Pentru Ea, Femeia, Mama, Sotia, Fiica, Bunica, Sora, Copila Mamei-Dumnezeu, Mireasa Cerului, Zeita!

 

Actualizare in 09.04.2023 - texte si poze noi, la final

Pentru Ea, Femeia

 

Pentru Ea Dumnezeu a făcut universul!

Pentru Ea pe Adam L-a creat pe pământ!

Rostul lumii prin Ea se-mplineşte de veacuri,

Căci în Ea-l întrupează pe Om din Cuvânt.

 

Numai Ei i-a fost dată chemarea-n ispită,

Iar hotarul impus prima Ea l-a trecut.

Numai Ea l-a convins pe Bărbat să-ndrăznească

Să cunoască Lumina din Necunoscut.

 

Pentru Ea s-au deschis aripi albe, de înger

şi-Adevărul întreg prima Ea l-a ştiut,

Doar prin Ea a-nceput zborul lumii spre ceruri

şi-al iubirii ecou tot prin Ea a-nceput.

Autor: Liliana Pascanu (poem publicat pe blogul Oglinzile Sufletului, sub copyright de autor)

Perechea lui - Eva. Femeia.

 

Demult, demult, la început de lume,

Când Dumnezeu pe Om l-a desenat,

I-a dat din toate numai cele bune

Şi-apoi într-un Bărbat l-a întrupat.

Dar, din Singurătatea Lui Totală,

A resimţit singurătatea lui.

Şi-a început desen pe-o altă coală

Să-i faca o pereche Omului.

 

Din truda Lui nu reuşea, se pare,

Să creioneze un alt chip perfect

Şi, dintr-o coastă-aleasă la-ntâmplare

Din primul Om, a scris un alt proiect.

Creaţia Divină, minunată,

I-a fost de-atunci Bărbatului mereu

Pereche sfântă, veşnic căutată,

Final de drum ’nainte de-a fi Zeu.

 

I-a fost chemare dulce şi-mplinire,

I-a fost durere-n piept când i-a lipsit,

I-a fost cărare spre desăvârşire

Şi doar prin Ea Lumina şi-a primit.

Au fost meniţi de Dumnezeu să fie

Doar împreună Unul neştirbit,

Prin Ea, Femeia, El, Bărbatul, ştie

Că e întreg, iubit şi fericit!

Autor: Liliana Pascanu (poem publicat pe blogul Oglinzile Sufletului, sub copyright de autor)

Eva, Femeia

 

Păcat ancestral şi icoană-n perete.

Privesc lumea asta şi-n ea mă cufund.

O nasc din durere, o legăn în braţe,

O mint sau i-arăt adevărul profund.

Cu mine începe misterul trăirii

şi-n mine se pierde tărâmul de basm,

Deschid cu privirea cărări de iubire

şi-apoi mă închid într-un glob de marasm.

 

Blestem şi descântec din mine se-nalţă

şi-n şoaptele mele pun leac sau venin,

Urgiile lumii le-nfrunt ca o stâncă

şi-apoi mă deschid ca o floare de crin.

Sunt albă scânteie aprinsă în noapte

Ce-arată ieşirea din strâmt labirint

Sau uşa-ncuiată ce-ascunde hotarul

Eternelor vise-n luciri de argint.

 

Am chip angelin şi chemare suavă,

Dar jocul durerii mă duce-n infern,

Demonice gânduri se luptă în mine

şi-acolo le-nving cu instinctul matern.

Îţi sunt destinată să-ţi fiu jumătate,

Cum ţie ţi-e scris jumătate să-mi fii,

Războiul puterii prea multe milenii

Ne-a-mpins spre iluzia pe care o ştii.

 

Am fost în trecut doar o Evă frumoasă,

Menită să-i fiu lui Adam ca un dar,

Apoi am urcat în icoană, Fecioară,

S-aduc din Lumină Cerescul Lui Har.

Acum sunt Femeia cu toate în mine,

E tot universul în mine clădit,

Dar numai alături de tine, Bărbatul,

Mă simt doar IUBIRE în trup înflorit.

Autor: Liliana Pascanu (poem publicat pe blogul Oglinzile Sufletului, sub copyright de autor)

De ce Femeia? De ce Eva?

 

De ce-a fost nevoie să o ispitească pe Eva, frumoasa, un şarpe viclean?

De ce i-a-ntins mărul spunându-i să muşte? De planul acesta ştia doar Satan?

De ce l-a lăsat Dumnezeu în Grădina în care doar sfinţi si doar îngeri erau?

De ce nu i-au spus dinainte Femeii că măru-i destinul ce i-l pregăteau?

 

De ce nu i-au spus că urma să plătească această ispită cu lacrimi fierbinţi?

De ce au lăsat-o să creadă milenii că Ea a greşit răspunzând la dorinţi?

De ce tocmai Ei i-a fost dat să primească acel dar divin prin păcat omenesc?

De ce tocmai Ea trebuia să-l convingă pe-Adam de comoara din mărul ceresc?

 

De ce-a alungat-o apoi fără milă când Ea, inocentă, destin şi-a-mplinit?

De ce-a blestemat-o să simtă durerea prin pruncii ce-n trupu-i tot El i-a zidit?

De ce chiar şi-Adam a lovit-o adesea, pe Ea răzbunându-şi plecarea din rai?

De ce–ntotdeauna, de-atunci până astăzi, de Ea s-a ţinut agăţat ca un scai?

 

De ce numai Ea a putut să-nţeleagă că totul a fost dinainte menit?

De ce a putut numai Ea să-şi accepte povara cu care în lume-a venit?

De ce-a trebuit, mai presus decât toate, să-i ierte pe-acei ce-au rănit-o mereu?

De ce, chiar şi azi, dupa-atâta durere, Ea-şi iarta Bărbatul şi pe Dumnezeu?

 

De ce ochii Ei, minunat de albaştri, se-aprind de scântei când în Ea se-oglindesc

Şi Omul şi Zeul ce-i sunt şi Pereche, şi Tată, şi Spirit, şi  Trup pământesc?

De ce-n pieptul Ei amândoi îşi au locul şi-a Ei fericire e-n braţele lor?

De ce, Eva dragă? 

„- De ce? Sunt Femeie!

Ei sunt Început şi Sfârşit.

Eu sunt Zbor!”

Autor: Liliana Pascanu (poem publicat pe blogul Oglinzile Sufletului, sub copyright de autor)

Promisiunea

 

Dumnezeu

întâi de toate a creat Femeia!

şi i-a promis solemn că îi va da

Dupa dorinţa Ei - Bărbat-minune!

Dar…  n-a ştiut că nu-l putea crea!

Când a-nţeles ce-aşteaptă să-i ofere,

şi, disperat de neputinţa Sa,

I-a spus Femeii că-i va fi sortitul

în orice colţ unde-l va căuta.

şi i-a facut apoi rotund Pământul,

Lipsit de colţuri, simplu şi curat,

Crezând c-aşa, fără alternative,

Cadoul necreat va fi uitat.

Dar Forţele Divine din Femeie

I-au amintit că stă-n puterea Ei

Să-şi manifeste forţa creatoare

Pornind forţa imaginatiei.

ştia deja că unic i-e Bărbatul.

şi că-ntr-un unic colţ îl va găsi:

Un colţ discret, de care Creatorul

A şi uitat – în colţul inimii!!!

Autor: Liliana Pascanu (poem publicat pe blogul Oglinzile Sufletului, sub copyright de autor)

Inima Femeii

 

Acel tărâm din inima Femeii

Este o lume plină de mister,

Acolo simţi că totu-i o poveste,

Un vis frumos, de noapte, efemer,

îţi trebuie curaj să îi treci pragul

şi să înfrunţi primejdii fără chip:

A Ei chemare, cântec de sirenă,

Miraj în mişcătorul Ei nisip.

 

Acolo sunt poteci amăgitoare,

Ce duc adânc, spre grote-închisori,

Acolo e infernul către care

Vei fi-ndrumat de Ea să te cobori.

întâi acolo-ţi vei cunoaşte frica

şi tot acolo s-o înfrunţi vei şti.

Doar mistuit deplin de focul Ghenei

Purificat de-asupra vei ieşi.

 

Te vei trezi apoi într-o Grădină,

Un colţ de rai, de soare mângâiat

şi vei uita de chinurile toate

De-atâta frumuseţe fermecat!

şi-ai să-ţi doreşti acolo să-ţi rămână

O veşnicie sufletul uimit!

Convins fiind că vraja e eternă

Te vei simţi o clipă fericit!

 

Dar inima Femeii e tărâmul

în care nimeni n-are rădăcini!

Este suav parfum în înserare,

Descântec alb al florilor de crini!

Hotarul Ei te-mbie înăuntru

şi, ameţit de Ea, de vei intra,

Tenebrele deplin te vor cuprinde

şi doar iubirea Ei te va salva!

 

Aripi de dor pe suflet îţi va prinde

şi către stele te vei înălţa!

Vei inspira eternitatea clipei

în siderale taine ce-or urma!

Vei şti atunci că-n inima Femeii

Doar tu şi numai tu ai fost primit!

Doar tu, Bărbatul care o iubeşte!

Căci doar de tine s-a îndrăgostit!

Autor: Liliana Pascanu (poem publicat pe blogul Oglinzile Sufletului, sub copyright de autor)

In Sufletul Femeii

Motto: ”Am locuit un timp în sufletul unei femei. Mare înghesuială.”

Ai locuit un timp la Ea în suflet?

şi-nghesuială mare ţi-a părut?

Ce să-nţeleg? Că Ea te-a dat afară?

Sau ai plecat că nu ţi-a mai plăcut?

Era aşa de la-nceput acolo?

Sau locul strâmt în timp a devenit?

Nu înţeleg! Te plângi sau simţi regretul

Că prea puţin în el ai locuit?

 

Tu ce-ai fi vrut? Tot spaţiul pentru tine?

Cât de absurd! Doar inima-i aşa!

Doar inima acceptă numai Unul!

în suflet însă este altceva!

Intrarea-n el este oricui deschisă

şi poţi oricât în el să locuieşti!

O singură condiţie îţi pune:

Dac-ai intrat, în şoaptă să vorbeşti!

 

E-adevărat, în liniştea aceea

îşi caută destui un adăpost

şi ţi-a putut părea înghesuială

Dacă acolo n-aveai nici un rost.

Sau poate-ai spus aşa de ochii lumii,

Când tu, de fapt, ai fost evacuat

Căci te-ai crezut stăpân pe teritoriu

şi-n sufletul Femeii ai ţipat.

Autor: Liliana Pascanu (poem publicat pe blogul Oglinzile Sufletului, sub copyright de autor)

Unul lângă altul

 

Caut în oglindă timpul care trece...

Din albastre raze ochii mă privesc

Şi mă-ntreb, retoric, oare unde-s anii

Ce-au aprins lumina-n care azi trăiesc?

 

Am venit în lume în trup de Femeie

Şi-am primit în taină privilegiul sfânt

De-a fi jumătatea care întregeşte

Omul fără-o coastă pe acest pământ.

 

Sufletele noastre au primit ispita

Şi-am muşcat din mărul ce ne-a osândit,

Însă împreună ne-am purtat în spate

Crucea şi destinul care ne-a unit.

 

I-am fost mângâiere dulce peste rană,

Dar şi-ncrâncenare plină de venin,

A gustat din mine miere şi dulceaţă

Dar şi picătura amară de pelin.

 

M-am născut Femeie şi-am făcut lucrarea

Pentru care-n lume Domnul m-a zidit,

Eu sunt focul Gheenei, dar tot eu şi Raiul

Pe pământul unde El ne-a izgonit.

 

Eu sunt decăderea, dar şi înălţarea

Şi am fost trimisă rost să împlinesc,

Să duc în ispită Omul fără-o coastă

Şi apoi spre ceruri veşnic să-l slăvesc.

 

Unul lângă altul am ştiut Grădina,

Unul lângă altul am fost în păcat,

Unul lângă altul am trăit iubirea,

Unul lângă altul astăzi ne-am salvat!

Autor: Liliana Pascanu (poem publicat pe blogul Oglinzile Sufletului, sub copyright de autor)

Iubeşte-mă, Mamă!

 

Iubeşte-mă, Mamă, iubeşte-mă-acum

şi strânge-mă-n braţele Tale rotunde!

Sunt micul grăunte de suflet ivit

în mijlocul Inimii mari şi fecunde.

Cu mâinile Tale divine să-mi ştergi

Privirea ascunsă în lacrimi de fată,

în cântec de leagăn uşor să m-adormi,

Să-mi fie povestea din urmă uitată.

 

Iubeşte-mă, Mamă! La Tine mă-ntorc

Din mijlocul lumii cu vise deşarte,

La pieptul Tău cald din văzduh să m-aduni,

Salvează-mă, Mamă, de timp şi de moarte!

Primeşte-mă iar în eternul Tău chip

şi-nvaţă-mă iar să respir infinitul,

Cu ochii deschişi spre tărâm nesfârşit

Să-mi fac auzit, în eter,  gânguritul.

 

Iubeşte-mă, Mamă, cum numai Tu ştii!

în pacea din Tine să-mi fie trezirea,

Să fiu iar un mugure alb printre crengi

şi-n noi primăveri să-mi renască uimirea,

Să-nvăţ să-mi deschid noi petale de om,

Boboc de copil să-nfloresc în Lumină,

Iubirea Ta aripi să-mi fie de-acum

şi tot ea să-mi fie mereu rădăcină.

Autor: Liliana Pascanu (poem publicat pe blogul Oglinzile Sufletului, sub copyright de autor)

Aripile mele de Femeie si Mama

 

Am aripi albe, mari, pe braţe albe,

De Dumnezeu,  din umeri goi, sculptate

şi-n noaptea asta voi zbura spre ceruri,

Spre-naltele tărâmuri înstelate!

Voi fi precum un înger de lumină,

înveşmântat în vise de Femeie,

Cu flori de crin pe frunte, în cunună,

şi-un dor fierbinte de Calea Lactee.

 

Mă voi desprinde de-ale lumii valuri

şi de-ale ei pământuri îngheţate,

De rădăcini mult prea adânc ascunse,

De lanţuri grele mult prea acceptate.

Spre siderale zări îmi voi deschide

Frumoase aripi, sufletului date,

Când trupul de Femeie-mi va rămâne

Uitat, în somn, pe patul din cetate.

 

Plutind în zbor, zâmbind, eliberată,

Voi rătăci pe-a viselor poveste,

Voi fi Nimic şi Totul într-o clipă,

Voi şti că Sunt în Tot Ceea Ce Este.

Mă voi descoperi, printre planete,

Copil frumos, plângând în aşteptare,

Nemângâiat, uitat în întuneric

şi speriat de-a sa însingurare.

 

Mă voi lua în braţele-mi de înger,

Redevenind Fetiţa care-aşteaptă

Să vin la ea, Femeie împlinită,

Să-mi fiu oglindă vie, înţeleaptă.

şi să mă iert că am lăsat Copilul

însingurat, departe, printre stele,

Să îl iubesc cum nimeni n-a făcut-o,

Lui dăruindu-i aripile mele!

Autor: Liliana Pascanu (poem publicat pe blogul Oglinzile Sufletului, sub copyright de autor)

Nu sunt o sfântă

 

Nu sunt o sfântă pe acest pământ, prea multele greşeli mi le asum,

Căci mi-am ales prea grele încercări ce m-au îngenunchiat prea des pe drum

Însă, oricât de mult m-au copleşit poverile şi-al lor blestem cumplit,

M-am ridicat cu ochii către cer şi-am implorat iertare. Şi-am primit.

 

Nu sunt o sfântă-n trupul omenesc, prea des mi-am pus cătuşe de minciuni,

Prea mult mi-am scris în paşii din destin orgolii mari ce-au declanşat furtuni,

Însă, oricât de multe rătăciri am înfruntat, fără să ştiu ce fac,

M-am izbăvit prin rănile adânci din care astăzi aripi îmi desfac.

 

Nu sunt o sfântă în acest moment, prea negru e-ntunericul ascuns,

Prea multe umbre-nchid în colivii, iar lacătele-mi par că nu-s deajuns,

Însă-n adâncul meu cel mai adânc arde-o scânteie ce mă va salva.

În strălucirea ei voi fi curând, când nimbul de lumină mi-l va da.

 

Nu sunt o sfântă, ştiu, destinul meu mi-a pus în braţe-n loc de flori doar spini

Şi i-am purtat aşa cum am putut, imaginându-mi că sunt flori de crini,

Am vrut să fug, să uit, să scap cumva de drumul crucii ce-mi părea prea greu,

Crezând că n-am putere să ajung s-ating sfinţenia ce mi-o doream şi eu.

 

Însă, oricât de mult m-am întinat, oricât de disperată-am fost cândva,

Mi-am înfruntat al vieţii labirint şi-am tot sperat când nu puteam spera,

Am strâns din dinţi şi-am îmbrăcat mereu doar al iertării pur şi alb veşmânt

Şi în oglindă Sfântă m-am văzut. Prin ochii Lui, prin Sfântul Lui Cuvânt.

Autor: Liliana Pascanu (poem publicat pe blogul Oglinzile Sufletului, sub copyright de autor)

Azi vin…

 

Azi vin către Tine în albă Lumină.

Chemarea Ta sfântă mă arde în piept.

Păşesc spre regatul Iubirii senină,

Alături de Soare demult mă aştept.

Tu, Fiul Cel Veşnic, mă vrei lângă Tine,

O Clipă eternă Mireasă să-Ţi fiu.

Alături de sufletul meu care vine

Tu cheamă-mi şi trupul ce încă mi-e viu.

 

Azi vin ca o Floare de Crin parfumată,

Pe braţul Tău sfânt adormită mă las.

Buchet de Lumină - acum albă fată,

Devin pentru Tine după încă un pas.

Azi vin să m-alătur, eu, simplă scânteie

În  roşia ardere-a Soarelui meu,

Ca suflet aprins într-un trup de Femeie

În  razele Tale să intru şi eu.

 

Azi vin fără teamă Fericirea s-o caut

În glas de viori care plâng printre nori,

În taina pierdutului cântec de flaut,

Şi-n albele clape bogate-n comori.

Prin cor îngeresc ce înalţă-osanale

Se-aud ale Tale chemări către Cer.

Azi vin lângă Tine, păşesc pe-a Ta Cale!

Primeşte-mă, Doamne, Lumină-n eter!

Autor: Liliana Pascanu (poem publicat pe blogul Oglinzile Sufletului, sub copyright de autor)

Mireasa Cerului

 

Aş vrea să fiu Floarea de Crin care cântă

În zorii de ziuă, spre Soare dansând,

Să-mi fac din petale o rochie sfântă

De albă de Mireasă, aievea visând.

Aş vrea să-I fiu albă, plăcută mireasmă,

Altarul să-mi plângă de dor răscolit,

Prin genele-albastre din catapeteasmă

Să-L văd cum m-aşteaptă Acela dorit.

 

Aş vrea să fiu Floarea de Crin care ştie

Că toată durerea în veci s-a sfârşit,

Că trupul Luminii de-acum o să-mi fie

Alături de sufletul meu înflorit.

Aş vrea să-I fiu pas peste albe covoare,

Gustând din corolă parfumul de mir,

Curată minune să-I fiu la picioare,

Boboci nesfârşiţi de Iubire pe-un fir.

 

Aş vrea să-I fiu Floare de Crin la icoana

La care mă-nchin dimineaţa, în zori.

Nectarul din mine să-I fie pomana

La nunta-I finală cu albele-mi flori.

Pe frunte aş vrea o cunună de stele,

Şi-n poală de rochie a Lunii sclipiri

În piept numai raze de Soare, fidele,

Să-mi fie eternele mele zidiri.

 

Aş vrea să fiu Floarea de Crin adorată

De Cel către care, smerită, păşesc,

Să-mi ierte polenul acela de fată

Pierdut printre genele care-L privesc.

Să-mi şteargă trecutul ce încă mă doare,

Nuntirea să-mi fie curatul Hotar,

Senină, deplină şi caldă uitare

Să-mi fie, prin voal de Mireasă, un Dar.

Autor: Liliana Pascanu (poem publicat pe blogul Oglinzile Sufletului, sub copyright de autor)

"Când spui "Femeia"

Când spui „Femeia“, ai spus „Mama“, și-ai spus „Soția“, „Fiica“, „Sora“,

și-ai spus ființa cea mai scumpă și mai iubită tuturora,

și-ai spus iubirea, și căldura, și frumusețea fără care

ar fi-un pustiu, și-ar fi-o durere, și-ar fi-o tristețe tot sub soare.

Ce gol și ce singurătate era în cele șase zile

când nu era în rai Femeia pe toate luminându-i-le,

iar când a fost făcută dulce, ca dintr-un vis, ca dintr-o rană,

ce minunată întregire le-a dat ființa diafană.

E-adevărat că prin Femeie a mai venit și întristarea,

dar fără ea n-ar fi viața și n-ar fi binecuvântarea,

n-ar fi cântarea, nici sărutul, nici dor sau lacrimă sub stele

și ce-ar fi lumea fără-acestea și ce-ar fi viața fără ele?

Să-L binecuvântezi pe Domnul și mulțumește-I c-a făcut-o

iar fața Mamei și-a soției adie-o dulce și sărut-o

pe fruntea Sorei și-a Fetiței, fă semnul binecuvântării

cu mângâierea cea mai sfântă a bucuriei și-a cântării.

N-o întristați, ci mângâiați-o și ajutați-o cu iubire

să-și ducă sarcina și crucea frumos și Ea spre mântuire

căci când Ea plânge toate, toate sunt chinuite și-ntristate

iar când zâmbește Ea, ce cântec și ce lumină vine-n toate.

...Fii binecuvântată dulce și scumpă Mamă și Soție

și Sora și Fetița noastră, fiți fericite pe vecie

cu lacrimi sărutăm obrajii și ochii voștri-n sărbătoare

și-ntreaga dragoste ne-o punem pe-al vostru suflet ca o floare."

____________

Traian Dorz

"Cântec femeiesc

Aşa e Mama şi a fost Bunica,

Aşa suntem, Femei lângă Femei,

Părem nimic şi nu-nsemnăm nimica

Doar nişte „Ele" ce-i slujesc pe „ei".

Ei neglijenţi, iar Ele foarte calme,

Ei încurcând ce Ele limpezesc,

Ei numai tălpi şi Ele numai palme,

Acesta e destinul femeiesc.

Şi-n fond, ce fac Femeile pe lume?

Nimic măreţ, nimic impunător.

Schimbându-şi după ei şi drum şi nume

Pun lucrurile iar la locul lor.

Cu-atâţia paşi ce au făcut prin casă

Şi pentru care plată nici nu cer

De-ar fi pornit pe-o cale glorioasă

Ar fi ajuns şi dincolo de cer.

Ei fac ce fac şi tot ce fac se vede,

Ba strică mult şi Ele-ndreaptă tot

Şi de aceea nimeni nu le crede

Când cad, îmbătrânesc şi nu mai pot.

Aşa e Mama şi a fost Bunica

Şi tot ca Ele mâine eu voi fi.

Ce facem noi, Femeile? Nimica,

Decât curat şi uneori copii.

Suntem veriga firului de aţă

În fiecare lanţ făcut din doi,

Ce greu cu noi, Femeile în viaţă,

Dar cat de imposibil fără noi..."

__________________

Adrian Păunescu

"Legenda cuvântului Mama

Legenda spune că un prunc, înainte de a se naște se întâlnește cu Dumnezeu:

"Dumnezeul meu, eu merg în lume și nu știu ce voi face acolo. Sunt atât de mic și de fragil..."

"Pentru tine am pregătit acolo un înger..."

"Doamne, dar nu știu limba oamenilor, cum o să mă înțeleg cu ei, cum o să mă adaptez?"

"Ingerul pe care ți l-am pregătit te va învăța limba lor..."

"Doamne, am auzit că în lume sunt multe rele. Cum o să le pot dovedi?"

"Ingerul pe care ți l-am pregătit o să te apere de rele... fii fără grijă..."

"Doamne și cum o să mă pot întoarce la tine?"

"Ingerul pe care ți l-am pregătit o să-ți spună cum te vei putea întoarce la mine."

S-a lăsat liniștea în ceruri...a sosit timpul ca bebelusul să plece în lume... dar a mai întrebat încet:

"Doamne... cum se numește îngerul pe care mi l-ai pregătit?"

"Numele nu e important... dar tu îi vei spune "Mama" 

Autor necunoscut

FEMEIE!

,,Ai grijă de tine, de prezența ta, de felul in care arăți în fiecare zi.

Aranjează-te ca și cum ai merge la o petrecere.

Viața chiar e o petrecere. Nu există alta mai mare ca ea!

Baia zilnică, pieptănatul, hainele, toate atractive, mirosind a parfum, a curat, a bun-gust. Bunul gust este gratis, nu costă nimic.

Fă ca oglinda ta și ochii care te privesc să se bucure.

Nu te Închide în casă sau în camera ta.

Nu te juca de-a închisoarea, de-a deținuta voluntară.

Iubește exercițiul fizic ca pe tine însăți.

Un moment de gimnastică, o plimbare rezonabilă în interiorul casei tale sau în afara ei. Sau macar deschide ușa, udă trandafirii, răspunde la telefon, dansează - chiar daca ești singură, fă orice mișcare, dă-te jos din pat și te ridică de pe canapea.

"Împotriva lenei, hărnicie".

Ai o vârsta? Evită atitudini si gesturi de bătrână dărâmată, cap plecat, spate cocoșat, târâit de picioare. Nu, nu! Așa ceva nu e permis!

Fă mai bine, astfel ca, pe unde treci, oamenii să nu se poată abține să te admire, complimentându-te:

"Frumoasa femeie! Ce doamnă!”

Amintește-ți: firele albe...se pot vopsi! și ridurile...se pot disimula cu un zâmbet larg!

Târâtul picioarelor? Nu! Asta chiar e semn de bătrânețe.

Nu vorbi despe vârsta ta și nici nu te plânge de durerile tale,  reale sau imaginare. Altfel, ajungi să te crezi mai bătrână și mai bolnavă decât ești în realitate și cu timpul te vei trezi singură.

Oamenilor nu le plac povești despre boli si spitale.

Când te întreabă "ce faci?", tu raspunde-le : "Foarte bine! Divin! Genial!"

Cultivă-ți optimismul, mai presus de orice.

"Pune fața bună vremii rea".

Fii pozitivă în gândire, bine-dispusă in cuvinte, luminoasă la chip, amabilă în toate.

Nu fi o babă cătrănită.

Vârsta? Nu e chestiune de ani, ci o stare de spirit. Ai vârsta pe care tu vrei s-o ai.

"Sufletul nu îmbătrânește .”

Încearcă să-ți fii utilă ție însăți și celorlalți.

Nu ești parazit si nici o creangă ruptă din copacul vieții.

Bazează-te cât poți de mult pe tine. Și ajută: ajută cu un zâmbet, un sfat, un serviciu. Deschizându-te către ceilalți, te va scuti să stai tot timpul cu gândul la "eu", "vai", ... tristă și însingurată.

"Doar când spargi nuca ajungi la miez".

Lucrează cu mâinile și mintea ta. Munca e o terapie infailibilă- orice activitate, fizică, intelectuală sau artistică.

Fă ceva, orice. Ce îți place și ce poți. Ocupă-ți timpul, nu il risipi. Citește, ascultă muzică, vezi un film bun.

"Activitatea e o binecuvântare și medicament pentru multe rele".

Nu trăi tânjind după trecut.

Nu-ți condamna lumea și nu-ți blestema momentul acum.

Nu trăi din amintiri, privește spre viitor cu bucurie.

Stabilește-ți obiective noi, fă-ți planuri, visează...!

Pozitivă, mereu! Negativă ,niciodată!

Fiecare ar trebui sa fim precum Luna: destinată să lumineze noaptea și ca Soarele: menit să dea caldură mereu...”

- Aurora Garcia -

„8 martie nu este o zi sărbătoare, domnule!

8 Martie nu e despre ce crezi tu, domnule care tocmai cumperi un snop de ghiocei, o cutie cu bomboane sau te concentrezi să trimiți un mesaj “drăguț”, pentru că “așa se face” azi. Nu este despre cadouri, mai scumpe ori mai puțin scumpe, îți faci griji inutile. 8 Martie este ÎNCĂ despre lupta pentru egalitatea în drepturi sociale și economice cu voi. După mai bine de 100 de ani!

Înțelegi de ce azi am prefera să vedem că-l iei de guler pe cel care își insultă sau își bate soția, că faci lobby pentru ca o femeie să ocupe poziția pe care știi că o merită, că renunți la sexisme și toate discriminările de gen, că respecți alegerile unei partenere, mai ales când acestea te exclud din viața ei, că iei apărarea unei nefericite victime ale misoginismului și proastei creșteri?

Astăzi este despre ce vei face tu, bărbat, ca măcar o femeie să-și recâștige demnitatea. Este despre încălcarea asumată a dezonorantului pact nescris dintre bărbați. Este despre a fi și tu un pic feminist. Și abia asta ar putea fi un motiv de sărbătoare și de urat La mulți ani!

Pentru că, altfel, 8 Martie nu este decât o zi a rușinii în calendarul omenirii, din care voi reprezentați jumătate! Jumătatea infatuată care conduce, taie și spânzură, cu vorba și cu fapta, și care se simte confortabil cu toate aceste fronturi deschise, pe care încă mai mor femei.

O îmbrățișare caldă femeilor pentru fiecare luptă și izbândă, dar și bărbaților care le respectă pentru ceea ce sunt, pot și fac!”

Autor: Catchy, https://www.catchy.ro/8-martie-nu-este-o-zi-sarbatoare-domnule/108819?fbclid=IwAR26yi0_F0lW4DV_-iLI3KzO8DSjnR_DistbKbHUN1KAepI0bX-JLj3ImCU

„De 8 martie, vreau mai mult decât dulcegării, parfum și flori.

Este adevărat că, în multe țări, 8 martie este asociat cu feminitatea și cu acele atribute, comportamente și roluri ce îi sunt asociate: gingășie, sensibilitate, compasiune, toleranță, înțelegere, sprijin, maternitate, hrănirea celor din jur. Dar Ziua Internațională a Femeii a plecat de la obținerea de drepturi. Comemorăm și promovăm toate realizările femeilor din toată lumea, fie sociale, economice sau politice și aducem atenția asupra inegalităților, discriminării și violenței încă prezente în viață femeilor.

(...)Da, sunt plăcute dulcegăriile romantice ale bărbaților! Un buchet de flori, eventual o bijuterie eventual şi un parfum ne aduc zâmbetul pe buze. Însă, în felul acesta obținem atenție doar pentru o zi, sub forma unor cadouri materiale. Totuși, de 8 martie, sărbătorim drepturile noastre, ale femeilor din toată lumea. Că putem să votăm sau că nu depindem de acordul bărbatului ca să avem un job sau un împrumut bancar, așa cum încă se întâmpla acum o generație sau două în Belgia. Că putem decide dacă să păstrăm un copil sau nu, că avem dreptul la propriul salariu.

8 martie este și ocazia perfectă în care să tragem semnale de alarmă și să protestăm împotriva discriminării femeilor. În mediul profesional, încă nu avem aceleași oportunități pe care le au bărbații. Pe același post, o femeie primește, de multe ori, un salariu mai mic decât al unui bărbat. O sarcină este, din nefericire, în multe medii profesionale, motiv de a concedia o femeie, de a o marginaliza sau de a o penaliza. De câte ori nu am auzit la interviuri faimoasele întrebări: “(Când) Aveți de gând să faceți copii?” sau pur și simplu “Aveți copii?”. Nu am întâlnit încă bărbați care să fie întrebați la interviuri când au de gând să aibă copii și dacă asta le-ar reduce productivitatea și motivația de a fi trup și suflet pentru job.

Acasă, inegalitățile dintre femei și bărbați sunt multiple. (...)De asemenea, violența domestică asupra femeilor este încă un fapt des întâlnit. Obiectivizarea sexuală a femeilor trece adesea neobservată, mai ales în culturile machiste. Violențele medicale, femicidul,  violurile, mutilările genitale ale fetițelor, àpropo-urile sexuale și glumele sexiste „nevinovate”, hârțuirea,  dar şi simpla depreciere și ofensare a femeilor, chiar și în mediile considerate elitiste, sunt încă parte din cotidianul feminin.  Hai să nu mai trecem cu vederea toate aceste injustiții!

Aşa că, de 8 martie, hai să nu ne mai așteptăm doar la bijuterii și flori! Ce-ar fi dacă ne-am cere drepturile și am cere să fim respectate și apreciate pentru toate contribuțiile noastre, fie ele și cele mai minore, acasă sau la muncă. Şi nu doar astăzi, ci și în orice altă zi din restul anului?”

Autor: Gabriela Doicaru, pe pagina Catchy https://www.catchy.ro/8-martie-mai-mult-decat-dulcegarii-parfum-flori/143136?fbclid=IwAR0uZk1ktEn796DAneJ6Yw7jKADFkpLzt_M5dh-2avs90peG9LeTUBbksTs

Despre discriminarea intre sexe, experiment cu copiii.

Concluzia: discriminarea este inoculata si aplicata repetitiv pana la impunere.

https://web.facebook.com/finansforbundetNO/videos/10156793637468273

„Bărbații adevărați iubesc ziua de 8 martie. Bărbații adevărați iubesc femeile din viața lor. Mama, sora, iubita (aici încadrez eu soția sau partenera), sora, colega, fiica. Ei știu că 8 martie este doar o altă zi în care pot fi recunoscători pentru toată frumusețea vieții pe care o trăiesc alături de ele.

Bărbații adevărați le aduc flori în orice zi a anului, dar de 8 martie știu că mai au încă un motiv să facă asta. Nu există bărbați adevărați care să nu fie mândri de faptul că viața le-a oferit o șansă atunci când au întâlnit-o pe “ea”. Bărbații adevărați se poartă frumos cu iubita lor, o sprijină și o ocrotesc. Ei știu că acesta e cel mai bun exemplu pentru a le arăta copiilor lor că iubirea e singura ancoră din viața lor.

Iubirea e cea care trece peste orice și mai ales, peste timp. Căci nu există timp mai potrivit pentru iubire decât orice moment în care se simt “cei mai iubiți dintre pământeni”. Ei știu că doi înseamnă de fapt unul. Că doi nu poate exista decât în și pentru iubire. Din iubire suntem născuți, și doar prin iubire ne salvăm.

Bărbații adevărați sunt generoși. Ei știu să aducă mângâiere și sprijin celor în nevoie. Ei știu că nu doar banii sunt totul. Ci doar un mijloc prin care își pot arăta iubirea. De aceea femeile adevărate iubite de bărbați adevărați nu se simt întregi fără ei. De aceea ele îi iubesc fără limite. Și de 8 martie. Și mereu. Doar așa suntem nemuritori”

Autor: Florina Ungureanu, pagina Catchy https://www.catchy.ro/barbatii-adevarati-iubesc-ziua-de-8-martie/159095?fbclid=IwAR2uuNqgcSFH1A4BHmwyW9hZX3z4bNStSEgoKBM7IBMVqdWTzeH2wAimniM

„La mulți ani tuturor Zeițelor de ziua internațională a femeii!

Voi sunteți păstrătorii celor mai înalte viziuni și răspunsul rugăciunilor strămoșilor voștri. Toate visele, darurile spirituale și puterea lor sunt imprimate în ADN-ul tău. Onorează-i.

Amintește-ți cine ești, ridică-te și

Activează divinul feminin.

E timpul să rupem ciclul, să eliberăm vechile credințe; e timpul să transmută și să alchimizăm durerea, frica și greutatea ca să putem naște noul pământ, o lume mai bună.

Strălucește-ți lumina în fiecare zi și ridicați-vă reciproc; dansați și sărbătoriți-vă unicitatea.”

Anne-Marie Constantin

„Femeia a primit un dar de la Dumnezeu: CREAȚIA.

Poate crea haos sau fericire, poate crea viață sau moarte, poate aduce vindecare sau crea boală; depinde ce energie accesează.

Ea creează viață, poartă în pântece copii, îi aduce pe lume și devine FEMEIA-MAMĂ. Copiii vor deveni ceea ce este mama cu adevărat, nu ceea ce vrea să arate că este.

Bărbații, cei pe care îi înțelegem sau nu, pe care îi judecăm sau îi onorăm, cei pe care îi iubim sau îi condiționăm, au fost creați de mame.

Iar atunci cînd o Femeie matură întâlnește un Bărbat, ea știe că el se va transforma în varianta lui mai bună.

Regina va onora Regele.” Edith Elisabeta Kadar

„Ființa feminină a fost aleasă de Creator să fie singurul portal între tărâmul fizic și cel spiritual.

Femeia este singura forță de pe pământ suficient de puternică să aducă spirite nenăscute aici, pe această planetă.

Femeia este singura cale de acces în această lume!

Deci, spune-mi, de ce nu o/ne tratăm la adevărata ei/noastră valoare?”

Via Conscious Reminder Beyond

"Știu că suntem mereu comparate cu niște flori, știu că se spune că nu există femeie urâtă, dar multe cuvinte sunt doar aruncate în vânt, de dragul aplauzelor sau al piruetelor estetice... și acolo rămân.

E cert doar că nu există femei bătrâne sau urâte care să facă reclamă la parfumuri, mașini , ciocolată, bijuterii, cosmetice etc. Poate doar în roluri ridicole. Nimeni, dar nimeni dintre noi nu-și imaginează că propria mamă ar putea primi un rol într-o reclamă la o casă celebră de modă sau de bijuterii, de exemplu, pentru că, pur și simplu, advertiserii consideră că mamele obișnuite nu sunt demne de o asemenea onoare. Iar dacă și-ar călca cineva pe inimă și i-ar încredința un rol, trei sferturi din acest glob pământesc ar râde. De mama. De mama ta, care te-a crescut. Și care are riduri. Și care poate că are rădăcini de păr nevopsite, albe. Și cearcăne. Și kilograme în plus. Și celulită. Și glezne groase. Dar care și-ar da oricând sufletul pentru tine.

Nu există artiste despre care să nu se spună la un moment dat, cu disperț suveran: ''ia uite, a îmbătrânit și asta, s-a băbit, gata, s-a terminat cu ea etc.''

Femeia României anului 2023 e încă vinovată de îmbătrânire, i se confiscă dreptul la admirație, la fascinație și la opinie. Senioarele României anului 2023, după o viață de trudă, sunt doar simple babe, tolerate cu o bonomie un pic ironică, sau măcar cu un pic de amuzament, așa cum tolerezi tâmpeniile unei pisici debile.

În plus, femeia anului 2023 încă se recomandă cu profesii de gen masculin și încă are restricția de gen a gramaticii. Ea nu e profesoară, e profesor. Ea nu e doctoriță, e doctor. De ce?

Mai devreme sau mai târziu, mare parte din societate scuipă femeile, cândva simbol, ca pe niște măsele stricate, dacă ele au indecența de a îmbătrâni, a se îngrășa sau de a nu mai fi mereu ca scoase din cutie. Nu se știe prin ce minune, de 8 Martie, iată, toate femeile devin -pentru aceeași societate- zeițe ale frumuseții și ale gingășiei. Motorul vieții. Ha-ha! Mda....

Așadar, azi, că e ziua noastră, să ne fim aproape în gânduri de bine și să nu lăsăm spectrul frumuseții eterne să ne macine restul anilor. Să nu ne mai lăsăm îngenuncheate de obligația de a fi purtătoare de norme estetice. Și, mai ales, să ne susținem!

La mulți ani tuturor femeilor, dar mai cu seamă mamelor care nu arată frumos ca mama lu' cutare, nevestelor care nu arată frumos ca nevasta lu' cutare, femeilor imperfecte, de imaginea cărora se rușinează uneori soții și fiii, ori femeilor singure, sau în relații toxice, pe care fericirea le tot ocolește. Pentru că ele există, au existat și vor exista. Dar ele sunt cele care țin greul lumii pe umeri și duc viața, așa cum e ea, uneori crudă cu ele, mai departe.

8 Martie este Ziua Internationala pentru drepturile femeilor. Aveți drepturi. Apărați-vă!”

Camelia Radulian

"8 Martie este despre demnitate, curaj, libertate. Despre lupta pentru drepturile femeilor. Gîndul meu este azi la cei care au luptat pentru ca eu să pot scrie azi liber despre drepturi. Și pentru a mă bucura că sînt femeie, a iubi că sînt femeie, nu doar a accepta că sînt femeie. Lor, femei și bărbați, le mulțumesc.

8 Martie este în același timp, pe-aici, prin părțile noastre, sărbătoarea recunoștinței față de mamele, bunicile, străbunicile și tot șirul de femei care ne-au adus pe lume, ne-au crescut, încă ne cresc, pentru că mamă poți deveni la un moment dat, dar nu ai cum vreodată să te retragi din rolul de mamă, ne poartă de grijă și de iubire toată viața lor, de pe ambele maluri ale existenței, ne-nvață și pe noi să iubim, ne mustră, ne ocrotesc, ne trăiesc, cum și noi le trăim pe ele. "Ana Barton

„Dacă n-ai văzut încă o femeie care iubește, atunci n-ai văzut niciodată o femeie frumoasă.” Camil Petrescu

,,A fost odată un suflet care a venit din stele pentru a se întrupa pe Pământ, pentru a învăța să iubească, să-și găsească lumina și să o ofere lumii...

Si a venit ca Femeie.

Ea a ales să retrăiască rănile abandonului și trădării pentru a afla că iubirea nu depinde de nimic și de nimeni, ci este mereu acolo, în lăuntrul ei...

Ea a cunoscut teama de a nu fi suficientă, frica de gol, frica de a fi singură, pentru a înțelege că ,,a face" nu va înlocui niciodată pe ,,a fi", că nu a fost niciodată singură, nici măcar în cea mai adâncă tăcere...

Ea a experimentat violența, manipularea, dorința de a muri pentru a simți întreaga valoare a vieții și a libertății...

Și-a ascuns vulnerabilitatea, și-a închis inima de teamă să nu fie rănită, s-a prefăcut că este puternică, insensibilă, pentru a-și descoperi puterea sensibilității și puterea iubirii, cu inima deschisa...

Ea știa că îndoiala, pragmatismul, erau duse până la extrem, astfel încât sensul vieții, al credinței și al încrederii să i se dezvăluie...

Ea a experimentat minciuna, pentru a învăța bogăția sincerității, dându-i impulsul să-și găsească adevărul...

Și-a străbătut umbrele pentru a-și accepta în sfârșit lumina, să își descopere talentele și să le întruchipeze, să înțeleagă că scopul pentru care a venit, până la urmă, este să împărtășească, să transmită, să radieze și să iubească, în toată smerenia...

Odinioară, un suflet a venit să se încarneze pe Pământ pentru a reaprinde stelele... și pentru a lucra printre ele, ajutând la apariția unei lumi noi...”

Frédérique Roussel

“Când femeile se roagă... Cerul freamătă ușor, Dumnezeu le-ascultă glasul și trimite ajutor.

Când femeile se roagă... Lângă ele ingeri stau să le-aduca bucurie, și nădejde, dacă n-au.

Când femeile se roagă... Dorul lor se duce sus, printre nori și printre stele, până-n fata Lui Iisus.

Când femeile se roagă... Gândurile prind contur, veșnicia se deschide, celor dragi, de primprejur.

Când femeile se roagă... Și ghețarii se topesc, ploi de lacrimi udă cerul, inimi reci se încălzesc.

Când femeile se roagă... Se deschide-un sfânt izvor, ce e plin de bunătate, pentru cei din jurul lor.

Când femeile se roagă... Aduc viața unde nu-i, umplu Terra de speranță, împărțind-o orișicui.

Când femeile se roagă... Nici pelinul nu-i amar, căci e îndulcit cu lacrimi și e încălzit pe jar.

Când femeile se roagă... Greutățile-s mai mici; cu Iisus, mergând de mână, uriașii sunt pitici.

Când femeile se roagă... Ridică-te de pe jos, căci acel ce le-ntărește este chiar Iisus Hristos”.

Dumnezeu și Maica Domnului sa te binecuvanteze! Har și pace sufletului tău!

Autor: Preot Ioan 

„Spală vase, spală haine, întinde rufe, spală pe jos, fă de mâncare, fă curățenie, calcă. Fă-te frumoasă, creşte-ți copiii, du gunoiul, fă patul, dă de mâncare la copii, fii elegantă, fii discretă, nu te plânge.

Vino devreme acasă, fă-ți timp pentru tine, epilează-te, machiază-te, pensează-te, îngrijeşte-te, fii drăguță cu oamenii. Mergi la piată, intuieşte ce vor să mănânce membrii familiei. Suportă-le reproşurile despre cât de sărată e mâncarea. Nu ucide pe nimeni. Iartă, treci peste. Mai strânge nişte resturi de mâncare lăsate pe masă şi vezi că a mai apărut o farfurie în chiuvetă.

Tot ce trebuie să faceți este să fiți extrem de recunoscători dacă aveți o femeie acasă care face jumătate din cele enumerate mai sus. Dați-i o floare, ridicați-vă fundul de pe scaun când vine acasă, luați-o în brațe, respectați-o şi puneți-o înainte de orice pe lumea asta pentru că fiecare clipă din viața ei e un sacrificiu în cinstea voastră.

Această ființă se numeşte FEMEIE, mamă, soră, iubită, soție.”

„Multe femei au de lucrat la a elibera convingerea că sunt egoiste dacă au grijă de ele, dacă se gândesc la ceea ce este benefic pentru ele.

Femeile au fost învățate să facă din cei apropiați o prioritate și să se pună pe ultimul loc în propria viața. Li s-a spus că sunt egoiste dacă se gândesc și la ce este bine pentru ele, în loc să se gândească la ce este bine pentru cei apropiați. Ele au fost învățate că trebuie să îndure/ să se sacrifice pentru familie.

Femeile „se sacrifică” pentru copii, pentru soț, pentru familie și nu își permit să-și trăiască propria viață, să fie autentice, să își urmeze visurile, iar dacă uneori își mai permit să își ia puțin timp și pentru ele, se simt vinovate.

Mai ales când sunt mame, femeile merg pe ideea „Este egoist din partea mea să îmi doresc să-mi împlinesc visurile”/ „Este egoist din partea mea să ies din această relație și să-mi las copiii fără tata. Trebuie să stau în aceasta relație și să suport totul, pentru copii”, etc.

Dacă vreți să evoluați, este absolut necesar să dați drumul acestei credințe de vibrație joasă că este egoist din partea voastră să aveți grijă de voi, să vă urmați visurile, să refuzați să mai rămâneți într-o relație toxică, să refuzați să vă sacrificați viața pentru alții, să refuzați să vă mulțumiți cu firimituri, să vă puneți pe primul loc în ordinea priorităților proprii.” (Lorie Ladd) Traducerea Mihaela Dan

"Am învățat că valorez. Că sunt un om pe care îl iubesc. Am învățat că știu să mângâi, să protejez, să rabd, să-mi cer iertare, să mă îmbunătățesc, să lupt. Am descoperit că am multă putere în mine. Că toți oamenii care au poposit în viața mea, indiferent dacă au stat mai mult sau mai puțin, mi-au lăsat în dar niște amintiri care să mă ajute să cresc.

Am învățat că merit să fiu iubită, înțeleasă, protejată. Știu, sună stupid s-o zic așa cu voce tare, dar e ceva ce-am descoperit de curând... Merit să fiu luată în brațe pe sus, și-aș sta plimbată așa până la marginea lumii. M-aș așeza acolo, cu picioarele bălăngănind și-aș număra stelele sau melcii sau mărăcinii sau ce se găsește acolo unde se termină pământul...

***

Sunt bine.

M-am vindecat.

Corpul meu n-a uitat lacrimile, țipetele, amenințările, minciunile. N-a uitat neglijența, ranchiuna și comportamentul misogin. N-a uitat durerea unui război care nu era al meu.

***

Chiar dacă m-au trântit până m-am făcut țăndări, simt că nu mi-au ciuntit curajul de-a fi blândă. Și merit, merit, merit înapoi toată iubirea pe care eu știu s-o dau.

***

Inima s-a vindecat.

***

Merit să fiu iubită. Nu doar dorită, nu doar vânată ca pe-un trofeu, nu doar acceptată ca o sălbatică ce trăiește în jungla ei.

Iu-bi-tă. A-do-ra-tă. Așa cum sunt.

Să iubească fiecare părticică din mine, să mă răsfoiască încercând iar și iar să mă cunoască, să mă asculte ore în șir, să spargă codul inimii mele, să mă țină în brațe, să fugă cu mine în pădure, să nu-și poată muta privirea din ochii mei, să mă facă să râd, să se întrebe ce mi-ar plăcea la micul dejun, să mă viseze, să mă sfătuiască, să-mi vadă pe chip orice urmă de umbră. Să-mi simtă lipsa când nu sunt în preajmă.

Să-mi fie...

Și-acel om care va reuși să pășească pe porțile pieptului meu va ști că dacă am să-l pot iubi după tot ce mi-au făcut... e pentru că nimeni, nimeni, nimeni nu va reuși vreodată să-mi stingă blândețea. "

Autor: Laura Baban

Sneha -So This Is Love #디즈니영화 #cinderella

08.03.2023

Notă copyright: 

Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat de legea drepturilor de autor. Toate textele si poeziile publicate pe acest blog sunt creatia autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pascanu, cu exceptia celor care au alta specificatie, la care este mentionata in mod explicit sursa. 

Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare sau recenzii, cu menţionarea sursei. 

Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea şi unicitatea!

Îţi doresc lectura placuta!

Cu drag,

Liliana Pascanu