Ce facem cu Sufletul nostru?

 

Actualizare in 28.06.2025: texte noi la final

Motto: "Nu poti salva pe nimeni. Poti fi alaturi de altii, sustinandu-i dintr-o stare de echilibru energetic si pace interioara. Poti sa le impartasesti din Cunoasterea ta, sa le impartasesti perspectiva ta asupra unor situatii, dar nu le poti inlatura tu durerea. Nu poti merge pe Calea lor, in locul lor. Nu le poti da raspunsurile potrivite pentru ei. Este necesar ca ei sa-si puna propriile intrebari, sa isi gaseasca propriile raspunsuri, sa-si traiasca propria nesiguranta, sa isi priveasca propriile incertitudini.Este necesar ca ei sa faca propriile greseli, sa isi simta propriile tristeti, sa-si invete propriile lectii. Daca vor cu adevarat sa fie in pace cu ei insisi, este necesar ca ei sa urmeze cu incredere Calea propriei vindecari, care li se dezvaluie pas cu pas. Li se dezvaluie lor, nu altora." Sursa: Jeff Foster

Motto2:  ”Totul se schimbă atunci când începi să-ți emiți propria ta frecvență în loc să absorbi frecvențele din jurul tău, când începi să-ți imprimi intenția asupra universului în loc să primești o imprimare din partea existenței.” - Barbara Marciniak, (traducere Monica Poka)

Iubirea de sine implică tratarea celorlalți cu același grad de iubire pe care îl ai în tine. Dragostea este profund interconectată cu empatia. Empatia este înțelepciune profundă.

Empatia este un adevărat sentiment de conexiune profundă cu umanitatea și o trăsătură de caracter profund inteligentă și înțeleaptă. Nu putem doar să înțelegem cognitiv, ci să simțim cu adevărat ceea ce ar putea trăi o altă persoană și, prin urmare, să avem niveluri mai profunde de iubire, compasiune și angajament într-o relație. Iubirea de sine deține un grad de grijă de sine, dar la fel de grijulie pentru ceilalți. Ei merg împreună în relații.

Pe măsură ce îți trezești centrul inimii și te conectezi la acest nivel profund de iubire, sufletul tău devine magnetic la un nivel superior al conexiunii sufletești adevărate unde toate opțiunile superficiale nu mai sunt plăcute pentru că există o moarte a ego-ului și în acel moment.

Pe măsură ce centrul inimii tale strălucește de prezența magnetică a sufletului tău, vei forma o Conexiune Divină în Planurile Sufletului. Simți adevărata esență a iubirii la acest nivel de avion al sufletului.

Trezindu-ți centrele inimii și trăind în dragostea sufletului tău te-ai putea simți pregătit să atragi noi prieteni și oameni dragi precum și un parteneriat romantic divin care să se potrivească cu noul tău nivel de iubire.

Este important să discernem conexiunile la nivel superior deoarece frumusețea, empatia și lumina sunt, de asemenea, foarte atractive pentru cei blocați în frecvențe joase care doresc să acceseze acest lucru pentru propria agendă. Conexiunile sufletesti la nivel superior te vor intalni corect la nivel de suflet cu integritate ce integreaza nivelul de personalitate cu iubire.

Acești oameni vor avea valori înalte cu căi sufletești comune. Nu există comportament ascuns în conexiunea reală și reală. Iubirea sufletească este nivelul de energie simțit și vei discerne asta prin prima trezire și simțind asta în tine. ~ Abigail Stellar Shekinah ♡

Este esențial dacă ești o persoană foarte empatică, spirituală, amabilă și sănătoasă să studiezi cu adevărat cum funcționează cei cu tulburare de personalitate narcisistă, psihopatie și alte tulburări de personalitate severă cu trăsături de personalitate antisocială pentru că tu ești persoana iubitoare empatică ești ținta principală pentru aceste tipuri de prădători Oameni buni.

Narcisiștii pradă oamenii care sunt opusul lor & încearcă & se agață de tine ca formă de aprovizionare pentru că tulburarea înseamnă că nu se pot auto-susține sau autoregla. Ei nu au capacitatea empatică de a-i vedea pe ceilalți ca oameni sau adevăratele niveluri de remușcare pentru că sunt disfuncționali în caracterul lor real.

Acești oameni cu personalități narcisiste au disfuncții grave de caracter uman, motiv pentru care adesea înșală, agreseaza, santaseaza sentimental, sexual, se prefac, mint, devalorizează, manipulează și folosesc modalități ușoare de a accesa mai multe provizii „umane”, cum ar fi rețelele sociale.

Nimic din toate astea nu este un comportament uman empatic normal și sănătos și nu este o reflexie a ta pe care să o limpezești în tine, este demonic. Este o distorsiune completă a realității cuiva, lipsa de empatie și lipsa oricărei conștientizări sau dorințe de vindecare și schimbare.

Când înțelegem că ceea ce avem de-a face este o personalitate foarte disfuncțională cu o percepție interioară foarte delirantă, încetăm să ne mai irosim timpul și energia încercând să le vedem ca pe o ființă umană pe care o putem ajuta cumva și putem începe cu adevărat să ne vindecăm din ea și mergi spre ființele umane capabile de o relație sănătoasă.

Acești oameni rar primesc ajutor de la psihologii specializați în această tulburare, așa că tu fiind empatul nu poți începe să iei în considerare că va ajuta să fii supus abuzului lor.

Nu te învinovăți că ai o relație cu un narcisist pentru că este foarte manipulator față de cei mai frumoși oameni, amabili și puternici, care știu că sunt de încredere și văd binele în ceilalți. În schimb, folosește-ți timpul de vindecare pentru a studia acest tip de personalitate, astfel încât să poți cunoaște steagurile și semnele roșii previzibile.

Atât de multe pot fi evitate pe măsură ce dobândim educația și conștientizarea tulburărilor de personalitate. Aceasta este cea mai bună linie de protecție a ta. ~ Abigail Stellar Shekinah ♡

Dumnezeu vrea ca dacă lucrezi în numele Lui, Lucrarea ta să fie bazată pe o conexiune profundă cu El și pe instrucțiunile pe care ți le dă El, nu pe toxicitatea pe care o manifești ca urmare a traumelor tale nevindecate și nu pe dorința egoistă de a ieși tu în evidență, de a te promova pe tine însuți.

Dumnezeu vrea ca Lucrarea ta să fie bazată pe faptul că urmezi neabătut ghidarea sa, că funcționezi în deplină ascultare, când e vorba de ceea ce-ți cere El să faci.

„Când auzi Cuvântul Meu și asculți Cuvântul Meu vei construi pe o fundație solidă”.

Noi toți ne construim viața, fiecare în felul lui. Unii construiesc pe baza fricii, alții pe neîncredere, alții pe furie, alții pe nesiguranță, alții pe traumă, alții pe curaj, alții pe Iubire, alții pe bunătate, alții pe generozitate. Că sunteți conștienți sau nu, voi toți construiți ceva în fiecare zi a vieții voastre și este alegerea voastră pe ce fundație construiți.

Este responsabilitatea voastră să fiți un constructor conștient și să vă alegeți cu responsabilitate „materialele” pe care le folosiți pentru fundație.

Planurile contrucției vor varia de la un constructor la altul, tehnicile de lucru vor varia de la un constructor la altul, dar calitatea materialelor este esențială pentru toate construcțiile. (TD Jakes) Traducerea Mihaela Dan

Atunci când trăiești în aliniere cu Dumnezeu trebuie să fii flexibil, fiindcă nu știi niciodată când îți va cere să alergi, să te oprești, să sari, să mergi la dreapta, să te întorci, să mergi la stânga, etc.

Dacă El îți cere pe neașteptate să mergi la stânga și tu te gândești că nu ai planificat să faci la stânga în viitorul apropiat și că nici nu-ți plac schimbările bruște, fiindcă te scot din zona ta de confort, așa că preferi să mergi în direcția în care planificasei, o să fie o problemă.

Dacă tu ai decis că obiectivul tău este să-ți împlinești Menirea și știi că nu poți face asta decât urmând ghidarea divină, atunci o să începi să alergi când îți spune Dumnezeu, o să traversezi o curte proprietate privată, dacă îți cere El, o să sari garduri, o să urci pe ziduri, pentru că nu te interesează cum pare asta în ochii lumii, ci te interesează să faci ceea ce îți cere Dumnezeu să faci.

Dumnezeu ne spune: „Dacă nu construiești corect, dacă nu folosești materialele potrivite, construcția ta nu va dura, se va prăbuși mai devreme sau mai târziu”.

Ceea ce-ți spune Dumnzeu este ca atunci când construiești ceva, să iei în calcul faptul că o să apară și furtuni care vor pune la încercare „construcția” pe care o realizezi.

Atunci când construiești o casă, ia în calcul faptul că pe parcursul anilor vor fi ploi abundente, vor fi geruri năprasnice, vor fi furtuni puternice, etc. Nu te baza pe faptul că vei avea parte numai de vremuri bune, nu-ți construi casa doar pentru vreme frumoasă.

Nu are nimeni parte doar de vremuri bune în viață. Iar dacă acum ai parte de „vreme rea” în viața ta, nu îți mai plânge de milă, fiindcă noi toți am avut și vom mai avea parte de așa ceva în viața noastră.

„Am avut o copilărie grea.”/ „Am avut o căsnicie toxică.”/ „Am suferit enorm.”

Nu ești singurul care a trecut prin vremuri grele, nu te mai plânge în stânga și-n dreapta cât de greu îți e, fiindcă nu știi prin ce au trecut alții! Dacă alții au reușit să-și revină, înseamnă că poți să-ți revii și tu! Rezolvă-ți problema, vindecă-ți traumele, în loc să-ți plângi de milă și să te aștepți la un tratament preferențial din partea celor din jur!

Practic, tu îți refuzi posibilitatea de a te vindeca și de a-ți reveni, prin faptul că te complaci în a rămâne în această mentalitate de victimă, prin faptul că te agăți de această poveste personală dureroasă. (TD Jakes) Traducerea Mihaela Dan

Dacă ai alături două case, nu poți spune, privindu-le, care dintre ele este construită temeinic și care este șubredă, făcută de mântuială. Dar când va veni furtuna se va vedea care casă rezistă și care este spulberată de vântul puternic.

Furtunile din viața noastră - fie că este vorba despre unele familiale, emoționale, psihgologice, financiare, profesionale, etc - ne arată dacă noi am construit temeinic în acel domeniu sau nu.

Eu am învățat un lucru de la mama mea: primul lucru pe care trebuie să-l ai în vedere când clădești ceva este fundația. Dacă fundația nu este una solidă, ceea ce clădești riscă să se prăbușească la primul „cutremur”. Fiți atenție pe ce fundație vă clădiți familia/ profesia/ afacerile/ prieteniile/ parteneriatele de orice fel/ proiectele, fiindcă este sigur că vor veni furtuni/ cutremure și ceea ce clădiți va fi încercat!

În zona în care am copilărit eu, casele aveau o fundație solidă și aveam pivințe în care ne refugiam în caz de furtuni puternice, fiindcă știam că indiferent ce se întâmpla afară, acolo eram în siguranță.

Unii dintre voi sunteți o astfel de „pivință” pentru cei din jurul vostru; de câte ori trec printr-o furtună personală, ei aleargă la voi, pentru că știu că sunteți suficient de puternici ca să le oferiți un adăpost sigur.

Nu este simplu să fii un astfel de adăpost pentru cei din jur și să apeleze toți la tine, dar asta se întâmplă pentru că voi v-ați clădit „casa” pe o fundație solidă, iar ei și-au clădit-o pe nisip.

Mulțumiți-i lui Dumnezeu că v-a ajutat să clădiți pe o fundație solidă!

Mulțumiți-i lui Dumnezeu că a fost stânca voastră, la vremuri de grea încercare!

Iar cei care vă apucați acum de clădit ceva, clădiți pe baza valorilor insuflate de Dumnezeu, clădiți în conformitate cu ghidarea divină, dacă vreți să iasă ceva durabil! (TD Jakes) Traducerea Mihaela Dan

Eu am trecut la viața mea prin multe furtuni.

Am trecut prin situații care m-au trântit la pământ, am trecut prin situații care m-au adus în genunchi, am trecut prin situații care m-au făcut să mă târăsc, fiindcă nu mă mai puteam ține pe picioare, am trecut prin situații care m-au făcut să simt că nu mai rezist, că nu mai pot duce, am trecut prin situații în care nu mai vedeam nicio ieșire și m-am gândit să mă dau bătut, dar Dumnezeu nu m-a lăsat să mă dau bătut.

Am trecut prin situații cărora nu aș fi crezut că le pot face față, care am crezut că mă vor distruge, dar cu ajutorul lui Dumnezeu, le-am făcut față. Și îi sunt recunoscător lui Dumnezeu pentru tot ajutorul pe care mi l-a dat, pentru că a fost stânca mea în vremuri grele.

Știu că ați trecut prin încercări dificile, că unii dintre voi ați avut parte de experiențe atât de traumatizante, încât nici nu puteți vorbi despre ele, știu că ați suferit mult.

Știu că furtuna care s-a abătut asupra voastră a fost cumplită, dar uite că sunteți încă în picioare, în timp ce alții s-au năruit sub presiunea aceleiași furtuni.

Onorați faptul că sunteți încă în picioare!

Onorați faptul că planurile celor care au încercat să vă distrugă nu au funcționat, că atunci când ei vă așteptau pierirea, voi v-ați ridicat în picioare!

Onorați faptul că atunci când și voi credeați că veți fi distruși, Dumnezeu v-a ajutat să rezistați, să faceți față la ceea ce voi înșivă credeați că nu veți reuși să faceți față!

Onorați faptul că acea furtună groaznică v-a dovedit că sunteți mai puternic decât credeați!

Și știți ceva? O să fiți bine!

Nu spun vorbe goale, vorbesc din propria experiență: o să fiți bine! (TD Jakes) Traducerea Mihaela Dan

Dacă vi se pare că viața voastră este groaznică pentru că ați divorțat sau pentru că v-a părăsit iubitul sau pentru că v-ați pierdut slujba sau pentru că nu aveți un partener de cuplu sau pentru că vă fac copiii necazuri și că nimeni nu suferă ca voi, vă spun că sunt oameni care ar schimba bucuroși locul cu al vostru, care ar fi fericiți să aibă problemele voastre.

Dacă vi se pare că viața voastră este groaznică și că nimeni nu suferă ca voi, vă îndemn să mergeți la o secție de oncologie dintr-un spital sau la o secție cu oameni bolnavi de SIDA sau la un spital unde sunt internați copii bolnavi de cancer. Cei de acolo vă vor spune că ar schimba oricând locul cu al vostru.

Vă plângeți de viața voastră? Nu-l faceți pe Dumnezeu să vă arate ce înseamnă să ai cu adevărat o viață grea!

Acum se practică un alt tip de parenting, dar pe vremea copilăriei mele, când mă alintam și scânceam pentru orice prostie, mama îmi spunea: „Plângi? Stai că îți dau eu motiv să plângi!”.

Indiferent ce furtună se abate asupra ta, poți rezista, dacă îl ai pe Dumnezeu de partea ta. Indiferent pe ce ți-ai clădit în trecut „casa”, tu poți să îi întărești fundația chiar acum, invitându-l pe Dumnezeu în viața ta. Nu contează cine ai fost și ce ai făcut, nu contează cât de confuz ai fost și cum arată trecutul tău; îl poți invita chiar acum pe Dumnezeu în viața ta și El va răspunde invitației.

Dumnezeu te va așeza pe o fundație solidă, dacă ești dispus să-l asculți. (TD Jakes) Traducerea Mihaela Dan

Se întâmplă rar să întâlnești un om care să-și trăiască Menirea, să fie sigur că se află pe Calea lui și să fie atât de dedicat Menirii sale, încât să refuze oportunități care în ochii altora ar părea un gen de „promovare”, dacă acestea îl îndepărtează de Menirea sa.

Este extraordinar să faci ceea ce este menit să faci, asta îți dă un sentiment de satisfacție nemaipomenit, te împlinește, te încarcă energetic. Nici nu simți că muncești, atunci când faci ceea ce este menit să faci. Simți că lucrurile se aliniază în mod miraculos, ți se pun la dispoziție resurselele potrivite în momentul potrivit, ți se aduc în cale oamenii potriviți pentru ca tu să faci ce ai de făcut atunci când ajungi în locul potrivit.

Așa funcționează lucrurile atunci când îți urmezi Menirea.

Și nu contează că e vorba despre ceva măreț, care are impact internațional sau despre ceva ce pare „minor”, ce are impact doar în comunitatea/ anturajul tău; important este că te simți confortabil în pielea ta făcând ce ți-a dat Dumnezeu de făcut.

Ceea ce contează este să înțelegi că ceea ce ți-a dat Dumnezeu de făcut este important, că este ceva ce ți se potrivește de minune și că influențează în bine viața altora.

Faptul că ești plătit pentru ceea ce faci este doar un beneficiu colateral, pe lângă celelalte recompense pe care le aduce faptul că-ți împlinești Menirea. (TD Jakes) Traducerea Mihaela Dan

În cazul unor oameni, Menirea lor este să facă ceva ce iese în evidență, ce este recunoscut de mulți oameni; în cazul altora, Menirea este ceva ce nu iese în evidență, dar asta nu înseamnă că nu este important.

Spre exemplu, Menirea unei femei poate fi aceea de a naște și a crește un anumit copil, pe care nu orice femeie ar fi fost capabilă să-l crească în așa fel, încât mai târziu el să-și împlinească propria Menire.

Te simți mai puternic când îți urmezi Menirea, ești mai sigur pe tine când îți urmezi Menirea, acționezi mai înțelept când îți urmezi Menirea.

Tu ai fost creat ca să-ți urmezi Menirea, dar asta nu înseamnă că va fi tot timpul ușor să faci asta. Calea care te duce către împlinirea Menirii tale implică obstacole/ încercări, ea poate fi chiar dureroasă pe alocuri.

Spre exemplu, prima oară când am vorbit unui grup mai mare de oameni îmi tremurau mâinile atât de tare, că nu puteam să țin microfonul în mână. Îmi tremurau mâinile atât de tare, încât cei din sală puteau să vadă asta, iar faptul că ei vedeau cât de emoționat sunt mă intimida și mai mult. A fost o mare provocare pentru mine acel început, dar faptul că aveam emoții atât de mari și nu am reușit să le controlez prea bine nu m-a descurajat.

Faptul că îți urmezi Menirea te va scoate din zona ta de confort, asta e sigur.

Dumnezeu nu își propune să te lase să lâncezești în zona de confort, ci să scoată din tine Daruri și talente de care poate nici nu ești conștient, să te împingă să le fructifici, să faci lucruri pe care nu te-ai gândit vreodată că le-ai putea face.

Faptul că-ți urmezi Menirea scoate la inveală din interiorul tău Daruri și talente care altfel ți-ar fi rămas necunoscute.

Doar atunci când îți urmezi Menirea produci fructele pe care Dumnezeu le așteaptă de la tine; ceea ce creezi/ realizezi atunci când îți urmezi Menirea este realizat în aliniere cu Dumnezeu.

Faptul că îți urmezi Menirea nu te scutește de probleme.

Cu ești mai dedicat împlinirii Menirii tale, cu atât te vei confrunta cu mai multe probleme, pentru că întunericul nu vrea ca tu să reușești ceea ce ți-ai propus. Întunericului îi displac profund oamenii care-și urmează Menirea, care fac Lucrarea Luminii. (TD Jakes) Traducerea Mihaela Dan

Unul dintre lucrurile pe care este necesar să le învățăm cu toții este cum să creăm spații sacre.

Mulți dintre voi știți cum puteți face asta într-o încăpere; unii ardeți tămâie sau salvie, alții folosiți lumânări, alții folosiți cristale, alții folosiți o mică instalație ca o fântână în care curge permanent apa, etc.

Când se discută despre a crea un spațiu sacru, cei mai mulți oameni se gândesc la ceva exterior, nu se gândesc la a crea un spațiu sacru în interiorul lor, la a deveni ei înșiși, ca ființă, un spațiu sacru.

Este foarte ciudat că unii dintre cei care se consideră a fi evoluați/ spirituali acordă mare atenție curățării spațiului în care trăiesc/ lucrează, ard tâmâie, aprind lumânări, au cristale, folosesc lămpi cu sare, dar aduc în acele spații oameni toxici.

Unii dintre cei care fac parte din comunitatea spirituală vor să-și activeze energia kundalini, vor intre în comunicare cu Familia lor stelară, vor tot felul de chestii din astea care sună bine, dar nu se gândesc: „Am creat eu în interiorul meu acel spațiu sacru în care să pot face lucrurile pe care mi le doresc? Am ajuns eu la nivelul de vibrație la care să pot face acele lucruri?”.

Știți expresia care spune: „Fă din casa locul în care îngerii să-și dorească să vină”?

Nu e vorba despre locuința ta; nu are nicio importanță dacă ai tu ți-ai amenajat casa după principiile feng shui, arzi salvie și ai o mulțime de cristale; dacă tu, în interiorul tău, ești plin de toxicitate, îngerii vor da ochii peste cap când vor azi de tine și nu vor veni.

Tu ești „casa” despre care este vorba! Nu te uita doar în jurul tău, în locuința ta; uită-te și în interiorul tău: ai creat în interiorul tău acel spațiu sacru în care îngerii să vrea să vină?

Faptul că locuința ta (spațiul exterior) este curată din punct de vedere energetic nu înseamnă că spațiul din interiorul tău este la fel. Simplul fapt că arzi tămâie, ai cristale și aprinzi lumânări nu te curăță pe interior; este necesar să te ocupi de ceea ce este în interiorul tău, să-ți faci și curățenia interioară. (Michael Todd) Traducerea Mihaela Dan

O MINTE PLINĂ DE LIMITE NU NE VA DA VOIE SĂ VEDEM ȘI ALTCEVA DECÂT ȘTIM

Suntem obișnuiți să facem aceleași și aceleași lucruri și, totuși, suntem profund nemulțumiți că obținem aceleași rezultate ca până atunci și nu altele. Asta este chiar definiția nebuniei dată de Einstein: să faci la nesfârșit aceleași lucruri, dar să aștepți de fiecare dată rezultate diferite.

Urâm, îi înjurăm pe cei care nu sunt sau nu fac la fel ca noi, îi judecăm pe cei care gândesc diferit de noi și, totuși, suntem supărați atunci când primim același tratament de la oameni. Ei nu au voie, noi da.

Ni se pare că ni se cuvine toată atenția și tot ce ne dorim, dar nu facem nimic pentru a schimba ceva la felul nostru de a fi și de a gândi. Facem prea puțin pentru a obține ceea ce vrem și avem așteptarea ca alții să facă pentru noi ceea ce noi nu facem. Așteptăm ca alții să ne iubească, în timp ce noi nici măcar nu știm ce înseamnă iubirea. Cerem ca alții să ne aducă fericirea, să ne dea bucurie, în timp ce noi habar nu avem cum arată ele, cum să știm să ni le dăm nouă sau celorlalți? Vrem mai multă bunăstare, dar continuăm să facem ceea ce am făcut până acum și ne-a adus aici, în acest moment de nefericire și tensiune.

Intrăm în relații noi deși nu am încheiat să procesăm ce n-a mers bine în cele dinainte. Ne mulțumim să spunem că celălalt a fost de vină de parcă nu am fost și noi în acea relație, și doar celălalt a dus greul parteneriatului în spate.

Vrem un loc de muncă mai bun, dar habar nu avem cum să devenim varianta noastră care atrage acel job.

Avem așteptarea ca totul și toți să se schimbe doar pentru ca nouă să ne fie bine, dar când ni se atrage atenția că noi nu am mișcat niciun deget pentru noi înșine, ne supărăm și le amintim că-s cam nesimțiți. Noi avem voie, ei nu.

Atât timp cât vrem ca mai binele să vină doar prin și de la alții fără ca noi să punem umărul, vom rămâne înțepeniți în obiceiurile noastre, blocați în mentalitatea care ne-a adus aici. Dacă vrem altceva, ceva mai bun, e musai să schimbăm ceva la setările minții noastre, nu să așteptăm ca alții să-și schimbe gândirea și felul de a fi pentru noi.

Dragă Om, întreabă-te dacă tu ai face pentru ceilalți ceea ce le ceri lor să facă pentru tine. Dacă răspunsul este da și nemulțumirea ta este tocmai că oamenii din jurul tău nu fac ceea ce faci tu pentru ei, mai întreabă-te dacă nu cumva faci pentru alții lucruri tocmai pentru ca și ei să-ți reîntoarcă serviciul? Și dacă și acest răspuns (sincer!) este tot da, e clar că ai de lucrat puțin la mentalitate. E ca și cum îi îmbraci pe alții sau le dai de mâncare pentru ca și ei să facă, la rândul lor, același lucru pentru tine.

Da, știu, e mai ușor să dai vina pe alții, să ai mentalitate de victimă. Dar victima este față de alții, deci viața ta va avea într-una nevoie de alți oameni. De ce nu faci tu pentru tine ceea ce aștepți de la alții să facă pentru tine? De ce nu înveți să te focusezi pe tine, pe nevoile tale? De ce nu îți dai ție ce aștepți de la alții?

Răspunsul este că va trebui să te ocupi doar de tine, să observi ce te deranjează la ceilalți pentru a rezolva acel lucru la tine; doar nu s-o schimba întreaga lume doar pentru a-ți face ție pe plac! De ce nu vrei să devii o inspirație pentru alții, ci ai nevoie ca ei să fie doar țapi ispășitori?

Când mintea este blocată doar în ceea ce știe și refuză să schimbe ceva, vom primi același lucru ca până acum. Altceva va veni doar când ne deschidem orizonturile pentru ca mintea să vadă că se poate și altfel, chiar mai bine. Iar acesta este curajul de a ieși în afara limitelor și a limitărilor în care am trăit până acum. Tot ceea ce ne dorim și nu am primit până acum se află dincolo de granițele zonei de confort în care trăim captivi numind asta viață.

Edith Elisabeta Kadar  

Arta Păcii - Partea 1 din 3 

De Jason Gray 

Calea păcii nu este calea slăbiciunii.
Este calea războinicului nevăzut, ale cărui victorii sunt tăcute și a cărui influență dăinuie dincolo de prăbușirea regatelor.
Mulți au studiat arta războiului, puțini au stăpânit arta păcii.
Războiul revendică trupul.
Pacea revendică sufletul.
Cele ce urmează nu sunt pentru cei timizi, nici pentru cei care fug de conflict la primul fior de disconfort.
Adevărata pace este o forță activă, mai ascuțită decât orice sabie, mai grea decât orice armură.
Ea nu ignoră conflictul, ci îl transformă.
Ea nu se teme de dușman, ci îl face irelevant.
Cel ce umblă pe calea păcii nu ocolește câmpul de luptă.
El devine însăși câmpul de luptă,
Vast, neclintit și de neînvins.
Lasă-i să studieze războiul pe cei care doresc să conducă prin dezbinare.
Lasă-i să studieze pacea pe cei care doresc să se conducă pe sine. 

Temeliile Păcii

+++ Despre cunoașterea Sinelui +++ 

”Înainte să cunoști lumea, cunoaște-ți valurile din propriul suflet.”
Rădăcina oricărui conflict este sinele necunoscut.
Cel care nu a cartografiat sălbăticia propriei inimi va fi cucerit de orice furtună trecătoare.
Primul tău câmp de luptă este înlăuntrul tău.
Dacă îți este teamă de propria mânie, ea te va înrobi.
Dacă îți negi propria frică, ea te va conduce.
Dacă fugi de propria-ți durere, ea te va vâna.
Ca să stăpânești pacea, trebuie să stăpânești provinciile ascunse ale ființei tale.

Provincia Gândirii: acolo unde se plantează semințe, pentru bine sau pentru ruinare.
Provincia Emoției: acolo unde valurile pot fie hrăni fie eroda.
Provincia Voinței: acolo unde se naște acțiunea, iute sau lentă.
Provincia Spiritului: acolo unde sensul trăiește dincolo de motiv.

Războinicul păcii cercetează aceste tărâmuri fără judecată.
Nu suprimă.
Nu se lasă pradă.
Este martor.
Iar prin a fi martor, el cucerește. 

+++ Precepte ale Păcii +++ 

Ca să comanzi în afară, devin-o mai întâi împăratul dinlăuntru.
Nu există strategie mai mare decât cunoașterea de sine.
Cel care nu poate sta singur cu sine însuși va fi înfrânt de primul dușman pe care-l va întâlni. 

Despre Stăpânirea Prezenței 

”Liniștea nu este absență, ci prezență concentrată.”
Prezența este lama pe care războinicul păcii o poartă.
Ea lovește fără să lovească.
Ea modelează fără să atingă.
Ea pune în mișcare armate fără să ridice o mână.
Omul cu adevărat prezent radiază un câmp mai vast decât trupul său.
În liniștea lui, alții tremură.
În calmul lui, alții se dezvăluie.
Prezența nu se învață prin postură sau discurs.
Ea este sculptată de mâna disciplinei și șlefuită în oglinda conștiinței de sine.
Nu poți mima prezența.
Devii prezență.
Când frica se apropie, prezența se adâncește.
Când mânia lovește, prezența absoarbe.
Când haosul urlă, prezența ascultă.
Războinicul păcii cultivă prezența ca prima sa armură și ultimul său cuvânt. 

+++ Precepte ale Păcii +++ 

Cel ce controlează prezența controlează curenții nevăzuți ai bătăliei.
Un singur suflet tăcut, în stăpânire, poate valora mai mult decât o mie care strigă în confuzie.
Acolo unde prezența curge, conflictul se veștejește.

Traducere Monica Poka

https://dincolo-de-mine-sunt-eu.blogspot.com/2025/06/arta-pacii-partea-1-a.html

Arta Păcii - Partea a 2-a din 3 

De Jason Gray 

Terenul Angajării 

+++ Despre citirea energiilor celorlalți +++ 
”Curenții nevăzuți modelează valurile vizibile.”
Războinicul înțelept al păcii nu se angajează cu adversarii pe baza aparențelor sau a cuvintelor.
El studiază energiile care se propagă înainte ca acțiunile să se manifeste.
Înainte ca un râu să inunde, aerul devine greu.
Înainte ca o pădure să ardă, mirosul de fum plutește pe aripile vântului nevăzut.
Înainte ca mânia să lovească, inima tresare.
Să citești energia înseamnă să trăiești ușor înaintea momentului prezent.
Înseamnă să asculți cu trupul înainte să asculți cu urechile.
Înseamnă să privești cu sufletul înainte să privești cu ochii.
Războinicul păcii nu este surprins de trădare, atac sau schimbare.
El simte furtuna ce se adună înainte ca prima picătură de ploaie să cadă.
Astfel, își ajustează direcția devreme și nu întâmpină rezistență. 
+++ Precepte ale Citirii Energiei +++ 
Cuvintele de suprafață sunt ceață; studiază apa de dedesubt.
Emoția este vestitorul acțiunii.
Energia adevărului curge constant; energia minciunii tremură înainte de salt.
Cel ce vede energia vede adevărata formă a câmpului de luptă înainte ca prima lovitură să fie dată.
Cel ce vede doar formele ajunge prea târziu. 
+++ Despre conflict fără luptă +++
”Când focul caută să consume, devin-o apă; când potopul caută să înece, devin-o piatră.”
Nu există victorie mai mare decât cea în care nu se produce niciun rău și nu se primește niciun rău.
Să închei conflictul fără luptă este strategia supremă.
Când forța este întâmpinată cu forță, forța mai mare câștigă.
Când forța este întâmpinată cu transformare, atacatorul se prăbușește în gol.
Războinicul păcii se apleacă fără să se frângă.
El absoarbe fără să fie consumat.
Redirecționează fără ostilitate.
Devine ceea ce agresorul nu poate înfrunta.
În orice confruntare, nu întreba: ”Cum îl voi învinge?”
Întreabă: ”Cum pot schimba câmpul astfel încât victoria să devină lipsită de sens?” 
+++ Precepte ale Conflictului Fără Luptă +++
Când lovitura se produce, bătălia este deja pierdută; câștigă înainte de contact.
Cea mai mare eschivare nu este fuga, ci să scoți ținta din mintea inamicului.
O lovitură redirecționată se autodistruge.
Cel care perfecționează arta non-conflictului își lasă dușmanii epuizați de propria lor luptă cu umbrele.
În prezența sa, cei violenți nu găsesc punct de sprijin.
Cei agresivi uită de ce și-au ridicat pumnii. 
*** Strategii ale Păcii Dinamice ***
*** Despre a câștiga fără victorie *** 
”Victoria cere un oponent; pacea nu crează niciunul.”
Războinicul păcii nu caută să învingă, ci să dizolve nevoia de a învinge.
El acționează astfel încât conflictul să se destrame de la sine înainte de prima lovitură.
Cea mai înaltă victorie nu se măsoară în trofee sau cuceriri, ci în absența luptei.
Războinicul înțelept devine asemenea muntelui — prea vast pentru a fi urcat, prea adânc înrădăcinat pentru a fi mișcat, dar oferind adăpost tuturor celor ce se apropie cu mâini deschise.
Să câștigi fără victorie înseamnă să creezi un câmp unde dușmanii tăi fie sunt transformați, fie devin neputincioși fără a fi umiliți.
Cei agresivi își pierd setea de luptă.
Cei mincinoși își uită minciunile.
Cei violenți sunt epuizați de propriile umbre. 
Calea de a câștiga fără victorie este triplă:
+++ Deplasare +++
Scoate câmpul de luptă din mintea adversarului.
+++ Absorbție +++
Lasă energia adversarului să cadă în nemișcare.
+++ Înălțare +++
Transformă conflictul în ceva prea mic pentru câmpul nou pe care l-ai creat. 
*** Precepte ale Câștigului Fără Victorie *** 
Cea mai mare victorie este nevăzută, neobservată, neîmpiedicată.
Fă-ți prezența o oglindă: agresiunea se vede pe sine și se retrage.
Nu micșora dușmanul; extinde câmpul dincolo de atingerea lui.
Războinicul păcii nu lasă în urmă ruine.
El lasă în urmă trezirea. 
+++ Sabia nefolosită +++ 
”Lama nescoasă niciodată din teacă taie cel mai adânc în destin.”
Puterea nefolosită este putere înmulțită.
Simpla cunoaștere că sabia ar putea fi scoasă este adesea suficientă pentru a remodela câmpul fără vărsare de sânge.
Războinicul păcii nu-și etalează puterea.
Nu o arată pentru a intimida.
O poartă în tăcere, în postură, în adâncimea liniștită a privirii sale.
Ea există fără a avea nevoie să fie dovedită.
Când forța adevărată este prezentă, ceilalți o simt.
Agresiunea ezită.
Minciuna se clatină.
Haosul se zăpăcește.
O sabie scoasă invită la război.
O sabie nefolosită invită la reflecție.
Ține-ți sabia — fie ea a minții, a cuvântului sau a faptei — în teaca ei sacră,
cu excepția cazului în care cea mai înaltă necesitate o cere.
Chiar și atunci, mișcă-te cu precizia unei frunze căzătoare, nu cu furia unei furtuni. 
+++ Precepte ale Sabiei Nefolosite +++ 
Cel ce își flutură zilnic puterea, o golește.
Cel ce o păzește în tăcere devine o fortăreață nevăzută.
Sabia în repaus păstrează tot ceea ce ar putea distruge.
Sabia nefolosită este păzitorul suprem al păcii.
Ea este gardianul tăcut al viitorurilor încă nevătămate.

Traducere Monica Poka

https://dincolo-de-mine-sunt-eu.blogspot.com/2025/06/arta-pacii-partea-2-a.html?spref=fb&fbclid=IwY2xjawKzpDNleHRuA2FlbQIxMQABHuy3F9GS19I8ive8OxTL4fzXJNQ10VDgbkj-nz23Z5sf2sAG749HSdPsoNVk_aem_gMOLWBAj4XoeFGQC3XRnQg

Arta Păcii - Partea a 3-a din 3

De Jason Gray

Conducerea prin Pace

Despre Conducerea Lipsită de Forță

”Adevărata autoritate curge nevăzută, ca rădăcinile prin pământ.”
Să conduci prin forță înseamnă să clădești pe nisip.
Loialitatea obținută prin constrângere crapă la prima furtună.
Unitatea impusă se destramă la prima adiere de libertate.
Războinicul păcii înțelege că adevărata autoritate este invizibilă.
Nu țipă.
Nu amenință.
Atrage.
Un lider care conduce fără forță:
În primul rând conduce prin exemplu.
Comandă nu prin ordine, ci prin gravitația tăcută a prezenței sale.
Modelează mediul astfel încât acțiunea corectă să pară inevitabilă, lipsită de efort, firească.
Adevărata guvernare este ocrotire, nu dominare.
Este îngrijirea unei grădini vii, nu ridicarea unui zid fragil.
Principii ale Conducerii Lipsite de Forță
Mâna cea mai puternică este cea care se deschide prima.
Cel care conduce fără să o proclame este urmat fără ezitare.
Forța cucerește trupuri, prezența câștigă suflete.
Cel care conduce fără forță nu lasă în urmă monumente, ci câmpuri fertile în care alții pot prospera.
Despre Construirea de Alianțe de Nezdruncinat
”Cel care împarte pacea împarte o putere care se multiplică.”
Alianțele clădite pe frică sunt fragile.
Alianțele clădite pe apetitul comun se prăbușesc când foamea se schimbă.
Războinicul păcii forjează alianțe într-un alt foc:
Prin ridicare reciprocă, nu prin avantaj reciproc.
Prin viziune împărtășită, nu prin lăcomie împărtășită.
Prin loialitate față de o cauză mai mare decât orice câștig individual.
Ca să construiești o alianță de nezdruncinat:
În primul rând, întrupează cauza pe care o proclami.
În al doilea rând, hrănește spiritul celor care ți se alătură.
În al treilea rând, lasă-l pe fiecare aliat să crească în cea mai mare putere a sa, nu în umbra ta.
Râul nu cere afluentului să se plece.
Îl primește și împreună curg mai puternici.
Principii ale Construirii de Alianțe
Loialitatea cerută este loialitate golită; loialitatea inspirată este loialitate eternă.
Frica împărtășită leagă pentru un anotimp; adevărul împărtășit leagă dincolo de vieți.
Plantează în ceilalți semințele pe care le prețuiești cel mai mult în tine.
Cel care clădește prin înălțare nu este niciodată singur, chiar și în singurătate.
Cauza lui supraviețuiește vocii sale.
Bătălia Invizibilă
+++ Războiul Lăuntric +++
”Câmpul de luptă final se află în cetatea inimii.”
Toate războaiele exterioare sunt reflectări ale războaielor interioare.
Toate cuceririle de pământuri sunt umbre ale bătăliilor pierdute în suflet.
Războinicul păcii știe:
Dușmanul nu este mânia, ci capitularea în fața mâniei.
Dușmanul nu este frica, ci supunerea în fața fricii.
Dușmanul nu este durerea, ci înecarea în durere.
În fiecare suflet există forțe care luptă pentru tron:
Dorința de control.
Foamea de recunoaștere.
Teroarea de a fi lipsit de importanță.
Dependența de comoditate.
Războiul tăcut se poartă în fiecare dimineață, la trezire.
Se poartă de fiecare dată când tentația șoptește, când mândria se aprinde, când disperarea cheamă.
Victoria în această luptă nevăzută nu vine prin forță, ci prin a fi martor:
Martor la frică fără a fi condus de ea.
Martor la mânie fără a fi consumat de ea.
Martor la dorință fără a fi înrobit de ea.
Principii ale Războiului Interior
Sabia întoarsă spre interior ascute sufletul.
Cel care se învinge pe sine umblă fără dușmani, chiar și printre inamici.
Cetatea prăbușită în interior nu poate sta în picioare în afară.
Cel mai mare general pe care îl vei învinge vreodată este propriul sine neîmblânzit.
Despre Moarte, Moștenire și Jocul Etern
”Pacea supraviețuiește războinicului și plantează copaci pentru generații nevăzute.”
Războinicul înțelept nu trăiește pentru victorii pe care le va vedea, ci pentru victorii ale căror roade nu le va gusta niciodată.
El plantează semințe ale căror rădăcini vor străpunge pământul mult după ce numele lui va fi devenit praf.
Moartea nu este sfârșitul războinicului păcii.
Este eliberarea undelor pe care le-a pus în mișcare.
Este înflorirea acțiunilor săvârșite în tăcere, fără așteptarea unei răsplăți.
Adevărata moștenire nu este o statuie ridicată de alții.
Este schimbarea tăcută a curenților lumii, pentru că ai fost aici.
Jocul etern nu se joacă pentru faimă, nici pentru avere, nici măcar pentru amintire.
Se joacă pentru înălțarea a însăși existenței.
Principii ale Morții și Moștenirii
Urma pasului se estompează; calea rămâne.
Să trăiești drept înseamnă să înveți veșnic fără să rostești un cuvânt.
Semințele pe care le plantezi în pace vor înflori în câmpuri pe care nu le vei vedea niciodată.
Trăiește în așa fel încât respirația păcii tale să trezească o mie de inimi nevăzute.
Reflecții Finale
Pacea nu este absența bătăliei.
Este stăpânirea câmpului de luptă nevăzut, a citadelei lăuntrice, a ogorului viu al inimii umane.
Arta păcii este arta de a modela realitatea fără dominare.
Este arta plantării de viitoruri fără a cere recoltă.
Este modelarea tăcută a forțelor invizibile care mișcă lumea vizibilă.
Să mergi pe calea păcii înseamnă să devii un câmp suveran în tine însuți, Neînfricat, neclintit, nefrânt.
Cel mai mare război este încheiat înainte să înceapă.
Cel mai mare lider este urmat înainte să fie cunoscut.
Cea mai mare moștenire este lăsată în unduirea tăcută a valurilor.
Mergi cu ușurință.
Stai ferm.
Mișcă-te fără frică.
Fie ca pacea ta să răsune dincolo de orizontul propriei tale vieți.

Traducere Monica Poka

https://dincolo-de-mine-sunt-eu.blogspot.com/2025/06/arta-pacii-partea-3-a.html

Dacă tu ai impresia că faci o mulțime de lucruri, dar nu ești recompensat corect de Dumnezeu pentru ceea ce faci, atunci te informez că Dumnezeu nu acordă recompense celor care nu-și urmează Menirea, care nu fac ceea ce le-a cerut El să facă.

Dumnezeu nu acordă recompense celor care fac o mulțime de lucruri din dorința de a ieși în evidență, de a fi faimoși/ admirați/ lăudați/ aplaudați/ aclamați.

Poate că unii dintre aceștia spun că fac lucruri bune, dar ei le fac din interese egoiste, pentru a beneficia de atenția/ validarea/ aplauzele/ recunoașterea celor din jur.

Atât timp cât tu vânezi validarea obținută din exterior, cât timp te interesează în primul rând recunoașterea/ aplauzele/ laudele/ admirația celor din jur, nu vei intra pe Calea împlinirii Menirii tale, fiindcă aceasta n-are nicio legătură cu popularitatea ta, cu a te ridica pe tine în slăvi, ci are legătură cu a-l slăvi pe Dumnezeu prin Lucrarea pe care o faci. (TD Jakes) Traducerea Mihaela Dan

Sunt oameni care trăiesc o mare parte din viață ca orice om obișnuit, în timp ce în interiorul lor stau ascunse niște Daruri de care ei nu știu și care îi vor ajuta să-și împlinească Menirea. La un moment dat, acele Daruri se activează în interiorul lor, pentru că este timpul ca oamenii respectivi să intre pe Calea care înseamnă împlinirea Menirii lor. Ei sunt suprinși să descopere ce Daruri au și sunt tulburați/ zguduiți ceea ce li se întâmplă, pentru că viața lor este dată peste cap, sunt scoși din zona de confort.

În opinia mea, noi ne aflăm acum într-o perioadă în care mulți oameni vor trece prin această perioadă de activare a Darurilor care până acum au fost latente în interiorul lor.

Dacă sunteți unul dintre acești oameni, vă spun că asta vă va tulbura viața, este posibil să rupeți relațiile cu niște oameni apropiați sau să vă îndepărtați de familia voastră, pentru că în unele cazuri împlinirea Menirii voastre prespune să vă mutați în alt loc decât cel de baștină.

Asta poate presupune ca voi să plecați la drum confuzi, nesiguri că aveți tot ce vă trebuie pentru a face față Călătoriei, fiindcă nu aveți decât doi pești și cinci pâini, dar dacă vă urmați Menirea, Dumnezeu va înmulți peștii și pâinea pentru voi. (TD Jakes) Traducerea Mihaela Dan

„Doamne, ghidează-mă, pune-mă pe Calea care înseamnă împlinirii Menirii mele!”

Asta este Calea pe care vreau eu să merg în viață. Și dacă sunt pe Cale, asta presupune faptul că voi fi mai puțin afectat de problemele mele, pentru că mă voi concentra pe Menirea mea, nu pe obstacolele cu care mă voi confrunta pe parcursul călătoriei.

Unul dintre motivele pentru care suntem atât de deranjați/ afectați/ stresați/ jigniți de comentariile/ atacurile/ contestarea venită din partea celor din jur este pentru că nu ne concentrăm pe împlinirea Menirii noastre.

Apostolul Pavel a fost aruncat în închisoare, a fost bătut și schinguit, a suferit mult, dar el nu a cerut „Doamne, scoate-mă din închisoare!”, ci a cerut „Doamne, ajută-mă să-mi împlinesc Menirea, indiferent unde sunt!”. Scrisorile pe care le-a trimis din închisoare nu vorbesc despre starea lui, ci vorbesc despre Menirea lui. El era în închisoare și le vorbea altora, în scrisorile lui, despre libertate. El era în închisoare și vorbea în scrisorile sale despre faptul că împlinirea Menirii noastre este mai importantă decât obținerea succesului lumesc.

Admit că dacă eu aș fi fost aruncat în închisoare, bătut, schinguit, prima mea scrisoare nu ar fi fost către Efeseni, ci către avocatul meu. A doua scrisoare ar fi fost către mama - i-aș fi cerut să plătească suma stabilită drept cauțiune sau să apeleze la toate cunoștințele ei, ca să mă scoată din închisoare.

Cei mai mulți dintre noi credem că subiectul rugăciunilor noastre ar trebui să vizeze întrunirea condițiilor în care să ne fie nouă bine/ confortabil (la nivelul sănătății, la nivel familial, financiar, profesional, etc), nu împlinirea Menirii noastre. (TD Jakes) Traducerea Mihaela Dan

Unii oameni fac confuzie între ceea ce vrea Dumnezeu pentru ei și ceea ce vor ei pentru ei înșiși.

De fiecare dată când încerci să manipulezi lucrurile, astfel încât acestea să iasă cum îți convine ție, asta înseamnă să încerci să schimbi Planul lui Dumnezeu.

Atitudinea potrivită este „Facă-se Voia Ta!”. Asta înseamnă: „Vreau să fiu acolo unde vrei Tu să fiu, vreau să am ceea ce vrei Tu să am! Scoate tot ceea ce vrei Tu să scoți din viața mea, dărâmă tot ceea ce vrei Tu să se dărâme în viața mea, pentru că prefer să am puțin, dar să fie puținul pe care îl vrei Tu pentru mine, decât să am mult, dar să nu fie multul dorit de Tine!”.

Faptul că obții pe căi lipsite de integritate bani mulți nu înseamnă că banii ăia sunt buni pentru tine.

Faptul că ai obținut pe căi lipsite de integritate un anumit succes nu înseamnă că acela este un succes care-ți este benefic.

Nu poți fixa niște parametri pentru Menirea ta; niciun țel nu e prea înalt, nimic nu e prea mult, dacă Dumnezeu vrea acel lucru pentru tine. Dar nu tânji la lucruri pe care Dumnezeu nu le consideră potrivite pentru tine!

Faptul că ești aruncat în „închisoare” nu te poate împiedica să-ți împlinești Menirea.

Faptul că ești atacat/urât de niște oameni nu te poate împiedica să fii eficient în a-ți împlini Menirea. (TD Jakes) Traducerea Mihaela Dan

Cei mai mulți oameni nu-și cunosc Menirea.

Unii dintre cei care și-o cunosc nu sunt siguri că aceea este Menirea lor și de aceea caută o validare/ asigurare din partea altora.

Motivul pentru care este necesar să-l întrebăm pe Dumnezeu care este Menirea noastră este acela că Dumnezeu este cel care ne-a creat. Încetați să-i mai întrebați pe alți oameni care este Menirea voastră! Ei nu știu, nu au cum să vă dea răspunsul corect. Dumnezeu știe răspunsul.

„De ce sunt eu pe Pământ? Doamne, te rog, nu mă lăsa să mor fără să găsesc răspunsul la această întrebare!”

Până nu găsești răspunsul la această întrebare nu te poți simți cu adevărat împlinit, nu te poți simți cu adevărat fericit.

Dumnezeu are un Plan pentru viața ta și ți-a dat o Menire în această viață. Planul lui nu include doar lucrurile bune care ți se vor întâmpla în viață, ci si cele mai puțin bune.

Chiar dacă tu îți trăiești viața urmându-ți Menirea, vor fi momente care nu vor arăta bine, în care nu te vei simți bine, vor fi lucruri care nu vor suna bine, vor fi perioade cu lacrimi și suferință, dar vei ști că totul are un rost, că totul te ajută să crești. Vei ști că după ce totul se va fi rezolvat, vei privi în urmă la acele momente/perioade și vei înțelege că într-adevăr, au avut un rost, că te-au ajutat să crești.

Nu este nimeni scutit de probleme și de durere în această viață. Nu mai fiți invidioși pe cei care nu au problemele voastre; au și ei problemele lor, chiar dacă nu știți care sunt acestea! (TD Jakes) Traducerea Mihaela Dan

Dacă ești unul dintre cei care își urmează Menirea, îți spun că mergând pe acest drum, poți uneori să ajungi în „închisoare” și să fii nevoit să faci ce ai de făcut chiar fiind „închis”.

„Închisoarea” este un loc în care ești limitat, în care posibilitățile tale de acțiune sunt mult restrânse și în care sunt testate credința ta și Dumnezeu și dedicarea ta față de Lucrarea pe care o ai de făcut. Știu că nu vă place să auziți asta, știu că nu vă încântă ideea, dar ăsta e adevărul.

Puterea ta crește în „închisoare”. Puterea ta de influență/ impactul pe care-l ai asupra celor pe care este menit să-i inflluențezi crește atunci când ești în „închisoare”.

Puterea ta de influență/ impactul pe care-l ai asupra celor pe care este menit să-i inflluențezi crește atunci când ești supus unor persecuții, atunci când suferi.

Știu că nu vă place să auziți nici asta, știu că nu vă încântă ideea, dar ăsta e adevărul.

Când ajungi în „închisoare” se dovedește dacă ești capabil să-ți păstrezi cumpătul, să accepți ideea că există un rost în tot ce ți se întâmplă și să ai deplină credință în ceea ce face Dumnezeu în/cu viața ta sau dacă începi să-ți plângi de milă, îl acuzi pe Dumnezeu că nu a fost drept cu tine „după tot ce ai făcut pentru EL”, spui că nu meritai să ți se întâmple așa ceva și îți pierzi credința. În astfel de situații în care ești „închis”, lovit, rănit, umilit, se dovedește dacă ești puternic sau nu, dacă ai credință deplină în Dumnezeu sau nu, dacă ești hotărât să-ți urmezi Menirea sau dai înapoi la greu.

Problemele/ încercările/ durerea prin care treceți au rostul de a vă face să creșteți, să înțelegeți la modul mai profund niște lucruri, ca să puteți să vă împliniți Menirea. Aici nu este vorba despre ce e convenabil pentru voi, este vorba despre a trece prin acele experiența care vă „șlefuiesc”, astfel încât să deveniți instrumentul prin care poate să lucreze Dumnezeu. Aici nu este vorba despre ceea ce-ți place ție, ci despre a urma neabătut ghidarea divină, indiferent unde te duce ea.

Împlinirea Menirii nu presupune întotdeauna să faci ceea ce iubești să faci, să mergi în locurile în care iubești să fii; uneori este exact invers. Împlinirea Menirii presupune uneori să faci alegeri dificile/ dureroase, pe care în mod normal nu ai vrea să la faci. (TD Jakes) Traducerea Mihaela Dan

Dumnezeu este un ajutor neprețuit în vremuri grele. Și dacă nu ai parte de vremuri grele nu te poți convinge de acest lucru.

Eu am învățat mai mult despre Dumnezeu în vremuri grele decât în vremuri bune și m-am apropiat mai mult de Dumnnezeu în perioadele grele decât în perioadele mele bune.

Am învățat mai mult despre Dumnezeu prin durere și lacrimi, decât am învățat vreodată despre El prin bucurie, dans și zâmbet.

Drumul meu către revelațiile spirituale nu a fost niciodată unul pavat cu râs, dans, bună dispoziție. Drumul meu către revelațiile personale a fost pavat cu lacrimi, cu durere, cu pietre aruncate în mine.

Eu mi-am folosit durerea și lacrimile ca un catalizator care m-a propulsat către un nou nivel de înțelegere a lumii și vieții, către un nou nivel de conștiință, către un nou nivel al conexiunii cu Dumnezeu.

E mai ușor de spus decât de făcut acest lucru, dar este necesar să înțelegeți că împlinirea Menirii nu este o joacă de copii, că nu poți face asta dacă ești un om slab.

După decenii de experiențe de acest tip, care m-au adus în genunchi, care mi-au adus lacrimi în ochi, care m-au zguduit din temelii, dar pe care am reușit să le depășesc, după care am reușit să mă ridic din nou în picioare și de pe urma cărora am învățat lecții neprețuite și am crescut în putere, rezistență, înțelepciune, compasiune, pot să spun că dacă te pui cu mine, nu știi cu cine te pui. Ai idee prin ce am trecut eu în viața mea, ce am îndurat, ce obstacole am depășit, cu ce persecuții m-am confruntat?

Când sunt întrebat dacă privind în urmă la tot ce am trăit, aș schimba ceva din viața mea, spun de fiecare dată că nu aș schimba nimic, pentru că toate acele experiențe dificile/ dureroase prin care am trecut au contribuit pentru ca eu să devin omul care sunt acum.

Cu cât suntem atacați mai mult, cu atât creștem mai mult.

Cu cât suntem atacați mai mult, cu atât devenim mai puternici.

Au fost momente în care am simțit că mor, au fost momente în care aș fi vrut să mor, dar de fiecare dată Dumnezeu m-a ajutat să merg mai departe.

În fiecare dimineață când mă trezesc, obiectivul meu principal este să continui să-mi împlinesc Menirea. (TD Jakes) Traducerea Mihaela Dan

Când faci din împlinirea Menirii tale principalul obiectiv, privești tot ce se întâmplă din perspectiva „Ce pot face eu în aceste condiții, pentru a continua Lucrarea pe care mi-a dat-o Dumnezeu de făcut?”.

Dacă te afli temporar într-un gen de „închisoare” (familială, financiară, profesională sau de altă natură), nu te concentrezi asupra faptului că ești într-o situație dificilă, nu-ți plângi de milă, nu îți ceri socoteală lui Dumnezeu pentru faptul că „nu e drept ce ți se întâmplă"; îți menții convingerea că tot ce se întâmplă are un rost și te ajută să evoluezi și cauți moduri în care poți să continui să-ți împlinești Menirea chiar și în acele condiții restrictive.

Este o alegere pe care trebuie să o faci, este o decizie pe care trebuie să o iei: îți concentrezi atenția asupra situației temporare în care te afli sau asupra Menirii tale?

Cei mai mulți oameni pierd timp și energie concentrându-și atenția asupra „închisorii” în care se află într-o anumită perioadă a vieții lor, asupra disconfortului/ neplăcerilor/ durerii pe care le experimentează în acea „închisoare”, în loc să rămână focusați pe Menirea lor.

Dacă în astfel de condiții dificile te focusezi pe Menirea ta suporți totul mai ușor, iar acele condiții dificile vor lucra în folosul tău, chiar dacă pe moment nu poți să-ți dai seama cum s-ar putea întâmpla asta. (TD Jakes) Traducerea Mihaela Dan

CÂT CÂNTĂRESC MĂȘTILE PE CARE ȚI LE PUI PENTRU A FI PE PLACUL TUTUROR?

Că purtăm măști cu toții, e un mare adevăr. Că foarte puțini vor fi de acord cu titlul de mai sus fiind dispuși să jure pe roșu că ei nu ar purta vreodată decât autenticitatea ca mască, e clar.

Cu fiecare persoană, în fiecare situație, ne purtăm altfel decât cu alții, altfel decât suntem. La muncă avem un anumit comportament, acasă ne comportăm altfel, în societate suntem diferiți în fiecare situație. Doar când ajungem acasă seara, intrăm la baie și rămânem singuri, redevenim cine suntem cu adevărat. Ne dăm jos măștile.

Ce sunt acele măști? Ceea ce devenim noi în fiecare situație; sau ce credem noi că se așteaptă de la noi să fim. La serviciu ne punem masca oficială a meseriei noastre: amabil, săritor sau sever, cu sau fără zâmbet, rigizi sau joviali. În trafic devenim altcineva decât la serviciu sau acasă. Acasă ne punem masca de părinte, de fiu/fiică, de frate/soră sau de soț/soție.

Cu fiecare om întâlnit, în fiecare situație, noi avem o mască prin care încercăm să fim așa cum ne imaginăm că se așteaptă lumea de la noi.

În copilărie ni se repetă să fim cuminți, să nu-i facem de râs sau de rușine pe părinți. Un copil habar n-are ce înseamnă asta, vede doar că nu este acceptat așa cum este, că i se cere să facă și să fie altfel decât simte. El vede că este respins dacă nu se comportă într-un anumit fel, iar cu timpul ajunge să renunțe la cine este și ce face cu adevărat, și să devină ce i se cere. Învață să își pună măști.

Cu alte cuvinte, copiii sunt învățați că a renunța la ei, la ce simt cu adevărat, este bine, că a deveni altcineva, cineva fals, este obligatoriu pentru a fi acceptat, și că minciuna este un talent „normal” pentru a fi acceptați de societate.

Asta da educație! Să ți se spună că așa cum ești acasă, în intimitate, nu e bine, că nu ești bun dacă te manifești așa cum simți, și să fii educat să îți pui măști pentru a fi „normal”. Cam ca și acum, dacă te uiți în jur: femeile autentice, fără gene false, buze false, unghii false, sâni falși, cele care îndrăznesc să-și poarte părul așa cum simt, sunt neinteresante. La ora actuală, mulți au ajuns să creadă că falsul este normalitatea și că naturalul este demodat. Inteligența artificială începe să fie acceptată ca normală, iar oamenii o acceptă cu drag în viața lor. Artificialul a devenit natural, iar naturalul a devenit expirat.

Dar care este costul adoptării artificialului ca normal, al înscăunării minciunii ca adevăr la nivel de individ și de societate? Dezrădăcinarea. Aceasta „este plata”. Oamenii încep să uite cine și ce sunt cu adevărat, și nu-și mai dau seama că ei sunt cei care renunță la adevăr, la esența lor.

Încercarea de a impresiona prin a fi altfel decât în realitate a creat atâtea măști încât omul se anulează ca individ. Dar fiecare mască purtată este ca un rol pe care îl joacă, devenind personaj principal în acel „film”. Fiecare mască, fiecare personaj, au un comportament diferit, și o anumită greutate în viața acelui om.

Gândește-te, care este cel mai greu rol pe care îl joci în viața ta? Și aici nu mă refer ca dificultate, ci ca importanță. Cel mai greu atârnă rolul de mamă sau de tată? De soț sau soție? De șef? Te-ai gândit că fiecare personaj cu care te identifici are o anumită „greutate” în viața ta, iar asta îți poate influența greutatea corporală?

Să fii copilul părinților tăi e important, indiferent de vârstă? Câte kilograme reprezintă asta din greutatea ta?

Să fii părinte pentru copiii tăi este esențial? Câte kilograme are asta?

Să ai bunăstare materială atârnă greu în ochii tăi? Cum stai cu kilogramele?

Tot ceea ce este natural este ușor. Tot ce este fals, artificial, ajunge să atârne foarte greu. Iar falsul este minciuna pe care am acceptat-o și o găzduim în viața și în corpul nostru.

Desigur, nu toți oamenii slabi sunt sinceri, așa cum nu toți oamenii care sunt plinuți sunt mincinoși. Depinde și cât de împăcați suntem cu aceste roluri pe care le jucăm pentru ca societatea să ne accepte.

Nu există o normalitate în ce privește corpul uman, există doar ceea ce ne informează specialiștii că ar fi normal.

Normal ar fi să ne trăim viața așa cum suntem și cum simțim, și să o facem pentru că ne place, nu pentru a fi pe placul altora.

Dragă Om, nimeni din exterior nu poate fi specialist în forma corpului tău. A-i băga pe toți în aceleași tipare arată ignoranță și aroganță. Fiecare om este unic, are un metabolism unic. Te poți iubi așa cum ești?

Edith Elisabeta Kadar

"Cel mai mare blocaj în calea trezirii spirituale este afirmaţia că nu există suferinţă în viaţa voastră, că nu există durere. Dacă nu simţiţi durere, fie sunteţi treziţi, fie negaţi totul. Îmi pare rău că trebuie să vă dezumflu balonul, dar am să vă spun că există pe planetă foarte puţine fiinţe trezite şi că sunt slabe şansele ca voi să fiţi printre ele.

Vă spun acest lucru, pentru ca să fiţi realişti când e vorba de viaţa voastră spirituală.

Chiar dacă aţi atenuat durerea, a fi îngheţat de frică nu este o manifestare chiar spirituală! Într-adevăr, toate zidurile de apărare psiho-emoţionale pe care le-aţi construit pentru a vă proteja sunt doar blocaje care opresc prezenţa iubirii. Intr-adevăr, le-aţi construit pentru a rezista la abuzuri sau a le împiedica să apară, dar aţi pus piedici şi iubirii. Ele împing iubirea încă şi mai departe.

Vă închid inimile.

Vedeţi voi, nu vă puteţi trezi dacă aveţi inima închisă. Primul pas în procesul de trezire este „să vă deschideţi întotdeauna inima". De îndată ce inima este deschisă, simţiţi toată durerea şi ruşinea pe care le-aţi trăit intelectual sau pe care le-aţi reprimat. Acest lucru este inevitabil.

Lăsaţi durerea să vină.

Lăsaţi durerea să iasă, pentru ca voi să vă puteţi curăţa şi purifica.

Dacă veţi continua să trăiţi în durere, veţi trăi o viaţă îngrozitor de limitată. Frici profunde şi aparent copleşitoare vor intra în subconştientul psihicului vostru, împiedicându-vă să trăiţi experienţa Sinelui adevărat, sau să fiţi deschişi înspre o apropiere reală cu alţii.

Lăsaţi durerea să iasă!

Lăsaţi inima să se deschidă!

Simţind durerea, începeţi să lucraţi asupra ei. Vedeţi că nu este copleşitoare. Vedeţi că puteţi trăi împreună cu ea, fără să fiţi distruşi. Simţiţi suferinţa şi mânia şi trădarea pe care nu v-aţi permis niciodată să le simţiţi, pe când eraţi copii sau chiar adulţi. Lăsaţi să iasă la suprafaţă sentimentul reprimat de violentare. Nu puteţi înceta de a mai fi o victimă, până când nu atingeţi motivul iniţial pentru care aţi devenit victime.

Atingeţi motivul pentru care vă simţiţi trădat. Atingeţi judecăţile pe care le emiteţi despre voi înşivă. Mergeţi din ce în ce mai adânc, până când vedeţi trădarea de sine şi v-o însuşiţi. Nu, nu vă pedepsiţi pentru ea. Însuşiţi-v-o cu blândeţe şi mâhniţi-vă profund.

O lege spirituală spune că nimeni nu te poate trăda pe tine însuţi, în afară de tine. Nu vă postaţi în rol de victimă! Aceasta vă îndepărtează de a trăi experienţa întregii dureri a trădării de sine.

Lăsaţi totul să iasă!

Lăsaţi durerea să plece!

Lăsaţi judecarea de sine şi agresivitatea să plece! Le-aţi dus cu voi mult prea mult.

Foarte puţini oameni şi-au creat propriul lor proces de vindecare. Nu au făcut-o nici măcar cei care încearcă să îi ajute pe alţii. Mare parte dintre ei nu s-au vindecat lăuntric. Nu şi-au însuşit propriile lor drame de victime. Şi atunci, cum vă pot ei ajuta pe voi?

Alţii nu vă pot ajuta. Trebuie să realizaţi această vindecare voi înşivă.

Dacă aveţi nevoie de un antrenor, alegeţi-vă unul care a parcurs deja drumul !!!!!!

Fiţi atenţi, nu sunt mulţi care au făcut-o. Dacă priviţi cu atenţie, puteţi vedea dacă întunericul din ei a fost integrat, sau dacă încă îl alungă.

Orice persoană căreia îi este frică de propriul întuneric nu se poate îndrepta către lumină.

Oricine, care îşi respinge propria stare de om şi pretinde că aparţine numai spiritului, nu este integrat şi nu este întreg.

Nu acceptaţi un vindecător rănit, chiar dacă are un nume angelic. Chiar dacă alţii îl preţuiesc foarte tare.

Găsiţi un antrenor care să nu aibă ascunzişuri. Unul care să poată spune: "Da, am fost şi eu acolo.️ Ştiu ceva despre toate astea, dar nu ştiu exact ce ţi se va întâmpla ţie. Tot ceea ce pot face este să merg alături de tine, să-ţi dau puterea de a intra cât mai adânc în umbre şi de a vedea ce se întâmplă.

Tot ceea ce pot face este să fiu "prietenul" - şi nu „expertul".

Nimeni nu este expert......!!!!!!!

Nu există decât cei care au făcut călătoria - şi cei care nu au facut-o. Primii nu pretind că ar avea un statut profesional. Prin călătoria lor, ei s-au smerit. Ceilalţi au pretenţii mari, care se spulberă la prima ocazie când se identifică cu tine şi apasă pe propriile lor butoane.

Persoana care a făcut călătoria până în iad şi înapoi nu e nerăbdătoare să ajungă în ceruri.

Nu aparţine acelor tărâmuri.

Miroase a foc şi pământ.

Are cute pe frunte, din cauza secolelor în care a stat sub apă.

Frumuseţea îi este pământească.

E o prinţesă veştejită, o mamă şi nu o mireasă virgină."

Fragment din cartea „Liniștea inimii” de Paul Ferrini

Am operat mii de pacienți. Am văzut oameni care s-au ridicat de pe patul de spital cu o forță pe care știința nu o poate explica. Și am văzut alții, perfect stabilizați medical, care s-au stins pentru că nu mai aveau pentru ce să lupte.

După o viață petrecută în sălile de operație, am ajuns la o concluzie simplă: în fiecare dintre noi există o scânteie care nu poate fi atinsă cu bisturiul, dar care face toată diferența. E ceva dincolo de diagnostic, dincolo de medicamente – un impuls tainic care îl face pe om să vrea să trăiască.

Dr. Gladys McGarey, medic cu peste 80 de ani de practică, vorbește despre această forță interioară cu o claritate greu de ignorat. În cartea „Găsește-ți energia vitală”, ea nu oferă rețete, ci mărturii. Nu sfaturi, ci lumină. Scrie despre iubire, despre iertare, despre sens – lucruri care, în mod ciudat, nu apar în nicio analiză de sânge, dar fără de care nimeni nu se vindecă pe deplin.

Cine are urechi de auzit, să citească. Nu pentru trup, ci pentru ceea ce ține în viață și trupul.

Leon Dănăilă

Nimeni nu-ți poate fura bucuria interioară, iubirea și echilibrul, decât dacă îi permiți.

Acest lucru este valabil acum, mai mult ca niciodată, pentru că am pășit într-o existență complet nouă, iar fiecare suflet este acum singurul responsabil pentru fiecare moment de respirație, pentru modul în care alege să-și trăiască viața de acum înainte și mereu prezent, disciplinat și concentrat pe ceea ce își dorește cu adevărat să co-creeze în Noul Pământ și Noua Eră de Aur.

Dacă alegi să te lași distras de titluri și știri senzaționale sau orice altceva, atunci ești distras, iar aici întreaga ta energie și câmpuri energetice sunt trase înapoi în vechi.

În realitate, nu contează cel mai mult ceea ce fac sau nu fac alții, ci ceea ce faci sau nu faci TU.

Întreaga idee din spatele senzaționalismului (ai auzit din nou ce fac cutare?), (vezi, îți ia atenția de la sine și de la tot ceea ce trebuie să faci în interior și să fii), aparentei lupte, aparentei titluri, este că încearcă cu disperare să te readucă în vechea programare, în vechile temeri, în vechea matrice din care își derivă aparentele puteri.

Acum este responsabilitatea ta exclusivă să creezi ceea ce vrei cu adevărat să creezi și cum vrei să-ți trăiești viața.

Eu aleg iubirea și bucuria și aleg să mă întorc mereu la o stare de iubire superioară, permițându-i Sinelui meu Sufleteesc Superior să fie la conducere.

Acest lucru este atât de important, pentru că atunci când te lași distras de lucrurile aparente care se întâmplă și care sunt transmise, nu ești atent la ceea ce se întâmplă în tăcere și cu putere în starea dimensională superioară - miracolele, imensele schimbări de formă și modul în care sufletele găsesc deja modalități uimitoare de a servi cu iubire și bucurie și cum se formează deja comunitățile de lumină. Noi invenții, care dispersează poluarea, care găsesc căi noi și superioare, și sufletele frumoase și iubitoare, care pur și simplu își continuă misiunea și chemarea sufletească și deja co-creează Noua Eră de Aur.

Cu cât devii mai conștient, cu atât îți trăiești viața mai conștient și cu atât te concentrezi mai mult asupra a ceea ce contează cu adevărat, concentrându-te apoi pe servirea din inimă și suflet și cu atât de multă dragoste.

(Judith Kusel)

Mi s-a spus de câteva ori că sunt PREA drastică atunci când aleg să mă desprind de oameni cu care nu mai rezonez. Că sunt prea radicală în deciziile mele, prea lipsită de răbdare, prea hotărâtă să închid uși. Dar mă întreb: cine poate stabili pentru mine măsura lui „prea”? Cine altcineva, în afară de mine, știe când a devenit prea mult, prea puțin, prea toxic, prea dureros?

Da, sunt drastică. Și nu, nu îmi pare rău.

Nu trăiesc ca să mă împovărez cu relații care mă epuizează, cu oameni care nu mă respectă și nu mă prețuiesc, cu cei care poartă măști. Nu mă mai așez la mese unde lipsește sinceritatea, unde nu există căldură, ci doar conveniență. Când te saturi de discuții prea lipsite de esență, de oameni prea prefăcuți, de situații prea apăsătoare, înveți să îți protejezi sufletul.

Îmi asum alegerile și am dreptul să aleg să-mi fie PREA bine, nicidecum altfel.

Irina Binder

În viață, nu putem controla întotdeauna prima săgeată. Totuși, a doua săgeată este reacția noastră la prima. Această a doua săgeată este opțională. - Buddha

Fiecare om simte, mai devreme sau mai târziu, prima săgeată. Poate lua forma unei pierderi, a unei trădări, a unei boli sau a unei dezamăgiri neașteptate. Durerea apare brusc, fără avertisment, și lasă urme clare. În fața acestui impact, nimeni nu este imun. Este experiența vieții însăși, care se mișcă dincolo de controlul nostru.

A doua săgeată apare din noi. Este reacția noastră. Poate fi judecată, revoltă, vinovăție, frică sau amărăciune. Uneori o lansăm imediat, fără să ne dăm seama. Alteori, o întreținem în timp, cu gânduri repetitive și emoții care se învârt în cerc.

Însă între cele două săgeți există un spațiu. În acel spațiu se află libertatea noastră interioară. În acel spațiu, putem vedea că prima durere nu cere neapărat și suferință adăugată. Putem simți, fără a construi o poveste în jurul durerii. Putem privi, fără a învinui. Putem respira, fără a răspunde cu agresivitate.

Conștiența ne ajută să recunoaștem diferența dintre ceea ce vine asupra noastră și ceea ce alegem să hrănim. Adevărata putere apare atunci când ne dăm seama că a doua săgeată nu este obligatorie. Avem întotdeauna dreptul de a răspunde cu înțelepciune.

Această parabolă ne învață că suntem responsabili de spațiul dintre reacție și răspuns. Acolo crește luciditatea. Acolo apare maturitatea. Acolo se naște compasiunea față de noi înșine.

Prima săgeată ne rănește. A doua poate deveni o alegere. Iar din alegerea conștientă, se naște pacea.

Suada Agachi

Când funcționezi de la un nivel redus de conștiință, tu aștepți ca alții să-ți dea soluții pentru problemele tale (părinții, șefii, medicii, autoritățile, etc) și dacă acestea nu funcționează, dai vina pe alții (cei care ți-au sugerat aceste soluții) și ești nemulțumit/ supărat/ furios pe ei. Nu îți asumi responsabilitatea pentru ce s-a întâmplat (alții „ți-au făcut”, din cauza altora s-a întâmplat) și nici pentru găsirea unor soluții pentru problemele tale (alții ți-au dat soluții/ remedii/ tratamente proaste).

În astfel de cazuri, fără să știi, tu ai o continuă hemoragie energetică și îi otrăvești pe cei din jur cu energia de vibrație joasă pe care o emani. Îți otrăvești familia, colegii, prietenii, etc, pentru că ești plin de toxicitate. Și nici măcar nu-ți dai seama de asta.

Așa funcționează egoul.

Când crești ca nivel de conștiință și ești condus de sufletul tău, știi că fiecare alegere pe care o faci contează și îți faci alegerile la modul conștient, asumându-ți și consecințele acestora.

Știi că nu există „alegeri minore” și „alegeri majore”; fiecare alegere pe care o faci contează, fiecare alegere are consecințe și le vei suporta, că îți convine sau nu.

Când crești ca nivel de conștiință nu mai rămâi blocat în trecut, așteptând ca Dumnezeu să-ți spună de ce „ți s-a întâmplat tocmai ție așa ceva” și să-i pedepsească pe cei care „ți-au făcut așa ceva”.

Când crești ca nivel de conștiință nu îi mai ceri lui Dumnezeu să te scape de probleme/ obstacole/ încercări, ci îi ceri să te susțină, în timp ce te confrunți cu acestea. (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

TOȚI SPUN CĂ VOR ADEVĂRUL TĂU. PÂNĂ ÎL AFLĂ. Toată lumea cere autenticitate. Toți spun: „Fii tu însuți”, „Scoate-ți masca”, „Arată-te așa cum ești”. Îți zâmbesc cald și te invită cu brațele deschise: „Cum poate cineva să nu te iubească așa?”

Și totuși, când o faci… se schimbă totul.

Când îți lași jos armura, lumea nu se apropie. Se retrage. Când le arăți rana, nu te îmbrățișează. Se tem. Când le spui adevărul, nu te admiră. Te judecă. Te traduc în grilele lor. Te micșorează ca să te poată înțelege. Și apoi... se îndepărtează cu fraze ambalate în politețe: „E mai bine așa. Meriți mai mult. Ai nevoie de altceva.”

Spun că vor vulnerabilitatea, dar nu suportă greutatea ei.

Spun că vor să cunoască cine ești cu adevărat, dar ce vor, de fapt, e versiunea ta filtrată. Tăcută. Coafată emoțional. Predictibilă. Ușor de iubit. Ușor de controlat.

Autenticitatea e frumoasă, dar doar când e confortabilă. Când nu deranjează. Când nu pune oglinzi în fața celor care nu sunt pregătiți să se vadă.

Și atunci vine întrebarea tăcută, amară: cui îți mai permiți să te arăți?

Adevărul? Nu oricine merită adevărul tău. Nu oricine merită rana ta. Nici umărul, nici tăcerea ta plină, nici furtuna ta blândă.

Pentru că vulnerabilitatea nu e un dar. E o onoare. Iar tu ești cel care alege cui o oferă.

Nu mai onora pe oricine cu povestea ta. Nu-ți mai deschide pieptul în fața celor care vin doar ca să caute unde să apese mai tare.

Nu toți merită să te cunoască. Iar tu nu mai ai datoria să te explici.

Pentru că unele suflete nu vor să te vadă. Vor doar să-și confirme că au avut dreptate să plece. Iar tu… tu nu mai ești acolo ca să le convingi de nimic.

Razvan Vasile

VINDECAREA NU ÎNSEAMNĂ SĂ SUPORTI MAI MULT, CI SĂ ÎNȚELEGI MAI CLAR. La început, ți se pare că iubirea înseamnă să rămâi. Să ierti tot. Să rabzi. Să închizi ochii. Să înghiți. Să-ți spui că oamenii sunt răniți, că „așa sunt ei”, că poate se schimbă. Și în tot acest timp, te pierzi. Încet, invizibil, dar sigur.

Vindecarea nu începe cu liniște, ci cu revoltă. Cu acel moment crud în care realizezi că te-ai dat deoparte pentru prea mult timp. Că ai lăsat să ți se calce sufletul în picioare doar pentru a păstra o iluzie de pace. Că ai confundat iubirea cu atașamentul. Cu frica de a fi singur. Cu vina. Cu speranța toxică.

Dar iubirea adevărată nu cere să te sacrifici. Nici să te micșorezi. Nici să te lași abuzat. Iubirea adevărată vine cu adevăr. Cu limite. Cu discernământ. Cu o voce care spune clar: „Aici e prea mult. Aici nu mai pot. Aici mă aleg pe mine.”

Iubirea necondiționată NU înseamnă toleranță necondiționată. Nu înseamnă să îți anulezi demnitatea pentru a valida haosul altuia. Nu înseamnă să accepți lipsa de respect sub pretextul compasiunii. Nu înseamnă să rămâi unde ți se închide inima.

Unii oameni nu aparțin cercului tău. Și nu pentru că nu sunt demni de iubire – ci pentru că nu sunt pregătiți să o ofere. Iar tu nu ești pe lume ca să le repari golurile, să le salvezi rănile sau să le accepți otrava.

Tu ești aici să înveți să te iubești pe tine. Să te alegi. Să îți onorezi sufletul. Iar asta înseamnă, uneori, să spui NU. Să pleci. Să trasezi granițe. Să închizi uși cu lacrimi în ochi, dar cu pace în piept.

Pentru că vindecarea nu e despre a strânge mai mult. E despre a elibera tot ce nu îți mai face bine.

Razvan Vasile

A fi o tot timpul o persoană drăguță (a nice guy) este o formă de control. Încerc să controlez percepția celorlalți despre mine. Le răpesc dreptul de a mă displăcea. Încerc să le confisc puterea de a mă aprecia sau judeca prin filtrul lor. Vreau să le controlez percepția.

La pachet, îmi fur singur libertatea de a fi autentic și real. Îmi declin puterea de a mă manifesta cum sunt de fapt. Pare un joc cu sumă minus.

Când dau dreptul oamenilor de a mă displacea îmi câștig și eu dreptul de a fi real. E interesant. E puternic. E un deal bun. E dreptul lor. E dreptul meu. E dreptul nostru. De a ne placea, displacea, exista.

Alexandru Gavriliu 

Faceți un exercițiu de sinceritate: gândiți-vă cât din timpul vostru este alocat pentru a face planuri și a acționa în așa fel, încât să perpetuați niște minciuni.

Cât de des vă prefaceți că vă place ceea ce nu vă place?

Cât de des vă prefaceți că nu vă deranjează niște lucruri/ persoane care vă deranjează?

Cât de des spuneți lucruri care nu sunt adevărate?

Cât de des încercați să țineți în viață niște relații care adânc în interiorul vostru știți că sunt moarte?

Cât de des încercați să țineți alături de voi niște oameni care știți că vor să plece?

Cât de des spuneți „Da" când ați vrea să spuneți „Nu"?

Cât de mult din viața voastră este alocat întreținerii/ perpetuării unor minciuni?

Răspunsurile sincere pe care vi le dați singuri vă arată cât întuneric este în viața voastră. Și cred că știți că există niște consecințe, dacă alegeți să trăiți în minciună/ întuneric.

Cuplurile care nu se înțeleg se duc la psiholog ca să poată să-și spună printr-un intermediar niște adevăruri inconfortabile/ dureroase pe care nu au curajul să și le spună unul altuia, stând de vorbă doar ei doi.

Pentru mine este uimitoare ideea de a angaja pe cineva, ca să mergem împreună la el la cabinet, să stăm pe aceeași canapea și să-i spun acelui om niște adevăruri inconfortabile/ dureroase pe care el să ți le transmită ție, pentru că care nu am avut curajul să ți le spun acasă, stând de vorbă ca niște oameni maturi. Eu stau pe canapea și îi spun psihologului niște adevăruri pe care nu am avut curajul să ți le spun direct, iar psihologul ți le spune mai departe ție, care stai pe aceeași canapea cu mine. Pe bune?!

De ce trebuie să merg la psiholog, ca să-ți spun că mă simt groaznic în această căsnicie? Nu e mai simplu să-ți spun direct, acasă?

Nu știu de ce oamenii se tem atât de mult să rostească adevărul… (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

Contactul meu cu Teresa de Avila, cu învățăturile ei, m-a schimbat profund ca ființă. Eu nu mai sunt același om după interacțiunea cu Teresa de Avila. După ce am cunoscut-o pe ea, viața mea s-a schimbat foarte mult, a crescut expondențial nivelul Iubirii mele pentru oameni, a crescut exponențial răbdarea pe care o am atunci când interacționez sau lucrez cu oamenii, a crescut exponențial pasiunea cu care lucrez în sensul de a-i ajuta pe oameni să descopere cine sunt ei cu adevărat, să se trezească. De când a intrat ea în viața mea, asta este ceea ce mă mână în viață, asta este ceea ce aș face de dimineața și până seara, nimic nu este mai important pentru mine decât să-i ajut pe oameni să descopere cine sunt ei cu adevărat, să descopere sacralitatea sufletului lor.

Îmi doresc atât de mult ca oamenii să se trezească, să-și descopere puterea personală, să-și descopere sufletul!

Îmi doresc atât de mult ca oamenii să înțeleagă cum funcționează de fapt lucrurile, să înțeleagă că au o putere mult mai mare decât cred ei și că pot face diferența, că viața lor chiar contează!

În urma experiențelor mele cu Teresa de Avila am înțeles că suntem îngroziți de ideea de a spune adevărul, că nu avem curajul să răspundem cu „Da” sau „Nu” la o simplă întrebare.

Dacă cineva care contează pentru tine se uită în ochii tăi și te întreabă „Mă mai iubești?”, nu ai curajul să spui „Nu”, deși știi că răspunsul este „Nu”.

„Ce întrebare e asta? Sigur că te iubesc! Doar că sunt foarte stresat în perioada asta, am probleme la serviciu…” și așa tragi încă vreo câțiva ani de o relație care este deja moartă.

Tot ce ai avea de făcut este să spui „Nu, nu te mai iubesc” și s-ar pronunța decesul, s-ar înmormânta relația/ „cadavrul” și tu ai putea să-ți vezi de viața ta. Dar nu ai curaj să faci asta și trăiești încă niște ani în acea relație moartă, aflată în putrefacție, în acea toxicitate.

Un singur adevăr spus la momentul potrivit, o picătură de nectar numit „adevăr”, poate elimina ani de zile de toxicitate din viața ta, te poate pune pe un alt drum, dar tu nu ai curajul să-l spui, pentru că odată spus, acest adevăr are consecințe cu care nu vrei să te confrunți. Și fiindcă nu ai curajul să te confrunți acum cu consecințele rostirii adevărului, te vei confrunta cu consecințele mult mai dure ale minciunii întreținute pe termen lung.

Habar nu aveți cât de scump veți plăti minciunile pe care le spuneți! (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

Dacă cineva care contează pentru tine se uită în ochii tăi și te întreabă „Mă mai iubești?”, nu ai curajul să spui „Nu”, deși știi că răspunsul este „Nu”.

Dacă un om care este angajatorul tău se uită în ochii tăi și te întrebă „Tu vrei cu adevărat să lucrezi aici?”, nu ai curajul să spui „Nu”, deși știi că răspunsul este „Nu”.

Dacă cineva te privește în ochi și te întrebă „Mai ești și acum supărat pe mine pentru că te-am trădat?”, tu nu ai curajul să spui „Da”, deși știi că răspunsul este „Da”.

Suntem îngroziți de ideea de a răspunde sincer la astfel de întrebări.

Iar când veniți la mine bolnavi de cancer sau cu alte probleme de sănătate majore, căutând vindecare, eu văd câte astfel de minciuni ați spus în viața voastră, câtă toxicitate ați acumulat în viața voastră, nefiind conștienți că există consecințe pentru faptul că alegeți să trăiți în minciună…

În asemenea cazuri v-aș spune: „O să-ți pun niște întrebări și dacă nu ai curajul să răspunzi absolut sincer la aceste întrebări, îți spun de pe acum că nu te vei putea vindeca. Dacă ai curajul să fii sincer, toate aceste răspunsuri pe care le vei da îți vor schimba viața, pentru că vor fi niște adevăruri dureroase pe care nu vei mai putea refuza să le recunoști. Dar aceste adevăruri te vor ajuta să te vindeci de cancer, pentru că această boală prosperă în minciună”.

Aceasta este puterea adevărului.

Aceasta este puterea pe care o aveți în voi, dar nu înțelegeți că o aveți.

Voi credeți că puterea v-o dau banii, funcțiile, titlurile, statutul social, faima. Nu, adevărata voastră putere este puterea de a spune adevărul, chiar dacă este vorba despre un adevăr inconfortabil/ dureros și de a vă asuma consecințele rostirii acelui adevăr.

Și ca să fie clar, nu mă refer la a spune tot ce-ți trece prin cap, la a spune lucrurile nepotrivite la momentele nepotrivite, la a te comporta la modul iresponsabil; mă refer la a avea curajul să-ți rostești adevărul. Cu calm, cu respect față de celălalt, cu tact, de o manieră echilibrată, dar să spui adevărul. (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

Adevărul este extrem de puternic.

A avea curajul să spui adevărul reprezintă o declarație de putere: „Aleg să-ți spun un adevăr inconfortabil/ dureros, nu să te mint. Aleg adevărul, nu minciuna. Aleg adevărul, nu trădarea. Aleg Lumina, nu întunericul. Eu am niște valori și nu-mi voi încălca propriile valori”.

Stabiliți-vă propriile valori și respectați-le! Nu faceți compromisuri care vă compromit, chiar dacă trăim într-o lume care este plină de astfel de compromisuri!

Fiți un om care are coloană vertebrală și care refuză să se încline în fața minciunii!

Înclinați capul în fața lui Dumnezeu și cereți-i: „Spune-mi ce vrei să fac, Doamne!”.

Și nu vă așteptați să vă ceară să faceți lucruri mărețe, care să vă aducă admirație/ recunoaștere/ faimă!

Încetați să credeți că lumea asta a fost creată ca să servească intereselor voastre! Încetați să mai credeți că ceilalți - inclusiv Dumnezeu - vă datorează ceva! Nu despre asta este vorba!

Doar cereți-i: „Doamne, spune-mi ce vrei să fac și eu voi face!” și serviți Binele comun.

Voi îi datorați lui Dumnezeu să fiți cea mai Bună Versiune a voastră.

Voi le datorați celor din jur să fiți cea mai Bună Versiune a voastră. Ne datorăm unul altuia să fim cea mai Bună Versiune a noastră. (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

Rugați-vă des!

Nu mă interesează cum se numește Dumnezeul vostru. Rugați-vă Dumnezeului vostru!

Noi toți suntem canale prin care poate curge Grația divină.

Când vă treziți dimineață, rugați-vă: „Doamne, te chem alături de mine! Te chem să fii alături de mine în această zi! Ajută-mă să înțeleg de ce mi-ai dat această viață, arată-mi ce am de făcut cu ea! Arată-mi și azi ceva nou despre mine, despre ce am de făcut cu viața mea!

Ajută-mă să ating și astăzi într-un mod pozitiv viața unui semen de-al meu!

Dă-mi și astăzi curaj, umple-mă și astăzi cu Iubire, ajută-mă să nu mă tem să iubesc la un nivel mai profund!

Ajută-mă să iert, să nu fiu un om neiertător, ranchiunos!

Și nu mă lăsa să fac vreun aranjament cu întunericul, Doamne! Ajută-mă să rămân de partea Luminii!”.

Așa te rogi. (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

Cei mai mulți oameni și-au clădit viața pe o mulțime de minciuni și consumă foarte mult timp și energie pentru a întreține/ perpetua acele minciuni și a asigura, astfel, o anumită „stabilitate” vieții lor, pentru a avea o așa-zisă „siguranță”.

Tocmai de aceea cei mai mulți oameni se tem foarte mult să spună adevărul, fie și când este vorba despre chestiuni de mai mică importanță, fiindcă ei simt adânc în interiorul lor că dacă se produce o „ruptură” în țesătura minciunilor pe care și-au clădit viața, aceasta poate duce la „deșirarea” întregii țesături.

Un adevăr spus într-un context în care domină minciuna poate avea efecte zguduitoare și asupra altor zone din viața noastră în care domină minciuna. (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

O zi în care beneficiezi de Grația divină este una în care ai parte de o experiență care te plasează pe calea vindecării, indiferent că e vorba despre faptul că într-un fel sau altul, capeți mai mult curaj în a te confrunta cu boala/ problema respectivă sau Dumnezeu îți aduce în cale un om care știe că există o terapie care este potrivită pentru problema ta de sănătate și îți împărtășește această informație care îți este extrem de utilă sau îți este adus în cale un om care care el însuși este specialist într-o formă de terapie care te poate ajuta să te vindeci sau orice alt lucru de genul acesta.

O zi în care beneficiezi de Grația divină poate fi aceea în care, după ce simțeai că ai parte de o veste proastă după alta, că nu se mai termină încercările prin care treci, brusc, lucrurile iau o turnură favorabilă pentru tine.

O zi în care beneficiezi de Grația divină poate fi o zi în care Dumnezeu îți aduce în atenție o carte/ revistă/ postare/ un articol/ pe care este benefic să îl citești, pentru că te ajută să înțelegi niște lucruri sau găsești acolo niște informații de care aveai nevoie sau te face să conștientizezi niște lucruri la care nici nu te-ai fi gândit.

O zi în care beneficiezi de Grația divină poate fi aceea în care acționezi, în sfârșit, după ce luni sau ani la rând ți-ai propus să faci ceva, dar nu ai avut niciodată până atunci curajul de a face pasul de la gând la acțiune - și viața ta se schimbă semnificativ.

O zi în care beneficiezi de Grația divină poate fi aceea în care o serie de alegeri nepotrivite te conduc, totuși, în locul potrivit.

Nu este ceva extraordinar faptul că se poate întâmpla așa, atunci când Dumnezeu vrea asta? Să alegi în mod repetat drumurile nepotrivite și totuși, Dumnezeu să facă în așa fel, încât ele să te ducă în final în locul potrivit… (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

Cel mai vindecător lucru pe care îl poți face este să trăiești în adevăr. Să spui adevărul și să accepți adevărul, indiferent cât de dureros este el.

Știi ce este Calea spirituală? Este Calea adevărului.

Învață să te simți confortabil spunându-ți ție însuți adevărul despre ce simți și despre ce se întâmplă în viața ta și apoi rostindu-ți adevărul și în fața celorlalți.

Pe măsură ce începi să spui adevărul în tot mai multe zone ale vieții tale, vei constata că dacă închizi ochii și ceri „Doamne, vorbește cu mine! Spune-mi ce am de făcut!”, vei primi răspunsuri și vei accesa niște adevăruri de nivel mai înalt, la care altfel nu ai fi avut acces, fiindcă nu le-ai fi înțeles.

Gândiți-vă cât de multe alegeri pe care le faceți au scopul de a continua/ întreține o minciună, de a continua/ întreține niște relații (de cuplu, de parteneriat profesional, de prietenie, etc) în care știți/ simțiți că nu vă (mai) e locul, care știți/ simțiți că nu vă (mai) sunt benefice!

Gândiți-vă cât de mult efort depuneți zilnic pentru a perpetua niște relații/ situații în care nu spuneți adevărul, care sunt bazate pe minciună! (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

Trăim vremuri în care o mulțime dintre credințele noastre seculare sau chiar milenare sunt pe cale să se prăbușească; lumea nu mai poate funcționa așa cum a funcționat până acum.

Acele credințe nu sunt adevărate, iar energiile care curg acum pe Pământ fac ca ele să nu mai poată fi păstrate, să se destrame bucată cu bucată.

Ceea ce se întâmplă acum în lume - dezinformarea, manipularea, încercările de a controla masele, care sunt din ce în ce mai evidente -, reprezintă felul în care cei care dețineau puterea și controlul asupra oamenilor încearcă la modul disperat să păstreze vechea stare de fapt. Ei de agață cu dinții de vechea Paradigmă și încearcă prin toate mijloacele să ne țină și pe noi acolo, dar tot mai mulți oameni spun „Nu”, tot mai mulți oameni deschid ochii și văd manipularea, văd minciuna, văd faptul că cei care-i conduc vor să-i țină în postura de masa de manevră.

Oamenii se schimbă și implicit, umanitatea se schimbă, în ansamblul ei. Un nou tip de umanitate se naște acum. Nu va mai putea fi menținută iluzia în care trăiam.

Tot mai mulți oameni descoperă că nu avem doar cinci simțuri (văz, auz, miros, gust și simțul tactil), așa cum au crezut o viață întreagă. Noi suntem ființe multisenzoriale și nu mai putem să trăim ca înainte, fiindcă ni se activează și alte simțuri.

Nu mai putem trăi în iluzia că suntem singurele ființe inteligente din Univers; este evident că nu este așa, hai să terminăm cu prostiile astea!

Noi, ca umanitate, suntem la un punct de răscruce acum, pentru că Vechea Lume nu mai poate funcționa, s-au adunat prea multe minciuni care le-au fost spuse oamenilor. Vechea Lume se prăbușește sub povara minciunilor.

Lumea trăiește în prezent la un asemenea nivel de minciună, încât adevărul nu mai poate fi spus decât de „surse care au dorit să-și păstreze anonimatul”. Și apoi cei care spun sub protecția anonimatului niște adevăruri zguduitoare sunt arestați. Oamenii care spun adevăruri zguduitoare și care îi deranjează pe cei aflați la putere au devenit „dușmanul” și trebuie suprimați.

Am ajuns să nu mai avem curajul să spunem adevărul decât sub protecția anonimatului!

Lumea asta funcționează cu susul în jos, totul a devenit atât de toxic și de întunecat, încât nu se mai poate autosusține. De aceea totul se va prăbuși.

Procesul de destrămare a Vechii Lumi este în derulare în prezent. (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

Dacă vrei să intri pe Calea spirituală trebuie să începi să spui adevărul. Nu există altă cale – trebuie să rostești adevărul și să trăiești în adevăr.

Și pentru asta este nevoie de mult curaj, pentru că lumea de azi funcționează în minciună. Ne-am obișnuit atât de mult cu minciunile, încât le spunem cât e ziua de lungă și nu ne simțim deloc inconfortabil făcând asta. Practic, noi ne-am obișnuit cu întunericul și nu-l mai considerăm întuneric.

Minciuna este întuneric, că vă convine sau nu acest adevăr.

A trăi în minciună înseamnă a trăi în întuneric.

În lumea de azi o mulțime de oameni trăiesc în minciună/ întuneric și nu sunt conștienți de asta, neagă faptul că trăiesc în minciună/ întuneric. Ei neagă și faptul că există Rău/ întuneric pe această planetă. Nu vor să recunoască asta, pentru că dacă ar face-o, următorul pas ar fi recunoască faptul că în 9 cazuri din 10, când își fac propriile alegeri, ei aleg întunericul, nu Lumina/ Dumnezeu. Cine e dispus să recunoască asta? (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

„Bărbatul care îți recunoaște sufletul… nu te va căuta în aparență.”

Text de Scholtes Fabian

Există un bărbat…

care nu vine pentru rochia ta.

Nici pentru zâmbetul tău studiat în oglindă.

Nici pentru cuvintele tale atent alese.

El vine pentru ceva ce nu știi că arăți.

Pentru ceva ce nu poți controla.

Vine pentru vibrația ta de dincolo de piele.

Poate nu e primul care te admiră.

Poate nici cel mai seducător.

Dar e singurul care te vede… fără să fie orbit.

Nu de frumusețe.

Ci de energie.

De acel „ceva” care nu poate fi explicat, doar simțit.

Bărbatul care îți recunoaște sufletul…

nu se teme de umbrele tale.

Le privește. Le înțelege. Le ține în palmă, fără să le judece.

Nu caută perfecțiunea.

Caută adevărul.

Caută să te audă în tăcerile dintre vorbe.

Să te țină atunci când spui că nu ai nevoie.

Să rămână… chiar și când tu nu te mai recunoști.

Pentru că el nu se agață de imaginea ta.

Se ancorează în esența ta.

Poți să îmbătrânești, să te schimbi, să te reinventezi.

Dar el… te va iubi în fiecare formă.

Pentru că nu s-a îndrăgostit de fața ta.

S-a îndrăgostit de focul tău.

De aceea, acest bărbat nu vine când îl aștepți.

Nu se conformează idealurilor.

Nu urmează scenarii.

El vine când tu nu te mai ascunzi.

Când sufletul tău e atât de sincer… încât devine chemare.

Și când vine… nu întreabă:

„Cine ești?”

Ci șoptește:

„Te știu.”

Dacă te-aș întreba „Ce îți dorești cu adevărat?”, ce mi-ai răspunde?

Ia-ți timp de gândire, nu te grăbi să dai un răspuns! Dacă ar fi numești un singur lucru, cel mai important pentru tine, ce îți dorești cel mai mult să obții în această viață?

Dacă ți-ar pune Dumnezeu această întrebare, ce i-ai răspunde?

E interesant să observi mai apoi de la ce nivel de conștiință ai răspuns.

Ce ai spune?

Ai da un răspuns din spațiul egoului, ai cere mulți bani sau un statut social înalt sau faimă? Ai cere să ai un nivel de trai la cel mai înalt nivel? Ai cere siguranță deplină în privința familiei tale și a averii tale?

Ai cere să nu mai suferi? Ai cere să te vindeci de boala de care suferi acum? Asta e tot ce-ți dorești de la viața ta?

Sau ai da un răspuns de la un nivel vibrațional înalt și ai cere mai multă înțelepciune?

Ai cere să servești cât mai eficient Binele comun?

Ai cere mai multă claritate/ capacitatea de a VEDEA dincolo de aparențe, în profunzimea lucrurilor?

Ai cere curajul de a spune adevărul și de a trăi în adevăr?

Ai cere curajul ca atunci când simți ce-ți indică intuiția, să asculți acea ghidare interioară?

Ai vrea să ți se dea curajul de a privi în față adevărul, indiferent cât de inconfortabil/ dureros este el și de a-l rosti, cu riscul că asta îți va schimba viața în moduri nu tocmai plăcute? Ai vrea să nu-ți mai fie frică de adevăr?

Gândește-te la acest lucru, pentru că este important; frica de adevăr ne face să ne „otrăvim” singuri. (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

Iubirea de sine înseamnă să ai respect pentru tine însuți și să trăiești în aliniere cu sufletul și scopul tău superior. Pretuindu-te pe tine, timpul, dragostea și viziunea superioară vor face asta și alții.

Iubirea ta de sine permite punerea în aplicare a unor limite sănătoase care te protejează de ceilalți care poate nu au intenții bune. Înainte de a te conecta cu cineva, întreabă-te care este scopul superior al acestei conexiuni împreună. Ai încredere în sentimentele și îndrumarea ta. Niciodată nu trebuie să rămâi în nimic, fără respect profund și onoare în esență.

Pe măsură ce te prețuiești și te respecți pe tine însuți, în timp ce îți spui adevărul și faci orice acțiune, evoluezi simultan, asistându-i pe alții prin Iubirea de sine vine din inima ta și este îngrijitoare și blândă.

Dedică-te respectului și onorii tale de sine decizând că orice situație care îți iese în cale este o oportunitate de a face acest lucru. Îți crești capacitatea de a te onora prin alinierea acțiunilor și vorbelor cu Sufletul tău. Permite Sufletului tău să inunde întreaga ta personalitate cu iubire de sine divină, valoare de sine, stimă de sine și respect de sine. ~ Abigail Stellar Shekinah ♡

Poet's Corner / Esquina Poetica

"Dacă iubești un empat, iubește-l sincer,

şi din toată inima. Empații nu iau dragostea cu ușurință, nu se prefac. Când au ales cu adevărat să-și deschidă inima în fața ta, atunci așteaptă-te să fie uimiți. Dragostea lor este intensă, puternică, dezordonată și uneori greu de suportat,

dar este real. Empații nu știu să iubească

orice alt mod.

Un empatic este cineva foarte sensibil la energia, stările, emoțiile, situațiile și mediul lor până în punctul în care pot simți emoțiile ca și cum ar fi ale lor.

Ei au, de asemenea, unele capacități psihice de a ′′ cunoaște lucruri fără dovezi. Puțin misterioase și complexe, emoțiile lor sunt profunde, dar ce se află sub suprafață este o lume unică pentru el.

Când privești în ochii unui empat care și-a deschis inima, vezi vulnerabilitate, onestitate, durere, vise, fericire, iubire.

Cu aceste gânduri, idei, emoții, dorințe zburate, nu oricine poate fi într-o relație cu un empatic. Nimic nu ține un empatic departe mai mult decât dacă încerci să-i schimbi sensibilitatea și abilitățile empatice.

Empații sunt diferiți de majoritatea oamenilor pe care îi cunoaștem. Sunt sensibili, intuitivi, ușor de depășit. Plâng și văd frumusețe peste tot. Ei simt durerea altora.

Ei au nevoie de persoana pe care o iubesc pentru a fi sinceri.

Ei simt toată necinstea din lume și au nevoie de adăpost de ea.

Necinstea nu lucrează pentru un empat. Chiar dacă nu sunt făcuți să descopere înșelăciunea, o vor simți. E o tortură pentru ei să știe că facem ceva pe la spatele lor și nu primim un răspuns direct. Fii sincer și sincer prima dată.

În cuști vor provoca pagube.

Sunt ca păsările, trebuie să poată zbura libere acolo unde emoțiile le ghidează. Să-i prinzi înseamnă să le tai aripile. Vor pierde lumina care le ghidează drumul dacă încerci să-i controlezi.

Dacă se întâmplă asta, nu se vor mai deschide și vor ascunde dragostea pe care o au de dăruit suficient de adânc în ei. Daunele nu se remediază ușor, dar pot fi evitate prin a nu încerca să o bagi în cuști.

Empații au nevoie să petreacă timp singuri. Trebuie să se reîncarce într-un spațiu unic pentru ei. E diferit pentru fiecare dar au nevoie de timp pentru a fi singuri.

Poate fi obositor să simțim mereu energia oamenilor din jurul nostru, vă rog să nu vă fie jenă

sau plictisiți când trebuie să se reîncărce.

Asta nu înseamnă că nu te plac sau că nu le place compania ta. Asta înseamnă că trebuie să-și calmeze mințile și să-și reînnoiască energia. Se vor întoarce mai fericiți ca înainte.

Emoțiile unui empat sunt pure, dar complexe. Lasă-le spaţiu. Fii înţelegător. Ia în serios ce se spune.

Empații, probabil mai mult decât oricine, au capacitatea de a schimba cu adevărat lumea.

Asculta-i cand isi deschid inima pentru tine. Pentru că undeva între entuziasmul lor, pasiunea și cuvintele pe care le folosesc se amestecă, ceva destul de uimitor este pe cale să fie creat.

Sunt intense. Sunt extraordinar de înțelepți. Nu o spun, dar simt totul atât de profund încât înțelepciunea vine de la sine la ei.

Dacă au nevoie de tine, stai aproape.

Intuiția lor este de obicei bună.

Contrar credinței populare, ei chiar știu despre ce vorbesc. Așa că atunci când au un anumit sentiment despre ceva, ai încredere în ei. Când ei cred că cineva minte, ai încredere în ei. Când îți povestesc despre un vis pentru că le-a atins inimile, ai încredere în ei. Ei știu lucruri. Când ți se spune că o situație nu este corectă, crede-i.

Ei văd trecutul, viitorul și prezentul în același timp.

Să ai încredere într-un empat în viața ta înseamnă să arăți vieții că crezi. Acest lucru va conduce drumul. "

Autor: Inimă de crisalidă

Femeia colibri

 ‘Nu sunt o persoană amabilă. Dar sunt o persoană bună’ a spus McConaughey și mi-a plăcut. Posibil e pentru că îmi place el, ca persoană. Îl percep autentic, cu o verticalitate care scapă de sub rigoarea complezențelor sociale, tinzând un pic spre absolut. Spre adevăr.

Asta nu înseamnă că nu admir persoanele amabile și modul lor de a face conversație; deseori, mă minunez de cum reușesc să nu spună lucrurilor pe nume și să planeze orice discuție. Pentru aceleași motive, admir persoanele politicoase, manierate, cărora nivelul de cultură, gradul de expunere socială sau clasa cărora aparțin nu le permit să fie altfel.

Dar îl prefer pe McConaughey (și cei /cele ca și el). Mă simt liniștită în prezența celor care nu se tem să facă afirmații nepopulare, să se arate în mod deschis, să fie transparenți.

Și, în general vorbind, prefer o persoană aprigă în locul uneia acomodante; nu neapărat aș alege-o ca prietenă, dar nici nu fug: știind ‘cu cine am de-a face’, mă simt în siguranță. Manierismele nu mă conving deloc, ba dimpotrivă, îmi trezesc suspiciuni. Mai ales dacă sunt susținute de tăcere.

Voi v-ați gândit vreodată care e limita dincolo de care plăcerea devine un pericol? Vă întrebați - când auziți o afirmație (orice afirmație) - ce părere aveți cu părere la acel subiect ? Ajută la cunoașterea propriei persoane, știți?

Unul dintre motivele pentru care în această perioadă se rup relații (de orice tip) este acela că oamenii au niveluri de vibrație diferite.

Una dintre consecințele evoluției spirituale este acela că pierdem oameni din viața noastră. Și unii nu vor să experimenteze așa ceva, ei nu vor să piardă oameni dragi/ apropiați.

Totul este energie, totul este vibrație. Tu ești energie, toți ceilalți sunt energie. Când interacționezi cu un alt om are loc o interacțiune energetică.

Când înțelegi asta nu mai iei lucrurile la modul personal, pentru că știi că modul în care se comportă acel om ține de nivelul său de vibrație, de energiile care sunt în interiorul lui, nu de tine.

Pe măsură ce crești vibrațional, și interacțiunile cu cei din jur se vor schimba. Vei constata că sunt oameni cu care rezonai în trecut, dar nu mai rezonezi acum, că sunt relații în care te simțeai bine în trecut și în care nu mai poți rămâne acum. Și uneori o să-ți spui „Stai puțin,cum se poate întâmpla asta? Ăsta este cel mai bun prieten al meu/ partenerul meu/ partenera mea, suntem împreună de atâta timp, ne-am potrivit atâta timp, nu se poate să nu ne mai potrivim!”.

Nu e vorba de doi oameni, e vorba despre două energii care au niveluri diferite de vibrație acum! E un joc al energiilor. Și când înțelegi asta nu mai iei lucrurile la modul personal, pentru că știi că nivelul de vibrație al unui om, „semnătura sa energetică”, va dicta realitatea în care trăiește acel om, va dicta care sunt „lentilele” cu care privește lumea acel om. Și e complicat când doi oameni trăiesc în două realități diferite...

Tu privești lumea prin niște lentile care sunt unice, nimeni altcineva nu mai are exact aceleași lentile ca ale tale. Și nu poți umbla de colo-colo având pretenția ca toți ceilalți să vadă lumea exact așa cum o vezi tu, pentru că ceilalți au alt gen de lentile decât ale tale. Nu poți să consideri că cine nu vede lumea așa cum o vezi tu e „nebun”/ „prost”; nu ești tu deținătorul adevărului absolut.

Sunt miliarde de oameni pe planetă și mulți dintre ei nu vor vedea niciodată lumea/ realitatea așa cum o vezi tu.

Și pentru că alții văd lumea/ realitatea altfel decât o vedem noi, creăm o divizare/ separare, când, de fapt, este ceva natural ca alți oameni să aibă alte păreri decât noi.

Fiecare vede o lume/ realitate diferită, în funcție de nivelul său de vibrație; de ce nu putem să acceptăm acest lucru? De ce nu putem să respectăm dreptul fiecăruia de a avea propriul adevăr, care este cel aferent nivelului său de vibrație?

Cum putem să ne așteptăm ca toți oamenii să aibă exact aceeași părere cu privire la un anumit subiect, când pe planeta aceasta sunt oameni cu niveluri foarte diferite de vibrație?

De ce să încercăm să-i forțăm pe alții să adopte adevărul nostru (aferent nivelului nostru de vibrație), când acei oameni se află la un nivel foarte diferit de vibrație? De ce nu putem accepta faptul că acei oameni nu sunt pregătiți să audă/ înțeleagă adevărul nostru, pentru că încă nu au ajuns la cel nivel de vibrație?

Pe de altă parte, atunci când tu te forțezi să „încapi”/ „te înghesui” în realitatea altuia, care are o vibrație diferită de a ta, „ca să nu pierzi acel om”, te simți sufocat. Te negi pe tine însuți, îți negi adevărul, îți negi rezonanța.

Noi am fost programați să respectăm regulile societății, să rămânem în turmă, să facem ce ni se spune că „trebuie” să facem și așa am învățat de mici să ne ignorăm propria rezonanță, ca să ne integrăm.

Și acum ne trezim, începem să descoperim cine suntem noi cu adevărat și ieșim din „cutiile” în care am stat înghesuiți. Acum suntem atenți la ceea ce simțim, la ceea ce dorim, la ceea ce gândim. Și apoi începem să ne rostim adevărul și ca efect, suntem atacați/ marginalizați/ ironizați/ izolați de cei din jur, pentru că nu mai vedem lucrurile cu lentilele cu care le văd ceilalți."

Lorie Ladd, Traducerea Mihaela Dan

Unii oamenii se retrag din diverse situații/ activități/ anturaje/ relații, dacă simt că inima lor nu mai este acolo.

Cei mai mulți oameni nu fac asta.

Se simte când inima ta nu mai este acolo, când nu mai faci cu inima ceea ce faci.

Tatăl meu obișnuia să gătească pui și făcea niște mâncăruri care aveau un miros și un gust extraordinar. A încetat să mai gătească în ultima vreme, iar dacă mai face când și când pui, acesta nu mai are nici mirosul și nici gustul de odinioară. Rețeta e aceeași, „tehnica” este aceeași, dar se simte că tata nu o mai face cu inima.

Artiștii, muzicienii, sportivii sunt printre cei care simt clar când inima lor nu mai este acolo, când fac ceea ce fac din alte motive decât acela că inima lor este acolo.

Spre deosebire de aceștia, cei mai mulți oameni nu sesizează când inima lor nu mai este acolo și continuă să facă ceea ce făceau, rămân acolo unde erau, în virtutea inerției. Ei merg în același ritm, respectă același tipar, fac în mod mecanic ceea ce făceau și înainte, pentru că asta îi ține în zona lor de confort, dar inima lor nu mai este acolo. Nu mai simt că ceea ce fac le dă un sentiment de bucurie, de entuziasm, de împlinire, nu mai simt aceeași pasiune, dar continua să facă acel lucru, pentru că obțin în continuare niște rezultate mulțumitoare (pentru ei).

Noi nu suntem chemați să obțin niște rezultate mulțumitoare, noi suntem chemați să facem lucruri extraordinare, care să îi inspire/ ajute/ transforme pe cei din jurul nostru.

Dumnezeu nu vrea de la noi rezultate obișnuite/ mulțumitoare; oricine poate să obțină rezultate obișnuite/ mulțumitoare. Dumnezeu vrea ca noi să facem lucruri ieșite din comun, să facem diferența în această lume, să aducem Schimbarea. (Sarah Jakes Roberts) Traducerea Mihaela Dan

Când acționăm din spațiul minții producem rezultate obișnuite; când acționăm din spațiul inimii avem viziuni înalte, creăm lucruri ieșite din comun, obținem rezultate extraordinare.

Este ceva nemaipomenit să fii în relație cu un om care este cu toată inima în acea relație.

E ceva nemaipomenit să lucrezi/ colaborezi cu cineva care este cu toată inima în acel proiect.

Oamenii se roagă uneori ca Dumnezeu să le dea o idee/ soluție, să lucreze în mintea lor, dar adevărata rugăciune este ca Dumnezeu să lucreze în inima voastră, să vă ajute să le vorbiți celorlalți din spațiul inimii, să vă ajute să creați din spațiul inimii ceea ce vă doriți să creați – să funcționați din spațiul inimii, nu din spațiul minții/ pe pilot automat.

Dacă mintea voastră este cea care vă conduce, dacă îi permiteți minții voastre să dicteze inimii, nu veți reuși să vă atingeți cel mai înalt potențial. De multe ori mintea voastră este cea care stă în calea evoluției voastre.

Puteți să citiți cât vreți, să studiați cât vreți, să faceți ce cursuri vreți; o să vă umpleți mintea cu informații, dar adevăratul succes îl veți obține numai urmându-vă inima.

Nu puteți afla cine sunteți cu adevărat dacă funcționați din spațul minții; o puteți afla numai intrând în inima voastră.

Mintea voastră o să vă împingă să vânați „succesul” în planul material, inima voastră o să vă ceară să vă ocupați de traumele voastre și să vă vindecați, înainte de toate.

Mintea voastră o să încerce să găsească o soluție „logică” pentru a ieși rapid dintr-o criză, inima voastră o să vă ceară să vă luați puțin timp pentru a vă liniști mintea și pentru a auzi ghidarea divină care vă va ajuta să ieșiți la liman. (Sarah Jakes Roberts) Traducerea Mihaela Dan

Vreau să vă vorbesc astăzi despre ce înseamnă a servi Binele comun.

Măreția unui om poate fi identificată foarte ușor: acel om servește într-un fel sau altul Binele comun.

Dacă vă doriți o relație de cuplu, fiți atenți la modul în care persoana care vă interesează servește Binele celor cu care interacționează. Fiți atenți nu doar la modul în care vă tratează pe voi, ci și la modul în care el îi tratează pe cei din jur – la modul în care își tratează părinții, la modul în care își tratează prietenii, la modul în care tratează vânzătorii din magazine și chelnerii la restaurant.

O mulțime de oameni se prezintă într-un fel, din dorința de a se apropia de tine, de a intra în anturajul tău, de a obține acceptare/ validare/ integrare, dar dacă observi cu atenție ceea ce fac, vei constata că deși li se prezintă nenumărate ocazii de a servi Binele comun, de a-i ajuta/ încuraja pe alții, ei nu o fac niciodată.

Disponbilitatea unui om de a servi Binele comun, de face gesturi de bunătate dezinteresate, de a ajuta/ încuraja/ proteja oameni pe care îi cunoaște sau pe care nu-i cunoaște, oameni pe care poate nu-i va mai întâlni niciodată, oameni față de care nu are un interes personal, reprezintă un test foarte important care îți va spune cu ce fel de om ai de-a face.

Dacă vreți să vă creșteți șansele de a evolua, este necesar să verificați periodic în ce măsură sunteți înclinați/ dispuși să serviți Binele comun. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Când toți își fac un obiectiv din a servi Binele comun, nevoile tuturor sunt împlinite.

Egoul vostru vă face să vreți să fiți cel de pe locul I, să fiți cel care învinge concurența, să fiți recunoscut ca fiind cel mai bun, să câștigați cel mai mult, să fiți cel care le spune altora cum „trebuie” să se facă lucrurile, dar aceasta este calea sigură spre nefericire.

Cei mai fericiți/ împliniți oameni sunt cei care și-au dedicat viața serviciului în slujba Binelui comun. Aceștia sunt cei smeriți, care par a fi la un nivel inferior din punct de vedere al „succesului” material, dar ei sunt promovați cel mai sus în lumea spirituală.

Și aș vrea să vă prezint trei lucruri legate de ceea ce înseamnă a servi Binele comun.

1.A servi Binele comun e o chestiune care ține, printre altele, de o anumită atitudine; nu este vorba neapărat despre ce faci, ci este despre modul în care o faci, despre atitudinea ta în timp ce o faci.

De exemplu, au fost cazuri în care soția mea m-a rugat să fac un anumit lucru, dar eu, din cauza orgoliului meu, am avut o atitudine ostilă, iar din acest motiv ea a preferat să-l facă singură: „Dacă eu te-am rugat să mă ajuți cu ceva, iar tu o faci cu această atitudine, te rog, nu mă mai ajuta! Lasă că mă ocup singură de asta!”.

Un alt exemplu: te-ai angajat ca și chelner la un restaurant, îți câștigi salariul din a servi clienții, dar ai o atitudine absolut nepotrivită în interacțiunea cu clienții. Tu ai ales să accepți acea slujbă, știai ce presupune ea; dacă nu-ți place, renunță la ea, nu rămâne acolo, comportându-te într-un mod lipsit de respect, neprofesionist, cu clienții care, până la urmă, te ajută să-ți iei salariul! Și te mai întrebi de ce nu primești bacșiș sau primești bacșișuri foarte mici…

Când este vorba despre a servi Binele comun, nu este ceva ce ești obligat să faci, este o alegere pe care o faci de bună voie și nesilit de nimeni. Dacă alegi să servești Binele comun, fă-o cu atitudinea potrivită, nu te mai plânge de toate inconvenientele pe care le presupune acest lucru! Nu o mai face pe martirul! Nu te-a obligat nimeni să faci asta! Tu ai ales să o faci, pentru că ai simțit că asta este Chemarea ta.

Te plângi că sunt dezavantaje dacă-ți urmezi Chemarea?!

Dacă o faci, fă-o în spiritul potrivit! Dacă nu o faci cu atitudinea potrivită, n-o mai face!

A servi Binele comun prespune smerenie, altruism și capacitatea de a pune Binele comun înaintea intereselor mele personale egoiste. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Vă prezint trei lucruri legate de ceea ce înseamnă a servi Binele comun.

2.Dincolo de atitudinea adecvată în ceea ce ține de a servi Binele comun, există și o Chemare în a servi Binele comun.

Unii dintre voi vă afișați pe rețele de socializare tot soiul de titluri pompoase, vă dați mari experți/ maeștri/ inițiați pe rețelele de socializare, dar nu vine mai nimeni să vă asculte, iar dacă vine prima oară, nu mai vine a doua oară, pentru că sunteți aroganți. Voi nu aveți o Chemare în a servi Binele comun, voi vreți putere/ audiență/ vizibilitate, vreți să deveniți faimoși.

Chemarea care prespune a servi Binele comun nu se manifestă doar în biserică/ în sala de conferințe/ la prezidiu/ la seminarii, se manifestă prin modul în care îi tratați pe oamenii obișnuiți, cunoscuți sau necunoscuți, săraci sau bogați, albi sau negri, se manifestă în modul în care vă comportați în viața voastră de zi cu zi.

Este necesar ca fiecare dintre voi să vă folosiți Darurile pentru a servi Binele comun, în orice formă o puteți face.

Nu poți spune că te pui în slujba lui Dumnezeu dacă nu te pui în slujba aproapelui tău.

Noi toți suntem chemați să servim Binele comun, dar nu toți o fac.

Dacă tu ai un Dar, de ce nu îl împărtășești cu ceilalți, de ce nu îl folosești în slujba Binelui comun? De ce nu observi ce probleme sunt în comunitatea ta și nu găsești un mod de a ajuta, folosindu-ți propriul Dar? De ce preferi să stai pe margine și să nu contribui cu nimic, eventual să te uiți la alții care își folosesc Darurile în serviciul Binelui comun? (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Vă prezint trei lucruri legate de ceea ce înseamnă a servi Binele comun.

3. Dacă vorbim despre a servi Binele comun, există atitudinea potrivită pentru asta, există o Chemare în acest sens și există și recompensa aferentă.

Faptul că alegi să servești Binele comun implică niște provocări; nu va fi ușor, dar există și niște recompense pe măsură.

Când servim Binele comun, noi îl servim pe Dumnezeu. Și Dumnezeu îi recompensează pe cei care fac un mod de viață din a-L servi pe El și a-și servi aproapele.

În lumea de Dincolo n-o să fie nimeni impresionat dacă spui că ești doctorul X, preotul Y, învățătorul spiritual Z, profetul T, vedeta V. Ceea ce contează acolo este dacă ai servit Binele comun sau nu. Dacă tu nu ți-ai servit aproapele cu Iubire, atunci nu l-ai servit pe Dumnezeu.

Eu și soția mea am luat o decizia ca prin modul în care ne trăim viața, să fim instrumentele prin care Dumnezeu trimite binecuvântări altor oameni. Noi folosim orice oportunitate pentru a fi o binecuvântare pentru alți oameni. Și pentru că facem acest lucru, Dumnezeu se asigură că avem resursele necesare pentru a ne servi aproapele.

Iar dacă atunci când te ajut, tu nu apreciezi gestul meu, nu ai niciun pic de recunoștință pentru ajutorul primit, e în regulă, nu aștept recompense pămânești pentru ceea ce fac în serviciul Binelui comun. Atunci când te-am servit pe tine, eu L-am servit pe Dumnezeu; tu ai fost doar o oportunitate de a-L servi pe Dumnezeu. Și Dumnezeu va recompensa serviciul în slujba Binelui comun și în planul material, și în cel spiritual.

Vă încurajez pe toți să vă asumați serviciul în slujba Binelui comun. Sper din toată inima că a ajuns la inima voastră din ceea ce v-am prezentat astăzi. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Atunci când un om drag încearcă să ți se smulgă din suflet, lasă-l să plece. Nu insista să-l oprești, nu te opune și nu încerca să-l convingi să rămână, e alegerea sa și atunci lasă-l să plece.

Dacă e nevoie de argumente și de justificări pentru a-l îndupleca să nu te părăsească, dacă trebuie să-l convingi că-l iubești, atunci lasă-l să plece.

Dacă nu se mai grăbește să vină la tine, dacă nu mai simte nevoia să-și împartă bucuriile, tristețile și visurile cu tine, lasă-l să plece.

Dacă pentru a te iubi trebuie să fii altfel, să devii altcineva, atunci lasă-l să plece.

Dacă nu te mai privește ca la început, dacă ochii lui au devenit seci și goi când se uită înspre tine, atunci lasă-l să plece.

Dacă durerile tale îi sunt indiferente, dacă nu te mai ascultă, dacă nevoile tale îi par niște poveri, lasă-l să plece.

Dacă inima lui nu mai bate cu putere în preajma ta, dacă este indiferent că ești lângă el sau departe de el, atunci lasă-l să plece.

Dacă nu-ți mai observă zâmbetul, dacă îl enervează prezența ta, dacă e iritat de lacrimile tale în loc să ți le șteargă cu un sărut, atunci lasă-l să plece.

Dacă ți-a spus deja că nu te mai iubește, nu-l implora, nu te agăța de el, chiar lasă-l cu adevărat să plece.

Lasă-l să plece, redă-i libertatea aceea pe care acum crede că a pierdut-o alături de tine, fericirea aceea pe care nu simte că o mai așteaptă în brațele tale. Deschide-i larg ușa casei și a sufletului și condu-l până în prag cu un zâmbet plin de dragostea aceea pe care i-ai dăruit-o mereu cât timp ați fost împreună. Lasă-l să plece și să rămână amintindu-și de tine demnă, caldă și frumoasă, senină și înțeleaptă, așa cum erai atunci când l-ai cucerit...

Undeva, cândva, vei întâlni un om cu o inimă frumoasă, iubitoare și caldă, care abia așteaptă să-i deschizi ușa sufletului tău...

Fragment din cartea "Iubitelor mele prietene", autori Irina Binder și Carmen Voinea Răducanu - Autor

Totul are un rost, dar nu întotdeauna îl vezi din prima. Uneori viața îți dă piese fără cutie, fără imaginea de ansamblu, și tu tot trebuie să le potrivești. Te trezești în mijlocul unor întâmplări care nu par să aibă nicio legătură între ele oameni care apar din senin, situații care te lovesc pe nepregătite, alegeri care nu par să ducă nicăieri. Și totuși… nimic nu e întâmplător.

Există o logică în tot ce pare ilogic, dar e o logică pe care timpul o rostește încet, nu o strigă. Așa că trebuie să ai răbdare. Să lași secundele să curgă peste răni, peste neînțelegeri, peste „de ce”-uri și „cum de s-a întâmplat asta?”. Pentru că într-o zi, poate într-o după-amiază moale de toamnă sau într-o noapte în care nu poți dormi, totul capătă sens.

Suntem doar niște fire, colorate, uneori încâlcite, alteori trase prea tare. Ne intersectăm, ne împletim, ne încurcăm unii în alții. Dar cu fiecare pas, cu fiecare alegere, țesem ceva. Nu o simplă poveste, ci o tapiserie a noastră, un drum care ne poartă exact acolo unde trebuie să fim, chiar dacă nu e mereu drumul pe care ni l-am imaginat.

Adevărul e că viața nu greșește firul. Știe exact pe cine să aducă, când să taie, când să lase loc gol și când să strângă nodurile. Iar noi? Tot ce avem de făcut e să continuăm, să iubim, să iertăm, să pierdem, să creștem… și să avem încredere că, într-o zi, o să înțelegem de ce.

Eco-uri

10.06.2025