? Deci, despre a cui lipsă de educație vorbiți?
Prima carte a ta, Petronela Rotar pe
care am citit-o eu, a fost cea de poezii. Mi s-a părut atât de ciudat, pentru
ca… noi parcă nu mai simțim nimic în versuri.
Se pare ca lumea s-a schimbat și poezia e
prea lentă pentru ritmul nostru.
Ascultăm încă muzica, doar aici mai tolerăm
versuri, unele abia le băgam în seamă.
Da…prin muzica încă se mai trimit mesaje și
versurile încă mai contează.
Desigur ca pentru mințile noastre agitate
și împrăștiate, e necesar ca pe lângă versuri să adăugăm imagini, astfel să
capteze atenția.
Poate ar trebui să existe mai multă poezie
pe piața noastră literară, începând desigur cu cititori dornici de poezie:)
Mi-am amintit acum și poezia asta, atunci
mi s-a părut foarte picantă.
Poate pt ca Baudalaire și Arghezi suna
altfel, dar potrivit epocii noastre, poezia ta nu e altceva decât o oglindire a
realității contemporane.
A mai fost o controversă recentă, legată de
arta, se pare ca poate să exprimă doar frumosul.
Asta este percepția generală în țara
noastră, mai accentuată decât în alte locuri, pentru ca suntem ceva mai în urmă
la nivel de cultură, în orice formă a ei.
Noi…uratul și grotescul, suferința și groaza, le ținem doar sub preș și nu ne place să fie scuturate așa în public. Este rușinos… Și prin rușine…fiecare traduce fix ceea ce are ca traumă în suflet.
Andreea Teodor - Coaching & Psihologie ·
Fix asta mi-am zis și eu când am citit supărarea
oamenilor “da ce dragă, nu putea vorbi frumos?”
Ce simt eu că nu cuprind oamenii este ca e greu să
vorbești despre abuz fără să existe furie.
Furia este reacția firească la abuz, nedreptate,
încălcare de limite etc., și este o emoție mobilizatoare, care ne ajută să ne
apărăm. E locul ei în mesaj. E locul ei în noi, femeile, când luăm contact cu
realitatea asta - și asta prea des!
Un alt lucru pe cere l-am mai văzut eu: anularea
mesajului pentru că e transmis cu limbaj licențios, dar asta e un fel de
gaslighting și la mine ajunge fix așa “nu pot conține adevărul pe care tocmai
l-ai spus, deci mi-e mai ușor să mut atenția pe felul tău de a vorbi ca să
ignor ce simt eu / cum mă atinge pe mine acest adevăr”.
Noh, eu o ascult pe repeat și sper că a trezit niște
conștientizări.
Ah,
ce tare! Observasem trioul Maiden-Mother-Crone ca etape transformatoare, dar,
citind comentariul, realizez ce fain mainile "zeitei" care reprezinta
intuitia/inconstientul colectiv se opresc din facutul aceluiasi lucru iar si
iar, astfel incepand un alt mod de a trai: despletite Fain tare!
Irimia Daniela
Ceea ce spune Erika în #Macarena este realitatea pentru majoritatea femeilor
din România.
Mirel este și un medic, un profesor, un
polițist, un șef ....
Dacă ne oprim la forma ....facem cam ce
se face în țara asta dintotdeauna.... "Dați mereu vina pe victime ca
idioții "
Nu ascult muzică românească, dar melodia Erikăi... are
ceva acolo, ceva special.
Ceva care ajunge la sufletul oricărei femei.
Am 22 de ani și, din păcate, înțeleg prea bine ce a
vrut să spună Erika. A zis-o bine. Fără ocolișuri și direct.
Nu e doar o melodie, e o operă.
Și, chiar dacă va mai dura până voi deveni mamă, și
mie îmi e frică dacă voi avea o fată. Știu prea bine cum e societatea. Cum sunt
Mirel-ii.
M-am scarbit si eu mai ales de comentariile atacatoare
ale doamnelor de varste, s-ar zice respectabile, dar in cazul lor doar varsta
s-a aratat respectabila, care mureau de raca sa o calce pe artista pe cap si sa
umple de injurii toate tinerele care scot un pic capul din noroi.
Mie-mi place piesa asta de nu mai pot! Tocmai
pentru că trezește toate aceste reacții în rândul oamenilor. O adevărata
provocare pentru cei care se află încă în negarea umbrei colective, dar și a
celei personale.
Insasi reactia multora la melodia asta, e dovada clara
ca sexismul este o problema adânc înrădăcinata al noi. Dublul standard este
șocant de neclintit. Unde ați văzut reacții din astea la maneliști, rapperi,
trapperi și chiar rockeri? Am crescut cu o groaza de melodii
"neortodoxe" nimeni nu a comentat atât. Când o face o femeie e
"HARAM" .... drum lung și lupte multe mai avem de dus pentru a fi
măcar respectate. Bărbaților le e frica ca nu cumva sa fie detronati. Noi nu
vrem tronul, vrem sa ardem tronurile.
Ororile prin care trec și au trecut femeile de-a
lungul timpului sunt dureroase și greu de digerat.
Din păcate, ura și războiul nu fac decât să caute
vinovați și să adâncească traumele.
Bărbații nu s-au schimbat atât de mult, chiar dacă
aparențele ar zice că au făcut-o. Evoluția din perspectiva drepturilor omului
și legile i-au obligat să-și înfrâneze instinctele, însă nu prea aveau cum
să-și vindece astfel și rănile. Aparențele sunt diferite, esența nu chiar atât
de diferită.
Bărbații care nu respectă femeile își pedepsesc, de
fapt, mamele. Pentru că nu au știut și nu au putut să-i iubească. Pentru că, la
rândul lor, au fost rănite. Foarte multe chiar de tații lor, adică tot de
bărbați, care au fost și ei răniți la rândul lor. Foarte mulți de mamele lor, adică
tot de femei.
Nu e nimeni vinovat, pur și simplu ăsta e ciclul
traumelor, ne facem rău unii altora fără să fim conștienți, iar ura și războiul
nu fac decât să alimenteze și să crească traumele ăstea.
Răul produs e tare greu de schimbat și ură va mai tot
fi, de ambele părți, însă răul care urmează să vină ar putea fi prevenit. Un
băiat care e iubit de mama lui, când va crește mare, va respecta și va iubi
femeile. Un băiat a cărui mamă va fi superiorul lui, când va crește mare, va
vrea să fie superiorul ei și o va proiecta în toate femeile care îi ies în
cale.
Soluția nu poate veni niciodată pe calea războiului.
Ura nu va fi niciodată o soluție și nici nu ar trebui promovată, chiar dacă o
putem accepta ca parte din procesul de vindecare.
Sky Sky nici nu a sugerat nimeni, cu atît mai puțin
eu, că soluția e războiul. Doar am normalizat, ca psiholog și psihoterapeut,
această etapă prin care trecem la nivel de societate. Furia nu e ură, e o
emoție de apărare și e absolut firească, iar ea ca să treacă trebuie trăită nu
reprimată. Vorbim totuși de o piesă, nu de un război nuclear, ce naiba.
Petronela Rotar, Știu că te refereai la piesa.
Eu mă refeream mai mult la ce s-a creat în jurul ei. Și la cum arată, în
general, discuțiile, când se ajunge la subiectul ăsta. Din păcate, e un război
și multă ură. Iar rezultatele încep să se vadă în diferențele ăstea dintre
masculin și feminin, care începem să înțelegem tot mai puțin care cui aparțin.
Exprimarea furiei sună frumos la tine și la femeile care sunt conștiente de ce
înseamnă asta, însă realitatea nu arată prea bine. Și bărbații își exprimă
furia pe mama lor, când rănesc femeile
Sky Sky, Eu zic sa pastram proportiile.
Nu comparam o piesa care pana la urma este si hip hop (nu ca ar conta neaparat,
dar in piesele de genul limbajul licentios este frecvent), cu ideea ca barbatii
care ranesc femei sunt raniti si ei. E din cu totul alt registru ceea ce
spuneti.
Plus ca piese agresive indreptate invers au existat de
ani de zile (a se vedea Parazitii, Mafia etc) si nu s’a mai scandalizat nimeni
ca e un razboi “mondial” pe cale sa inceapa.
Corina Ghionea, Femeile au avut și vor avea
întotdeauna puterea și controlul, pentru că ele dau viață. E important doar cum
aleg să le folosească. Au fost înzestrate cu capacitatea asta emoțională și cu
puterea de a iubi mult mai autentic și mai frumos. Iar asta e cea mai mare
putere pe care o poate primi un om.
Pot să-și folosească puterea construind sau pot să
rămână în capcana victimizării și să-și piardă puterea. De înțeles și
justificat, de altfel, însă inutil.
Înțeleg că e doar o piesă, însă pot să văd prin ea
imaginea femeii moderne care își folosește puterea într-o direcție deloc
constructivă. Își pierde, de fapt, puterea și își pierde cu pași repezi și
feminitatea. Pentru că, nu-i așa, comparațiile ăstea despre ce “piese” au făcut
și fac bărbații exact în direcția asta o să îndrepte femeile. O să facă și ele
la fel de aici înainte. Dacă bărbații au putut fi bărbați, de ce să nu fie și
ele acum, dacă tot pot
Am privit reacțiile și discuțiile care s-au creat în
jurul piesei ca o imagine generală a luptei din “războiul” ăsta al sexelor și
nu m-am referit strict la piesă. Care, am înțeles, e doar o piesă. Cum au fost
atâtea făcute de bărbați și nu i-a pedepsit nimeni
Sky Sky, Am inteles, e parerea dvs.
Discutii vor fi mereu cand va aparea un element de noutate. Parerea mea e ca
n’o sa se intample absolut nimic, nu va aparea nicio miscare de rezistenta ca
urmare a discutiilor. Ori va fi un moment care va trece, cum au fost atatea
piese care au rupt topurile si apoi au fost inlocuite de altele mai noi, ori
fata asta va mai face piese de genul, vazand ca are succes cu ele. In cazul
asta se va crea probabil o nisa pe tema asta, pt ca genul asta muzical nu place
si nu va placea niciodata oricui.
Corect, chiar nu conteaza pe ce limbă este transmis
acest mesaj. E ingrozitor ca e inca actual, asta ar trebui sa ne zdruncine!
Tanasie Veronica ba contează și e exact
limbajul de care e nevoie. Să încetăm cu pudibonderia într-o țară în care una
dintre patru femei e agresată sexual sau fizic.
Petronela Rotar nici eu nu il consider nici
gresit, nici deplasat. Cred ca femeile au dreptul si obligatia sa se apere cu
orice au la îndemână de astfel de indivizi. Faceam referire doar la opinia
carcotasilor de serviciu care blameaza culmea agresivitatea victimei
O piesă manifest!
Nu sîntem toți așa
Florin Sîmpetrean Tin sa te contrazic, la un
moment dat in viata ta ai inchis ochii cand unei femei i se spunea/facea ceva.
Indiferent daca era o glumita sexuala in liceu spusa ca sa o faca sa taca sau
poate chiar un boy talk cu alti baieti pe care voiai sa i impresionezi. Nu doar
violatorii sunt problema ci toti care tin sistemul in picioare. Ca you know
better acuma, nu mi se pare normal sa asteptati toti complimente pentru ca nu
ati violat pe nimeni.
Anca Romocea, oh, dar exagerezi
Florin Sîmpetrean My point exactly
Am spus-o si la postarea de pe Youtube: era nevoie de
piesa asta. Si este mare nevoie de mai multe voci furioase care sa strige
mesajul piesei!
Mai nou exista si un "ecologism isteric",
promovat de femei, in viziunea unor barbati romani. Adica daca sunt femeie si
imi exprim o parere despre mediu, practic "ecologismul isteric". Pana
acolo merge misoginismul.
OK, e un manifest pentru misogini....dar cand vom
vedea un manifest si pentru toxicitatea asta feminina pentru ca uneori sunteti
mai rele ca serpii... Fiecare dintre noi am suferit la un moment dat din cauza
unei femei, mai mult sau mai putin... Daca ar fi sa manifestati ceva feminin in
voi, manifestati mai multa iubire...mai multa intelegere. Ar fi misto!
Reacție la Macarena (Erika Isac)
Sursa:
Pagina FB Catchy, 21.02.2024
„Păi țărăncuță cum e ea,
E drept că badei i-ar plăcea.
Dar când îi cată vorbă el,
Ea fuge și nu vrea defel,
Dar într-o zi n-a mai răbdat
Și i-a spus badea supărat:...
Țărăncuță, țărăncuță,
Cu bujori în obrăjori!
De ce-mi cauți tu pricină,
Vrei să uit că-mi ești vecină,
Când îmi ții calea-n grădină,
Noaptea când e luna-n nori!
Tocmai când e luna-n nori!
Țărăncuță, țărăncuță,
Cu fuiorul prins în brâu!
Ți-a mers vestea de sfioasă,
Că te-ncui și ziua-n casă,
Dacă ziua ești fricoasă,
Ce cați noaptea la pârău?
Ce cați noaptea la pârău?
De data asta măi fată,
Zi bogdaproste c-ai scăpat!
Dar de te prind eu alta dată,
Să știi că intru în păcat!
Țărăncuță, țărăncuță,
Cu bujori în obrăjori!
O să mă aduci în stare,
Să te prind de cingătoare,
Ziua în amiaza mare,
Să-mi dai fraga buzelor!
Să-mi dai fraga buzelor!”
Dacă o întrebi pe mamaie, sigur va spune că era tare
drăguț Dan Spătaru, zâmbind șăgalnic (mbine, fără să facă și cu ochiul) în timp
ce cânta "țărăncuță, țărăncuță...".
Dar întreab-o azi, nu pe Erika, pe una dintre toate
aceste femei care au scos în aceste zile la iveală povești îngrozitoare despre
asemenea atenții/intenții și vezi ce răspuns primești.
@Mihaela Mhl: Suntem generația de femei care s-a săturat să spună bodaproste c-a scăpat, generația care vrea să meargă noaptea la pârâu fără ca asta să fie o invitație la nimic.
Mi-a ramas in minte un fragment din Virsta Inocentei
(carte si film), in care eroul principal incercand sa isi invete sotia
emanciparea (actiunea se petrece sfirsit de secol XIX- inceput de secol XX) se
intreaba retoric: "cum poti invata o femeie sa fie libera cind ea nu are
constiinta ca nu este libera" (citat aproximat)
Suntem in secolul XXI si inca exista femei care nu au
constiinta ca nu sunt libere si, dureros, sunt foarte vocale in "a pastra
randuiala patriarhala".
Iar piesa Ericai este doar un mijloc mai strident (nu
cel mai fericit cuvint) de a trage de atentie asupra problemei, gen cum
actionau sufragetele pentru cistigarea dreptului de vot pentru femei.
Amalia Ceangâru nu știu ce definește bărbați
"adevărați", că am auzit mai multe variante, dar sunt de acord că cei
corect educați sunt puțini. Și cum femeile sunt oricum mai multe, soluția dvs e
ca alea care nu.i găsesc sa se călugărească sau cum?! Mai sunt de acord și cu
faptul că unele au devenit și ele agresive, ceea ce e oarecum de înțeles, fiind
crescute in medii agresive, uneori e chiar o soluție de supraviețuire. Mai cred
că, până nu.i vorbești unuia pe limba lui nu te va pricepe, degeaba vorbești
super elevat cu un prost, cum degeaba vorbești romana cu un
chinez/neamț/american, că se uita ca curca.n lemne. Din punctul meu de vedere,
piesa e o încercare de a transmite mesajul Mirei.lor pe limba lor,
poate-poate...și o încercare de a transmite femeilor că pot și trebuie să ia
atitudine (nu aia de "așa va fi mereu, așa sunt bărbații, e normal"),
mai ales că și ele poartă o parte din vina pentru existența Mirei.lor, că ele
i.au născut și a lor era datoria primordială de a.i educa.
Sursa:
Pagina FB Catchy, 21.02.2024
Psiholog dr.Sandra O'Connor,
Autoarea
textului de mai jos, de pe pagina ei personala FB:
"Mi-aș dori"
Mi-aș dori să fie totul atât de simplu.
Mi-aș dori să mă apere ceea ce mă învață
părinții.
Mi-aș dori să nu vadă nimeni sexualitate
în spatele copilăriei mele, să nu fiu manipulată în necunoașterea mea, să nu
fiu terifiată de consecințele pe care le va avea mărturisirea abuzului, mi-aș
dori ca ceea ce știu să mă apere de abuz, de viol, de moarte.
Mi-aș dori să nu merg în mașini cu
străini.
Mi-aș dori să pot să aleg să nu urc în
mașinile abuzatorilor mei niciodată, chiar dacă uneori durează ani până se
întâmplă abuzul.
Mi-aș dori să nu merg niciodată niciunde
cu niciun străin, chiar dacă asta înseamnă să nu mai cunosc pe nimeni niciodată.
Mi-aș dori ca asta să mă apere doar de durere nu și de bucurie, însă gratiile
de la geamuri blochează ambele direcții.
Mi-aș dori ca ceea ce fac eu să mă
protejeze.
Mi-aș dori să fie atât de simplu, să
port o fustă mai lungă, părul prins și să interacționeze doar cu oameni
cunoscuți, iar asta magic să îl schimbe pe tata, pe unchiul sau pe vecinul meu.
Mi-aș dori să pot spune ce am pățit.
Mi-aș dori să fiu ascultată, crezută și
înțeleasă. Mi-aș dori să mă întrebe cineva cum mă simt, nu ce am purtat. Mi-aș
dori să întrebe cineva dacă sunt bine, nu de ce am reacționat. Mi-aș dori să
pot plânge, să pot striga, să pot să mă apăr, fără să îmi spună ceilalți că am
reacționat pre mult sau prea puțin, că nu am înțeles că mâna pe piciorul meu
era o glumă, că loviturile se iartă și se discută doar în casă.
Mi-aș dori să nu urc în taxi sau in Uber
spunându-mi în minte cuvinte de încurajare: uite, e ok, are sute de curse la
activ, istoricul cursei e înregistrat pe hartă, ești în siguranță!
Mi-aș dori să pot să trăiesc într-o lume
în care nu trebuie să mă gândesc că sunt norocoasă să am băieți, Mariane.
(Poza e cu mine - la 5 ani, din perioada
în care am fost răpită, abuzată sexual și aproape omorâră de un străin.)
Nu te cunosc dar te urmăresc cu drag de mult timp!
Povestea ta m-a făcut inițial sa ma blochez,apoi să
plâng de durere, de neputința și mai apoi am simțit o frica ce mi a paralizat
simțurile... sunt mama unei fetițe minunate și vreau doar sa o iubesc și sa o
protejez....
Te îmbrățișez cu prețuire și pe Sandra mică și pe
Sandra mare! Pun în îmbrățișare tot ce puteți primi și las acolo iubire și
speranță!
Aș dori să pot exprima în cuvinte mai bogate
profunzimea emoțiilor pe care le-am simțit citind despre experiența ta
personală. Îmi doresc să îți împărtășesc:
1. Profunda mea recunoștință pentru că ai avut curajul
să împărtășești o parte din universul tău interior. Acest gest poate fi o sursă
de putere și încredere pentru cei care au trăit experiențe similare,
oferindu-le speranța că există lumină și după umbrele abuzului. Și în același
timp, "deschide ochii" celor care NU au avut acest tip de experiență
traumatică și sper să le crească gradul de înțelegere și empatie.
2. Admir modul în care cuvintele tale, pline de
simplitate, au reușit să atingă corzile inimilor noastre, a celor care
"te" citim.
Nici prin gând nu mi-ar fi trecut că este despre dvs,
la cum vă percepusem din postări și podcast uri ca pe o persoană f echilibrată
și puternică. Am recitit, crezând că prima data am ratat ghilimelele... Vă
îmbrățișez cu sufletul și vă spun că acum vă apreciez și mai mult pentru omul
care ați devenit Îmbrățișez mult și copila care a trecut prin
experiența descrisă, ea are mai mare nevoie de iubire!
Simona Sirbu oamenii care trec prin traume
timpurii, pot fi echilibrați. E important să lucrăm la noi, să ne vindecăm, să
nu ascundem experiențele noastre și să îi ajutăm și pe alții să înțeleagă ce
înseamnă să fii victimă, cât de puțin control ai în astfel de situații, că ne
afectează enorm procesul de dezvoltare, că e nevoie de multă înțelegere, blândețe
și răbdare pentru a se ajunge la echilibru și iubire(de sine și de
ceilalți) . Trimit și eu îmbrățișări
Psiholog dr.Sandra O'Connor m-am întrebat de multe ori de
ce societatea încurajează abuzul și implicit acuzatorul, de ce mai mereu
victima fie copil sau adult este incriminată și arătată cu degetul? Am trecut
prin două situații de abuz , o dată în adolescență și că femeie matură, ca
adolescentă nu am avut curajul să vorbesc, tocmai din frica de a fi acuzată, ca
adult mi-am asumat această povară, am vorbit, m-am luptat, dar nu m-a apărat
nimeni.
E o societate profund rănită și nevindecată. Sper ca
cu fiecare supraviețuitor căruia nu îi este teamă să fie vulnerabil și să
vorbească despre experiențele sale și o poate face în coerență și
echilibru(pentru că a fost suficient de norocos încât să se poată vindeca), să
deschidem tot mai mult brațele înspre ocrotire și să închidem tot mai multe
răni.
Mi-aș fi dorit să nu ți se întâmple așa ceva, nici
ție, nici altor copii sau femei. Îmi pare foarte rău și-mi dau seama că,
dincolo de trauma în sine, societatea noastră și astfel de discuții nu fac
decât să pună sare pe o rană veche. Te îmbrățișez!
Nu simt că a pus sare pe rană, eu simt că a dat o
oportunitate să discutăm despre ceva ce în continuare e considerat tabu, iar
asta sper să fie vânt sub aripi înspre vindecare, pentru cel puțin o persoană
care să înțeleagă că nu a contribuit și nu contribuie la abuz. Mulțumesc pentru
îmbrățișare și cuvintele frumoase
Mă simt întristată că există în anul 2024 polițiști
care blamează victima și minimalizează abuzul asupra femeilor, asta ne arată că
vor mai fi încă mulți copii retraumatizați și multe victime neascultate și
neînțelese. Procesul meu personal de vindecare e complet, am supraviețuit și am
viețuit, am vindecat și am încercat să contribui și la alte procese de vindecare.
Îmi pare rău că te-a întristat povestea mea. Sunt aici cu voi, din fericire
pentru mine, s-a terminat cu bine. Te îmbrățișez.
Tare mult mi-aș dori să nu fi fost nevoie să fii
protejată, ascultată, înțeleasă. Mi-aș dori să fi trăit într-o lume în care să
nu trebuiască să-ți fie teamă, să fii în siguranță, să vorbește despre iubire
și bucurie, să împărtășească toată lumea dorința de bine și frumos. Îmi pare
rău pentru tot ce ai suferit! Te îmbrățișez cu sufletul
Așa mi-aș fi dorit și eu, de aceea iau extrem de
serios responsabilitatea mea de a contribui cu ceva la lumea în care trăiesc.
Știu cu certitudine că vreau să contribui la o societate măcar cu o fărâmă mai
bună, în care alte fetițe și alți băieței să fie ascultați, înțeleși și
protejați pur și simplu, pentru că e o parte integrantă a lumii lor.
Facem doar ceea ce putem, vorbim despre asta, pentru a da curajul și altor oameni să vorbească despre rănile lor. Unii poate vor avea curajul să vorbească despre un abuz care se întâmplă acum, pentru a ajunge și ei la pace, la liniște, la vindecare și la siguranță și ocrotire. Cel puțin o femeie care citește ceea ce scriu eu azi, e într-o situație de abuz. Vreau să vadă, să știe și să simtă că nu are nicio vină, că poate și merită să scape de acolo Primesc îmbrățișările și trimit și eu o îmbrățișare.
Eu vorbesc dintr-un spațiu de echilibru, cu răni vindecate. Consider că e în puterea mea să arăt că există vindecare și echilibru post traumă, că e important să punem reflectorul pe derapaje care pot să valideze abuzul în ochii altor oameni, practic consider că prin prisma profesiei mele e și o responsabilitate civică să fiu cât mai transparentă și mai asumată, în limite etice.
Octavian Herţa,
Autorul textului
care urmeaza, luat de pe pagina lui de FB:
Hai că m-ați făcut să ascult piesa
Ericăi! Om bătrân cu reumatism și incontinență, numai de așa ceva nu mă mai
ocupasem. Și pentru că nu puteați trăi dacă nu citeați și părerea mea de
boșorog senil despre ea, mă sacrific. Să nu săriți dup-aia pe mine, că mă dor
șalele, taică și nu-mi plătiți voi medicamentele, da?
Unu. Cel mai
important e că s-a creat vorbărie în jurul piesei. Nu sunt de acord cu lupii
moraliști care spun că e un nonsubiect și ar trebui să dezbatem (doar) alte
teme – Gaza, Ucraina, alegerile din America șamd. Importanții vieții, dacă se
discută despre un subiect, înseamnă că e de interes. Femeia – obiect, violență
conjugală, viol – astea-s teme importante iar faptul că Erica le abordează în
piesa ei (mai puțin contează dacă sunt pe gustul tuturor genul muzical, maniera
de interpretare sau limbajul folosit), e remarcabil. Mor p-ăștia care te trimit
la plimbare dacă nu discuți zilnic despre geopolitică, ca și cum ești zero
barat dacă nu bați câmpii pe subiecte grele. Sunt și alte lucruri de dezbătut
pe lumea asta. Iar dacă piesa Ericăi suscită atâta interes, înseamnă că a
apăsat niște butoane p-acolo.
Doi. Mai sunt ăia
care condamnă limbajul. Normal, numai bărbații au voie să spună/scrie cu poolă,
pixdă și footut. Femeile, nu, că-s niște doamne, până când considerăm noi, că
dup-aia sunt cur*ve. Teoretic, piesa asta e hip-hop, deci nu văd care e problema.
Mai toate trupele și artiștii hip-hop folosesc limbaj licențios și nu se mai
sesizează nimeni. În România și aiurea. Afară e normal ca și fetele care cântă
rap să înjure în piese, în România au voie doar bărbații. Doar Sișu și Uzzi,
Erica n-are voie, că are uter. Dublu standard, ipocrizie și prostie multă, că
așa e la noi, unii-s mai egali decât alții. Și dacă nu era o piesă hip-hop,
Erica tot avea voie să folosească ce cuvinte vrea pixda ei, ca să ne înțelegem.
De ce? Pentru că poate și pentru că nu trăiește în Rusia, China, Arabia Saudită
sau alte țări în care faci pușcărie sau ești ucis doar pentru că ești om
normal. Asta e partea mișto în democrație, că poți să te manifești cum vrei,
atâta timp cât nu încalci libertatea ăluia de lângă tine, care, la rândul lui,
poate să asculte piesa sau nu.
Trei. Ce să-ți spun,
mai sunt culturnicii vieții care se dau cu curul de pământ că din punct de
vedere artistic, piesa e proastă. Nu știu ce să zic, nu-s expert în hip-hop,
dar mi se pare că piesa nu sună rău. Nu e nici Tupac, dar nici de căcat. Merge.
Și știți ce, nici măcar nu contează pentru mine, că nu-s în targetul Ericăi. E
irelevant ce cred eu despre piesa ei. Dincolo de asta, dacă mă întrebați pe
mine, sunt puțini artiști care au reușit să ducă hip-hop-ul în altă sferă. Plm,
e ca la death-metal. Ai câteva ritmuri și mai mult vorbești sau urli cât mai
gutural în microfon. N-ai cum să scoți Bohemian Rhapsody sau Stairway to Heaven
doar din bass și vorbit sacadat. Hip-hop-ul și metalul sunt muzici de mesaj, în
primul rând. Sunt agresive, nu-s pentru mimoze. Se folosește la greu limbajul
licențios, nu-ți place genul, nu asculți. Dar nici nu vii să te caci pe tine că
o fată a lansat o piesă și vorbește urât. Sigur, după mintea unora trebuia să
citeze din Jane Austen și să apară în clip îmbrăcată ca la pension. Din nou,
ipocrizie și prostie cât cuprinde. Mulți dintre noi trăim încă într-o peșteră
din Evul Mediu, aia e.
Concluzie,
ca la școală:
e bine că a apărut piesa asta, e bine că se vorbește despre ea. De fiecare dată
când cineva șochează abordând subiecte delicate într-o manieră controversată, e
ok. Ne arată unde suntem și, mai ales, cine suntem. D-aia și reacționăm unii
dintre noi agresiv, că ni se pun în față oglinzi întunecate în care nu vrem să
ne privim. Ăsta-i cel mai greu lucru, să accepți că în oglinda aia murdară și
hâdă ești (și) tu. Cu prejudecățile tale, cu primitivismul tău, cu ipocrizia
ta, cu refuzul de a-ți deschide mintea, cu încăpățânarea de a rămâne ignorant,
cu frica de cuvinte. De data asta, a făcut-o Erica, așa cum a știut, așa cum a
simțit. Sper ca din ce în ce mai multe dintre voi să o faceți, pentru că
România are nevoie, mai mult ca oricând, de voci care să o zguduie și de
oglinzi în care să se privească. Orice e mai bun decât tăcerea complice,
primitivă și proastă făcută grămadă.
Poftiti, cum le place la domnii pudibunzi sa cante
despre femei… la modul pedofil, bai, a naibii, ca la astia nu se oripileaza NIMENI!
Si asta e un singur exemplu, ca e pliiiin! Si nimeni
nu e oripilat, canta domnii in cor… despre femei, abuz, incest si pedofilie!
…
Inchideti usile! Ascundeti cheile!
…
Femei care te-nvaluie, modelul p****!
Varsta:domnisoare.
P***e extraordinare-n cautare de p**a mare.
Ca sa redefinesc pa cap, aleg un inger
16 ani, pur-sange, f**e fara bani, suge fara bani
Sau complimente, vrea propuneri indecente..
Vrea aventura si nu are masura.
Pun palmele la gura, strig:"HEI, DJ! "
Da cu basii aia grei, ca le place la femei
Cand se simt studiate-ndeaproape de baieti ca noi
Vibreaza din g****e si-alte chestii noi.
Domnisoara:Pa mas-oferta-i grasa, zi ceva!
De baut, de fumat, sau de aliniat p-oglinda ta?
…
Refren (X1) :
E timpul sa fac abuz
Aici pot sa fiu confuz
Da-mi tot ce ai nu refuz
Nu am de ce sa ma scuz.
Plin de tentatii insist
Gata sa vad cat rezist
Crescut in spirit marchist
Nu ma abtin, clubul e plin.
Sa ma prezint:Grasu X*X
Am venit cu un kilogram asa cum am promis
Declar in scris, ca Omis, face streap-tease
Si lumea s-ancins, si bara s-ancins.
E in-ter-zis sub 18 ani
Dar daca ma asculti, nu mai conteaza cati ani ai!
Hai! Mainile pe sus!
Si nu-ntelegi de ce:
Ai mancat cumva pastile pe post de analgezice?
Si-acum, in exces, vrei sa faci s*x
Dar daca vine sor-ta face mon-incest
Doua gemene se bat cu sampanie
Care e, tighie, doar pe banii ei, ca:
Fetele cu bani, p***ele de la volan
Au venit la bairam
Va rog:nu sariti pe geam!
Ele in exces, tzatzele fara sutien
P***e-n p**a mea, sa vedem…
NIMENI, oripilat dupa piesa de mai sus… ptiu, ptiu…
Melania
Medeleanu,
Autoarea textului care urmeaza, luat de pe pagina ei
FB
Un scaun răsturnat, o cratiță aruncată spre mine și
mâna ridicată care n-a mai căzut.
A doua zi am plecat, dar luni întregi m-am uitat în
spate.
- Dacă nu erau bărbații, cine vă proteja?
- Să ne protejeze de cine?
La nivel național, în primele 9 luni ale anului 2023
polițiștii au intervenit la 79.442 de cazuri de violență domestică, în creștere
cu 4,9% față de perioada similară din anul 2022 - statistica IGPR. Numărul
cazurilor neraportate e probabil la fel de mare.
Câtă vreme statistica rămâne actuală, câtă vreme
abuzul emoțional și fizic asupra femeilor e parte din ADN-ul societății
noastre, momentul Erika Isac e piatra aruncată-n râu. N-o să schimbe cursul
apei, dar e bine că face valuri! Te bucură și-ți lasă un gust amar deopotrivă.
Te bucură curajul unei tinere de a lua atitudine, pe un subiect în care era
previzibil ca Mireii din toată țara să ridice pumnul.
Gustul amar provine de la aceeași și aceeași ipocrizie
care ne înconjoară. De la ipocriții care scot în față, scandalizați, versurile
„licențioase”. O fac tocmai aceia care încă mai știu pe dinafară toate
versurile de la B.U.G. Mafia sau Paraziții. De la ipocriții care continuă să
arunce vina pe victimă, și nu pe agresor.
Limbajul Erikăi nu e nici pe gustul meu – sunt o pudibondă care strâmbă din nas la înjurături, aruncă vorbe aprige cam o dată la 4 ani și crede că schimbarea se face cu diplomație. Dar cu poezie de dragoste nu prea merge pe subiectul ăsta. So… Let it be!
Cum să nu fii Mirel din Turnu
Măgurele
de Marcel Bartic, profesor, 17 Februarie
2024, 20:41
Val de indignați după lansarea piesei Macarena interpretată de Erika Isac. Vai, da’ ce limbaj! Vai, da’ cât de suburban se exprimă! Deci nu se poate, asta nu este muzică, se zvârcolește Mozart în mormânt, mai terminați-o cu feminismul ăsta exagerat. Ochi dați peste cap, leșinuri intempestive și dureri atroce la lingurică.
De domni vorbesc.
Boieri dumneavoastră! Ia opriți-vă oleacă din vânat mamuți, lupte cu urși grizzly și probat geaca de piele cu ținte, să vă zică fratele Bartic două vorbe.
În România, una din patru femei a fost victima violențelor fizice sau sexuale. Mai bine de jumătate dintre români consideră că violul este justificat în anumite situații. În ultimii ani, din 27000 de cazuri de violență în familie, în 80% din cazuri victimele sunt femei. Aproape 50 de femei și copii au murit, doar în ultimii doi ani, în urma agresiunilor comise în familie.
Piesa Erikăi este încă prea amabilă pentru o țară în care lucrurile astea sunt ignorate sau chiar justificate. În România, iubita, soția sau fiica dumneavoastră încă se teme să meargă singură seara pe străzi. Încă se gândește de două ori înainte de a se îmbrăca într-un anumit fel când se duce la serviciu pentru a nu încasa iar tot felul de apropouri din partea șefului sau colegilor. În plus, dacă este victima unei agresiuni sare toată lumea cu gura pe ea că “și-a căutat-o”.
Amice, vrei să nu fii Mirel din Turnu Măgurele?
Bravo. Lasă-mă cu văicăreli dintr-astea ipocrite legate de limbaj și ia atitudine când vezi că este hărțuită o femeie. Enervează-te când vezi că se hăhăie toți pitecantropii în călduri care justifică agresiunile sexuale. Ține-ți mâinile și gura acasă și încearcă să înțelegi că femeile nu sunt proprietatea nimănui și nici obligate să-ți suporte ție avansurile, mesajele porcoase pe messenger sau apropourile nesimțite.
A, și încă ceva.
Învață-ți copilul că NU înseamnă NU.
Indiferent cum se poartă, se îmbracă sau vorbește o fată.
https://www.educatieprivata.ro/cum-sa-nu-fii-mirel-din-turnu-magurele/?fbclid=IwAR27nFGSUB3S9qcT2FJ9MZftpZ2nWSTHD5CIXyAmkYwpduZ0UQKuqv1cx-Q
Macarena în cuvinte și imagini
de Sorin Cucerai, publicist, absolvent al Facultății de
Filosofie a Universității București, cu specializarea filosofie moral-politică,
18
Februarie 2024, 18:47
Bun, versurile ca versurile – bune rău: fruste, directe, explozive. In your face. Dar video-ul l-ați văzut? Fiindcă și el e something else.
The Maiden are părul împletit în cozi
foarte lungi care o transformă într-o marionetă. Cozile sunt practic sfori pe
care le trag alții. Și părul lung, împletit, și marioneta sunt simboluri
puternice: ale obligației femeilor (și în particular a tinerelor femei) la
conformism și ale lipsei autonomiei.
The Mother e o păpușă gonflabilă.
Femeia vacă de prăsilă și obiect sexual. Aici nu mai e nimic de comentat.
The Crone e matriarha care tronează deasupra corpurilor tinerelor femei și care are grijă ca ele să continue să-și împletească părul – să „păstreze rânduiala”, cum slinos zic conservatorii noștri. O referință directă la rolul femeilor (în particular al maturelor și vârstnicelor, al „soacrelor”) la menținerea patriarhatului.
The Crone e, de altfel, singura femeie
îmbrăcată din videoclip. Corpul ei nu mai contează – tot ce contează e puterea
ei. The Crone din videoclip e sclavul de casă, ierarhic superior celorlalți
sclavi, pe care îi controlează pentru a asigura menținerea ordinii dorite de stăpân.
Și mai e și gestul din final, când The Crone se oprește din împletit și lasă
coada să se desfacă. Fiindcă moare și patriarhatul se destramă, sau fiindcă
refuză să-și mai joace rolul și se transformă ea însăși în eliberator – nu
știm, autorul nu ne mai spune.
Și pe urmă e numele, menționat explicit la începutul fiecăreia dintre cele 3 părți ale videoclipului: The Maiden-The Mother-The Crone, Fecioara-Mama-Baba, care e numele Triplei Zeițe a neopăgânilor.
E numele unei zeițe, nu al vreunui zeu, și menționarea explicită a lui sugerează opoziția fățișă față de religia dominantă a patriarhatului – care, la noi, e creștinismul ortodox cu bărboșii lui.
Și ar mai fi, evident, ruptura dintre caracterul frust al versurilor și ultra-rafinata simbolistică a imaginilor, o ruptură/tensiune prezentă și jucată permanent – și care nu cred deloc că e întâmplătoare.
„Macarena” Erikăi Isac rupe internetul și
aprinde discuțiile. Ce spun specialiștii despre mesajul piesei VIDEO
Autor:
Maria Dinu, Publicat:19.02.2024 19:27
Noua „Macarena”, lansată de cântăreața de muzică trap Erika Isac, tratează o parte din problemele cu care se confruntă femeile în societate, astfel că a atras instant simpatie în mediul online.
Versurile vorbesc despre atitudinile ostile venite din partea unora dintre reprezentanții sexului opus, precum misoginismul, care este de regulă indicat drept cel mai frecvent în prezentarea tipurilor de comportamente incorecte folosite de aceștia la adresa femeilor.
„Dansează fetele, nu-nțeleg care-i problema”, spune artista în cadrul refrenului. Ulterior cântăreața face o remarcă: „s-a trezit Mirel din Turnu Măgurele să ne facă educație”.
Melodia atinge și pericolele la care sunt, de regula, mai expuse femeile, făcând o paralelă între gândurile unui bărbat și cele ale unei femei într-un simplu moment, precum cel al unei prime întâlniri.
„Dacă nu erau bărbații, cine vă proteja?/ Să ne protejeze de cine?”, mai spune tânâra în cadrul melodiei, continuând: „dați mereu vina pe victime ca idioții”.
Artista folosește însă un limbag vulgar pentru a expune problemele societății, fapt care a atras multe critici. Cuvintele alese amintesc de melodiile unor trupe precum BUG Mafia sau Paraziții, de asemenea criticați frecvent pentru limbajul de multe ori chiar obscen.
Interpretarea conține chiar și un vers al melodiei lansate în 1994: „dale a tu cuerpo alegría”.
Cine este Erika Isac
Considerată o figura principală în trapul romînesc, Erika Isac s-a apucat de muzică încă de la vârsta de 6 ani. A participat la mai multe concursuri, dar și emisiuni precum „X Factor”, „The Four” sau „One True Singer”.
„Am scris piesa asta ca să fie mai mult înțeleasă decât ascultată”, a transmis cântăreața cu privire la ultima melodie lansată.
Versurile au intrigat ascultătorii pentru ca făceau referire la un bărbat, Mirel, din Turnu Măgurele, care critică comportamentul unei femei. Cântăreața a explicat însă că numele este unul fictiv.
Val de reacții în mediul online
Apariția melodiei a stârnit în mediul online un șir lung de mesaje de susținere, dar și de critică, iar mai femeile au început să împărtășească povești, asemănător mișcării internaționale „MeToo”, îndreptate împotriva hărțuirii și violenței sexuale.
Un mesaj de susținere a venit și din partea senatoarei Simona Spătaru, care a transmis pe Facebook că tânăra „are curajul să vorbească pentru femeile care nu mai sunt”, „încearcă să le reprezinte pe cele care nu cred că mai au vreo scăpare”, dând voce unei „generații care spune STOP violenței pe care femeile/ fetele românce o suportă de prea multe generații”.
„Această melodie nu caută să ia vreun premiu pentru cuvintele potrivite. Dar sigur merită unul pentru mesajul direct și curajos”, a susținut senatoarea.
Sociolog: „Este normal să existe reacții”
Sociologul Ionaș Vladimir a explicat pentru „Adevărul” că melodia „transmite un mesaj cât se poate de real”, arătând că „avem o mare problemă în societatea românească, și nu numai”, în majoritatea țărilor existând astfel de probleme. Totodată, sociologul a afirmat că, „dacă o mare parte a societății, a celor care au un cuvânt de spus, consideră că aceasta este o melodie manifest, atunci într-adevăr este”.
„Nu cred că limbajul este neapărat problema”, a mai punctat sociologul, arătând totodată că „societatea este extrem de divizată și orice lucru care apare și este susținut masiv de o anumită parte a societății, va fi respins de cealaltă parte automat”.
Ce spun versurile vechiului cântec „Macarena”, care a cucerit
lumea petrecerilor
Adevărata piesă „Macarena”, lansată în 1994 de Los del Río, vorbește despre o tânără care ajunge să își înșele iubitul înrolat în armată, chiar cu prietenii acestuia. Versurile mai spun că fata visează să își cumpere „cele mai moderne haine”, „i-ar plăcea să traiască în New York” și „să seducă un nou iubit”.
Erika Isac, Macarena și dezvrăjirea femeilor
Autor: Sabina Fati
„Dați mereu vina pe victime ca idioții”, „Dacă n-ai vagin nu ai dreptul la opinie” sunt versuri ale Erikăi Isac care i-au indignat pe mulți dintre cei care s-au obișnuit cu o Românie misogină. O analiză de Sabina Fati.
Macarena, piesă scrisă și cântată de trapperița Erika Isac, a lansat dezbateri paralele pe rețelele sociale, după ce i-a scandalizat pe pudibonzi și a fost aplaudată de cei care văd că România a rămas încă o țară a violatorilor greu de pedepsit.
Adevărul spus direct în cuvinte puține și dure șochează ipocrizia colectivă ca și cum cuvintele ar fi de vină că în România cel puțin una din patru femei este sau a fost agresată de partenerul ei. Șochează pentru că, în continuare, în România 55% din populație crede că violul poate fi justificat „în anumite situații”: „Dați mereu vina pe victime ca idioții” spune Erika Isac în versurile ei, știind și ea, din statistici, dar nu numai, că jumătate dintre români dau vina pe victima violului, nu pe violator.
Într-o țară în care violatorii sunt crezuți iar frații Tate devin un fenomen demn de imitat fiindcă propovăduiesc violența ca noua identitate masculină, Macarena Erikăi Isac e pusă la zid fiindcă folosește expresiile pe care doar partea macho a societății le-a exersat până acum în rap, trap și alte genuri. Fiindcă în clip folosește ipostaze care tulbură imaginarul colectiv: artista goală, dar blurată, având părul împletit în codițe, care o țin legată de o condiție nedorită, pune în versurile ei marile probleme ale fetelor și femeilor: „Bărbatului i-e frică să nu fie păcălit/că fata n-arată ca-n poze”/„femeii i-e frică să nu-l apuce pe-ăsta psihoze/să nu-l apuce omoru/să nu-l apuce violu/să n-apuce s-o bată/să n-apuce s-o îmbete/”.
Macarena, o pastișă asumată după hitul grupului Los Del Rio de la mijlocul anilor 1990, a fost transformată într-o melodie fanion de Erika Isac. Lansată de Ziua îndrăgostiților, pe 14 februarie, piesa de două minute și jumătate are deja doar pe Youtube peste un milion și jumătate de vizualizări și a stârnit pe rețelele sociale în același timp valuri de indignare și aplauze.
„Doresc fete la orice bagabont fără rețineri/să simți cum e să n-o poți proteja de alții ca tine”. Prejudecățile sunt descompuse în puzzle-uri simple: „Dacă nu erau bărbații, cine vă proteja?/să ne protejeze de cine?”. Sau enumerarea despre ce se cade să facă femeile și ce nu, cu cea mai comună concluzie: „Femeia trebuie să spele, să calce și s-ajute”.
Erika Isac, 24 de ani, nu e la prima manifestare feministă. În Tupeista, spune direct „Dacă n-ai vagin, nu ai dreptul la opinie”. Lansată în octombrie 2023, piesa întoarce pe dos clișeele despre femei și le aplică în metafore vizuale bărbaților. La fel în Femei, în care apar coapse cu vergeturi și sandale roz masive strivind soldățeii de plastic.
Odată cu Erika Isac, o nouă generație de artiste va trece pragul și va cânta marginalizarea, violențele și clișeele aplicate femeilor, la fel cum în anii 1970 rap-ul a început să arate cu degetul rasismul american în formele lui cele mai grele. În poezie, în teatru, în proză, feminismul a deschis demult drumuri în România, dar sunt drumuri exclusiviste. Pe când trap-ul cu mesaj dur lansat de Erika Isac poate ajunge peste tot, la toate categoriile. Fetele vor fredona, poate, această Macarena până când vor ști că nu trebuie să se mai lase agresate, date la o parte, umilite.
După ce a lansat Macarena, Erika Isac a spus în cuvinte la fel de simple „Am scris piesa asta ca să fie mai mult înțeleasă decât ascultată”.
În acest fel, autoarea a interpretat mai bine decât mulți politicieni rapoartele și statisticile dramatice care arată cât de rău o duc femeile din România: ultimul Raport Global cu privire la diferențele de gen, făcut de World Economic Forum, plasează România pe locul 88 din 146 de state măsurate, după Etiopia (75), Kenia (77), Uganda (78), Mongolia (80), Kîrgîstan (84), Zambia (85), Bosnia (86), Indonezia (87); iar cel mai recent Barometru al violenței de gen arată că 86% dintre bărbați și 76% dintre femei sunt de acord că femeile au nevoie de protecția unui bărbat, că 66% dintre bărbați și 57% dintre femei sunt de acord că bărbatul este capul familiei, că 1 din 4 români consideră acceptabil ca bărbatul să nu lase partenera să își folosească banii cum dorește iar 23% dintre români consideră acceptabil ca unei femei să i se interzică să aibă un grup de prietene/prieteni.
Erika Isac și cele care o vor urma s-ar putea să aducă mai multă conștientizare decât toate programele finanțate de guvern și, în timp, această muzică atât de clară ar putea ajuta la schimbarea atitudinilor sau măcar la modificarea viziunii pe care atât de multe femei o au despre o viață la cheremul bărbatului.
Dezvrăjirea poate începe cu melodii ca acestea lansate de Erika Isac, care se folosesc de limbajul misogin pentru a scoate la suprafață cât de grele sunt încercările prin care trec româncele, cât de umilitoare sunt procesele în care judecătorii le dau dreptate violatorilor, cât de inuman e tratată o femeie care reclamă un viol.
Erika Isac a înnebunit Internetul cu „Macarena”. Gelu
Duminică, sociolog: Atunci când femeile au atras atenția „frumos”, societatea
nu a auzit / video
Autor: Mihai
Preda, 19.02.2024 14:52
Mihai Preda: Cum a reacționat populația la piesa
Erikăi Isac - Macarena?
Gelu Duminică: „Oamenii au reacționat divers, la fel cum e și societatea. Unii au susținut-o, considerând că, în sfârșit cineva spune lucrurilor pe nume. Alții au dat ochii peste cap și s-au făcut că nu văd elefantul din cameră din cauza culorii. A doua variantă ne-a șocat pe unii dintre noi, pentru că genul ăsta muzical pe care îl cântă Erika Isac nu e cu panseluțe și cu macarale care râd în soare argintii, ci el conține cuvinte obscene care sunt folosite peste tot în lume. De la Eminem care în piesa My Mom (Mama mea) vorbește despre societate folosind cuvinte obscene și nu despre cum duce flori de ziua mamei, până la Dr. Dre, Wu Tang Clan, toți folosesc cuvinte obscene pe care le repetăm știind că ”motherfucker” nu însemnă ”du-te naiba”.
Mihai Preda: Și în societatea românească nu avem deja
suficiente exemple de limbaj vulgar?
Gelu Duminică: „Societatea românească e obișnuită și ea cu înjurăturile în piese de la B.U.G Mafia, Paraziții, La Familia sau Racla până la trap-ul actual care nu ne deranjează atât de tare. Spre exemplu Cheloo are niște melodii cu un limbaj care ține de sfera patologicului. Uitați-vă la versurile lui Cheloo și comparați cu piesa de față. Genul acela de versuri n-a mai oripilat pentru că erau spuse de un bărbat ”macho”. Nu am auzit forme din alea de înjurături ca la Cheloo în viața mea. Iar omul acela e vedetă de televiziune, omul acela apare săptămână după săptămână și ne dă lecții, uneori purtând și tricouri care îndeamnă la violență. Iar Cheloo nu este singurul caz, noi am avut chiar la președinție misoginisme feroce, misoginisme chiar realese. Noi îl avem pe Gigi Becali în atenția publică de ani de zile, nesancționat.”
Mihai Preda: Este totuși vorba de limbaj?
Gelu Duminică: „De fapt aici nu este vorba de limbaj, ci ne-a oripilat tupeul. Tupeul unei fete să-i spună masculului feroce reprezentat de ”Mirel din Turnu Magurele” care este un personaj tipic: Fii atent că ești cam bou, că ești misogin, că tu îți bați joc de altă persoană. Și o spune într-un limbaj generat de un tip de frustrare care la rândul ei e generată de faptul că, atunci când au atras atenția frumos, societatea nu a auzit.
Pentru că femeile din spațiul românesc tot atrag atenția într-un mod frumos și civilizat, prin marșuri împotriva violenței domestice sau de gen sau prin statistici care arată că o femeie e abuzată fizic la fiecare 7 minute sau omorâtă.
Și Alexandra din tragicul caz de la Caracal a cerut ajutor „frumos”, la fel și fata care năștea în fața spitalului a cerut ajutor ”frumos”, de toate s-a râs și ulterior au devenit tragedii. A nu se înțelege că artista a cerut urât, ci mai printre dinți, mai explicit. Și ea nici măcar nu a înjurat ”Mireii din Turnu Magurele” ci a înjurat situația, și a exprimat frustrarea.”
Mihai Preda: Totuși există oameni pe care nu i-a deranjat
limbajul, ci tonalitatea cu care s-a exprimat.
Gelu Duminică: „Cine merge pe fenta că i-a deranjat tonul, să fim serioși, discursul românesc e plin de violență și abuz, vedem zi de zi limbaj mult mai dur în politică, vedem preoți care abuzează femeile când vin la spovedanie, vedem primari care se culcă cu fetițe minore, vedem judecători care spun că o fată minoră l-a provocat pe un om de 40 de ani să se culce cu el. În toată societatea asta în care femeile sunt abuzate în fiecare secundă, noi ne oripilăm că o femeie a zis ”las-o în p**a mea”. Asta e un tip de conservare de putere. Iar oamenii aceștia sunt comparabili cu un pasaj din Ferma Animalelor de Orwell, ”să fie egalitate, dar nu între căței”.
Orice persoană care are un pic de conștiință a observat că femeile în societatea actuală sunt abuzate și știe că ce zice Erika Isac e corect. Am observat corul de bărbați care fluieră femei pe stradă, am fost martori la abuzuri, la violuri, la dat vina pe victime pentru că ”au purtat fusta prea scurtă.”
Cine este Erika Isac. „Macarena” este piesa cu care artista a
devenit virală
Anca Lupescu, 13:41, 19 feb. 2024
Erika Isac este cântăreața care a lansat hit-ul „Macarena”, piesa care a ajuns pe locul 1 în YouTube trending și a devenit rapid virală. O mulțime de păreri controversate au apărut pe marginea subiectului din piesă, un manifest feminist și o piesă îndrăzneață. Mulți s-au întrebat cine este Erika Isac, in special cei care sunt străini de genul de muzică pe care aeasta îl cântă.
„Macarena”, hitul momentului în România.
În vârstă de doar 24 de ani, Erika Isac a devenit rapid un nume cunoscut în industria muzicală, atrăgând atenția publicului cu piesele sale îndrăznețe și mesajele puternice.
Ultimul ei hit, „Macarena”, lansat de Valentine’s Day, nu doar că a cucerit topurile muzicale, ci a devenit și un manifest pentru sexul feminin, aducând în discuție problemele cu care se confruntă femeile în societatea contemporană, în special violența.
Piesa, a cărei versuri sunt scrise chiar de Erika, reprezintă un apel sincer la înțelegere și empatie în fața realităților dure cu care se confruntă multe femei.
„Am scris piesa asta ca să fie mai mult înțeleasă decât
ascultată, love u all, my ladies”, a transmis Erika, subliniind importanța
mesajului său. Piesa a ajuns rapid pe primul loc în trending YouTube, iar
versurile sale au răsunat peste tot și a iscat dezbateri intense pe marginea
subiectului din melodie.
Piesa a adunat în doar două zile aproape un milion de vizualizări pe YouTube.
Cine este Erika Isac
Originară din Constanța, Erika a început să cânte de la vârsta de șase ani și a strălucit pe scenele concursurilor de talente încă din adolescență. Are 24 de ani și este figura principală din trapul feminin.
Participarea sa la X Factor și ulterior la emisiuni precum The Four și One True Singer i-au consolidat statutul de artistă talentată și îndrăzneață.
La X Factor, Erika a ajuns până în semifinale, în echipa lui Ștefan Bănică Jr.
„Erika pentru mine este o învingătoare. Fata asta este făcută pentru scenă!!”, spunea Horia Brenciu în 2015.
Primul ei hit, „Regreți”, în colaborare cu Adi Istrate, a fost o altă piesă care a captat atenția publicului, consolidându-și poziția în industria muzicală din România.
A avut o relație cu Adi Istrate
Erika a avut o relație până de curând cu Adi Intrat, cel pe care l-a cunoscut la One True Singer. Au avut o relație de trei ani și jumătate.
Despărțirea recentă de Adi Istrate, confirmată de amândoi, a stârnit interesul presei și al fanilor, dar și a adus în prim plan mai mult decât o simplă poveste de dragoste.
Erika continuă să-și urmeze pasiunea și să-și transmită
mesajele puternice prin muzică, iar hit-ul său recent, „Macarena”, este o
dovadă a angajamentului său față de cauzele sociale.
Cu o prezență fermecătoare și o voce puternică, Erika Isac este nu doar o artistă de succes, ci și un simbol al curajului și independenței pentru tinerii din întreaga țară.
Prin muzica și mesajele sale, își continuă misiunea de a inspira și de a aduce schimbări pozitive în societate.
https://playtech.ro/stiri/cine-este-erika-isac-piesa-artistei-a-devenit-virala-851911
Macarena. Mic tratat despre ipocrizia
colectivă
Autor:
Carmen Dumitrescu,
2024-02-17 16:29:00
Îmi amintesc că eram în clasa a opta. După ore, într-o zi, a venit un coleg cu o casetă și ne-a zis că a descoperit ceva nemaiauzit, dar condiția e să închidem ușa clasei și să ascultăm în liniște, că nu poate da prea tare sonorul, din motive pe care încă nu ni le dezvăluise. A apăsat „Play” și am auzit ceva cu totul și cu totul scandalos, dar, într-un fel ciudat, extrem de plăcut.
„E anul 2000, târfele să dea din fese, băieții care știu șampanie să verse…”
Era piesa „Un doi și trei de zero” de la Mafia. Apoi am început să căutăm și alte piese ale altor trupe. La Familia, Paraziții… Nu cred că era piesă în care femeia să nu fie apelată în feluri jignitoare. Singura femeie despre care se cânta cu o anumită considerație în piesele alea era „mama”. Ca aici: „Cineva mă întreba dacă-mi place viața mea, i-am răspuns că vine a doua după mama”.
În rest, fetele erau curve, târfe, sugative, jeguri. Într-un fel ciudat, pe noi, pe fete, asta nu ne scandaliza. Și deseori fredonam piesele astea, ignorând cu totul partea lor misogină. Erau piese care descriau cu lux de amănunte un viol sau cum iubitul își lovește și ucide iubita. Și pe acelea le fredonam, ignorând agresivitatea. Era cool să știi versurile alea în discuțiile cu colegii, iar băieții apreciau că le știi, că tu ești altfel decât alea despre care cântau trupele pe care le ascultam cu sonorul dat încet, să nu audă părinții. Numai că, repetând niște versuri, ideile lor au tendința să-ți pătrundă în minte și să te formeze. Că de aia nu e bine să asculte copiii manele: că se vor forma pe principii fragile, prioritizând valorile vieții în funcție de bani, dușmani și cât de repede îți poți cumpăra un bolid de lux. Așa ne-au intrat și nouă, fetelor din generația aceea, niște idei în minte: că femeile pot fi înjurate public, că pot fi abuzate, că pot fi agresate și că, pe undeva, au și ele o vină. Fie că ne plăcea, fie că nu ne plăcea asta, cumva știam că așa e viața.. Bărbații sunt bărbați, femeile sunt târfe.
Anii au trecut și generațiile s-au schimbat.
N-o spun ca pe-o poveste. Nu! Eu merg periodic în școli și mă întâlnesc cu această nouă generație. Una mai puternică și mai asumată decât a mea. Una care nu poate fi mințită, una care nu crede tot ce aude și care consideră că ideile generației mele sunt cam „cringe”.
Din generația asta s-a ridicat Erika Isac, o tânără talentată care a decis să lanseze o piesă-manifest.
„De ce vorbești urât, Erica, ești domnișoară! Ia-te-n gură cu mine să-ți arăt cât sunt de doamnă!” - își începe Erika manifestul pentru drepturi egale între femei și bărbați. Ea explică, într-un limbaj pe care îl înțelege, în egală măsură, și golanul, și academicianul, că femeile sunt încă tratate precum niște cetățeni de mâna a doua, care necesită protecție din partea bărbaților (pentru a fi salvate de alți bărbați), care pot fi agresate la prima întâlnire, așa că trăiesc într-o perpetuă îngrijorare, care nu se pot exprima așa cum doresc, pentru că regulile sunt în continuare stabilite de bărbați.
Lansarea piesei în cauză a generat controverse uriașe. Mulți spun că e despre formă. Că, dacă Erika ar fi transmis acest mesaj despre egalitate a drepturilor într-un limbaj elegant și prețios, nu era nicio problemă. Numai că forma asta era necesară pentru clarificarea ideii principale a piesei. Abuzurile bărbaților împotriva femeilor nu trebuie să fie taxate cu eleganță, pentru că nici bărbații nu violează, lovesc sau răpesc elegant. De asta piesa e puternică. Pentru că lovește ca un pumn în mentalitatea pe care generația mea a învățat-o de la Paraziții, Mafia etc…
Piesa Macarena, fie că ne place sau nu, e un produs al noii generații. Una care nu se mai teme să se opună trendurilor, care nu va fredona niciodată un refren în care nu crede, care știe să-și ceară drepturile și să nu accepte nimic mai puțin decât merită. E o generație care e, de fapt, mai bună decât noi. Care nu mai poartă greaua moștenire comunistă în minte și-n suflet, care nu știe ce înseamnă să nu ai voie să spui ce crezi, pe care n-o interesează ce cred alții, decât în măsura în care alții sunt relevanți în problema ridicată.
Am văzut în ultimele zile mulți oameni ultragiați de piesa Macarena. Sigur, sunt aceiași oameni pe care nu i-am auzit să se plângă de conținutul misogin și agresiv al piesei Cheia sub preș a lui Ombladon, care descrie, în detaliu, o agresiune domestică. Care folosește, de asemenea, cuvinte obscene. Numai că toate sunt despre femeie. Și de asta nu a fost o problemă niciodată că piesa aia a inspirat mii de bătăi. Când o tânără fată iese public și spune că toți anonimii pământului au ajuns să facă educație femeilor pe net, jumătate din România e ultragiată. Păcat! Un om cu adevărat liber înțelege totul cu mintea lui. Și asta e lecția pe care generația care vine după noi ne învață acum. Sigur, e opțiunea fiecăruia dacă vrea să înțeleagă ceva sau nu. Dar cert e că Erika Isac face, prin piesa ei, un serviciu uriaș femeilor din generația mea. Care, poate, nu se vor mai teme să se exprime, de frica acelui personaj colectiv, pe care Erika l-a numit foarte inspirat Mirel din Turnu Măgurele. Și care vor înțelege, poate, că egalitatea în drepturi se aplică la orice nivel al discuției. Și când suntem între golani, și când ne jucăm de-a academicienii.
https://republica.ro/macarena-mic-tratat-despre-ipocrizia-colectiva
Piesa care a
spart toate tabuurile! Cine e artista care i-a supărat pe bărbați cu versurile
ei “vulgare”, dar pe care femeile o adoră
Doina
Goanță, Publicat 15. 2. 2024
În
vârstă de 23 de ani, cântăreața Erika Isac a stârnit o mulțime de controverse
pe rețelele de socializare cu noua ei piesă, Macarena. Artista își exprimă
ideile muzicale printr-un limbaj “colorat”, care i-a împărțit pe fani în două
tabere – cei care îi apreciază curajul și cei care consideră versurile
nepotrivite pentru o domnișoară de 23 de ani.
“Cum
să vorbești urât, Erika, ești domnișoară!” se întreabă, autoironică, artista.
“Ia-te-n gură cu mine ca să vezi cât sunt de doamnă!”
Erika
Isac apare complet goală, dar blurata, în clipul piesei “Macarena”. “Am scris
piesa asta ca să fie mai mult înțeleasă decât ascultata, love u all my ladies”,
spune Erika.
#TheCube.
Macarena, piesa trap devenită subiect de dezbatere: „Ce se întâmplă în
societatea noastră cu femeia e perfect redat de versuri”
Cine este Mirel?
Erika
Isac, cântăreață de trap: „Mirel din Turnu Măgurele... Cine e Mirel din Turnu
Măgurele? Mirel din Turnu Măgurele nu este nimeni. Nu cunosc niciun Mirel, de
nicăieri, nu cunosc pe nimeni din Turnu Măgurele.
A
fost un nume random de bărbat care mi-a venit în mine, un pic mai tradițional,
mai vechi, și o localitate random, asta mi-am dorit de la versul respectiv. Și
mi-a venit Mirel, și mi-a venit Turnu Măgurele, am vrut să sugerez că s-a
trezit nu știu cine dintr-o localit...
„Ceea
ce a făcut această artistă poate genera un #metoo românesc”
Sociologul
Gelu Duminică a explicat la #TheCube că nu limbajul în sine ar fi problema care
îi deranjează pe mulți dintre români, ci felul în care artista reușește să atragă
atenția asupra abuzurilor asupra femeilor: „cu tupeu”.
Gelu Duminică,
sociolog:
„Să nu ne mințim că ne deranjează cât de tare înjură această artistă, nu, ne
deranjează tupeul ei. Tupeul ei de a atrage atenția asupra unui fenomen, asupra
unor chestii, și faptul...
„Mireii
- masculinitatea toxică, de fapt, au venit și au spus Terminați, mă, cu
prostiile, vă spunem noi despre ce e vorba. Bărbații - ăia conservatori,
tradiționali - încă își doresc să fie stăpânii trupului femeii”.
„Din
punctul meu de vedere, ceea ce a făcut această artistă este demn de laudă și
poate genera un #metoo românesc. Pentru că ce-am auzit, ce-am văzut și ceea ce
știu că se întâmplă în societatea românească cu femeia este perfect redat de
acele versuri scurte, penetrante. (...)
E
atât de simplu ce spune această artistă: Băi, atenție, nu e normal ca tu să te
gândești cum arăt, iar eu să mă gândesc că nu vrei să mă bați, nu vrei să mă
violezi... (...) Da, a folosit trei, patru înjurături light, cele mai light din
spațiul românesc, credeți-mă... Ce cântă Cheloo, Paraziții, R.A.C.L.A, La
Familia... E light. Ce a cântat fata asta față de cei pe care i-am menționat
acum este light, light, light”.
https://www.euronews.ro/articole/thecube-macarena-piesa-trap-devenita-subiect-de-dezbatere
Mihaela Baran
Macarena - o poveste
de succes
Că
e o poveste de succes. Toată lumea a câștigat din ea.
Erika,
pentru că piesa e mișto și s-a dus țeavă, plus influensării, mai ales ăia care
au avut opinii deplasate și au fost înjurați, pentru că lor le merge cel mai
bine, când generează câte-un scandal (la nivel re reach, vizibilitate,
creșterea numărului de urmăritori, chestii d-astea pe care influensării le
urmăresc, așa că există șanse mari ca scandalurile să fie deliberate).
Deci,
a fost win-win situation.
Io,
cuminte, cum mă știți, am stat pe margine și-am urmărit.
Au
fost câteva idei care-au inflamat mai tare.
1.
Asta nu e melodie, că n-o poți fredona. Unde e muzica de altădată?
Așa
e, e trap. Trap-ul nu se fredonează, trap-ul e mai mult despre mesaj, iar
muzica de altădată e tot acolo unde era și până acum.
Ăsta
e conflictul între generații, de o eternitate.
Dacă
aș mai avea o bunică și i-aș pune Rage Against the Machine, i-ar sări supa din
lingură și ar spune că ea rămâne la Dolănescu, că așa a apucat ea.
Maică-mii,
dacă-i pun Metallica, zice că-i sar plămânii și că rămâne la Beatles, că asta
asculta ea și era tare frumos.
Eu,
când aud de gheboasa sau tzancă sau alte d-astea, mă refugiez în Tab Benoit-ul
meu, dar nu ignor faptul că susnumiții au zeci de milioane de vizualizări.
Asta
e muzica generației tinere, se pare. Nu o înțelegem, nu ne place, nu suntem de
acord cu ea, ne frustrează că nu știm cum s-a ajuns aici, dar e târziu să mai
facem ceva.
De
ce e târziu?
N-o
să vă placă ce vă spun, dar educația muzicală nu ar trebui să lipsească unui
copil și, din păcate, lipsește, că noi nu mai avem timp și chef de muzică.
Câți
dintre voi sau cunoscuții voștri ascultă muzică acasă?
Câți
dintre voi și-au crescut copiii înconjurați de muzică bună?
Câți
dintre copiii de 14 ani, să zicem, aveau o bază muzicală solidă, când au
ascultat prima dată gheboasa?
2.
Următoarea apăsare (cu cuvintele mele) ar fi că ”e o problemă dacă trebuie să
dai share locațion live, că înseamnă că nu te-ai asigurat suficient și n-ai
adunat suficiente date.”
Și,
gata, atât?
Sună
de parcă atât de simplu ar fi: puțină precauție și n-ar mai fi drame pe
planetă, ceea ce e greșit.
Trăim
vremuri greșite, în țara greșită, în țara fără legi și fără poliție care să ne
apere, trăim într-o țată cu un nivel de educație jenant, cu mentalitate
jenantă, etc.
Multe
tinere sunt naive, needucate, fără repere, prostuțe chiar, pentru că provin din
familii de genul ăsta. Nu e vina lor
Pe
de altă parte, trăim în era în care toți psihopupu s-au făcut șoferi la firmele
de ridesharing, s-au făcut profesori de înot, s-au făcut popi, s-au făcut ce
s-au făcut, de ne-au înconjurat.
Deci,
nu, femeile nu au nevoie de share locațion live pentru că ies cu oameni de pe
Tinder și se duc la ei acasă din prima, deși, chiar așa să fi fost, asta nu
înseamnă că-s coorve și merită un prădător, ca să le intre mințile în cap.
Este
absolut grotesc să gândești așa.
3.
Următoarea problemuță ar fi legată de limbaj, că nu e destul de elevat.
Un
manifest despre bombardieri, atitudine și ripostă cu limbaj neelevat, asta e!
Cum
ar fi sunat piesa, oare, dacă ar fi avut un limbaj elevat?
Ar
fi prins, dacă Erika l-ar fi rugat pe Cărtărescu, să zicem, să-i scrie
versurile?
Nu!
Ar
fi ascultat cineva piesa?
Nu!
Ar
fi câștigat femeia bani și notorietate dintr-o arie de Mozart și cuvinte din
Shakespeare?
Nu!
Totuși,
pentru că noi am fi iubit această combinație de Mozart cu Shakespeare și ni
s-ar fi părut un mare act de cultură, am fi shareuit-o în neștire până când ar
fi știut toată lumea de ea?
Nu!
Îi
dăm noi bani femeii să nu mai cânte vulgarități, ci chestii elevate pe care nu
le ascultă nimeni?
Nu!
Nu
ne place, nu e pe gustul nostru. Ignorăm, ne vedem de treabă și mergem să
ascultăm ce ne place?
Nu!
4.
A făcut mama o tupeistă/Cui nu-i place să mă pupe la...
Recunosc
că punctul 4 m-a scos din minți cel mai tare.
Pentru
cine nu știe, versurile de mai sus sunt dintr-o altă piesă de-a Erikăi.
Ce
treabă are altă piesă a Erikăi, cu piesa din discuție, adică Macarena?
Niciuna,
dar dacă tot s-au pornit influensării să discrediteze o piesă, s-au gândit că
n-ar fi rău să discrediteze și artista, ceea ce denotă o disperare de
argumentare dubioasă și malițioasă!
Urât,
foarte urât. Stați jos, 4!
5.
Punctul ăsta e preferatul meu
Am
văzut mulți oameni, din cei care mă urmăresc, luând foc că vai ce cuvinte
vulgare.
Bre,
sunteți bine?
Păi,
de ani de zile încerc să vă învăț să golăniți și să vorbiți ca niște birjari,
eu însămi vorbind ca unul și voi luați foc pentru un pla mea?
Nu
sunteți sănătoși la cap?
Păi,
io muncesc degeaba acilea?
Concluzie:
piesa a fost un succes pentru Erika și pentru influensării care câștigă din
postări controversate.
Win-win,
cum spuneam.
De acord . A stârnit un val de destăinuiri ale
agresiunilor mai mari sau mai mici din care am tras concluzia că practic ,ești
femeie ,ești țintă . Fără apărare. Din nimic . Iar dacă exista bărbați buni
,care nu sunt Mirei ,de cele mai multe ori când o femeie este agresata NU SUNT
DE PARTEA VICTIMEI! Țin cu agresorul ! " O fi făcut ea ceva ...!"
dacă își ia fusta scurta ?!...."
În zilele astea am citit zeci de povesti ale femeilor
tinere ,bătrâne,grase,slabe ,îmbrăcate pana în gat sau nu, in mijlocul zilei
sau seara au fost fluierate,agresate verbal,înghesuite în colțuri ,bătute,
violate FARA CA ELE SA FIE VINOVATE CU CEVA .
Ai dreptate..putin..vulgara ..dar mesajul
beton..foarte adevarat..si eu am 57..adica chiar am trecut de la Elvis ..prin
toate genurile muzicale.Ceva tot este bun in acest Trap..vorbeste vulgar dar
aduce in discutie chestiuni arzatoare"..din care fetele..mai mult...din
ziua de azi chiar au la ce reflecta.
Părerea mea e că nu limbajul a supărat lumea
"bună". Oricum așa vorbește toată România. Faptul că o femeie a
îndrăznit să spună lucrurile direct, asta a supărat. Adică e ok să vina golanul
Tate, suntem ok cu el, este idolul generației cu creier de plută, dar sa vină o
fată și să spună prin ce trec femeile in țara asta de ipocriți, asta nu e
ok.....
Nu cred ca a stârnit atât hate felul în care a vorbit.
În jurul meu o mulțime de femei vorbesc ca un birjar, și sunt bine, nu are
nimeni nimic cu ele. Deranjează problema pe care o pune, statutul femeii , în
țara noastră noi suntem considerate inferioare bărbatului, cum să aibă ea așa
tupeu?
Culmea e ca multe dintre noi dau cu pietre în ea .
Bine punctat. Ce ma ofuseaza pe mine cel mai tare e ca
atunci când bărbații precum cei din Paraziții, BUG Mafia și alții , recita
cuvinte vulgare ii ascultam și punct. Dar dacă a venit fetișoara asta cu 3
cuvinte vulgare in tot videoul si a lovit in bărbați, gata , au sărit cu toții
pe ea. Vorba ta, nu trăim in tara corecta. Și punct.
Am reținut un singur lucru din text, "conflictul
dintre generații".
Nu e asta, nu azi. Ar putea fi veșnicul strigăt de
ajutor al veșnicului postadolescent frustrat de transparența sa în societate
dar iar e desuetă metafora.
De fapt, din milioanele de vizualizări, se scade unda
de șoc și rămâne procentul masei de manevră, inadaptații zilei, potențialii
anarhiști.
Trist.
Pe mine m-a iritat întotdeauna într-o oarecare măsură
puritanismul asta forțat. Nu zic ca sunt pro înjurături, dar un plm, la locul
lui, spune mai mult decât o compunere, câteodată. Macarena este compusă bine,
vulnerabilitatea nuditatii în contrast cu brutalitatea mesajului, mie mi se
pare un lucru bine făcut, punct.
Cum sună un mesaj social de impact formulat în limbaj
academic? Hai sa fim serioși...
M-ai convins, după ce am citit toate cele despre
melodie, cântăreață, versuri ,etc întâlnite în media fără să mă lovească
curiozitatea ,am dat de cele 5 puncte ale tale sisule și nu am mai rezistat, am
cautat melodia și am ascultat-o, nu e o melodie pe care sa o pui pe repet când
faci smotru prin casă ca neboona dar are un mesaj ,bineînțeles într-un limbaj
actual care prinde la tinerii din ziua de azi, ce sa zic ,m-am edificat acum
,unde mai pui că știu și eu acum cine este personajul "negativ" din
povestea lor...
Corect punctul tău de vedere. Trăim intr-o societate
unde se vând bine: scandalul, sexul, trivialitatea. Este România 'educata' a
zilelor noastre unde starurile sunt Dragusanu si alte pitipoance ca ea,
manelistii gen Tanca Urangutanul, Gheboasa etc. Intr-o tara unde părinții fie
nu știu, nu au timp sa-si educe copii, la scoala nici vorba de educație,
profesorii își predau materiile și atât, iar la orele de dirigenție se fac
proiecte total inutile. Poate din aceasta controversa apare și ceva bun,
modificarea mentalității misogine a bărbaților, un cadru legislativ care chiar
sa pedepsească abuzurile, hartuirea și violul, iar părinții sa-si educe copii
sa poată înțelege și sa se ferească de acest gen de pericole.
Camelia Radulian
Erika Isac, Macarena. Bine, nu sunt
chiar fană trap, asta nefiind neapărat o dovadă de pedigree, fiindcă -evident,
nu tot ce nu-mi place mie e în mod necesar rău sau neiubibil. Așadar, auzind
despre imensele turbulențe produse de acest cântec, l-am căutat pe Youtube
(deci strategia lor de marketing e foarte bună!) și l-am ascultat, să văd de
unde-i vin leșinurile și înjurăturile consumatorilor.
Ok, limbaj licențios, că doar nu am dat
peste vreo arie de operă. Pe alocuri, amuzant. Dar, trudind la mânuirea
cuvintelor, nu mă răpune nimic, ochii și urechile-mi pot suporta absolut orice
cuvânt, doar să fie la locul și la timpul lui. (T)Rap-ul, din acest punct de
vedere, permite orice, ba chiar invită. Ceea ce e foarte ok, din punctul meu de
vedere. Poate că uneori aș putea servi și eu drept exemplu de textier, când
șofez. Trap-erii, sunt sigură, m-ar iubi. Eu sunt, oricum, destul de departe de
a vorbi doar în menuete.
În concluzie, vocabularul acestui cântec
nu m-a leșinat, nu m-a oripilat. Deloc!
Ba, dincolo de acest aspect, simt chiar
nevoia să salut mesajul lui extrem de puternic, amar și disperat.
Căci obiectualizarea femeii e un fenomen
oribil, pe care îl denunț și eu, alături de toate feministele. Indiferent de
mijloace.
În această lume puternic amprentată de
dezechilibre de gen, feminismul nu e o fiță, ci o amară, tristă necesitate.
Poate vom discuta curând despre asta, dar liberi de clișee, în special de
acelea imbecile, conform cărora feministele trebuie să-și care singure
bagajele. În concluzie, ok, Erika! Cam piperat pentru gustul meu, dar... bravo!
Curajul tău e foarte WOW! Și nu mă refer la limbaj...
Camelia, te îmbrățișez! Și îți mulțumesc!
Acum vreo oră scrisesem asta ca un comentariu la
postarea cuiva din lista mea, care ștergea pe jos cu Erica:
"Nu știam despre ce e vorba în text. Noroc cu
numele Erica. Altfel nici nu știam ce să caut pe google.
Am văzut, am ascultat și zic așa:
Fata asta a scos o piesă cu mesaj. Despre o societate
în care trăim și în care violurile și agresiunile asupra fetelor și femeilor
sunt dese, iar victimele sunt de multe ori "de vină", conform
concepției bolnave a agresorului/ prietenilor/ societății, în general.
Cuvintele vulgare își au locul perfect în text și în
videoclip. Fata a produs o melodie cu un text - tare și ca mesaj, și ca fel de
a fi spus. Bravo ei!
Cât despre nuditatea frontală acoperită, căreia i-ați
dat acea intepretare psihologică, eronată, zic eu. Răspunsul e mult mai simplu:
clipul, melodia și fata nu ar fi ajuns atât de cunoscute într-un timp atât de
scurt dacă în clip erau nuduri și nu nuduri blurate. Atâta tot. Ar fi intrat în
altă categorie de clip, cu consimtământ necesar ca să-l vezi sau poate chiar
interzis ca fiind porno...
Deci, din punctul meu de vedere: bravo, Erica! Ai spus
lucrurilor pe nume și ai spus-o folosind cuvinte tari, vulgare, care șochează,
ca să prindă cât mai bine clipul. Și, mai ales, cuvinte pe care toți Mireii de
peste tot din țara asta le pot folosi fără să le sară țara în cap că, vezi
Doamne, cât de vulgar!"
Sigur că s-au adunat pudibonzii și haterii și au dat
cât au putut în ea.
Îți mulțumesc că ai scris asta! Chiar mă simt bine să
văd că nu-s singura care a înțeles altceva din piesa Ericăi.
Anca Iulia Beidac Îți mulțumesc și eu pentru
implicare și pentru susținerea acestei fete! Ai explicat mult mai bine decât
mine tot ceea ce e de extras din demersul ei. Dacă în umbra comercialului se
poate construi un hai sictir aruncat spre toți hormonalii și toți Mireii și
toată această modă de obiectualizare a femeii, e foarte bine.
Camelia Radulian Sunt înspăimântată și
dezgustată nu doar de atitudinile mireilor. Ci mai ales de valul uriaș de
cucoane, dintre care unele au și scris în comentarii la postarea aia, că, de
fapt, femeile se pot apăra singure și, dacă nu se apără, de fapt vor să fie
agresate/ violate/ abuzate etc. Efectiv îți vine să vomiți când citești așa
ceva. De aceea a trebuit să scriu acel comentariu.
Anca Iulia Beidac femeile se pot apăra
singure... doar dacă au decibelii și statura doamnei Ș.. Oricum, de ce e nevoie
ca femeile SĂ SE APERE mereu de bărbați? Deci bărbații hăituiesc, sau cum? O
discuție serioasă și argumentată ar fi necesară, chiar pornind de la Macarena.
Poate o voi isca și contez pe tine la participare!
Camelia Radulian Chiar te rog! Iar fata asta, Erika, a
sumarizat perfect în 2 fraze referitor la apărarea femeilor. A zis că (adică
societatea spune asta) femeile au nevoie de bărbați să le apere. Dar să le
apere de cine? (Dacă nu chiar de bărbați, îmi permit să completez.)
Deci, salut ideea ta, Camelia dragă. O susțin și voi
participa/ ajuta cum și cu ce pot inițiativa ta.
... era vorba despre un mesaj. Un strigat de
disperare, daca vreti, adresat in numele tuturor fetelor si femeilor carora le
este frica sa mearga singure pe strada seara, care au fost batute, umilite,
traumatizate, violate si, uneori, chiar omorate. Dar tot ele sunt, cumva, de
vina. Asa spun 50% dintre romani despre victimelor violurilor.
Si se mai face ceva: cand nu ai
argumente referitoare la mesaj, ataci pe cel care emite mesajul. Cat despre
vorbe vulgare, va spun eu, care n-am injurat in viata vietii mele, desi am acum
aproape 50 de ani: de ce nu are voie sa spuna Erika acele cuvinte? Pentru ca
exact cu acele cuvinte a socat, a atras atentia si a generat aceasta mare
valva. Daca venea un el, nu o ea, nu s-ar fi oripilat nimeni. Hai sa lasam
pudibonderia si dublul standard. Daca barbatii au voie sa injure, au si
femeile. Atat. Si inca o data, nu ati inteles nimic: cuvintele vulgare au fost
puse acolo sa atraga atentia. A reusit 100%. Se numeste marketing si a fost
facut genial in acest caz. Melodia nu ma intereseaza, eu nu consider ca trapul
e muzica. Asta e alta discutie. Remarc, oricum, ca ati sarit si peste fraza in
care v-am spus ca 50% dintre romani considera ca victimele violurilor sunt de
vina. Va mai spun ca tot statisticile arata ca una din patru - ADICA UN SFERT
DIN FEMEILE DIN ROMANIA - a fost abuzata, in vreun fel sau altul in cursul
vietii. Ceva imi spune ca veti trece si peste asta si veti continua cu
plagiatul, cu absenta liniei melodice si alte observatii fara nicio legatura cu
subiectul. Motiv pentru care eu ma opresc aici. Sanatate si numai bine!
O piesa manifest, fff tare! A avut curaj sa vorbeasca
despre o realitate pe care o cam ascundem sub pres, sa le spuna fetelor ca nu
sunt singure si ca nu e vina lor. Si sa ne spuna noua, tuturor, ca timpurile
s-au schimbat, indiferent ca ne place sau nu. Limbajul vine firesc, la pachet,
cu aceasta noua si cruda realitate, mesajul nu ar fi inteles complet daca ar fi
transmis prin cuvinte mai blande.
Varianta asta cu femeia gospodina, implicare maxima in
cuplu, supusa, daruind si neprimind, e usor desueta ca in bancul ala"
femeia sa fie buna gospodina, sa conduca businessul feroce,
sexual: amanta perfecta (a sotului), sa
straluceasca(fara sa fie vazuta cu masca de argila pe fata), corp slim, mama
impecabila si iubitoare, devotata, fidela, zen, zambitoare.
Este usor utopic sa tot daruiesti neprimind. Este
karma acolo.
Este frustrare. Este Imbalans. Este energia de a fi
victima barbatului. Este iubire plina de conditii, nimic nou sub Soare.
A iubi si a fi iubita presupune echilibru, A primi si
A darui. Este imposibil doar sa expiri intr-o respiratie.
Se cere inspir si expir.
Cuplul este Respiratia Iubirii, expir si inspir. Cine
nu inspira si expira, moare. Iubirea, la fel.
Femeia robot, mafalda, cea care face totul, da totul
si cere nimic in schimb, femeia multi-tasking a fost generata ca idee de
presiune inalta pentru orice femeie.
Daca esti altfel, independenta si libera, te
asimileaza imediat cu altcineva, adica iti faci banii prin alte modalitati mai
putin ortodoxe, folosindu-ti corpul, adica esti prostituata.
Programele astea dure au fost lansate de Patriarhatul
distorsionat, anihiland Femeia si sacralitatea ei, inrobind-o, umilind-o,
supunand-o unor reguli stupide ca sa fie femeie "respectata".
Suntem in Mileniul 21.
Se cere ceva nou si un balans, stiind bine ca nu le
poti face pe toate o data.
Este imposibil.
De unde vine dorinta asta si presiunea Asta DE A FI
perfecta?
Viziunea asta din conStiinta de masa primitiva.
Unii barbati asteapta sa fie slujiti de femeie, ca asa
stiu ei, de cand e lumea lume. Asa au fost programati prin filme, prin lipsa de
politete a tatalui si a bunicului, depinde ce modele au preluat. Multi barbati
sunt programati eronat din copilarie.
Ei bine, acum totul se schimba si totul revine la un
echilibru de bun simt.
Ne daruim reciproc. Ne respectam.
Iti aduc dragul meu halatul de baie, iti ofer si un
masaj relaxant in apa, te sarut, te iubesc si tu, nesilit de nimeni si de
bunavoie imi aduci cafeaua in pat dimineata, dupa ce facem dragoste.
La cina daca suntem acasa, poti gati tu cina, uneori.
Eu te admir cu paharele de sampanie pe masa, aprinzand lumanarile din sfesnic.
Propun Sa-i lasam pe acesti barbati care insista in
ideea ca femeia este generata sa-i serveasca pe ei, propun sa-i lasam in casa
si cu casa macar o saptamana, cu gospodaria, cu gatitul, cu aspiratoarele, cu
copilul.
Sa vedem cam cum se descurca acesti patriarhali care
citesc ziarul si se joaca pe iphone mai nou, joculete pentru mentalul lor plictisit.
Ar fi coplesiti, va asigur.
Sa le cerem si munca administrativa acasa , la birou
si sa fie si impecabili, eleganti, parfumati, top style.
Unii barbati, doar asa, ar vedea ca munca din casa e
deloc usoara, ca gatitul e deloc "piece of cake" si una peste alta, e
ca un job sau chiar 2 in 1.
Te poate epuiza, usor.
Se cere un balans. Se cere noul.
Poate barbatul ar trebui si el sa gateasca sau sa
asigure o masa la restaurant, macar pentru el, daca e deloc generos cu
partenera lui.
Iata idei sa usurezi viata.
Se cere doar un "check in" pentru variantele
astea.
Exista alternative.
Fie ca ai un copil sau esti fara de copil.
Fii mai blanda cu Tine si abordeaza-le pe rand.
Gaseste solutii si paseste dincolo de regulile vechi.
E foarte greu uneori, atunci cand esti sub un stress
emotional si te trezesti noaptea, daca ai un bebelus si din din 3 in 3 ore
alaptezi.
Prioritizezi sa iti fie mai usor.
O femeie, mai ales atunci cand apare un bebelus, ea
trebuie ajutata de partener, fara exceptie.
Barbatul a devenit tata si are o noua sarcina: sa se
trezeasca si el noaptea, daca situatia o cere.
Multi barbati se sperie cand vad un bebelus si unii
sunt depasiti de situatie. Isi imaginau poate ca va fi ca in reviste, ideal
image cu caruciorul in parc.
Un copil e mult mai mult decat o jucarie.
Un copil cere dragoste si atentie.
Reclama atentia ta. Pre-zen-ta ta. Timpul de calitate
si dragostea pura a ta.
Este imposibil sa poti spune copilului 'stai un pic sa
ma barbieresc' atunci cand bebelusul plange pentru ca-i este foame sau plange
pentru ca ii este somn.
Atunci cand se naste un copil pana la 2 ani si mai
incolo, 10 minute libere sunt luxury.
Iti pasa de tine si este ideal sa dezvolti strategii,
sa fie bine pentru toti.
Iti asumi rolul de tata si te implici.
Cere responsabilitate.
E ceva sa fii un tata dedicat, barbat veritabil si
sot(partener) gentleman.
E timpul pentru noi perceptii in ariile vietii,
iubirii adevarate, cuplului, parentingului.
Zambete, Carmen Meera
Cu curiozitate sinceră, am o întrebare pentru bărbații
care văd acest mesaj.
Context: multe femei, mai mult sau mai puțin
cunoscute, au postat public zilele astea despre cum se simt pe stradă în
România, în taxi, la școală, la serviciu, în autobuz, despre cum umblă cu
cheile în pumn seara și noaptea, despre străini care s-au frecat de ele în
tramvaie, despre abuzuri sexuale din partea unor unchi, vecini, profesori,
șefi, despre cum nu au purtat niciodată fustă în liceu, despre cum dau share
live location din uber sau taxi.
Întrebarea pentru voi, guys e: Ne credeți?
Puteți răspunde scurt sau argumentat, chiar îmi doresc
să știu cum se vede realitatea femeilor din partea bărbaților.
Mulțumesc.
Un comentariu al lui @Ionut Iordache la postarea de pe
profilul meu: Multi dintre noi am fost invatati ca asa e normal, ca esti barbat
doar daca abordezi cu tupeu femeia, ca ei ii place daca o fluieri/claxonezi pe
strada, nu am fost invatati ca “nu” este “nu”, ci ca nu suntem destul de
insistenti daca ea zice nu.
Cred ca majoritatea barbatilor stiu foarte bine ce se
petrece, doar ca foarte multi considera ca asa e normal. Aici cred ca este
problema, nu daca va credem sau nu.
Din pacate, nu stiu daca noi vom apuca zilele cand
aceste lucruri vor deveni o raritate in Romania.
Mentalitatile nu se schimba peste noapte, la noi
feminismul are o istorie scurta. Si e si prost inteles.
In Islanda, tara in care e cel mai bine sa traiesti ca
femeie, feminismul are o istorie de vreo 150 de ani. Si nici acolo nu e totul
roz.
Mai mult, Ulrich Beck are in cartea sa
“Individualization” o teorie interesanta. Natiunile se afla pe paliere diferite
ale evolutiei. Autorul vorbeste despre “Prima modernitate” si despre “A doua
modernitate”. Unele tari se afla in prima parte, alte in a doua, iar altele
nici macar nu au intrat “In prima modernitate”. Noi suntem o natiune tanara, care
acum 120 de ani avea cam 80% cetateni analfabeti, nu putem sa speram ca intr-un
timp atat de scurt sa ajungem in “A doua modernitate”.
E trist, dar asta e realitatea.
You guys, ca femeie singura pe strada si in locuri
publice, inclusiv in biblioteci publice, m-am simtit cel mai in nesiguranta in
Franta (Paris). Ma credeti? Apoi in Danemarca,in Copenhaga. You guys, ma
“credeț” sau iar trebuie musai sa spunem ca doar in Romania e nasol, iar in
rest e superb. Ma credeti? Si da, am patit si in Romania sa ma simt foarte in
nesiguranta, inclusiv sa cer ajutorul si sa fiu ignorata. Insa a fost
incomparabil cu modul in care m-am simtit in Franta…in special arabii erau
foarte intruzivi, dar si francezii. Ca idee la BNF (biblioteca nationala a
Frantei) care are restaurante in interior unde poti manca sau bea o cafea, nu
exista zi lasata de la Dumnzeu sa nu vina un itqlian, francez, arab care nu
doar sa intre in vorba cu mine, dar sa puna mana pe mine natural, ca si cum ne
cunosteam de 20 ani. Sa ma invite la film la ei acasa in weekenduri. Sa se
ofere sa ma duca cu masina acasa dupa ce vorbeam 5 minute in biblioteca. Si sa
INSISTE! Rau de tot… mi s-a intamplat in magazine sa ma ia de mana si sa nu imi
dea drumul, pe motiv ca eram dintr-o data unica si cea mai rapitoare femeie de
pe planeta. Ceva ce n-a vazut Parisul. :)) Mi s-a intamplat sa vina zilnic
aceeasi oameni in aceleasi sali cu mine si sa nu scap de ei cand ieseam sa beau
o cafea tot in interiorul bibliotecii. In metrouri si alte mijloace de
transport nu mai zic se cate ori se apropiau extrem de mult ai inconfortabil…
si cu propuneri foarte directe si random. M-am saturat de IPOCRIZIE si de
subiecte care fac audienta.
Otilia-Maria
Aioanei Eu am abordat o tema intens dezbatuta zilele astea:
abuzul asupra femeilor din România, care doar daca esti orb ti se pare
nesemnificativ sau mic. Tu vii si intorci conversatia inspre hai sa nu mai dam
cu pietre in Romania (?), ca in alte parti e mai rau si ca tie nu ti s-a
intamplat. Reduci la zeto exprientele oribile ale unor milioane de fete si
femei din Romania ca sa demonstrezi tu o tema nationalista, despre cum Romania
e un loc sigur. Am inteles: tu nu ne crezi. Si din cauza femeilor ca tine ne
este rau si le va fi rau si fiicelor noastre inca multa vreme de-acum incolo.
Otilia-Maria
Aioanei, distragerea atentiei de la subiectul principal e o
tactica. Da, femeile sunt discriminate si vulnerabile peste tot in lume. Da,
barbati idioti si mitocani sunt peste tot. Dar femeile astea care se revolta
acum traiesc in Romania si vor ca acolo unde traiesc si platesc taxe, sa fie
auzite si sa beneficieze de drepturile lor, inclusiv protectie impotriva
diverselor forme de violenta. Vor ca fetele lor sa nu traiasca ce au trecut
ele. Da, parerea ta e auzita si ea si valida. Dar nu despre alte tari e vorba.
Eu ce am povestit la mine e despre experientele traite in primii 41 de ani de
viata in Ro. Nu am mentionat despre perioada dupa ce ma plecat caci nu e
relevant. Desi poate ar trebui sa spun ca am plecat din tara si pentru ca nu am
vrut ca fiica-mea sa traiasca in tara aia nesigura si misogina. Sa nu treaca
prin ce am trecut eu. Da, nicaieri nu e lapte si miere. Dar daca vei compara
cifrele, statisticile, macar pe cele declarate (caci in Ro multe nu sunt
declarate) plus politicile in domeniu, vei vedea ca Ro e o tara nesigura pentru
femei.
Otilia-Maria Aioanei Diferența e că în timp ce în
Franța sau Danemarca sau alta țară se iau măsuri când denunți pe cineva pt
abuz/violență/agresiune, în România te mai trimite și acasa vreun polițai care
îți zice"sigur ai făcut tu ceva,ți o meriti" și așa mai departe..
Otilia-Maria
Aioanei cred ca în țările nordice sunt altfel, sau au
"recidivat" în ultimii ani. In anii 90 am avut o bursa de studii in
Anglia. Am primit cazare in campus, intr-un bloculeț cu 10 camere individuale
si living si kitchen comun. Mixt. Şi eram 2 fete si 8 baieti, englezi si
francezi. La început, eu, socializată în România (comunistă) îmi faceam mari
probleme sa merg la kitchen, să-mi gătesc, să manânc de față cu băieții. Cand
colo, nimic. Efectiv nu ma vedeau, nu-mi spunea nimeni nici un cuvant, nici o
privire. Eram atât de surprinsă, că am început să cred că ceva nu era în regulă
cu mine. Vorba aia, "dacă nu fluieră, înseamnă că îmi stă prost
machiajul".
Mai târziu, la fel în Germania. Eu stresată praf să
circul singură, seara. Îmi rugam colegii să mă conducă acasă, ăştia efectiv nu
înțelegeau ce şocuri am.
Nu eram traumatizată de nimic, nu am ceva neplăcut de
amintit sau reprimat, efectiv aşa am fost educată şi (gender)socializată. Asta
era "normalitatea".
Nu ar avea sens sa ii dau tag tatălui meu, nici nu
cred ca își da seama de influenta pe care a avut-o. Dar eu, pe la vreo 30 de
ani, am realizat ca motivul pentru care eu nu ma regăseam în copilărie și în
adolescenta în astfel de situații e tata - ceva din atitudinea lui, din modul
de a gestiona situațiile, a ținut departe de mine și de sora.mea toți
"Mireii" din cartier. Eram singurele fete de care nu se lua nimeni,
iar eu am fost păzită de bullying inclusiv la scoala, tot datorita lui.
Asa ca da, exista barbati care aud, vad și iau
atitudine. Uneori, ei nici nu.si dau seama de cât de multe lucruri își
protejează femeile dragi ...
Carmen Manole a
luat atitudine de la chestii mici. Pe un anumit ton :)) când a aruncat cineva
cu pietre de la balcon și m.a nimerit pe mine ...în 5 minute a fost la poarta
lui și i.a explicat, ceva mai apăsat, ca nu e cazul sa se repete treaba. Și nu a
fost nevoie sa facă des asa ceva, ca "s.a dus vestea".
Iar lucrul acesta cred ca m.a făcut și pe mine sa am o
anumita atitudine, pentru ca știam, inconștient, ca are cine sa.mi ia apărarea.
Citind aseară mesajele, mi.am adus aminte ca un bătrân s.a așezat la un moment
dat langa mine în tramvai și a început cu chestii obscene. Iar eu l.am dat la o
parte și am ieșit din tramvai. Nu m am blocat, nu am acceptat.
Recunosc ca nu știu sa dau foarte multe exemple
concrete de ce a facut, nici măcar nu mi am dat seama pana de curând ca a făcut
asta. Pur și simplu, pentru mine nu erau familiare situațiile de acest gen. Le
auzeam, le vedeam, dar nu puteam da exemple din viata mea. Mi.am dat seama de
influenta lui abia când am aflat o situație urata patita de o vecina. Și m.am
trezit spunând ca dacă eram noi în situație, nu l vedeam bine pe individ, ca
tata rezolva probmema!
Si nu, nu a lovit niciodată niciun copil din vecini.
Cred ca e vorba pur și simplu de modul în care reacționează cineva la astfel de
situații. Dacă celorlalți li se par normale anumite comportamente și vor
considera o prostie plângerile tale, ajungi sa consideri și tu ca e firesc și
sa nu iei atitudine. Și sa crezi ca ești singur(a)...
În alta ordine de idei, ce ii învăț eu în cabinet pe
părinții victimelor bullyingului este sa le tina partea copiilor. Sa se facă
văzuți, sa se știe ca e cineva care va face ceva dacă lucrurile se repeta. Iar
copilul care știe ca e cineva în spatele lor și ii protejează va avea alta
atitudine. E valabil și pentru femei, ca în fond tot de o forma de bullying
vorbim.
Intr-o iarnă în urma mea în bloc a intrat un individ
care se ținea după mine dar am reușit să fug pe scări, din fericire a pornit
senzorul la bec la etajul 1 și el s-a oprit la parter..acum și pe strada
urmăresc mereu
Da, va cred. Este oribil ce se întâmplă. În schimb, ma
bucur mult ca Erika a făcut piesa asta din doua motive:
1. toată lumea vorbește despre abuzuri de zile
întregi.
2. Ne-a ajutat sa mai cernem din influenceri.
Reacțiile unora ne-au arătat ca nu erau asa cum credeam (speram) noi, ci erau
niște Mireli.
Societatea românească avea mare nevoie de piesa asta
Cred ca și "Mirel" raspunde la aceasta
intrebare "Da, va cred!", dar întotdeauna urmeaza un "dar".
Și ceea ce urmeaza dupa acest "dar" este ingrijorator, fraze de
genul: "dar și femeia trebuie sa aibă grija", " dar și ea
abuzeaza", " dar a făcut ea ceva" "dar femeia de ce nu
pleaca", "dar m-a provocat"... multe . Ne trebuie mult mai
multa educatie tuturor.
Sa va spun si reversul medaliei. Nu mai avem femei
feminine, imbracate in fuse, rochii, tocmai pt ca exista astfel de barbati. Eu
recunosc, prefer oricand pantalonii, tocmai pentru ca urasc sa fiu privita ca o
bucata de carne....
Urmăreşte
Imi amintesc in "faculta" cum Profu' de
Conta' a introdus examen oral 1 la 1 in anul 3 asta dupa ce tot anul 2 umbla
dupa mine si la toaleta ... iar cand am ridicat problema la Decan , mi s-a
sugerat ca domnia sa e mare "boss" prin Vestul tarii si ca nu l-as
vrea de dusman .
Deci chiar cred ca e momentul ca noi, sa luam taurul
de coarne. Elevat, ne-elevat , diplomat nediplomat, ca mahalagioacele ca
birjaritele sau fiecare dupa cum poate , doar sa punem punctul pe i.
Urmăreşte
Este lumea în care ne facem experiențele! O lume pe
vibrația fricii, rușinii, neputinței și sclaviei! Cine spune că nu-i așa este
adormit și condus de niște ființe din spatele lui! Toate programele asimilate
și transmise de mii de ani de către cei care conduc Terra au adus aici! Se fură
energia sexuală la greu fiind energia creatoare care o poate dezvolta doar
partea feminină a unei părți subliminale iar zeii/ dumnezeii știu că e mai
puternică decât energia masculină astfel o atacă mereu pentru a nu conștientiza
adevărata ei putere!
Voicu
Valentina-Adina eu nu pot vorbi de alte tari, vorbesc de
tara unde locuiesc. Aici, in Romania mi s-a pus cuțitul la gat, fiind
tâlhărită. Tot aici am fost acostată de multe ori de barbati cu organul la
vedere, încercând sa ma abuzeze pe strada. Ziua, nu noaptea! Pe străzi , in
parcuri, in transportul in comun, din cand in cand gasesti un exhibiționist.Nu
mai descriu alte lucruri. Si am fost o persoana la locul meu, nu am fost in
locuri rau famate, nu m-am expus, mi-am vazut de ale mele.
Eu nu pot răspunde, însă îmi amintesc că în liceu
umblam cu o forfecuță de unghii prinsă la chei (și cheile în buzunarul hainei).
În facultate umblam cu un bisturiu la mine. Când mă
prindea seara pe drumul spre casă, îmi urmăream cu coada ochiului umbra ca să
știu dacă cineva se apropie de mine (încă fac asta).
Între timp am renunțat la obiecte ascuțite, însă dacă
am nevoie să plec undeva cu un taxi / Uber / Bolt, primul lucru pe care îl fac
este Share Location către soțul meu.
Nu, nu era paranoia. Când în primele clase de gimnaziu
(11-12 ani) se iau de tine muncitorii care renovează școală, când proful de
muzică îți atinge din greșeală fundul cu mâna când trece pe lângă tine (și nu
doar ție, ci tuturor fetelor din clasă), când nu ești lăsată să cobori din
autobuz de către un om de 60+ (altminteri, prezentabil la o primă vedere)... nu
e paranoia. Și nu, nu umblam cu fuste / rochii scurte, mulate sau decoltate (de
parcă asta ar fi putut justifica ceva și de s-ar fi întâmplat), ci în blugi +
hanorac. Mai eram și supraponderală și cu acnee. Iar toate aceste lucruri se
întâmplau ziua, în amiaza mare, în locuri frecventate de oameni. Și au fost
multe, multe situații de acest fel sau chiar mai urâte.
Țin minte un episod în care un muncitor m-a prins cu
putere pe stradă, cu mama de față (care a înlemnit și nu a putut scoate un
cuvânt - nu știu dacă din cauza evenimentului în sine sau a repertoriului de
înjurături pe care i l-am adresat bărbatului respectiv; nu am vorbit niciodată
despre acea întâmplare).
Cate palme peste fund la trecerile de pietoni, mai
ales în intersecțiile mari gen Arcul de Triumf unde trec multi și se fac
neobservați. De cate ori în aglomerația de la metrou nu se găsea vreunul să te
mângâie și când te uitai la el, se uită in alta parte de ziceai că nu e el.
Odată stam pe ultimul scaun dinspre ușa în metroul spre Păcii când în îngrămădeală
aia, incepe unul să mă pipăie pe braț. Retrag brațul, incepe sa mă pipăie pe
coaste spre sâni. Mă uit urat la el și îl întreb care-i problema. A zis că vrea
să stea jos și să îi dau locul. M-am ridicat că eram singura și trebuia să
cobor la un moment dat și îmi era naiba că mă urmărește. Era noapte, veneam de
la munca. Dar îmi venea să îi dreg o geanta fix in cap. Dar mama mi-a zis, ai
grija că nu ști cu ce nebuni ai de a face, te lasă acolo lata, așa că mereu
mi-am văzut de treabă. Dar să te ferească sfântul de toți Doreii care urla după
tine ca o haită de lupi, te fluieră, te umilesc, de parcă ai fi curva lor
personala și te-au luat de la coada vacii. Unul singur n-ar avea curaj, dar la
grămadă sunt un exemplu de virilitate. Și evident, este vina femeii că se
îmbracă provocator. In cazul meu în pantaloni de alergare. Când nu le-am
răspuns la "avansuri" au început să strige cat de naspa sunt, ba se
mai apucau sa alerge dupa mine câțiva metri, comentând. Mi-e sila.
Tata, Dumnezeu sa îl ierte, a crescut 2 fete și un
băiat, fără sa facă diferențe între noi, regulile se aplicau la fel. Trebuia să
spunem acasă exact cu cine ieșim și unde, dacă tatăl avea suspiciuni ne ducea
personal la locație și tot el ne spunea ora la care ne va prelua de la locație,
că nu aveam telefoane și share locațion! A doua regulă era să ne cumpărăm noi
consumația, să fim tot timpul cu sticla/paharul în mână, iar dacă a fost
nesupravegheat o perioadă să nu mai consumăm, că nu se știe ce se poate
strecura în pahar! Apoi toti 3 am invatat cateva miscari de autoaparare,
prinderi, zone sensibile pt loviri, in caz de nevoie. La liceu am fost deja
dotata cu spray NATO in ghiozdan, caci făceam naveta cu trenul( cunoșteam cu
nume și prenume tot personalul CFR).
De mici am fost încurajați să vorbim deschis despre
orice eveniment, curiozitate, sau chiar jenă, adică tata era cel care rezolvă
orice! Noi am învățat clar care sunt limitele decente de limbaj și conduită,
astfel că nu am trecut niciodată cu vederea o palmă "inofensivă"
peste fund, o propunere indecentă, o atingere sau apropo ce l-am descifrat ca
fiind nu tocmai la locul lui, aveam la noi replici învățate de acasă, atât
pentru reacții defensive, cât și mai ofensive, că "prostului trebuie să-i
vorbești pe limba lui", spunea tata. Asa ca de mine nu s-a frecat nimeni
veci in mijloacele de transport in comun pentru ca mi-am impus spațiu de
siguranță. In taxi regula era "fara povesti inutile, spuneam traseul,
urmăream clar sa nu abată și tot timpul trebuia să menționez să se grăbească că
mă așteaptă tata, sau că plata o face tata la destinație"( o abureală),
dar a funcționat tot timpul, nu am avut parte de nici o poveste cu taximetriști.
Faptul că am avut oameni de încredere la care puteam apela la orice oră din zi
sau noapte, fără rețineri, ne-a păzit de "Mirei". Dar dacă nu am
întâlnit eu vreunul, dacă nu am tremurat eu de frică, dacă nu am fost pana acum
victima, nu zic ca nu există. Sunt sigura ca educația primita, caracterul
format, faptul că nu ne-am expus la riscuri, nu am cautat noi distracția în
zone nesigure, nu mi s-a părut palpitant sa ies la "date" cu
necunoscuți, toate se datorează bărbatului nr 1 din viata mea, care a fost
tata!
Nu se pune problema de crezut. Cred că procentul
fetelor care au fost agresate măcar o dată dincolo de limita pe care au
permis-o ele trece de 50%. Enorm.
Doar că problema stă în educație. Făcută în ambele
sensuri: atât din convingere, prin modele de comportament, cât și prin pedepse
clare, aplicate in procent cat mai mare. Ca în cazul șoferilor: afară primești
90 de amenzi dacă faci 100 de greșeli, în Ro primești o amendă pentru 100 de
încălcări ale legii, sau chiar mai puțin. D-aia conduc șoferii cum vor.
La fel și cu abuzurile - afară in unele țări din 10
abuzuri 9 sunt pedepsite (aici in Spania poate ca 2-3 din 10), pe când in Ro
probabil că procentul este de 1 din 100. Sau 1000.
Polițiștii și justiția cred și ei, în marea lor
majoritate, că victima e de vină. (Am patit-o și eu, în alt context, când mi
s-a furat mașina - nu dezvolt, dar am ieșit și cu mașina furată și cu hoțul
lăsat liber).
Mai mult, politia și justiția au exact rapoarte despre
dosarele de violente sexuale: câte femei au raportat, câte dosare s-au
întocmit, câte pedepse s-au dat. Ar fi niște cifre interesant de comparat cu
alte tari. Aici e soluția.
PS: mă bucur că întrebarea este despre problema reală
- abuzul sexual - și nu despre Erika și piesa ei.
Mihai Preda trebuie
sa ai in vedere aici si agresiunile sexuale pe care nu le poti proba, dar si
frustrarea cand unele sunt evidente, in public si nimeni nu intervine ca poate
il cunoaste (victima pe agresor), ca ea e-n fusta scurta, are decolteu, a facut
- o ma-sa frumoasa si credem ca e bun public, etc.
Stii ce mi-as dori sa rezulte din toata dezbaterea
asta? Nu neaparat pedepse pentru toti Mireii, ci spirit civic - imi doresc ca
atunci cand una din fetele mele va fi fluierata sau acostata pe strada, cineva
sa se opreasca si sa o intrebe daca il/ii cunoaste, daca are nevoie de ajutor
etc. Poate sunt mai sensibila ca mama de fete, insa desi micro-agresiunile au
inceput, pana acum nu am auzit ca vreo persoana sa-si fi oferit ajutorul. Asta
e dincolo de educatie, e in spiritul civic pe care ar trebui sa-l avem
Mihai Preda Foarte
corect comentariul. Iar motivul in Romania pentru nepedepsirea fărădelegilor
este corupția asta nenorocita de care nu mai reușim să scăpăm. Pe polițiști nu
prea ii mai vezi, te tratează cu indiferenta daca ii soliciți, magistrații sunt
și ei interesați de pensii speciale, educația e la pământ. Cum să ieșim din
asta? Suntem pe cont propriu, nimeni nu ne apără, asta că individ, că nu doar
femeile sunt abuzate, sunt abuzați și copiii, bătrânii, etc
Pe mine m-a hărțuit sexual un "mare" fost
judecător și profesor la drept la UBB... mi se face scârbă când îmi amintesc.
Tot el și pe f multe alte studente. Era tare stimat și sus-pus... Din fericire
e mort acum. Din păcate a murit fără să fi fost vreodată tras la răspundere pt
faptele lui.
Da, va cred!
Si mai cred ca intr-o tara in care nivelul general de
educatie e din ce in ce mai scazut, intr-o tara in care victimele pot deveni
oricand agresori din punctul de vedere al organelor statului si al modului in
care este interpretata orice incercare de a te apara, intr-o tara in care
increderea in Politie, Justitie este din ce in ce mai scazuta, astfel de
situatii vor fi din ce in ce mai dese.
În adolescență eu și colegele mele care mergeam la
liceu am fost, agresate sexual -pentru că a ți se pune mâna pe coapsă, pe fund,
pe sâni, la vagin, fără voia ta, in parc, in tramvai, in troleu este agresiune.
La fel și frecarea/masturbarea de tine în tramvai, lift, metro este agresiune!
In anii ‘90 ne amuzam,oarecum, și ne adaptasem ne
apăram singure, ne bucuram ca era doar atât. Când le povesteam taților,
fraților aceștia erau îngroziți și ne replicau sa ii chemăm când se întâmpla,
cum fără telefoane mobile, ne cam învățasem.
Azi încurajez pe fiecare fetița, adolescenta, femeie
care trece chiar și printr-o tentativă de acest gen să meargă la poliție!
Aceste lucruri nu trebuie lăsate pur și simplu fără urmări legale, pentru că
pot degenera, să nu le fie teamă că nu vor fi crezute.
Deci SESIZAȚI AUTORITĂȚILE!!!
Da, cred ca toate sunt adevarate. Din pacate 150 de
ani de evolutie sociala si ideologica, nu are cum sa stearga peste noapte zeci
de mii de ani de comportamente si instincte primare cu rol de perpetuare a
speciei iar pentru barbatii care functioneaza pe pilot automat
lasandu-se dominati de partea arhaica a creierului lor este imposibil sa fie
altfel. Si din pacate realitatea aceasta nu se va schimba prea curand (daca se
va schimba vreodata), astfel ca va trebui in continuare sa avem grija unii de
altii iar barbatii care traiesc constienti si conectati la societatea si
ideologia anului 2024 sa fie acolo pentru fiecare femeie abuzata. Vestea buna
este ca statistic, balanta pare sa incline tot mai mult spre barbatii constienti
care reuseac sa vada omul din spatele dorintelor instinctuale. Vestea rea este
ca multi "barbati buni si smeriti" ascund multe schelete in sertare,
asa ca vigilenta ramane mereu cea mai buna solutie.
Am patit-o de 2 ori, prima data aveam vreo 10-11 ani,
am intrat in scara blocului si ca niciodata am urcat pe scari, la etajul 2 m-am
trezit cu unu in spatele meu care s-a aruncat cumva sa ma prinda in brate,
aveam in mana o sticla de suc de 2 litri, i-am tras o sticla in cap si am
inceput sa strig cat m-au ținut plamanii, mi-am dat seama ca daca as fii urcat
cu liftul cum o faceam de obicei se putea termina urat de tot, oricum mi-a
lasat o spaima de atunci, de cate ori intram in casa scarii , a doua oara
in autobuz, veneam de la scoala aveam vreo 14-16 ani, autobuzul aglomerat am
prins loc pe scara, si simt cum cineva isi pune mana pe picioarele mele cumva
in interiorul coapsei cand m-am intors si l-am vazut, l-am prins de mana si
mi-am infipt unghiile aveam unghii mai mari, le-am infipt in mana lui atata de
tare ca efectiv mi s-au rupt, la urmatoarea statie a coborat, ideea este sa ne
invatam fetele sa reactioneze, sa strige, sa loveasca orice sa nu se panicheze.
Stiti cum e da-ul asta?
Cum zic eu ca inteleg ca cineva sufera ca are cancer.
Imi inchipui durerea, chinul, suferinta, nelinistea si ...atat. Ce pretind eu
ca inteleg e 1% din ce simte persoana aia in realitate. Nu am cum sa inteleg
daca nu sunt pusa in postura aia.
Nu au cum sa înțeleagă oricat si-ar dori. Nu au cum...
Majoritatea insa nici nu isi pun astfel de intrebari...
Va credem, dar nu bărbații echilibrați sunt problema.
Și asta e supărător în discuția publica, unde bărbatul este pus la colț, când de
fapt relația unui bărbat cu femeia este o prelungire directă a relației pe care
a avut-o cu mama sau cu figura maternă și modelul pe care l-am avut în familie.
Nu e că și cum femeia nu are o responsabilitate aici. Are, mai ales în calitate
de mama și educator. Agresorii aia, verbali sau fizici nu apar din neant, au un
istoric, au o experiență, ajung sa fie așa din diverse cauze.Din acest motiv
cred că piesa care a generat discuția este doar o ocazie pentru ventilarea
frustrărilor legitime ale femeilor. Dar atât, nu se schimbă nimic fara modele
și educație sănătoase.
Irina
Binder:
“A ajuns acel cântec (care a stârnit
atâtea controverse) și la urechile Ralucăi (pentru cei care nu au citit niciuna
dintre poveștile mele despre ea: este finuța mea și are 10 anișori). Nu au
șocat-o versurile, nici videoclipul, problema ei a fost că ea nu are voie să
înjure, că nu e frumos, dar fata aceea de ce are? V-am
povestit cândva că Raluca, atunci când era micuță a petrecut mult timp cu
copiii din vecini, familie de la care a auzit multe înjurături și limbaj
colorat pe care micuța le-a copiat. Ne-am străduit mult să o dezvățăm...
Și acum vine acest cântec. Iar dacă ați
crezut că i-am spus că nu este ok, aflați că nu, am ascultat împreună cântecul
și i-am explicat mesajul. Fiindcă acest cântec are un mesaj, indiferent cum
este transmis, cu siguranță este pe limba celor cărora le este destinat un
astfel de mesaj.
I-am spus micuței că este un cântec
"manifest", o revoltă împotriva unor nedreptăți care li se fac
femeilor. Și că este un act artistic și da, uneori un act artistic poate fi și
așa, fără perdea.
Cu ocazia aceasta i-am explicat că nu
este ok ca vreun băiat/bărbat să îi pună vreodată etichete, să o evalueze sau
să o critice pentru felul în care arată, că oamenii nu sunt obiecte, că nu este
nimic greșit în aspectul fizic al unui om.
Da, un act artistic poate fi o revoltă,
iar atunci când te revolți nu poți lansa balonașe roz, floricele și
inimioare... fiindcă furia adunată în sufletul cuiva rănit nu este roz. Este
suferință, frustrare și multă tăcere în fața nedreptăților...
Nimeni nu are dreptul să ne spună cum ar
trebui să fim sau cum ar trebui să simțim, așa cum nu mulți înțeleg nevoia de a
ne revolta și chiar a înjura după ce prea mult timp am tăcut... ca să ce? Să
menajăm mitocănia, grobianismul, abuzurile celor care ne tratează ca pe niște
cărnuri, care ne pun etichete și care nu realizează că nu e treaba lor dacă și
cât suntem de slabe sau de grase, urâte sau frumoase, că nimeni nu este în
măsură să spună că avem sânii prea mici sau prea mari, că suntem tinere sau
babe și așa mai departe.
Dacă în acest cântec ar fi fost înjurați
politicieni, lumea nu s-ar fi înverșunat atât de tare, nu? Ăia merită, ar zice.
Dar de ce nu merită și cei care ne-au rănit de prea multe ori cu afirmațiile
lor, cu gesturile lor deplasate, cu pretențiile lor, cu abuzurile emoționale?
Și se mai miră lumea că unele femei au
ajuns să se mutileze cu operații estetice în încercarea de a deveni mai
frumoase, de fapt acceptate, se mai miră unii că ne e frică să îmbătrânim...
Nu sunt de condamnat nici cei care nu
înțeleg acest gen de revoltă... poate sunt persoane norocoase care nu s-au
confruntat niciodată cu "Mirei"... dar noi, cele care nu am avut
același noroc, care încă de când eram fetițe am fost abuzate emoțional și
fizic, avem voie să înjurăm, să urlăm, să ne revoltăm. Ne-a fost prea mult timp
frică să vorbim, să ne apărăm, să ne strigăm nemulțumirile și durerile...
Atunci când ești nevoit să te aperi de
ceva oribil și nedrept nu mai există limbaj cu care să menajezi pe cineva, nu
mai există reguli, nu mai există etică... cu mitocanii, ghiolbanii și
abuzatorii nu folosești formule de politețe.
Îmi pare rău că nu am avut curaj atunci
când am fost ținta mitocăniilor, când am fost atacată cu tot felul de derapaje
ghiolbănești, să înjur și să fi urlat, poate le-aș fi temperat elanul Mireilor
și aș fi salvat alte fete și femei, și poate chiar și bărbați, de niște
neplăceri care pot ajunge traume... și complexe pe viață. Și din cauza cărora
prea mulți oameni plătesc cu singurătatea...
- Dar nu e rușine să vorbești așa? Nu e
păcat?, m-a întrebat micuța Raluca.
- Unii nu au simțul ridicolului și nu au
nici Dumnezeu, de aceea limbajul pentru ei trebuie să fie direct proporțional
cu nivelul lor de înțelegere.
Și, după ce i-am explicat micuței despre
genul "trap", apoi despre cum ar trebui tratat și respectat orice om,
după ce am rugat-o să-mi promită că nu va permite nimănui să-i pună etichete și
să râdă de ea, că va apăra orice ființă nedreptățită, îmi spune:
- Auzi, dar până la urmă cine dreacu e
Mirel ăla?
Și a continuat cu o rafală de epitete la
adresa lui...”
Octavian
Herţa
Deși noi, bărbații, nu suntem vinovați că ne gândim numai la pixtă, asta nu înseamnă că putem fi idioți non-stop. Una e să ne gândim, alta e să ne comportăm ca niște giboni libidinoși în viața de zi cu zi. D-aia am fost dotați cu frână, ca să o folosim pentru a putea trăi ca niște ființe cât de cât evoluate. Nu putem sări pe femei de fiecare dată când ni se scoală, nu le putem agresa verbal sau fizic, nu avem voie să fluierăm după ele, să facem glume de autobază când trec pe lângă noi.
Da, băieți? Nu ne dă nimeni dreptul să fim infecți, doar pentru că suntem obsedați de pixtă și pentru că, teoretic, suntem mai puternici fizic decât femeile. La fel de căcat e să ne apărăm public așa-zisele privilegii masculine și să le condamnăm tot pe femei că sunt sexy și ne incită. Să le agresăm iar apoi să dăm vina tot pe ele. Să fim milițieni proști și cocalari și să le tragem la răspundere că ies cu noi la cafea ca proastele, asumându-și că ar putea fi violate.
Da, băieți? D-aia nu suntem cimpanzei, pentru că putem fi civilizați, în pofida instinctelor noastre de obsedați sexual. Aici ar trebui să facă diferența educația, familia, societatea. Cărțile citite, exemplele din proximitate, legile, o anumită atitudine a comunității față de drepturile fiecăruia dintre noi. Din nefericire, în România fiecare e pe cont propriu. Societatea e strâmbă și nu ne putem baza pe ea. Școala e nereformată, legile - de multe ori proaste, organele – retrograde și adesea de partea infractorului, politicienii – vai de pwla noastră. Între agresor și victimă rămân, iată, prea puține site care să cearnă. Ceva bun simț, niște cărți citite, poate o familie mai răsărită, un dram de umanitate și cam atât. Cine le are, le are, cine nu, îngroașă armata gibonilor.
D-aia avem prea mulți mirei și prea puțini domni. Prea multe brute și prea puțini bărbați. Prea multe femei bătute, agresate și violate și prea puține legi care să le apere. Să nu facem, bă, nimic. Nu educație sexuală în școală, că vă strică copiii. Nu pedepse grele pentru violență domestică și agresiune sexuală în orice formă, că femeile-s de vină. Nu mai mulți polițiști pe stradă, că poate prind dracu’ vreun infactor, ci pe Facebook, să-și facă update la nivelul de jeg moral de fiecare dată când li se scoală și li se permite.
Să continăm să spunem că asta e, așa sunt bărbații, niște porci și să mergem mai departe. Să lăsăm de la noi cu un zâmbet ștrengar. Femeile să continue să se teamă de fiecare data când ies pe stradă, când urcă în taxi, în autobuz sau în tren sau pur și simplu, când vor să stea liniștite la o terasă ca să bea o cafea. Glumesc, normal.
Idioți mai suntem; ca și cum nu am avea cu toții soții,
iubite, surori, mame, prietene. Măcar pentru asta și tot ar trebui să începem
să avem mai multă grijă unii de alții. Înainte să fluieri după gagica aia mișto
care poate e soția cuiva, ar trebui să te gândești că un alt idiot e pe cale să
îi tragă iubitei tale una peste cur, doar pentru că poate. Și doar pentru că tu
nu ești acolo să o aperi, prea ocupat să fii la rândul tău o altă verigă în
lungul lanț al fricii și umilinței permanente, din care prea multe femei nu mai
văd scăpare.
21.02.2024
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)