Handyman si Energia Zeitei

Textul de mai jos este scris azi de Adrian.

L-a postat pe FB pentru a semnaliza un aspect demn de contemplat: sa traim si sa ne bucuram de viata din plin, cu tot sufletul, plenar, deci si odihnindu-ne, si celebrand, nu doar bifand diferitele realizari, succese si victorii umane! 

Aviz celor care nu mai vor sa celebreze nimic din aceasta viata, care-si refuza bucuria marcarii unor ocazii mai speciale, care nu-si mai dedica nici o zi deosebita, nici Valentine's Day, nici Dragobete, nici 1 Martie, nici Ziua Femeii/8 martie, care nu mai sarbatoresc nici Craciunul, nici Pastele, nici Revelionul, nici nimic. Ascunzandu-se sub perdeaua "detasarii" de "falsele constructe ale sistemului" sau sub umbrela "conspirationismului", ei ajung sa includa totul intr-un automatism cotidian,  intr-o platitudine si o blazare generalizata, creandu-si astfel o viata stearsa, stinsa si cenusie.

*

"Universul are modul sau, uneori umoristic, de a ne pregati pentru diverse perioade din viata noastra...

Ne mutasem de curand la tara, acum cativa ani, si tot ce era in jurul nostru parea sa strige cu disperare dupa reparatii si imbunatatiri. Si, totusi, era una dintre cele mai bune case pe care le vazusem, cea despre care stiam, de cand am vazut-o in poze, ca este cea mai potrivita pentru noi, in etapa aceea din evolutia noastra.

Cred ca in a doua sau a treia seara, nici bine nu ne asezasem noi strictul necesar la indemana, prin jurul camerei unde ne stabilisem, ca suna telefonul, un numar necunoscut.

O doamna distinsa, cu ton grav, m-a intrebat daca la telefon este Handyman (om priceput, om bun la toate etc...). I-am raspuns ca nu, desi aveam si atunci o parere buna despre abilitatile mele tehnice in mai multe domenii. Totusi, numele meu era altul si nu facusem nici o modificare in acest sens.

A urmat apoi un dialog suprarealist, in care parea ca sunt intr-o sala de tribunal, in care auditoriul furios striga catre mine vorbe de duh, din care se intelegea ca dadusem anunturi prin ziare/site-uri doar ca sa ma aflu in treaba si sa pacalesc oamenii.

Cu greu, folosind un ton bland, dar ferm, am reusit sa o fac pe distinsa doamna sa inteleaga ca nu sunt Handyman (care parea sa fie o firma sau un pfa cu acest nume, care daduse anuntul), dar, totusi, nu reiesea cum a ajuns numarul meu de telefon in acel anunt pe care il citise ea. Aici am avut o banuiala. Numarul meu de telefon contine doua 0-uri si uneori, dupa cum am aflat mai demult, cand aveam telefon fix cu doua secvente de trei numere identice, oamenii dubleaza cand apasa pe taste, reiesind un alt numar.

I-am explicat dupa cum m-am priceput mai bine treaba aceasta, si mi s-a parut ca se resemneaza ca mesterul pe care il cauta nu eram eu.

Totusi, intelegand ca am anumite insusiri sufletesti din tonul si rabdarea mea, a inceput sa isi exprime nemultumirea profunda fata de mesterii care au dezamagit-o destul de mult si care, se pare, lasau anunturi prin ziare/site-uri pe care nu le respectau.

Mi-am exprimat compasiunea si am ajuns la finalul discutiei intr-un mod mai amical, dupa care i-am urat succes in demersurile ei. Se pare ca era vorba de o problema la chiuveta...

Ei bine, dupa acest dialog telefonic incredibil de lung cu o persoana necunoscuta, premonitor, am ajuns in primii doi-trei ani, din cei aproape cinci petrecuti acolo, la un nivel inalt de specializare in ceea ce priveste instalatiile santitare, acoperisurile, canalizarile, fitingurile, mufele, convertorii, furtunele, pompele submersibile..., dar si permacultura intuitiva, agricultura la (aparent) voia intamplarii.

Au fost si cazuri cand mesterii care au lucrat la renovarea casei noastre au apreciat ideile mele, chiar daca la inceput m-au privit cu superioritate. Unul dintre motive era ca nu stiam cum se numesc diversele piese si ansambluri folosite, chiar daca intuiam cum trebuie sa arate si sa functioneze.

La magazinul de instalatii, atunci cand mergeam impreuna cu Liliana, la inceput am fost intampinati cu zambete condescendente, dar apoi cu respect si solicitudine, cand au descoperit cat de inovativi suntem, chiar daca eram total inculti in privinta multitudinii de denumiri folosite pentru diverse piese. Chiar ne-am imprietenit cu cei de acolo si cred ca au regretat cand nu ne-au mai vazut.

Apoi, in gradina... Venind de la etajul 8 al unui bloc din Piata Iancului, am ajuns chiar din primul an la stadiul in care veneau oamenii din sat pe la vecinii nostri ca sa ne admire gradina peste gard. Asa au aflat ei de broccoli, quinoa, chia si alte plante de care Ardealul nu auzise inca (cel putin, nu in zona in care ne aflam).

Cartofii dulci au fost picatura care a umplut paharul. Mamaita vecina, maestra absoluta a gradinilor - pana au ajuns bucurestenii ciudati de langa ea - a inceput si ea sa cultive broccoli, dar l-a pus cam in fundul gradinii si a trebuit sa instaleze si o pompa ca sa-l poata iriga la 40-50 m de fantana...

Cu alte cuvinte, ce vreau sa zic este ca, intr-un fel propriu, chiar am ajuns un handyman, dar unul care nu a dat niciodata anunt la ziar sa isi ofere serviciile (si nici nu o va face).

Universul m-a prevenit, nu am luat in serios, dar de ce ti-e scris nu scapi. :))

La prima vedere, poate sa para ca mesajul meu este unul de lauda de sine. Dar, abia acum ajung la miezul sau...

Intotdeauna am parcurs etapele vietii si lectiile lor foarte repede.

Apoi, impreuna cu Liliana, am continuat acest trend care, trebuie sa spunem, ne-a adus si multe provocari, dar si satisfactii greu de imaginat, cum a fost admiratia unor oameni care faceau agricultura de zeci de ani si care aveau in ADN aceasta deprindere, fata de noi, cei novici si nepriceputi, parasutati din bloc la tara, intr-un sfarsit de noiembrie umed si rece.

Dar exista si un revers al medaliei.

Trebuie sa te mai si opresti, sa te relaxezi si sa te bucuri ca existi...

Sa celebrezi orice (inclusiv Valentine's day, inclusiv Dragobete, inclusiv orice).

Aceasta este Energia Zeitei pe care, multi oameni intrati pe spiritualitate automata (fuga) pare ca au pierdut-o...

Daca nu intelegi acest lucru, ajungi intr-un "no man's land " (taramul nimanui) in care te intrebi in ce lumi ai mai putea petrece cateva secole, pana cand sa se poata infiripa o sincronizare cu lumea in care te afli.

Ce vreau sa spun este ca Eternitatea este in fiecare moment daca ne mai si relaxam in energiile Zeitei, cele care prind din ce in ce mai multa intensitate pe Pamant.

Opriti-va atunci cand simtiti ca viteza a devenit prea mare ca sa mai aveti contact cu solul, bucurati-va si celebrati unde ati ajuns, apoi lasati noi inspiratii sa vina.

Evitati (spun eu) acele presiuni cu date fixe, cand se spune ca urmeaza sa se intample nu stiu ce, in fiecare an, de multi ani (n.m. adica acele date pentru care unii fac previziuni alarmiste). 

Anii sunt o morisca ce se invarte in jurul Centrului.

Cand suntem in Centru, timpul devine prietenul nostru, ca o dantela pe care o intindem sau o strangem, dupa cum dorim sa decoram mediul de viata.

Zeita este aici si avem tot timpul sa ne bucuram de ea.”

Autor: Adrian Pascanu

03.03.2023