Ma apuc de crosetat!

 

Candva, mai demult, inainte de "revolutia" din '89, cand posibilitatile de divertisment aproape ca nu existau in lumea noastra inchisa in colivia comunista, am avut o foarte mare pasiune: crosetatul.

Mai ales in perioada maternitatii, in perioada in care am stat acasa pentru crestere copii, mi-am dat frau liber imaginatiei, creativitatii si dexteritatii necesare acestui tip de pasiune . Am crosetat atunci enorm de mult, cat pentru sapte vieti!

Nu exista pe vremea aia internet si nici socializare organizata pe grupuri de interese, ca acum, astfel incat, doar prin librarii mai puteam avea speranta de a gasi ceva carticele si brosuri cu modele noi de piese crosetate: mileuri (care erau in voga, in anii aceia), bluze, esarfe, caciuli, etc. Si o mai aveam pe mama alaturi, care trecuse si ea in tineretea ei prin aceeasi pasiune, pe care mi-o insuflase treptat si mie, ca pe un mijloc foarte placut si util de petrece a timpului liber.

Si, uite-asa, din carti, de la mama si din propria mea imaginatie, am ajuns la un moment dat, dupa ce invatasem sa lucrez si modele din laseta, pe panza, sa am atat de multe obiecte lucrate cu croseta (mai ales mileuri), incat puteam spune ca facusem de-o zestre.

Ulterior, mi-am pierdut pasiunea asta, mai ales dupa ce moda s-a schimbat, mileurile au devenit desuete, simboluri ale unei epoci apuse, dar si dupa ce mi-am dat seama cat de complicat era sa sterg praful de pe mobila cu atatea mileuri pe care trebuia saptamanal sa le adun de peste tot, sa le scutur, sa le asez la loc, sau cand trebuiau spalate, apretate si cu greu calcate, pentru a-si mentine forma si frumusetea.

Toate mileurile facute atunci de mine i le-am daruit mamei, caci ea inca se bucura de aceste obiecte decorative, de altfel foarte reusite, dar foarte greu, spre deloc, integrabile intr-un design interior modern, al zilele noastre, precum si greu acceptabile din punct de vedere al minimalismului in efortul de intretinere a casei, spre care tindem cei mai multi (eu, cel putin).

De ceva vreme, insa, pasiunea aceasta veche mi-a tot revenit in actualitate prin diversi stimuli, facandu-ma sa reconsider ideea. Nu, nu intentionez sa crosetez din nou mileuri. Insa ceva, orice, macar de drag, tot mi-am dorit sa incerc. Nu stiu ce voi face, dar mi-am cumparat un ghem de macrame si o croseta noua. Asa, de an nou.

Nu stiu daca voi redescoperi placerea de alta data si daca voi continua, dar daca am simtit impulsul catre acest gen de creatie, i-am dat curs. "Sa vedem, sa vedem, ce-o sa iasa...." cum spun versurile unui cantec.

Crosetatul si tricotatul presupun o mare doza de rabdare si concentrare, de atentie pe detaliu, dar si de viziune. Sunt tehnici extrem de complexe, desi, la prima vedere, pot fi apreciate ca banale, plicticoase.  Pot spune, din proprie experienta, ca cine croseteaza sau tricoteaza traieste intr-o stare continua de echilibru sufletesc, interior si exterior. Fara aceasta stare de echilibru nu exista rabdarea si concentrarea necesare in executarea acelor miscari migaloase, deopotriva rutiniere, repetitive, cat si creative, in ansamblu

Eu am ramas o traditionalista in privinta crosetatului, adica va rezum la croseta. Am incercat cu andrelele sa tricotez, dar nu-mi place. N-am viziunea modelului creat de andrele. In schimb, din croseta "vad" dinainte modelul, stiu exact cum o sa arate, dinainte de a ma apuca de lucru.  Daca va place cat de putin sa crosetati, eu va recomand si va incurajez. Crosetatul si tricotatul stimuleaza regenerarea legaturilor neuronale, precum si creearea/activarea de noi conexiuni (spre care tindem toti, pentru a ne exprima intregul potential din ADN, adica si cel inhibat, 80-85% din total) 

PS.1.. este si o alternativa foarte placuta (din perspectiva mea) la facebook.

PS.2. ideea imi surade cu atat mai mult cu cat am citit eu undeva, nu mai stiu unde, ca aceasta indeletnicire, crosetatul, dar si tricotatul (aviz celor ce stiu sa tricoteze, eu nu stiu si nici nu vreau sa stiu ), precum si alte forme de arta din aceasta gama, sunt instrumente foarte eficiente de interiorizare, linistire a mintii si de intrare in meditatie constienta. Asadar, sa crosetam din ce in ce mai mult, zic, pe calea redescoperirii de Sine!

PS.3. Mi-am mai amintit un aspect despre care am citit si pe care il pot confirma cu varf si indesat, referitor la crosetat/tricotat. Practicarea acestor forme de creatie ajuta la practicarea starii de prezenta in cel mai constient mod posibil. Doar o clipa daca iti pierzi starea de prezenta si te lasi furat de ganduri, conversatii sau de altceva, gata, s-a terminat cu modelul. Poti sa pierzi un "ochi", poti sa sari un rand, poti sa numeri gresit "piciorusele", ori poti sa gresesti tiparul. Daca nu esti total prezent, atent si vigilent, nu iese ceea ce trebuie din mainile tale. Am patit-o si eu de nenumarate ori in trecut, fiind nevoita sa desfac si sa refac. Practicam starea de prezenta (la nivelul neexperimentat al varstei ingenue de atunci) fara sa stiu ca asta faceam. Va dati seama ce pretentii am acum de la mine?! )))

Edit later:

Am primit cateva poze cu cateva din mileurile lucrate de mine mai demult, pe care i le-am daruit mamei. O sa le incarc si aici, sa fie postarea completa. Nu-i asa ca sunt frumoase? Eh, mie imi plac, dar, nah, orice cioara isi lauda puii. :) 

08.01.2021