VOINTA nu este magie. Este un antrenament biologic

 

Motto: "E greu sa faci alegerea corecta cand cea gresita iti place la nebunie." (Oana Sarbu)

Alegi corect numai atunci cand, fiind constient de alternativa gresita, nu doar o ignori, ci o respingi ferm, clar, fara echivoc si definitiv. Evoluezi fara cicatrici doar prin decizia corecta. Prin Vointa ferma si prin Integritate. Fara ambiguitati. Fara loc de interpretare.

"EXISTĂ O ZONĂ ÎN CREIER CARE ÎȚI DECIDE REUSITA. SE NUMEȘTE AMC.

ȘI NU E MOTIVAȚIE. E PUTEREA DE A FACE CE TREBUIE, CHIAR SI CÂND TI SE PARE CA NU AI CHEF.

Cortexul MidCingular Anterior – AMC – este sala ta de forță mintală.

Aici nu lucrezi cu greutăți, ci cu decizii.

Aici nu se formează pătrățele, ci direcții.

Aici nu transpiră corpul, ci voința.

Când faci ce NU ai chef, dar ȘTII că trebuie, AMC se activează. Când te ridici din pat la 6 dimineața, deși ți-e somn. Când alegi să înveți, deși ai vrea să dai scroll. Când spui NU impulsului patimas al viciilor, și DA disciplinei, integritatii.

Științific, această zonă din creier se „lărgește” cu fiecare alegere corecta si conștientă. Se întărește. Devine o ancoră a reușitei.

Oamenii care reușesc – sportivii de performanță, liderii autentici, supraviețuitorii, vizionarii – au acest mușchi al voinței antrenat.

Ce e fascinant? Nu doar că devii mai performant.

Devii și mai viu. AMC este și locul dorinței de a trăi.

Când renunți la disciplină, renunți, încet-încet, și la pofta de viață. Cand trisezi, te autosabotezi. Pierzi increderea celorlalti, pierzi credibilitatea.

Când te abandonezi în comoditate, in vicii, in pofte sau obsesii, lași încet să se stingă și scânteia interioară.

În schimb, când spui „Fac, chiar dacă nu am chef”, creierul tău te răsplătește.

Nu cu efort, ci cu sens.

Nu cu durere, ci cu mândrie.

Nu cu luptă, ci cu o identitate nouă: omul care nu se lasă condus de slabiciuni.

Voința nu e magie. E un antrenament biologic. Și tu ești propriul tau antrenor. Ca sa castigi PUTERE INTERIOARA. Stima de sine. Credibilitate.

Fiecare decizie pe care o iei în favoarea creșterii tale este, de fapt, o declarație.

„Nu aleg ce e ușor. Aleg ce mă transformă.”

Și exact asta te va face să trăiești mai mult.

Mai implinit. Mai prezent. Mai profund. Mai adevărat."

Autor: Razvan Vasile

"În Dumnezeu, totul se petrece la timpul prezent. E ca un film, care poate fi dat înainte sau înapoi. Acțiunea de pe ecran poate să acopere secole întregi, însă în cabina de proiecție totul se întâmplã acum. Secretul vieții este să înveți să trăiești conștient pe deplin fericirea prezentă. Când înveți să fii fericit în prezent, Îl ai pe Dumnezeu. Cei mai mulți oameni trăiesc în trecut, cu nostalgii sau regrete, sau în viitor, cu speranță și temeri născute din dorință.

O încăpere poate să stea în întuneric mii de ani, dar, dacă aduci lumină în ea, întunericul va dispărea ca și cum nici n-ar fi fost. La fel e și atunci când lumina lui Dumnezeu luminează sufletul. Întunericul încarnărilor dispare într-o clipă. Să nu spui niciodată că ești păcătos, declarându-ți, astfel, limitele. Insistă, în schimb, asupra gândului că ești făcut după chipul și asemănarea lui Dumnezeu - că în sufletul tău, în adevăratul tău Sine, întunericul amăgirii nu poate să existe."

Paramahansa Yogananda

PENTRU BĂRBAȚII CARE AU VOINTA SĂ SE RIDICE

Vine un moment în viața unui bărbat când întâlnește nu doar o femeie, ci o femeie trezită — un suflet care și-a amintit cine este.

Ea nu este aici să-ți mângâie ego-ul, să-ți distreze nesiguranța sau să joace rolul unui vindecător rănit în povestea ta nevindecată.

Ea este o oglindă a sacrului — iar dacă încă te agăți de noțiuni învechite de masculinitate construite pe dominare, mândrie și performanță, nici măcar nu-i vei recunoaște lumina.

Ea nu strigă, nu se ceartă și nu caută validare prin haos.

Ea a stăpânit arta tăcerii și a predării - nu ca slăbiciune, ci ca putere.

Ea nu pedepsește cu furie.

Ea respinge cu adevăr.

Ea nu se mulțumește - vede.

Și dacă vede că nu ești un om cu profunzime, nici un om cu suflet, nu va zăbovi.

Pentru că o femeie trezită nu caută atenție. Ea așteaptă alinierea.

Este o războinică a inimii, făurită de foc și rafinată de durere. Dragostea ei este o flacără sacră — nu va fi înmânată unui bărbat care încă se joacă. Ea accepta doar un bărbat care a trecut prin propriul său întuneric și a ieșit cinstit, umil și întreg. Un om a cărui masculinitate își are rădăcinile nu în control, ci în conștiință.

Nu o impresionează cât câștigi sau câte femei ai avut.

Ea ascultă limbajul adevărului. Ea privește cum îți tratezi propria umbră. Nu este mișcată de bravadă — este mișcată de puterea liniștită a unui om care s-a luptat cu demonii săi și nu a fugit.

Numai atunci când un om a dărâmat zidurile din jurul inimii sale și a îndrăznit să-și dezvăluie sufletul poate sta în fața ei ca un egal. Abia atunci deschide porțile grădinii sale interioare — acel loc sacru unde dragostea curge liber, nu pentru că ai cerut-o, ci pentru că te-ai dovedit vrednic să o primești.

Un bărbat adevărat nu se teme de profunzimea ei. El nu se micșorează în prezența sălbăticiei sau a înțelepciunii ei. El îi respectă templul și știe că trupul ei nu este o cucerire - este un legământ.

Femeia trezită merge cu grație pentru că își amintește. Ea știe puterea pe care o poartă. Știe că profunzimea emoțiilor ei nu este o povară, ci o binecuvântare. Și știe că inima ei nu este un loc de joacă pentru băieții răniți care încă se prefac că sunt bărbați.

Ea nu caută să fie salvată. Ea caută să fie întâlnită, vazuta, iubita — suflet lângă suflet, adevăr în adevăr, flacără în flacără.

Deci, dacă ești un bărbat care încă se teme de vulnerabilitate, care se ascunde în spatele sarcasmului sau controlului, care vede femeile mai degrabă ca obiecte ale dorinței decât reflecții ale divinului - înțelege asta: ea nu va încerca să te schimbe. Ea va pleca. Pentru că timpul ei este sacru.

Dar dacă ești un om care face munca - adevărata muncă - de vindecare, de a-ți stăpâni rănile, de a deveni întreg... Ea te vede. Și îți revarsă o iubire atât de profundă, atât de pură, atât de transformațională, încât simți ca și cum te-ai întoarce acasă într-un loc din care ai plecat demult.

Dragostea este răbdătoare. Pofta este grăbită.

Dragostea dăruiește. Dorinţa ia.

Dragostea construiește. Dorința arde.

Dragostea este sacră. Dorinţa este egoistă.

Și în final, iubirea este singurul lucru care rezistă.

Bărbați, ridicați-vă. Faceti-va munca interioară.

Ascutiţi-va spiritul. Rafinați-va inima. Pentru că Femeia Trezită nu este o fantezie. Ea este langa tine. Și ea accepta doar bărbatul care își amintește cine este cu adevărat.

David Crawford

„O femeie nu se naște, se descoperă.”

Te-ai uitat vreodată în oglindă nu ca să te vezi, ci ca să te recunoști?

Te-ai întrebat vreodată de ce, în unele zile, chipul tău pare al unei regine, iar în altele, al unei fetițe care a fost lăsată singură prea mult timp?

O femeie nu este doar suma trăsăturilor ei.

Este ecoul vocilor pe care le-a ascultat în copilărie.

Este gestul mamei, mâinile bunicii, tăcerile bunicului, privirea tatălui, atingerile celui dintâi bărbat care a știut sau n-a știut ce înseamnă să te iubească.

Femeia se reconstruiește în fiecare dimineață. Din cafeaua băută în liniște. Din rochia aleasă nu ca să plece, ci ca să se simtă EA. Din felul în care își leagă părul, sau îl lasă să curgă — ca o promisiune pe umeri.

Femeia este o floare rară. Nu pentru că e fragilă, ci pentru că are un cod anume de deschidere.

Unii o udă cu vorbe și pleacă. Alții o rup și spun că n-a rezistat. Dar puțini… foarte puțini… o privesc în tăcere, cu răbdare, până când ea simte că poate înflori, fără frică, în prezența cuiva care n-o va grăbi.

Femeia simte tot.

Simte când intri în cameră și nu ești cu totul acolo. Simte când spui „sunt bine” și porți în tine furtuni.

Nu-i trebuie dovezi. Îi trebuie adevăr.

Și când îl găsește, femeia nu se supune.

Se așază. Ca într-un templu.

Nu mai cere. Nu mai explică. Nu mai negociază.

Ea doar se lasă să fie.

Nu uita — o femeie iubește rar. Dar când iubește, nu iubește doar cu inima. Ci cu toată ființa ei: cu genele alea, cu gesturile, cu respirația, cu pașii, cu ceva bun, cu un zambet."

Scholtes Fabian ( autor)

"Fluturii sunt poate cele mai tainice scrisori trimise de eternitate către noi.

Viața lor, scurtă și fragilă, pare o poveste efemeră. Dar dacă privești mai adânc, descoperi în zborul lor tăcut o înțelepciune care depășește timpul.

Fluturii ne învață că adevărata transformare este tainică, dureroasă, dar esențială. În coconul lor întunecat, ei se destramă complet — nu devin fluturi adăugând aripi omizii, ci renăscând din ceea ce au fost. Tot ce era, se destramă. Tot ce va fi, prinde contur în nevăzut.

Așa este și cu sufletul omenesc. De multe ori, viața ne cheamă să intrăm în propriul cocon de tăcere, suferință sau retragere, pentru ca, într-o zi, să renaștem. Nu identici. Nu doar „mai buni”. Ci cu totul noi — cu aripi nevăzute până atunci, capabili de zboruri pe care nici nu le visam.

Fluturii mai poartă o lecție: frumusețea nu strigă. Ei nu cer atenție, nu forțează drumul, nu aleargă. Ei se încred în vânt, în lumină, în ritmul naturii. A fi fluture înseamnă a avea credință în clipă. A ști că fiecare secundă poate fi ultima și, tocmai de aceea, merită trăită cu grație.

Și poate cea mai adâncă lecție a fluturilor este aceasta: eternitatea nu

stă în durată, ci în intensitatea cu care trăiești fiecare clipă.

Așa și noi. Nu știm cât avem. Dar putem alege cum trăim: cu ușurință, cu frumusețe, cu încredere.

Fluturii ne amintesc că sufletul e făcut să zboare. Chiar dacă viața începe ca o omidă care se târăște, sfârșitul nu e un capăt — e începutul unui zbor.

Pentru cine are răbdare să se transforme, veșnicia nu e o promisiune, ci o stare."

Cu drag, Suada Agachi

Credibilitatea este ceva foarte important. Oamenii au încredere în ceea ce le spui pentru că ai supraviețuit unor încercări grele, nu pentru că le spui ce ai citit în niște cărți sau ai auzit la alții. Tu poți să organizezi niște evenimente, să pui un anumit tip de muzică în fundal și să le ții oamenilor prelegeri pe marginea unor citate care sună bine, dar nu vei avea credibilitate, pentru că nu ai trăit pe pielea ta acele lucruri, nu știi cum e să fii acolo, tu vorbești doar din auzite/ citite.

Tu ai credibilitate atunci când ai trecut prin acele experiențe, când te-ai aflat pe fundul prăpastiei și ai reușit să ieși la suprafață, atunci când ai experimentat traume majore și ai reușit să te vindeci; atunci ai ce să le spui oamenilor, atunci poți să-i înveți ce să facă în astfel de situații, atunci poți să le împărtășești cum a fost în cazul tău și ce a funcționat în cazul tău.

Respectul oamenilor se câștigă greu, credibilitatea se câștigă greu.

Te costă scump să ajungi la nivelul la care ești respectat de cei din jur, la care ai credibilitate. Și nu mă refer la bani, mă refer la durere, la traumă, la lacrimi, la sânge uneori.

Oricine poate să găsească un citat interesant, să se înregistreze când îl „recită” și să se posteze pe rețelele de socializare, facând-o pe înțeleptul. Dar înțelegi cu adevărat despre ce vorbești? Ai trecut prin acele experiențe? Știi cum este să fii acolo, ai depășit acel gen de traume? Trăiești în viața ta de zi cu zi în baza acelor lucruri spirituale pe care le postezi, încercând să pari evoluat, sau sunt numai vorbe goale?

Cei care au trăit ceea ce predică, cei ce au experimentat trauma, durerea, cei care au ajuns pe fundul prăpastiei și au reușit să iasă de acolo sunt cei care au dreptul să le vorbească altora despre Dumnezeu, despre spiritualitate, despre vindecare, despre miracole.

Și după ce ai trecut prin acele experiențe de viață și ai acumulat înțelepciunea aferentă acelor încercări, te pui în serviciul Binelui comun, îi ajuți pe alții și dacă ești norocos, unii dintre ei îți vor fi recunoscători. Și asta contează enorm, pentru că nimeni nu-ți garantează recunoștința din partea celor pe care îi ajuți.

Faptul că din când în când cineva își exprimă recunoștința pentru ceea ce ai făcut te încarcă și te face să continui. Uneori o să plângi, uneori o să fii tu însuți în genunchi, dar o să-ți ștergi lacrimile, o să te ridici și o să continui să faci ce ai de făcut, pentru că știi că aceasta este Menirea ta. (TD Jakes) Traducerea Mihaela Dan

24.05.2025