De o vreme am sentimentul ca deja s-au spus si s-au scris toate cuvintele
si ca eu n-am ce sa mai spun, nici nou si nici diferit.
Iar, daca as insista totusi sa zic ceva, in mod sigur as repeta cuvintele
altcuiva. Sau pe-ale mele, mai vechi. Deci.... ce sens ar mai avea? 
De aceea am tacut un pic, iar tacerea mea mi s-a parut unica.
Va jur, nimeni nu tace ca mine! Ca mine, nimeni n-a tacut vreodata si nici
n-o va face. 
Si, tacand in felul meu unic si irepetabil, m-am trezit deodata vorbind:
"Oh, Doamne, iti multumesc!"
Si, uite-asa, am redescoperit sensul cuvintelor. 
11.12.2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)