Un Furcullyssion, va rog!

Stiu, toata lumea cunoaste textul de mai jos. A devenit viral. Cei mai multi nici nu stiu cine este autorul. Eu am cautat pe Google si l-am gasit. 

Azi, textul mi-a iesit din nou in cale, asa ca mi-am zis sa-l pun si pe blog. Nimic nu-i intamplator. Cine rade citind acest text, rade, cine nu rade, nu rade. Dar poate ca o sa-i ajute cuiva care nu l-a citit sau cuiva care l-a citit si nu i-a dat importanta. ;-))))

*

Vroiam sa scriu mai mult despre englezismele folosite ostentativ (sau nu) in fata unei audiente care vorbeste romaneste. Pentru ca pe mine ma enerveaza la culme! :))

Stiu ca exista si defectele profesionale, adica automatismele lingvistice date de folosirea rutiniera a unor cuvinte, intr-un anumit mediu, dar nu ma refer la acestea, desi si acestea ma enerveaza la culme! :)

Ma refer la englezismele acelea care, folosite din doi in doi, la fiecare zece cuvinte romanesti, doar din dorinta de a epata, de a parea mai trendy, mai special, mai inteligent, mai superior. :))

Astea ma enerveaza la culme, intelegeti? Sunt snobisme cosmetizate cu un soi de intelectualism ieftin. Nu le suport! :)))

Nu e vorba ca nu stiu eu limba engleza si ca nu le-as intelege. Este adevarat, n-am studiat engleza in scoala, altele erau limbile straine studiate pe atunci, insa, intre timp, am invatat engleza dupa ureche si am ajuns sa o inteleg in proportie de 70-90%. Insa englezismele astea care pe mine ma enerveaza la culme, asa cum ati retinut deja, sunt cele pe care, oricum, toata lumea le intelege, stie ce inseamna, dar care, rostite intr-un context obisnuit, cotidian, amical sau domestic, par sa aduca un soi de aura de superioritate, de elitism, de statut superior social/intelectual/profesional celui care le rosteste. Adica, ele sunt folosite fix cu aceasta intentie. Si nu suport deloc asta! :)))

Stiu ca mai sunt persoane care vorbesc engleza zi de zi la serviciu, ca asa le este mediul de lucru (in general corporatistii, traducatorii si altii) si ca uneori le vine mai usor, in mod automat si mai rapid, sa se exprime prin anumite cuvinte in engleza decat in romaneste. Li se pare lor ca acelea ar fi mai sugestive, mai cuprinzatoare in sens, mai concrete sau mai concise in formularea unei idei care, in romaneste, ar presupune mai multe cuvinte. Totusi, amestecul de englezisme cu romaniste mi se pare de neiertat! Unfriend si Block, scurt, fara alte argumente! :))

Inteleg foarte bine ce inseamna automatismul profesional, am suferit si eu de aceasta boala, abia-abia m-am vindecat. Am lucrat toata viata, mai direct sau mai indirect, numai cu publicul si imi formasem, in timp, un comportament al "servirii" celuilalt, o atitudine profesionala pusa mereu in slujba celorlalti, a clientilor, a colegilor, a sefilor, un limbaj asertiv, dar dedicat ajutarii celorlalti, menajarii lor, rezolvarii problemelor lor, tratandu-le cu atentie si preocupare obiectiile si nemultumirile. Tocmai de aceea, ajunsesem sa raspund la telefon pana si membrilor de familie (care ma sunau in timpul cat eram la serviciu) cu replica "de ce m-ai sunat? cu ce te pot ajuta?" Deci, inteleg vicierea asta profesionala, greu de evitat cand iti devine o a doua natura prin repetitie indelungata. Totusi, odata constientizate, aceste limbaje, nefiresti in anumite contexte, pot fi vindecate, corectate. Daca se doreste. :))

Asadar, mi-am exprimat aceasta nemultumire, o scriu aici si ii dau foc, ca sa nu ma mai zgandare pe creieri si sa nu ma mai irite ori de cate ori mai dau de cate vreun englezism din acesta snob si enervant! ))))) Nu bag mana in foc ca o sa si reusesc doar dupa scrierea acestei postari, dar ma straduiesc, lucrez cu mine insami, cu sinele meu inalt, cu constiinta mea, bla, bla, bla, ca stiti si voi teoria, ca teoria, doar practica are intentii necurate. :))))

Deci, iata textul despre care vorbeam la inceput: 

*

"Mi-a spus astăzi o prietenă că e în ”a hurry”, că se grăbește la ”job” pentru un ”meeting office cu CEO”. De fapt a chemat-o directorul să-i faca o cafea. Și am înțeles-o, lucreaza la o multinațională, așa că jumătate dintre cuvinte îi vin în engleză. E ”assistant manager”, adică secretara directorului, dar la așa denumire, când dă cu ochii de ea un instalator, acesta crede că ea e numărul 2 în companie. Alt amic, cu care m-am întâlnit la ”bus” în stație, mergea la ”training”.

Pregătirea și instrucția sunt noțiuni perimate, acum se poartă ”training”. Una e să zici: mă pregătesc să ajung magazioner-șef la Lactate și alta e: „fac un training sa fiu operațional chief of Milk&Cheese Departament.” Acum lucrează ”part-time” ca ”promoter”. Adică, pentru cei mai puțini obișnuiți cu romgleza: împarte ”flyere” (fostele pliante) pentru un ”Gym” (fosta sala de sport) și este plătit pentru jumătate de normă.

Afară e un ”freezing rain” de te omoară. Aș fi vrut să zic măzăriche, dar mi-e că nu mă mai înțelege nimeni. Intru la ”supermarket” să ”grab a snack”. ”Snack”, pentru că ”gustare” îmi pute. Apropo, știu cum am preluat „supermarket” de la americani, dar nouă nu ne-a fost de-ajuns, așa că am inventat ”hipermarket-ul.” Dacă există cineva care să îmi spună care e diferența dintre ”supermarket” și ”hypermarket”, ii dau 10 ”apple juice!” Că sucuri de mere am văzut că nu mai au la raft. Optez între un ”snack cu steak” și unul cu ”ham.” „Friptură” sună din secolul trecut, iar șuncă nu mai mănâncă nimeni azi. În definiția românească, ”hypermarket”-ul cuprinde un ”supermarket”, plus alte magazine. Atunci care mai este diferența între un ”hypermarket” și un ”mall”? Sau ”mall”-ul e ”gigamarket”?

Ajung la birou, unde fetele vorbesc despre ”fashion” și ”make-up”. ”Moda” nu mai este un cuvânt la modă, iar ”machiajul” moare și el.

Pentru că oricât de agramat ai fi, dacă știi trei cuvinte în engleză păcălești 5 fraieri. E în ”trend”, nu în ”tendințe”, să folosești cuvinte în engleză.

O colegă ”account” și-a făcut un ”tattoo” pe ”body” (tatuaj pe corp ar suna de-a dreptul obscen, numai marinarii își fac tatuaje). O să ni-l arate la ”party”-ul din ”weekend”. Nu la ”petrecere”, să nu înțeleagă cineva că e cu taraf. Domne ferește! ”For God’s sake!”

În muzică nu mai avem orchestre sau formații, ci ”band”-uri. Pentru că, nu-i așa, orice mizerie ai cânta, altfel sună „Costel de la Calafat Band.” Care Costel Band nu mai cântă trei manele și două melodii furate, ci efectuează un ”performance fusion-evergreen” și manele!

Cartelele sunt ”prepay”, nu ”preplătite”. Nu le mai cumpărăm, ci le ”shopping”-uim (da, am auzit asta), după ce luăm ”cereal bars” de la raionul ”Diet” și ”toast” de la ”Bakery”.

Un coleg de la ”advertising”, nu de la ”publicitate” că e un cuvânt perimat, ne spune în ”coffee break” că la televizor a văzut un ”Breaking News”: Iohannis a ținut un scurt ”briefing”, așa a zis prezentatorul. Nici măcar el nu mai face conferințe de presă, penduleaza între scurt ”briefing” și ”silent briefing”.

Vă las acum, mă duc să ajung la un ”agreement” cu un coleg, dacă poate el să facă în locul meu un ”meeting report.”

Am luat din engleză cuvinte și le folosim prost. Confundăm la greu “a acomoda” și “to accomodate” (a asigura cuiva cazarea), “audienta” și “audience” (public), “support” și “support” (sprijin financiar). Traducem prin “a observa o lege” expresia “to observe a law” (a respecta o lege), pentru că ni se pare un verb cunoscut.

Nu contează cum vorbim, nu contează cât de prost combinăm limbile, important e să sune bine la ureche și să dăm impresia că știm engleză, chiar dacă nu știm corect limba română.

Ați înțeles ideea: uneori mi-e dor de George Pruteanu."

Autor: Cronicipebune, de Silviu Iliuta

18.12.2022