Fiecăruia, atât cât poate duce

 

„Cei mai frumoşi OAMENI pe care ne este dat să-i cunoaştem,
Sunt acei OAMENI care au cunoscut Înfrângerea, Suferinţa, Zbuciumul, Pierderile
Şi, cu toate astea,
Şi-au găsit CALEA
Învingând şi ieşind din Abisurile cele mai Întunecate ale fiinţei.
Aceşti OAMENI manifestă o APRECIERE, o SENSIBILITATE, o ÎNŢELEGERE a VIEŢII în toate aspectele ei ,
Care îi umple de COMPASIUNE , BUNĂTATE, şi o URIAŞĂ IUBIRE faţă de Întreaga Creaţie Divină.
OAMENI DE O RARISIMĂ FRUMUSEŢE.
NU se întâmplă pur şi simplu...” (nu ştiu cui îi  aparţin aceste  cuvinte)

Da, fiecăruia i se dă doar atât cât poate duce.

Nimic în plus, nimic în minus.

Altfel nici lecţia n-ar fi completă, nici înţelegerea ei deplină.

Dar cum ştii când ai ajuns la capătul puterilor? Nu, nu-ţi va spune nimeni din jur „gata, atât poţi!”. Numai tu decizi asta. Însă, nu tu, aceea care ţi se adresează prin vocea ego-ului uman. Nu aspectul acela al tău care se simte copleşit de probleme, care trăieşte toate greutăţile, frustrările, suferinţele, tristeţile. Acea voce din mintea ta nu ştie decât să se lamenteze, să caute justificări, soluţii şi salvatori în jur, ori se resemnează într-o stare de neputinţă sau într-o continuă aşteptare a schimbării. Acea parte din tine nu ştie că, de fapt, numai de sufletul tau depinde să treci mai departe şi că numai depăşirea hotarului îţi va spune cât de puternic eşti cu adevărat.

Deci, măsura a cât poţi duce numai sufletul tău ţi-o poate revela.

Numai el ştie când ţi-ai integrat toate lecţiile şi când poţi merge înainte asumându-ţi învăţătura alături de greşeli, iertarea alături de nemulţumirile trecutului, credinţa în tine alături de rătăcirile din care te-ai adunat.  Numai el îţi va spune „stop, ajunge! este timpul să te ridici din genunchi şi sa priveşti în jur cu demnitate!” şi numai el te va împinge pe drumul pe care până atunci nu aveai ochi ca să îl vezi. Abia după ce te vei fi desprins de locul prăbuşirii, doar privind înapoi îţi vei da seama că acela a fost momentul de maxim, momentul dincolo de care n-ai mai fi putut primi nimic în plus, pentru că, de fapt, nici nu mai era cazul: ai trecut examenul, ai absolvit şi ai urcat deasupra a tot ceea ce ai fost până acolo. 

Înţelegerea asta îţi dă aripi, te umple de entuziasm, de încredere, îţi rescrie visele, te face să vezi în jur numai flori înflorite, soare, zâmbete,  bucurie şi armonie. Toate câte ţi s-au întâmplat par ca dintr-un alt film, ca dintr-o altă poveste, ca dintr-o altă viaţă. A altcuiva. Şi chiar aşa este. Căci acum eşti un alt om. Mult mai înţelept. Mult mai puternic. Mult mai frumos.

Bucuresti : 04.03.2014

***