"Ochiul" care ne vegheaza de
deasupra noastra. 
Uratul asta incruntat a zis ca vrea si
el sa apara in poze.
Cantecul Cerului rasunand din Clopotele
Pamantului, alungand stihiile intunecate. Lucrarea s-a infaptuit. 
Dupa ce Clopotele au batut, iar Uratul ala incruntat, cu ochi de foc si cu
jaratic in gura, si-a luat talpasita la spinare si a disparut, soarele s-a
eliberat de sub cortina groasa de nori si s-a imbracat intr-o stralucitoare
mantie de lumina aurie, imprastiind in jur, din ce in ce mai intens, fire de
culori rosietice peste albastrul tourquois al seninului indepartat. 
Acesta a fost doar inceputul unui apus din acela, de poveste, asa cum
mi-ati cerut. 
Treptat, culorile au devenit din ce in
ce mai vii, mai intense, iar cortina de nori s-a transformat intr-o aripa
uriasa, protectoare,, deschisa amplu, caus, pe deasupra focului rosu
incandescent al soarelui.
Cand credeam ca asta a fost totul, culorile s-au pornit a se schimba din
nou intr-o alta paleta cromatica.
Apusul de azi s-a incheiat abia dupa ce toti norii s-au disipat complet in vazduh,
iar inserarea si luminile orasului, aprinse intre timp, au lasat privirilor un
cer perfect senin, pregatit sa-si impodobeasca mantia intunecata a noptii cu
stele. 
05.01.2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)