Aspectul meu de mama sta acum cu lacrimi de bucurie in ochi si strange in inima cel mai frumos dar pe care o mama il poate primi: confirmarea ca totul a avut un rost, ca aripile au crescut frumos, ca puii zboara liberi, ca stiu sa-si poarte de grija si ca zborul lor vorbeste deja despre ei, nu despre mine, ci despre curajul si increderea in ei insisi, despre entuziasmul si forta lor de a-si primi in aripi viitorul.
In ciuda aparentelor, nu mi-a fost usor sa-mi las puii sa zboare.
Cel mai greu pentru mine a fost, nu momentul in care fetele mele au zburat din cuib, ci mai devreme, in momentul in care am constientizat ca ele, doamne! chiar vor face asta, si ca eu va trebui sa stiu sa le dau drumul, sa le incurajez sa-si ia viata in aripi, sa aiba incredere in ele in aripile lor si in faptul ca, orice-ar fi, vor reusi.
Cel mai greu a fost sa tac atunci cand as fi vrut sa le spun „mai ramaneti mici, aici, langa mine”.
Cel mai greu mi-a fost sa-mi retin unele gesturi atunci cand stiam ca aripile mele protectoate sunt inlocuite de aripile in duet ale partenerilor lor de viata.
Cel mai greu mi-a fost sa astept in cuibul gol atunci cand stiam ca bucuria lor este de a-si descoperi frumusetea si miracolele propriilor lor cuiburi.
Insa, acum, dupa ce greul a trecut, cea mai mare fericire a mea, ca mama, este sa stiu ca a meritat sa invat sa tac, sa ma retin si sa astept atunci. A fost atat inspre binele lor, cat si al meu. Am fost un parinte bun, cu alte cuvinte. Iar ele au fost si sunt copiii cei mai buni! Sunt mandra de ele!
„Îi vei învăţa să zboare, dar nu va fi zborul tău. Îi vei învăţa să viseze, dar nu vor visa visul tău. Îi vei învăţa să trăiască, dar nu vor trăi viaţa ta. Cu toate acestea, în fiecare zbor, vis şi viaţă se va regăsi mereu amprenta ta şi a ceea ce i-ai învăţat.” (Tereza de Calcutta)
Am creat un loc de munca fals.
(video: https://web.facebook.com/manuharabor/videos/1204389973015793)
(transcrierea dupa video: Liliana Pascanu)
Recruiterul (un barbat
tanar, businessman, aproximativ 35-40 ani), tinuta office, costum gri, camasa bleu, cravata
rosie, tunsoare business) este surprins vorbind la telefon fix inainte de
inceperea interviului de recrutare, care are loc prin video, on-line, cu Candidata/Candidatul (scena este identic regizata pentru toti
canditatii care s-au inscris pentru interviu).
Recruiter (vorbind la telefon):
Stai o clipa. Multumesc. Scuze. Sigur.
I
se adreseaza apoi Candidatei/Candidatului pe care o/il vede in monitorul calculatorului:
Buna! Salut!
Si
incheie convorbirea adresandu-i-se interlocutorului din telefon: Doua minute.
Multumesc.
Apoi intra in dialog cu Candidata1, care a asistat la acest final de conversatie telefonica:
Recruiter: Buna ziua. Ma scuzati pentru asteptare.
(Am creat un loc de munca fals.
Si l-am publicat online si in ziare. Apoi
am organizat interviuri adevarate.)
(Replicile
Recruiterului si scenele sunt identic
regizate pentru toti canditatii care s-au inscris pentru interviu, iar ele sunt
prezentate in film alaturi de replicile candidatilor, prin rotatie, in stil
random).
Candidata1 (femeie alba, 25-30 ani, blonda):
Buna ziua. Incantata de cunostinta
Recruiter: Buna. Incantat, de asemenea. Ai mai dat un astfel de interviu, pe webcam, pana acum?
Candidata2 (femeie de culoare, 25-30 ani, bruneta): Nu
Recruiter:
Hai sa iti spun cate ceva despre post, pentru inceput.
Pe
ecran asculta proactiv Candidata3 (femeie asiatica, rezervata, 25-30
ani, par negru).
Recruiter
(isi incepe prezentarea caracteristicilor postului intr-o maniera foarte
business): Nu este doar un loc de munca, este probabil cel mai important lucru
pe care il poti face. Titlul pe care il folosim in acest moment este: DIRECTOR
DE OPERATIUNI. Dar, de fapt, este mult mai mult de atat. Responsabilitatile si
cerintele sunt destul de ample.
Prima
categorie de cerinte este mobilitatea. Pentru acest post, ar fi nevoie sa poti
lucra stand in picioare in marea parte a timpului sau chiar tot timpul.
In timp de
Recruiterul vorbeste,
pe monitor sunt prezentati random si ceilalti candidati, care au diverse
reactii faciale, verbale, interjectii, nemultumiri sau stari de uimire pe
masura ce Recruiterul introduce notiunile aferente responsabilitatilor
job-ului. Printre candidati sunt si femei, dar si barbati tineri (25-30 ani).
Recruiterul
continua: Constant in picioare. Constant aplecandu-te. Constant exercitat. Un
nivel ridicat de vigoare.
Candidat4 (barbat alb, sociabil, mereu zambitor, 25-30 ani) zambeste uimit,
dar ingaduitor, ca la o gluma care se presupune ca era de asteptat sa aiba
loc: Ah... ok..
Candidata3 (femeie asiatica, rezervata, 25-30 ani, par
negru): Este mult!
Candidata5 (femeia alba, 25-30 ani, usor hispanica): Pentru cate
ore? – intreaba neincrezatoare.
Recruiter:
135 de ore pana la ore nelimitate pe saptamana. Practic, 24 de ore pe zi, sapte
zile pe saptamana.
Candidat6 (barbat alb, 28-35 ani, cu chelie, la costum
negru, camasa alba, cravata): Sunt sigur ca se
poate ca, din cand in cand, sa se mai stea jos, pe ici pe colo, nu?
Recruiterul
(raspunde foarte profi, serios, ca pentru a lamuri o intrebare nerostita: Vrei
sa spui ca o pauza?
Candidat6 (barbat alb, 28-35 ani, cu chelie, la costum
negru, camasa alba, cravata): Da.
Recruiterul:
Nu. Nu sunt disponibile pauze.
Candidata1 (femeie alba, 25-30 ani, blonda): Este legal lucrul acesta? (suspicioasa)
Recruiterul
(ii raspunde perfect relaxat, ca fiind ceva absolut normal): Da, desigur. Da.
Candidata1 (femeie alba, 25-30 ani, blonda): Ok. Deci, fara pranz... (admite ea formal,
dar uimita)
Recruiterul:
Poti lua pranzul, dar numai dupa ce asociatul a terminat de mancat pranzul sau.
Candidat4 (barbat alb, sociabil, mereu zambitor, 25-30 ani): Cred ca este cam intens... (bate in retragere)
Candidata5 (femeia alba, 25-30 ani, usor hispanica): Nu, este o nebunie! (aproape indignata, da
din cap nemultumita, a respingere, dar calma)
Recruiter:
pentru acest post este nevoie de abilitati excelente de negociere si relatii
interpersonale.
Candidatul7 (barbat cu barba groasa, 38-35 ani, camasa in
carouri)
asculta proactiv, preocupat si ancorat in procesul de asimilare corecta a detaliilor
postului.
Candidatul8
(barbat cu barba fina, 30-35 ani,
imbracat in alb) asculta
contrariat, dar inca rabdator. Ridica din sparncene si isi exprima uimirea si
nedumerirea deschizand ochii mari a uimire si incretindu-si fruntea.
Recruiter:
Noi cautam de fapt o persoana care ar avea calificari in medicina, finante si
artele culinare. Trebuie sa fii capabil sa porti mai multe palarii. Asociatul
are nevoie de atentie constanta.
Candidat6 (barbat alb, 28-35 ani, cu chelie, la costum
negru, camasa alba, cravata):: da din cap,
neincrezator si nemultumit.
Candidata2 (femeie de culoare, 25-30 ani, bruneta):priveste in
jos aproape amuzata de caracterul interviului si de informatiile primite; pare
ca a decis deja ca nu e pentru ea acest job si se amuza de situatie.
Recruiter:
Uneori, va fi nevoie sa stai cu asociatul pe timpul noptii.
Candidata2 (femeie de culoare, 25-30 ani, bruneta):isi ridica privirea socata si incremeneste asa, cu ochii in monitor.
Recruiter:
Trebuie sa fii capabil sa lucrezi intr-un mediu haotic. Daca ai o viata, te vom
ruga sa cam renunti la ea.
Candidata5 (femeia alba, 25-30 ani, usor hispanica):
are o atitudine profi, retinuta, este in autocontrol total, dar tot da din cap
usor, ca si cum ar arata ca a asimilat informatia si inca o digera.
Recruiter:
Fara vacante. De fapt, de Ziua Recunostintei, de Craciun, de Anul Nou si de
alte sarbatori, volumul de munca ca creste. Si cerem asta. Cu o dispozitie
fericita.
Candidata5 (femeia alba, 25-30 ani, usor hispanica):
face ochii mari pentru prima data si intepeneste cu privirea in ecran.
Pe
ecran se perinda imaginile cu chipurile uimite, socate, amuzate si cu o mina de
neverosimil ale candidatilor.
Candidata9 (tanara alba, cu o mina copilareasca,
25-30 ani):
nu a avut nici o replica pana in acest moment, a ascultat cuminte, dar acum da
ochii peste cap zambind, depasita de situatie.
Candidata5 (femeia alba, 25-30 ani, usor hispanica):
Este aproape o cruzime. Este cam ca o gluma foarte foarte bolnava! (vorbeste
zambind, dar e sigura pe ea, ca si cum a dat un verdict)
Candidat6 (barbat alb, 28-35 ani, cu chelie, la costum
negru, camasa alba, cravata):: Dar cand avem
timp de dormit sau...?
Recruiter:
Oh, fara timp de dormit.
Candidat6 (barbat alb, 28-35 ani, cu chelie, la costum
negru, camasa alba, cravata):: intoarce capul
si se apropie cu urechea de ecran, ca si cum ar parea ca nu ar fi auzit bine si
ar cere sa i se repete informatia.
Candidatul7 (barbat cu barba groasa, 38-35 ani, camasa in
carouri): Oh, aproape atotcuprinzator.
Candidata2 (femeie de culoare, 25-30 ani, bruneta): 365 de zile
pe an? (priveste de jos in sus, cu maxim de scepticism)
Recruiter:
Da.
Candidata2 (femeie de culoare, 25-30 ani, bruneta): Nu! Este
inuman! (izbucneste exclamand fara retinere)
Candidata5 (femeia alba, 25-30 ani, usor hispanica):
Este o nebunie! (o spune cu tonul care lasa de inteles ca ea si-a tras deja
concluziile si asteapta incheierea interviului)
Recruiter:
Legaturile semnificative, pe care le creezi, si sentimentul obtinut din
ajutarea asociatului sunt incomensurabile.
Candidata3 (femeie asiatica, rezervata, 25-30 ani, par
negru:
este inca in autocontrol perfect, doar clipeste des, se uita brusc intr-o
parte cu privirea, fara sa-si miste nici un muschi al fetei, apoi zambeste cu
subinteles, acesta fiind singurul semn de nemultumire.
Recruiter
(vorbeste cu acelasi ton egal, ca si cum tot ce expune sunt responsabilitile firesti ale unui post de conducere obisnuit): De asemenea, hai sa vorbim de
salariu. Postul nu va fi platit absolut deloc.
Candidat6 (barbat alb, 28-35 ani, cu chelie, la costum
negru, camasa alba, cravata):: intoarce din nou capul si se apropie din nou cu urechea de ecran, ca si cum ar
parea ca nu ar fi auzit bine si cere sa i se repete informatia: Pardon?
Candidata2 (femeie de culoare, 25-30 ani, bruneta: Nu! De ce ai
face asa ceva pe gratis? (intreba razand, mai mult curioasa decat intrigata;
pare decisa sa se retraga, dar are curiozitati si este maxim de amuzata si
respinge absurdul situatiei)
Recruiter:
Da. Pro bono. Complet gratuit.
Candidata2 (femeie de culoare, 25-30 ani, bruneta: Nu! (si rade copios)
Candidata1 (femeie alba, 25-30 ani, blonda): este
siderata, se simte ca intr-un film gresit si nu are nici o reactie.
Recruiter:
Daca ti-as spune ca exista cineva care, chiar in acest moment, chiar ocupa
acest post? Miliarde de oameni, de fapt.
Candidata9 (tanara alba, cu o mina copilareasca,
25-30 ani):
intreaba provocator, amuzata si ea de absurdul situatiei si neincrezatoare in oricare
ar fi raspunsul ce urmeaza sa-l primeasca: Cine?
Recruiter:
Mamele.
Candidata9 (tanara alba, cu o mina copilareasca,
25-30 ani):
rade, intelegand instant, in sfarsit, gluma, situatia, intregul scenariu si
adevarul din spatele tuturor replicilor: Da. (raspunde cu tonul care arata ca
ea confirma acest adevar)
Recruiter:
Mamele.
Candidatul8
(barbat cu barba fina, 30-35 ani,
imbracat in alb): nu
a avut nici o replica, dar acum inchide ochii, interiorizandu-si adevarul
scenariului, ca si cum ar spune „evident, cum de nu mi-am dat seama!” apoi
confirma admirativ: Asta e grozav!
(DIRECTOR DE OPERATIUNI – nume de cod
MAMELE)
Recruiter:
Mamele. Ele indeplinesc toate cerintele.
Candidata2 (femeie de culoare, 25-30 ani, bruneta: rade copios, cu ochii inchisi, intelegand tot jocul.: Oh, daaa....!
Candidat4 (barbat alb, sociabil, mereu zambitor, 25-30 ani):
se destinde cu adevarat si chiar se rusineaza de sine si de interpretarile pe
care le avusese in mintea lui; isi acopera ochii cu palma si rade jenat: Doamne!
Mamele sunt cele mai tari!
Candidata9 (tanara alba, cu o mina copilareasca,
25-30 ani):
rade si admite: Da! Fara salariu, 24 de ore pe zi, sunt mereu acolo.
Candidatul8
(barbat cu barba fina, 30-35 ani,
imbracat in alb): Acum
ma gandesc la mama mea. (zambeste retinut, privind in jos, jenat)
Recruiter
(zambeste ingaduitor, stiind prin ce stari trece fiecare): Da? Si ce gandesti
despre ea?
Candidatul8
(barbat cu barba fina, 30-35 ani,
imbracat in alb): Ma
gandesc la toate acele nopti pierdute si tot!
Candidata5 (femeia alba, 25-30 ani, usor hispanica: intelegand si ea tot jocul si tot
scenariul interviului, i se adreseaza direct mamei ei, prin intermediul monitorului:
Multumesc atat de mult pentru tot ce faci! Stiu ca nu pare ca apreciez
totul, dar cu siguranta te pretuiesc.
Măreția femeii e
incomparabilă și trebuie prețuită în fiecare zi din an, în fiecare oră și în
fiecare clipă. Nimic din această lume nu poate fi mai puternic și mai plin de
viață decât esența feminină și orice bărbat ar trebui să se simtă privilegiat
când are alături o asemenea prezență divină.
Femeia poate fi orice în
afară de slabă și vulnerabilă. Măreția ei stârnește slăbiciunea în bărbat și
teama de a nu se ridica la același nivel cu aceasta. Femeia caută stabilitatea
într-un bărbat doar în aparență. Ea are de fapt nevoie de un partener care să o
însoțească pe drumul nebun al vieții și care să-i fie alături orice s-ar
întâmpla.
Ea nu are nevoie de
garanții sau de securitate pentru că însăși natura sa complet imprevizibilă și
creativă inspiră nevoia de aventură și de dinamism. Femeia este însă în stare
să te scoată din minți, să te facă să visezi, să zbori și să te îngroape adânc
în cele mai ascunse locuri ale pământului.
Esența feminină este
infinită în potențialul și în manifestarea ei. Ea are nevoie să fie admirată,
cultivată și prețuită de bărbat. Ea trebuie susținută în nebunia ei și lăsată
să preia inițiativa ori de câte ori simte nevoie. O femeie puternică este în
stare să conducă o lume întreagă iar o femeie bogată își va crea una doar a ei.
Bărbatul încă se
străduiește să țină pasul cu splendida femeie însă rareori ajunge în punctul în
care să-i facă pe plac. Femeia este un izvor nesecat de plăcere și un vulcan
veșnic clocotitor. Este singura capabilă să dea naștere și întreaga natură i se
închină ca unei mame cerești.
Suntem încă prea mici și
neputincioși în fața energiei feminine însă există printre voi femei conștiente
de grandoarea lor. Fiecare dintre voi meritați tot ce e mai prețios pe lume și
să fiți venerate până dincolo de orizont.
Admirația
ce vi-o port mi-e greu să o exprim în cuvinte și mi-aș dori ca măcar pentru o
clipă să vă puteți vedea prin ochii mei. Este de-ajuns să existe macar o femeie
încât întreaga lume să-nflorească și să avem pace pe Pământ. Mulți Ani frumoși
în unitate și fie ca zi de zi să străluciți tot mai mult! (Eduard
Agachi)
„Femeia este asemeni pământului: ea este matca, ea duce viaţa mai departe. Domină totul şi toate. Nu există fiinţă mai puternică decât femeia. Eu cred că ea este cea mai mare minune pe care a lăsat-o Dumnezeu pe Pământ! E o falsă teorie aceea că bărbatul cucereşte femeia. De fapt, se întâmplă invers, chiar dacă lucrurile nu sunt atât de evidente. Ea alege, ea cheamă, cucereşte şi domină“ Stefan Iordache
Andreea
Nicoleta Crețu
"Și
vine o zi când te auzi vorbind ca ea, gătind ca ea, mustrând ca ea, cântând ca
ea, predând ca ea, dansând ca ea, scriind ca ea, plângând ca ea.
Și
vine o zi în care acei pantofi uriași pe care i-ai încercat atât de mult se
potrivesc și poți merge pe amprenta lor.
Și
cu fiecare pas înțelegi tot ce ai criticat vreodată.
Și
înțelegi limitele, provocările, furia, fricile, grijile.
Și
ești recunoscător că a fost acolo, însoțindu-te îndeaproape, îngrijit,
urmărind.
Îi
apreciezi eforturile, sacrificiile, timpul petrecut alături de tine.
Vine
o zi când te uiți în oglindă și o vezi. Pentru că timp de câteva luni am fost
în ea dar ea va fi mereu în noi." Mama
”Familia reprezintă casa, căminul,
copiii, femeia, soția și prietenul de familie – bărbatul, soțul. Femeia creează
familia. Femeia creează atmosfera unei familii, spațiul unei familii. Iar
bărbatul o ajută.
Sunt adesea întrebat în ce măsură
depinde de femeie armonia dintr-o familie. Această întrebare mi se pare
absurdă. Familia înseamnă, de fapt, chiar femeia. Iar bărbatul, din vremuri
străvechi, a vânat, făcea rost de hrană pentru familie, se îngrijea de familie,
cu alte cuvinte, de femeie și de copii.
Cu cât o femeie creează o atmosferă
călduroasă, de confort, de protecție, de grijă, cu atât mai armonioasă este o
familie. Cu cât o femeie simte unitate cu soțul ei, cu atât mai armonioasă este
o familie. Dar, dacă femeia își marchează granițele propriului său teritoriu,
material și spiritual și îl apără la exterior, se ceartă în mod violent cu
soțul ei, atunci familia se distruge.
Energia feminină este mai puternică
decât cea masculină, întrucât femeia este predestinată să dea naștere copiilor
și, din acest motiv, de la bun început, energia îi este dată din abundență.
Bărbatul gândește strategic, ceea ce duce la un consum uriaș de nervi, de
aceea, pur și simplu, lui poate să nu-i ajungă energia pentru grijile
permanente, de rutină ale vieții de familie. Dar o femeie trebuie să își
concentreze eforturile asupra formării unei familii și a îngrijirii copiilor.
O familie are două niveluri – extern și
intern. Cel extern înseamnă protecție, procurarea mâncării, dobândirea banilor,
rezolvarea problemelor strategice serioase de care s-a ocupat întotdeauna
bărbatul. Iar femeia rezolvă problemele interne ale familiei. Treburile
feminine sunt educația copiilor, gătitul, crearea unei atmosfere domestice, de
confort, aranjarea mobilei, spălarea vaselor, curățenia în casă etc. Acest
lucru este o divizare firească a muncii.
Viața de familie înseamnă cunoaștere și
dezvoltare. Prima sarcină a familiei este dezvoltarea, a doua – nașterea și
educația copiilor. Pentru a se dezvolta, un om trebuie să aibă flexibilitate,
disponibilitatea de a se schimba. Cine este înzestrat cu flexibilitate? Femeia.
Lao Tzu a scris: „Atunci când ne naștem, noi suntem moi, flexibili; când murim,
suntem tari și puternici... ” Cine este moale și flexibil? Femeia. Cine este
tare și puternic? Bărbatul.
Cine are o tendință mai mare spre
dezvoltare? Cine are o capacitate mai mare de a se adapta la noile condiții?
Femeia. Bărbatul poate să gândească strategic, iar femeia – să se schimbe, se
simtă noul și să se adapteze. Tocmai femeia avea grijă întotdeauna și de
păstrarea familiei și de întreținerea și dezvoltarea acesteia. Iar când femeia
încearcă să se asemene bărbatului și să se comporte ca un bărbat, atunci
familia se distruge....”
S.N. Lazarev, Fragment carte ”Secretele fericirii în familie”
Iar Femeia crede în magie. Nu pentru că
e naivă, ci pentru că a trecut prin perioade când tot ce a văzut a fost
întunericul și când toate lucrurile frumoase din viața ei au dispărut.
Dar sufletul ei a fost suficient de
înțelept să știe că putea supraviețui doar dacă reușea să-și amintească de
iubire, lumină, speranță și de tot ceea ce îi crea magia în viață - Mona Lisa
Nyman
"Azi, în timp ce găteam, m-am
gândit că o femeie, mai ales una care crește copii, stă în bucătărie între 15 %
si 20 % din timpul ei. Mi se pare enorm, având în vedere că în cele mai multe
cazuri are un serviciu cu normă întreagă în afara casei și de obicei se
preocupă de educația copiilor și alte treburi gospodărești. Cu tot acest efort
uriaș, parcă nu o mai respectă nimeni pentru asta. A devenit o rutină casnică
fără strălucire și antimodernă, cu care nu se poate lăuda, nu o emancipează,
dar nu are de ales, trebuie să o presteze. Mai ales în perioade de recesiune
economică, când nu îți permiți să comanzi toată ziua mâncare sau să mergi la
restaurant.
În cultura clasică exista o prețuire la
nivel simbolic. Mama era văzută mereu ca o ființă care hrănește.
Alma mater (în latină: alma mater),
înseamnă literal "mamă hrănitoare" și a fost dat ca titlu onorific
diferitelor zeițe-mamă, cum ar fi Ceres, Cybele sau chiar Maria, mama lui
Iisus.
Termenul a suportat o evoluție semantică
foarte frumoasă intrând în uz academic atunci când Universitatea din Bologna,
Italia, (cea mai veche universitate din lume, fondată în 1088, cu continuitate
până azi), a împământenit expresia Alma Mater Studiorum („mama care se
îngrijește de studii”).
Cei vechi se fac vinovați de multe nedreptăți
și răutăți împotriva femeilor, dar cumva reușeau să își arate admirația și
prețuirea pentru femei la nivel alegoric. Ca sa dau numai un exemplu, e plin de
zeițe ale virtuților, de la curaj, justiție și frumusețe fizică și morală la
înțelepciune, modestie și inteligență. Poeții, dramaturgii tragediei,
muzicienii, arbitrii eleganței și manierelor dădeau Cezarei ce este a Cezarei.
Acum mă uit la tinerii care cântă trap
sau punk și stau și mă întreb cum glorifică ei femininul? Prin apelative ca
zdreanță, curvă, panaramă, bagabontă? Sau e vorba despre aceeași subminare ori
atenuare tocmai a acestor cuvinte-cheie ale sexismului opresiv și violent, așa
cum încerca în anii '90, în al treilea val de feminism, Betty Blowtorch în
„Hell On Wheels”. Prin efectul acesta invers, „zdreanță” devine cumva
apelativul unei femei independente, care ține toți bărbații la respect, face ce
vrea ea și mai ales nu mai îndeplinește roluri tradiționale?
Zău, încep să nu mai înțeleg ce se
întâmplă, dacă femeilor chiar le este mai bine acum decât înainte., cu toată
emanciparea lor. Depinde din ce perspectivă vezi lucrurile. O femeie care
trebuie să fie performantă la job, să educe copiii, să hrănească familia, să
fie frumoasă și îngrijită, să fie școlită și educată și implicată civic mai are
oare timp și energie să fie fericită? Fericirea cere timp și răgaz, nu o goană
epuizantă să bifezi existența unei wonder women. Cred că emanciparea femeilor,
așa cum a devenit azi, a adus foarte multă muncă suplimentară pentru ele, dar
nu a adus și mai mult respect și grijă pentru ele."
“Când Dumnezeu a creat femeia , era în şasea zi de muncă. Un înger a venit
şi l-a întrebat:
– Dar de ce munceşti atât timp la femeia asta?
– Păi nu vezi cât e de complicat?! Are peste 200 de piese: o poală
suficient de mare cât să-i stea trei copii în braţe de-odată şi care dispare de
îndată ce se ridică în picioare; are un sărut care vindecă orice boală, de la o
zgârietură la o inimă frântă; e maleabilă, dar nu e elastic şi are şase perechi
de mâini.
– Şase perechi de mâini! Imposibil!, răspunse îngerul uimit.
– Eh, şi asta nu e nimic pe lângă cele trei perechi de ochi!, spuse
Dumnezeu.
– Trei perechi de ochi? Pentru toate mamele?, întrebă îngerul înmărmurit.
– O, daa. O pereche care vede şi printr-o uşă închisă. Când îşi întreabă
copilul ce face acolo, ea va şti deja răspunsul. O pereche de ochi la ceafă
pentru a vedea ce trebuie să ştie, deşi nimeni nu o va crede în stare de aşa
ceva. Şi o pereche în frunte, cu care să-şi vadă copilul, mai ales când acesta
este obraznic, şi să-i spună că-l înţelege şi că-l iubeşte fără ca măcar să
scoată un singur cuvânt.
– Dar, Doamne, nu e cam mult de muncă într-o singură zi?! Poţi termina şi
mâine!
– Oh, dar NU pot! Sunt aproape de final şi mi-e aşa de dragă. Se poate
vindeca singură când este bolnavă şi poate face mâncare pentru 6 persoane din
jumătate de kilogram de carne.
– Dar e aşa de moale…, spuse îngerul care s-a apropiat şi a pipăit Mama.
– Da, e moale, dar e puternică. N-ai idee câte poate îndura şi realiza.
– Şi va putea să şi gândească?, a întrebat îngerul.
– Nu numai că va putea gândi, dar va fi capabilă să argumenteze şi să
negocieze.
– O, Doamne, dar Ţi-a scăpat puţin material aici, în colţul ochiului. Ţi-am
spus eu că lucrezi prea mult la acest model!
– Dar nu e material, e o lacrimă!
– O lacrimă?! La ce-i foloseşte?
– Îi va folosi la bucurie, la tristeţe, la dezamăgire, la durere, la singurătate,
la supărare, la mândrie.
– Dumnezeule, eşti genial. Te-ai gândit chiar şi la asta. Ai creat şi
lacrima!
– Nu, aici greşeşti, i-a răspuns Dumnezeu zâmbind. Eu am creat doar femeia,
ea a creat lacrima!”
08.03.2024
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)