Casa visurilor mele!

 

Wooow! Casa visurilor mele!

Luminoasa, eleganta prin simplitate, prin mobilierul complet alb, alaturi de albul minunat de peste tot! Superba!

Yep, cam asa visez acum.

Noi vom inlocui rosul cu un lila, desigur, si cu mici accente de mov, roz, violet, dar, ideea albului luminos, curat, pur, elegant si confortabil imi este baza pe care asez restul detaliilor.

Ramane de rezolvat o micuta problema: in atata alb de jur imprejur n-o vom mai observa prea usor pe Bubulinuta. Va trebui sa ne uitam dupa trei margelute negre miscandu-se impreuna prin albul general. https://www.facebook.com/OliviasRomanticHome/videos/208532537483305

PS. Ema a spus sa nu ne facem griji, noi sa-i pregatim frumusetea aia de decor interior, cu alb imaculat peste tot, ca de restul are ea grija.  A spus ca se va stradui sa se murdareasca tare de tot pe labute, ca s-o vedem. Adica, sa lase urme, sa stim pe unde s-o cautam. Buuun, daca am rezolvat si aceasta problemuta stringenta, sa ne pornim pe manifestat visul. Stie cineva un designer de vise profesionist, specializat in manifestat albul acesta oniric?

 Adrian:

In epopeea noastra la tara, unde aveam o gradina mare, am invatat cateva lucruri care se aplica si in viata. Aceasta deoarece, Gradina lui Dumnezeu este pretutindeni.

Am invatat ca pamantul trebuie pregatit toamna tarziu si primavara devreme. Atunci era una dintre cele mai grele munci, deoarece era baza de care depindea ceea ce se intampla dupa aceea.

Am invatat ca trebuie sa stii cand sa insamantezi pamantul, fiecare planta la timpul ei. Nu dupa calendarele traditionale (desi sunt bune pentru orientare), ci urmarind cu atentie evolutia anotimpurilor si a naturii.

Apoi, am invatat ca primavara poate fi imprevizibila. Poate sa vina o ploaie puternica sau inghet tarziu, culcand la pamant fragedele vlastare. In astfel de situatii, era bine sa ai rezerve de seminte pentru a replanta sau, unde se putea, sa folosesti diverse tehnici pentru a minimiza efectele vremii.

Putea sa fie seceta timpurie, caz in care trebuia sa ai mijloace de a iriga. Batranii satului ne invatau ca plantele trebuiau sa fie suficient de mari si sa acopere pamantul pana cand venea fierbinteala dogoritoare a verii, Altfel, pamantul se usca impreuna cu majoritatea plantelor.

Apoi, venea un moment cand pasarile aveau nevoie de hrana, faceau pui, si trebuia sa gasesti metode de a echilibra apetitul lor pentru delicatesele din gradina.

Si venea vara cea dogoritoare. Daca iti faceai munca bine, imbinand intuitia, observarea si tehnica, gradina arata frumos si verde iar pamantul era acoperit.

Din adancurile sale, mai ieseau "rau famatii" soboli dar am invatat ca merita sa ia cateva plante in adancuri in schimbul afanarii pamantului. Movilele cu pamant afanat si umed le foloseam pentru alte plante, mai ales ornamentale.

Am introdus si alte abordari, neconventionale. Astfel, am mai lasat buruieni, cele care acopereau pamantul, care sa coabiteze cu legumele gradinii. Pamantul ramanea protejat si nu mai era necesara munca obsesiva de a tine totul traditional, "ca la carte", perturband ecosistemul.

Si venea toamna. O liniste feerica se lasa in gradina care nu mai avea nevoie de mare efort. Roadele colorate si zemoase asteptau sa fie culese.

Culori, parfum, liniste, pace si bucurie.

Apoi, dupa cateva cicluri temporale, vine un moment in care te ridici deasupra gradinii si explorezi alte zari, care sunt accesibile oriunde te-ai afla, deoarece se afla in interior.

In interior suntem noi si este Totul.

Acum, daca am sa spun ca gradina este viata pe pamant, ciclul iarna - primavara - vara - toamna este rotirea cosmica a erelor, munca este evolutia noastra, plantele sunt simbolul eforturilor noastre, recolta este realizarea si desavarsirea noastra dupa Chipul si Asemanarea Sa iar ridicarea deasupra gradinii este Ascensiunea, mesajul nostru poate fi vazut din alta perspectiva.

Va dorim zile de Sarbatoare Binecuvantate si o Era cat mai Luminata!

24.12.2020