Arbitrul fara fluier

 

Si, pentru ca tot vorbeam in postarea anterioara despre arbitri, as spune ca pozitia de arbitru este cea mai ingrata din toate. El este cel care sta in varf de par, ca cioara in varf de bat, si doar analizeaza ce se intampla. Uneori, cu autoritatea fluierului, opreste jocul si sanctioneaza, nu rareori fara a avea dreptate. Tocmai de aceea arbitri sunt si cei mai injurati.

Ei doar stau, urmaresc jocul si-l analizeaza. Nu se bucura nici de energia jocului (ca jucatorii), nici de energia spectacolului (ca spectatorii). Ei sunt atenti cu lupa sa vada care greseste, sa analizeze cu mintea, fara inima, sa traga concluzii impartiale, fiind rigizi, sobri si centrati in minte, reguli si teorii.

Jucatorii, in schimb, sunt cei mai castigati. Ei isi traiesc cu entuziasm destinul, se inflacareaza la victorii, se infurie la infrangeri, lupta impotriva adversarilor, apoi dau mana cu ei la final de joc, ataca pe teren, apoi se felicita in afara lui, se incranceneaza intr-un sprint alert, dornici de a mai inscrie inca un gol, apoi inca unul, si inca unul, chiar daca alteori ies de pe teren cu un scor nedorit. Nu conteazaI Urmeaza alte jocuri, alte confruntari, alte ocazii cu alte evenimente de viata, de experimentare.

Jucatorii care se dovedesc a fi cei mai buni ajung, in timp, antrenori. Chiar daca ei nu mai sunt direct in mijlocul terenului, a reflectoarelor si a aplauzelor meritorii, ei sunt total implicati cu inima si sufletul alaturi de echipa lor. Ei isi pun in teren toata energia, tot entuziasmul, toata experienta acumulata in nenumaratele jocuri prin care au trecut anterior, ca jucatori. Ei isi apara echipa, si-o motiveaza, o sustin, lupta alaturi de ea impotriva adversarilor si se bucura in egala masura de victorie, cat se intristeaza de infrangeri, ca si proprii jucatori.

Arbitrii, insa.... niciodata nu se bucura.... niciodata nu se intristeaza... niciodata nu castiga, niciodata nu pierd... niciodata nu conteaza mai mult decat conteaza fluierul pe care-l au si care, daca le este luat, raman goi si singuri, dar, desigur, "corecti", "echidistanti", "detasati de conceptele bine/rau". Arbitrii nu pot face altceva decat sa analizeze. Sa caute hibe, probleme, greseli. Arbitrii nu pot fi nici jucatori, caci n-au experienta, entuziasmul si pasiunea jucatorilor, dar nu pot fi nici spectatori, caci nu au capacitatea de a se bucura de spectacol, nu au libertatea de a injura adversarul si nici de a aplauda castigatorul.

Este foarte confortabil sa fii arbitru, insa ce te faci daca ramai fara fluier?

27.01.2021