De o vreme am sentimentul ca deja s-au spus si s-au scris toate cuvintele
si ca eu n-am ce sa mai spun, nici nou si nici diferit.
Iar, daca as insista totusi sa zic ceva, in mod sigur as repeta cuvintele
altcuiva. Sau pe-ale mele, mai vechi. Deci.... ce sens ar mai avea?
De aceea am tacut un pic, iar tacerea mea mi s-a parut unica.
Va jur, nimeni nu tace ca mine! Ca mine, nimeni n-a tacut vreodata si nici
n-o va face.
Si, tacand in felul meu unic si irepetabil, m-am trezit deodata vorbind:
"Oh, Doamne, iti multumesc!"
Si, uite-asa, am redescoperit sensul cuvintelor.
11.12.2020
***
Autor: Liliana Pașcanu
Notă copyright:
Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat
de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest
blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu excepția
celor care au altă specificație, la care este menționată în mod explicit
sursa.
Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul
blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau
electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare
sau recenzii, cu menţionarea sursei.
Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini
creativitatea şi unicitatea!
Îţi doresc lectură plăcută!
Cu drag,
Liliana Pașcanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)