Nu-mi mai este dor

Dorul înseamnă singurătate. Înseamnă chin şi nelinişte. Absenţă. Neîmplinire. Limitare. Culorile lui, oricât de frumoase şi romantice ar părea uneori, vorbesc despre trecut ori viitor cu tristeţe şi nostalgie, ori cu speranţă şi nerăbdare. Prezentului el îi aduce doar suferinţă. Căci, atunci când îţi este dor, prezentul doare. Dorul usucă, răneşte, acuză, chinuie, seacă. Ştiu cum e. Mulţi dintre voi ştiu.

De mai mult timp, însă, mie nu-mi mai este dor. Pentru că el este mereu lângă mine, pentru că îl simt cu mine chiar şi atunci când nu-i. Este în însăşi prezenţa mea. Alături de el mi-am vindecat, treptat, temerile, nesiguranţa, condiţionările şi... dorul.

Căci nu-ţi mai este dor atunci când ştii şi simţi că, oriunde ar fi, el este cu tine, este al tău, este pentru tine. Când nu ţi-e teamă. Când ai încredere. Când iubirea îţi umple sufletul cu pace şi linişte. Când îmbrăţişarea lui e vie, caldă. Când nu există umbre, secrete, ascunzişuri, reţineri, amânări, obstacole între voi. Când drumul vă duce pe amândoi spre aceeaşi direcţie, pe aceeaşi cale, în acelaşi ritm, pe acordurile aceleeaşi melodii. Când ştii că el ştie şi simte că, oriunde ai fi, tu eşti cu el, eşti a lui, eşti pentru el. Nu cu posesivitate, ci cu împărtăşire, cu dăruire totală.

Dacă încă ţi-e dor, dor nebun, disperat, sfâşietor, înseamnă că încă există acolo, între voi, un spaţiu gol. Dorul acela nestăvilit, dureros, este singurul care ţi-l dezvăluie. El nu atribuie nici unuia dintre voi merite deosebite, dimpotrivă, îţi revelează o lipsă primordială - încrederea. În tine, în el/ea, în voi, în viitorul vostru împreună. Doar încrederea poate umple golul acela şi doar în jurul ei iubirea poate înflori în pace şi împăcare deplină. Până nu se va întâmpla asta, dorul va eroda tot mai adânc, tot mai chinuitor şi mai tumultuos, iar, la un moment dat, acesta va rupe cumva zăgazurile.

Din fericire, nu-mi mai este dor. Dorul ne este acum doar alint, joacă şi mângâiere. „Mi-e dor de tine” înseamnă doar „te iubesc”, nu „îmi lipseşti”.

Şi, Doamne, cât este de bine!

Bucuresti : 02.07.2014

***